Relația dintre strategiile de coping, [629915]

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA ” DIN SIBIU
FACU LTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolvent: [anonimizat]
2019

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA ” DIN SIBIU
FACU LTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
DEPARTAMENTUL DE JURNALISM, RELAȚII PUBLICE, SOCIOLOGIE
ȘI PSIHOLOGIE
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

Relația dintre strategiile de coping,
simptomele de depresie si stres
post-traumatic în rândul femeilor
victime ale violenței domestice

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Mihaela -Dana BUCUȚĂ
Absolvent: [anonimizat]
2019

1
Rezumat

Violența domestică este asociată cu numeroase tulburări mentale precum depresia,
anxietatea, tulburarea de stres post -traumatic, dependența de substanțe, durere cronică,
simptome somatice. Studiul prezent își propune să analizeze legătura dintre strategiile de
coping, simptomele de depresie și simptomele tulburării de stres p ost-traumatic (TSPT) pe un
eșantion de 100 de femei victime ale violenței domestice, aflate în adăposturile din zona
centrală a României. Ne așteptăm ca folosirea coping -ului religios și a suportului social să
coreleze cu un nivel scăzut al simptomatologie i tulburărilor. De asemenea, ne așteptăm ca
folosirea strategiilor de negare și dezangajare comportamentală să coreleze pozitiv cu
simptomelor de depresie și tulburare de stres post -traumatic. Rezultatele pot fi utilizate în
cadrul ședințelor de consiliere psihologică pentru depășirea traumelor și dezvoltare personală
în rândul victimelor violenței domestice aflate în adăposturi sau centre de servicii pentru
integrarea victimelor violenței domestice.

Cuvinte cheie: violență domestică, coping, depresie, tulburare de stress post –
traumatic.

2

Abstract

Domestic violence is associated with many mental disorders, such as depression,
anxiety, post -traumatic stress disorder, substance dependence, chronic pain, somatic
symptoms. The present study aims to analyze the relationship between coping strategies,
depression symptoms and post -traumatic stress disorder symptoms (TSPT) on a sample of
100 female victims of domestic violence located in shelters in the central area of Romania.
We expect the us e of religious coping and social support to correlate with a low level of
symptomatology of disorders. We also expect the use of denial and disengagement strategies
to correlate positively with the symptoms of depression and post -traumatic stress disorder.
The results can be used in psychological counseling sessions to overcome trauma and
personal development among victims of domestic violence in shelters or a service center for
the victims of domestic violence integration.

Key words : domestic violence, c oping, depression, post -traumatic stress disorder .

3
Contents
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 4
I. Documentare teoretică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 7
1.1 Descrierea fenomenului de violen ță domestică ………………………….. ………………………….. ……… 7
1.1.1 Definirea conceptului de violență domestică ………………………….. ………………………….. …… 7
1.1.2 Factori cauzali și favorizanți ai violenței domestice ………………………….. …………………….. 8
1.1.3 Tipologia violenței domestice ………………………….. ………………………….. …………………………. 9
1.1.4 Incidența și prevalența cazurilor de violență domestică în România ………………………. 10
1.1.5 Reglementări legislative privind violența domestică în România ………………………….. .. 11
1.2 Efectul violenței domestice asupra sănătății mentale ………………………….. ……………………….. 12
1.2.1 Violența domestică și depresia ………………………….. ………………………….. …………………….. 12
1.2.2 Violența domestică și tulburarea de stres post -traumatic ………………………….. ………….. 14
1.3. Strategii de coping utilizate de victimele violenței domestice ………………………….. …………… 14
1.4 Obiective, întrebări și ipoteze ale cercetării ………………………….. ………………………….. ………… 17
II. Metodologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 17
2.1 Design -ul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 17
2.2 Participanții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 18
2.3. Intrumentele utilizate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 19
2.3.1 Copi ng ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 19
2.3.2 Depresia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 20
2.3.3 Tulburarea de stres post -traumatic (TSPT) ………………………….. ………………………….. …. 21
2.3.4 Violența domestică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 22
2.4. Procedu ra ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 22
2.5 Metodele de analiză a datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 23
III. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 23
IV. Discuții și concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 24
4.1 Limite și recomandări ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 26
4.2 Implicaț ii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 27
4.3 Etica cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 27
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 28
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 29
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 37

4

Introducere
Violența domestică afectează zilnic sănătatea fizică și psihică a unui număr tot mai
mare de femei. În ultimul timp, atenția cercetătorilor s -a îndreptat înspre modul în care
violența domestică acționează asupra sănătății fizice și mentale ale victimelor, cât și înspre
căutarea unor variabile care pot proteja victima de efectele negative a le abuzului. Unele studii
au cercetat factorii de mediu sau istoricul celor implicați precum abuzul din timpul copilăriei
(Coker, Watkins, Smith, & Brandt, 2003), alți cercetători au explorat variabilele
intrapersonale precum strategiile de coping ale vict imelor (Canady, & Babcock, 2009). Studii
mai recente au luat în considerare și potențialul efect al combinării acestor variabile: factori
de mediu, suport social și strategii de coping.
Mitchell, Hargove, Collins, Thampson, Reddick și Kaslow (2006) au stu diat o altă
variabilă predictor pentru violența împotriva femeii, această variabilă fiind denumită statut
socio -economic. Aceștia au ajuns la concluzia că, la femeile care au un statut socio -economic
scăzut, riscul de a deveni victimă a violenței domestice este foarte ridicat, iar probabilitatea de
a se sustrage din relația cu abuzatorul este si mai mică din cauza lipsei de control și de suport
social. Bybee și Sullivan (2002) susțin că lipsa de suport financiar și apariția copiilor într -o
relație abuzivă c resc șansele ca victima să rămână lângă partener. Mai multe cercetări au
corelat violența intimă cu o serie de tulburări mentale precum: simptome depresive, simptome
de tulburare de stres post -traumatic (TSPT), ideații suicidare, tentative de suicid, anxie tate,
izolare socială, abuz de substranțe, anhedonie ( Johnson, Giordano, Manning, & Longmore,
2015; Modi, Palmer, & Armstrong, 2014).
Pentru a dezvolta cercetările în acest domeniu, al violenței domestice, mai mulți
cercetători au investigat conceptul de coping în vederea introducerii strategiilor de coping în
programele de prevenție și intervenție impotriva violenței domestice (Carlson, 1997; Waldrop
& Resick, 2004 citat în Rizo, Givens, & Lombardi, 2017). Cercetările ulterioare sugerează că
femeile provenite din diferite culturi, folosesc diferite strategii de coping pentru a suporta sau
pentru a evita abuzul din partea partenerului (Fi scher, Lamis, Petersen -Coleman, Moore,
Zhang, & Kaslow, 2016; Ivan, Barnett -Queen, Messick, & Gurrola, 2015). Waldrop și Resick
(2004) susțin că, deși violența domestică este asociată cu tulburări mentale, un număr mare de
femei reușesc să supraviețuiască abuzului, consecințele acestuia fiind limitate. Conform celor
doi cercetători, limitarea acestor consecințe negative apărute în urma abuzului se datorează și
strategiilor de coping folosite de victime. Studiile care au ca scop să identifice strategiile de

5
coping eficiente, utilizate de victimele violenței domestice, pot aduce un beneficiu major în
ceea ce privește protejarea și dezvoltarea sănătății fizice și mentale a acestor femei (Waldrop
& Resick, 2004 citat în Rizo et al., 2017).
Strategiile de coping au fost, de -a lungul timpului, puse în diferite categorii precum:
strategii de coping centrate pe problemă și centrate pe emoție sau strategii de coping cu
angajament și fără angajament (Flicker, Cerulli, Swogger, & Talbot, 2012). Studiile anterioare
care au avut ca scop identificare strategiilor de coping folosite de victimele violenței
domestice, au adus rezultate inconsecvente în acest sens. Clements și Sawhney (2000) au
identificat o corelație negativă între coping -ul centrat pe problemă și depresie, i ar Kokot și
Goodman (2003) au obținut corelații pozitive între coping -ul centrat pe problemă, depresie și
tulburare de stres post -traumatic în timp ce Arias și Pope (1999) nu au identificat nici o
corelație între această categorie de coping și tulburarea d e stres post -traumatic (citat în Flicker
et al., 2012). Un număr mic de studii au cercetat strategiile de coping cu angajament și cele
fără angajament utilizate de victimele violenței domestice, aceste studii având și ele la rândul
lor rezultate inconsecve nte. Taft, Resick, Panuzio,Vogt, și Mechanic (2007) au identificat o
îmbunătățire a sănătății mentale la victimele care foloseau strategii de coping cu angajament
și o deteriorare în ceea ce privește sănătatea psihică pe termen lung la persoanele care se
angajau în strategii de coping fără angajament. Totuși, Kemp, Green, Hovanitz, și Rawlings
(1995), nu au identificat nici o corelație între strategiile de coping cu angajament și tulburarea
de stres post -traumatic (citat în Flicker et al., 2012). Chiar și u tilitatea examinării strategiilor
de coping în categorii distincte a fost pus sub semnul întrebării deoarece o singură strategie de
coping poate servii atât coping -ului centrat pe problemă cât și coping -ului centrat pe emoție
(Skinner, Edge, Altman, & Sher wood, 2003). În acest context, este de dorit ca studiul prezent
să cerceteze relația dintre strategiile de coping și sănătatea mentală a victimelor violenței
domestice, luând în considerare o analiză a unor strategii specifice precum: „i nterpretare
pozitiv ă și creștere , dezangajare mentală, focalizare și exprimare a emoțiilor, folosirea de
suport instrumental social, abordare activă, negare, abordare religioasă, umor, dezangajare
comportamentală, abținere, folosirea suportului social emoțional, folosirea de droguri,
acceptare, suprimarea activităților concurente, planificare” ( Crașovan, 2011, p. 116 -117).
Una dintre cele mai eficiente strategii de coping identificate în studii este copingul
religios și spiritualitatea (Drumm, Popescu, Cooper, Trecartin, Seif ert, Foster, & Kilcher,
2013). O meta -analiză a 49 de studii, care fac referire la coping -ul religios, arată că strategiile
pozitive de coping religios sunt asociate cu rezultate pozitive în ceea ce privește adaptarea la
evenimentelor de viață stresante și cu scăderea nivelului de anxietate, depresie și distres

6
general (Ano & Vasconcelles, 2005, citat în Arnette, Mascaro, Santana, Davis, & Kaslow,
2007).
Deși majoritatea studiilor au început să cerceteze modul în care este percepută violența
domestică, exis tă multe lacune în cercetările privind strategiile de coping pe care victimele le
folosesc pentru a face față violenței din partea partenerului (Austin & Falconier, 2013, citat în
Wiggins, 2018 ). După o cercetare amănunțită a literaturii din România care v izează violența
domestică, nu am identificat studii care să cerceteze relația dintre strategiile de coping,
depresie și tulburare de stres post -traumatic la femeile victime ale violenței domestice.
Cercetările arată că violența domestică a început să fie u n domeniu de studiu încă din anii
1970 ( Graham -Bermann, Miller -Graff, Howell, & Grogan -Kaylor, 2015). Lacey, Sears,
Matsuko și Jackson, (2015) susțin că t ema violenței domestice este controversată datorită
faptului că, cei care studiază această problemă, s unt deseori acuzați de blamarea victimei, care
apare atunci când cei care experimentează abuzul sunt percepuți ca fiind responsabili pentru
ceea ce li se întâmplă. Importanța acestui studiu este dată de faptul că poate rezolva unele
lacune care se găsesc î n momentul de față în cercetările asupra strategiilor de coping în relație
cu depresia și tulburarea de stres post -traumatic la victimele violenței domestice. Acest studiu
poate acumula informații importante despre despre potențialele relații dintre strate giile de
coping, depresie și TSPT pe care femeile din România le utilizează pentru a face față
expunerii la abuzul din partea partenerului. Rezultatele studiului pot furnizat informații
importante referitoare la eficacitatea unor strategii de coping, cum a r fi copingul religios, în
promovarea sănătății emoționale a femeilor din România victime ale violenței domestice.

7

I. Documentare teoretică

1.1 Descrierea fenomenului de violen ță domestică

1.1.1 Definirea conceptului de violență domestică
În cartea intitulată „ Intimate partner violence: A health -based perspective ”, Mitchell și
Anglin (2009), susțin faptul că în anul 2002 a fost întocmit un raport demunit „World Raport
on Violence and Health” care definește violența ca fiind „utilizarea intenționată a forței sau
puterii asupra propriei persoane, altei persoane, grup sau comunitate, ce are ca rezultate sau
există posibilitatea ca rezultatele să genereze injurii, decese, afectarea psihică, dezvoltarea
necorespu nzătoare sau deprivare.” (Mitchell, Anglin, 2009, p. 1)
Violența a fost definită ca o problemă psihosocială , fiind un rezultat al interacțiunii
dintre ereditate și mediu. Conform Consiliului Europei, violența în familie „reprezintă orice
act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unii dintre membrii acesteia, care aduce
atingere vieții, integrității corporale sau psihologice sau libertății altui membru al aceleiași
familii sau vatămă în mod serios dezvoltare a personalității lui.” În accepțiunea științelor
socio -umane, violența domestică este definită ca „orice formă de agresiune, abuz sau
intimidare, dirijată împotriva unui membru de familie, unei rude de sânge sau contra altor
persoane din mediul familial.” (Sandu, 2008 , p. 66 -67)
Toffanin (2012) susține că violența intimă sau violența în cuplu a atras atenția
specialiștilor abia la începutul anilor 1970 datorită mișcării feministe care a avut un rol
decisiv în dezvoltarea unor cercetări în domeniul violen ței împotriva femeii, făcând din
aceasta o problemă de ordin public.
Conceptul de „violeță împotriva femeii” a fost adus în atenția opiniei publice și
introdus în concepul general de „violență domestică”, iar conceptele utilizate și acceptate de
toți spe cialiștii în acest domeniu (asistenți sociali, psihologi, medici), care oferă suport social
formal victimelor violeței domestice, dar și abuzatorilor, sunt cele de „violență dintre
partenerii intimi” și „violență domestică” (Buzducea & Rujoiu, 2010). Aceea și autori susțin
că specialiștii în acest domeniu au încercat să ofere diferite definiții pentru a reda sens acestui
concept, însă, exista o definiție acceptată de aceștia „conform căreia violența dintre partenerii
intimi reprezintă un comportament agresiv și violent exercitat de unul dintre parteneri asupra
celuilalt, în condițiile în care raportul de putere este favorabil abuzatorului.”( p. 227)

8

1.1.2 Factori cauzali și favorizanți ai violenței dom estice

Cercetările în domeniul violenței domestice arată că această formă de agresiune se
manifestă în întreaga lume, indiferent de clasa socio -economică. Totuși, există anumiți factori
care cauzează și favorizează apariția violenței domestice. Numeroase studii au identificat
dependența de alcool și substanțe ca fiind un factor cauzal important în apariția violenței
domestice (Lipsky, Caetano, Field & Larkin, 2005). Collins și Messenrschmidt (1993) explică
relația dintre consumul de alcool și vio lența domestică prin intermediul unor ipoteze precum
„ipoteza efectului acut” care susține că legătura dintre violența domestică și alcool este dată
de „puterea dezinhibatoare a alcoolului”. Tot aceștia susțin că alcoolul este folosit ca o scuză
pentru com portamentele indezirabile (citat în Lipsky et al., 2005, p.40).
Ipoteza efectului cronic, pe de altă parte, sugerează că indivizii cu un istoric al
abuzului de alcool sau substanțe sunt, fie predispuși să adopte comportamente violente, fie
această depende nță servește ca marker pentru alți factori de risc asociați cu violența, de
exemplu: personalitatea și temperamentul, nivel economic scăzut, experimentarea abuzului în
timpul copilăriei. (Collins and Messerschmidt, 1993, citat în Lipsky et al., 2005 )
Acești factori menționați anterior au fost studiați pe populația generală de -a lungul
timpului. S -a constat faptul că femeile care au fost supuse abuzului fizic în copilărie sunt de
cinci ori mai predispuse să experimenteze violența domestică în perioada adul tă, iar la bărbații
cu un istoric al abuzului în copilărie, predispoziția dezvoltării unui comportament violent în
relația de cuplu este de trei ori mai mare sub influența alcoolului sau a substanțelor (Cunradi,
Caetano & Schafer, 2002). Acestă ipoteză a fost confirmată și de alte studii care susțin că
istoricul abuzului din timpul copilăriei și violența parentală poate avea ca efect consumul de
substanțe și violența domestică în perioada adultă (Ehrensaft, Cohen, Brown, Smailes, Chen,
Johnson, 2003; Jouri les, Norwood, McDonald, Peters, 2001; Stein, Leslie, Nyamathi, 2002
citați în Lipsky et al., 2005).
Un alt factor de risc pentru violența domestică îl reprezintă impulsivitatea, caracterizată
de inabilitatea individului de a anula anumite comportamente in dezirabile, de exemplu,
agresivitatea (Plutchik & Van Praag, 1997; Webster & Jackson, 1997 citat în Schafer,
Caetano & Cunradi, 2004). Fink și McCown (1993) susțin că impulsivitatea poate fi, de
asemenea, un comportament rezultat dintr -o copilărie dominată de abuz și violență (Schafer et
al., 2004).

9
Alți factori care pot duce la violență domestică, de foarte mare interes pentru
cercetători, au fost factorii biologici. Conform cercetătorilor Ehrensaft et al. (2003), factorii
de natură genetică sunt transmiși din generație în generație, violența domesti că fiind un
rezultat al interacțiunii dintre acești factori și factorii de mediu (citat în Chester & DeWall,
2018).
Una dintre teoriile care au ca scop să explice cauzele violenței domestice este t eoria
biopsihosocială care analizează violența domestică prin prisma a trei perspective, respectiv
cea a factorilor biologici, prihologici și sociali (Buzducea, Rujoiu, 2010). Din perspectivă
biologică, Booth și Dabbs (1993) explică violența partenerului de sex masculin împotriva
sexului opus ca fiind cauzat de excesul de testosteron (hormon responsabil de masculinitatea
și virilitatea bărbatului).
Pentru a înțelege cât mai bine comportamentul agresiv al unei persoane și ce anume îl
face pe individ să recurgă la violența, a fost elaborat Modelul I3 . Modelul I3 este un cadru
metateoretic elaborat pentru o mai bună înțelegere a comportamentul unui individ cu privire la
o situație dată într -un anumit context (Finkel & Hall, 2018). Modelul are la bază trei procese
care pot produce un anumit comportament: instigar ea (orice factor care crește nevoia
individului de a acționa agresiv) și impulsivitatea (trăsătură de personalitate), care servesc la
creșterea probabilității sau intensității agresiunii, în timp ce inhibarea (un factor care scade
probabilitatea unui act a gresiv) servește la reducerea probabilității sau intensității agresiunii
(Finkel & Hall, 2018).
Finkel (2014), suține că Modelul I3 a fost elaborat pentru a oferi o înțelegere mai bună,
în special, violenței domestice. Cercetătorul spune că violența dome stică are loc atunci când
instigarea este la un nivel ridicat, impulsul este crescut și inhibarea scăzută (citat în Chester &
DeWall, 2018). Pentru a verifica utilitatea acestui model în studiul asupra violenței
domestice, Finkel, DeWall, Slotter, McNulty , Pond și Pond (2012) au cercetat acest model
ajungând la concluzia că prezența violenței domestice este mai probabilă la persoanele cu un
grad ridicat de agresivitate – ca trăsătură de personalitate – , care tocmai au fost provocați, iar
resursele lor de autocontrol sunt limitate (citat în Chester & DeWall, 2018).

1.1.3 Tipologia violenței domestice

Când s -a început studierea acestui fenomen al violenței domestice, cercetătorii nu și -au
pus problema unei separări a formelor de abuz la care victimele au fost supuse. Cea mai
comună scală de măsurare a violenței domestice Conflict Tactics Scale (CTS), a fost revizuită

10
în anul 1996, în cadrul ei încluzându -se măsurători separate pentru dimensiunea psihologică,
aceasta incluzând: înjosirea, amenințările, izolarea, constrângerea, urmărirea, etc.. De
asemenea, au fost incluse și alte forme de abuz precum: vio lența fizică (lovirea cu palma,
bruscarea, lovirea cu piciorul, bătaia, ștrangularea, mutilarea, etc.), violența sexuală (violul,
comportamente sexuale lipsite de consimțământul victimei) și controlul financiar (control
asupra obiectelor achiziționate, pri varea de fonduri, etc. (CTS; Straus, 1979; Straus, Hamby,
Boney -McCoy & Sugarman, 1996 citat în Kelly, & Johnson, 2008).
În 2011, Dura, Baier și Dura au elabora un studiu în cadrul căruia au identidicat
multiple forme de abuz întâlnite la 36 de femei, vic time ale violenței domestice. În cadrul
acestui studiu, victimele au declarat că au suferit, concomitent, mai multe forme de abuz
precum: „distrugerea bunurilor care aparțin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte
potențiale surse de sprijin; amen ințări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru
victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei,
alimentelor, deplasărilor, telefonului și a altor surse de îngrijire și protecție.” (p. 32)
1.1.4 Incidența și prevalența cazurilor de violență domestică în România
În urma efectuării Raportului Mondial asupra Violenței și Sănătății, s -a constatat
faptul că, anual, mai mult de un milion și jumătate de persoane își pierd viața în urma
violenței, adică, 28,8 persoane din 100.000 ( Dura et al., 2011). Studiile centrate pe această
temă, au identificat un număr important de factori care influențează variați prevalenței
violenței domestice în țările europene, factori precum: condiții economice precare,
disciminarea de gen, parenting -ul autoritar și o anumită toleranță din partea societății față de
unele comportamente violente (Kury , Obergfell & Woessner, 2004 citat în Rada, 2014).
Statisticile oficiale privind incidența cazurilor de violență domestică în România, au
arătat că, în intervalul anilor 2004 -2009, au fost înregistrate 50,604 cazuri de violență
domestică, în timp ce un studiu sociologic efectuat în București arată că preva lența cazurilor
de violență domestică este de 24% din totalul populației (Buhas, Mihalache, & Radu, 2007;
Popa, Covaciu, Gisca, & Botez, 2007 citat în Curca, Dermengiu, & Hostiuc, 2012).
Rapoartele efectuate de Poliția Română, au arătat că, în decursul anu lui 2017, au fost raportate
un număr de 20,531 de cazuri de violență comise în cadrul familiei. 93% dintre agresori erau
adulți de sex masculin și majoritatea victimelor (76%) erau femei, existând și cazuri de minori
agresați. Făcând comparație cu anul pr ecedent (2016 – 18,531), sa constatat o creștere a
cazurilor de violență domestică, „dar poate fi și un indiciu de creștere a încrederii victimelor

11
în a se adresa autorităților în asemenea situații.” (Centrul Național de Evaluare și Promovare a
Stării de S ănătate, 2018, p.16).
În anul 2014 FRA – Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene a
publicat rezultatele unui studiu cuprinzător care aborda violența împotriva femeilor,
demonstrând amploarea abuzurilor suferite de femei fie acasă, fie la serviciu, dar și în public
și în mediul online. Studiul are la bază interviuri efectuate pe 42.000 de femei, 1500 în fiecare
țară a Uniunii Europene, inclusiv România. În urma acestui studiu reiese faptul că, deși
insuficient raportată autorităților, viole nța împotriva femeilor este o problemă extinsă care
afectează viața multor femei. Statisticile în cadrul acestui studiu arată că „una din 10 femei a
suferit o formă de violență sexuală începând cu vârsta de 15 ani, iar una din 20 a fost violată.
Mai mult d e una din cinci femei a fost supusă violenței fizice și/sau sexuale de către
partenerul de viață actual sau anterior și mai mult de una din 10 femei declară că a fost supusă
unei forme de violență sexuală de către un adult, înainte de a împlini 15 ani. Cu toate acestea,
trebuie menționat că numai 14 % dintre femei au raportat poliției cel mai grav incident de
violență în cuplu și numai 13 % au raportat poliției cel mai grav incident de violență provocat
de altcineva decât partenerul de viață.” (p.3)
1.1.5 Reglementări legislative privind violența domestică în România
Fenomenul violenței domestice a recunoscut de către Legislația României abia la
începutul anului 2003, odată cu implementarea legii 217/2003 pentru prevenția și combaterea
violenței domestice. ( Bucuta, Dima, Katalin, Delia, & Pătracu, 2012) . Această lege a fost
urmată de alte legi care aveau ca scop combaterea violenței în contextul familial, dar și
revizuiri ale legii 217/2003. Revizuirea acestei legi a venit în anul 2012 (legea 25/2012),
datorită cererilor privind emiterea unui ordin de protecție al vitimelor ( Bucuta et al., 2012).
În data de 13 iulie 2018, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 174/2018 care
presupune modificare și completare a Legii 217/ 2003 privind prevenția și combaterea
violenței în familie. Prin ceastă reglementare, procesul de prevenire și combatere se centrează
pe victimă, datorită dezvoltării unor măsuri de prevenție a violenței domestice. Acestea includ
consilierea psihologică în cazurile de divorț cu antecedente de violență domestică,
monitorizarea pentru respectarea ordinelor de protecție și, în egală măsură, această lege
prevede măsuri de intervenție urgentă în situații de risc al unor acte de violență domestică.
(Agenția Națio nală pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați , 2019)

12
1.2 Efectul violenței domestice asupra sănătății mentale
Violența domestică este cea mai comună formă de violență împotriva femeilor, la
nivel global (Garcia -Moreno, Jansen, Ellsberg,Heise, & Watts, 2006 citat în Esie, Osypuk,
Schuler, & Bates, 2019 ). La femeile supuse violenței domestice, bolile mentale cu cea mai
mare prevalență sunt depresia și tulburarea de stres post -traumatic (Campbell, Jones,
Dienemann, Kub, Schollenberger, O’Campo, Gielen, & Wynne, 2002, citat în Wong, Fong,
Choi, Tiwari, Chan, & Logan, 2016 ; Jordan, Campbell, & Follingstad, 2010 ).
DeJonghe, Bogat, Levendosky și von Eye (2008) suțin că, dintre femeile din rasa
caucaziană, care sunt victime ale violenței domestice, 48% au simptome depresive în timp ce
45-87% au avut simptome ale tulburării de stres post -traumatic (citat în Wong et al., 20 16).
Pe lângă depresie și tulburare de stres post -traumatic, femeile victime ale violenței d omestice
pot să dezvolte și tulburări anxioase sau dependență de alcool sau droguri (Tolman & Rosen,
2001 citat în Goodman, Smyth, Borges, & Singer, 2009).
Cercetările au identificat corelații semnificative între violneța domestică și starea de
bine emoțio nală. Astfel, femeile cu un istoric de abuz din partea partenerului au raportat un
nivel mai scăzut al stării de bine psihologic în comparație cu femeile neabuzate (Dutton,
James, Langhorne, & Kelley, 2015). Multe dintre aceste cercetări au corelat violenț a din
partea partenerului cu tulburări mentale precum: depresia, anxietatea, tentative de suicid,
tulburarea de stres post -traumatic, dependența de substanțe, durere cronică, simptome
somatice și multe altele (Adams, Tolman, Bybee, Sullivan, & Kennedy, 201 2). Fischer et al.
(2016) susțin că femeile victimizate se autocaracterizează ca fiind mai puțin sănătoase din
punct de vedere fizic și psihic – acuzând mai multe dureri fizice și mai multe simptome de
distres emoțional – decât femeile nevictimizate.
Pe lângă tulburările mentale care pot apărea ca efect al violenței domestice, aceasta are
consecințe negative și asupra sănătății fizice ca, de exemplu: răni, traume craniene, durere
cronică ( Black 2011; Campbell, et al. 2002), tulburări în aria de funcționare socială (Bonomi,
Thompson, Anderson, Reid, Carrell, Dimer, & Rivara, 2006) și insecuritate financiară
(Crowne, Juon, Ensminger, Burrell, McFarlane, 2011) (Citați în Rizo, 2015)
1.2.1 Violența domestică și depresia
Asupra femeilor aflate în relații abuzive, adesea se exercită un control coercitiv din
partea abuzatorului, acest control fiind considerat un factor de stres care începe prin abuzul
economic și cel psiho -social și se menține cu episoade de violență fizică (Bybee & Sullivan,
2005; Dutton & Goodman, 2005; Raphael, 2000 citat în Goodman et al., 2009) . Sentimentul

13
de lipsă de independență financiară, asociat cu violența fizică pot declanșa izolarea socială a
victimei, aceasta simțind că nu poate cere ajutorul n imănui deoarece, chiar dacă l -ar cere, nu
l-ar primi ( Goodman et al., 2009). Coiro (2001), susține că un număr mare de studii au ajuns
la concluzia că izolarea socială reprezintă un factor de risc în apariția tulburărilor depresive
(citat în Goodman et al. , 2009).
Depresia în asociere cu violența domestică a fost larg cercetată datorită procentului
mare de prevalență, comparat cu populația generală. Golding (1999) raportează că prevalența
simptomelor depresive în rândul femeilor victime ale violenței domes tice sunt de 15 la 83%,
în timp ce în populația generală, rata prevalenței este de 10.2 la 21.3% (ciatat în Lee,
Pomeroy, & Bohman, 2007). Expectața ca violența domestică să cauzeze depresie este
susținuță de dovezi substanțiale care sugerează că „expunere a la stresori sociali și/sau traumă,
are un impact negativ asupra sănătății mentale” ducând chiar la apariția depresiei (Hyde,
Mezulis, & Abramson, 2008; Pearlin & Bierman, 2013; Pearlin, Menaghan, Lieberman, &
Mullan, 1981; Schwartz & Meyer, 2010; Thoits, 1999; Turner, 2010; Wheaton, 1999, citat în
Esie et al., 2019).
Golding (1999), aproximează că, dintre toate femeile victime ale violenței domestice,
jumătate au simptome ale depresiei, aceste simptome ducând chiar la evitarea victimelor de a
ieși din re lația abuzivă. Alte studii au arătat că această evitare a părăsirii relației abuzive și a
căutării suportului social, se datorează lipsei de motivație și a deficitelor cognitive asociate
depresiei (Sato & Heiby, 1992; Walker, 1989, citat în Esie et al., 2 019). Totuși, suportul
social primit de victime, din partea familiei sau a prietenilor, poate fi pozitiv sau negativ. În
urma cercetărilor efectuate de Goodkind, Gillum, Bybee și Sullivan (2003), aceștcaia au
demontrat că reacțiile negative din partea fami liei sau a prietenilor au avut cel mai mare grad
de predicție a unei calități inferioare a vieții, în timp ce oferirea unui sprijin emoțional sau a
unui loc unde sa locuiască victima, poate avea un efect negativ asupra depresiei (citat în
Flicker et al., 2 012).
Experiența abuzului din partea partenerului poate avea efecte negative asupra stimei de
sine și auto -eficienței datorită importanței pe care o are relația cu ceilalți în reprezentarea de
sine (McCann, Sakheim, & Abrahamson, 1988 citat în Calvete, C orral, & Estévez, 2007).
Atunci când o persoană este supusă unui abuz fizic sau psihologic din partea partenerului,
schemele despre sine devin negative, crescând riscul apariției simptomelor depresive
(Aguilar, & Nightingale, 1994; Barnett, 2001; Lynch, & Graham -Bermann, 2000).

14
1.2.2 Violența domestică și tulburarea de stres post -traumatic

O meta -analiză efectuată de Golding (1999) evidențiază faptul că rata prevalenței
tulburării de stres post -traumatic la femeile supuse violenței domestice este de 31% până la
81%, în timp ce la populația generală rata prevalenței este de 1,3% până la 12,3% (citat în
Lee, et al., 2007). Tjaden și Thoennes (2000) susțin că în fiecare an, aproximativ 1,3 milioane
de femei din Statele Unite sunt vict ime ale violenței domestice, iar Golding(1999) afirmă că
aproape două treimi dintre aceste femei vor îndeplini criteriile pentru tulburarea de stres post –
traumatic (citat în Flicker et al., 2012).
La fel ca în cazul depresiei, există un număr de factori care înfluențează intensitatea
simptomelor de tulburare de stres post -traumatic la femeile victime ale violenței domestice.
Printre acești factori se află și suportul social care – în numeroase studii efectuate pe populația
victimelor violenței domestice – a fost corelat în sens negativ cu simptomele tulburării de
stres post -traumatic (Anderson, Saunders, Yoshihama, Bybee, & Sullivan, 2003; Campbell,
Kub, Belknap, & Templin, 1997; Coker et al., 2003; Nurius, Macy, Bhuyan, Holt, Kernic, &
Rivara 2003, citat în Flicker et al., 2012).
Studiile empirice au au constatat faptul că severitatea violenței domestice este asociată
cu niveluri mai mari ale simptomelor tulburării de stres post -traumatic (Bennice, Resick,
Mechanic, & Astin, 2003; Kocot & Goodman, 2003; Koopman, Koopman, Palesh, Marten,
Thompson, Ismailji, Holmes, & Butler, 2005, citat în Krause, Kaltman, Goodman, & Dutton,
2008). O mare majoritate a studiilor empirice au arătat că victimele violenței domestice sunt
supraviețuitori ai abuzului sexual din timpul copilăriei, iar trauma cumulată în acea perioadă
afectează capacitatea individului de a se recupera, în cazul unor evenimente traumatice
ulerioare (Follette, Polusny, Bechtle, & Naugle, 1996; Koopman et al., 2005; Krupnick,
Green, Stockton, Goodma n, Corcoran, & Petty, 2004; Noll, 2005, citat în Krause et al., 2008).
Pe lângă aceasta, studiile epidemiologice susțin că expunerea la orice formă de abuz sexual –
inclusiv cel din timpul copilăriei – este asociată cu cel mai inalt nivel de tulburare de s tres
post-traumatic în comparație cu oricare alt tip de trumă (Kessler, Zhao, Katz, Kouzis, Frank,
Edlund, & Leaf, 1999; Norris, 1992, citat în Krause et al., 2008).
1.3. Strategii de coping utilizate de victimele violenței domestice

Violența domestică reprezintă un factor de stres care are efecte negative asupra
sănătății mentale a victimelor. Un număr mare de cercetări arată că strategiile de coping,
utilizate pentru a face față unui eveniment traumatizant, joacă un rol important în procesul

15
ajustare a psihicului Carver, Scheier, & Weintraub, 1989; Compas, Connor -Smith, Saltzman,
Thomsen, & Wadsworth, 2001; Lazarus & Folkman, 1984, citat în Calvete, Corral, &
Estévez, 2008). Copingul este conceptualizat ca un efort conștient de a rezo lva problemele
create de evenimente traumatizante sau stresante (Lazarus & Folkman, 1984 citat în Wong et
al., 2016). Lazarus și Folkman (1984) au diferențiat strategiile de coping în două tipuri: (a)
copingul focalizat pe problemă, care gestionează în mod activ problemele specifice prin
modificarea originii stresului și (b) copingul focalizat pe emoție, care reglementează distresul
emoțional asociat problemelor (citat în Wong et al., 2016).
Având în vedere prevalența și efectele nocive ale violenței domest ice, mulți cercetători
și-au concentrat eforturile în vederea înțelegerii relației dintre violența domestică și rezultatele
sale negative asupra stării de bine a supraviețuitorilor (Beeble, Bybee, Sullivan, & Adams,
2009; Calvete et al. 2007; Mitchell, Har grove, Collins, Thompson, Reddick, & Kaslow,
2006, citat în Rizo, 2015). Unele dintre aceste studii au avut ca obiectiv să investigheze
factorii și procesele care opresc consecințele negative ale violenței domestice (Beeble et al.,
2009, citat în Rizo, 20 15). Fraser (2004) consideră că astfel de cercetări sunt esențiale în
identificarea constructelor care au potențialul de a atenua consecințele negative ale violenței
domestice asupra stării de bine a victimei (citat în Rizo, 2015). Luând în considerare cel e
menționate anterior, studiile arată că ajustarea (eng. coping) reprezintă un factor important în
înțelegerea relației dintre violența domestică și starea de bine a supraviețuitorilor.
Întru -un număr mare de cercetări, coping -ul a fost identificat ca fii nd un mediator între
violența domestică și starea de bine (Waldrop & Resick 2004). Mai specific, cercetările
sugerează că abilitățile de ajustare (coping) nu doar că sunt afectate într -un mod negativ sau
pozitiv de violența domestică, dar aceste eforturi d e ajustare influențează și starea de sănătate
mentală a victimelor, anulând sau intensificând anumite tulburări precum: depresie, anxietate,
stres post -traumatic (Calvete et al., 2008; Krause et al., 2008).
Studiile care și -au propus să demonstreze corela ția dintre strategiile de coping și starea
de bine au ajuns la concluzia că unele strategii de coping – cum ar fi rezolvarea de probleme
sau căutarea suportului social – protejează sănătatea mentală a victimelor și îmbunătățesc
starea de bine a acestora, î n timp ce utilizarea altor strategii de coping – precum dezangajarea
comportamentală și consumul de substanțe – au avut un efect negativ asupra stării de bine
psihologice (Beeble et al., 2009; Clements & Sawhney, 2000, citat în Rizo, 2015). Goodman
(2009) susține că, în rândul supraviețuitorilor violenței domestice care au un suport social
relativ inferior, rezulatele corelațiilor arată că, strategiile de coping centrate pe problemă au
fost corelate pozitiv cu simptome ale tulburării de stres post -traumati c și simptome depresive.

16
Pentru persoanele care nu au un suport social puternic, încercarea de a rezolva problema
violenței domestice sau de a se opri din a mai accepta comportamentele violente, utilizând
copingul centrat pe problemă, poate fi o strategie ineficientă care poate chiar afecta starea de
bine psihologică și fizică a victimelor (Fine, 1982, citat în Goodman, 2009). Alte studii care
au cercetat corelația dintre strategiile de coping centrate pe problemă și sănătatea mentală, au
adus probe în favo area acestor strategii, susținând că îmbunătățesc sănătatea mentală (Aebi,
Giger, Plattner, Metzke, & Steinhausen, 2014; Penley, Tomaka, & Wiebe, 2002, citat în
Wong et al., 2016), în timp ce strategiile ce coping centrate pe emoție au fost considerate ca
fiind disfuncționale, fiind corelate pozitiv cu simptomele depresive (Kraaij, Arensman,
Garnefski, & Kremers, 2007; Taylor & Stanton, 2007, citat în Wong et al., 2016).
Mai mult, un alt studiu a demonstrat că femeile abuzate, care nu au avut tentative
suicidare, au folosit mai multe strategii de coping centrate pe problemă decât cele care au avut
tentative de suicid (Reviere, Farber, Twomey, Okun, Jackson, Zanville, & Kaslow, 2007).
Totuși, unele dintre strategiile de coping centrate pe problemă poate fi atât pozitive, cât și
riscante în ceea ce privește siguranța femeilor abuzate (Wong et al., 2016). În acest sens, în
Canada s -a desfășurat un studiu de mare amploare pe o populație de 7,369 de femei abuzate,
demonstrându -se că riscul de violență în rândul femeilor care au ales separarea și divorțul este
mai crescut în comparație cu femeile căsătorite (Brownridge, Chan, Hiebert -Murphy, Ristock,
Tiwari, Leung, & Santos, 2008).
Aceste studii susțin că este bine ca femeile victime ale violenței domestice să
acționeze direct și activ pentru a opri violența și pentru a -și îmbunătăți calitatea vieții (Kokot
& Goodman, 2013). De asemenea, aceste studii au fost folosite pentru a încuraja victimele
violenței domestice să utilizeze mai degrabă strategii de coping cen trate pe problemă, nu doar
pentru siguranța lor, dar și pentru îmbunătățirea sănătății lor mentale (Arias & Pape, 1999,
citat în Kokot & Goodman, 2013). Totuși, deși încurajatoare și importante, aceste studii nu
iau în considerare și contextul ecologic în care se află victima și în care trebuie să răspundă
abuzurilor. Kokot și Goodman (2013) consideră că acest context influențează strategiile de
coping utilizate de victime, efortul care poate fi depus de acestea, cât și efectul acestui efort
asupra stării d e bine. Aceeași autori susțin că, adesea, victimele sunt forțate să se adapteze în
contextul constrângerilor personale și a resurselor mediului în care trăiesc, iar eforturile lor de
adaptare trebuie să respecte aceste limitări care, de cele mai multe ori, provin din abuzuri.
Cercetărorii menționați oferă ca exemplu cazul în care, victima violeței domestice, ar putea să
nu dispună de resursele economice care să -i permită să -și părăsească partenerul violent.

17
În unele culturi, studiile arată că strategiile de coping variază în funcție de modul în care
victimele percep abuzul, dar și în funcție de credințele religioase ( Mitchell et al., 2006). În
urma unor studii calitative, Bent -Goodley (2004) afirmă că femeile afro -americane fac
diferență între abuz și bătaie , aceasta din urmă fiind forma cea mai gravă de violență din
partea partenerului. Mai mult, femeile afro -americane consideră abuzul fizic exercitat prin
lovirea cu palma, bruscarea și adresarea unor cuvinte jignitoare, o formă tolerabilă de violență
din pa rtea partenerului. Mitchell et al. (2006) susțin că unele femei decid să rămână în relația
abuzivă deoarece ele percep despărțirea de partenerul abuziv ca pe o rupere a unei legături cu
Dumnezeu. O altă categorie de femei rămân în relația abuzivă deoarece ele consideră că ceea
ce le face puternice este iertarea pe care le -o oferă abuzatorului (Banks -Wallace & Parks,
2004, citat în Mitchell et al., 2006)
1.4 Obiective, întrebări și ipoteze ale cercetării
Obiectiv: Acest studiu are ca principal obiectiv evidențierea relației dintre strategiile de
coping utilizate de femeile victime ale violenței domestice și nivelul simptomelor de depresie
și tulburare de stres post -traumatic.
Ipotezele cercetării: H 1 : cu cât f olosirea de suport instru mental social crește, cu atât
simptomele de depresie și tulburare de stres post -traumatic scad.
H2 : dacă folosirea strategiilor de negare și dezangajare
comportamentală este ridicată, atunci și nivelul simptomelor de depr esie și tulburare de stres
post-traumatic este ridicat.
H3 : cu cât nivelul de coping religios este mai ridicat, cu atât
nivelul simptomelor de depresie și tulburare de stres post -traumatic este mai scăzut.
II. Metodologie

2.1 Design -ul cercetării
În cadrul acestei cercetări, am ales să folosesc un design cantitativ, non -experimental,
corelațional pentru a investiga relația dintre strategiile de coping utilizate de victimele
violenței dome stice și simptomele de depresie și stres post -traumatic care pot apărea în urma
abuzului. Pentru a realiza acest obiectiv, vom corela variabila independentă care, în acest caz,
este coping -ul, și variabilele dependente care sunt depresia și tulburarea de s tres post –
traumatic.

18
În acest studiu ne vom folosi de metodologia cantitativă deoarece ne propunem să
investigăm relația dintre variabilele studiului, care sunt măsurate sau cuantificate cu valori
numerice ( pu, Weisner, Kalil, & Way, 2013). Pulido -Martos, Augusto -Landa și Lopez -Zafra
(2012) susțin că studiile cantitative sunt cercetări deductive și de confirmare, care provin
dintr -o teorie sau dintr -un set de ipoteze și care sunt validate prin testare statistică.
Cu ajutorul studiului cantit ativ, datele pe care le voi obține în urma interpretării
rezultatelor provenite de la un grup mai mic de participanți, le voi putea generaliza pentru a
servi unui grup mai mare din populația femeilor, victime violenței domestice. Design -ul
cantitativ din a cest studiu este unul corelațional. Acest studiu este unul corelațional deoarece
obiectivul nostru este de a investiga relația dintre două sau mai multe variabile sau
predictivitatea relației dintre variabila independentă și cea dependentă (Leedy & Omrod, 2010
citat în Wiggins, 2018). În acest caz, folosirea design -ului corelațional este de dorit deoarece
studiul prezent nu implică manipularea variabilelor și nici o situație de cercetare
experimentală controlată. Datele vor fi colectate folosind metoda che stionarului. Folosind
această metodă, timpul de colectare a datelor dintr -o populație mai mare, va fi mai scurt
(Salganik & Levy, 2015). De asemenea, această metodă ne permite să cuantificăm rezultatele
chestionarelor într -o manieră simplă și rapidă, cât ș i să facem comparații între variabilele
studiate (Madrigal & McClain, 2012 citat în Wiggins, 2018).

2.2 Participanții
Participanții vor fi recrutați din asociațiile întâlnite în zona centrală a României, care
adăpostesc persoanele vi ctime ale violenței domestice. Unele dintre asociațiile vizate sunt
Casa de femei Creștină Germană Estera localizată în Mediaș și Adăpostul de criză Esther din
cadrul Bisericii Reformată Casa Speranței Brașov, unde femeile abuzate primesc adăpost în
regim de urgență, îngrijire și recuperare, consiliere psihologică și ajutor în vederea reintegrării
sociale. Participanții la studiu vor fi recrutați non -probabilistic prin eșantionare de
conveniență, datorită dificultății de a realiza o eșantionare aleatorie, limitare datorată
numărului mic de beneficiari din fiecare adăpost. Se va stabili acordul de testare între
instituții, iar participanții care vor dori să participe la acest studiu vor semna consimțământul
informat. Acest studiu va avea un număr de aproxima tiv 100 de participanți recrutați din 15
adăposturi situate în zona centrală a României (Anexa 1). Norwood (2010 citat în Curtis,
Comiskey, & Dempsey, 2016 ) susține că, în studiile cantitative, procesul de eșantionare și
volumul eșantionului sunt important e deoarece, scopul acestora este de a produce date
semnificative statistic care să poată fi generalizate . „Regula empirică generală este de a nu

19
utiliza eșantioane mai mici de 50 de subiecți în cazul analizei de corelație sau de regresie
simplă” (Popa, 201 6, p.20). Acest număr de participanți este datorat locurilor limitate din
adăposturi.
Criteriile de includere în acest studiu sunt: (a) participanții să aibă peste 18 ani și (b)
participanții să fi experimentat cel puțin două forme severe de abuz sau cel puțin patru forme
minore de abuz sau orice combinație de patru forme severe și minore în ultimele 6 luni de
relație cu partenerul intim. Acest criteriu este necesar deoarece, conform lui Cascardi,
O’Leary și Schlee (1999, citat în Flicker et al., 2012) , severitatea abzului a fost identificată ca
fiind un predictor pentru simptomele de tulburare de stres post -traumatic și depresie.

2.3. Intrumentele utilizate

Chestionarele aplicate au inclus întrebări legate de strategiile de coping utilizate de
participanți și tulburările mentale pe care le vom cerceta – depresia și tulburarea de stres post –
traumatic – pentru a putea analiza corelația dintre variabile.
2.3.1 Coping
Din cauza rezultatelor inconsistente apărute în urma cercetării strategiilor de coping în
categorii distincte – strategii de coping centrate pe problemă și centrate pe emoție sau strategii
de coping cu angajament și fără angajament (Fl icker et al., 2012) – este de dorit ca studiul
prezent să cerceteze relația dintre strategiile de coping și sănătatea mentală a victimelor
violenței domestice, luând în considerare o analiză a unor strategii specifice precum:
„interpretare pozitivă și creș tere, dezangajare mentală, focalizare și exprimare a emoțiilor,
folosirea de suport instrumental social, abordare activă, negare, abordare religioasă, umor,
dezangajare comportamentală, abținere, folosirea suportului social emoțional, folosirea de
droguri, acceptare, suprimarea activităților concurente, planificare” ( Crașovan, 2011, p. 116 –
117).
Coping Orientation to Problems Encountered (COPE) este un chestionar elaborat de
Carver, Scheier și Weintraub (1989). Acest chestionar are la bază modelul stresului, elaborat
de Lazarus, (Lazarus, Folkman, 1987 citat în Crașovan, 2011) . Autorii acestui chestionar au
văzut împărțirea pe categorii a strategiilor de coping o metodă „prea simplistă” din acest
motiv, chestionarul COPE vizează 15 forme de coping d istincte, care pot avea un „caracter
activ sau pasiv„ (Crașovan, 2011, p. 116).

20
Fiecare formă de coping este evaluată prin 4 itemi, testul cuprinzând, în total, 60 de
itemi sub formă de afirmații (Crașovan, 2011) . Răspunsul la fiecare item se face pe o scală
Likert de 4 puncte „1 – de obicei nu fac acest lucru, 2 – rareori fac acest lucru, 3 – fac uneori
acest lucru, 4 – fac deseori acest lucru” (Crașovan, 2011, p. 116).
În cadrul acestui chestionar, formularea itemilor permite examinarea strategiilor de
coping ale participantului din două perspective, iar diferențierea dintre perspective se face în
cadrul instructajului pe care participanții îl primesc înainte de aplicarea chestionarului.
(Crașovan, 2011) .
Prima perspectivă este legată de stilul de coping pe care subiectul îl utilizează în
general, când se confruntă cu probleme sau cu situații stresante, iar ce -a de-a doua perspectivă
evaluează „forma de coping situațional”, subiectul având ca sarcină să răspundă în așa
manieră încât răspunsul lui să reflecte cel mai bine modul în care acesta acționează într -o
situație specifică. (Crașovan, 2011, p.116) . În cadrul acestui studiu, vom evalua strategiile de
coping situațional, astfel, subiecții vor fi instruiți să răspundă la itemi raportându -se la mod ul
în care aceștia acționau în situația în care erau supuși violenței din partea partenerului.
Inventarul COPE a fost adaptat pe populația românească pe parcursul a 2 ani (2009 –
2011) (Anexa 2).Itemii au fost traduși și adaptați pe populația românească f olosindu -se
procedura conform normelor de transpunere culturală. Au fost transmise către populația
generală un număr de 1200 de chestionare, dintre care 1009 au fost completate și introduse în
cadrul analizelor ulterioare. Din cei 1009 participanți la stud iu, 382 au fost bărbați (37,9 %) și
627 de femei (62,1 %), cu vârste cuprinse între 18 și 66 de ani.
Consistența internă a itemilor chestionarului a fost redată de un coeficient Alpha
Cronbach de .74, ceea ce, conform lui Taber (2017) este unul bun, deoar ece, orice coeficient
Alpha Cronbach care se situează în intervalul .71 – .91 este considerat ca fiind un coeficient
de fidelitate bun.
2.3.2 Depresia
Deoarece acest studiu își propune să măsoare simptomatologia tulburării depresive,
am ales să folosesc Center for Epidemiologic Studies Depression Scale – CES-D care,
conforma lui Vrasti (2011), spre deosebire de alte scale care măsoară severitatea simptom elor,
această scală măsoară nivelul simptomatologiei depesive în cadrul populației generale.
Scala cuprinde 20 de itemi sub formă de afirmații, fiecare item fiind scorat pe o scală
Likert de 4 puncte, în funcție de cât de des a apărut simptomul în ultimel e 7 zile: 0 = rar sau
deloc, 1 = uneori, 2 = ocazional sau pentru un timp moderat, 3 = în majoritatea timpului sau

21
tot timpul (Vrasti, 2008, în curs de apariție). Această scală măsoară „dispoziția depresivă,
sentimentele de vinovatie, lipsa de valoare, sen timentele de neajutorare și pierderea speranței,
lentoarea psihomotorie, pierderea apetitului și tulburările de somn” (Vrasti, 2011, p.11).
Scorurile scalei CES -D pot fi de 0 până la 60, un scor mare indicând simptome mai frecvente
sau mai multe, iar scoru l prag recomandat de cercetători este de 16, ceea ce înseamnă că un
scor al scalei mai mare sau egal cu 16 indică simptome depresive ( Vilagut, Forero, Barbaglia,
& Alonso, 2016). Scala CES -D a fost tradusă și adaptată pe populația din România prin
interme diul a două studii, cercetătorii folosind metoda traducere -retraducere și tehnica test –
retest a versiunii traduse ( Stevens, Constantinescu, Lavinia, Ion, Butucescu, & Sandu,
2013)(Anexa 3).
Stevens et al. (2013) susțin că, în urma analizei statistice, con sistența internă a itemilor
chestionarului a fost redată de un coeficient Alpha Cronbach de .84, ceea ce, conform lui
Taber (2017) este unul bun, deoarece, orice coeficient Alpha Cronbach care se situează în
intervalul .71 – .91 este considerat ca fiind un coeficient de fidelitate bun. Această scală poate
fi administrată și sub formă de auto -evaluare. Vrasti (2011), susține că această scală poate fi
utilizată în studiile care vizează „relatia dintre depresie si alte variabile in diverse subgrupuri
populatio nale” (p.12).
2.3.3 Tulburarea de stres post -traumatic (TSPT)
Pentru a măsura simptomatologia tulburării de stres post -traumatic a participanților, voi
folosi chestionarul PTSD Checklist, versiunea pentru civili (PCL -C). PTSD Checklist este un
instrument dezvoltat în anul 1993 de către Frank Weathers și colaboratori i de la National
Center Posttraumatic Disorder (Vrasti, 2011). Inițial, cei 17 itemi ai acestui instrument erau
identici cu simptomele tulburării de stres post -traumatic descrise în DSM -III-R și DSM -IV
care a urmat. Instrumentul a fost creat pentru evalua rea veteranilor războiului din Vietnam
care resimțeau traumele suferite în timpul războiului, aceea fiind versiunea fiind destinată
militarilor (PCL -M). Ulterior, itemii au fost reformulați pentru a servi civililor (PCL -C),
întrebările raportându -se la un anumit eveniment de viață al acestora ( Weathers, Litz,
Herman, Huska, & Keane, 1993).
Instrumentul PCL -C de auto -evaluare cuprinde 17 itemi , fiecare item fiind scorat pe o
scală Likert de 5 puncte, unde 1 înseamnă „deloc” și 5 înseamnă „foarte mult”. Scorurile
scalei PCL -C pot fi de 17 până la 85, un scor mare indicând simptome mai frecvente sau mai
multe, scorul prag în cazul acestei scale f iind 50, dar în populația civilă se folosește mai mult
scorul de 44 ceea ce înseamnă că un scor al scalei mai mare sau egal cu 44 indică simptome

22
ale tulburării de stres post -traumatic ( Herta, Nemes, & Cozman, 2013). Scorul general acestei
scale se poate a fla prin două metode. Prima metodă presupune adunarea scorului individual al
fiecărui item, iar prin a doua metodă se face un scor compus al itemilor care satisfac un
criteriu de diagnostic, astfel, pentru ca un participant să fie considerat caz de TPTS, t rebuie să
aibă „un scor mai mare de 3 la cel puțin un item care corespunde criteriului B (întrebările 1 –
5), un scor mai mare de 3 la cel puțin trei itemi care corespund criteriului C (întrebarile 6 -12)
și un scor mai mare de 3 la cel puțin doi itemi care c orespund criteriului D (întrebările 13 -17)”
(Vrasti, 2011, p.314). Se recomandă ca scorarea itemilor instrumentului să se efectueze prin
ambele metode.
Adaptarea instrumentului pe populația românească a fost efectuată de Herta, Nemes și
Cozman (2013) (Ane xa 4) care susțin că, în urma analizei statistice, consistența internă a
itemilor chestionarului a fost redată de un coeficient Alpha Cronbach de .96, senzitivitatea de
.82 și specificitatea de .83.
2.3.4 Violența domestică
Deoar ece severitatea abzului a fost identificată ca fiind un predictor pentru simptomele
de tulburare de stres post -traumatic și depresie (Cascardi et al., 1999, citat în Flicker et al.,
2012), am elaborat un chestionar care măsoară severitatea abuzului fizic, psihologic și sexual.
Acest chestionar are la bază itemii identificați în Scalele privind tacticile de rezolvare a
conflictelor (Conflict Tactics Scale -CTS) ( Straus et al., 1996). Participanții vor răspunde la
itemii scalați gradual. Gradele scalei sunt de la 0 care înseamnă „Nu mi s -a întâmplat
niciodată” până la 4 „Mi s -a întâmplat de mai mult de 9 ori” în ultimele 6 luni de relație cu
partenerul. Un scor de 4 arată un grad ridicat de severitate al abuzului.
Acest chestionar va fi utilizat în eșantionare a participanților ca și criteriu de includere
în cercetare.
2.4. Procedura
Pentru a obține permisiunea de a colecta datele necesare studiului, voi contacta
asociațiile Casa de femei Creștină Germană Estera localizată în Mediaș și Adăpostul de criză
Esther din cadrul Bisericii Reformată Casa Speranței Brașov care adăpostesc femeile victime
ale violenței domestice. Participanții vor fi recrutați la finalul activităților sa u ale sesiunilor de
consiliere. Subiecților le va fi prezentat scopul studiului și vor fi întrebați dacă vor să participe
la o cercetare care vizează răspunsul femeilor la violența domestică. De asemenea, le va fi
explicat faptul că participarea sau nepart iciparea la acest studiu nu va afecta suportul pe care îl

23
primesc din partea adăposturilor. Cercetătorul va răspunde la orice întrebare care îi va fi
adresată din partea participanților, iar aceștia vor citi consimțământul informat și vor decide
dacă vor p articipa sau nu la studiu. În cadrul consimțământului informat se vor regăsi
informații despre studiul prezent: condiții de participare (voluntar, confidențial și anonim),
riscuri (reamintirea momentelor de violență pot fi resimțite ca un distres) și benef icii
(dezvoltarea cunoștințelor despre violența domestică). De asemenea, vor fi trecute și datele de
contact ale cercetătorului principal cu mențiunea de a fi contactat dacă apar forme de distres
sau disconfort în urma participării. (Anexa 6) În plus, vom utilizat și flyere (pliante) care
conțin informații generale despre studiu, criteriile de includere în studiu și datele de contact
ale cercetătorului (Anexa 7). Aceste flyere au ca scop familiarizarea viitorilor participanți cu
tema cercetării.
Cercetător ii se vor prezenta la fiecare dintre adăposturile care și -au oferit acordul
pentru a participa la acest studiu și vor oferi instrucțiuni în ceea ce privește completarea
chestionarelor. Victimele vor completa chestionarele în format creion -hârtie începând c u cel
care măsoară severitatea abuzului. Estimativ, completarea chestionarelor va dura 50 -60 de
minute. Colectarea chestionarelor se va efectua în grup, fiind prezenți cercetătorii – pentru a
oferi răspunsuri la întrebările suplimentare – și consilierii as ociațiilor de care aparțin
participanții.
2.5 Metodele de analiză a datelor
În urma colectării datelor prin metoda chestionarului, acestea vor fi introduse în
programul Statistical Package for the Social Sciences (SPSS, versiunea 20). Pentru a afla dacă
există o legătuă între strategiile de coping și simptomele depresive, respectiv cele de tulburare
de stres post -traumatic , vom corela variabilele studiului folosind corelații bivariate.
În continuare vom utiliza coeficientul de corelație Pearson pentru a măsura gradul de
asociere între variabilele studiate, cu p < .05 ca limită a gradului de semnificație statistică a
corelațiilor.

III. Rezultate

În ceea ce privește media scorurilor pentru chestionarul Center for Epidemiologic
Studies Depression Scale – CES-D al cărei scor prag este de 16, ne așteptăm ca media lotului
nostru de participanți să fie mai mare de 16. Un scor mai mare de 16 este un indi cator al

24
prezenței simptomelor de depresie. De asemenea, scorurile chestionarului PTSD Checklist
(PCL -C), ne așteptăm să depășească scorul prag de 44. Un scor mai mare de 44 la aceast
chestionar este un indicator al prezenței simptomelor de tulburare de s tres post -traumatic în
rândul civililor.
În urma efectuării analizei corelaționale, ne așteptăm ca ipotezele studiului să fie
confirmate. Astfel, ne așteptăm ca un nivel ridicat al folosirii suportului social să coreleze în
sens negativ cu simptomele de depresie. De asemenea, ne așteptăm ca un nivel ridicat la
folosirii suportului social să coreleze în sens negativ cu simptomele de tulburare de stres post –
traumatic.
În plus, ne așteptăm ca un nivel ridicat al utilizării strategiilor de negare și dezanga jare
comportamentală să coreleze cu un nivel ridicat al simtomelor de depresie. Un nivel ridicat al
utilizării strategiilor de negare și dezangajare comportamentală ne așteptăm, de asemenea, să
coreleze în sens pozitiv cu un nivel ridicat al simptomelor de tulburare de stres post -traumatic.
În urma corelării datelor, ne așteptăm să se confirme și cea de -a treia ipoteză, astfel, un
nivel ridicat al folosirii coping -ului religios să coreleze cu un nivel scăzut al simptomelor de
depresie și, de asemenea, uti lizarea strategiei de coping religios să coreleze cu un nivel scăzut
al simptomatologiei tulburării de stres post -traumatic.

IV. Discuții și concluzii

Violența domestică este un motiv serios de îngrijorare în ceea ce privește sănătatea
mentală în rândul victimelor deoarece crește riscul pentru dezvoltarea unor tulburări precum
depresia și tulburarea de stres post -traumatic (Devries, Child, Bacchus, Mak, Falder, Graham,
& Heise, 2014).
În acest studiu cantitativ, nonexpermental, corelațion al avem ca obiectiv evidențierea
relației dintre strategiile de coping utilizate de femeile victime ale violenței domestice și
nivelul simptomelor de depresie și tulburare de stres post -traumatic.
În primul rând, ne așteptăm ca media scorurilor pentru chestionarul Center for
Epidemiologic Studies Depression Scale – CES-D să fie mai mare de 16 (scorul prag) pentru
majoritatea participanților. Aceste predicții se bazează pe studiile anterioare. Într -un studiu
realizat de Calvete et al. (2008), participanții au obținut scoruri mai mari de 16, 36.6% dintre
aceștia obținând scoruri mai mari de 30 (SD=12.91). Acest scor este considerat un indicator
puternic al prezenței simptomelor depresive (Boyd, Weissman, Thompson, & Myers, 1982).

25
Într-un alt studiu realizat de Lewis, Griffing, Chu, Jospitre, Sage, Madry și Primm (2006),
media scorurilor acestui chestionar a fost M=26.7 (SD=15.00). În ambele studii, eșantionul a
fost format din femei victime ale violenței domestice, criteriile de inc luziune fiind
asemănătoare cu studiul prezent .
De asemenea, scorurile chestionarului PTSD Checklist (PCL -C), ne așteptăm să
depășească scorul prag de 44. Folosind scorul prag de 44 al chestionarului PTSD Checklist
(PCL -C), rezultatele unui studiu efectu at pe un eșantion de femei victime ale violenței
domestice, arată că 47.7% din acest eșantion prezintă criterii de diagnostic pentru tulburarea
de stres post -traumatic (M=43.44, SD=15.85) (Watlington, & Murphy, 2006).
Ne așteptăm ca rezultatele să indice că un nivel ridicat al folosirii suportului social să
coreleze în sens negativ atât cu simptomele de depresie cât și cu simptomele de tulburare de
stres post -traumatic. În acest sens, într -un studiu efectuat de Watlington & Murphy (2006) pe
un eșantion de femei victime ale violenței domestice, analiza corelațională arată o corelație
negativă semnificativă din punct de vedere statistic între suportul social și depresie (r= – .41, p
< .01) (Mitchell et al., 2006). Un nivel ridicat de folosire a suportului soc ial a fost corelat cu
un nivel scăzut al simptomelor de TSPT (r= – .59, p < .01).
A doua ipoteză a acestui studiu afirmă că un nivel ridicat al utilizării strategiilor de
negare și dezangajare comportamentală va corela cu un nivel ridicat al simtomelor de
depresie, dar și cu un nivel ridicat al tulburării de stres post -traumatic. Acestă ipoteză a fost
confirmată de studiile anterioare în care, în urma analizei corelaționale, atât negarea cât și
dezangajarea comportamentală au fost corelate pozitiv cu depres ia (r= .38, r= .37) și cu TSPT
(r= .47, r= .39), corelațiile fiind înalt semnificative din punct de vedere statistic (p < .001)
(Flicker et al., 2012).
Ipoteza conform căreia un nivel ridicat de coping religios corelează cu un nivel scăzut
al simptomelor de depresie și al simptomelor tulburării de stres post -traumatic a fost, de
asemenea confirmată în studii anterioare. Astfel, studiul efectuat de Mitchell et al. (2006)
arată că un nivel ridicat de coping religios corelează cu un nivel scăzut al tulburăril or
depresive (r= -.38, p< .01), corelația fiind statistic semnificativă. De asemenea, studiul
efectuat de Watlington și Murphy (2006) confirmă această ipoteză, coping -ul religios fiind
corelat în sens negativ atât cu depresia (r= -.28) cât și cu tulburarea de stres post -traumatic (r=
-.25), ambele corelații fiind semnificative din punct de vedere statistic (p< .05).
În urma unei analize a literaturii de specialitate, am observat că relația dintre strategiile
de coping și simptomele de depresie și tulburar e de stres post -traumatic la victimele violenței
domestice nu a fost studiată până acum în România. Totuși, în literatura de specialitate din

26
alte tări, această tema este cercetată destul de intens, fiind un subiect central al multor
cercetări. Cercetările anterioare au confirmat ipotezele noastre. Rezultatele au arătat că un
nivel ridicat de folosire a suportului social și a coping -ului religios corelează cu un nivel
scăzut al tulburărilor mentale (depresia și tulburarea de stres post -traumatic) în rândul
victimelor abuzului din partea partenerului. Unele studii au arătat că folosirea coping -ului
religios poate diminua efectul dăunător al unor tulburări mentale asupra victimelor, tulburări
precum depresia (Wiggins, 2018). De asemenea, literatura de speciali tate confirmă și ipoteza
conform căreia negare și dezangajare comportamentală corelează cu un nivel ridicat al
simtomelor de depresie și tulburare de stres post -traumatic.
4.1 Limite și recomandări
Cercetările anterioare au arătat că există o mulțime de limite care ar putea apărea într -o
cercetare. Printre aceste limite se numără și eșantionul utilizat într -un studiu deorece numărul
participanților sau modul de selecție al acestora poate limita gener alizarea rezultatelor (Yang
& Banamah, 2014). În studiul prezent, numărul relativ mic de participanți pe care i -am putea
recruta din zona centrală a României, ne împiedică să generalizăm rezultatele pentru întreaga
populație a victimelor violenței domestic e din România. O altă limitare poate fi reprezentată
de faptul că toate victimele proveneau din adăposturi, condițiile de acolo putând influența
simptomele tulburărilor. Recomand ca viitoarele studii să folosească un eșantion mai mare
pentru a crește valid itatea externă a rezultatelor (Yang & Banamah, 2014).
O altă limită a studiului este redată de erorile de răspuns care pot apărea atunci când în
cercetări se folosesc, ca instrumente de colectare a datelor, chestionarele. Participanții ar putea
răspunde la chestionare în așa fel încât să facă pe plac cercetătorilor. Această eroare de
răspuns se numește dezirabilitate socială și are loc atunci când respondenții tind să se
conformeze unor norme sociale caracterizate prin valori, trăsături, interese, atitudi ni, opinii și
comportamente. (Creswell, 2013). Această eroare ar putea avea loc și în studiul prezent dacă
participanții ar considera că trebuie să se comporte într -un anumit fel, modificând anumite
răspunsuri. Spre exemplu, este posibil ca normele sociale privind sănătatea mentală să
împiedice anumiți participanți să raspundă în conformitate cu prezența sau cu severitatea
tulburărilor cercetate. Recomandăm ca viitoarele cercetări să utilizeze și metode calitative în
cadrul cercetării pentru a obține o pers pectivă mai largă asupra prezenței anumitor tulburări, și
implicit, pentru a se evita răspunsurile dezirabile social.

27
4.2 Implicații
Luând în considerare efectul dăunător al violenței domestice asupra sănătății mentale,
abilitatea acestui studiu de a identifica relația dintre anumite strategii de coping, simptomele
de despresie și tulburare de stres post -traumatic poate reprezenta un pu nct de plecare în
îmbunătățirea acestor consecințe, promovând o schimbare socială pozitivă. Corelațiile pe care
acest studiu le poate identifica, pot ajuta la îmbunătățirea sănătății mentale în rândul
victimelor violenței domestice. Ne așteptăm ca un nivel ridicat al utilizării coping -ului religios
și a suportului social să coreleze în sens negativ cu simptomele depresive, dar și cu
simptomele de tulburare de stres post -traumatic. Această constatare sugerează că utilizarea
coping -ului religios și a suportul ui social poate reduce simtomele de depresie și tulburare de
stres post -traumatic. Prin urmare, promovarea celor două strategii de coping (coping religios
și suportul social), poate favoriza starea de bine în rândul victimelor violenței domestice.
Viole nța domestică implică costuri mari atât la nivel individual cât și în rândul
adăposturilor. Rezultatele acestui studiu pot avea, de asemenea, implicații practice și ar putea
fi utilizate în cadrul ședințelor de consiliere psihologică pentru depășirea traum elor și
dezvoltare personală în rândul victimelor violenței domestice aflate în adăposturi sau centre
de servicii pentru integrarea victimelor violenței domestice. Coping -ul religios este o
potențială strategie eficientă și foarte puțin costisitoare. Supor tul social ca strategie de coping
s-a dovedit a fi foarte eficientă în îmbunătățirea sănătății mentale atunci când persoanele care
interacționează îndeaproape cu victimele violenței domestice știu să răspundă nevoilor sociale
ale victimelor.
În plus, rezu ltatele studiului ar putea fi utile și în rândul viitoarelor cercetări care au ca
scop evaluarea unor strategii de coping care pot îmbunătăți starea de bine emoțională și
sănătatea mentală în rândul victimelor violenței domestice.
4.3 E tica cercetării
Participanții vor fi solicitați să semneze consimțământul informat înainte de a participa
activ în studiu. Prin acest proces, respondenții devin conștienți atât de rolul lor cadrul
studiului, cât și de natura acestuia. Chestionarele nu vor include nici un fel de informație prin
care participanții să poată fi identificați. Potențialii participanți vor primi toate informațiile
relevante privind studiul înainte de a se decide dacă vor sau nu să participe. Pentru a răspunde
întrebărilor suplimen tare, vor fi incluse datele cercetătorului principal în toate materialele de
recrutare. Participanții vor fi informați în legătură cu riscurile pe care acest studiu le implică
înainte de a semna consimțământul informat. Voluntarii care vor prezenta orice f ormă de

28
ingrijorare sau distres în ceea ce privește participarea la studiu, vor fi excluși din lot. Locul
subiecților în cadrul adăpostului nu v -a suferi modificări în funcție de alegerea de a participa
sau nu la studiu.
Concluzii
Violența domestică est e foarte frecventă în rândul populației generale și aduce cu ea
consecințe majore atât în rândul victimelor cât și a societății (Modi et al., 2014). Literatura de
specialitate care cercetează fenomenul violenței domestice conține foarte multe lacune în cee a
ce privește relația dintre strategiile de coping folosite de victime și sănătatea mentală a
acestora. Prin acest studiu ne propunem să abordăm aceste lipsuri investigând relația dintre
strategiile de coping, simptomele de depresie și simptomele tulburări i de stres post -traumatic.
Acest studiu este important deoarece, ajutând victimele să utilizeze strategiile de coping
adecvate în combaterea consecințelor negative ale violenței domestice, reprezintă un pas
esențial în dezvoltarea stării de bine și a sănăt ății acestora.

29
Bibliografie

Adams, A. E., Tolman, R. M., Bybee, D., Sullivan, C. M., & Kennedy, A. C. (2012). The
Impact of Intimate Partner Violence on Low -Income Women’s Economic
Well -Being. Violence Against Women, 18(12), 1345 –1367.
doi:10.1177/1077801212474294
Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați . Legislație națională –
Violența în familie (2019). Retrieved from: http://anes.gov.ro/legislatie –
nationala -violenta -in-familie/
Aguilar, R. J., & Nightingale, N. N. (1994). The impact of specific battering experiences on
the self -esteem of abused women. Journal of Family Violence, 9, 35_45 .
doi.org/10.1007/BF01531967
Arnette, N. C., Mascaro, N., Santana, M. C., Davis, S., & Kaslo w, N. J. (2007). Enhancing
spiritual well-being among suicidal African American female survivors of
intimate partner violence. Journal of Clinical Psychology, 63(10), 909–
924. doi:10.1002/jclp.20403
Barnett, O. W. (2001). Why battered women do not le ave, part 2. External inhibiting factors –
social support and internal inhibiting factors. Trauma, Violence & Abuse, 2(1), 3_35.
doi.org/10.1177/1524838001002001001
Bent -Goodley, T. B. (2004). Perceptions of Domestic Violence:A Dialogue with African
Ame rican Women. Health & Social Work, 29(4), 307–316. doi:10.1093/hsw/29.4.307
Booth, A., & Dabbs Jr, J. M. (1993). Testosterone and men's marriages. Social Forces , 72(2),
463- 477. doi.org/10.1093/sf/72.2.463
Boyd, J. H.,Weissman, M. M., Thompson, D., & Myers, J. K. (1982). Screening for
depression in a community sample. Archives of General Psychiatry , 39, 1195 -1200.
doi:10.1001/archpsyc.1982.04290100059010
Brownridge, D. A., Chan, K. L., Hiebert -Murphy, D., Ristock, J., Tiwari, A., Leung, W. -C.,
& Santos, S. C. (2008). The elevated risk for nonlethal post -separation violence in
Canada: A comparison of separated, divorced, and married women. Journal of
Interpersonal Violence, 23, 117–135. doi.org/10.1177/0886260507307914

30
Bucuta, M. D., Dima, G., Katalin, Z., Delia, A. D., & Pătracu, C. (2012). Towards
empowerment of women victims of gender violence: a psycho -social intervention
model in Romania. Interdisciplinary Journal of Family Studies , 17(2).
Buzducea, D. (coord.), & Rujoiu V. (2010). Violența în relația de cuplu – aspecte
psihosociale. În Buzducea, D. Asistența socială a grupurilor de risc (p. 225 -271). Iași:
Polirom.
Caetano, R., Schafer, J., & Cunradi, C. B. (2017). Domestic violence: The five big
questions. Retrieved from: http://s9.ro/niu .
Calvete, E., Corral, S., & Estévez, A. (2008). Coping as a Mediator and Moderator Between
Intimate Partner Violence and Symptoms of Anxiety and Depression. Violence
Against Women, 14(8), 886–904.doi:10.1177/1077801208320907
Canady, B. E., & Babcock, J. C. (2009). The Protective Functions of Social Support and
Coping for Women Experiencing Intimate Partner Abuse. Journal of Aggression,
Maltreatment & Trauma, 18(5), 443–458.doi:10.1080/10926770903051009
Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate . Ziua Internațională Pentru
Eliminarea Violenței Împotriva Femeilor (2018, 25 noiembire). Retrieved from:
http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp -content/uploads/201 8/11/Analiza -de-situatie –
Violenta -2018.pdf
Chester, D. S., & DeWall, C. N. (2018). The roots of intimate partner violence. Current
Opinion in Psychology, 19, 55–59.doi:10.1016/j.copsyc.2017.04.009
Coker, A. L., Watkins, K. W., Smith, P. H., & Brandt, H. M. (2003). Social support reduces
the impact of partner violence on health: application of structural equation models.
Preventive Medicine, 37(3), 259–267.doi:10.1016/s0091 -7435(03)00122 -1
Cunradi, C. B., Caetano, R., & Schafer, J. (2002). Alcohol -Related Problems, Drug Use, and
Male Intimate Partner Violence Severity Among US Couples. Alcoholism: Clinical
and Experimental Research, 26(4), 493–500. doi:10.1111/j.1530 -0277.
2002.tb02566.x
Curca, G. C., Dermengiu, D., & Hostiuc, S. (2012). Patterns of Injuries in Domestic Violence
in a Romanian Population. Journal of Interpersonal Violence, 27(14), 2889 –
2902 .doi:10.1177/0886260512438278

31
Curtis, E. A., Comiskey, C., & Dempsey, O. (2016). Importance and use of correlational
research. Nurse Research er, 23(6), 20 –25.doi:10.7748/nr.2016.e1382
Crașovan, D. (2011). Fundamentele testării psihologice . Timișoara: Eurostampa.
Creswell, J. (2013). Research design: Qualitative, quantitative and mixed methods approach
(4th ed.).Retrieved from: http://s9.ro/nob
Devries, K. M., Child, J. C., Bacchus, L. J., Mak, J., Falder, G., Graham, K., & Heise, L.
(2014). Intimate partner violence victimization and alcohol consumption in women: a
systematic review and meta‐analysis. Addicti on, 109(3), 379 -391.
doi:10.1111/add.12393
Dura, S., Baier, I., & Dura, H. (2011). Studiu epidemiologic al patologiei traumatice mecanice
produse prin heteroagresiune în cadrul violenței domestice. În. Acta Medica
Transilvanica , 16(1). Retrieved from: http://www.amtsibiu.ro/Arhiva/2011/Nr1
ro/Dura.pdf
Dutton, M. A., James, L., Langhorne, A., & Kelley, M. (2015). Coordinated Public Health
Initiatives to Address Violence Against Women and Adolescents. Journal of Women’s
Health, 24( 1), 80–85. doi:10.1089/jwh.2014.4884
Drumm, R., Popescu, M., Cooper, L., Trecartin, S., Seifert, M., Foster, T., & Kilcher, C.
(2013). “God just brought me through it”: Spiritual coping strategies for resilience
among intimate partner violence survivors. Clinical Social Work Journal, 42 , 385 -394.
doi:10.1007/s10615 -013-0449 -y
European Union Agency For Fundamental Rights . Violența împotriva femeilor: o anchetă la
nivelul UE (2014). Retrived from: https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra -2014 –
vaw- survey -at-a-glance -oct14_ro.pdf
Esie, P., Osypuk, T. L., Schuler, S. R., & Bates, L. M. (2019). Intimate partner violence and
depression in rural Bangladesh: Accounting for violence severity in a high prevalence
setting. SSM – Population Health, 7, 100368 . doi:10.1016/j.ssmph.2019.100368
Finkel, E. J. (2014). The I3 Model. Advances in Experimental Social Psychology, 1–
104. doi:10.1016/b978 -0-12-800052 -6.00001 -9

32
Finkel, E. J., & Hall, A. N. (2018). The I 3 Model: a metatheoretical framework for
understan ding aggression . Current Opinion in Psychology, 19, 125–130.
doi:10.1016/j.copsyc.2017.03.013
Fischer, N., Lamis, D., Petersen -Coleman, M., Moore, C., Zhang, H., & Kaslow, N. (2016).
Mediating effects of existential and religious well -being among abused, suicidal
African American women. Journal of Family Violence , 31(3), 315 -323.
doi:10.1007/s10896 -015- 9771 -1
Flicker, S. M., Cerulli, C., Swogger, M. T., & Talbot, N. L. (2012). Depressive and
Posttraumatic Symptoms Among Women Seeking Protection Order s Against Intimate
Partners. Violence Against Women, 18(4), 420– 436.doi:10.1177/1077801212448
897
Goodman, L. A., Smyth, K. F., Borges, A. M., & Singer, R. (2009). When Crises Collide.
Traum , Violence, & Abuse, 10(4), 306–329.doi:10.1177/15248380093 39754
Graham -Bermann, S. A., Miller -Graff, L. E., Howell, K. H., & Grogan -Kaylor, A. (2015). An
efficacy trial of an intervention program for children exposed to intimate partner
violence. Child Psychiatry and Human Development, 46 (6), 928 -939.
doi:10.1007/s10578 -015-0532 -4
Herta, D. C., Nemes, B., & Cozman, D. (2013). Screening methodology for posttraumatic
stress disorder through self -assessment scales. Journal of Evidence -Based
Psychotherapies , 13(1), 89. Retrieved from: http://www.anelisplus.ro/
Ivan, A., Barnett -Queen, T., Messick, M., & Gurrola, M. (2015). Spirituality and resilience
among Mexican American IPV survivors . doi.org/10.1177/0886260515584351
Johnson, W. L., Giordano, P. C., Manning, W. D., & Longmore, M. A. (2015). The age –IPV
curve: Changes in the perpetration of intimate partner violence during adolescence
and young adulthood. Journal of Youth and Adolescence, 44 , 708 -726.
doi:10.1007/s10964 -014-0158 -z
Jordan, C. E ., Campbell, R., & Follingstad, D. (2010). Violence and women’s mental health:
The impact of physical, sexual, and psychological aggression. Annual Review of
Clinical Psychology, 6, 607–628. doi:10.1146/annurev -clinpsy -090209 -151437

33
Kelly, J. B., & Joh nson, M. P. (2008). Differention among types of intimate partner violence:
research update and impications for interventions. Family Court Review,
46(3), 476– 499.doi:10.1111/j.1744 -1617.2008.00215.x
Kocot, T., & Goodman, L. (2003). The Roles of Coping and Social Support in Battered
Women’s Mental Health. Violence Against Women, 9(3), 323–
346. doi:10.1177/1077801202250075
Krause, E. D., Kaltman, S., Goodman, L. A., & Dutton, M. A. (2008). Avoidant coping and
PTSD symptoms related to domestic violence exposure: A longitudinal study. Journal
of Traumatic Stress, 21(1), 83–90.doi:10.1002/jts.20288
Lacey, K. K., Sears, K. P., Matsuko, N., & Jackson, J. S. (2015). Severe physical violence and
Black women’s health and well -being. Americ an Journal of Public Health, 105 (4),
719-24. doi:10.2105/AJPH.2014.301886.
Lee, J., Pomeroy, E. C., & Bohman, T. M. (2007). Intimate Partner Violence and
Psychological Health in a Sample of Asian and Caucasian Women: The Roles of
Social Support and Coping. Journal of Family Violence, 22(8), 709–
720.doi:10.1007/s10896 -007-9119 -6
Lewis, C. S., Griffing, S., Chu, M., Jospitre, T., Sage, R. E., Madry, L., & Primm, B. J.
(2006). Coping and Violence Exposure as Predictors of Psychological Functioning in
Domestic Violence Survivors. Violence Against Women, 12(4), 340–354.
doi:10.1177/1077801206287285
Lipsky, S., Caetano, R., Field, C. A., & Larkin, G. L. (2005). Psychosocial and substance -use
risk factors for intimate partner violence . Drug and Alcohol Dependence, 78(1), 39–
47.doi:10.1016/j.drugalcdep.2004.08.028
Lynch, S., & Graham -Bermann, S. A. (2000). Woman Abuse and Self -Affirmation. Violence
Against Women, 6(2), 178–197. doi:10.1177/10778010022181787
Mitchell, C., & Anglin, D . (Eds.). (2009). Intimate partner violence: A health -based
perspective. New York: Oxford University Press.

34
Mitchell, M. D., Hargrove, G. L., Collins, M. H., Thompson, M. P., Reddick, T. L., &
Kaslow, N. J. (2006). Coping variables that mediate the rela tion between intimate
partner violence and mental health outcomes among low‐income, African American
women. Journal of clinical psychology , 62(12), 1503 -1520. doi.org/10.1002/jclp.20305
Modi, M. N., Palmer, S., & Armstrong, A. (2014). The role of Viole nce Against Women Act
in addressing intimate partner violence: A public health issue. Journal of Women ’s
Health, 23 , 253 -259. doi: 10.1089/jwh.2013.4387

Popa, M. (2016). Metodologia cercetării (note de curs). Retrieved from:
http://www.apio.ro/upload/mc10_esantionarea.pdf

Pulido -Martos, M., Augusto -Landa, J., & Lopez -Zafra, E. (2012). Sources of stress in nursing
studies: A systematic review of quantitative studies. International Nursing Review,
59(1), 15-25. doi:10.1111/j.1466 -7657.2011.00939.x
Rada, C. (2014). Violence against women by male partners and against children within the
family: prevalence, associated factors, and intergenerational transmission in Romania,
a cross -sectional study. BMC Public health , 14(1), 129. doi.org/10.1186/1471 -2458 –
14-129
Reviere, S. L., Farber, E. W., Twomey, H., Okun, A., Jackson, E., Zanville, H ., & Kaslow, N.
J. (2007). Intimate partner violence and suicidality in low -income African American
women: A multimethod assessment of coping factors. Violence Against Women, 13,
1113 –1129. doi:10.1177/1077801207307798
Rizo, C. F. (2015). Intimate Partn er Violence Related Stress and the Coping Experiences of
Survivors: “There’s Only So Much a Person Can Handle.” Journal of Family
Violence, 31(5), 581–593. doi:10.1007/s10896 -015-9787 -6
Rizo, C. F., Givens, A., & Lombardi, B. (2017). A systematic review of coping among
heterosexual female IPV survivors in the United States with a focus on the
conceptualization and measurement of coping. Aggression and Violent Behavior, 34,
35–50.doi:10.1016/j.avb.2017.03.006
Salganik, M.J., & Levy, K. E. C. (2015). Wiki surveys: Open and quantifiable social data
collection. PLoS ONE, 10 (5), e0123483. doi:10.1371/journal.pone.0123483

35
Sandu, M. (2008). Violenta familiala, factor de risc in delincventa juvenila [Domestic
violence, a risk factor in juvenile delinquency ]. Revista de Cercetare si Interventie
Sociala , 23, 63.Retrieved from: https://www.ceeol.com/search/article -detail?id=90033
Schafer, J., Caetano, R., & Cunradi, C. B. (2004). A Path Model of Risk Factors for Intimate
Partner Violence among Couples in the United States. Journal of Interpersonal
Violence, 19(2), 127–142.doi:10.1177/0886260503260244
Skinner, E. A., Edge, K., Altman, J., & Sherwood, H. (2003). Searching for the structure of
coping: A review and critique of category systems for classifying ways of coping.
Psychological Bulletin, 129 , 216 -269. doi.org/10.1037/0033 -2909.129.2.216
Stevens, M. J., Constantinescu, P. -M., Lavinia, U., Ion, C. B,. Butucescu, A.& Sandu C.G.
(2013) The Romanian CES -D scale: preliminary validation of an instrument for
clinical and non -clinical use. International Journal of Education and Psychology in
the Community 3(1), 7 -21.Retrieved from: https://www.ceeol.com/search/article –
detail?id=185366
Straus, M. A., Hamby, S. L., Boney -McCoy, S., & Sugarman, D. B. (1996). The Revised
Conflict Tactics Scales (CTS2): development and preliminary psychometric data .
Journal of Family Issues, 17(3), 283–316. doi:10.1177/019251396017003001.
Taber, K. S. (2017 ). The Use of Cronbach’s Alpha When Developing and Reporting Re search
Instruments in Science Education. Research in Science Education.
doi:10.1007/s11165 – 016-9602 -2
Taft, C. T., Resick, P. A., Panuzio, J., Vogt, D. S., & Mechanic, M. B. (2007). Coping among
victims of relationship abuse: A longitudinal examinatio n. Violence and victims , 22(4),
408. Retrieved from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2977524/
Toffanin, A. M. (2012). Research on violence against women. A sociological
perspective. Interdisciplinary Journal of Family Studies , 17(1). Retrieved from:
http://ijfs.padovauniversitypress.it/system/files/papers/17_1_03.pdf
Vilagut, G., Forero, C. G., Barbaglia, G., & Alonso, J. (2016). Screening for Depression in
the General Population with the Center for Epidemiologic Studies Depression (CES –
D): A Systematic Review with Meta -Analysis. PLOS ONE, 11(5),
e0155431. doi:10.1371/journal.pone.0155431

36
Vrasti, R. (2011). Măsurarea sănătății mentale. Retrieved from: http://www.vrasti.org/
Waldrop, A. E., & Resick, P. A. (2004). Coping Among Adult Female Victims of Domestic
Violence. Journal of Family Violence, 19(5), 291–
302.doi:10.1023/b:jofv.0000042079.91846.68
Watlington, C. G., & Murphy, C. M. (2006). The roles of religion and spirituality among
African American survivors of domestic violence. Journal of Clinical Psychology
, 62(7), 837–857. doi:10.1002/jclp.202 68
Weathers, F. W., Litz, B. T., Herman, D. S., Huska, J. A., & Keane, T. M. (1993). The PTSD
Checklist (PCL): Reliability, validity, and diagnostic utility. In annual convention of
the international society for traumatic stress studies, San Antonio, TX (Vol. 462).
Retrieved from:www.researchgate.net/publication/291448760_The_PTSD_Checklist
_PCL_Reliability_validity and_diagnostic_utility
Wiggins, T. (2018). Predictive Relationships Between Cultural Coping Strategies, Intimate
Partner Violence, and De pression in African American Women (lucare de dizertație).
Retrieved from: http://s9.ro/nq2
Wong, J. Y. -H., Fong, D. Y. -T., Choi, A. W. -M., Tiwari, A., Chan, K. L., & Logan, T.
(2016). Problem -focused coping mediates the i mpact of intimate partner violence on
mental health among Chinese women. Psychology of Violence, 6(2), 313–
322. doi:10.1037/a0039496
Yang, K., & Banamah, A. (2014). Quota sampling as an alternative to probability sampling?
An experimental study. Sociological Research Online, 19, 29-49.
doi:10.5153/sro.3199
Yoshikawa, H., Weisner, T. S., Kalil, A., & Way, N. (2013). Mixing qualitative and
quantitative research in developmental science: Uses and methodological choices.
Qualitative Psychology, 1 (S), 3 -18. doi:10.1037/2326 -3598.

37
Anexe

Anexa 1 – Lista adăposturilor disponibile în zona centrală a României
Jud. Alba
Asociatia AS 2001, Alba Iulia – adăpost, consiliere
Societatea de caritate Ușa Speranței Tiur -Blaj – adăpost, consiliere
Serviciul public de asistență socială Cugir – adăpost, consiliere
Jud. Brașov
Biserica Reformata Casa Sperantei – adăpost, consiliere
Fundatia Emmanuel – Codlea – adăpost, consiliere
Jud. Covasna
Centrul de urgente pentru victime ale violentei in familie – Targu Secuiesc – adăpost,
consiliere
Asociatia Talita Kumi – Directia de asistenta Comunitara, Sf. Gheorghe – adăpost, consiliere
Jud. Harghita
Serviciul Public de Asistența Sociala Balan – adăpost, consiliere
Fundatia Csibesz – adăpost, consiliere
Asociatia Sociala Umanitara Crestina “Ora International” – adăpost
Jud. Mureș
Centrul de prevenire, monitorizare si combatere a violentei în familie Târgu Mureș – adăpost,
consiliere
Fundatia Veritas Sighișoara – adăpost și consiliere
Jud. Sibiu
Biserica Ursulinelor din Sibiu – Centru de primire în regim de urgență pentru femei și copii
victime ale violenței domestice – adăpost
Centrul „Sf. Ana” – Sibiu – adăpost, consiliere
Centrului pentru victimele violenței domestice “Casa Estera“, din Mediaș – adăpos t și
consiliere

38
Anexa 2 – Itemii inventarului COPE
Nr. Item Scală
dezacord -acord 01 încerc să mă dezvolt ca persoană ca rezultat al experienței
mele de viață. 1 2 3 4
02 Mă apuc de luciu sau de alte activități înlocuitoare pentm
a-mi lua gândurile de la anumite lucruri. 1 2 3 4
03 Mă supăr și -mi dau frâu liber emoțiilor. 1 2 3 4
04 Încerc să obțin sfaturi de la cineva în legătură cu ceea ce
trebuie să fac. 1 2 3 4
05 Îmi concentrez eforturile pentru a face ceva în legătură cu
situația stresantă. 1 2 3 4
06 Îmi zic: „nu -i adevărat!”. 1 2 3 4
07 Îmi plasez încrederea în Dumnezeu în această situație. 1 2 3 4
08 Râd de situația respectivă/stresantă. 1 2 3 4
09 Recunosc în mine că nu pot face față situației și nu mai
încerc. 1 2 3 4
10 Mă abțin de la a face ceva prea repede. 1 2 3 4
11 Discut ceea ce simt cu cineva. 1 2 3 4
12 Folosesc alcool sau droguri pentru a mă simți mai bine. 1 2 3 4
13 Mă obișnuiesc cu ideea că s -a întâmplat. 1 2 3 4
14 Discut cu cineva pentru a afla lucruri în plus despre
situația stresantă. 1 2 3 4
15 Mă feresc să fiu distras de alte gânduri sau activități. 1 2 3 4
16 Visez cu ochii deschiși la alte lucruri. 1 2 3 4
17 Mă supăr și sunt realmente conștient de asta. 1 2 3 4
18 Caut ajutor la Dumnezeu. 1 2 3 4
19 Îmi fac un plan de acțiune pentru situația stresantă. 1 2 3 4
20 Glumesc pe seama situației. 1 2 3 4
21 Accept că s -a întâmplat și că nu se poate schimba nimic. 1 2 3 4
22 Amân a face ceva în legătură cu problema până situația o
permite. 1 2 3 4
23 Încerc să obțin sprijin emoțional de la prieteni sau rude. 1 2 3 4
24 Pur și simplu renunț la atingerea scopului. 1 2 3 4
25 Încerc acțiuni suplimentare pentru a scăpa de problemă. 1 2 3 4
26 încerc să uit de mine pentru un timp consumând alcool sau
luând droguri. 1 2 3 4

39
27 Refuz să cred că s -a întâmplat. 1 2 3 4
28 Îmi dau frâu liber simțămintelor. 1 2 3 4
29 încerc să văd problema în lumină diferită, pentru a o face
să pară mai pozitivă. 1 2 3 4
30 Vorbesc cu cineva care ar putea face ceva concret în
legătură cu problema stresantă. 1 2 3 4
31 Donn mai mult ca de obicei. 1 2 3 4
32 Încerc să -mi fac o strategie legată de ceea ce este de făcut. 1 2 3 4
33 Mă concentrez pe abordarea problemei și, dacă este
necesar, las alte lucmri deoparte, un timp. 1 2 3 4
34 Obțin compasiune și înțelegere de la cineva. 1 2 3 4
35 Beau alcool sau iau droguri, pentru a mă gândi mai puțin
la problemă. 1 2 3 4
36 Glumesc despre problemă. 1 2 3 4
37 Renunț la încercarea de a obține ce doresc. 1 2 3 4
38 Caut ceva bun în ceea ce se întâmplă 1 2 3 4
39 Mă gândesc cum aș putea aborda problema cel mai bine.
1 2 3 4
40 Mă prefac că problema stresantă nu există în realitate.
1 2 3 4
41 Mă asigur că nu fac problema mai dificilă acționând prea
repede. 1 2 3 4
42 Încerc din răsputeri să nu las alte lucruri să interfereze cu
eforturile mele în timp ce mă ocup de problemă. 1 2 3 4
43 Merg la film sau urmăresc programe la televizor pentru a
mă gândi mai puțin la problemă. 1 2 3 4
44 Accept realitatea faptului că s -a întâmplat. 1 2 3 4
45 întreb oamenii care au avut experiențe similare ce au tăcut.
1 2 3 4
46 Simt mult disconfort emoțional și mă trezesc exprimându –
mi aceste sentimente în mare măsură. 1 2 3 4
47 Acționez direct pentru a controla problema stresantă.
1 2 3 4

40
48 Îmi caut consolare în religia mea.
1 2 3 4
49 Mă oblig să aștept momentul propice pentru a face ceva.
1 2 3 4
50 Râd de situație. 1 2 3 4
51 Reduc cantitatea de efort consacrată rezolvării problemei.
1 2 3 4
52 Ii spun cuiva despre cum mă simt. 1 2 3 4
53 Consum alcool sau droguri pentru a mă ajuta să trec prin
situație. 1 2 3 4
54 Învăț să trăiesc cu situația stresantă. 1 2 3 4
55 Las la o parte alte activități pentru a mă concentra asupra
problemei stresante. 1 2 3 4
56 Mă gândesc mult la ce pași să fac în această situație. 1 2 3 4
57 Acționez de parcă situația stresantă nu există.
1 2 3 4
58 Fac ceea ce e de făcut, pas cu pas. 1 2 3 4
59 Învăț ceva din această experiență. 1 2 3 4
60 Mă rog mai mult ca de obicei în această situație stresantă.
1 2
3
4

41
Anexa 3 – Itemii chestionarului Center for Epidemiologic Studies Depression Scale –
CES -D
INSTRUCTIUNI: Mai jos este o listă a modurilor în care dvs. vă puteți simți
sau comporta. Notați în dreptul afirmației cât de des v -ați simțit astfel în ultima săptămână.
0 = Rar sau deloc (mai puțin de 1 zi)
1 = Uneori sau puțin timp (1 -2 zile)
2 = Ocazional sau moderat (3 -4 zile)
3 = Deseori sau tot timpul (5 -7 zile)

În ultima saptămână:
1. Am fost deranjată de lucruri care î n mod obișnuit nu mă deranjau.
2. Nu mi -a fost foame; apetitul meu a fost slab.
3. Am simțit că nu pot scăpa de mâhnire chiar cu ajutorul familiei sau prietenilor.
4. M -am simțit tot atât de bun ca și alți oameni.
5. Am avut greutăți să țin minte ce am fac ut.
6. M -am simțit trist.
7. Am simțit ca orice necesită un efort.
8. M -am simțit fără speranță în viitor.
9. Viața mea a fost un eșec.
10. M -am simțit înfricoșat.
11. Somnul a fost neliniștit.
12. Am fost fericit.
13. Am vorbit mai puțin ca de obicei.
14. M-am simțit singur.
15. Oamenii au fost neprietenoși.
16. M -am bucurat de viață.
17. Am plâns.
18. M -am simțit abătută.
19. Am simțit că oamenii nu mă plac.
20. Nu am putut să acționez.

42
Anexa 4 – Checklist TPTS ( Checklist for PTSD -civil version – PCL-C)
Instructiuni: Mai jos este o listă de probleme pe care oamenii le pot avea la un moment dat ca
răspuns la un eveniment de viață stresant. Te rog citește atent fiecare întrebare și notează în
dreptul fiecărui item numărul care se potrivește cel mai bine c u cât de mult te -a suparăt acea
problemă în ultima lună.

1= „Deloc”, 2=„Puțin”, 3=„Moderat”, 4=„Mult”, 5=„Foarte mult”

1. Amintiri, gânduri și imagini repetate și supărătoare a experienței stresante trăite
2. Vise repetate și supărătoare referitor la evenimentul stresant trăit.
3. Gesturi sau sentimente care au apărut brusc ca și cum evenimentul s -ar petrece din nou sau
ca și cum ai retrăi evenimentul încă o dată.
4. Să te simți foarte supărat când ceva îți reamintește de evenimentul stresant pe care l -ai trăit.
5. Să ai reacții fizice (de exemplu palpitații, tulburări de respirație, transpirație) cand ceva îți
reamintește de
experiența stresantă prin care ai trecut
6. Să eviți să te gândești sau să vorbești despre experiența traumatică sau să eviți să ai emoții
legate de aceasta.
7. Să eviți activități sau situații care ți -ar aminti de evenimentul stresant pe care l -ai trăit
8. Să ai probleme să -ți reamintești părți importante din evenimentul pe care l -ai trăit
9. Pierderea interesului pentru activități care îți făceau plăcere
10. Să te simți la distanță sau deconectat de alți oameni
11. Să te simți insensibil emoțional sau incapabil să ai sentimente de dragoste pentru cei
apropiați ție
12. Să simți că sfarșitul este aproape
13. Să ai probleme cu somnul sau în a adormi
14. Să te simți iritabil sau să ai explozii de mânie
15. Să ai dificultăți de concentrare
16. Să fii hipervigilent, alert sau „în gardă”
17. Să tresari sau să te sperii repede

43
Anexa 5 – Chestionarul elaborat pentru măsurarea se verității abuzului
Acest chestionar măsoară severitatea abuzului fizic, psihologic și sexual din partea
partenerului intim. Întrebările fac referire la evenimentele trăite de dumneavoastră în ultimele
6 luni.
Itemi Niciodată O dată
sau de
două ori De 3 –
4 ori De 5 –
6 ori De 7 -8
ori De mai
mult de
9 ori
1. Partenerul meu m -a lovit
provocându -mi vânătăi
2. Partenerul meu a aruncat în mine
cu obiecte care mă puteau răni
3. Partenerul meu m -a împins
4. Partenerul meu m -a amenințat cu
un cuțit sau cu o armă
5. Partenerul meu m -a sufocat
6. Partenerul meu m -a insultat
7. Partenerul meu a distrus ceva ce
îmi aparținea
8. Partenerul meu m -a amenințat
9. Partenerul meu m -a făcut să mă
tem pentru siguranța mea
10. Partenerul meu a încercat să îmi
controleze majoritatea activităților
zilnice
11. Partenerul meu m -a forțat să
întrețin relații sexuale
12. Partenerul meu a insistat să
întreținem relații sexuale deși nu îmi
doream (fără a folosi forța fizică)
13. Partenerul meu a folosit violența
fizică (ex. lovituri) pentru a mă
obliga să întrețin relații sexuale

44
Anexa 6 – Consimțământul informat
CCoonnssiimmțțăămmâânntt iinnffoorrmmaatt

Formular de informare privind participarea la studiul

Numele persoanei _______________________

Prin acest formular vă invităm să participați într -un studiu de cercetare. Înainte de a vă decide să
participați la acest studiu, este important să înțelegeți de ce se efectuează cercetarea și ce implică
aceasta. Citiți cu atenție următoarele informații. Adresați -vă cercetătorului dacă există ceva care nu
este clar sau dacă aveți nevoie de mai multe informații.
Scopul acestui studiu este de a analiza legătura d intre strategiile de coping și tulburările mentale
(depresie și tulburarea de stres post -traumatic) la femeile victime ale violenței domestice.
Participarea dumneavoastră la acest studiu este voluntară. Informațiile colectate în acest studiu vor fi
în tot alitate confidențiale. Datele dumneavoastră (nume, prenume, vârstă) nu vor fi făcute publice.
Întrebările dumneavoastră vor primi răspunsuri clare și satisfăcătoare.
Titlul studiului: Relația dintre strategiile de coping, simptomele de depresie si stres
post-traumatic la femeile victime ale violenței domestice

Cercetătorii:
(În această secțiune va fi inclus numele complet al cercetătorilor, unitatea de cercetare, adresa și
numărul de telefon )

Procedură:
Ați fost selectat să participați la acest stud iu deoarece sunteți victima unor abuzuri din
partea partenerului. Acest studiu va include un număr de aproximativ 100 de participanți din zona
centrală a României.

Dacă veți fi de acord să luați parte la acest studiu, vi se va cere să răspundeți la 4 ch estionare.
Participarea dumneavoastră va dura 50 -60 de minute. În acest timp, cercetătorii vor fi prezenți si vă
vor răspunde la nelămuriri în legătură itemii chestionarelor.
Retragerea din studiu
În cazul în care doriți să vă retrageți din studiu, o puteț i face oricând fără a avea de suferit vreun
prejudiciu asupra dumneavoastră sau asupra îngrijirilor pe care le primiți în cadrul adăpostului. Dacă
veți hotărî să nu mai participați la acest studiu va trebui să comunicați aceast lucru cercetătorului
princip al.

45
Retragerea din acest studiu va determina și încetarea colectării datelor despre dumneavoastră.

Riscuri
Poate exista riscul de disconfort și neplăceri asociate cu tema studiului, cum ar fi reamintirea
momentelor de violență. În cazul în care resimțiț i orice formă de neplăcere provocată de acest
studiu, vă rugăm să contactați cercetărorul principal.

Beneficii
Participarea dumneavoastră poate contribui la dezvoltarea cunoștințelor despre violența domestică.

Semnătură participant:

___________________

46
Anexa 7 – Materiale de recrutare a participanților

CĂUTĂM PARTICIPANȚI

Violența domestică este o problemă majoră care afectează sănătatea
psihică a multor femei din România. Ai peste 18 ani și esti victimă a violenței
din partea partenerului?
Dacă răspunsul la întrebarea de mai sus este ”DA”, dorim să te invităm să
participi la un studiu care își propune să cerceteze problema violenței
domestice și efectul ei asupra sănătății mentale în rândul victimelor.
Prin acest studiu dorim să investigăm „Relația dintre strategiile de
coping, simptomele de depresie si stres post -traumatic la femeile vi ctime ale
violenței domestice”. Ca participant, vei fi solicitat să răspunzi la 4
chestionare . Timpul de participare variază între 50 și 60 de minute.
Participarea la acest studiu este complet voluntară , iar informațiile
personale, răspunsul la chestion are și datele personale vor rămâne confidențiale .
Cei interesați sunt rugați să contacteze cercetătorul principal la numărul
de telefon: 0753 -000-001 sau prin adresare directă conducerii adăpostului în
care se află.

Vă mulțumim!