RELATIA DINTRE STATUTUL SOCIO-ECONOMIC SI TRASEUL EDUCATIONAL AL [620904]

RELATIA DINTRE STATUTUL SOCIO-ECONOMIC SI TRASEUL EDUCATIONAL AL

ELEVILOR

1.Dimensiunile echității

1.1.Incluziunea si egalitate in educatie

Conceptele
si
principiile
referitoare
la
evolutia
educatiei
au
cunoscut
o
serie
de
modificari,
ca

urmare
a
reformelor
conditionate
de
schimbarile
la
nivel
economic
si
socio-cultural,
ceea
ce
a

generat
atat
efecte
pozitive,
cat
si
efcete
negative,
precum
marginalizarea,
izolarea,
excluderea.

Conceptual de educatie incluziva

Incluziunea
in
educatie
se
refera,
dupa
definitia
PISA
(rezultate
PISA
2015,
vol.I),
la
asigurarea

de
sanse
egale
pentru
toti
elevii
in
vederea
dobandirii
competentelor
fundamentale
esentiale.

Conform
acestei
definitii,
sistemele
de
educatie
in
care
un
procentaj
important
al
elevilor
de
15

ani
nu
au
atins
competentele
elementare
de
care
au
nevoie
pentru
a
participa
din
plin
la
viata

societatii nu sunt suficient de incluzive.

O
a
doua
dimensiune
a
echitatii,
egalitatea,
are
la
baza
asigurarea
participarii
depline
a
fiecarei

persoane
la
educatie,
fara
discriminare
etnica,
de
gen,
dizabilitati,
varsta,
etc.
politicile
de

egalizare
a
sanselor
avand
ca
tinte
combaterea
excluziunii
si
educatia
de
tip
“a
doua
sansa”

pentru
cei
care
au
parasit
timpuriu
scoala.
Sistemele
de
educatie
sunt
cu
atat
mai
egalitare
cu
cat

rezultatele
elevilor
reflecta
aptitudinile
lor,
cum
ar
fi
de
exemplu
vointa
sau
eforturile
lor,
si
mai

putin
egalitare
daca
rezultatele
elevilor
sunt
conditionate
de
caracteristici
contextuale,
sau

circumstante,
asupra
carora
elevii
nu
au
nici
o
influenta,
cum
ar
fi
sexul,
rasa
sau
apartenenta

etnica,
statutul
lor
socio
economic,
statutul
cu
privire
la
imigratie,
structura
familiala
sau
locul

lor de rezidenta.

In
ancheta
PISA
2015
,
egalitatea
se
refera
la
masura
in
care
individul
are
posibilitatea
de
a

accede
la
o
educatie
de
calitate
si
,
mai
precis,
rezultatele
scolare
depind
de
circumstantele
in

care
el
evolueaza.
Dupa
aceasta
conceptie,
sistemele
de
educatie
sunt
egalitare
daca
ofera
tuturor

elevilor, oricare ar fi mediul lor, destule posibilitati de a reusi la scoala.

Asigurarea
egalitatii
de
sanse
in
materie
de
educatie
reprezinta
o
provocare
peste
tot
in
lume.

Obiectivul
de
dezvoltae
durabil
4
in
privinta
educatiei
si
cadrul
de
actiune
in
educatie
2030

prezinta incluziunea si echitatea ca fundamente ale educatiei de calitate.

Conventia
UNESCO
cu
privire
la
lupta
impotriva
discriminarii
in
domeniul
invatamantului
din

1960
si
alte
tratate
internationale
asupra
drepturilor
omului
interzic
orice
excludere
sau
restrisctie

a
posibilitatilor
de
educatie,
care
ar
fi
fondate
pe
diferente
social
acceptate
sau
percepute,
cum
ar

fi sexul, originea etnica/sociala, limba, religia, nationalitatea, statutul economic, aptitudinile.

Pentru
a
ajunge
la
grupurile
excluse
si
marginalizate
si
pentru
a
le
pune
la
dispozitie
o
educatie

de
calitate,
este
indispensabila
elaborarea
si
punerea
in
aplicare
a
politicilor
si
programelor

incluzive.

In
acest
context,
actiunea
UNESCO
este
exercitata
in
favoarea
sistemelor
educative
incluzive,

suprimand
obstacolele
de
participare
si
de
reusita
a
tuturor
elevilor,
respectand
diversitatea

nevoilor
lor,
capacitatile
si
caracteristicile
si
eliminand
toate
formele
de
discriminare
din
mediul

de invatare.

UNESCO
coopereaza
cu
guvernele
si
cu
partenerii
sai
in
lupta
impotriva
excluderii
si

inegalitatilor
din
domeniul
educatiei.
In
ceea
ce
priveste
grupurile
marginalizate
si
vulnerabile,

UNESCO
acorda
o
atentie
particulara
copiilor
cu
handicap,
deoarece
acestia
sunt
cei
mai
multi

in
randul
populatiei
de
copii
nescolarizati.
Popoarele
autohtone
continua
de
asemenea
sa
fie

excluse din educatie si se confrunta cu exlcuderea in interiorul sistemului educativ.

2.Inegalitatea scolara si factorii explicativi ai acesteia

Nu
este
suficent
sa
cunoastem
diferitele
dimensiuni
si
mecanismele
inegalitatilor
care
se
reflecta

in sistemul educativ. Trebuie intelesi factorii care le creeaza si le intretin.

De
fapt,
simpla
corelatie
intre
stratificarea
sociala
si
inegalitate
in
fata
educatiei
nu
au
nici
o

valoare
explicativa
in
sine.
Clasa
sociala
este
o
categorie
de
analiza
compusa
din
elemente
la
fel

de
diferite
ca
venitul
familiei,
profesia
parintilor,
prestigiul
social,
conditiile
de
locuit,
etc.

aceasta
categorie
este
adesea
utilizata
in
stiintele
sociale
deoarece
exprima
o
conditie
de
viata

specifica
si
ca
astfel
inglobeaza
o
perceptiva
asupra
lumii,
un
sistem
de
valori,
un
nivel
de

aspiratii
si
o
sub-cultura
particulara.
Influenta
acestor
elemente
poate
varia
considerabil
dupa

nivelul de invatare si dupa dimensiunea inegalitatii pe care o consideram.

O
prima
variabila,
care
este
parte
integranta
a
mediului
socio-profesional,
este
nivelul
economic

al
familiei.
Mult
timp
i-a
fost
atasata
o
importanta
primordial
acestui
factor.
Stratificarea
sociala

si
scara
de
venituri
manifesta
o
corelatie
stransa
si
este
usor
de
constatat
ca
unele
familii
din

clasele inferioare au probleme in finantarea educatiei copiilor.

In
realitate,
daca
acest
factor
poate
explica
in
parte
cateva
diferente
de
acces
si
de
orientare,
el
nu

infleunteaza
direct
reusita,
care
este
mai
intai
legata
de
factori
culturali.
Studiile
realizate
in

Franta
de
catre
Insitutul
national
de
studii
demografice
arata
de
exemplu,
ca
in
regiunea

pariziana,
nu
exista
o
corelatie
intre
venituri
si
reusita
scolara
a
copilului,
ci
exista
o
corelatie

intre sutdiile si durata acestora in cazul tatalui si reusita scolara.

Problema
inegalitatii
pare
sa
se
cristalizeze
la
nivelul
cel
mai
profund
al
realitatii
sociale,
cel
al

culturii.
Mosternirea
culturala
precum
sistemul
de
valori,
de
norme
si
simboluri
variaza
dupa

grupele
sociale
si
determina
in
mare
parte
categoriile
de
idei,
atitudini
si
aspiratii
ale
actorilor

sociali.
Mai
mult,
trebuie
analizat
prin
ce
procese
mediatoare
se
opereaza
legatura
intre

inegalitatile culturale ale parintilor si inegalitatile in materie de educatie la copii.

Este
o
problema
dificila
nu
doar
fiindca
aceste
categorii
de
idei,
atitudini
si
aspiratii
sunt
entitati

complexe
si
slab
cunoscute,
dar
mai
ales
fiindca
legaturile
lor
cu
educatia
nu
sunt
simple,
ci

reciproce.

Intr-o
publicatie
din
1970,
Ph.Perrenoud
propune
un
decupaj
analitic
al
mostenirii
culturale
in

diferite niveluri distingand domeniul cognitive si cel al atitudinilor.

Cognitiv

Atitudini

Nivel de structure logico-sintactice

Nivel al personalitatii de baza

Nivel
de
obiceiuri
mentale
si
modele
de

gandire implicita

Nivelul
sistemului
implicit
de
valori
si

norme

Nivel de continuturi cultural specific

Nivelul
valorilor
si
atitutdinilor
specific
cu

privire
la
scoala,
criteria
si
cai
de
reusita

sociala

Dezvoltarea
structurilor
logico-sintactice
inconstiente
la
copil
a
facut
obiectul
de
studiu
al
unor

ample
cercetari
printre
care
si
cele
ale
psihologului
J.Piaget.
Aceste
lucrari
au
pus
in
evidenta

fapatul
ca
geneza
inteligentei
si
a
limbajului
care
incepe
inca
de
la
nastere
sau
inainte,
atinge
un

echilibru
in
timpul
adolescentei
trecand
prin
stadii
successive
si
ordonate
(5
dupa
Piaget).
Este

general
acceptat
faptul
ca
exista
variatii
in
ritmurile
de
dezvoltare
de
la
unu
pana
la
doi
ani.
In

masura
in
care
intarzierile
sunt
in
relatie
cu
factorii
socio-culturali
si
manifesta
o
corelatie
cu

stratificarea
sociala,
este
usor
de
inteles
ca
ele
afecteaza
direct
reusita
scolara
mai
ales
la
nivelul

primar.

Dar
ce
determina
diferentele
de
dezvoltare
cognitive
ale
copiilor?
In
cartea
“Relevanta
educatiei


1972,
psihologul
american
J.S.Bruner
ajunge
la
concluzia
ca
aceste
diferente
sunt
legate
de

modul
in
care
parintii
intervin
in
activitatile
copilului

si
mai
ales
in
felul
de
definire
a

obiectivelor
(goal
seeking)
si
de
organizare
a
mijloacelor
de
atingere
(problem
solving).
Alte

cercetari
derulate
in
Statele
Unite
au
pus
in
evidenta
ca
acolo
mamele
care
apartineau
claselor

medii
aveau
un
comportament
diferit
fata
de
cel
al
mamelor
apartinand
mediilor
defavorizate.

Ele
erau
mai
atente
in
a
incuraja
copilul
cu
activitati
orientate
catre
scopuri
precise,
ele
ii

permiteau
sa
fixeze
el
insusi
obiective
si
sa
le
urmeze
in
propriul
ritm,
mamele
avand
o

interventie
minora
in
cautarea
solutiei,
punand
adesea
intrebari,
reactionand
mai
repede
la

succesul
copilului
decat
la
esecurile
sale.
Putem
intelege
ca
aceste
modele
diferite
de
interactiune

din
sanul
familiei
au
o
influenta
asupra
ritmului
si
bogatiei
dezvoltarii
cognitive
a
copilului.
In

cadrul
invatamantului
prescolar
este
importanta
cunoasterea
acestor
modele
,
fiindca
sunt
factori

cheie care determina nivelul structurilor logice .

Totusi,
succesul
sau
intarzierea
scolara
nu
depind
doar
de
nivelul
de
inteligenta
al
copilului,
ci
de

atitudinile
sale
profunde.
Sau,
cum
ar
spune
psihologii
sociali,
de
personalitatea
sa
de
baza.
Un

element
de
clasificare
care
a
retinut
atentia
acestor
psiholoogi
este
dorinta
de
realizare

(achievement
motive).
Prin
aceasta
categorie
se
intelege
valorizarea
reusitei
individuale
sau

colective in afara oricarui sistem de sanctiuni organizat social.

Un
alt
factor
al
inegalitatii
este
nivelul
limbajului
,specific
fiecarui
mediu
social.
Cea
mai

cunoscuta
teorie
privind
subculturile
lingvistice
si
relatia
lor
cu
structura
claselor
a
fost

dezvoltata
de
sociologul
englez
B.Bernstein
(1961),
care
a
realizat
o
serie
de
cercetari
ce
ne
pot

ajuta
sa
intelegem
mai
bine
dizabilitatile
experimentate
de
diferite
categorii
de
copii
cu
privire
la

comunicarea pedagogica utilizata in scoala.

Care
este
ideea
acestei
teorii?
In
primul
rand,
nu
pretinde
deloc
ca
anumite
clase
sociale
au
un

limbaj
diferit,
ci
mai
degraba
ca
modul
de
utiliaze
a
limbajului
in
sine
este
diferit.
Bernstein
face

distinctia
intre
doua
coduri
lingvistice:
un
cod
restrans,
caracterizat
printr-o
selectie
limitata
de

alternative
sintactice
si
lexicale
,
si
un
cod
elaborat,
care
permite
o
selectie
foarte
larga
a

acelorasi
alternative.
Utilizarea
unuia
sau
altuia
dintre
aceste
coduri
depinde
de
formele

particulare
ale
relatiilor
sociale.
Diferenta
esentiala
intre
codul
restrans
,
propriu
mediului

popular,
si
codul
elaborat,
privilegiul
claselor
favorizate,
consta
in
capacitatea
de
abstractizare

raportata la contextul de utilizare directa.

Diferentele
intre
aceste
doua
coduri
pot
fi
masurate
de
variabile
precum
gradul
de
complexitate

si
de
subordonare
al
frazelor,
frecventa
de
utilizare
a
conjunctiilor,
a
adverbelor,
a
unor
pronume,

etc.

Faptul
ca
un
copil
a
socializat
intr-un
cod
restrictionat
cu
o
comunicare
particulara,
nu
inseamna

deloc
ca
ar
fi
incapabil
sa
utilizeze
uneori
un
cod
elaborat.
Totul
va
depinde
de
circumstante.

(ideea
e
ca
in
functie
de
mediul
in
care
se
dezvolta,
de
relatiile
sociale
pe
care
le
are,
copilul

poate
avea
un
vocabular
sau
altul,
un
limbaj
mai
restrans
sau
mai
elaborat).

Sau,
cum

explica
Bernstein,
scoala,
care
este
interesata
de
transmiterea
si
dezvoltarea
mesajelor
de
tip

universal,
creeaza
rareori
in
acelasi
timp
conditii
invatarii
care
faciliteaza
copiilor
defavorizati

accesul
la
aceste
mesaje.
“Daca
contextul
invatarii,
exemplele,
cartile
de
lectura,
nu
sunt

contexte
care
sa
declanseze
imaginatia
copilului
si
care
sa-i
stimuleze
curiozitatea
si
explorarile

in
familia
si
comunitatea
sa,
atunci
copilul
nu
se
simte
acasa
in
lumea
scolara.
Multe
contexte

create
de
scolile
noastre
sunt
involuntar
imprumutate
din
lumea
simbolica
a
claselor
de
mijloc
si

cand
copilul
(defavorizat)
intra
in
scoala,
el
intra
intr-un
sistem
simbolic
care
nu
ii
ofera
deloc

legatura cu lumea exterioara.” (B.Bernstein,1961).

Rezumand,
daca
capitalul
lingvistic
al
copiilor
proveniti
din
medii
populare
nu
este
valorizat
din

punctul
de
vedere
al
scolii,
comunicarea
pedagogica
cu
ei
este
greoaie
si
din
aceasta
cauza,

randamentul studiului este diminuat.

Inegalitatile scolare dupa origine si gen

La
nivel
social
egal,
descendentii
minoritatilor
sunt
mai
mult
afectati
de
esecul
scolar,
iar

numarul celor care nu obtin diploma de absolvire este cresscut.

Apartenenta
celor
mai
multi
elevi
la
familii
cu
venituri
scazute
si
ai
caror
membri
au
un
nivel

scazut
de
educatie
explica
cea
mai
mica
rata
de
reusita
scolara.
Elevii
proveniti
din
structuri

entice
minoritare
cunosc
adesea
esecul,
mai
ales
deoarece
apartin
unor
medii
social
defavorizate.

Alti
factori
se
pot
adauga
acestei
realitati
sociale
cum
ar
fi
scolarizarea
tardiva
in
functie
de

varsta , nefrecventarea gradinitei.

Totusi,
fetele
obtin
rezultate
scolare
snsibil
superioare
baietilor
si
studiaza
de
asemenea,
mai

mult
timp.
scolaritatea
fetelor
pare
sa
fie
mai
putin
afectata
decat
cea
a
baietilor
de
elementele

contextului
social.
Diferenta
de
perfomanta
scolara
intre
fete
si
baieti
este
de
asemenea
mai
mare

in mediile defavorizate.

3.Esecul scolar: o realitate asociata cu originea sociala a elevilor

3.1.Rezultatele sistemului educational din ultimii ani

Situatiile
de
esec
constatate
la
iesirea
din
sistemul
scolar,
la
momentul
intrarii
in
viata
de

adult,
sunt
din
pacate
previzibile
deoarece
sunt
profund
inscrise
in
trecutul
scolar
al
indivizilor.

Originea
esecului
poate,
in
majoritatea
cazurilor,
sa
fie
raportata
la
primele
mari
dificultati

intalnite in scoala primara.

Daca
cel
mai
grav
esec
scolar
este
intalnit
la
unul
din
cinci
tineri
la
sfarsitul
liceului,
el
este

construit
prea
devreme,
de
la
inceputul
scolaritatii,
inca
din
ciclul
achizitiilor
fundamentale.

Liceul
mosteneste
dificultatile
acumulate
in
clasele
primare
si
departe
de
a
fi
remediate,
le

amplifica.
Astfel,
15%
dintre
elevi
au
dificultati
de
invatare
in
clasele
primare
si
20%
dintre

elevii
de
14
ani
(deci
majoritatea
celor
de
clasa
a
8-a
si
a
9-a)
obtin,
in
2009,
la
testul

international
PISA,
rezultate
inferioare
nivelului
considerat
de
experti
ca
minimum
necesar

pentru a conserva toate sansele de reusita in viata de adult.

Aceasta
proportie
de
elevi
care
se
regaseste
in
mare
dificultate
scolara
la
finalul
liceului
a
crescut

la
30%
in
ultimii
10
ani.
Aceasta
tendinta
este
confirmata
de
alte
evaluari
realizate
la
finalul

gimanziului.

Potrivit
studiilor
Institutului
National
de
Statistica
(in
Strategia
privind
reducerea
parasirii

timpurii
a
scolii
in
Romania),
la
nivel
secundar
superior,
dupa
decizia
de
a
nu
se
mai
scolariza

elevi
in
Scoli
de
Arte
si
Meserii
din
2009,
principala
alternativa
educationala
a
elevilor
a
devenit

liceul
teoretic.
Astfel,
cu
toate

ratele
de
înscriere
la
liceu
au
crescut
de
la
72%
în
2008-2009,

la
92,7%
în
2012-2013,
ratele
de
înscriere
în
ș
colile
profesionale
au
scăzut
semnificativ,
de
la

25,3%, la 3% în aceea
ș
i perioadă.

.

Grafic 1. Ratele de inscriere la liceu in functie de gen

Cea
mai
mare
scădere
a
ratei
de
înscriere
se
observă
în
rândul
elevilor
din
mediul
rural:
de
la

29%
în
2008,
la
0,9%
în
2012.
Totusi
aceasta
tendinta
negativa
a
fost
compensata
de
cresterea

ratelor
de
inscriere
a
elevilor
din
mediul
rural
la
licee.
In
aceeasi
perioada,
rata
bruta
de
inscriere

a elevilor din mediul rural la licee a crescut de la 68,7% la 80,8%.

Grafic 2.Rata de inscriere a elevilor din mediul rural la liceu

De
ș
i
există
o
tendin
ț
ă
de
cre
ș
tere
a
ratelor
de
înscriere
în
învă
ț
ământul
secundar
superior,
mul
ț
i

tineri
continuă

aibă
rezultate
scăzute
la
evaluările
na
ț
ionale
ș
i
interna
ț
ionale.
Scorurile
PISA

din
perioada
2006-2012
indică
o
scădere
a
procentului
analfabetismului
func
ț
ional
ș
i
a

competen
ț
elor
la
matem atică
.41%
dintre
elevi
nu
au
competen
ț
e
matematice
de
bază
ș
i
37%

sunt
analfabe
ț
i
func
ț
ional
.
Aceste
rezultate
sunt
considerabil
mai
mari
decât
procentul
mediu
al

tinerilor cu performan
ț
e scăzute din UE.

Grafic 3.Performanta la PISA, 2006, 2009 si 2012

Cu
toate
acestea,
în
România
există
diferen
ț
e
majore.
Compara
ț
iile
între
cei
mai
săraci
ș
i
cei
mai

boga
ț
i
copii
sunt
foarte
dramatice;
copiii
cei
mai
săraci
fiind
la
un
nivel
cu
2,5
ani
în
urma

copiilor
cei
mai
boga
ț
i
.
În
acela
ș
i
timp,
băie
ț
ii
au
performan
ț
e
mai
bune
decât
fetele
la

matematică,
dar
rămân
cu
aproape
un
an
în
urmă
la
lectură.
Copiii
din
mediul
rural
sunt
aproape

cu
un
an
în
urma
celor
din
mediul
urban.
Scorurile
scăzute
la
evaluările
PISA
la
citire,

matematică
ș
i
ș
tiin
ț
e
au
drept
cauză
diferen
ț
ele
semnificative
dintre
ș
colile
din
mediul
rural
ș
i

cele din mediul urban, ceea ce reflectă discrepan
ț
e socio-economice
ș
i culturale semnificative.

Grafic 4.Performanta la matematicia la testele PISA, scoruri pentru grupurile selectate,2012

Alte
teste
interna
ț
ionale ,
cum
ar
fi
TIMSS
ș
i
PIRLS,
au
arătat
aceea
ș
i
lipsă
de
progres

semnificativ
în
îmbunătă
ț
irea
rezultatelor
la
învă
ț
ătură
în
România.
Rezultatele
examinărilor

na
ț
ionale
de
la
sfâr
ș
itul
claselor
a
8-a
ș
i
a
12-a
subliniază,
de
asemenea,

un
număr

semnificativ
de
mare
de
tineri
nu
î
ș
i
pot
continua
studiile
cu
succes.
În
2012,
mai
pu
ț
in
de
60%

dintre cei care au sus
ț
inut examenul de Bacalaureat au promovat.

Fenomenul
de
parasire
timpurie
a
scolii
reiese
din
procentajul
tinerilor
cu
varsta
intre
18-24
de

ani
care
au
finalizat
clasa
a
8-a
si
care
nu
mai
urmeaza
nici
o
alta
forma
de
scolarizare.
Romania

este
printre
primele
cinci
tari
europene
cu
cele
mai
ridicate
rate
de
parasire
timpurie
a
scolii,

alaturi de Italia, Portugalia, Spania si Malta.

Grafic 5. Ratele de parasire timpurie a scolii pentru tinerii cu varste intre 18-24 de ani in Europa

In
ultimii
zece
ani,
acest
fenomen
a
inregistrat
o
scadere
constanta
si
se
indreapta
spre
atingerea

obiectivului
Uniunii
Europene
de
10%
pana
in
2017.
Din
pacate,
in
2010,
ca
urmare
a
crizei

financiare
globale
din
2008-2009,
rata
fenomenului
a
crescut,
anuland
progresul
inregistrat
in

anii
precedenti.
De
asemenea,
exista
alti
doi
factori
care
au
influentat
cresterea
brusca
din
2010:

integrarea
datelor
in
sistemul
EUROSTAT,
care
a
determinat
o
colectare
mai
exacta
a
datelor
si

decizia de a nu se mai scolariza elevi in cadrul Scolilor de Arte si Meserii.

Grafic 6.Ratele de parasire timpurie a scolii in Romania si UE 2003-2012

Aproximativ
12000
de
elevi
din
invatamantul
primar
si
peste
28000
de
elevi
din
invatamantul

secundar
inferior
parasesc
sistemul
in
fiecare
an.
In
invatamantul
profesional
si
etnic,
intre
anii

scolari
2009-2010
si
2010-2011,
rata
de
abandon
s-a
dublat.
Rata
abandonului
în
rândul
femeilor

o
depă
ș
e
ș
te
pe
cea
din
rândul
bărba
ț
ilor,
marcând
o
abatere
clară
de
la
tendin
ț
ele
de
la
alte

niveluri, unde probabilitatea ca fetele să rămână în
ș
coală este mai mare decât în cazul băie
ț
ilor.

Printre
factorii
care
determina
parasirea
timpurie
a
scolii,
conform
strategiei
privind
reducerea

timpuriei
a
scolii
in
Romania,
se
numara
doua
categorii:
factori
care
influenteaza
elevul/familia

in privinta cererii de educatie si factori care influenteaza oferta de educatie.

In prima categorie se incadreaza:

-nivelul
scazut
al
venitului
familiei,
care
nu
poate
suporta
costurile
educatiei,
mai
ales
in
cazul

familiilor sarace si dezavantajate;

-accesul dificil la serviciile de educatie in zonele rurale isolate;

-implicarea copiilor in activitati de munca sezoniera si de ingrijire a fratilor mai mici

-migratia parintilor in strainatate;

-nivelul de educatie al parintilor, in special al mamei;

-modul de a percepe beneficiile scolarizarii in familie;

-copiii cu cerinte educationale speciale si cu dizabilitati;

-sanatatea, casatoria timpurie si/sarcina;

-saracia,
posibilitatile
reduse
de
angajare
si
participarea
scazuta
la
educatie
a
parintilor
in
multe

comunitati rurale/suburbane.

In cea de-a doua categorie, se incadreaza urmatorii factori:

-indisponibilitatea
programelor
de
tip
“Scoala
dupa
Scoala”
,
“A
Doua
Sansa”
in
zonele
rurale
si

in comunitatile sarace;

-numarul insuficient de locuri pentru ucenicie sau stagii de practica;

-lipsa creselor in mediile rurale;

-calitatea slaba a sistemului actual al invatamantului profesional si etnic;

-slaba corelare intre oferta educational si specificul economic local;

-practicile, procesele educationale;

-lipsa de comunicare intre scoala-parinti-communitate si alte institutii;

-bugetul redus alocat mediului educational la nivelul Ministerului Educatiei;

-alocarea
financiara
limitata
per
elev
din
bugetul
scolii,
care
nu
ofera
fonduri
pentru
masurile

specific parasirii timpurii a scolii.

Ț
inta
stabilită
în
Program ul
Na
ț
ional
de
Reformă
este
de
a
atinge
un
nivel
al
PT
Ș
de
11,3%
în

2020

.

Această
ț
intă
este
mai
mare
decât
ț
inta
europeană
de
10%,
dar
se
bazează
pe
o
evaluare

mai
realistă,
atât
a
perspectivelor
de
cre
ș
tere
economică,
cât
ș
i
a
impactului
a
ș
teptat
al

implementării măsurilor menite să reducă rata de părăsire timpurie a
ș
colii.

Factorul familial in educatie

Dificultatile scolare in stransa legatura cu situatia sociala a familiei

Dintre
toate
persoanele
care
intervin
pe
langa
copil,
parintii
exercita
o
infleunta
foarte
mare

asupra
performantelor
scolare
ale
copilului,
deoarece
ei
sunt
primele
modele
si
educatorii

copiilor.
Crearea
unui
climat
pozitiv
acasa
(calitatea
interactiunilor
intre
parinti
si
copii,

organizarea
activitatilor
de
dezvoltare
intelectuala,
artistic,
fizica
etc),
atitudinile
si
practicile

pozitive
cu
privire
la
educatie
si
la
scoala
(parcursul
scolar,
achizitionarea
resurselor
educative

etc.)
si
aspiratiile
ridicate
ale
reusitei
scolare
(
alegerea
orientarii,
alegerea
optiunilor
etc.)
sunt

diferite
forme
de
implicare
a
parintilor
ce
pot
avea
repercursiune
asupra
motivarii
si

performantei scolare a elevului.

O
masura
operationala
unica
ce
descrie
contextual
familial
al
elevilor
n-a
putut
fi
stabilit

niciodata.
De
la
un
studiu
la
altul,
masura
mediului
familial
a
fost
construita
plecand
de
la

diferite
variabile
in
functie
de
obiectul
cercetarii
,
de
tara
studiata,
de
populatia
tinta,
etc.
cu
toate

acestea,
trecerea
in
revista
a
lui
Buchmann
(2002)
a
numeroase
studii
nationale
si
internationale,

conduse
intre
1973
si
2000
ce
trateaza
efectele
mediului
familial
asupra
rezultatelor
educative
a

pus
clar
in
evidenta
efectul
pozitiv
al
statutului
socio
economic
al
mediului
familial
ca
masura

operationala, cuantificata prin trei dimensiuni:

1.activitatea profesionala a parintilor;

2.venitul parintilor;

3.nivelul de instruire al parintilor

Primele
lucrari
care
studiaza
impactul
statutului
socio-economic
in
contextual
familial
al
elevului

s-au
focalizat
pe
profesia
tatalui.
Dar
participarea
activa
a
femeilor
pe
piata
muncii
i-a
facut
pe

cercetatori
sa
studieze
profesia
mamei
si
sa
conchida
asupra
efectului
semnificativ
asupra

performantei scolare (Dronkers, 1985).

Bogatia
familiala
ar
putea
fi
teoretic
masurata
prin
veniturile
parintilor.
Aceasta
masura
este

totusi
dificil
de
realizat
din
cauza
absentei
unei
masuri
directe
a
resurselor
financiare
ale
familiei

si
de
instabilitatea
veniturilor
monetare
in
timp.
O
alta
problema
se
adauga
aici:
procentajul
prea

ridicat
al
non-raspunsurilor
elevilor.
De
fapt,
datele
culese
in
anchetele
asupra
randamentului

scolar
nu
provin
direct
de
la
parinti
ci
din
raspunsurile
elevilor
care,
ca
urmare
a
varstei
si
a

perceptiei
resurselor
,
sunt
in
mica
masura
capabili
sa
furnizeze
un
raspuns
precis.
In
fata
acestor

obstacole
in
masurarea
veniturilor
parintilor,
cercetatorii
au
fost
impinsi
sa
utilizeze
din
ce
in
ce

mai
multe
variabile
de
substitutie
(proxy
variabile)
pentru
a-si
da
seama
de
caracteristicile

economice
ale
mediului
familial
al
elevului.
Doua
astfel
de
variabile
folosite
adesea
pentru
a

masura
venitul
parintilor
in
anchete
sunt
“calitatea
structurala
a
locuintei”
elevului
si

bunurile

de
consum
si/sau
echipamentul
disponibil”
in
caminul
elevului
(Comber
&
Keeves,
1973).

Faptul
de
a
fi
proprietar
al
terenului
unde
familia
este
stabilita
a
fost
de
asemenea
utilizat
ca

proxy
variabila.
Aceste
proxy
variabile
au
proprietatea
de
a
fi
stabile
in
timp
si
de
a
reflecta
mai

bine situatia financiara a familiei.

Dimensiunea
culturala
a
indicelui
statutului
socio-economic
al
elevilor
a
fost
apropiata
de
nivelul

de
instruire
al
parintilor.
Cercetatorii
au
utilizat
mai
intai
nivelul
de
instruire
paternal
in
primele

masuri
operationale
apoi
l-au
inclus
pe
cel
al
mamei
(
care
de
obicei
petrece
mai
mult
timp
cu

copiii
decat
tatal).
Educatia
parintilor
este
usor
de
cuantificat
privind,
de
exemplu,
cel
mai
inalt

nivel
de
scolarizare
atins
de
unul
sau
de
ambii
parinti,
sau
numarul
total
de
ani
de
educatie
al

unuia sau al ambilor parinti.

Dificultatile
elevilor
in
clasele
primare
sunt
corelate
cu
situatia
sociala
a
familiilor
lor.
Nivelul
de

studii
al
mamei
joaca
de
asemenea
un
rol
major
in
scolaritatea
copiilor.
Rezultatele
evaluarii
la

intrarea
in
clasa
pregatitoare
sunt
deja
diferentiate
social
si
copiii
din
medii
sociale
favorizate

si/sau ai caror parinti detin diplome progreseaza mai mult in timpul scolaritatii primare.

Jumatate
dintre
inegalitatile
sociale
sunt
constituite
inainte
de
intrarea
in
ciclul
gimanzial,
si

apoi,
cu
fiecare
an
scolar,
decalajele
de
reusita
intre
copiii
din
mediile
favorizate
si
copiii
din

mediile
defavorizate
se
accentueaza
din
ce
in
ce
mai
mult.
Un
studiu
realizat
in
2004
a
aratat
ca

80%
dintre
aceste
diferente
erau
materializate
la
iesirea
din
scolaritatea
primara.
Liceul

agarveaza
mai
mult
aceste
inegalitati
legate
de
originea
sociala
a
elevilor
si
mai
mult,le
scoate
la

lumina,
in
momentul
in
care
elevii
intra
in
adolescenta
si
se
apropie
de
primele
optiuni
de

orientare.

Primele
momente
ale
scolaritatii
sunt
asadar
primordiale.
Gradinita
si
scoala
primara
ar
trebui
sa

consituie
tinta
prioritara
a
actiunilor
destinate
reusitei
tuturor
elevilor.
Este
dificil
sa
se
actioneze

eficient
mai
tarziu
deoarece
achizitiile
de
invatare
se
inscriu
intr-un
proces
cumulative
si

intarzierile pot fi apoi dificil de recuperat.

Aceasta
constatare
a
existentei
unei
legaturi
stranse
intre
carateristicile
sociale
si
culturale
ale

familiei
si
reusita
elevilor
este
evidenta.
Totusi,
cu
privire
la
aceasta
dificultate
majora
si

generala
care
constituie
traducerea
inegalitatilor
sociale
asupra
mediului
scolar,
sistemul

educativ
romanesc,
de
la
inceputul
ciclului
primar
si
pana
la
finalul
liceului,
se
caracterizeaza

prin performante mediocre, in orice caz inferioare majoritatii tarilor Uniunii Europene.

3.2.Situatia actuala a sistemului de educatie din Romania

Dupa
1989
pana
in
prezent
sistemul
scolar
romanesc
a
cunoscut
profunde
transformari
care
au

permis
din
ce
in
ce
mai
mult
tinerilor
sa
obtina
o
diploma
si
sa
isi
amelioreze
parcursul
social
si

profesional.

Se
constata
ca
in
zilele
de
astazi
un
numar
considerabil
de
elevi
termina
ciclul
obligatoriu
de

scolarizare
in
cele
mai
rele
conditii:
20%
dintre
tineri
parasesc
sistemul
scolar
fara
sa
obtina
nici

o
diploma.
De
la
sfarsitul
anilor
2000
absenta
diplomei
face
ca
insertia
sociala
si
profesionala
sa

fie
din
ce
in
ce
mai
grea.
Se
constata
astfel
ca
nivelul
somajului
in
randul
tinerilor
a
crescut

foarte mult.

Sistemul
nostrum
educative
duce
lipsa
de
unul
dintre
obiectivele
esentiale,
acela
de
a
pregati

insertia
in
viata
sociala
si
profesionala
a
tuturor
indivizilor,
fiecarei
generatii
si
sa
permita

exercitarea din plin a drepturilor cetatenesti.

Dupa
cum
reiese
din
Monitorul
educatiei
si
formarii
2018,
principalele
aspecte
constatate
cu

privire
la
sistemul
de
educatie
din
Romania,
tara
noastra
incearca
sa
modernizeze
sistemul
de

invatamant.
Initiativele
intreprinse
in
aceasta
directive
sunt
puse
in
aplicare
cu
diferite
viteze,
iar

masurile
de
imbunatatire
a
ratelor
de
participare
si
a
calitatii
inavatmantului
nu
au
fost

intotdeauna correlate corespunzatoare.

Cheltuielile
din
domeniul
educatie
sunt
scazute,
chiar
daca
in
anul
2016
s-a
inregistrat
o
usoara

crestere.
Nivelele
prescolar
si
scolar
sunt
decisive
pentru
un
start
in
viata
in
conditii
de
egalitate

si pentru combaterea parasirii timpurii a scolii.

Mai
mult,
echitatea
in
domeniul
educatiei,
diferentele
dintre
mediile
urban
si
rural
si
incluziunea

minoritatilor
etnice
raman
provocari
cheie.
Se
incearca
si
imbunatatirea
formarii
profesionale,

iar
corelarea
educatiei
cu
piata
fortei
de
munca
ramane
inca
o
provocare.
S-a
constatat
ca

sistemul
de
invatamant
si
ansamblul
competentelor
fortei
de
munca
nu
tin
pasul
cu
cerintele
unei

economii
modern.
Adultii
participa
foarte
putin
la
procesul
de
invatare,
mai
ales
persoanele
slab

calificate.

Sistemul
educational
a
avut
parte
de
investitii
crescute
din
2016,
mai
ales
in
privinta
drepturilor

salariale
ale
cadrelor
didactice,
insa
investitii
slabe
in
domenii
esentiale
pentru
combaterea

parasirii
timpurii
a
scolii
si
asigurarea
unui
start
in
viata
in
conditii
de
egalitate.
Fata
de
media

Uniunii
Europene,
invatamantul
prescolar
si
primar
primeste
0,7%
din
PIB
(
fata
de
1,5%
din

PIB
in
UE).
In
invatamantul
secundar
cheltuielile
sunt
la
fel
de
mici,
dar
se
constata
o
crestere
a

cheltuielilor
in
invatamantul
superior
.
Egalizarea
sanselor
la
educatie
trebuie
sa
inceapa
de
la

varste
fragede,
atunci
cand
se
formeaza
abilitatile
cognitive
si
socio-emotionale,
de
accea

investitiile ar trebui sa fie mai consistente in prescolaritate si scolaritatea mica.

De
alftel,
se
constata
o
scadere
a
numarului
elevilor
,
ceea
ce
atrage
dupa
sine
optimizarea

cheltuielilor
cu
imbunatatirea
calitatii.
Tendinta
de
scadere
va
continua,
in
concordant
cu

scaderea
populatiei.
Conform
INS,
in
2016
populatia
scolara
a
scazut
cu
20%
la
nivel
prescolar,

cu
13%
la
nivelul
scolilor
si
cu
48%
la
nivelul
superior.
Avand
in
vedere
ca
10%
din
scoli
sunt

supraaglomerate,
60%
sunt
subutilizate,
serviciile
de
transport
scolar
sunt
insuficiente,
38%

dintre
scolile
din
mediul
rural
au
toalete
in
afara
cladirii,
fara
apa
curenta
sau
canalizare,
doar

20% au o biblioteca, se impun o serie de strategii de modernizare a infrastructurii educationale.

Parasirea
timpurie
a
scolii
este
o
problem
ace
necesita
o
atentie
speciala.
Cu
un
nivel
de
18,1%
in

2017,
numarul
celor
care
parasesc
timpuriu
scoala
este
orintre
cele
mai
ridicate
din
Europa.
In

zonele
rurale
rata
este
alarmanta
27,1%,
iar
in
randul
romilor
rata
este
de
77%.
Desi
a
scazut
rata

abandonului
scolar
in
mediul
rural,
se
constata
cresterea
numarului
de
copii
nescolarizati.
La

nivel
gimnazial,
1
din
4
elevi
nu
isi
continua
studiile
in
invatamantul
secundar
superior
sau

abandoneaza dupa absolvirea invatamantului obligatoriu.

In
2016
a
crescut
usor
numarul
copiilor
cu
varste
intre
4-6
cuprinsi
in
sistemul
de
educatie.
Cu

toate
masurile
sociale
intreprinse,
se
pare
ca
obiectivul
de
a
inregistra
1
din
5
copii
la
gradinita

nu si-a atins obiectivul.

De
asemenea,
integrarea
romilor
in
sistemul
de
invatamant
ramane
o
provocare
majora.
Putini

dintre
copiii
romi
frecventeaza
nivelul
prescolar
(38%).
Nivelul
ridicat
de
saracie,
participarea

limitata
a
parintilor
la
educatie,
calificarile
scazute
ale
cadrelor
didactice
din
scolile
frecventate

de romi constituie motive ale ratei de abandon in randul romilor.

Rezultatele
educationale
scazute
sunt
insotite
de
provocari
legate
de
echitate.
In
2015,
rezultatele

PISA
au
arata
ca
40
%
dintre
elevii
cu
varsta
de
15
ani
nu
au
un
nivel
minim
de
competente
de

baza.
Este
foarte
mare
si
decalajul
dintre
mediul
rural
si
cel
urban
in
domeniul
educatiei.
Scolile

dezavantajate
din
punct
de
vedere
financiar
sunt
situate
mai
ales
in
zonele
sarace
si

marginaloizate,
inclusiv
in
comunitatile
de
romi
.
creste
numarul
elevilor
din
medii
defavorizate

care
lipsesc
de
la
evaluarea
nationala
la
final
de
clasa
a
8-a.
doar
jumatate
dintre
elevii
cu
varste

intre
16
si
19
ani
au
abilitati
digitale
de
baza
sau
superioare,
pe
cand
la
nivelul
UE
media
este
de

83%.
Desi
au
fost
introduse
cursuri
de
programare
si
tehnologie
incepand
cu
clasa
a
5-a,

performanta
slaba
a
sistemului
de
educatie
si
formare
profesionala
limiteaza
perspectivele
de

crestere pe termen lung.

4.Statutul socio economic si alte caracterisitici contextuale

4.1.Delimitari conceptuale

Aceasta
sectiune
analizeaza
echitatea
in
educatie
din
punctul
de
vedere
al
statutului
socio

economic
al
elevilor.
In
ancheta
PISA,
statutul
socio-economic
al
elevilor
este
estimat
pe
baza

indicelui
PISA
de
statut
socio-economic,
social
si
cultural,
care
sunt
derivate
la
randul
sau
din

informatiile
despre
mediul
familial
al
elevilor:
nivelul
de
formare
si
statutul
profesional
al

parintilor,
numarul
si
tipul
de
elemente
ce
constituie
patrimoniul
lor
familial
ce
sunt
considerate

ca
indicatori
ai
bogatiei,
numarul
de
carti
si
alte
resurse
educative
de
care
dispun
acasa.
Indicele

PISA
al
statutului
economic,
social
si
cultural
este
un
scor
compozit
derivat
din
acesti
indicatori.

El a fost elaborat pentru a fi comparat cu cel din alte tari.

Statutul
socio-economic
masoara
pozitia
sociala
a
unei
persoane
sau
a
unei
familii
dupa
salariu,

educatie,
profesie
etc.
Cand
se
analizeaza
statutul
socio-economic
al
unei
familii,
se
examineaza

veniturile
din
gospodarie,
educatia
si
ocupatia,
precum
si
veniturile
combinate.
Cand
se

analizeaza
statutul
socio-economic
al
unei
persoane
sunt
evaluate
doar
propriile
atribute.
De

regula,
acest
factor
este
impartit
in
trei
categorii:
inalt,
mediu
si
scazut.
Atunci
cand
se
analizeaza

o
familie
sau
o
persoana
din
acest
punct
de
vedere,
se
poate
evalua
una
sau
toate
cele
trei

variabile
(
venit,
educatie,
ocupatie).
Veniturile
reduse
si
educatia
sunt
predictori
ai
unor
serii
de

probleme
de
sanatate
fizica
si
psihica.
Aceste
probleme
pot
fi
cauzate
de
ambianta
de
la
locul
de

munca sau , in cazul unor dizabilitati mentale, poate fi cauza situatiei sociale a unei persoane.

Nivelul
superior
al
statutului
socio-economic
se
caracterizeaza
prin
faptul
ca
persoanele
care
se

incadreaza
in
aceasta
categorie,
au
o
diploma
de
studii
universitara.
Din
punct
de
vedere
al

profesiei,
sunt
persoane
cu
cariere,
lucreaza
in
domeniul
industriei,
sunt
administratori,
manageri

etc.
in
termeni
de
venituri,
ei
castiga
destul
de
bine,
isi
permit
sa
economiseasca
bani
pentru

diferite activitati sau sa investeasca in afaceri.

Cei
care
apartin
nivelului
mediu
se
regasesc
la
extermitatile
superioare
si
inferioare
ale
scalei.
Ei

au
ocupatii
de
genul
urmator:
muncitor
calificat,
comerciant,
electrician,
instalator,
etc.
Venitul

lor
mediu
le
permite
sa
duca
un
trai
decent,
cu
asigurarea
necesitatilor
zilnice.
In
termeni
de

invatamant , au terminat scoala gimnaziala si/sau liceul.

Nivelul
inferior
se
caracterizeaza
prin
diversitatea
ocupatiilor:
lucrator,
angajat
necalificat,

femier,
somer.
In
ceea
ce
priveste
veniturile,
aceste
persoane
sunt
la
limita
saraciei.
Pentru
a

estima
daca
o
familie
sau
un
individ
se
incadreaza
la
nivelul
saraciei,
se
poate
analiza
daca
mai

mult
de
70%
din
veniturile
globale
sunt
pentru
alimente,
haine,
chirie.
Daca
aest
procent
este

depasit, atunci se poate afirma ca individul este sarac.

Indicele
statutului
socio-economic
(SSE)
este
utilizat
pentru
a
compara
elevii
si
scolile
cu

diferite
profiluri
socio-economice.
In
raportul
PISA
din
2015
elevii
sunt
considerati
avantajati

socio-economic
daca
sunt
printre
cei
25%
dintre
elevii
cu
cel
mai
mare
indice
SSE
din
tara
lor;

elevii
considerati
dezavantajati
socio-economic
daca
sunt
printre
cei
25%
dintre
elevii
cu
cel
mai

mic
indice
SSE
din
tara
lor.
Cei
care
provin
din
mediu
socio-economic
de
mijloc
sunt
cei
care
se

incadreaza
in
cei
50%
ce
apartin
mediei
economice
a
tarii.
Urmand
aceeasi
logica,
unitatile
de

invatamant
sunt
clasificate
ca
favorizate,
medii
sau
dezavantajate
socio-economic
conform

indicelul
mediu
SSE
a
populatiei
lor
de
elevi.
In
general,
parintii
elevilor
social
avantajati
sunt

foarte
bine
educati:
o
mare
parte
din
ei
sunt
absolventi
ai
invatamantului
tertiar
si
exercita
o

profesie
intelectuala
calificata.
In
schimb,
nivelul
de
educatie
al
parintilor
defavorizati

socio-economic
este
semnificativ
mai
mic;
ei
sunt
in
general
absolventi
ai
invatamantului

secundar
inferior.
Putini
elevi
defavorizati
au
unul
dintre
parinti
cu
o
profesie
calificata,

majoritatea avand o profesie intelectuala semi-calificata ori o profesie manuala elementara .

Una
dintre
componentele
patrimoniului
familial
care
distinge
cel
mai
clar
elevii
cu
statut

socio-economic
diferit
este
importanta
bilbiotecii.
Procentajul
elevilor
care
raporteaza
ca
au
o

biblioteca
cu
peste
200
de
carti
este
de
47%
in
randul
celor
avantajati,
si
doar
7%
in
randul
celor

dezavantajati.
In
plus,
elevii
favorizati
detin
mai
multe
resurse
educationale,
cum
ar
fi
software

educational.
Peste
80%
dintre
elevi,
indifferent
de
statutul
socioeconomic,
spun
ca
au
un
loc

linistit in care sa invete si un computer pentru a-si face temele.

4.2.Traseul educational

Traseul
educational
este
un
proces
ghidat
si
progresiv
care
ofera
fiecarui
elev
posibilitatea
de
a-si

mobiliza
si
dezvolta
competentele,
atat
prin
descoperire
colectiva
si
individuala
cat
si
prin

experimentare.

Traseul
se
construieste
mai
intai
pe
baza
disciplinelor
si
a
ariilor
curricular
commune,
poate

uneori
sa
ia
forma
unui
proiect
interdisciplinar
in
cadrul
scolii,
dar
poate
fi,
de
asemenea

dezvoltat in afara scolii, in colaborare cu partenerii scolii.

Traseul
educational
permite
articularea
si
coerenta
dintre
lectiile
desfasurate
in
clasa
si
actiunile

desfasurate
in
activitatile
extrascolare
si
extracurriculare.
Un
curs
poate
incepe
de
la
gardinita,

poate
continua
pe
tot
parcursul
invatamantului
obligatoriu
si
apoi
in
liceu.
Prin
urmare,
acesta

urmeaza atat o logica temporal, cat si una spatiala.

Acest
concept
se
refera
la
evolutia
din
perioada
scolaritatii,
in
termenii
rezultatelor,
optiunilor,

interactiunilor
si
schimbarilor,
care
constituie
fundalul
aspiratiilor
viitoare
si
determina
optiunile

viitoare si perspectivele de viitor ale elevilor.

4.3.Mediul socio-economic si performanta scolara

Pe
plan
international,
numeroase
cercetari
si
anchete
precum
PISA
au
demonstrat
impactul

mediului
familial
al
elevilor
asupra
achizitiilor
scolare
in
tarile
industrializate.
In
ciuda
celor

spuse,
aceasta
relatie
ramane
totusi
controversata
in
contextul
tarilor
neindustrializate.

Cercetarile
conduse
de
Heyneman
si
Loxley
(1983)
conchid
ca
inegalitatile
in
performantele

elevilor
in
tarile
in
curs
de
dezvoltare
provin
mai
ales
din
variabila
“echitate
scolara”,
dar

majoritatea
studiilor
asupra
legaturii
dintre
mediul
familial
si
achizitiile
scolare
ale
elevilor
se

sprijina
pe
variabile
stabilite
pentru
tarile
industrializate
si
care
nu
sunt
in
mod
necesar
potrivite

in
contextual
tarilor
neindustrializate
,
ceea
ce
ar
putea
explica
absenta
variatiei
performantelor

elevilor
din
cauza
factorului
familial
in
tarile
emergente.
In
consecinta,
este
esential
sa
se
creeze

un indicator al mediului familial adaptat tarilor in curs de dezvoltare.

Primele
cercetari
in
domeniul
reusitei
scolare
si
apartenentei
sociale
au
fost
realizate
in
Marea

Britanie
in
anii
50.
La
vremea
aceea,
cercetatorii
investigau
determinantii
sociologici
ai
reusitei

si
efectul
acestora
asupra
accesului
la
studiile
superioare.
In
anii
60,
literatura
cu
privire
la

selectia
scolara
si
inegalitatile
in
educatie
s-a
dezvoltat
foarte
mult
in
Statele
Unite.
In
anii
ce
au

urmat,
aceasta
tema
a
interest
din
ce
in
ce
mai
mult
cercetatori
din
alte
tari,
precum
Suedia,

Belgia,
Brazilia.
In
Franta
doi
dintre
pionerii
acestui
domeniu
de
certare
sunt
Bourdieu
si

Boudon.

Bourdieu
a
elaborat
teoria
reproducerii
sociale,
conform
careia
exista
patru
tipuri
de
capital

propriu
individului:
cultural,
social,
economic
si
simbolic.
Autorul
este
de
parere
ca
nu

aptitudinile
copilului
sunt
cele
care
asigura
performanta
si
reusita
scolara.
El
explica
de
fapt

diferentele
performantelor
scolare
intre
copiii
din
diferite
clase
prin
capitalul
cultural.
Acest

capital
exista
in
trei
stari:
incorporate,
obiective
si
insitutionalizate.
Primul
se
refera
la

dispozitiile
corporale
ale
individului,
precum
curajul
de
a
vorbi
in
public,
starea
incorporate
fiind

insusita
inconstient
de-a
lungul
capitalului
cultural
al
familiei
si
o
data
cu
bunurile
culturale

disponibile
(
carti,
monumente,
masinarii
etc).
Starea
obiectiva
a
capitalului
cultural
se
exprima

prin
bunurile
material
si
culturale
ce
apartin
familiei.
Starea
insitutionala
se
refera
la
bunurile

culturale
valorizate
si
recunoscute
din
punct
de
vedere
social,
ca
de
exemplu
diplomele.

Capitalul
cultural
este
deci
direct
legat
de
capitalul
economic,
deoarece
acesta
din
urma
permite

prezenta
bunurilor
culturale
in
mediul
de
viata
al
copilului.
Fiecare
familie
transmite
un
capital

cultural
copiilor,
acest
capital
fiind
diferit
in
functie
de
clasa
sociala
din
moment
ce
resursele
de

care
dispun
familiile
nu
sunt
intotdeauna
aceleasi.
Prin
urmare,
un
capital
cultural
transmis
de

catre
familie
sta
la
baza
inegalitatilor
care
ii
diferentiaza
pe
copii
in
timpul
parcursului
lor
scolar.

Mai
mult,
exista
o
relatie
stransa
intre
nivelul
cultural
global
al
familiei
si
reusita
scolara
a

copiilor.
Copiii
din
clasele
mai
favorizate
mostenesc
pe
langa
obiceiurile
si
abilitatile
necesare
in

timpul
scolii,
cunostinte
si
abilitati
care
sunt
foarte
apreciate
la
scoala
(limbajul
adecvat,
atitudini

adecvate
mediului
scolar).
Posibilitatea
continuarii
studiilor
rezulta
din
clasa
sociala:
copiii
din

clasa
privilegiata
reusesc
sa
isi
continue
studiile
in
masura
mai
mare
decat
cei
din
clasa
de
mijloc

si
cei
din
clasa
muncitoare.
Pe
de
alta
parte,
copiii
din
clasa
medie,
atunci
cand
sunt
incurajati
de

parinti
sau
impinsi
spre
avansarea
sociala,
au
o
probabilitate
destul
de
mare
de
a-si
continua

studiile.
Copiii
clasei
muncitoare
au
putine
oportunitati
de
acces
la
invatamantul
superior.

Familiile
investesc
in
educatia
copiilor
in
functie
de
sansele
obiective
de
a
obtine
beneficii

sociale.
Clasele
defavorizate
investesc
mai
putin
in
traseul
educational
al
copiilor.
Probabilitatile

de
succes
ale
indivizilor
determina
asadar,
nivelul
aspiratiei.
Capitalul
cultural
si
aceste
aspiratii

determina
in
mare
masura
comportamentul
si
abilitatile
academice
ale
copiilor,
care
ulterior

definesc
principiul
eliminarii
diferentiale
a
elevilor
in
functie
de
clasa
sociala.
Copiii
din
clasele

de
mijloc
trebuie
sa
aiba
un
success
mai
bun
decat
copiii
din
clasele
privilegiate,
pentru
ca

parintii
sa
poata
plati
studii
suplimentare.
Acest
fapt
arata
ca
avantajele
sunt
cumulative.

Avantajele sau dezavantajele sociale se transforma progresiv in avantaje si dezavantaje scolare.

Dupa
Bourdieu
(1966)
(in
Dubois,
2012),
scoala
contribuie
la
mentinerea
inegalitatilor
scolare,

deoarece
ea
nu
tine
cont
de
inegalitatile
dintre
elevi
,
de
accea
copiii
din
clasele
favorizate
au
un

capital
cultural
mai
ridicat
si
cunostinte
mai
bune
adaptate
la
exigentele
scolii.
De
aceea
apare
un

fenomen
de
reproducere
care
este
justificat
si
mentinut
de
scoala.
Structura
sociala
pare,
deci,

foarte
rigida,
deorecere
ordinea
pe
care
o
sustine
foloseste
scoala
ca
mijloc
de
mentinere
a

pozitiei sociale.

Un
studiu
care
are
in
vedere
mobilitatea
sociala
in
functie
de
mediul
de
provenienta
al
copilului

este
realizat
de
Kamanzi,
Guegnard,
Imdorf,
Koomen,
Murdoch
in
2014.
Potrivit
acestui
studiu,

accesul
la
invatamantul
superior
este
diferit
in
functie
de
mediul
social,
ca
urmare
a
organizarii

specifice
a
sistemului
scolar
din
fiecare
tara.
Acesti
autori
compara
Elvetia,
Franta
si
Canada
in

ceea
ce
priveste
sistemele
scolare.
Este
analizata
tranzitia
la
invatamantul
superior
si
modul
in

care
sistemele
educationale
ale
acestor
tari
promoveaza
mobilitatea
sociala
sau
dimpotriva,

inegalitatea
sociala.
In
tarile
in
care
invatamantul
superior
este
mai
apreciat
decat
formarea

profesionala,
inegalitatile
cresc
din
cauza
concurentei
foarte
mari
intre
elevi,
acest
fenomen

favorizand
copiii
din
mediile
provilegiate.
Acesti
autori
caracterizeaza
sistemul
scolar
elvetian

prin
selectia
timpurie
a
elevilor
si
prin
promovarea
formarii
profesionale.
Mai
mult,
Kamazi
si

colab
(2014),
sunt
de
parere
ca
acest
sistem
este
foarte
selectiv
in
ceea
ce
priveste
accesul
la

invatamantul
superior.
Acest
tip
de
sistem
educational
reduce
sansele
de
mobilitate
sociala,
mai

ales
pentru
elevii
din
mediile
defavorizate.
De
fapt,
doar
29%
dintre
elevii
din
medii
sociale

modeste,
comparative
cu
52%
din
tinerii
din
medii
privilegiate,
intra
in
inavatamantul
superior.

Studiul
conchide
ca
in
ciuda
diferentelor
de
organizare
a
sistemelor
scolare
elevetian,
francez
si

canadian,
originea
sociala
influenteaza
traseul
educational
al
tuturor
copiilor
in
mod
similar,

tinerii
din
medii
privilegiate
sunt
proportional
mai
numerosi
in
invatamantul
superior.
Asadar,

acest
studiu
arata
ca
legatura
dintre
originea
sociala
si
traseul
educational
este
destul
de
stransa,

in ciuda democratizarii treptate a educatiei.

Un
alt
studiu
intersant
este
cel
al
lui
Delay
(2014).
Acest
autor
examineaza
relatia
cu
scoala

raportata
la
familiile
din
Geneva
la
sfarsitul
scolii
secundare,
cand
se
decide
viitorul
educational

al
copiilor
si
prin
umare,
viitorul
lor
profesional.
Acest
studiu
se
bazeaza
pe
interviuri
cu
parintii

din
Elvetia
si
diaspora
din
clase
defavorizate
ce
au
copii
in
ciclul
gimnazial.
Autorul
incearca
sa

analizeze
reprezentarea
parintilor
cu
privire
la
viitorul
educational
al
copiilor
pe
baza
a
trei

factori:
educatia
actuala
a
copiilor,
profesia
parintilor
si
studiile
acestora.
Delay
arata
ca
familiile

din
clasa
muncitoare
percep
scoala
ca
un
mijloc
de
avansare
sociala
numai
daca
ai
lor
copii
nu

sunt
in
situatie
de
esec
scolar.
Prin
urmare,
aceste
familii
sunt
preocupate
de
scoala
si
de

provocarile
ei.
Aceasta
observatie
este
valabila
mai
ales
pentru
parintii
care
provin
din
medii

muncitoresti
si
care
au
in
vedere
posibilitatea
copiilor
de
a-si
continua
studiile
pentru
a
obtine

titluri
utile
si
apreciate
pe
piata
muncii,
ceea
ce
i-ar
putea
face
sa
nu
devina
muncitori

necalificati.
Aceasta
speranta
este
probabil
legata
de
neimplinirea
resimtita
la
locul
de
munca
de

catre
acesti
parinti,
care
sunt
adesea
angajati
pe
posturi
ce
nu
sunt
foarte
satisfacatoare
si
pe
care

le
percep
ca
fiind
rusinoase.
In
plus,
in
tari
din
Africa
si
din
America
de
Sud,
progresul
social

este
vazut
ca
un
fenomen
care
implica
abandonarea
muncilor
practice
si
manuale.
Familiile
de

origine
elevetiana
nu
sunt
atat
de
ambitioase
si
favorizeaza
caile
profesionale
care
le
permit

copiilor
lor
sa
aiba
acces
la
meserii
calificate,
cu
o
siguranta
in
munca
mai
mult
sau
mai
putin

garantata.
Adesea
parintii
acestor
copii
au
urmat
trasee
educationale
care
le-au
permis
sa
aiba

mobilitate
sociala
recunoscuta
ca
fiind
suficienta,
ceea
ce
arata
eficacitatea
unui
astfel
de
parcurs

scolar.
Aceste
familii
percep
studiile
de
durata
mai
lunga
ca
avand
un
risc
si
un
cost
care,
totusi,

nu
garanteaza
succesul,
astfel
incat
opteaza
pentru
alegeri
mai
prudente.
Indiferent
de
originea

parintilor,
in
cazul
esecului
scolar
sunt
prevazute
trasee
educationale
mai
putin
exigente
pentru

tineri.

4.4.Rezultate ale testelor PISA

PISA
(Programme
for
International
Student
Assessment)
este
un
studiu
international
realizat
de

Oragnizatia
pentru
Cooperare
si
Dezvoltare
Economica
(OECD)
ce
investigheaza
nivelul
de

dezvoltare
al
competentelor
de
baza
ale
elevilor
ce
au
varste
intre
15
si
16
ani
in
domeniile

matematica
si
stiinte,
lectura/citire.
Aceasta
evaluare
se
axeaza
pe
competentele
necesare
pentru

viata
personala
,
sociala
sau
integrarea
pe
piata
muncii,
asadar
pe
modul
in
care
elevii
pun
in

practica cunostintele acumulate in scoala.

Evaluarea
se
face
la
fiecare
trei
ani,
iar
in
Romania
ultima
evaluare
a
fost
realizata
in
annual

2018,
de
catre
Insititutul
de
Stiinte
ale
Educatiei,
pe
170
de
unitati
de
invatamant,
la
care
au

participat
5081
de
elevi
din
clasele
VII-X.
in
vederea
colectarii
dateor
de
context

socioeducational,
elevii
au
completat
un
chestionar
cu
intrebari
despre
familial
or,
modul
de

viata, climatul scolii, practicile didactice ale profesorilor.

Din
punct
de
vedere
al
comparatiei
cu
alte
teste,
rezultatele
elevilor
romani
se
plaseaza
aproape

de cele ale elevilor din Moldova, Muntenegru, Bulgaria , Emiratele Arabe Unite.

Comparativ
cu
ciclul
anterior
de
testare,
media
internationala
a
inregistrat
o
usoara
scadere.

Scorurile
inregistrate
in
2018
sunt
mai
mari
in
raport
cu
rezultatele
din
anii
2006
si
2009,
dar

usor mai mici comparative cu cele inregistrate in 2015.

Graifc 7. Evolutia rezultatelor elevilor romani,raportata la media OECD, pe cicluri de evaluare

Factorii
care
influenteaza
performantele
elevilor
sunt
legati
de
statutul
socioeconomic.
In

Romania
elevii
din
familii
cu
statut
socioeconomic
bun
au
obtinut
la
citire,lectura,
cu
109
puncte

mai
mult
decat
cei
din
familii
cu
statut
socioeconomic
scazut.
Diferenta
a
fost
mult
mai
mare

decat cea inregistrata la testarea din 2009 (86 de puncte).

Elevii
romani
din
medii
dezavantajate
au
aspiratii
scolare
mai
reduse:
25%
dintre
elevi
din
medi

dezavantajate
se
gandesc
ca
nu
vor
absolvi
invatamantul
tertiar,
comparativ
cu
3,3%
dintre
elevii

din
medii
socioeconomic
avantajate.
De
asemenea,
un
elev
dintr-o
familie
cu
statut

socio-economic
dezavantajat
are
doar
13%
sanse
sa
fie
inscris
intr-o
scoala
plasata
intre
primele

25% dupa performanta (media OECD fiind de 17%).

Atitudinea
profesorilor
fata
de
predare,
entuziasmul
manifestat
in
activitatea
lor
influenteaza

rezultatele
elevilor.
Elevii
din
Romania
apreciaza
efortul
depus
pentru
rezolvarea
sarcinilor
de

lucru
la
un
nivel
de
7,9
pe
o
scala
de
la
1
la
10,
unde
10
reprezinta
efortul
maxim.
Efortul
depus

este
apropiat
de
media
OECD,
insa
mai
mic
decat
cel
pe
care
elevii
nostri
l-ar
fi
depus
daca
era

vorba despre o evaluare cu miza personala ( examen, evaluare notate).

4.5.Rezultate ale cercetarilor anterioare

Relatia
dintre
statutul
socio-economic
si
traseul
educational
al
elevilor
a
constituit
subiectul
de

investigatie in cadrul mai multor cercetari de-a lungul timpului.

Un
studiu
efectuat
in
Maroc
cu
privire
la
impactul
statutului
socio-economic
asupra

comportamentului
si
performantelor
scolare
ale
copiilor
(Saih,
2016)
arata
ca
factorii

socio-economici
studiati
influenteaza
negativ
aptitudinea
elevului
de
a
progresa
in
traseul
sau

educational.
Dificultatile
scolare
ale
elevilor
proveniti
din
medii
defavorizate
reprezinta
o

preocupare
considerabila
in
educatie
si
in
sanatatea
publica,
mai
ales
in
contextual
actual,
cand

tendintele
economice
mondiale
determina
multe
familii
sa
sufere
de
saracie.
Multe
studii
releva
o

asociere
semnificativa
intre
statutul
socio-economic
mai
ridicat
si
o
mai
buna
performanta
a

functiilor
executive;
aceste
functii
se
refera
la
capacitatea
de
a
controla,
dirija
si
regla
pozitiv

gandurile si comportamentul.

Dupriez
(2012)
a
investigat
influenta
mediului
socio-economic
al
elevilor
si
aspiratiile
lor

educationale.
Obiectivele
studiului
au
facut
referire
la
urmatoarele
puncte:
evaluarea
relatiei

dintre
originea
socio-economica
a
elevilor
si
aspiratiile
universitare,
dar
si
evaluarea
influentei

scolii
asupra
aspiratiilor
elevilor.
Aceasta
cercetare
a
fost
realizata
plecand
de
la
o
analiza

secundara
a
rezultatelor
PISA
din
2003.
Rezultatele
studiului
arata
ca
originea
socio-economica

influenteaza
aspiratiile
educationale
catre
studii
universitare
in
toate
tarile
investigate.
Cu
cat

mediul
social
al
elevului
era
mai
ridicat,
cu
atat
el
avea
tendinta
de
a-si
dori
sa
urmeze
studii

universitare.
In
tari
precum
Ungaria,
Slovacia,
Cehia
inegalitatile
sociale
sunt
mai
puternice.
In

Finlanda,
Portugalia,
Noua
Zeelanda,
inegalitatile
sociale
sunt
mai
putin
pronuntate.
In
privinta

diferentelor
dintre
fete
si
baieti,
se
constata
ca
exista
o
diferenta
semnificativ
statistica
in

majoritatea
tarilor.
Acolo
unde
este
observata,
aceasta
diferenta
este
mai
ales
in
avantajul
fetelor,

cu
exceptia
Japoniei.
In
Austria,
Coreea,
Luxemburg,
si
Suedia
,
fetele
si
baietii
nu
se

diferentiaza in ceea ce pirveste dorinta de a continua universitare.

La
varsta
de
15
ani,
tinerii
ies
dintr-o
relatie
idealizata
cu
aspiratiile
lor
educationale.
La
aceasta

varsta,
aspiratiile
sunt
reevaluate
mai
ales
in
functie
de
performanta
scolara
si
de
originea

socio-economica.
Acest
proces
de
reevaluare
nu
este
influentat
doar
de
abilitatile
academice.

Exista
aspiratii
diferite
in
toate
tarile,
in
functie
de
originea
socio-economica
a
elevilor.
Aceasta

este ceea ce sociologii numesc auto-selectie de origine sociala.

In
ceea
ce
priveste
influenta
mediului
scolar
asupra
aspiratiilor
educationale
ale
tinerilor,

cercetatorii
au
ajuns
la
concluzia
ca
nu
numai
caracteristicile
individuale
ale
unui
tanar

influenteaza
aspiratiile
sale
catre
studii
universitare.
In
sistemele
de
invatamant
caracterizate
prin

prezenta
fluxurilor
la
15
ani
mai
ales,
aspiratiile
pentru
studii
universitare
sunt
mai
frecvente

cand
elevul
este
inscris
intr-o
scoala
cu
o
compozitie
academica
sau
sociala
inalta.
Aceasta

influenta
a
mediului
trece,
probabil,
prin
procese
de
identificare
cu
altii,
modelarea
aspiratiilor
si

beneficiilor
in
termeni
de
retele
sociale
(rude
ale
prietenilor
etc)
si
dorinta
de
a
face
parte
dintr-o

scoala privilegiata.

Intr-un
studiu
realizat
de
Filion
(
2015)
asupra
saraciei
si
problemelor
sociale,
se
aduc
in
vedere

urmatoarele
probleme:
contextual
familial,
reusita
si
perseverenta
scolara
a
unui
copil,
tinerii

proveniti
din
familii
defavorizate
sunt
mai
putin
numerosi
la
nivelul
studiilor
superioare.
Asa

cum
am
prezentat
si
in
alte
parti
ale
lucrarii,
mediul
socio-economic
al
elevilor
conteaza
mai

mult
decat
educatia
in
sine.
Impactul
saraciei
ii
face
pe
elevi
sa
resimta
fiecare
etapa
a
traseului

educational,
de
la
gradinita
pana
la
studiile
universitare.
Filion
foloseste
datele
furnizate
de

diferite
ministere
(
Ministerul
Sanatatii
si
Serviciilor
Sociale,
Ministerul
Educatiei
si
al

Sportului)
si
organism
parapublice
(Institutul
de
Statistica
din
Quebec,
Institutul
de
sanatate

publica
din
Quebec)
pentru
a
explica
mai
bine
influenta
statutului
socio-economic
al
familiilor

din
Quebec
asupra
traseului
educational
al
tinerilor.
Conform
investigatiilor,
copiii
saraci
au
cu

34%
mai
mult
risc
de
a
se
regasi
in
situatii
de
vulnerabilitate
scolara
si
sa
nu
fie
in
masura
sa
isi

integreze
diferitele
cunostinte,
si
asta
inca
de
la
gradinita.
La
al
doilea
ciclu
al
nivelului
primar,

de
trei
ori
mai
multi
copii
proveniti
din
mediile
defavorizate
prezinta
o
intarziere
scolara.
O
data

cu
ciclul
secundar,
copiii
proveniti
din
familii
sarace
au
de
trei
ori
mai
mare
riscul
de
a

experimenta
dificultati
de
invatare
si
tulburari
de
comportament.
Lipsa
de
sustinere,
intarzierea

scolara
si
esecurile
sunt
ingredientele
retetei
esecului
scolar.
De
aceea,
lupta
impotriva
saraciei

este
cel
mai
bun
mijloc
de
eradicare
a
esecului
scolar.
Dupa
anii
1960,
numarul
tinerilor
cu
acces

la
studii
universitare
a
explodat,
trecand
de
la
7%
in
1960
la
45%
in
2012.
In
ciuda
acestor

progrese,
tinerii
proveniti
din
familii
mai
putin
instarite
sunt
inca
subreprezentate.
Originea

socio-profesionala
a
familiei
joaca
inca
un
rol
important
in
accesibilitatea
la
invatamantul

superior.
Cu
cat
familia
elevului
este
mai
saraca,
deci
incapabila
sa
il
ajute
financiar,
cu
atat

traseul
sau
educational
este
mai
dificil.
De
asemenea,
originea
socio-economica
a
familiei
este

legata si de problematica consumului de droguri, a violentei conjugale si familiale.

Un
studiu
de
caz
realizat
de
Balasoiu
in
cadrul
Universitatii
“Lucian
Blaga”
din
Sibiu
a
avut
ca

obiectiv
identificarea
factorilor
ce
determina
inegalitati
in
privinta
reusitei
scolare
in
societatea

romaneasca
contemporana.
Ipoteza
de
la
care
a
pornit
studiul
a
fost
ca
reusita
scolara
este

determinate
de
urmatorii
factori
extrascolari:
situatia
socio-economica
a
familiei,
climatul

familial
si
consumul
cultural
din
familie.
S-a
evaluat
reusita
scolara
a
studentilor
intervievati

avand
in
vedere
rezultatele
scolare
obtinute,
implicarea
activa
in
procesul
de
invatare
si

diplomele
obtinute.
Au
fost
stabilite
patru
categorii
de
studenti:
slabi,
mediocrii
,buni
si
foarte

buni.
Cei
care
provin
din
familii
cu
parinti
divortati
sunt
integrati
in
categoriile
mediocru
si
bun

din
punct
de
vedere
al
reusitei
scolare.
Relatiile
problematice
dintre
parinti
(conflicte,
violenta

verbala
sau
fizica)
sunt
integrate
in
categorile
celor
cu
note
si
medii
mici.
Parintii
categoriilor
de

student
slabi
si
mediocre
nu
se
implica
in
indrumarea
extrascolara
a
copiilor,
acestia
afirma
ca
isi

aleg
singuri
lecturile
si
cursurile
pe
care
sa
le
urmeze.
Studentii
ai
caror
parinti
obisnuiesc
sa

mearga
la
spectacole,
de
regula
vizioneaza
concerte,
filme
la
cinematograf
si
merg
la
teatru
in

medie
de
3-4
ori
pe
luna.
Studentii
care
prefera
cititul
in
detrimentul
vizionarii
TV
sunt

catalogati
ca
buni
si
foarte
buni,
au
rezultate
scolare
mai
bune
decat
cei
care
aleg
vizionarea

fimelor.
Consumul
cultural
din
familie
este
un
indicator
al
reusitei
scolare.
Mai
mult,
s-a

observant
ca
toti
studentii
care
provin
din
clasele
superioare
si
mijlocii
au
rezultate
bune
si
foarte

bune
la
invatatura.
Cei
din
clasele
de
jos
fac
parte
din
categoria
studentilor
slabi
si
mediocri.

Coreland
cu
apartenenta
socio-profesionala
a
parintilor,
mai
ales
cu
profesia
tatalui,
se
constata

ca
un
status
ocupational
ridicat
influenteaza
pozitiv
activitatea
scolara
a
copiilor.
Familiile
din

clasa
de
mijloc
sunt
orientate
catre
viitor,
pun
accent
pe
reusita
scolara
a
copiilor
si
cele
din

categoria de jos sunt orientate catre satisfacerea nevoilor , dorintelor imediate.

Per
total,
studiul
conchide
ca
factorii
luati
in
considerare
(
climatul
familial,
atitudinea
parintilor

fata
de
copii,
consumul
cultural
si
situatia
socio-economica)
determina
aspiratiile
scolare
si

sociale, orientarea valorica si comportamentala a tinerilor.

Aceeasi
idee
o
are
in
vedere
si
studiul
realizat
de
Koban
Koc
(2016),
si
anume
ca
statutul

socio-economic
are
efecte
asupra
performantelor
scolare.
Studentii
care
locuiau
aproape
de

universitate
aveau
rezultate
scolare
mai
bune
decat
cei
care
locuiau
mai
departe
de
universitate.

Concluziile
sustin
de
asemenea
ipoteza
ca
efectul
statutului
socio-economic
variaza
in
functie
de

nivelul
elevilor.
Decalajul
dintre
elevii
din
medii
favorizate
si
cei
din
medii
defavorizate
dispare

o
data
cu
cresterea
notelor
elevilor,
datorita
faptului
ca
scolile
ofera
educatie
egala
pentru
fiecare

elev.
Studentii
proveniti
din
familii
cu
statut
socio-economic
scazut
nu
pot
primi
suficient
sprijin

academic
din
partea
parintilor.
Lipsa
resurselor
financiare
face
si
mai
dificil
pentru
parinti
sa
isi

permita
bunuri
materiale
pentru
copiii
lor.
Ca
urmare,
studentii
ale
caror
resurse
financiare
sunt

limitate,
pot
experimenta
esec
scolar.
Unele
dificultati,
cum
ar
fi
lipsa
resurselor
financiare
si

conditiile
precare
de
invatare
cu
care
se
confrunta
elevii
cu
statut
socio-economic
scazut
se

reflecta
in
rezultatele
scolare
slabe.
Cercetarile
indica
faptul
ca
mediul
scolar
are
un
efect

semnificativ
asupra
realizarilor
academice
pentru
studentii
cu
statut
socio-economic
scazut.

Educarea
parintilor
cu
privire
la
nevoile
copiilor
si
implicarea
lor
in
educatia
acestora,

imbunatatirea
predarii
si
invatarii,
asigurarea
dezvoltarii
profesionale
continue
a
profesorilor
si

cresterea resurselor de invatare pot compensa lipsa unui mediu de invatare bun acasa.

Similar Posts