RELAȚIA DINTRE STILUL PARENTAL, LOCUSUL CONTROLULUI ȘI REZILIENȚĂ de Daniela Scarlat Coordonat or principal: Dr. Ana Lucrecia Salazar Rodr íguez… [621334]

REZUMAT

RELAȚIA DINTRE STILUL PARENTAL,
LOCUSUL CONTROLULUI ȘI
REZILIENȚĂ

de

Daniela Scarlat

Coordonat or principal: Dr. Ana Lucrecia Salazar Rodr íguez

REZUMAT AL LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

Universidad de Montemorelos

Facult ad de E ducació n

Titlul: RELAȚIA DINTRE STILUL PARENTAL, LOCUSUL CONTROLULUI ȘI
REZILIENȚĂ
Numele cercetătorului: Daniela Scarlat
Numele și titlul coordona torului principal: Ana Lucrecia Salazar Rodriguez, Ph. D.
Data finalizării: Martie , 201 5
Problema
Lucrarea a investigat dacă există diferențe semnificative în ceea ce privește
locusul controlului și reziliența unui individ, în funcție de stilul parental de care acesta
a beneficiat. Alte elemente urmărite au fost relația între locusul controlului și
reziliență. S -a verificat, de asemenea, dacă există diferențe semnificative statistic în
ceea ce privește locusul controlului, respectiv reziliența, în funcție de gen.
Metodologia
Cercetarea este cantitativă, transversală, corelativă. Studiul este corelativ,
deoarece a măsurat corelația dintre variabila independentă (stilul parental) și cele
două variabile dependente (locusul controlului și reziliența).

Populația și eșantionul: toți elevii Liceului Teoretic „Doctor Lind”, Câmpenița
(30 la număr) și 50 dintre cei 696 de elevi ai Liceului „Unirea”, din Târgu -Mureș.
Participanții au avut vârste între 15 și 18 ani.
Instrumentele folosite au fost: Scala de reziliență, concepută de Gail Wignild,
PhD și Heath er Young, PhD, FAAN, GNP și care are 25 de întrebări la c are se
răspun de pe o subscală Likert de la 1 la 7 (vezi Anexa A) ; Scala Rotte r pentru
locusul controlului, care conține 29 de întrebări pereche (vezi Anexa B) ; Chestionarul
pentru Percepția Stilurilor Parent ale (Buri, 1991) , cu trei subscale: permisiv, aut oritar
și autorizat . Acesta conține 30 de itemi și o scală de la 1 la 5 (vezi Anexa C) .
Rezultate
Aplicându -se ANOVA și Bonferroni, s -a concluzionat că locusul controlului
este semnificativ mai mare la elevii ai căror părinți au avut un stil parental auto ritar, în
comparație cu locusul controlului elevilor care au beneficiat de un stil auto rizat,
pragul de semnificație fiind de ,002, mai mic decât ,05.
De asemenea, prin ANOVA s -a putut observa că stilul parental influențează
gradul de reziliență, întrucâ t (F (2, 77) = 6,801, p = ,002) mai mic decât ,05.
Bonferoni : media stil autoritar – media stil permisiv este de -16,733, (p = 0,107 ), mai
mare decât ,05, media stil au toritar – media stil autorizat este de -24,193, (p = 0,002 ),
mai mic decât ,05; me dia stil permisiv – media stil autorizat este de -7,460, (p = ,464),
mai mare decât ,05.
Prin urmare, apar diferențe semnificative la reziliență, la subiecții care au
beneficiat d e stil autorizat și autoritar, î n sensul că subiecții care au avut părinți cu st il
autorizat au reziliență mai mare.

S-a constatat că , pentru locus – reziliență , coeficientul Pearson a fost r = -,370,
cu un prag de semnificație de ,001, mai mic decât ,01, ceea ce însemnă că există o
relație semnificativă statistic între locusul controlului și reziliența unui individ. Stilul
autorizat este cel care aduce cele mai multe beneficii copiilor.
Concluzii
1. Dintre cele două axe care definesc stilul parental, axa atașamentului
emoțional este mai importantă decât aceea a disciplinei, dar cele două nu se exclud.
Stilul autorizat, caracterizat de susținere emoțională puternică, dar și de disciplină
fermă, este cel care aduce cele mai multe beneficii copiilor.
2. Dacă părinții adoptă un stil parental autorizat, copiii lor vor avea un locus al
controlului intern, asumându -și responsabilitatea pentru propriul destin; de
asemenea, copiii aceștia vor fi rezilienți.
3. Persoanele cu un locus al controlului intern sunt mai reziliente decât cele cu
un locus extern, deci există o relație negativă semn ificativă statistic între cele două
variabile.
Stilul parental autorizat, caracterizat de atașamant securiz ant și disciplină
consecventă asigură o dezvoltare armonioasă a copiilor și implicit un locus al
controlului intern, respectiv o reziliență mai mar e.

Universidad de Montemorelos

Facultad de Educació n

RELAȚIA DINTRE STILUL PARENTAL,
LOCUSUL CONTROLULUI ȘI
REZILIENȚĂ

Teză
prezentată ca o cerință parțială
pentru obținerea titlului de
Master în Educație

de

Daniela Scarlat

Martie , 2015

iii
DEDICAȚIE

Familiei mele , datorită căreia L -am înțeles mai adânc pe Dumnezeu;
Elevilor și colegilor mei de la Liceul Teoretic „Doctor Lind”, alături de care
parcurg drumul dificil, dar necesar, către educația adevărată.

iv

CUPRINS

Capitolul
I. INTRODUCERE……………………………………………………………………

Argument. Importanța investigației………………………………………
Antecedente. Context………………………………………………………..
Întrebarea de investigat……………………………………………………..
Declararea problemei ……………………………………………………….
Obiective………………………………………………………………………….
Ipoteze…………………………………………………………… ……………….
Presupoziții………………………………………………………………………
Definirea termenilor…………………………………………………………..
Limitări……………………………………… …………………………………….
Delimitări………………………………………………………………………….

II. REVIZIA LITERATURII…………………………………………………………..

Stilul parental….. ……………………………………………………………….
Stilul parental autoritar …………………………………………….
Stilul parental permisiv …………………………………………….
Stilul parental autori zat ……………………………………………
Locusul controlului ……………………………………………………………
Reziliența ………………………………………………………………………..
Concluzii – Relația dintre variabile ………………………………………

III. METODOLOGIE……………………………………………………………………

Introducere ……………………………………………………………………..
Tipul de cercetare……………………………………………………………..
Participanți……………………………………………………………………….
Instrumente ……………………………………………………………………..
Procedură…………………………………………….. …………………………
Operaționalizarea variabilelor …………………………………………….
Ipotezele nule ………………………………………………………………….

IV. ANALIZA ȘI DISCUTAREA REZULTATELOR ……. ……………………

Caracteristicile populației țintă ………………. ………………………. ….
Rezultatele variabilelor ……. ………………………………………. ……..
Stilul parental …………………………………………………………
Locusul controlului …………………………………………………..
1

1
1
2
2
3
3
3
3
5
5

6

6
7
8
9
12
17
22

25

25
25
25
26
27
27
27

29

29
30
30
30

v

Reziliența ……………………………. ……………………………… …
Probarea ipotezelor ………….. ………………………. ………………….. …
Ipoteza nulă 1 …………………………………………………………
Ipoteza nulă 2 …………………………………………………………
Ipoteza nulă 3 …………………………………………………………
Analize suplimentare …………………… ……… …………… ………….. …

V. REZUMAT, DISCUȚII CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ………….. …

Rezumat …………………………………………………………………………
Discuții …………………………………………………………. ………………..
Concluzii …………………………………………………………………………
Implicații ………………………………………………………………………….
Recomandări …………………………………………………………………..

Anexa

A. SCALA DE REZILIENȚĂ…………………………………………………………….
B. SCALA LUI ROTTER …………………………………. …………………………….
C. CHESTIONAR PENTRU PERCEPȚIA STILURILOR PARENTALE
D. OPERAȚIONALIZAREA VARIABILELOR …………………………………….
E. DESCRIEREA VARIABILELOR………………………….. ………………………
F. PROBAREA IPOTEZELOR ……………………………………………………. ….
G. ANALIZE SUPLIMENTARE ……………………………………………………. …
REFERINȚE ………………………………………………………….. …………………………..
31
32
32
33
34
35

37

37
39
39
40
40

42

44
47
50
59
62
66
69

vi

LISTA DE TABELE

1. Operaționalizarea ipotezelor ……………………………………….. ……………………….
28
2. Distribuția frecvenței în funcție de vârstă ………………………………………………..
29
3. Distribuția frecvenței stilului parental ……………………………………………………..
31
4. Distribuția frecvenței locusului controlului …………………………… ………………… 31

1

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Argument. Importanța investigației
Studiul a investigat relația dintre stilul parental, locusului cotrolului și
reziliență. Atât locusul controlului , cât și reziliența sunt elemente importante ale
profilului psihologic al unei p ersoane . Având în vedere importanța influenței pe care o
au părinții în formarea structurii psihologice a copilului, este important să se studieze
modul în care stilul parental influențează însușirea normei de internalitate, respectiv
formarea unei atitudini reziliente. Un cadru didactic care cunoaște relația aceasta îi
poate consilia pe părinții elevilor săi, ajutându -i să conștientizeze rolul lor major în
formarea copiilor lor.
Antecedente. Context
Deși fiecare dintre variabile a fost studiat ă independent sau în legătură cu
altele, nu există multe studii care să investigheze corelația dintre cele trei, de aceea
studiul de față propune cerceterea acestei legături. Baumrind (1967) are numeroase
studii cu privire la tipologia stilurilor parentale. Autoarea contrazice opinia conform
căreia ereditatea joacă un rol major în dezvoltarea profilului psihologic, afirmând că
paternurile de socializare furnizate de către părinți sunt cruciale pentru explicarea
dezvoltării personalității copiilor.

2 Locusul c ontrolului este unul dintre cele mai studiate constructe în psihologie,
având o influe nță considerabilă în dezvoltarea teoriilor cu privire la motivație, stimă
de sine, comportamente antisociale. Locusul controlului a fost corelat cu percepția
asupra puter ii și autonomiei, cu re sponsabilitate a și implicarea socială și cu
competența și rezultatele în muncă (Marsiglia, Walczyk, Buboltz și Griffith -Ross,
2007).
Reziliența și coping -ul sunt concepte relativ noi, intrate de curând în atenția
specialiștilor. Prim ul dintre ele a fost promovat de Boris Cyrulnik. Nu de puține ori,
cele dou ă au fost studiate împreună, deo arece, deși ariile lor semantice nu se
suprapun, au totuși multe subdomenii comune.
Întrebarea de investigat
Problema care a fost investigată de stu diul de față este reprezentată de
diferențele în ceea ce privește locusul controlului și rezieliența unui individ , în funcție
de stilul parental de care acesta a avut parte.
Declararea problemei
Studiul a urmărit să găsească un răspuns per tinent, obiectiv și fundamentat
științific, la întrebarea: Există diferențe semnificative în ceea ce privește locusul
controlului și reziliența unui individ, în funcție de stilul parental de care acesta a
beneficiat?

3 Obiective
Obiectivul principal al studiului este acela de a cuantifica într -o manieră
obiectivă, efectele diferitelor stiluri parentale asupra adoptării normei de
internalitate/externalitate și asupra formării unei atitudini reziliente.
Ipoteze
În cadrul cercetării , va fi investigată valoare a de adevăr a trei ipoteze care
concretizează relația dintre variabilele amintite mai sus:
H1: Există diferențe semnificative în ceea ce privește locusul controlului, în
funcție de stilul parental de care a beneficiat un indivi d.
H2: Există diferențe semnificative în ceea ce privește gradul de reziliență, în
funcție de stilul parental de care a beneficiat un individ.
H3 : Există o relație negativă între locusul controlului și reziliență.
Presupoziții
Principala presupoziție a studiului este aceea că nici ereditatea, nici școala,
nici vreun alt factor care intervine în socializarea copiilor și în formarea profilului
psihologic nu este la fel de important ca influența stilului parental de care aceștia a u
beneficiat. Imaginea de sine, concepția despre lume și viață, s istemul de valori
adoptat sunt elemente însușite sau formate prin influența determinantă a mamei și a
tatălui.

Definirea termenilor

În decursul lucrării au fost utilizați mai mulți termeni de specialitate din
domeniul psihologiei, care urmează a fi definiți.

4
1. Locusul controlului este un :

concept rezultat din teoriile învățării sociale, apoi variabilă a personalității
foarte studiată după ce J.B. Root er a propus în 1966, prima scal ă validată
de internalitate/ externalitate: este vorba de a stabili cine, în așteptările
oame nilor, controlează întăririle al căror obiect sunt. Internii v ăd în ei înșiși
(ceea ce sunt, ceea ce fac) această i nstanță de control, pe care externii o
văd în situații, în ceilalți, în destin, în șansă. Se știe acum că ace asă
variabilă este determinată de factori normativi, o normă de internalitat e
valorizând explicațiile care accentuează rolul actorului în cauzalita tea
comportamentelor și întăririlor. (Doron și Parot, 1999 , p. 467)

2. Reziliența este un concept dezvoltat de neuropsihiatrul Boris Cyrulnik.
Etimologic, provine din latinescul resalire . Reziliența este un mecanism adaptativ
pozitiv care intervine după apariția unei traume majore și care constă în
administrarea adecvată a resurselor în vederea diminuării efectelor factorului streso r
apărut și pentru refacerea propriei vieți. Autorul susține că această capacitate de a
depăși cu succes eventualele crize cu efect dezadaptativ este determinată de
anumite aptitudini deprinse în copilărie. Cu toate acestea, și mai târziu, în timpul
școlii, profesorii îi pot ajuta pe elevi să devină mai rezilienți (Tepovich, 2012) .
3. Coping -ul este un proces activ prin intermediul căruia un individ
reacționează față de factorii care îi epuizează resursele personale (mai ales pe cele
interne), prin activarea resurselor interioare și căutarea de suport extern, pentru a
înfrunta pozitiv circumstanțele create d e diferiți fa ctori perturbatori (Seiffge -Krenke și
Beyers, 2005).
4. Stilul parental reprezintă modul în care părinții se raportează la copii, în
special în ceea ce privește disciplina și suportul emoțional. În acest studiu, stilurile
parentale au fost clasificate în 3 categorii (autoritar, permisiv și autorizat), în funcție
de două axe: axa autoritate (constrângere)/liberalism(permisivitate), care vizează

5 limitele impuse copiilor, modul în care părinții își exercită controlul asupra activității ș i
asupra respectării r egulilor și, respectiv, axa dragoste (atașament)/ ostilitate
(respingere), care vizează angajarea părinților în activitatea copiilor, timpul alocat
acestora, modul în care se raportează la nevoile lor fizice și emoționale.
5. Noțiunea de socializare , din perspe ctivă durkheimiană reprezintă „ un
proces de creare a individului mijlociu, generic, al grupului, prin transmiterea
intergenerațională și interiorizarea cvasi -mecanică a unui sistem de valori -norme –
reguli, altfel spus, prin identificarea cu un model” (Stănciulescu, 2002, p. 20).

Limitări

Pentru a putea fi generalizate rezultatele, eșantionul ales ar trebui să fie mult
mai mare. Nu au fost măsurate fidelitatea și validitatea instrumentelor aplicate după
ce acestea au fost traduse în limba română, cunoscându -se doar valorile acestora
pentru limba engleză. O altă limitare este legată de faptul că, în cazul cercetării de
față, grupul elevilor care au beneficiat de un stil parental autorizat este mult mai mare
decât grupurile elevilor care au avut parte de stil autoritar sau permisiv.
Delimitări
Din multitudinea aspectelor profilului psi hologic al unui individ, care sunt
influențate de stilul parental de care acesta a beneficiat, studiul se oprește numai
asupra a două: locusul controlului și reziliența. O altă delimitare este legată de faptul
că cele două elemente ale personalității sunt în corelație și cu alte aspecte ale
socializării, care nu vor face obiectul studiului de față.

6

CAPITOLUL II
REVIZIA LITERATURII
Stilul parental
Transmiterea valorilor, atitudinilor, cunoștințelor de la o generație la alta se
face adoptându -se diferi te stiluri, metode și tehnici, în funcție de personalitatea
părinților, de experiența acestora din propriile familii anterioa re, de nivelul lor de
instruire, și care sunt sau nu sunt adaptate personalității copilului și obiectivelor
educaționale.
De-a lun gul timpului , s-au realizat, diferite tipologii ale modurilor în care părinții
se raportează la copii, avându -se în vedere diverși parametri. O contribuție majoră la
studiul stilurilor p arentale o are Baumrind (1967), care a descris trei tipuri parentale:
autoritar, permisiv și autorizat, argumentând că ultimul dintre acestea reprezintă
modelu l adecvat de părinte. Autoarea i-a conștientizat pe cercetă tori cu privire la
faptul că a fi un părinte bun implică nu numai a arăta dragoste și acceptare , ci și a
așeza reguli ferme și a veghea ca acestea să fie respectate.
Greenspan (2006) însă, deși recunoaște meritele autoarei amintite afirmă că
tipul de părinte autorizat propus de Baumrind (1967) este inadecvat, deoarece lasă
impresia că părintele ideal trebuie să așeze limite la tot pasul și nu ține cont de un
element esențial: toleranța. Un părinte adecvat știe când este potrivit și când nu este
potrivit să stabilească limite și să pretindă ascultare, nu poate fi rigid în îndeplinirea
rolului său parental, ci treb uie să fie dinamic (Greenspan, 2006).

7 La o inventariere sumară a diferitelor tipologii ale stilurilor parentale atât de
diverse, se poate constata că unele dintre acestea se grupează în funcție de două
axe (Stănciulescu, 2002): (a) axa autoritate (constrâ ngere)/ liberalism(permisivitate),
care vizează limitele impuse copiilor, modul în care părinții își exercită controlul
asupra activității și asupra respectării regulilor; și (b) axa dragoste (ataș ament)/
ostilitate (respingere), care vizează angajarea părinților în activitatea copiilor, timpul
alocat acestora, modul în care se raportează la nevoile lor fizice și emoționale.
Stilul parental autoritar
Părintele autoritar impune (uneori cu forța) principii și deleagă responsabilități
și pune mare accent pe valori ca disciplină, ordine, subordonare. Interesul pentru
viața afectivă a copilului este însă minim sau inexistent. Autoritatea lui este expresia
personalității puternice, exigente, care știe să se afirme și să reușească și care se
bucură de un prestigiu mare. Acest tip de părinte nu acceptă să fie contrazis. Pentru
el, opinia copilului nu contează , iar obediența este o virtute (Banham, Hanson,
Higgins și Jarret, 2000). El vrea să fie ascultat, respectat, venerat. Copiii apar în ochi i
lui ca ființe slabe care trebuie protejate și conduse de către el (Baumrind, 1967).
Numeroase studii longitudinale au evidențiat consecințele unui stil parental
autoritar asupra dezvoltării personalității: (a) individul ai cărui părinți s -au raportat la
el într -un mod autoritar v a da dovadă de conformism, teamă , timiditate, culpabilitate,
apatie ș i indiferență față de cei din jur; (b) copii devin fie timizi și supuși (Roman,
2007), fie rebeli și autoritar i și, ca urmare, s e constituie o structură de perso nalitate
„fie timorată și depresivă, fie irascibilă, răutăcioasă, răzbunătoare, rigidă” (Golu,
2005, p. 153); (c) tocirea spiritului de inițiativă; (d) efecte dezastr oase asupra

8 estimării de sine: a stfel, persoanele care în timpul copilăriei, au primit p uține laude ,
dar în mod repetat multe critici, vor fi lipsite de încredere în f orțele proprii (Mitrofan,
2003), iar s tudii mai aprofundate au arătat că mamele cu un stil autoritar au copii cu
un nivel scăzut al stimei de sine, predispuși la depresie și cu pu țină satisfacție în
viață (Milevsky, Schlechter, Netter și Keehn, 2006); (e) copilul va dori să evadeze din
mediul familial, pe care îl percepe ca pe o închisoare; (f) individul care a crescut sub
tutela unui pări nte autoritar va fi externalist (McClun și Merrell, 1998), considerând că
ceea ce i se întâmplă este sub controlul factorilor externi, el neputând influența
traiectoria vieți i sale prea mult; (g) Turkel și Tezer (2008) au demonstrat că indivizii
care au avut părinți autoritari sunt mai puțin invent ivi în confruntarea cu o bstacolele
vieții și sunt mai rigizi în dezvoltarea de mecanisme ad aptative, în caz de schimbare;
(h) disciplina severă aplicată copiilor a fost corelată cu deficitul de atenție (Khamis,
2011). P ărinții autoritari pot fi ori foarte preocupați și protectori, ori neglijenți (Gormly,
1989).
Stilul parental permisiv
Părinții care adoptă un astfel de stil sunt preocupați de trăirile interioare, de
nevoile afective ale copiilor, exercită un control scăzut, impun puține reguli, deleagă
puține responsabilități, îi permit copilului să își controleze singur activitățile și nu îl
încurajează să asculte de norme externe (Baumrind, 1967).
Părintele permisiv se vede pe sine mai degrabă ca fiind o re sursă disponibilă
pentru copil decât un agent act iv al socializării acestuia, capabil să îl modeleze și să
îi influențeze comportamentul (Gormly, 1989). Nu mai exist ă nimic în afara dorinței
permanente, perpetue de a da copilului orice, totul, chiar dacă acesta nu are nevoie

9 de ‘orice’. Este ca o retrăir e idealizată a propriei copilării. Unii părinți sunt permisivi
dar își iubesc copii, în timp ce alții sunt îngăduitori din cauza indiferenței și a lipsei de
responsabilitate.
Consecințele stilului permisiv sunt: (a) copilul părintelui permisiv va sfida
regulile, va fi instabil emoțional, capricios, va avea o personalitate lipsită de putere și
va mima socializarea, în realitate rămânând izolat tot restul vieții sale (Roman, 2007);
(b) se manifestă o căutare permanentă a persoanelor și obiectelor capabile să
satisfacă pretențiile și capriciile; (c) copiii educați într -un stil permisiv sunt
morocănoși și deziluzionați. Milevsk y et al. (2006) au constatat , în urma unui studiu,
că profilul psihologic al copiilor al căror mame au avut un stil permisiv este inferi or
față de al celor care au avut mame cu un stil autorizat; (d) dau dovadă de
incompetență în domenii care solicită efort și perseverență; (e) devin violenți
deoarece sunt incapabili să își controleze impulsurile și dorințele; (f) creativitatea și
imaginaț ia sunt nedezvoltate, deoarece nevoile sunt satisfăcute de căt re ceilalți;
totuși, Turkel și Tezer (2008) au arătat că indivizii care au avut părinți permisivi au
obținut scoruri destul de mari la inventivitatea abordării obstacolelor și administrării
resurselor pent ru adaptare activă la schimbare; (g) au un niv el al încrederii în sine
scăzut și le lipsește puterea de autocontrol (Baumrind, 1967).
Stilul parental autorizat
Părintele autorizat folosește numai acele tehnici de influențare și metode
educative care îmbină în mod echilibrat controlul susținut și consecvent cu suportul
parental. Este preocupat de nevoile afective. Regulile formulate de părinții care au un

10 astfel de stil sunt însoțite de explicații și , nu de puține ori, sunt negociate împreună
cu copiii.
Părintele autorizat prețuiește atât autonomia voinței , cât și conformarea față
de disciplină (Baumrind, 1976). Prin urmare, acest părinte exercită un control ferm
când copilul este neascultător, dar nu -l încorsetează pe acest a cu restricții. Părintele
autorizat aplică perspectiva adultă dar recunoaște interesele și modul de a acționa
individuale ale copilului. “Asemenea părinți afirmă calitățile prezente ale copilului , dar
de asemenea stabilesc standarde pentru conduita viitoa re, folosind argumentele dar
și puterea” (Gormly, 1989, p. 204).
Autoritatea părintelui (manifestată prin stabilirea unor reguli și a unor limite) nu
este incompatibilă nicidecum cu manifestarea afecțiunii, oferirea simțământului de
siguranță emoțională și de înțelegere. Dimpotrivă, susține Baumrind (1967), numai
acei părinți care dau dovadă de autoritate fermă , dar și de preocupare profundă față
de nevoile sufletești ale copiilor , se vor face respectați și ascultați.
Părinții autorizați “realizează un con trol ferm, dublat de afecțiunea ridicată.
[…], au un stil educativ unitar, ei aplicând sancțiuni ferme însoțite de explicații, dar și
recompense numeroase, atunci când copiii se conformează valorilor și normelor
morale și sociale” (Turliuc, 2007, p. 116) . Atunci când părinții răspund la semnalele și
indiciile pe care le dau copiii, aceștia dezvoltă un atașament sănătos și securizant
față de părinți.
Tatăl autorizat este un bărbat matur, responsabil, care își îndeplinește rolul de
conducător al familiei ș i îl educă pe copilul său pentru a ajunge în cele din urmă la
autocontrol și pentru a interioriza liber consimțit regulile societății în care trăiește
(Ciofu, 1989).

11 Profilul psihologic al indivizilor care au beneficiat de un stil paternal autorizat
arată astfel : (a) sunt cooperanți, prietenoși, empatici, altruiș ti, încrezători în relațiile
cu ceilalți, interiorizează valorile părinților, își conștientizează și își acceptă propria
identitate (Turliuc, 2007); (b) performanțele școlare sunt deosebite în cazu l în care
părinții dau dovadă de afecțiune și susținere a activității copilului, dar și de un control
și de o evaluare exigentă a acesteia (Dornbush, Ritter, Leiderman, Roberts și
Fraleigh, 1987); (c) au performanțe intelectuale mai bune, sunt neinhibați, nu sunt
predispuși pentru depresie și nu au dificultăți de a relaționa în adolescență (Roman,
2007); (d) Milevsky et al. (2006) au arătat că părinții autorizați au copii cu u n nivel
mai înalt al stimei de sine, cu un scor înalt la satisfacția vieții și cu risc mic de a face
depresie; (e) dezvoltă sentimente de încredere, „de securitate, posibilitatea de a
conserva respectul de sine și respectul celorlalți și implicit, disponibilitatea copilului
de a face față exigențelor vieții sociale” (Baumrind, 1967); (f ) „acești copii își fac
prieteni și întrețin cu ușurință relații orizontale (cu egalii) și nu au probleme în a face
față relațiilor verticale (care impun respectarea unor norme exterioare și a unor
ierarhii)” (Stănci ulescu, 2002, p. 108); (g) au o mai mare capacitate cognitivă, un IQ
(coeficient de inteligență) mai ridicat , atât băieț ii cât și fetele; copiii au mult mai multă
încredere în ei înșiși și o stimă de sine mult mai dezvoltată , atunci când tatăl este
prezent în mod respon sabil; (h) o mult mai bună identitate sexuală la băieți, mu lt mai
puțină patologie psihică; (i) indivizii care au beneficiat de un stil parental autoriza t au
obținut scoruri mai înalte atunci când le -a fost evaluată (Turkel și Tezer, 2008)
inventivitatea în rezolvarea unor probleme și în confruntarea cu stresul sau cu
obstacolele; (j) sunt bine dezvoltați din punct de vedere emoțional, cu o dispoziție
afectivă pozitivă, nu manifestă anxietate (Erozkan, 2012), sunt încrezători în

12 capactatea de a duce la îndeplinire sarcinile pe care le au (Baumrind, 1967); (k) au
un locus al controlului i ntern (McClun și Merrell, 1998) datorită responsabilizării
copiilor prin consecvența aplicării sancțiunilor și oferirii recompenselor.
Greenspan (2006) propune un alt profil al părintelui ideal, destul de diferit de
cel descris de Baumrind (1976), pe care el îl descrie ca având un grad înalt de
afecțiune, control moderat asupra copiilor și toleranță ridicată. Acesta introduce, pe
lângă ax ele atașament -respingere și control -autonomie, și axa toleranței.
Locusul controlului
Conceptul de locus al controlului propus de Rotter în 1966, desemnează
gradul în care cineva crede că personalitatea și comportamentul său influențează
ceea ce i se întâmplă, cu alte cuvinte în ce măsură destinul personal poate fi
controlat de către individ. Folosind variabila aceasta, Ro tter a elaborat o paradigmă
binară, clasificând indivizii în internaliști și externaliști, în funcție de locusul
controlului. Astfel, internaliștii (internalizații) se simt responsabili pentru ceea ce li se
întâmplă, se văd stăpânii propriului destin, în t imp ce externaliștii (externalizații) se
percep ca fiind controlați de forțe externe, supuși hazardului, agențiilor de putere,
incapabili să își schimbe sau să își influențeze cursul vieții. Weinstein și Quigley
(2006) argumentează că locusul controlului n u este un construct binar , ci mai
degrabă terțiar: un individ poate percepe controlul vieții sale și al circumstanțelor ca
fiind intern, la discreția celor puternici sau , pur și simplu , dependent de șansă, de
întâmplare. Modelul explicativ oferit de Rotter urmărește așadar relația dintre
comportament și reușită sau eșec, care poate fi cel mai bine pusă în evidență în
situații neobișnuite de viață.

13 Stănciulescu (2002), studiind rolul factorilor de personalitate și al celor
situaționali în definirea internal ității sau externalității unei persoane, au concluzionat
că aceste aspecte nu sunt trăsături de personalitate ci reprezintă modul în care
cineva se raportează la norma de internalitate , definită de autorii francezi ca fiind
„valorizare socialmente învățată a explicațiilor evenimentelor psihologice
(comportamente și reacții de întărire/respingere a acestora), care accentuează rolul
actorului ca fa ctor cauzal” ( p. 70).
Relația dintre locusul controlului și variabile demografice nu este una
semnificativă, to tuși există diferențe. Astfel, Linder și Janus (1997) au constatat că, în
grupul studiat de ei, între 22 și 24 de ani media locusului controlului era de 10,12, iar
între 25 și 41 de ani, aceeași medie era de 9,74, ceea ce sugerează că o dată cu
maturizarea fizică și psihologică, locusul controlului devine mai intern. În ceea ce
privește genul, aceeași cercetători au arătat că bărbații au un locus al controlului mai
intern decât femeile: media de 9, 67, respectiv , 10,52.
În încercarea de a se stabili cauzele localizării externe sau interne a
controlului, studiindu -se rolul factorilor de personalitate și al celor de mediu, au fost
propuse mai multe posibile explicații, unele dintre acestea, contradictorii. În opinia
unor autori, un stil parental autoritar sau s upraprotector determină localizarea
externă a controlului, iar stilurile îngăduitor și cel autorizat creează cadrul pentru
localizarea internă a controlului (Mitrofan, 2003). În schimb, Marsiglia, Walczyk,
Buboltz și Griffith -Ross (2007) susțin că stilul p arental permisiv determină localizare
externă a controlului ( M = 13,40), stilul autorizat localizarea intrerna ( M = 8,82), iar
stilul autoritar localizare externă ( M = 12,08 ).
Alți cercetători, dimpotrivă tind să nege relația directă expusă mai sus:

14 Dobândirea normei de internalitate poate fi asociată mai degrabă cu
stabilitatea practicilor și rolurilor parentale, cu atitudinile sistematice [ale
părinților] de responsabilizare/culpabilizare a copilului cu deschiderea
precoce a acestuia către câmpul co gnitiv și cu un joc subtil între
presiunea afectivă, încurajarea autonomiei și controlul parenta l.
(Stănciulescu, 2002, p. 103)

Intensitatea interesului părinților a fost corelată cu locusul controlului copiilor,
cu stima de sine a acestora și c u achizi țiile educaționale. Unii cercetători au emis
ipoteza că, de fapt, nu există o asemenea normă de internalitate, fiind vorba mai
degrabă de o reacție defensivă la insuccesele avute sau la cele potențiale. Din
perspectiva acestor autori, indivizii nu cred înt r-o determinare externă a vieții. Locul
controlului se dobândește prin socializare. Dacă individul trăiește într -un mediu în
care comportamentul său i -a influențat decisiv destinul, va avea un locus al
controlului intern. S -a constatat că indivizii din cla sele defavorizate din punct de
vedere social și economic sunt într -un procent mai mare externalizați decât cei care
dispun de mai multe resurse, în același timp însă s -a dovedit faptul că variabila
statutului socio -economic nu este suficientă în analiza lo cusului controlului, deoarece
chiar și între indivizi care au același grad de acces la resurse, există diferențe
semnificati ve între scorurile obținute pe scala lui Ro tter. Diferențele dintre internaliști
și externaliști provin din stilurile cognitive dife rite. În timp ce externaliștii nu sesizează
sau nu rețin ocaziile în care au fost recompensați social pentru un comportament
dezirabil, internaliștii au abilitatea de a surprinde relația sistematică dintre
comportamentul lor și recompensă sau sancțiune.
S-a observat, de asemenea, că locusul controlului este influențat semnificativ
de credința în existența supranaturalului și de credința în superstiții și ritualuri legate
de acestea (Bedel, 2012).

15 Principalele diferențe notabile dintre internalizați și ex ternalizați sesizate în
literatura de specialitate sunt: i nternalizații sunt mai motivați pentru reușită ș i efort
(Mitrofan, 2003); s ubiecții interni sunt mai puțin sensibili la influențele sociale și -și
controlează mai bine viața emoțională (sunt mai puți n perturbați de situațiile
stresante) (Weinstein și Quigley, 2006 ); locusul intern al controlului a fost corelat
pozitiv cu reali zările și satisfacția academică (Apayo, Hab ibah, Jegak și Turiman,
2007); l ocusul intern al controlului a fost asociat cu adaptarea psihologică adecvat ă
la medii și circumstanțe noi (Van Haaften, Zhenrong și Van der Vijver, 2004). S -a
constat că locusul controlului și metacogniția sunt principalii factori care influențează
perform anța academică (Arslan și Akin, 2014). Aceasta se explică prin faptul că
internalizații sunt mai eficienți decât externalizații în dobândirea cunoștințelor și în
utilizarea acestora, întrucât percep sarcinile care li se dau ca fiind mai puțin
incomode și s unt, în felul acesta, mai motivați să și le asume (Buluș, 2011). Corelația
dintre locusul controlului și performanța academică este demonstrată nu numai în
ceea ce -i privește pe elevii mari, ci și în cazul elevilor mai mici (Tella, Tella și Adeniyi,
2011). Externalizații sunt mai expuși riscului de a face depresie decât internalizații.
Gan, Shang și Zhang (2007), au descoperit că între externalitate și depresie există
un coeficient de corelație ( p = .31). Internalizații sunt mai atenți la acele aspecte ale
mediului care le furnizează informații folositoare pentru comportamentul viitor.
Internalizații sunt promovați mai rapid la locul de muncă, au slujbe mai bine
cotate și salarii mai mari, și sunt mai apre ciați de către superiorii lor. Internalizații
sunt, prin urmare, mai satisfăcuți cu slujbele lor decât externalizații (Gibson ,
Ivancevich și Donnelly, 1988) și au proiecte profesionale care presupun inițiativă
personală și p osibilitate de control. External izații sunt mai conformiști, în timp ce

16 internalizații preferă autocontrolul și nu se schimbă atât d e ușor după un mesaj
persuasiv. Subiecții intern alizaț i au rezultate mai bune la școală, caută mai activ
informa ția și o tratează mai pertinent (Marsiglia et al., 2007). În relația cu superiorii,
internalizații preferă stilul participativ, iar externalizații, pe cel directiv. Există păreri
conform cărora managerul ideal este cel externalist, deoarece inițiază mai multă
structură decât cel internalist. Alți au tori susțin dimpotrivă că internalizații sunt mai
degrabă eligibili să fie promovați la locul de muncă și să obțină poziții manageriale
(Gibson et al., 1988). Indivizii cu un locus al controlului intern petrec mai mult timp în
activități intelectuale și ac ademice, sunt mai activi social, hotărâți împotriva
dificultăților, dar conștienți de limitele personale, independenți, își asumă
responsabilități, au calități antreprenoriale, sunt consecvenți și judicioși, pe când
indivizii cu u n locus extern sunt pasivi , comformiști, agresivi, singuratici, neîncrezători
în ei înșiși și în alții (Kesici, 2008).
Analizând în ansamblu studiile efectuate cu privire la cauzele și efectele
stabilirii unui locus intern sau extern al controlului se pare că este dezirabil ca pări nții
să acționeze în sensul stimulării unei localizări interne a controlului în personalitatea
copiilor lor. În felul acesta copiii vor deveni adulți responsabili, motivați să reușească
în viață și capabili să își orienteze energiile î n atingerea unor scop uri și așteptări
înalte cu privire la rezultatele profesionale și nu numai (Ișik, 2013)
Părinții pot asigura adoptarea normei de internalitate printr -un comportament
consecvent în aplicarea sancțiunilor , dar și în oferirea de recompense, prin
stimularea au tonomiei și încurajarea inițiativei, evitând atât o atitudine prea rigidă și
restrictivă, cât și una excesiv de protectoare.

17 Day, Peterson -Baldy și Shea (2002) au realizat un studiu cel puțin contrariant,
a cărui concluzie a fost aceea că gradul de impli care afectivă a mamei (nu și a
tatălui) este invers proporțional cu atitudinea adolescenților cu privire la dreptul la
autodeterminare. Cu al te cuvinte, adolescenții care își percep mama ca având un stil
parental autorizat au o atitudine mai puțin pozitiv ă cu privire la dreptul la
autodeterminare, decât cei care o percep ca fiind autoritară sau neimplicată. Autorii
amintiți sunt de părere că acesta poate fi rezultatul faptului că adolescen ții pot simți
nevoia de a căuta (și) în afara familiei împlinirea ne voii de a se simți personane
valoroase. De asemenea, se atrage atenția asupra faptului că o dorință excesivă
după autonomie și auto -determinare este negativă și își are originea în lipsa de
experi ență și în neînțelegerea faptului că drepturile unui i ndivid se întind până acolo
unde încep drepturile celorlalți.
Studiile au corelat localizarea internă a controlului cu stima de sine înaltă, cu
performanțe și aspirații academice mari, cu eficacitatea ș i satisfacția în muncă
crescute (Marsiglia et al., 2007). S-a constat că elevii cu locus al controlului extern,
sunt mai înclinați decât internalizații să copieze sau să mintă la școală (Rinn și
Boazman, 2014). Localizarea externă a controlului a fost corelată cu performanțe
școlare scăzute, depresie și delincvență, în timp ce locusul intern a fost asociat cu un
status emoțional pozitiv, o rată a delincvenței mai mică și randament școlar mai bun
(McClun și Merrel l, 1998).
Reziliența
Termenul intrat în atenția specialiștilor relativ recent este preluat, așa cum
remarcă Muntean (2006), din fizică, unde desemnează capacitatea metalelor de a -și

18 reveni după ce au fost deformate prin acțiunea unei anumite forțe. Deși nu este un
concept foarte cunoscut, reziliența este un factor care implică atât aspectul
emoțional, cât și pe cel social și fizic al individului (Hanewald, 2011).
Au fost identificate cinci elemente determinante ale rezilienței: abilitate în
relațiile int erumane, competențe personale (legate de performațe școlare, succes în
carieră, etc.), o atitudine pozitivă față de sine (care include conștintizarea faptului că
trauma sau problemele nu au apărut din vina personală), o viață spirituală și
religioasă activ ă și c ircumstanțe de viață favorabile (Bogar și Hulse -Killacky, 2004).
Aceiași autori au descris patru procese ale rezilienței: strategii de înfruntare activă a
obstacolelor (coping), reorientarea, refocalizarea și hotărârea de a merge mai
departe, vindec area activă și încheierea episodului perturbator într -o manieră
pozitivă (lăsarea în urmă a unui episod nefericit, care nu implică neapărat uitarea
definitivă, ci mai degrabă raportarea la el ca la un eveniment de care cineva își poate
reaminti fără durere emoțională (Bogar și Hulse -Killacky, 2004). Pentru a se
declanșa mecanismele de rezilență e ste nevoie de o interacțiune di namică între cei
cinci determinanți specifici și cele patru procese ale rezilienței.
Van Der Zee, Ali și Haa ksma (2007) au arătat că atașame ntul securizant este
corelat pozitiv cu dezvoltarea de mecanisme adaptative adecvate.
Coping -ul a fost definit ca fiind modul în care un individ reacționează la
evenimentele provocatoare de stres și care perturbă fucționarea bio -psiho –
sociolo gică normală (Derks, de Leeuw, Hordijk și Winnubst, 2005).
În ceea ce privește strate giile de coping ale copiilor și adolescenților, Murberg
și Bru (2005) au des cris patru tipuri de coping: coping activ (eforturi de a lua propriile
decizii, de a -ți organiza singur viața), coping agresiv (reacții de mânie îndreptate

19 împotriva tuturor și refuzul de a cere ajutorul familiei), dezangajarea mentală
(implicarea în alte activități, furnizoare de plăcere, pentru a se eschiva) și căutarea
suportului familiei.
Boris Cyrulnik susține că, dacă în copilărie, și în special în primul an de viață,
când se formează încrederea de sine, copilul beneficiază de afecțiune și simte că
este iubit, mai târziu în viață va fi apt să se raporteze la eventualele pierderi majore
într-un mod constructiv, pentru că se va simți demn de a fi iubit și apt să inițieze și să
susțină procesul auto -reabilitării.
În timp ce unii indivizi clachează în fața unor obstacole minore, alții luptă chiar
și cu cele mai teribile crize. Diferența dintre aceș tia este una de percepție, de
semnificație pe care o dau experiențelor prin care trec. Boris Cyrulnik vorbește
despre resurse interioare, apropriate în primii ani de viață, datorită unui mediu afectiv
securizant și resurse exterioare, care constau în ajuto rul și suportul concret de care
beneficiază cineva după o traumă. Impactul traumei depinde de funcționarea acestui
mecanism de suport binar, provenind din trecutul și din mediul individului traumatizat.
În funcție de acești doi parametri, reacțiile post -traumatice pot fi diferite: negarea
traumei poate fi benefică, spre exemplu , după un război; adaptarea la noile condiții
prin adoptarea unor valori neacceptate de societate: copiii abandonați sunt oarecum
nevoiți să devină delincvenți, pentru a supraviețui; o adaptare pseudo -adecvată,
pentru reducerea suferinței, caracterizată de refuzul de a se dezvolta, obediență,
pierderea unei anumite părți a personalității, indiferență intelectuală, neîncred ere în
ceilalți.
Van Haaften et al. (2004) au descris la rândul lor trei posibile reacții în fața

20 obstacolelor vieții: evitarea, căutarea suportului social extern și implicarea activă în
rezolvarea problemelor, prin mobilizarea resurselor psihologice interioare.
Conceptul de reziliență poate fi pus în rela ție cu acela de capitaluri negative,
propus de Stănciulescu (2002), concept care presupune valorificarea constructivă a
anumitor handicapuri, a anumitor crize care intervin în dezvoltare și care, abordate
într-un mod creativ , pot nu numai să diminueze even tualele consecințe nefaste, ci
chiar să constituie, dacă nu motivul, cel puțin un factor declanșator al unor
mecanisme motiv aționale benefice, care să ducă în cele din urmă , la o adaptare
superioară la mediu.
Perspe ctiva aceasta a fost dezvoltată de către Rentchnick (1975, apud Stott,
1986). Din biografiile celor mai influenți politicieni , el a făcut o descoperire frapantă și
anume că 300 dintre ei au fost orfani, începând cu Alexandru cel Mare și Iulius
Caesar, până la Charles al V -lea, Ludovic al XIV -lea, George Washington, Napoleon
și (cazuri mai nefericite) Lenin, Hitler, Stalin și Castro. Rentchnick a elaborat o teorie
care spune că nesiguranța care a fost o consecință a deposedării lor emoționale,
trebuie să fi dat naștere în acești copii, unei excepț ionale dorințe de putere. Același
lucru este valabil și pentru liderii religioși, ca Moise, Buda, Confucius și Mahomed,
care au fost toți orfani. Profesorul Andre Hynal (apud Stott, 1986) , un psihanalist, a
continuat să lucreze la această teorie și sugerea ză că privațiunea și obstacolele de
orice fel (nu numai faptul că cineva este orfan) stau în spatele creativității (termen pe
care el îl preferă în locul dorinței de putere). Nu afirmă că un handicap, cum ar fi lipsa
tatălui, care este ceva rău, este cauza creșterii spre maturitate, ci ocazia acestei
creșteri. La întrebarea de ce, în urma unei traume, unii indivizi se maturizează și se
adaptează pozitiv , în timp ce alții nu pot depăși sindromul post -traumatic, Boris

21 Cyrulnik a răspuns introducând, așa cum s -a precizat , conceptele de resurse externe
și resurse interne, dependente de modul în care părinții s -au raportat la copil în primii
ani de viață ai acestuia și de cât de securizant a fost mediul afectiv creat.
Conceptul de coping a fost defin it ca fiind a daptarea dinamică a gândurilor și
acțiunilor unui individ în scopul de a face față efectelor interne și externe ale unui
element (transfomare a mediului) perceput ca perturbator (Murberg și Bru, 2005)
Părinții reprezintă un factor adjuvant major în formare a rezilienței la copii.
Bradley (2007) a identificat șase sarcini ale părinților, menite să asigure formarea
unui profil psihologic sănătos, care să îl ajute pe copil să dezvolte strategii de coping
și de reziliență adecvate: ei furnizează siguranță și sus ținere emoțion ală menite să
asigure dezvoltarea fizică și sănătatea psihologică (simțământul valorii personale,
administrare a pozitivă a emoțiilor, motivația de a aborda proactiv problemele);
stimulează dezvoltarea competențelor și efortul susținut pentru atingerea scopurilor;
monitorizează activitățile și circumstanțele mediului fizic și afectiv al copilului; asigură
o structură pentru ca înclinațiile și competențele copilului să se dezvolte cât mai mult
în circumstanțele date; furnizează mijloace de conec tare socială, pentru ca șansele
copilului la siguranță , suport și control să crească. S-a arătat că și suportul moral sau
spiritual contribuie la formarea unei atitudini reziliente (Taylor, 2013).
Li (2008) a studiat relația dintre stres, active coping și reziliență. Deși stresul
nu a fost în mod semnificativ corelat cu adaptarea activă, reziliența a fost cel mai
puternic predictor al adaptării a ctive în situații de stres ridicat , mediu sau scăzut.
Atașamentul securizant a fost un predictor al adaptării act ive în situații de stres
obișnuit, dar nu și în situații de stres ridicat sau scăzu t. Atașamentul securizant este
de asemenea o sintagmă care surprinde un concept referitor la suportul emoțional pe

22 care o persoană îl primește. Corelația dintre atașamentul securizant și adaptarea
pozitivă în fața unor situații provocatoare de stres, contrar așteptărilor, a putut fi
observată numai în situații de stres mediu. Așa cum era de așteptat, cu cât o
persoană este mai rezilientă, cu atât se poate adapta mai bine în stuații provocatoare
de stres de orice nivel.
Studiindu -se relația dintre coping și tipul de atașament la adolecenți și tineri, s –
a ajuns la concluzia că indivizii cu un atașament securizant fac față problemelor mult
mai activ, folosindu -se eficient de re țeaua lor socială și de strategii de coping interne
(Seiffge -Krenke și Beyers, 2005).
Numeroase studii au fost întreprinse pentru a se afla care sunt mijloacele prin
care o persoană poate dezvolta reziliența. Bogar și Hulse -Killacky (2004) sugerează
diferite activități și atitudini care îl poate ajuta pe un individ să depășească o traumă
sau un handicap: implicarea activă în diferite domenii de interes, pentru a avea o
viață ocupată, scrisul, rugăciunea, relația cu persoane care pot oferi sprijin
emoționa l, implicarea familiei, sportul, focalizarea atenției asupra acelor aspecte ale
vieții ca re oferă satisfacția realizării etc. De asemenea, confruntarea cu diferite alte
obstacole (necesitatea de a munci din greu pentru a supraviețui) poate constitui un
mijloc prin care un individ să uite o traumă pe care a exper imen tat-o.
Concluzii – Relația dintre variabile
Locusul controlului unui individ este corelat pozitiv cu stilul parental de care
acesta a beneficiat. Astfel, s -a demonstrat că există o realție direc t proporțională
între locusul intern al controlului și consecvența în aplicarea disciplinei, autonomie
echilibrată și întărirea comportamentelor positive (McClun și Merrell, 1998).

23 Stilul parental autorizat este un predictor semnificativ a l unui locus al
controlului int ern și al unei dezvoltări psihosociale adecvate a copiilor, pe când
stilurile parentale permisiv și autoritar sunt corelate cu un locus al controlului extern.
De asemenea, stilul parental autorizat de care a beneficiat un individ, asociat cu
locusul controlului inte rn al acestuia sunt co relate pozitiv cu succesul psiho -social
(Marsiglia et al., 2007).
Prin urmare, un nivel înalt al acceptării din partea părinților contează mai mult
decât prezența sau absența controlului în ceea ce privește î nvățarea aptitudinilor de
rezolvare inventivă a problemelor.
Studiile au demonstrat că acei copii proveniți din familii cu un grad de
coeziune înalt dezvoltă mecanisme adaptative mult mai eficiente decât cei care
provin din familii mai puțin coezive (Van Der Zee et al., 2007).
Relația dintre reziliență și locusul controlului a fost abordată în cadrul mai
multor studii. Unul dintre acesta arată că localizarea cât mai internă a controlului,
scoruri le înalte la strategiile adaptative, un statut socioeconomic bun și scoruri le
scăzute la eschivare și căutare permanentă de sprijin emoțional sunt asociate cu
rezilienț a (Van Haaften et al., 2004). Deși este adevărat că o experiență de viață
traumatică poate să slăbească încrederea unei persoane în capacitatea sa d e a-și
controla viața, indivizii capabili să mențină scoruri bune la locusul controlului vor face
față mai bine la factori cu efect dezadaptativ, dezvoltând strategii de coping și
reziliență ade cvate (Derks et al., 2005).
Studiile sugerează că localizarea internă a controlului reduce efectele pe care
le au traumele și factorii perturbatori ai sănătății fizice și mentale, deoarece un individ
cu un locus intern, pe de o parte , nu percepe un astfel de factor ca fiind dincolo de

24 puterile sale de a -l controla ș i, pe de altă parte , consideră că are resursele necesare
pentru a -i face față într -un mod activ și constructiv (Weinstein și Quigley, 2006).
Deși s -a postulat că locusul controlului este un factor decisiv în prevenirea
epuizării resurselor interne în cazul confruntării cu factori perturbatori, Gan, Sha ng și
Zhang (2007) au arătat că mai mult decât locusul controlului , contează percepția
corectă a controlab ilității situației, o apreciere adecva tă a dimensiunilor și naturii
acesteia și desigur, dezvoltar ea de strategii adecvate. Aceste trei eleme nte au fost
grupate formând c onstructul de flexibilitate de coping , care, în acc epțiunea autorilor,
are trei di mensiuni: (a) f lexibilitate cognitivă – o percepție elastică asupra capacității
de a controla anumite situații, (b) strategii adecvate situa ției – dacă situația este
percepută ca fiind controlabilă, strategiile trebuie să fie focalizate pe rezolvarea
problemei, iar dacă este percepută ca nefiind controlabilă, strategiile trebuie să se
adresez e răspunsului emoțional adecvat – și (c) eficacitatea copingului – gradul în
care o persoană crede că scopurile sale pot fi atinse cu strategiile de coping pe care
le are.
Școala poate contribui la formarea unei atitudini reziliente prin practici
educative proactive , care se pot dovedi adevărate pietre de colț în construirea
rezilienței (Brody și Baum, 2007).

25

CAPITOLUL III

METODOLOGIE
Introducere
În acest capitol vor fi prezentat e: tipul cercetării, subiecții cercetării,
instrumentele care au fost aplicate și procedu ra care a fost urmată realizarea
cercetării . Capitolul se încheie cu operaționalizarea variabilelor și a ipotezelor.
Tipul cercetării
Cercetarea este cantitativă, transversală, corelativă. Aspectul cantitativ este
dat de fap tul că au fost colectate date care au fost prelucrate statistic. Cercetarea
este transversală, deoarece instrumentele de măsurare au fost aplicate o singură
dată. Studiul este corelativ, deoarece și -a propus să măsoare corelația dintre
variabila independen tă (stilul parental) și cele două variabile dependente (locusul
controlului și reziliența).
Participanți
Populația studiului este reprezentată de elevii Liceului Teoretic Doctor Lind,
din Câmpenița, Târgu -Mureș și din elevii Colegiului Național Unirea. O parte dintre
aceștia sunt din mediul urban, o parte din mediul rural. Din punctul de vedere al
apartenențe i religioase, exită elevi ortodocși, catolici și neoprotestanți. O

26 particularitate a populației este acee a că o parte dintre elevi sunt români și o parte
maghiari. Elevii care au fost investigați au vârste cuprinse între 15 și 18 ani.
Instrumente
Trei in strumente au fost aplicate eșantionului, și anume, Scala de reziliență,
Scala Rotter pentru determinarea locusului controlului și Chestionarul pentru
Percepția Stilurilor Parentale.
Scala de reziliență măsoară gradul de reziliență individuală, care este
considerată o caracteristică importantă a personalității care mărește capacita tea de
adaptatere a individului (vezi Anexa A). A fost creată de către Gail Wignild, RN, PhD
și Heather Young, PhD, FAAN, GNP , în 1987 , și are 25 de întrebări la care se
răspunde pe o subscală Likert de la 1, la 7, în care 1 semnifică “ nu mi se potrivește
deloc” , iar 7 “mi se potrivește în totalitate ”. Scorurile posibile sunt între 25 și 175,
unde 175 reprezintă cel mai înalt nivel al rezilienței.
Consistența internă a Scalei de re ziliență a variat între 0,76 și 0,91. Fidelitatea
test-retest a variat între 0,67 și 0,84, la o serie de intervale de o lună, trei, patru și
apoi încă patru luni (Li, 2008).
Scala lui Rotter conține 29 de întrebări pereche, iar respondenții au ales “ a”
sau “b” din fiecare pereche (vezi Anexa B). Cu cât scorul este mai înalt, cu atât
locusul controlului este mai extern, iar un scor mic înseamnă un locus al controlului
intern. Media normativă este de 8,95, iar scorul maxim este de 23, ceea ce înseamnă
un locus al controlului extern maxim. Fidelitatea internă este de 0,71 (Kesici, 2008).
Coeficientul test -retest a variat între 0,53 pentru adulți, după șase luni, și 0,78
la bărbați aflați în închisoare, la o lună (McKeever, McWhirter și Huff, 2006).

27 Chestiona rul pentru percepția stilurilor parentale este construit în așa fel încât
să măsoare autoritatea parentală sau practicile de disciplinare din punctul de vedere
al copilului (de orice vârstă). Chestionarul (Buri, 1991) are trei subscale: permisiv,
autoritar și autorizat/ f lexibil (vezi A nexa C).
Coeficien tul test -retest a variat între ,74 și ,92, la un interval de două
săptămâni. Validitatea a fost de asemenea demonstra tă (Marsiglia et al. , 2007).

Procedura

Subiecții au fost investigați cu cele trei instrumente, după ce, în prealabil li s -a
explicat maniera în care trebuie folosite chestionarele și scopul studiului efectuat.
Înaine de aplicarea acestor instrumente, a fost obținută aprobarea conducerii școlilor.
După colectarea datelor, acestea au fost prelucrate, analizate și au fost trase
concluziile aferente.
Operaționalizarea variabilelor
Pentru a se evidenția variabilele studiului, precum și instrumentele folosite
pentru măsurarea acestora, s -a realizat operaționalizarea variabilelor ( vezi A nexa D ).

Ipotezele nule

Ipote zele nule ale acestei investigaț ii sunt următoarele:
1. Nu există diferențe semnificative în ceea ce privește locusul controlului, în
funcție de stilul parental.
2. Nu există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește reziliența, în
funcție de stilul parental.

28 3. Nu exiată relație negativă semnificativă între locusul controlului și reziliență .
În Tabelul 1 se prezintă operaționalizarea ipotezelor .

Tabelul 1
Operațion alizarea ipotezelo r

Ipoteza
de nul Variabile Tip Nivel de
măsurare Categorii
sau valori Instrumente Proba de
semnificație
Nu
există
diferențe
semnificative
în ceea ce
privește
locusul
controlului
în funcție
de stilul
parental . stilul
parental

VI nominal autoritar
permisiv
autorizat Chestionar
percepția
stilului
parental ANOVA
locusul
controlului VD de interval 0-23 Scala lui
Rotter
pentru
locusul
controlului
Nu
există
diferențe
semnificative
în ceea ce
privește
gradul de
reziliență
în funcție
de stilul
parental . stilul
parental VI nominal autoritar
permisiv
autorizat Chestionar
percepția
stilului
parental ANOVA
reziliența VD de interval 25-175 Scala
de reziliență
Nu există
relație
între
locusul
controlului
și
reziliență. locusul
controlului VI de interval 0-23 Scala
Rotter Coeficient
de corelație
r de
Pearson
reziliența VD de interval 25-175 Scala de
reziliență

29

CAPITOLUL IV
ANALIZA ȘI DISCUTAREA REZULTATELOR

Caracteristicile populației țintă
Populația țintă a fost alcătuită din elevii de la Liceul Teoretic „Doctor Lind”,
Câmpenița , și Colegiul Național „Unirea ”, din Târgu Mureș . Din cadrul primei instituții
au completat chestionarele pentru studiul de față 30 de elevi, iar din cea de -a doua
unitate școlară, 50.
Elevii care au participat la cercetare provin atât din mediul rural, cât și din
mediul urban, vin din fa milii cu un v enit și un nivel de viață dec ente. Așa cum se
poate vedea în Tabelul 2 , tinerii au avut vârste cuprinse între 15 și 19 ani, fiind în
clasele IX -XII. Vârsta medie a fost de 17,1 ani, cu o deviație standard de 1,143. Din
punctul de vedere al sexului, distrib uția a fost următoarea: 23 de băieți (28,8%) și 57
de fete (71,3).

Tabelul 2
Distribuția frecvenței în funcție de vârstă
vârsta
elevilor n %
15 6 7,5
16 24 30,0
17 12 15,0
18 32 40,0
19 6 7,5

30 Rezultatele variabilelor
Variabilele studiate au fost stilul parental, locusul controlului și reziliența.
Descrierea statistică a variabilelor se află în Anexa D .

Stilul parental
Percepția stilului parental a fost măsurată cu „Chestionarul pentru percepția
stilului pa rental” (Buri, 1991). Chestionarul are trei subscale: permisiv (itemii 1, 6, 10,
13, 14, 17, 19, 21, 24 și 28), autoritar (itemii 2, 3, 7, 9, 12, 16, 18, 25, 26 și 29) și
autorizat/ flexibil (itemii 4, 5, 8, 11, 15, 20, 22, 23, 27 și 30).
În urma analizei descript ive, așa cum se poate vedea în A nexa D, s -a
constatat că 8 elevi (10%) au avut părinți cu un stil parental autoritar, 15 elevi
(18,8%) au avut parte de un stil permisiv și 57 de elevi (71,3%) au beneficiat de un
stil autorizat.
În Tabelul 3 se prezintă distribuția fre cvenței stilului parental.

Locusul controlului
Locusul controlului a fost măsurat cu Scala lui Rotter, care conține 29 de
întrebări pereche, iar r espondenții au ales “a” sau “b” din fiecare pereche. Cu cât
scorul este mai înalt, cu atât locusul controlului este mai extern, iar un scor mic
înseamnă un locus al controlului intern. Așa c um se poate observa în Tabelul 4 ,
scorul minim obținut de către copii la locusul controlului a fo st de 2, iar cel maxim, de
20. Media este de 10,69, deviația standard es te de 3,938, variația de 15,509 (vezi
Anexa D).

31 Tabelul 3
Distribuția frecvenței s tilului parental
Stil parental n %
Autoritar 8 10,0
Permisiv 15 18,8
Autorizat 57 71,3
Total 80 100

Tabelul 4
Distribuția frecvenței l ocusul ui controlului
Locusul
controlului n %
2 1 1,3
4 3 3,8
5 1 1,3
6 2 2,5
7 11 13,8
8 9 11,3
9 5 6,3
10 13 16,3
11 7 8,8
12 3 3,8
13 6 7,5
14 5 6,3
15 3 3,8
16 3 3,8
17 4 5,0
19 2 2,5
20 2 2,5
Total 80 100.0

Reziliența
Reziliența a fost măsurată cu Scala de reziliență , care are 25 de întrebări la
care se răspunde pe o subscală Likert de la 1, la 7, în care 1 semnifică “ mi se
potrivește în totalitate” iar 7 “nu mi se potrivește deloc”. Scorurile posibile sunt între

32 25 și 175, unde 175 reprezintă cel mai înalt nivel al rezilie nței.
Scorul minim obținut este de 66, iar maximul de 163, cu o medie de 131,38
și o deviație standard de 19,154 (vezi Anexa D ).
Probarea ipotezelor
Secțiunea aceasta cuprinde probele statistice, pragul de semnific ație fiind mai
mic sau eg al cu ,05. Pentru a se analiza relația dintre variabile, s -a aplicat ANOVA și
Bonferroni. Rezultatele prelucrării statistice a datelor se află în Anexa E.

Ipoteza nulă 1

Ipoteza nulă numărul 1 a fost formulată astfel: „Nu există diferențe
semnificative în ceea ce privește locusul controlului, în funcție de stilul parental.”
Aplicându -se ANOVA, s -a constatat că deviațiile pătratice care intră în componeneța
varianței interg rup, și a celei intragrup sunt de 195,839, respectiv 1029,394. Gradele
de libertate pentru care s -a calculat valoarea prag a lui F sunt 2 (gradul de libertate
intergrup) , respectiv 77 (gradul de libertate intragrup). Media pătratică a fost de
97,919, inter grup, respectiv 13,368, intragrup. Valoarea testului F obținută prin
împărțirea mediei varianței intragrup, la media varianței intergrup a fost de 7,325.
Pragul de semnificație sau posibilitatea de eroare când este respi nsă ipoteza de nul
a fost de ,001, deci mai mic de ,05. Din datele acestea (F (2,77) = 7,325, p = ,001),
mai mic decât ,05, se poate concluziona că, per ansamblu, stilul parental
influen țează locusul controlului. Se poate spune doar per ansamblu, pentru că
analiza ANOVA oferă date doar despre diferențele globale între grupe, fără
precizarea grupelor între care sunt diferențe semnificative.

33 Pentru a vedea între care grupe apar diferențe semnificative statistic, s -a
aplica t Bonferroni, prin care s-a analizat relația dintre locusul controlului, ca variabilă
dependent ă și fiecare stil parental, ca variabilă independentă. Datele obținute au
arătat că media stil a utoritar – media stil permisiv este egală cu 2,625 (p = ,315);
media stil au toritar – media stil autorizat este egală cu 4,836 ( p = ,002); media stil
permisiv – media stil autorizat este egală cu 2,211 (p = ,122).
După cum se poate observa, locusul controlului este semnificativ mai mare la
elevii ai căror părinți au avut un stil parental autoritar, în comparație cu locusul
controlului elevilor care au beneficiat de un stil auto rizat, prag de semnificație de
,002, mai mic decât ,05.

Ipoteza nulă 2
A doua ipoteză nulă a fost formulată astfel: „Nu există diferențe semnificative
statistic în ce privește reziliența, în funcție de stilul parental.”
Aplicându -se ANOVA, s -au obținut deviația pătratică ce intră în componența
varianței intergrup de 4350,939, cu un grad de libertate de 2, respectiv deviația
pătratică ce int ră în comp onen ța varianței intragurp, de 24631,811, cu grad de
libertate de 77. Valoarea testului F, a fost de 6,801, cu un prag de semnificație de
,02, mai mic decât ,05.
Așadar, s-a constatat că, per ansamblu, stilul parental influențează gradul de
reziliență, întrucât (F(2,77) = 6,801, p = ,002), mai mic decât ,05.
Pentru a vedea între care grupe apar difernețe semnificative statistic, am
aplicat Bonferroni. S -a constatat că media stil a utoritar – media stil permisiv este
egală cu -16,733 (p = ,107), mai mare decât ,05, media stil au toritar – media stil

34 autorizat este egală cu -24,193 (p = ,002), mai mic decât ,05; media pe rmisiv – media
autorizat este egală cu -7,460 (p = ,464), mai mare decât ,05.
Prin urmare, apar diferențe semnificative la rezil iență, la subiecții care au
beneficiat de stil autorizat și autoritar, in sensul că subiecții care au avut părinți cu stil
autorizat au reziliență mai mare. Nu sunt diferențe semnificative statistic în ceea ce
privește reziliența, între subiecții care au b eneficiat de un stil permisiv și cei care au
beneficiat de un stil autorizat și nici între cei care au avut părinți cu u n stil autoritar și
cei care au avut părinți cu un stil permisiv.

Ipoteza nulă 3
A treia ipoteză nulă a fost f ormulată astfel: „Nu există o relație semnificativă
statistic între locusul controlului și reziliență”.
Pentru a verifica relația dintre ultimele două variabile, s -a folosit r de Pearson,
r de Pears on locus – reziliență a fost -,370, cu un pra g de semnificație de ,001, mai
mic decât ,01, ceea ce însemnă că există o relație semnificativă statistic între locusul
controlului și reziliența unui individ.
Așadar, scoruri mari obținute pe scala rezilenței sunt corelate cu scoruri mici la
locusul controlului, ceea ce era previzibil, întrucât o persoană este cu atât mai
rezilientă, cu c ât obține un punctaj mai mare pe scala de reziliență și are un locus al
controlului cu atât mai intern, cu cât obține un punctaj mai mic la Scala lui Rotter,
pentru calcularea locusului controlului.
Rezultatul acesta demonstrază faptul că, dacă o persoană consideră că este
responsabilă pentru viața sa și pentru viitorul său, fiind deasupra circumstanțelor și
nu dominată de acestea (prin urmare este o persoană cu un locus al controlului

35 intern), atunci, persoana respectivă are o mare capacitate de a -și reconstrui viața în
urma unui eșec și poate folosi provocările și crizele prin care trece drept oportunități
de maturizare și progres, ceea ce înseamnă că este o persoană rezilientă.
Prin urm are, a treia ipoteză nulă a fost respinsă, acceptându -se astfel
ipoteza cercetării, conform căreia „Există o relație semnificativă statistic între locusul
controlului și reziliență”.
În concluzie, în urma analizei datelor statistice, s -au confirmat toate cele trei
ipoteze. Astfel:
1. Există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește locusul controlu
lui, între indivizii care au beneficiat de stilul parental autorizat și cei care au avut
părinți autoritari. Copiii educați într -un stil parental autoritar au avut un locus al
controlului mai extern decât cei educați într -un stil autorizat.
2. Există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește reziliența, între
indivizii care au beneficiat de stilul parental autorizat și cei care au avut părinți
autoritari. Copiii educați într -un stil parental autorizat au avut o reziliență mai mare
decât cei educați într -un stil autoritar.
3.Există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește loc usul controlului
între indivizii care sunt mai rezilienți față de cei care sunt mai puțin rezilienți . Indivizii
care au un locus al controlului intern, tind să fie mai rezilienți.

Analize suplimentare

Pe lângă relațiile dintre cele trei variabile enunțate în ipoteze au fost analizate
și relațiile dintre genul subiecților și locusul controlului, respectiv dintre gen și

36 reziliență. S -a putut observa că băieții au un locus al controlului mai intern și o
reziliență mai mare decât fetele.
Astfel, media locusului controlului la băieți a fost de 9,39, cu o deviație
standard de 3,299, iar la fete, meida a fost de 11,21, cu o deviație standard de 4,078 .
Testul t Student pentru compararea a două eșantioane indep endente a avut o
valoare (t(78) = -1,901 ), cu un prag de semnificație (p = ,61), având în vedere că
există varianțe egale. Așadar, diferența dintre media locusului control ului la băieți și
media la fete nu este semnificativă statistic.
Media rezilienței la băieți a fost de 1 39,00, iar la fete, de 128,30. Valoarea t
Student pentru compararea a două eșantioane inegale a fost (t(78) = 2,324, p =
,023), pentru varianțe egale. Prin urmare, există o diferență semnificativă statistic
între media rezilienței la băieți și cea a fetelor.
Rezultatele prelucrării statistice a datelor în SPSS se găsesc în Anexa F.

37

CAPITOLUL V

REZUMAT, DISCUȚII, CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Acest capitol prezintă pe scurt conținutul capitolelor anterioare, rezumatul
rezultatelor studiului, concluziile desprinse în urma cercetării, precum și recomandări
cu privire la aspecte ce merită investigate pe viitor.

Rezumat

Cercetarea a avut ca temă relația dintre stilul parental, locusul controlului și
reziliență, urmărind să evidențieze relația dintre modul în care părinții se raportează
la copii și evoluția acestora din punct de vedere psihologic, vizând în special
capacit atea acestora de a -și administra propria viață, de a -și asuma responsabilități,
de a face față vicisitudinilor.
Locusul controlului vizează concepția cuiva cu privire la cine anume are c ea
mai mare pondere în ceea ce i se întâmplă în viață: șansa, ceilal ți sau eu? Indivizii cu
un locus al controlului intern își asumă responsabilitatea propriului destin.
Reziliența este capacitatea cuiva de a se reabilita după un eșec, de a face
față cu succes la crize, de a trece peste a numite handicapuri sau pierderi.
Ipotezele studiului au fost formulate astfel:
1. Există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește locusul controlu
lui, între indivizii care au beneficiat de stilul parental autorizat și cei care au avut
părinți autoritari.

38 2. Există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește reziliența, între
indivizii care au beneficiat de stilul parental autorizat și cei care au avut părinți
autoritari.
3.Există o relație negativă semnificativă statistic între locusul controlului și
reziliență.
Capitolul II reprezintă o incursi une în cele mai relevante studii referitoare la
conceptele studiate, avându -se în vedere atât cercetări care au abordat variablilele
separat cât și studii care au analizat relația dintre variabilele luate în calcul aici.
Capitolul III a desris metodologia utilizată în cercetare: 80 de elevi cu vârste
între 15 și 18 ani, de la Liceul Teoretic „Doctor Lind ” și Colegiul Național „Unirea ”, au
completat cele trei chestionare (Chestionarul pentru percepția stilurilor parentale,
Scala lui Rotter pentru locusul controlului și Scala de Reziliență). Datele au fost
colectate și analizate, după care au fost formulate concluziile.
Capitolul IV conține analiza și discutarea rezultatelor: caracteristicile populației
țintă, rezultatele v ariabilelor, probarea i potezelor, analize suplimentare, referitoare la
relația dintre gen și locusul controlului și dintre gen și reziliență.
În anexe se află tabele și grafice obținute în urma prelucrării statistice cu
programul SPSS a datelor colectate: chestionarele aplicate, descrierea variabilelor,
probarea ipotezelor și analize suplimentare.
Rezultatul cercetării a fost următorul: au fost respinse ipotezele nule și, prin
urmare, s -au verificat toate ipotezele cercetării.

39 Discuții
Studiul de față se alătură altor cercetări în domeniu, întărind rezultatele
acestora. Stilul parental este un concept destul de analizat, mai ales după ce
Baumrind (1967) a elaborat modelul terțiar. Alți cercetători care au abordat tema
aceasta sunt: Mcclun și Merrell (1998), Gormly (1989), Bradley (2007). Locusul
controlului, conceptul propus de Rotter în 1966, a fost studiat ulterior de alți
cercetători: A payo et al. (2007) și Linder și Janus (1997). Reziliența de asemenea a
reținut atenția multor psi hologi: M urberg și Bru (2005) și Van Haaf ten, Zhenrong și
Van der Vijver (2004) și Bayrakli și Kaner (2012) .
Rezultatele cercetării acesteia se aliniază celorlalte de acest gen, confirmând
ipotezele verificate anterior, conform cărora stilul parental autorizat, caracterizat de
atașamant securizant și disciplină consecventă asigură o dezvoltare armonioasă a
copiilor și implicit un locus al controlului intern, respectiv o reziliență mai mare.
Este de remarcat incidența mai mare a acestui stil în rândul părinților
adventiști, decât în rândul părinților elevilor de la liceul laic. De asemenea, s -a putut
constata diferența semnificativă dintre media locusului controlului, respectiv a
rezilienței , în cazul elevilor din școala adventistă , și mediile acelorași variabile la
elevii din liceul public. Chiar dacă studiul nu și -a propus să cerceteze acest aspect,
totuși el merită evidențiat.

Concluzii
În urma studiului se pot evidenția câteva concluzii pertinente:
1. Dintre cele două axe care definesc stilul parental, axa atașamentului
emoțional este mai importantă decât aceea a disciplinei, dar cele două nu se exclud,

40 ci se completează. Stilul autorizat, caracterizat de susținere emoțională puternică,
dar și de dis ciplină fermă, este cel care aduce cele mai multe beneficii copiilor.
2. Dacă părinții adoptă un stil parental autorizat, copiii lor vor avea un locus al
controlului intern, asumându -și responsab ilitatea pentru propriul destin și de
asemenea, vor fi rezil ienți.
3. Persoanele cu un locus al controlului intern sunt mai reziliente decât cele cu
un locus extern, deci există o relație negativă semnificativă statistic între cele două
variabile.

Implicații

Având în vedere importanța unui locus al controlului cât mai intern, precum și
a unui grad de reziliență ridicat și luând în considerare influența mare pe care părinții
o au în formarea acestor trăsături, se dovedește necesară popularizarea pe diferite
căi a implicațiilor pe care diferitele stilu ri parentale le au asupra primelor două
variabile. Astfel, lipsa unui sprijin afectiv puternic , precum și a unei discipline
consecvente au implicații nefaste asupra întregului profil psihilogic al copilului, deci
implicit și asupra capacității acestuia de a-și asuma responsabilitatea propriilor
acțiuni și de a -și reveni în urma unui eșec.

Recomandări
Având în vedere concluziile studiului de față se pot face câteva recomandări
privitoare la eventuale cercetări ulterioare:
1. Ar fi relevant să se efectueze un studiu referitor la influența culturii în care o
familie își desfășoară existența asupra stilului parental. Ceea ce într -o anumită
civilizație s -ar putea numi stil parental permisiv, în alta, ar putea trece drept autoritar.

41 Ar putea fi de folos chiar e laborarea unor chestionare pentru evaluarea stilului
parental adaptate culturii căreia se adresează o anumită cercetare.
2. O altă direcție care ar putea fi urmată pe viitor în cercetare este aceea a
relației dintre religie și locusul controlului. O event uală ipoteză ar putea fi formulată
astfel: Cu cât un om are un locus al controlului mai extern în relație cu Dumnezeu, cu
atât va avea un locus al controlului mai intern în relație cu ceilalți.
3. În aceeași ordine de idei, ar putea fi analizată relația dintre atitudinea față
de religie și față de Dumnezeu și reziliență, pornind de la premiza că o persoană
religioasă va avea o capacitate mult mai mare de a folosi drept trepte obstacolele pe
care le întâlnește în viață .

42

ANEXA A

SCALA DE REZILIENȚĂ

Universidad de Montemorelos
Facultad de Educación

Citește următoarele afirmații. La dreapta fiecăreia dintre ele, vei găsi 7 numere, între
1 (în total dezacord), până la 7 (total de acord). Încercuiește numărul care indică cel
mai bine simțămintele tale cu privire la acea afirmație. Spre exemplu, dacă nu ești de
acord deloc cu o afirmație, înceruiește 1. Dacă ești neutru, înceruciește 4 și dacă ești
total de acord, încercuiește 7, etc.

Total dezacord/Total acord
1. Când fac planuri, le duc la îndeplinire. 1 2 3 4 5 6 7
2. De obicei, mă descurc, într -un fel sau altul. 1 2 3 4 5 6 7
3. Sunt în stare să depind de mine însumi, mai
mult decât de oricine altcineva.
1 2 3 4 5 6 7
4. Este important pentru mine să continui să
fiu interesat de diferite lucruri.
1 2 3 4 5 6 7
5. Pot fi pe cont propriu, dacă trebuie. 1 2 3 4 5 6 7
6. Mă simt mândru că am realizat anumite
lucruri în viață
1 2 3 4 5 6 7
7. De o bicei, fac față cu calm la lucrurile
neplăcute și aceste a nu mă afectează.
1 2 3 4 5 6 7
8. Sunt prieten cu mine însumi. 1 2 3 4 5 6 7
9. Simt că pot să fac față la mai multe lucruri
odată.
1 2 3 4 5 6 7
10. Sunt hotărât. 1 2 3 4 5 6 7
11. Arareori mă întreb care este sensul . 1 2 3 4 5 6 7
12. Iau lucrurile pe rând. 1 2 3 4 5 6 7
13. Pot trece prin perioade dificile, pentru că am
experimentat dificultățile mai înainte.
1 2 3 4 5 6 7
14. Sunt auto -discip linat. 1 2 3 4 5 6 7
15. Sunt mereu interesat de anumite lucruri. 1 2 3 4 5 6 7
16. De obicei găsesc ceva de care pot râde. 1 2 3 4 5 6 7
17. Încrederea mea în mine însumi m -a ajutat

43 să trec prin perioade grele. 1 2 3 4 5 6 7
18. În situații de urgență, sunt o persoană pe
care ceilalți se pot bizui.
1 2 3 4 5 6 7
19. De obicei, pot privi la o situație, în mai multe
feluri. 1 2 3 4 5 6 7
20. Uneori mă determin pe mine însumi să fac
anumite lucruri, fie că vreau, fie că nu
vreau.
1 2 3 4 5 6 7
21. Viața mea are sens. 1 2 3 4 5 6 7
22. Nu insist asupra lucrurilor pe care nu le pot
schimba. 1 2 3 4 5 6 7
23. Când sunt într -o situație dificilă, de obicei
găsesc calea de ieșire din ea. 1 2 3 4 5 6 7
24. Am suficientă energie, ca să fac ceea ce
vreau să fac. 1 2 3 4 5 6 7
25. Este ok dacă sunt oameni care nu mă plac. 1 2 3 4 5 6 7
26. Sunt rezilient. 1 2 3 4 5 6 7

44

ANEXA B

SCALA LUI ROTTER

Universidad de Montemorelos
Facultad de Educación

Încercuiește fie litera „a”, fie litera „b”, în funcție de modul în care afirmațiile se
potrivesc cu ceea ce gândești tu.

1. a. Copiii dau de necazuri pentru că părinții lor îi pedepsesc prea mult.
b. Problema cu cei mai mulți copii din zilele noastre este că părinții lor sunt
prea indulgenți cu ei.
2. a. Cele mai multe lucruri nefericite din viața oamenilor au de -a face, în parte,
cu nenorocul.
b. Necazurile oamenilor rezultă din greșelile pe care le fac
3. a. Una dintre cauz ele majore pentru care avem războaie este aceea că
oamenii nu sunt suficient de preocupați de politică.
b. Vor fi întotdeauna războaie, nu contează cât de mult încearcă oamenii să le
prevină.
4. a. În ansamblu, oamenii primesc respectul pe care îl merită î n lumea asta.
b. Din păcate, meritele unui individ trec adesea nerecunoscute, indiferent de
eforturile pe care acesta le depune.
5. a. Ideea că profesorii sunt nedrepți cu studenții este nonsens.
b. Cei mai mulți studenți nu realizează măsura în care calificativele lor sunt
influențate de întâmplări accidentale.
6. a. Fără noroc, nimeni nu poate fi un lider eficient.
b. Oamenii capabili care nu ajung lideri nu au folosit în mod avantajos ocaziile
pe care le -au avut.
7. a. Unii oameni nu te plac, indife rent ce ai face.
b. Oamenii care nu reușesc să câștige simpatia celorlalți, nu își dau seama
cum s -ar putea înțelege cu alții.
8. a. Ereditatea joacă un rol major în determinarea personalității cuiva.
b. Experiențele vieții determină cum anume este cineva.
9. a. Mi -am dat seama adesea că ceea ce e scris să se întâmple, se întâmplă.
b. Niciodată încrederea în soartă nu m -a ajutat în măsura în care am profitat
de pe urma deciziei de a acționa într -un anumit fel.
10. a. În cazul studentului bine pregătit, este aproape exclusă posibilitatea unei
note nemeritate.

45 b. De multe ori, întrebările de la examene au legătură atât de mică cu cursul,
încât studiul este nefolositor.
11. a. A deveni un om de succes este o problemă de muncă asiduă, întâmplarea
nu are nimic de -a face cu asta.
b. Primirea unei slujbe depinde în mare parte de a fi în locul potrivit, la timpul
potrivit.
12. a. Cetățenii obișnuiți pot influența deciziile guvernamentale.
b. Lumea aceasta este condusă de câțiva oameni aflați în poziții de de
conducer e și omul obișnuit nu poate face multe lucruri cu privire la asta.
13. a. Atunci când fac planuri, sunt aproape sigur că le voi putea duce la bun
sfârșit.
b. Nu este întotdeauna înțelept să faci planuri prea îndepărtate pentru că
multe lucruri se dovedesc a fi oricum o problemă de noroc sau de neșansă.
14. a. Sunt anumiți oameni care pur și simplu nu sunt buni.
b. Oricine are și o parte bună.
15. a. În cazul meu, a obține ceea ce vreau are prea puțin sau deloc de -a face cu
norocul.
b. De multe ori putem fo arte bine decide ce să facem, dând cu banul.
16. a. A ajunge șef depinde adesea de a fi primul la locul potrivit.
b. A-i determina pe oameni să facă ceea ce trebuie depinde de abilitate,
norocul nu are nimic de -a face cu asta.
17. a. În ceea ce privește p roblemele mondiale, cei mai mulți dintre noi suntem
victime ale forțelor pe care nu le putem nici înțelege, nici controla.
b. Luând parte activă la problemele politice și sociale, oamenii pot controla
evenimentele din lume.
18. a. Cei mai mulți oameni nu r ealizează cât de mult viețile lor sunt controlate de
întâmplări accidentale.
b. Nu există în realitate lucruri cum ar fi “ norocul”.
19. a. Ar trebui să fim întotdeauna dispuși să ne recunoaștem greșelile.
b. De obicei este de preferat ascunderea greșelilor.
20. a. Este greu de știut dacă o persoană te place sau nu.
b. Numărul de prieteni pe car îi ai depinde de cât de agreabil poți fi.
21. a. În mare, lucrurile rele care ni se întâmplă sunt contrabalansate de cele
bune.
b. Cea mai mare parte, ghin ioanele sunt rezultatul incapacității, al ignoranței,
al lenei sau al tuturor celor trei.
22. a. Cu suficient efort, putem îndepărta cu totul corupția politică.
b. Este dificil pentru oameni să aibă control asupra a ceea ce politicienii fac în
birou.
23. a. Uneori nu pot înțelege cum ajung profesorii să pună anumite note.
b. Este o legătură directă între cât de mult studiez și notele pe care le primesc.
24. a. Un lider bun se așteaptă ca oamenii să decidă pentru ei înșiși ce anume să
facă.
b. Un lider bun spune clar fiecăruia ce responsabilități are.
25. a. De multe ori simt că am o influență mică asupra lucrurilor care mi se
întâmplă.

46 b. Este imposibil pentru mine să cred că șansa sau norocul joacă un rol
important în viața mea.
26. a. Oamenii sunt singuri , pentru că nu încearcă să fie prietenoși.
b. Nu e de prea mare folos să încerci prea mult să le faci pe plac oamenilor:
dacă te plac , te plac.
27. a. Se pune prea mare accent pe sport în liceu.
b. Sporturile de echipă sunt un mijloc excelent de a -ți cons trui caracterul.
28. a. Ceea ce mi se întâmplă depinde de mine.
b. Uneori simt că nu am suficient control asupra direcției pe care o ia viața
mea.
29. a. De cele mai mult ori nu pot înțelege de ce politicienii acționează în felul în
care o fac.
b. în mare, oamenii sunt responsabili pentru proasta guvernare locală, ca și pentru
cea a națiunii

47

ANEXA C

CHESTIONARUL PENTRU PERCEPȚIA STILURILOR PARENTALE

Universidad de Montemorelos
Facultad de Educación

Instrucțiuni: Pentru fiecare dintre următoarele propoziții, încercuiește de pe scala de
5 puncte (1=în total dezacord, 5= total de acord) numărul care descrie cel mai bine
modul în care afirmația se potr ivește ție sau părinților tăi. Încearcă să citești și să te
gândești la fiecare afirmație și la modul în care aceasta se potrivește ție sau părinților
tăi, în timpul primilor patru ani ai tăi. Nu există răspunsuri corecte sau greșite, așa că
nu îți consuma mult timp cu niciunul dintre itemi. Ne interesează impresia generală
cu privire la fiecare afirmație. Asigură -te că nu omiți niciun item.
1= total dezacord
2 = dezacord
3 = nici acord, nici dezacord
4 = de acord
5 = total de acord.
1. Pe măsură ce am crescut, părinții au gândit că, într -un cămin
bine condus, copiii ar trebui să aibă drumul lor în familie, la
fel de des ca și părinții.
1 2 3 4 5
2. Părinții mei au gândit că era pentru binele copiilor lor să ne
oblige să ne conformăm la ceea ce ei credeau că e corect,
chiar dacă noi, copiii, nu eram de acord cu ei.
1 2 3 4 5
3. Ori de câte ori părințiii îmi spuneau să fac ceva, pe măsură
ce am crescut, ei se așteptau să fac lucrul respectiv imediat,
fără să pun nicio întrebare.
1 2 3 4 5
4. Pe măsură ce am crescut, odată ce regulile familiei au fost
stabilite, părinții mei discutau cu copiii raționamentele din
spatele regulilor.
1 2 3 4 5
5. Părințiii mei au încurajat întotdeauna discuțiile ori de câte ori
am simțit că regulile familiei și restricțiile erau nerezonabile.
1 2 3 4 5
6. Părinții mei întotdeauna au gândit că nevoia copiilor ei este
aceea de a decide singuri și de a face cee a ce vor să facă,
chiar dacă lucrul acesta nu este în acord cu ceea ce părinții
1 2 3 4 5

48 ar dori.
7. Părinții mei nu mi -au dat voie să pun întrebării nicio decizie
pe care ei au luat -o.
1 2 3 4 5
8. Părinții mei au coordonat activitățile și deciziile copiilor în
familie prin intermediul discuțiilor și disciplinei.
1 2 3 4 5
9. Părinții mei au gândit întotdeauna că ar trebui să folosească
mai multă forță pentru a -i determina pe copiii lor să se poarte
așa cum vor ei.
1 2 3 4 5
10. Părinții mei nu au fost de părere că eu trebuie să ascult de
reguli și regulamente cu privire la comportament, doar pentru
că cineva cu autoritate le -a stabilit.
1 2 3 4 5
11. Pe măsură ce am crescut, am știut ce așteptări au părinții
mei de la mine, dar m -am simțit de asemenea liber să discut
acele așteptări cu ei, când am simțit că acestea nu sunt
rezonabile.
1 2 3 4 5
12. Părinții mei au gândit că un părinte înțelept ar trebui să îi
învețe pe copiii lor devreme cine este șeful în fami lie.
1 2 3 4 5
13. Pe măsură ce am crescut, părinții mei arareori au trasat
așteptări și linii directoare pentru comportamentul meu.
1 2 3 4 5
14. În cea mai mare parte a timpului, părinții mei au făcut ceea
ce au vrut copiii din familie, când s -a pus problema luării de
decizii.
1 2 3 4 5
15. Pe măsură ce copiii din familie au crescut, părinții mei ne -au
dat în mod consecvent indicații și îndrumare într -un mod
rațional și obiectiv.
1 2 3 4 5
16. Părinții mei se supărau forte tar e dacă încercam să nu fiu de
acord cu ei.
1 2 3 4 5
17. Părinții mei gândesc că majoritatea problemelor din societate
s-ar rezolva dacă părinții nu ar restricționa activitățile,
deciziile și dorințele copiilor lor.
1 2 3 4 5
18. Părinții mei mi -au făcut cunoscut ce fel de comportament
așteptau de la mine și, dacă nu răspundeam acelor
așteptări, mă pedepseau.
1 2 3 4 5
19. Pe măsură ce am crescut, părinții mei mi -au dat voie să iau
decizii în majoritatea cazurilor, fără prea multe i ndicații din
partea lor.
1 2 3 4 5
20. Pe măsură ce am crescut, părinții mei au luat în considerare
opiniile copiilor, când se luau decizii familiale, dar ei nu luau
decizii doar pentru că voiau copiii.
1 2 3 4 5
21. Părinții mei nu au s -au simțit responsabili pentru a -mi
conduce și ghida comportamentul, pe măsură ce am crescut.
1 2 3 4 5
22. Părinții mei aveau standarde clare de comportament pentru
copiii din casa noastră dar erau dispuși să ajusteze acele
standarde în funcție de nevoi le individuale ale fiecăruia
dintre copiii din familie.

1 2 3 4 5
23. Părinții mei mi -au dat indicații pentru comportamentul și

49 activitățile mele și s -au așteptat să urmez indicațiile lor, dar
au fost întotdeauna dispuși să asculte preocupările
(îngrijorările) mele și să discute indicațiile acelea cu mine.
1 2 3 4 5
24. Părinții mei mi -au permis să îmi formez propriul pun ct de
vedere în problemele de familie și, în general, mi -au permis
să decid ce anume să fac.
1 2 3 4 5
25. Părinții mei au gândit întotdeauna că majoritatea problemelor
dintr-o societate ar fi rezolvate dacă i -am putea determina pe
părinți să se ocupe în mod strict și folosind forța de copiii lor,
atunci când aceștia nu vor să facă ceea ce ar trebui.

1 2 3 4 5
26. Pe măsură ce am crescut, părinții mei mi -au spus adesea
exact ceea ce ei voiau ca eu să fac și cum să fac.
1 2 3 4 5
27. Părinții mei mi -au dat îndrumări clare pentru
comportamentele și activitățile mele, dar erau, de asemenea
înțelegători, atunci când nu eram de acord cu ei.
1 2 3 4 5
28. Pe măsură ce am crescut, părinții mei nu au condus
comportamentele, activitățile și dorințele copiilor din familie.
1 2 3 4 5
29. Pe măsură ce am crescut, am știut ce anume așteaptă
părinții mei de la mine în familie și au insistat să mă
conformez acelor așteptări, din respect pentru autoritatea lor.
1 2 3 4 5
30. Dacă părinții mei luau o decizie în familie care mă rănea,
erau dispuși să discute acea decizie cu mine și să
recunoască dacă au făcut o greșeală.
1 2 3 4 5

50

ANEXA D

OPERAȚIONALIZAREA VARIABILELOR

VARIABILE Definirea
conceptelor Definirea instrumentelor Operaționalizarea
Stilul
parental Stilul parental,
reprezintă modul
în care părintele
se raportează la
copil, ansamblul
de atitudini și
practici
comportamentale
și emoționale pe
care părinții le au
față de copiii lor. Chestionarul pentru percepția stilurilor
parentale are 30 de itemi și o scală de la 1,
la 5.
1. Pe măsură ce am crescut, părinții au
gândit că, într -un cămin bine condus, copiii
ar trebui să aibă drumul lor în familie, la fel
de des ca și părinții.
2. Părinții mei au gândit că era pentru
binele copiilor lor să ne oblige să ne
conformăm la ceea ce ei credeau că e
corect, chiar dacă noi, copiii, nu eram de
acord cu ei.
3. Ori de câte ori părințiii îmi spuneau să
fac ceva, pe măsură ce am crescut, ei se
așteptau să fac lucrul respectiv imediat,
fără să pun nicio întrebare.
4. Pe măsu ră ce am crescut, odată ce
regulile familiei au fost stabilite, părinții mei
discutau cu copiii raționamentele din
spatele regulilor.
5. Pe măsură ce am crescut, părinții au
gândit că, într -un cămin bine condus, copiii
ar trebui să aibă drumul lor în famil ie, la fel
de des ca și părinții.
6. Părinții mei întotdeauna au gândit că
nevoia copiilor lor este aceea de a decide
singuri și de a face ceea ce vor să facă,
chiar dacă lucrul acesta nu este în acord cu
ceea ce părinții ar dori.
7. Părinții mei nu mi -au dat voie să pun sub
semnul întrebării nicio decizie pe care ei au
luat-o. Stilul parental este
o variabilă
nominală, Pentru a
identifica stilul
parental, se
însumează
scorurile obținute la
întrebările:
– 1, 6, 10, 13, 14,
17, 19, 21, 24, 28
(care atestă un stil
permisiv)
– 2, 3, 7 9, 12, 16,
18, 25, 26, 29 (stil
autoritar)
– 4, 5, 8, 11, 15, 20,
22, 23, 27, 30 (stil
autorizat).
Stilul parental
predominant
corespunde
scorului celui mai
mare. Dacă se
obțin două scoruri
egale, mai mari
decât al treilea,
chestionarele
respective se
anulează

51 8. Părinții mei au coordonat activitățile și
deciziile copiilor în familie prin intermediul
discuțiilor și disciplinei.
9. Părinții mei au gândit întotdeauna că ar
trebui să folosească mai multă forță pentru
a-i determina pe copiii lor să se poarte așa
cum vor ei.
10. Părinții mei au gândit întotdeauna că ar
trebui să folosească mai multă forță pentru
a-i determina pe copiii lor să se poarte așa
cum vor ei.
11. Pe măsură ce am crescut, am știut ce
așteptări au părinții mei de la mine, dar m –
am simțit de asemenea liber să discut acele
așteptări cu ei, când am simțit că acestea
nu sunt rezonabile.
12. Părinții mei au gândit că un părinte
înțelept ar trebui să îi învețe pe copiii lor
devreme cine este șeful în familie.
13. Pe măsură ce am crescut, părinții mei
arareori au trasat așteptări și linii directoare
pentru comportamentul meu.
14. În cea mai mare parte a timpului, părinții
mei au făcut ceea ce au vrut copiii din
familie, câ nd s -a pus problema luării de
decizii.
15. Pe măsură ce copiii din familie au
crescut, părinții mei ne -au dat în mod
consecvent indicații și îndrumare într -un
mod rațional și obiectiv.
16. Părinții mei se supărau forte tare dacă
încercam să nu fiu de acord cu ei.
17. Părinții mei gândesc că majoritatea
problemelor din societate s -ar rezolva dacă
părinții nu ar restricționa activitățile, deciziile
și dorințele copiilor lor.
18. Părinții mei mi -au făcut cunoscut ce fel
de comportament așteptau de la mine și,
dacă nu răspundeam acelor așteptări, mă
pedepseau.
19. Pe măsură ce am crescut, părinții mei
mi-au dat voie să iau decizii în majoritatea
cazurilor, fără prea multe indicații din partea

52 lor.
20. Pe măsură ce am crescut, părinții mei
au luat în considerare opiniile copiilor, când
se luau decizii familiale, dar ei nu luau
decizii doar pentru că voiau copiii.
21. Părinții mei nu au s -au simțit
responsabili pentru a -mi conduce și ghida
comportamentul, pe măsură ce am crescut.
22. Părinții mei aveau standarde cl are de
comportament pentru copiii din casa
noastră dar erau dispuși să ajusteze acele
standarde în funcție de nevoile individuale
ale fiecăruia dintre copiii din familie.
23. Părinții mei mi -au dat indicații pentru
comportamentul și activitățile mele și s -au
așteptat să urmez indicațiile lor, dar au fost
întotdeauna dispuși să asculte preocupările
(îngrijorările) mele și să discute indicațiile
acelea cu mine.
24. Părinții mei mi -au permis să îmi formez
propriul punct de vedere în problemele de
familie și , în general, mi -au permis să decid
ce anume să fac.
25. Părinții mei au gândit întotdeauna că
majoritatea problemelor dintr -o societate ar
fi rezolvate dacă i -am putea determina pe
părinți să se ocupe în mod strict și folosind
forța de copiii lor, atunci când aceștia nu
vor să facă ceea ce ar trebui.
26. Pe măsură ce am crescut, părinții mei
mi-au spus adesea exact ceea ce ei voiau
ca eu să fac și cum să fac.
27. Părinții mei mi -au dat îndrumări clare
pentru comportamentele și activitățile mele,
dar erau, de asemenea înțelegători, atunci
când nu eram de acord cu ei.
28. Pe măsură ce am crescut, părinții mei
nu au condus (dirijat) comportamentele,
activitățile și dorințele copiilor din familie.
29. Pe măsură ce am crescut, am știut ce
anume așteaptă părinții mei de la mine în
familie și au insistat să mă conformez
acelor așteptări, din respect pentru
autoritatea lor.

53 30. Dacă părinții mei luau o decizie în
familie care mă rănea, erau dispuși să
discute acea decizie cu mine și să
recunoască dacă au făc ut o greșeală.
Locusul
controlului Conceptul de
locus al
controlului propus
de Rotter în 1966,
desemnează
gradul în care
cineva crede că
personalitatea și
comportamentul
său influențează
ceea ce i se
întâmplă, cu alte
cuvinte în ce
măsură destinul
personal poate fi
controlat de către
indivi d. Locusul controlului se măsoară cu ajutorul
Scalei lui Rotter, care are 29 de itemi.
1. a. Copiii dau de necazuri pentru că
părinții lor îi pedepsesc prea mult.
b. Problema cu cei mai mulți copii
din zilele noastre este că părinții lor sunt
prea indulge nți cu ei.
2. a. Cele mai multe lucruri nefericite
din viața oamenilor au de -a face, în parte,
cu nenorocul.
b. Necazurile oamenilor rezultă din
greșelile pe care le fac
3. a. Una dintre cauzele majore
pentru care avem războaie este aceea că
oamenii nu sunt suficient de preocupați de
politică.
b. Vor fi întotdeauna războaie, nu
contează cât de mult încearcă oamenii să
le prevină.
4. a. În ansamblu, oamenii primesc
respectul pe care îl merită în lumea asta.
b. Din păcate, meritele unui individ
trec adesea nerecunoscute, indiferent de
eforturile pe care acesta le depune.
5. a. Ideea că profesorii sunt nedrepți
cu studenții este nonsens.
b. Cei mai mulți studenți nu
realizează măsura în care calificativele lo r
sunt influențate de întâmplări accidentale.
6. a. Fără noroc, nimeni nu poate fi un
lider eficient.
b. Oamenii capabili care nu ajung
lideri nu au folosit în mod avantajos ocaziile
pe care le -au avut.
7. a. Unii oameni nu te plac, indiferent
ce ai face . Locusul controlului
este o variabilă
metric și se
măsoară acordând
câte un punct
pentru fiecare din
următoarele:
2.a, 3.b, 4.b, 5.b,
6.a, 7.a, 9.a, 10.b,
11.b, 12.b, 13.b,
15.b, 16.a, 17.a,
18.a, 20.a, 21.a,
22.b, 23.a, 25.a,
26.b, 28.b, 29.a.
Un scor înalt =
Locus extern al
controlului (max.
23)
Un scor scăzut =
Locus intern al
controlului. Itemii
1a,1b, 8a, 8b, 14a,
14b, 19a, 19b, 24a,
24, 27a și 27b sunt
fără semnificație
pentru studiul de
față, se numesc
„filler items”.

54 b. Oamenii care nu reușesc să
câștige simpatia celorlalți, nu își dau seama
cum s -ar putea înțelege cu alții.
8. a. Ereditatea joacă un rol major în
determinarea personalității cuiva.
b. Experiențele vieții determină cum
anume este cineva.
9. a. Mi -am d at seama adesea că
ceea ce e scris să se întâmple, se întâmplă.
b. Niciodată încrederea în soartă
nu m -a ajutat în măsura în care am profitat
de pe urma deciziei de a acționa într -un
anumit fel.
10. a. În cazul studentului bine pregătit,
este aproape excl usă posibilitatea unei note
nemeritate.
b. De multe ori, întrebările de la
examene au legătură atât de mică cu
cursul, încât studiul este nefolositor.
11. a. A deveni un om de succes este o
problemă de muncă asiduă, întâmplarea nu
are nimic de -a face cu asta.
b. Primirea unei slujbe depinde în
mare parte de a fi în locul potrivit, la timpul
potrivit.
12. a. Cetățenii obișnuiți pot influența
deciziile guvernamentale.
b. Lumea aceasta este condusă de
câțiva oameni aflați în poziții de de
conducere și omul o bișnuit nu poate face
multe lucruri cu privire la asta.
13. a. Atunci când fac planuri, sunt
aproape sigur că le voi putea duce la bun
sfârșit.
b. Nu este întotdeauna înțelept să
faci planuri prea îndepărtate pentru că
multe lucruri se dovedesc a fi oricum o
problemă de noroc sau de neșansă.
14. a. Sunt anumiți oameni care pur și
simplu nu sunt buni.

55 b. Oricine are și o parte bună.
15. a. În ca zul meu, a obține ceea ce
vreau are prea puțin sau deloc de -a face cu
norocul.
b. De multe ori putem foarte bine
decide ce să facem, dând cu banul.
16. a. A ajunge șef depinde adesea de
a fi primul la locul potrivit.
b. A-i determina pe oameni să facă
ceea ce trebuie depinde de abilitate,
norocul nu are nimic de -a face cu asta.
17. a. În ceea ce privește problemele
mondiale, cei mai mulți dintre noi suntem
victime ale forțelor pe care nu le putem nici
înțelege, nici c ontrola.
b. Luând parte activă la problemele
politice și sociale, oamenii pot controla
evenimentele din lume.
18. a. Cei mai mulți oameni nu
realizează cât de mult viețile lor sunt
controlate de întâmplări accidentale.
b. Nu există în realitate lucruri cum
ar fi “ norocul”.
19. a. Ar trebui să fim întotdeauna
dispuși să ne recunoaștem greșelile.
b. De obicei este de preferat
ascunderea greșelilor.
20. a. Este greu de știut dacă o
persoană te place sau nu.
b. Numărul de prieteni pe car îi ai
depinde d e cât de agreabil poți fi.
21. a. În mare, lucrurile rele care ni se
întâmplă sunt contrabalansate de cele
bune.
b. Cea mai mare parte, ghinioanele
sunt rezultatul incapacității, al ignoranței, al
lenei sau al tuturor celor trei.
22. a. Cu suficient efo rt, putem
îndepărta cu totul corupția politică.

56 b. Este dificil pentru oameni să aibă
control asupra a ceea ce politicienii fac în
birou.
23. a. Uneori nu pot înțelege cum ajung
profesorii să pună anumite note.
b. Este o legătură directă între cât
de mu lt studiez și notele pe care le primesc.
24. a. Un lider bun se așteaptă ca
oamenii să decidă pentru ei înșiși ce anume
să facă.
b. Un lider bun spune clar fiecăruia
ce responsabilități are.
25. a. De multe ori simt că am o
influență mică asupra lucruri lor care mi se
întâmplă.
b. Este imposibil pentru mine să
cred că șansa sau norocul joacă un rol
important în viața mea.
26. a. Oamenii sunt singuri, pentru că
nu încearcă să fie prietenoși.
b. Nu e de prea mare folos să
încerci prea mult să le faci pe p lac
oamenilor: dacă te plac , te plac.
27. a. Se pune prea mare accent pe
sport în liceu.
b. Sporturile de echipă sunt un
mijloc excelent de a -ți construi caracterul.
28. a. Ceea ce mi se întâmplă depinde
de mine.
b. Uneori simt că nu am suficient
control asupra direcției pe care o ia viața
mea.
29. a. De cele mai mult ori nu pot
înțelege de ce politicienii acționează în felul
în care o fac.
b. în mare, oamenii sunt
responsabili pentru proasta guvernare
locală, ca și pentru cea a națiunii.
Reziliența Aceiași autori au
descris patru Gradul de reziliență se măsoară cu ajutorul
Scalei de reziliență, care are 25 de itemi, Pentru a determina
gradul de reziliență,

57 procese ale
rezilienței:
strategii de
înfruntare activă a
obstacolelor
(coping),
reorientarea,
refocalizarea și
hotărârea de a
merge mai
departe,
vindecarea activă
și încheierea
episodului
perturbator într -o
manieră pozitivă
(lăsarea în urmă a
unui episod
nefericit, care nu
implică neapărat
uitarea definitivă,
ci mai degrabă
raportarea la el ca
la un eveniment
de care cineva își
poate reaminti
fără durere
emoțională
(Bogar și Hulse –
Killacky, 2006). marcați pe o scală de 7 puncte, de la
1=total dezacord, la 7= total acord.
1. Când fac planuri, le duc la îndeplinire.
2. De obicei, mă descurc, într -un fel sau
altul.
3. Sunt în stare să depind de mine însumi,
mai mult decât de oricine altcineva.
4. Este important pentru mine să continui
să fiu interesat de diferite lucruri.
5. Pot fi pe cont propriu, dacă trebuie
6. Mă simt mândru că am realizat anumite
lucruri în via ță.
7. De obicei, fac față cu calm la lucrurile
neplăcute și acestea un mă afectează.
8. Sunt prieten cu mine însumi.
9. Simt că pot să fac față la mai multe
lucruri deodată.
10. Sunt hotărât.
11. Arareori mă întreb care este sensul.
12. Iau lucrurile pe rând.
13. Pot trece prin perioade dificiel, pentru
că am experimentat dificultățile mai înainte.
14. Sunt auto -disciplinat.
15. Sunt mereu interesat de anumite lucruri.
16. De obicei, găsesc ceva de care pot
râde.
17. Încrederea mea în mine însumi m -a
ajutat să trec prin perioade grele.
18. În situații de urgență, sunt o persoană
pe care ceilalți se pot bizui.
19. De obicei, pot privi la o situație în mai
multe feluri.
20. Uneori mă determin pe mine însumi să
fac anumite lucruri, fie că vreau, fie că un
vreau. se va lua în
considerare suma
cifrelor încercuite
de participanți.
Reziliența este o
valoare metrică.
Scorurile posible
variază între 25
(nivel minim de
reziliență) și 175
(nivel maxim de
reziliență).

58 21. Viața mea are sens.
22. Un insista supra lucrurilor pe care un le
pot schimba.
23. Când sunt într -o situație dificilă, de
obicei găsesc calea de ieșire din ea.
24. Am suficinetă energie ca să fac ceea c
evreau să fac.
25. Este ok dacă sunt oameni care nu mă
plac.

59

ANEXA E

DESCRIEREA VARIABILELOR
stil_parental locus_control rezilienta
N Valid 80 80 80
Missing 0 0 0
Mean – 10,69 131,38
Median – 10,00 133,00
Std. Deviation – 3,938 19,154
Variance – 15,509 366,870
Minimum 1 2 66
Maximum 3 20 163

stil_parental

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid autoritar 8 10,0 10,0 10,0
permisiv 15 18,8 18,8 28,8
autorizat 57 71,3 71,3 100,0
Total 80 100,0 100,0

locus_control

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid 2 1 1,3 1,3 1,3
4 3 3,8 3,8 5,0
5 1 1,3 1,3 6,3
6 2 2,5 2,5 8,8
7 11 13,8 13,8 22,5
8 9 11,3 11,3 33,8
9 5 6,3 6,3 40,0
10 13 16,3 16,3 56,3
11 7 8,8 8,8 65,0
12 3 3,8 3,8 68,8
13 6 7,5 7,5 76,3

60 14 5 6,3 6,3 82,5
15 3 3,8 3,8 86,3
16 3 3,8 3,8 90,0
17 4 5,0 5,0 95,0
19 2 2,5 2,5 97,5
20 2 2,5 2,5 100,0
Total 80 100,0 100,0

rezilienta

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid 66 2 2,5 2,5 2,5
93 1 1,3 1,3 3,8
101 1 1,3 1,3 5,0
102 1 1,3 1,3 6,3
104 1 1,3 1,3 7,5
108 3 3,8 3,8 11,3
109 2 2,5 2,5 13,8
110 1 1,3 1,3 15,0
111 1 1,3 1,3 16,3
113 1 1,3 1,3 17,5
115 1 1,3 1,3 18,8
119 3 3,8 3,8 22,5
121 2 2,5 2,5 25,0
122 1 1,3 1,3 26,3
123 1 1,3 1,3 27,5
124 2 2,5 2,5 30,0
125 1 1,3 1,3 31,3
126 1 1,3 1,3 32,5
127 4 5,0 5,0 37,5
128 1 1,3 1,3 38,8
129 4 5,0 5,0 43,8
130 2 2,5 2,5 46,3
131 1 1,3 1,3 47,5
132 1 1,3 1,3 48,8
133 4 5,0 5,0 53,8
134 1 1,3 1,3 55,0
135 2 2,5 2,5 57,5
136 2 2,5 2,5 60,0
138 1 1,3 1,3 61,3
139 1 1,3 1,3 62,5
140 1 1,3 1,3 63,8
141 1 1,3 1,3 65,0
142 3 3,8 3,8 68,8
143 1 1,3 1,3 70,0

61 144 1 1,3 1,3 71,3
145 1 1,3 1,3 72,5
146 2 2,5 2,5 75,0
147 2 2,5 2,5 77,5
148 4 5,0 5,0 82,5
149 3 3,8 3,8 86,3
150 2 2,5 2,5 88,8
152 1 1,3 1,3 90,0
155 1 1,3 1,3 91,3
156 2 2,5 2,5 93,8
159 2 2,5 2,5 96,3
160 2 2,5 2,5 98,8
163 1 1,3 1,3 100,0
Total 80 100,0 100,0

62

ANEXA F

PROBAREA IPOTEZELOR

Ipoteza 1

Descriptive Statistics

N Minimum Maximum Mean Std. Deviation Variance
locusul_controlului 80 2 20 10,69 3,938 15,509
rezilienta 80 66 163 131,38 19,154 366,870
Valid N (listwise) 80

locus_control
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 195,839 2 97,919 7,325 ,001
Within Groups 1029,349 77 13,368
Total 1225,188 79

Multiple Comparisons

Dependent Variable: locus_control
Bonferroni
(I) stil_parental (J) stil_parental Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
autoritar permisiv 2,625 1,601 ,315 -1,29 6,54
autorizat 4,836(*) 1,380 ,002 1,46 8,21
permisiv autoritar -2,625 1,601 ,315 -6,54 1,29
autorizat 2,211 1,061 ,122 -,39 4,81
autorizat autoritar -4,836(*) 1,380 ,002 -8,21 -1,46
permisiv -2,211 1,061 ,122 -4,81 ,39

* The mean difference is significant at the .05 level.

63

Ipoteza 2

ANOVA

rezilienta
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 4350,939 2 2175,470 6,801 ,002
Within Groups 24631,811 77 319,894
Total 28982,750 79

Dependent Variable: rezilienta
Bonferroni
(I) stil_parental (J) stil_parental Mean
Difference Std. Error Sig. 95% Confidence Interval autorizat permisiv autoritar
stil_parental 15
14
13
12
11
10
9 Mean of locusul_controlului

64 (I-J)
Lower Bound Upper Bound
autoritar permisiv -16,733 7,830 ,107 -35,90 2,43
autorizat -24,193(*) 6,753 ,002 -40,72 -7,67
permisiv autoritar 16,733 7,830 ,107 -2,43 35,90
autorizat -7,460 5,190 ,464 -20,16 5,24
autorizat autoritar 24,193(*) 6,753 ,002 7,67 40,72
permisiv 7,460 5,190 ,464 -5,24 20,16
* The mean difference is significant at the .05 level.

autorizat permisiv autoritar
stil_parental 140
135
130
125
120
115
110
105 Mean of rezilienta

65 Ipoteza 3

Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N
locus_control 10,69 3,938 80
rezilienta 131,38 19,154 80

Correlations

locus_control rezilienta
locus_control Pearson Correlation 1 -,370(**)
Sig. (2 -tailed) ,001
Sum of Squares and
Cross -products 1225,188 -2202,625
Covariance 15,509 -27,881
N 80 80
rezilienta Pearson Correlation -,370(**) 1
Sig. (2 -tailed) ,001
Sum of Squares and
Cross -products -2202,625 28982,750
Covariance -27,881 366,870
N 80 80
** Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).

66

ANEXA G

ANALIZE SUPLIMENTARE

Group Statistics

gen N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
locusul_controlului masculin 23 9,39 3,299 ,688
feminin 57 11,21 4,078 ,540
rezilienta masculin 23 139,00 17,889 3,730
feminin 57 128,30 18,929 2,507

Independent Samples Test

Levene's Test for
Equality of Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 -tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence Interval
of the Difference
Lower Upper
locusul_controlului Equal variances
assumed 1,154 ,286 -1,901 78 ,061 -1,819 ,957 -3,725 ,086
Equal variances
not assumed -2,080 50,022 ,043 -1,819 ,875 -3,576 -,062
rezilienta Equal variances
assumed ,132 ,718 2,324 78 ,023 10,702 4,605 1,534 19,870
Equal variances
not assumed 2,381 42,929 ,022 10,702 4,494 1,638 19,766

67

feminin masculin
Gen 11
10,5
10
9,5 Mean of locusul_controlului

68

feminin masculin
Gen
140
138
136
134
132
130
128 Mean of rezilienta

69

REFERINȚE

Arslan, S. și Akin, A. (2014). Metacognition: as a predictor of one 's academic locus of
control. Educational Science : Theor y & Practice, 14 (1), 33 -39. doi:10.12738/
estp.2014.1.1805

Banham, V., Hanson J., Higgins A. și Jarret, M. ( 2000, iulie). Parent –child
comunication and its perceived effects on the young child’s developing self –
concept. Studiu prezentat la Australian Institute of Family Studies Conference,
Sydney, A ustralia .

Baumrind, D. (1967). Child care practices anteceding thre e paterns of preschool
behavior. Genetic Psycholoy Monographs, 75 (1), 43 -88.

Bayrakli, H. și Kaner, S. (2012). Investigating the factors affecting resiliency in
mothers of children with and without intellectual disability. Educational
Sciences: Theory & Practice , 12(2), 936 -943.

Bedel, E. F. (2012). An examination of locus of control, epistemological beliefs and
metacognitive awareness in preservice early childhood teachers. Educational
Science: Theory & Practice , Special Issue, Autumn, 3051 -3060.

Bogar, C . B. și Hulse -Killacky, D. (2006 ). Resiliency determinants and resiliency
process among female adult survivors of childhood sexual abuse. Journal of
Counseling & Development, 84 , 318 -326. doi:10.1002/j.1556 -6678.2006
.tb00411.x

Bradley, R. H. (2007) . Parenting in the breach: How p arents help chil dren cope with
developmentally c hallenging circumstances. Parenting: Science and Practice,
7(2), 99 -148. doi:10.1080/15295190701306896

Brody, D. și Baum, N. L. (2007). Israeli k indergarten teac hers cope with terror and
war: T wo impli cit models of resilience. Curriculum Inquiry , 37 (1), 9 -31.
doi:10.1111/j.1467 -873X.2007.00379.x

Buluș , M. (2011). Goal orientation, locus of control and academic achievement in
prospective teachers: an individual differences per spective. Educational
Science: Theory & P ractice , 11(2), 540 -546.

Buri, J. R. (1991). Parental authorithy questionnaire. Journal of Personality
Assessment , 57(1), 110 -119. doi:10.1207/s15327752jpa5701_13

70
Ciofu, C. (1989). Interacțiunea părinți -copii. București : Științifică și Enciclopedică.
Day, D. M., Peterson -Baldy, M. și Shea, B. (2002 , aprilie ). Parenting style as a
context for a development of adolescents thinking about rights . Studiu
prezentat la Society for R esearch on Adolescents (SRA) Biennal Meeting,
New Orleans, Louisiana.
Derks, W., de Leeuw, J. R. J., Hordijk, G. J. și Winnubst, J. A. M. (2005). Differences
in coping style and locus of control between older and younger pa tiens with
head and neck cancer. Clinical Otolaryngology, 30 , 186 -192. doi:10.1111/
j.1365 -2273.2004.00938.x
Dornbus ch, S. M., Ritter, P. L ., Leiderman, P. H., Roberts, D. F. și Fraleigh, M. J.
(1987). The relation of parenting style to adolescent school performance. Child
Development, 5 8, 1244 -1257. doi:10.2307/1130618
Doron, R.și Parot, F. (1999) . Dicționar de psihologie . București: Humanitas.
Erozkan, A. (2012). Examination of relationship between anxiety sensivity and
parenting styles in adolescents. Educational Science: Theory & Pra ctice,
12(1), 52-57.
Gan, Y, Shang, J. și Zhang, Y. (2007). Coping flexibility and locus of control as
predictors of burnout among chinese college students. Social Behavior and
Personality, 35 (8), 1087 -1098. doi:10.2224/sbp.2007.35.8.1087
Gibson, J., Ivancevich, J. și Donnelly, J. Jr. (1988) . Organizations – behavoir ,
structure , processes . Homewood , IL: BPI IRWIN.
Golu, M. (2005). Dinamica personalitatii . Bucuresti: Paideia.
Gormly, A . (1989) . Lifespan human d evelopment (4 ed.). Orlando, FL: Holt, Rine hart
and Winston .
Greenspan, S. (2006). Rethinking “h armonious parenting” using a three -factor
discipline model. Child Care in Practice, 12 (1), 5 -12. doi:10.1080/
13575270500526212
Hanewald, R. (2011). Reviewing the literature on ”at-risk” and resilient children and
young people. Australian Journal of Teacher Education , 36(2), 16 -29.
Ișik, E. (2013). Perceived social suport and locus of control as the predictors of
vocational outcome expectations. Educational Science: Theory & P ractice,
13(3), 1426 -1430. doi: 10.12738 /estp2013.3.1520
Kesici, Ș. (2008). Democratic teacher belifs according to the teacher’s gender and
locus of control. Journal of Instructional Psychology, 35 (1), 62 -69.

71 Khamis, V. (2011). Attention -deficit and hyperactivity among school -age United Arab
Emirates children. International Journal of Special Education , 26(3), 28-35.
Li, M. H. (2008). Relationships among stress coping, secure atachament, and the
trait of resilience among Taiwanese college students. College Student Journal ,
42(2), 312 -325.
Linder, F. și Janus, C. (1997 , februarie ). The relationship of locus of control to
academic performance among dental students . Studiu prezentat la întâlnirea
anuală a Eastern Educational R esearch Association, Hilton Head . South
Carolina.
Marsiglia, C. S., Walczyk, J. J., Buboltz, W. C. și Griffith – Ross, D. A. (2007). I mpact
of parenting styles and locus of control on emerging adults’ psychosocial
success. Journal of Education and Human Development, 1 (1), 1 -13.
McClun, L. A . și M errell, K. W. (1998). Relationship of perceived parenting styles,
locus of control orientation, and self -concept among junior high age students.
Psychology in the S chools, 35 (4), 381 -390. doi:10.1002/(SICI)1520 –
6807(199810)35:4<381::AID -PITS9>3.0.CO;2 -S
McKeever, M. V. (2006). Relationships between attribution styl e, child abuse history,
and PTSD symptom severity in V ietnam veterans. Cogn itive Therapy and
Research . 30,123–133. doi: 10.1007/s10608 -006-9018 -9.
Milevsky, A., Schlechter, M., Netter, S. și Keeh n, D. (2006). Maternal and paternal
parenting styles in adolescents: A ssociation with self -esteem, depression and
life-satisfaction. Journal for Children and Family Studies, 16 , 39 -47.
doi:10.1007/s10826 -006-9066 -5
Mitrofan, I. (C oord.). (2003). Cursa cu o stacole a dezvoltării umane . Iași: Polirom .
Muntean, A. (2006). Psihologia dezvoltării umane . Iași: Polirom .
Murberg , T. A. și Bru, E. (2005). The role of coping styles as predictors of depr essive
adolescents: A prospective study. Scandinavian Journal of Psychology, 46 ,
385-393. doi:10.1111/j.1467 -9450.2005.00469.x
Rinn, A. N. și Boazman, J. (2014). Locus of control, academic self -concept and
academic dishonesty among high ability college students. Journal of the
Scholarship of Teaching and Learning, 14 (4), 88 -114. doi:10.14434 /josotl
.v14i4.12770
Roman, Valeria. (2007). Tată, spune -mi cine sunt (II). București: Viață+Sănătate .
Seiffge -Krenke, I. și Beyers, W. (2005). Coping trajectories from adolescence to
young adu lthood: L inks to attachment state of m ind. Journal of Research on
Adolescence, 15 (4), 561 -582. doi:10.1111/j.1532 -7795.2005.00111.x

72 Stănciulescu, E . (2002). Sociologia educației familiale . Iași: Polirom .
Stott, J . (1986). Cross of Christ . Illinois: InterVarsity Press .
Taylor, J. (2 013). The power of resilience: A theoretical model to empower
encourage and retain teachers. The Qualitative Report 18(70), 1 -25.
Tella, A., Tella , A. și Adeniyi, S. O. (2011). Locus of control, interest in schooling and
self-efficacy as predictors of academic achie vement among j unior secondary
school students in Osun state, Nigeria. New Horizons in Education, 59 (1), 25 –
37.
Tepovich, A. (2012). Fostering resilience in at risk high school students . San Rafael,
CA: Dominican University of California .
Turkel, Y. D. și Tezer, E. (2008). Parenting style and learned resourcefulness of
Turkish adolescents. Adolescence , 43(169), 143 -152.

Turliuc, M. N. (2007). Psihosociologia comportamentului deviant. Concepte și teorii .
București: Institutul European .
Uguak, U. A., Elias, H. B., Uli, J și Suandi, T. (2007). The influence of casual
elements of locus of control on academic achievement satisfaction. Journal of
Instructional Psycholo gy, 34 (2), 120 -128.

Van Der Zee, K. I., Ali, A. J. și Haaksma , I. (2007). Determinants of effective coping
with coping with cultural transition among expatriate children and adolescents.
Anxiety, Stress, and Coping , 20(1), 25 -45. doi:10.1080/10615800601032781

Van Haaften, E. H., Zhenrong, Y. și Van der Vijver, F. (2004). Human resilien ce in a
degrading environment: A case study in China. Asian Journal of Social
Psychology, 7 , 205 -219. doi: 10.1111/j.1467 -839x.2004.00142.x

Weinstein, S. E. și Quigley, K. S. (2006). Locus of control predicts appraisals and
cardiovascular reactivity to a novel active coping task . Journal of Personality,
74(3), 911 -93. doi:10.1111/j.1467 -6494.2006.00396.x