Relatia Dintre Practicarea Regulata a Activitatii Fizice Si Anxietatea Fizica Sociala
LUCRARE DE LICENȚA
RELAȚIA DINTRE PRACTICAREA REGULATĂ A ACTIVITAȚII FIZICE SI ANXIETATEA FIZICĂ SOCIALĂ
CUPRINS
PARTEA GENERALĂ
INTRODUCERE
CAPITOLUL I Stima de sine: definiții și modele interpretative
1. 1. Perspective în definirea stimei de sine
1. 2. Stima de sine și componentele sale
1. 3. Stima de sine și imaginea de sine
CAPITOLUL II Anxietatea
2.1 Definții și puncte de vedere referitoare la anxietate
2.2 Anxietatea ca stare și ca trăsături de personalitate
2.3. Mecanisme de apărare
2.4. Anxietatea ca factor provocator de inhibiție.
2.5. Anxietatea și stressul cronic
2.6 Natura anxietății și fobiei sociale
2.7 Diferența dintre anxietatea socială și timiditate
2.8 Cauzele fobiei sociale
PARTEA PERSONALĂ
CAPITOLUL III
Scopul și obiectivele cercetării.
Materiale și metode
Rezultate și discuții
Concluzii finale
Anexe
Bibliografie
INTRODUCERE:
Frumusețea este un termen abstract, ale cărui aspecte sunt legate de gusturile omului. Cu definirea mai completă a acestui termen se ocupă estetica, o disciplină din cadrul filozofieie. Ca orice apreciere emoțională, stabilirea frumosului este de natură subiectivă.
Psihologia și sociologia consideră că „gustul frumosului” depinde de caracterul psihogenetic, sau și de cel social. Aprecierea frumosului este influențată fundamental de un complex de simțăminte, generate de mediul social înconjurător, ca și de psihicul individului.
Aprecierea frumosului din domeniul artelor, literaturii, muzicii este puternic influențată de educație, ideologie, mediu social. În decursul istoriei criteriile aprecierii frumosului, perfecțiunii, armoniei liniilor și culorilor s-au schimbat de multe ori. Filozoful german Immanuel Kant definește în opera sa „Kritik der Urteilskraft” (Critica gustului) (1790): „Aprecierea frumuseții este determinată de gust”.
Frumusețea in antichitate
Începând cu mileniul al III-lea î.Hr. înfrumusețarea devine apanajul clasei sacerdotale. Toaleta corpului începe cu o baie parfumată, apoi continuă cu o exfoliere urmată de un masaj cu ulei parfumat. Pielii corpului i se dă o culoare mai deschisă prin ungerea cu tuș ocru gălbui-auriu, iar venele tâmplelor sunt îngroșate cu albastru care contrastează cu strălucirea aurului. Ochii sunt conturați cu khol, sprâncenele sunt alungite și înnegrite, buzele date cu carmin, unghiile de la mâini și de la picioare sunt lăcuite. Capul este ras și acoperit cu o perucă albăstrie, făcută din mătase sau păr de animal și împodobită cu fire de aur.
În Grecia secolelor XII-VIII î.Hr. se punea mai mult accent pe armonia proporțiilor și formelor.Limba greacă disociază arta toaletei (kosmêtikê technê), care presupune igiena, coafura, veșmintele și bijuteriile, de arta fardării (kômmotikê technê), care este artificială, excesivă.
La Roma patricienele se eplilează, își conturează ochii cu antimoniu, își albesc dinții, folosesc corsete. În opera sa „Arta iubirii” Ovidiu recomandă pentru frumusețea masculină părul proaspăt tuns, barba îndreptată, unghiile tăiate și curate, respirația înmiresmată, pielea bronzată și corpul zvelt.
În Evul Mediu se considera că folosirea produselor de înfrumusețare desfigurează opera lui Dumnezeu întrucât Creatorul ar fi făcut omul după chipul și asemănarea sa. Fardul este asociat cu două păcate: desfrâul și orgoliul.
Începând cu secolul al XII-lea femeile se întorc la preocuparea pentru trup. Apar manuscrise care descriu secrete de înfrumusețare. Frumusețea medievală este tânără, blondă, cu tenul alb, buze roșii. Fruntea este epilată pentru a fi cât mai înaltă și lată, sprâncenele sunt subțiri, brune și boltite. Corpul este zvelt, șoldurile înguste, sânii fermi și mici, pântecul plin.
Frumusețea în Renaștere
Locul tinerei fete este luat de frumusețea femeii împlinite. Femeia trebuie să posede trei lucruri albe (pielea, dinții, mâinile), trei lucruri roșii (buzele, obrajii, unghiile), trei lucruri negre (ochii, sprâncenele, genele
Termenul estetică își are originea în termenul grecesc aistheton însemnând ceva capabil de a fi perceput prin intermediul simțurilor.
În filosofie termenul este introdus de A. G. Baumgarten în 1750 în lucrarea Aesthetica. Conform acestuia estetica este știința cunoașterii senzoriale. Baumgarten distinge între conoașterea senzorială și cunoașterea pură (a gândirii) prin contrastul dintre scopul esteticii și a logicii: prima urmărește frumosul, iar a doua adevărul.
Periodizarea istoriei estetice
Reprezintă o etapă îndelungată de apreciere a varietăților frumosului și ale artei fără a fi defenite în mod explicit. În mileniul III î. Hr. are loc apariția scrisului, care reprezintă o evoluție în atitudinea estetică. Din mileniul III î. Hr. și până în secolul VI î. Hr., apar primele premise estetice. În această perioadă apar primele mitologii antice a bine cunoscutelor civilizații antice (Egiptul, India, China, Babilon etc.). Apare și se dezvoltă arhitectura, sculptura, muzica, teatrul, pictura, literatura etc. Însă conceptele despre frumos sunt diferite la egipteni, indieni sau chinezi. În această epocă era cunoscută „secțiunea de aur” și „numărul de aur” (1,618 phi). Literatura își are începuturile în această perioadă și este marcată de prima operă tragică – „Epopeea lui Ghilgameș”. 1. Prima etapă a istoriei estetice cuprinde secolul VI î. Hr. – secolul XVIII d. Hr. – numită și etapa implicită a istoriei esteticii. La rândul ei, ea se împarte în mai multe subetape: 1.1 Estetica Antică – secolul VI î. Hr. – secolele IV – V d. Hr.; 1.2 Estetica Medievală – secolul VI d. Hr. – secolul XIII d. Hr.; 1.3 Estetica Renașterii – secolul XV d. Hr. – secolul XVI d. Hr.; 1.4 Începutul Epocii Moderne (Barocul și Rococo) – secolul XVI d. Hr. – secolul XVIII d. Hr. În această perioadă estetica se dezvoltă în cadrul filosofiei; 2. Etapa a doua începe cu germanul Baumgarten, din 1750 până în zilele noastre sau este numită și etapa explicită. La rândul ei, ea se subîmparte în: 2.1 Estetica Clasică Germană – sfârșitul secolului XVIII – mijlocul secolului XIX, reprezentată de Imannuel Kant și Hegel; 2.2 Estetica Modernismului – mijlocul secolului XIX – mijlocul secolului XX. În această perioadă se dezvoltă pozitivismul estetic, impresionismul, modernismul, postmodernismul.
Schema corporală este un concept utilizat în mai multe discipline, inclusiv psihologie, neuroștiintele, filosofie, medicina sportivă, și robotică. Neurologul Sir Henry Head a definit ca un model postural al organismului care organizează în mod activ și modifică "impresiile produse de impulsuri senzoriale de intrare în așa fel încât senzația finală a corpului ca poziție se ridică în conștiința încărcată cu o privire la ceva ce s-a întâmplat înainte ". Ca un model postural care ține evidența poziției membrelor, ea joacă un rol important în controlul de acțiune.Acesta se referă la aspectul central(procesele creierului) și sisteme periferice (senzoriale,proprioceptive). Astfel, o schemă corporala poate fi considerată colectarea de procese care înregistrează postura unei părți ale corpului în spațiu. Schema este actualizată în timpul mișcării corpului. Aceasta este de obicei un proces non-conștient, și este utilizat în principal pentru organizare spațială de acțiune. Prin urmare, este o reprezentare pragmatic al proprietăților spațiale ale corpului, care include lungimea membrelor și segmente ale membrelor, aranjarea lor, configurația segmentelor în spațiu, și forma suprafeței corpului.
Din punct de vedere istoric, schema corporală și imaginea corpului au fost în general concentrate împreună, folosite alternativ, sau insuficient definite. În știință, cei doi termeni sunt încă frecvent confundați. Au fost depuse eforturi pentru a distinge cele două și să le definească în mod clar. O imagine a corpului este formată din percepțiile, atitudinile și convingerile cu privire la corp. În schimb, schema corporală este formată din capacitățile senzorio-motorii care controlează miscarea si postura.
Imaginea corpului poate implica perceptia constientă a unei persoane de propria aspectul fizic. Acesta este modul în care indivizii se văd atunci când se înfățișează în mintea lor, sau atunci când se privesc într-o oglindă. Imaginea corpului diferă de schema corporala ca percepție.
“Frumosul se simte, nu încape într-o definiție.” menționa Balzac. “Frumusețea e o enigmă.”(Dostoievski)
Frumusețea este o calitate absolut personală,se naște odată cu ființa și o va însoți pentru totdeauna deoarece provine din interior și întotdeauna frumusețea sufletului se reflectă în expresia fizică si psihică,care împreună într-un amestec de amănunte,de duioșie si putere,de înțelegere,de seriozitate,optimism și spontaneitate dau o armonie ce emană liniște,echilibru,eleganță si modernitate naturală.Niciodată nu trebuie sa judecați după aspectul fizic.
Frumusețea exterioară nu este importantă la fel ca si cea sufletească. Iar acum este momentul sa căutați in voi lucrurile ce vă fac frumoși. Nu este nevoie de un trup de model sau prea minunat ca sa fiți iubiți. Puteți vrăji oamenii cu felul vostru de a fii. Cei din jurul vostru vă vor aprecia cu siguranța si micile imperfecțiuni fizice, mai ales dacă personalitatea voastră este fără pată.Doar în voi se ascunde adevărata frumusețe care trebuie sa fie apreciată de cei din jurul vostru.
CAPITOLUL I Stima de sine: definiții și modele interpretative
1.1. Perspective în definirea stimei de sine
Stima de sine reprezintă componenta evaluativă a sinelui și se referă la trăirea
afectivă, emoțiile pe care le încearcă persoana atunci când se referă la propria persoană
(Constantin, 2004).
Stima de sine reprezintă o evaluare pe care o facem despre noi înșine și care poate avea
diferite forme (globale sau multidimensionale, de stare sau dispoziționale, personale sau colective). De exemplu Rosenberg (1979) face distincția dintre stimă de sine ridicată (pozitivă) și stimă de sine scăzută (negativă). Lutanen și Crocker, în 1992, vorbesc de stimă de sine personală – cu trimitere la evaluarea subiectivă a atributelor care îi sunt proprii, specifice individului și stimă de sine colectivă – cu trimitere la judecăți de valoare asupra caracteristicilor grupului sau grupurilor cu care persoana se identifică.
Cei mai mulți psihologi definesc stima de sine ca fiind evaluarea globală a valorii proprii in calitate de persoană. Este vorba de evaluarea pe care o persoana o face cu privire la propria sa valoare, cu alte cuvinte, asupra gradului de mulțumire față de propria persoană. (Harter, 1998). Stima de sine poate fi definită și ca tonalitatea afectivă a reprezentării conceptului de sine. (Tap, 1998). Rosenberg (1979) definește stima de sine ca o sinteză cognitivă și afectivă complexă. El consideră că stima de sine dictează atitudinea mai mult sau mai puțin bună a individului față de propria persoană. Baumeister(1998) definește stima de sine folosind termeni sinonimi ca: mândrie, egoism, aroganță,narcisism, un fel de superioritate.
După W. James (1998), stima de sine reprezintă rezultatul raportului dintre succesul unor acțiuni și aspirațiile individului cu privire la întreprinderea acelei acțiuni.″Dacă reducem aspirațiile la zero vom avea universul la picioare.″ O persoană va avea o stimă de sine ridicată in măsura in care succesele sale sunt egale sau superioare aspirațiilor. Și invers, dacă aspirațiile depășesc reușitele, stima de sine va avea un nivel scăzut. In același timp, dacă un individ nu cunoaște succesul intr-un domeniu care nu are o importanță foarte mare pentru el, stima sa de sine nu va avea de suferit (Tap, 1998). W.James mai definește stima de sine ca fiind conștiința valorii de sine. ″ Suntem stăpâni pe satisfacția noastră interioară și minimalizăm ceea ce nu depinde de noi.″El consideră stima de sine ca fiind conștiință de sine cu valențe afective de ointensitate/tonalitate medie. Putem fi mulțumiți/satisfăcuți de felul cum suntem sau enervați de propria persoană. Sentimentele de mulțumire sau de dezgust față de sine sunt îmă de sine ridicată in măsura in care succesele sale sunt egale sau superioare aspirațiilor. Și invers, dacă aspirațiile depășesc reușitele, stima de sine va avea un nivel scăzut. In același timp, dacă un individ nu cunoaște succesul intr-un domeniu care nu are o importanță foarte mare pentru el, stima sa de sine nu va avea de suferit (Tap, 1998). W.James mai definește stima de sine ca fiind conștiința valorii de sine. ″ Suntem stăpâni pe satisfacția noastră interioară și minimalizăm ceea ce nu depinde de noi.″El consideră stima de sine ca fiind conștiință de sine cu valențe afective de ointensitate/tonalitate medie. Putem fi mulțumiți/satisfăcuți de felul cum suntem sau enervați de propria persoană. Sentimentele de mulțumire sau de dezgust față de sine sunt în mod normal provocate de succese, de dorințe împlinite, de poziția bună sau recunoașterea pe care o avem in societate.
În cultura iudeo-creștină stima de sine ridicată apare constant asociată cu Egoismul și culpabilitatea. În psihanaliză stima de sine este considerată a se dezvolta prin interiorizarea imaginilor parentale și identificarea cu acestea, ea fiind deseori asociată cu sentimentul de culpabilitate. Mecanismele de apărare prezentate in teoria psihanalitică sunt considerate a avea drept scop evitarea pierderii/ scăderii exagerate a stimei de sine și apariția panicii traumatice. Stima de sine navighează intre Supraeu(societatea interiorizată) și Eul care se autoamăgește pentru a se proteja.
Din punct de vedere sociologic stima de sine apare ca un construct social uneori fiind confundată in evoluția sa cu dezvoltarea conștiinței morale. Stima de sine acționează la nivelul psihicului prin procesele de identificare, interiorizare și adaptare(Tap, 1998). Ch. Cooley (1998) avansează o ipoteză conform căreia stima de sine este o construcție socială. Evaluarea propriei persoane este dirijată de interacțiunile sociale și lingvistice cu cei din jur, începând incă din copilărie. Cei din jur reprezintă o ″oglindă socială″ in care persoana se privește pentru a-și face o idee despre părerea altora cu privire la el. Această părere, odată aflată, va fi rapid incorporată in percepția sa de sine.Stima noastră de sine crește in măsura in care cei din jur au o părere cât mai bună despre noi. Și invers, dacă ceilalți nu au o părere cât mai bună despre noi, vom integra opinia lor negativă și vom dezvolta o stimă de sine scăzută. O persoană cu o stimă de sine
echilibrată va avea un mod stabil de a gândi despre sine și nu va risca a fi destabilizat de
aprobări sau de critici.
Modelul construit de Cooley (impreună cu M. Mead) conform căruia o atitudine pozitivă din partea celor din jur este un determinant important pentru stima de sine a fost validat prin cercetări empirice. La acestă opinie se aliază și Codol (apud Tap, 1998) care susține că stima de sine este elaborată social plecând de la evaluările făcute de cei din jur,evaluări și pe care individul le interiorizează. Valorizarea propriei persoane are la bază percepția individului asupra evaluărilor pe care le primește de la cei din jur.
1.2. Stima de sine și componentele sale
Rosenberg și Harter (1990) consideră că stima de sine este influențată de maniera in care persoana percepe competențele sale in domeniile in care reușita este important pentru el. Indivizii cu o stimă de sine ridicată se simt competenți in domeniile in care cred că reușita ar fi importantă și deasemenea sunt capabili să considere ca având o importanță mai mică domeniile in care se simt mai puțin competenți. Ei reușesc să anuleze discordanța dintre Sinele ideal și Sinele real. Cu cât această discordanță dintre Sinele ideal și cel real este mai mare, cu atât stima de sine are un nivel mai scăzut
Pe de altă parte, o persoană are mai multe identități, fiecare asociată unui anume
rol (de gen, de vârstă, școlar, familial, profesional etc.). Persoana se autoevaluează parțial in
fiecare dintre aceste roluri. De exemplu identitatea școlară determină o stimă de sine in
context școlar. Se pune deci intrebarea dacă sentimentul de valoare personală este suma evaluări parțiale sau este rezultatul unor evaluări globale. Este recunoscută insă și posibilitatea ca o trăsătură contextuală a individului (o identitate de rol) să se difuzeze in ansamblul personalității. De exemplu, faptul că un copil este un elev strălucit poate sau nu să se difuzeze in reprezentarea sa globală despre sine. (Harter, 1998)
Există două perspective asupra modului de definire a conținutului stimei de sine.
Unii autori o văd ca fiind unidimensională, stima de sine globală (Coopersmith, Piers,
Haris, apud Tap, 1998). Aceasta perspectivă este insă contestată de adepții modelelor
multidimensionale și este susținută de cercetări care demonstrează multidimensionalitatea stimei de sine și a evaluării de sine pe baza analizei factoriale. Modelele multidimensionale susțin în esență faptul că individul se autoevaluează diferit in funcție de domeniu de viață sau fațeta identității personale activate de un context anume. Însă stima de sine ca dimensiune globală iși menține o poziție solidă în această dipută și în procesul autoevaluării personale fiind măsurată prin chestionare ce conțin itemi generali și alimentându-se tot din sentimentul de competență a persoanei în anumite domenii particulare.
Dintr-o aceeași perspectivă, de definire sau de organizare a conținutului stimei de sine, F. Sordes-Ader, G. Leveque, N. Oubrayrie și C. Safont-Mottay (1998), plecând de la modelele de reevaluare a dimensiunilor identitate construite de Tap, Massonnat și Perron și de la modelul de reglare a conflictelor descrise de Baubion-Broye, au ajuns la definirea a 5 subdimensiuni ale stimei de sine. În opinia acestor autori, stima de sine global se construiește din evaluarea
făcută asupra fiecăreia din următoarele dimensiuni:
1. Sinele emoțional – este reprezentarea individului cu privire la gradul de control pe care il are asupra emoțiilor sale și asupra impulsivității. Este imaginea pe care o are persoana cu privire la gradul său de stăpânire de sine care este considerată a permite o mai bună organizare in activități, o mai bună planificare.
2. Sinele social – este vorba de reprezentarea interacțiunii cu ceilalți și de sentimente de recunoaștere socială.
3. Sinele professional – se raportează la reprezentările, comportamentele și performanța la locul de muncă sau in context școlar. Percepția asupra propriilor competențe este incorporată in imaginea pe care și-o construiește persoana despre propria persoană.
4. Sinele fizic – include imaginea corporală, percepția părerilor celor din jur cu privire la aspectul fizic și aptitudinile fizice și atletice.
5. Sinele anticipativ – modul in care persoana privește spre viitor, atitudinea față de ceea ce il așteaptă in viitor.
1.3. Stima de sine și imaginea de sine
Indivizii încearcă să mențină sau să-și crească stima de sine, indiferent dacă au o stimă
de sine scăzută sau crescută. Lewicki (1983) sugerează că această tendință se exprimă în principal prin comparații sociale selective. Mai mult, cu cât o dimensiune auto-atribuită este mai dezirabilă social, cu atât subiectul îi acordă acesteia o mai mare importanță în percepția altuia. Oamenii acordă o mai mare importanță caracteristicilor pozitive pe care le descoperă despre ei, comparativ cu altele. Indivizii pot de asemenea să se „autopozitiveze”prin interpretarea selectivă a evenimentelor. Ei își reamintesc selectiv succesele lor,modificând memorizarea acestora pentru a aduce o imagine de sine pozitivă. Mai mult, cu referire nu numai la trecut, dar și la viitor, indivizii își mențin în percepție iluzia de control și sunt în mod nerealist optimiști cu privire la viitorul lor (Martinot, 1995). În general indivizii cu stimă de sine scăzută au mai degrabă tendința de a accepta eșecul, în timp ce indivizii cu stimă de sine crescută luptă activ împotriva eșecului.
Este acceptat faptul că, în estimarea unor trăsături specifice, o înaltă stimă de sine
este asociată cu o mai mare încredere în sine și în răspunsurile personale, cu răspunsuri
autoevaluative în mai mare măsură extreme, cu o mai bună consistență internă a răspunsurilor autoevaluative și cu o mai mare stabilitate temporală a acestora. Aceste date sunt concordante cu altele, obținute prin studii similare, conform cărora indivizii cu stimă de sine ridicată au tendința de a se prezenta într-o manieră valorizantă, de a accepta riscurile, de a acorda o mai mare atenție și de a se centra pe punerea în evidență a calităților proprii. În opoziție, indivizii cu stimă de sine scăzută au tendința de a se prezenta autoprotectiv, de a evita riscurile, de a evita punerea in lumină a defectelor etc.La originea celor mai multe diferențe se află cu certitudinea cu care aceste două tipuri de indivizi se definesc (Martinot, 1995.)
Există numeroase studii care arată că cei mai mulți dintre indivizi încearcă să mențină o bună imagine de sine. Trecând în revistă astfel de studii, D. Martinot (1995)subliniază faptul că avem tendința de a menține o impresie globală pozitivă despre sine,o stimă de sine pozitivă. Atunci când facem aceasta nu suntem complet obiectivi, avem tendința de a aprecia că suntem în mai mare măsură responsabili de succesele decât de eșecurile noastre și ne comparăm cu alții utilizând dimensiunile pentru care suntem avantajați, pentru care ne simțim competenți. Subiecții cu o slabă stimă de sine acceptă mult mai ușor o întărire negativă și mai greu o întărire pozitivă, comparativ cu subiecții cu stimă de sine puternică. Indivizii cu stimă de sine scăzută sunt mai apți de a explica evenimentele negative prin invocarea unor cauze interne și se simt mai responsabili de eșecul lor, comparativ cu omologii lor cu stimă de sine mare. În plus, indivizii cu stimă de sine scăzută sunt mai puțin dispuși să-și asume riscuri, comparativ cu ceilalți subiecți,
probabil din nevoia de a se proteja de amenințare, ei beneficiind de resurse puține de
autoprotecție. Prin comparație, indivizii cu stimă de sine ridicată au resurse autoprotective
bogate și ușor accesibile și deci vor putea mult mai ușor face față unei amenințări (Constantin, 2004).
În concluzie, pare evident faptul că stabilitatea sau instabilitatea componentei afective
a sinelui depinde de certitudinea pe care indivizii o au despre ceea ce sunt ei. În alți termeni, cu cât această componentă este mai puternică (stimă de sine pozitivă), cu atât ea este mai stabilă și mai insensibilă la variațiile situaționale; cu cât această component este mai puțin puternică (stimă de sine negativă), cu atât ea este mai instabilă și deci mai sensibilă la caracteristicile situaționale.
CAPITOLUL II
Rolul anxietății
Omul de rand din societatea noastră este prea puțin conștient de importanța pe care anxietatea o are în viața noastră. Ea poate fi un factor determinant în viața noastră fără a ști lucrul acesta. Gradul de conștientizare al acestui efect nu indică nicidecum vigoarea și importanța ei. Unii nevrotici sunt pe deplin conștienți că sunt hăituiți de anxietate. Manifestările acesteia variază extrem de mult : aceasta poate să apară daca anxietate difuză, sau dimpotrivă, sub forma unor atacuri de anxietate, poate fi asociată unor situații sau activități bine definite, cum ar fi convorbiri importante cu o personă influentă; poate cu un conținut bine determinat, cum ar fi teama de a înebuni. Alții sesizează că au o anxietate pe moment cunoscând sau nu condițiile care le provacă, dar fără a-i atribui vreo importanță. În sfârșit există persoane nevrotice conștiente doar de faptul că au stări depresive, stări de imperfecțiune, tulburări ale vieții sexuale și altele de felul acesta, dar care nu sunt deloc conștiente că au sau au avut vreodată stări de anxietate. De obicei primele declarații în cabinetul terapeutului sunt inexacte. Terapia acestor persoane duce la descoperirea, în pofida aparențelor, a unei anxietăți la fel de intense, dacă nu cumva mai intense.
Un anxios ar da orice spre a scăpa de anxietatea sa spre a evita senzația aceasta. Sunt și multe inactive, principalul fiind faptul că anxietatea intensă este unul dintre cele mai chinuitoare afecte pe care le putem trăi.
Anumite elemente ale afectului sunt insuportabile pentru individ. Unul dintre acestea este senzația de neputință. În fața unui pericol anxiosul se simte disperat, ceea ce este insuportabil pentru acele persoane pentru care puterea, superioritatea, ideea de a săpâni pe situație este un ideal prevalent. Această reacție ei o resimt ca pe o demonstrație de slăbiciune sau lașitate.
Ultimul element al anxietății este avertismentul că ceva în noi este dereglat. Cu cât mai disperată este persoana, cu atât mai mult că se simte prinsă în plasa încâlcită a fricii sale și a mecanismului de apărare și cu atât mai mult se agață de iluzia sa că are dreptate și că este perfectă în toate, respingând instinctiv orice insinuare că ceva este în neregulă cu sine și că este nevoie de o schimbare.
A te teme de privirea celorlalți, a te simți inferior și a evita situațiile care intimidează sunt care-și au originea tot concepțiile perfecționiste asupra existenței. Fobiile sociale stânjenesc viața a milioane de indivizi care trăiesc cu spaima de a se trezi expuși privirii celorlalți, își programează existența în așa fel încăt să evite o asemenea eventualitate și sfârșesc foarte frecvent prin a rămâne izolați și în depresie.
Persoanele având acest tip de anxietate se tem tot atât de mult de părerea negativă a celorlalți, cât și de criticile pe care aceștia le pot exprima cu voce tare. Ele au foarte adesea un sentiment de inferioritate și de umilință. Izolarea corelațională care rezultă din disperarea lor, îi demoralizează și poate împinge spre extremități că alcoolul, drogul, sinuciderea.
Aspecte teoretice și sociale ale fobiei sociale:
2.1 Definții și puncte de vedere referitoare la anxietate
“Întreaga dinamică, a sistemului personalității umane (formarea, manifestarea și realizarea) este circumscisă și condiționată în mod nemijlocit de dialectica raportului dintre solicitările interne (stările de motivație proprii individului) și solicitările externe (existențele și stările de motivație proprii mediului existențial, în primul rând celui social)” (Golu Mihai, 1993).Anxietatea este un dezechilibru social de tip reactiv și care se pot manifesta în grupele comunitar – umane , consecutiv acțiunii unor factori stresanți, exogeni, cu acțiune îndelungată și repetată, care limitează capacitățile de finalizare a comportamentului uman in raport cu propiile sale tendințe sau aspirații naturale.
În reacția la stres un rol vital îl au procesele psihice ce include evaluarea și interpretarea personală. Această reacție apare sub formă de luptă pentru control și stăpânire a situației lor, mai ales când ele sunt difuze, neclare pentru individ. Endler elaborează un model interacțional al anxietății, conform căruia individul are “predispoziție” de a reacționa la stres cu anxietate crescută (Golu Mihai, 1993).
Lader (1977) definește anxietatea drept “o stare afectivă neplăcută având calitățile subiective ale fricii, asociată cu sentimentul unui pericol, amenințarea fiind difuză, disproporționată în raport cu intensitatea emoției, sau aparent, această amenințare lipsește”.
După Bălcescu și Nicolau “anxietatea este o stare afectivă negativă, aflată în strânsă legătură cu disconfortul creat de instalarea unei stări de motivație”. Un motiv ar fi teama de a fi respins, ceea ce se traduce prin inabilitatea și insadisfacția comunicațională și trăirea sentimentului de incapacitate în ceea ce privește menținerea unei relații. Aceste persoane se manifestă ca fiind timide, neîncrezute, încordate, anxioase, îngrijorate și banale, creând disconfort pentru ceilalți cu care interacționaeză.
Spielberger arată că anxietatea este o stare emoțională sau condiție neplăcută, caracterizată printr-o senzație tensionată subiectivă, teamă și supărare, ea fiind stimulată de activarea sistemului nervos autonom.
V. Satir. descrie starea de anxietate în felul următor: Atunci când percepem situația ca fiind periculoasă simțim, dureri de stomac, încordare musculară, se dereglează ritmul respiratoriu, uneori se întâmplă să avem amețeli, în cap ne vin idei de genul : “ Eu nu trebuiesc nimănui. Nimeni nu mă iubește. Eu nu pot face nimic”. Aceasta indică scăderea autoaprecierii. Ca urmare obținem compartamente distorsionate, inadecvate situației.
C. Money a folosit mai înainte termenul ca fiind sinonim cu teama, indicând prin aceasta o înrudire între anxietate și teamă. Ambele sunt, de fapt, racții emoționale față de un pericol și ambele pot fi insoțite de senzații fizice, cum sunt tremurătura, transpirația, palpitațiile violente care pot fi atât de puternice încât o spaimă instantanee poate să ducă la moarte. Dar și în acest caz este de făcut o deosebire între anxietate și frică. Este o simplă și clară distincție : frica este proporțională cu pericolul pe care cineva îl are de înfruntat, pe când anxietetea este o reacție disproportțională la pericol. , ba chiar o reacție la un pericol imaginar. O astfel de reacție a fost numită de către C. Horney – anxietate nevrotică. Conținutul anxietății nevrotice proclamă o anumită atitudine neântemeiată, cu toate că nu va întâmpina nici o dificultate ca să dea acțiunii sale o bază rațională. Impresia de reacție disproporțională se risipește de îndată ce este înțeles sensul anxietății. De exemplu persoana care manifestă anxietatea în legătură cu moartea, date fiind suferințele pe care le îndură, ele nutresc în secret dorința de a muri. Dacă cunoaștem acest factor, putem numi anxietatea cu privire la mâncare drept o reacție adecvată…”
Pentru teoreticienii învățării acestă stare ar fi o reacție de teamă condiționată, o tendință dobândită a omului la orice amenințare a armoniei și echilibrului sau interior. Sunt trei tipuri de reacție a omului la amenințări: frica, rușinea, vina. Ele sunt trezite de comentariile celor din jur, sau, și mai rău, de comentarii proprii, sunt uneori depășite rapid, dar alteori persistă (Janis, 1971).Mulți autori tind să pună un semn de egalitate între anxietate și angoasă , pe care le conideră după aspecte ale aceleiași stări, prima pe versantul psihologic, cea de-a doua pe cel somatic. Angoasa este reprezentată de tulburările fizice pe care însoțesc anxietatea, traducând mobilizarea tuturor resurselor energetice ale individului, o anxietate pe un organ (Sârbu, Aurelia, 1979). Dicționarul Larousse păstrează aceeași poziție. : “Anxietatea se deosebește de angoasă prin absența modificărilor fiziologice”. Desigur, e foarte evident faptul că aceasta este doar o delimitare teoretică.
E binevenit, să explicăm aici ce e fobia socială în raport cu anxietatea. Sursele susțin ca fobia socială este aceeași anxietate mai precis – anxietate generală (D.S.M III R), anxietatea fundamentală după C. Horney, anxietatea anticipatorie fixată pe viitor care își are obiectul său strict determinat – societatea și tot ce ține de ea.
După Beck “trăirea noastră negativă este generată sau amplificată de o atitudine nerealistă, de o percepție distorsionată a informației care nu parvin, accentuându-le caracterul negativ, și care sunt întreținute de un monolog nepotrivit”.
Din perspectiva corelațional-emotivă tulburările emoționale și comportamentale sunt consecința sistemului perfecționist, catrastrofizant și auto-evoluativ de a vedea existența și propria pesoană.
Existențialiștii (Cassier, 1994) susțin ideea precum, că anxietatea, teama, panica sau sentimentul de culpabilitate apar datorită unei subestimări a propriei persoane sau a neacceptării condiției umane, fapt ce duce la o depersonalizare și apariție la “situația-limită” ce determină o existență umană alienată, absurdă, izolată și lipsită de sens.
Analiza tranzacțională mai adaugă aici “Persoana anxioasă” se încadrează, într-un scenariu existențial de pe poziția căruia comunică “Eu nu sunt O.K.”. Un anxios este un hipercriticist, imatur, suferă de singurătate și depresie, ce face abuz de trucuri, mecanisme defensive și recurge la diferite jocuri psihologice, de exeplu cum ar fi jocul “Victima” (“eu sunt fără ajutor”).
Terapia realitate se conduce de următoarea ipoteză “Omul fără identitate, “fără nume” este anxios, nesadisfăcut …Suferința” noastră se datorează unei incongruențe între ceea ce simțim și ceea ce facem, iar aceasta duce la izolare, stare de confuzie, anxietate socială, plictiseală, neputință”. “ Când libertatea experențială a subiectului este amenințată, acestuia nu-i este permis să simtă sentimentele pe care le simte totuși în mod manifest, sub pedeapsa de a pierde condițiile de care depind actualizarea sa și, anume, afecțiunea sau stima celor din jur. Aceasta îi produce starea confuză, de dezorientare, pe scurt anxietatea”,(Rogers).
Conform teoriei gestaltistei “anxietatea în contact cu sine și cu alții este întreținută de confuzie, ce parvine din neconștientizarea de sine”.
Analiza bioenergetică – “Când în aceeași situație, există și posibilitatea plăcerii și amenințarea durerii trăim anxietatea”.
Toate aceste definiții prin suprapunere vin să se completeze, dar în esență sensul rămîne același : “Anxietatea este o stare afectivă de tip reacțiv, caracterizată ca fiind difuză, greu de legat de un anumit obiect sau situație. Aceasta se datorează fie neconștientizării de sine, fie lipsei de identitate sau aotoaprecierii scăzute, ceea ce presupune o interpretare subiectivă, distorsionată a reralității. Într-un cuvânt, anxietatea apare la confruntarea propriilor solicitări și interpretări cu cerințele, condițiile mediului. Simptomatologic ea se manifestă printr-o stare de neliniște, de apăsare, tensiune, îngrijorare și teamă nemotivată, fără obiect, care este neconfortantă din punct de vedere psihologic.
Sunt dominate sentimente intense de insecuritate (generate de teama abandonului, pedepsirii, a producerii unor accidente, a unei nenorociri și catastrofe iminente, Dicționar de psihologie coord N.Schiopy, 1997). Această stare pune stăpânire pe persoana umană și o domină, provocând o senzație penibilă de neputință în fața pericolelor pe care le simt că se apropie, au scăderi importante de randament intelectual.
Anxietatea are grade diferite de profunzime. Când este prezentă într-o proporție mai redusă, ca atare, generalizată de fond, poate fi considerată fenomen normal, cu valențe motivaționale și chiar cu rol declanșator al creativității, când este mai accentuată și mai profundă devine simptom al unor tulburări psihice.
2.2 Anxietatea ca stare și ca trăsături de personalitate
Cattel și Scheier (1958, 1961, Cattel, 1966) în urma unor studii, de analiză, factorială identifică doi factori distincți ai anxietății anxietatea ca stare (state anxiety) și anxietatea ca trăsătură (trait anxiety). Anxietatea ca trăsătură descrie o particulă a persistenței relativ stabilă, aceentul căzând pe diferențele individuale sau comportamentul anxios ce-l caracterizează pe diferiți indivizi, dar anxietatea se poate referi și la un complex de reacții sau răspunsuri – o stare tranzitorie sau condiția organismului care-l poate varia în intensitate și fluctua în timp. acesta este sensul anxietății ca stare (Spielberger, 1966).
Anxietatea ca particularitate stabilă a persoanelor (trait anxiety) este considerată ca o dimensiune care-l afecteză, nemijlocit eficiența funcțională a sistemului cognitiv (Spielberger, Gorsuck și Lushene, 1970). În general i se atribuie o combinație negativă în legătură cu performanța indiferent că este vorba de performanțele academice sau profesionale. În orice activitate pe care o desfășurăm, reacția anxiogenă constituie o condiție mai mult sau mai puțin prezentă, dar existentă, uneori cu cazul ușor de identificat (prezentarea la un examen, contractul cu o situație necunoscută etc.), alteori cauzele rămân necunoscute.
C. Horney propune noțiuni care ar putea echivala cu cele descrise de Cattel – anxietatea fundamentală și anxietatea specifică. Anxietatea fundamentală este o atitudine caracterială (sau trasatură după Cattel) obținută în urma repetării unor reacții specifice caracteristice.
Anxietățile specifice sunt reacții nevrotice la situații de conflict bine motivate, determinate, nealterând structura personalității.
C. Horney distinge.
– Anxietate fundamentală (sau nevroză caracterială)
– Anxietatăți specifice (sau nevroze simple, situaționale echivalent după Cattel – anxietate ca trăsătură, anxietate ca stare).
Anxietatățile specifice pot fi provocate de o cauză reală, anxietate fundamentală continuă să existe chiar dacă nu există nici un stimul. Prima constă din reacții nevrotice la situații conflictuale de moment, din partea indivizilor ale căror relații personale sunt netulburate și există o relație neadecvată între situația conflictuală și reacția nevrotică. Această relație lipsește în nevroza caracterială. Cea mai ușoară provocare poate determina o reacție din cele mai puternice.
Deși formulele de manifestare ale anxietății sau de protecție împotriva acesteia sunt nenumărate și variază de la individ la individ, anxietatea fundamentală este mereu mai mult sau mai puțin aceeași, variind doar în extensiune și în intensitate. Aceasta poate fi descris prin senzația de a fi mic, insignifiant, abandonat, periclitat, într-o lume care se arată plină de abuzuri, înșelăciune, atacuri, umilință, trădare și invidie.
Anxietatea fundamentală stă la baza tuturor relațiilor cu oamenii. Se manifestă printr-o neâncredere funciară față de toată lumea, care se poate disimula în convingerea superficială că oamenii în general sunt plăcuți, iar această convingere poate coexista cu instituirea mecanică de bune relații cu ceilalți; disprețul profund față de toată lumea se poate camufla în dispoziția de a-i admira pe toți.
Anxietatea fundamentală are implicații precise în atitudinea individului față de sine și față de ceilalți. Aceasta înseamnă izolare emoțională, cu atât mai greu de suportat cu cât ea coincide cu un simțământ de slăbiciune intrinsecă a Eului. Aceasta înseamnă o slăbire a veritabilei temelii a încrederii în sine.Si poartă germenul unui conflict potențial între dorința de a se încrede în ceilalți și imposibilitatea de a o face, din cauza profundei suspiciuni și a ostilității față de ei. Aceasta înseamnă că din cauza slăbiciunii sale intrinseci, individul dorește să arunce toată responsabilitatea pe alții, dorește să fie protejat și ocrotit, în timp ce, pe fondul ostilității fundamentale, există mult prea multă neâncredere pentru ca această dorință să fie dusă la bun sfârșit.
Iar urmarea este mereu aceea că el are a-și cheltui cea mai mare parte a energiei pentru asigurarea liniștii.
Cu cât mai insuportabilă este anxietatea, cu atât mai meticuloasă trebuie să fie mijloacele de protecție. Există în societatea noastră patru modalități principale în care o persoană încearcă să se protejeze impotriva anxietății fundamentale : afecțiunea, supunerea, puterea, retregerea.
Afecțiunea securizantă, poate fi subdivizată, în orice formă, poate servi ca o protecție puternică împotriva anxietății.
Deviza este : “Dacă mă iubești, nu mă vei lovi”.
Supunerea, poate fi subdivizată, după cum se referă sau nu la anumite persoane sau la instituții.
Aceasta poate există în supunerea la tradiții la ritualurile unei religii sau la cerințele persoane puternice, adică în ascultarea de reguli sau de cerințe. atitudinea respectivă poate lua forma lui a trebui să fie “bun”.
Aceasta atât poate lua o formă mai generală de conformare la dorințele potențiale ale tuturor persoanelor și de evitare a orice ar putea să genereze resentimente. În asemenea cazuri individul, își reprimă critica la adresă celorlalți, este dispus să se lase a fi el însuși obiect de abuz, fără o discriminare.
Deviza supunerii este : “Dacă mă predau nu voi fi lovit.”
Puterea. Individul caută să realizeze securitatea prin câștigarea în fapt a puterii, ori prin succes, posesiunile, admirație, superioritatea intelectuală. Deviza este : “Dacă am putere, nimeni nu mă poate lovi”.
Retragerea din lume înseamnă realizarea independenței față de ceilalți, față de treburile exterioare, care poate fi dobândită, de exemplu, prin acumularea de proprietăți. Dar există de obicei, o îngrijorare exagerată legată de savurarea acestora, ele fiind păstrate cu parcimonie, deoarece singurul motiv de a fi protejat împotriva tuturor eventualităților. Un alt mijloc care servește același scop al independenței exterioare este restrângerea la minimum a trebuințelor.
Independent, în rapot cu trebuințele interne poate fi dobândită, de exemplu prin forțarea individului de a se detașa emoțional de oameni, așa încât nimic să nu-l poată lovi sau descumpăni. Acesta înseamnă reducerea la tăcere a propriilor trebuințe emoționale, sau renunțarea la propriile dorințe. Deviza este “Dacă mă retrag, nimeni și nimic nu mă poate lovi”.
Aceste variante tentative de protejare împotriva anxietății fundamentale pot duce la evaluarea unei nevroze. Dar aceasta depinde de intensitatea lor potențială.
Deci, “nevroza se produce numai dacă conflictul dintre dorințele individuale și cerințele sociale generează anxietate și dacă tentațiile de a risipi anxietatea conduc în schimb la tendințe defensive care deși, la fel de imperative, sunt totuși incompatibile una cu alta (Caren Horney)”
2.3. Mecanisme de apărare
În societatea noastră există patru modalități principale de a scăpa de anxietate : să o raționalizezi; să o negi; să o marchezi; să eviți gândurile, sentimentele impulsurile și situațiile care ar putea să o evoce.
Raționalizarea este cea mai bună explicație în ceea ce privește fuga de responsabilitate. Ea constă în transformările anxietății într-o frică rațională.
În cazul în care întâlnim o viguroasă apărare a atitudinilor iraționale, putem fi siguri atitudinea apărută îndeplinește o funcție importantă pentru un individ. În loc să se simtă o pradă ușoară pentru emoțiile sale, individul va simți că poate inteprinde ceva în situația dată, pentru că el se simte în întregime rațional și îndreptățit.
Negarea existenței anxietății înseamnă exculderea ei din conștiință. În asemenea cazuri nimic nu se face în legătură cu anxietatea, sunt vizibile doar formele fizice care însoțesc frica sau anxietatea, cum sunt transpirația, accelerarea bătăilor inimii, senzația de sufocare, frecventul imbold de a urina, diareea, accesele de vomă, iar în sfera mentalului o senzație de neliniște. Toate acestea pot fi expresia exclusivă a unei anxietăți existente, dar care este reprimată.
Este de asemenea posibilă o tăgăduire conștientă a anxietății, o încercare conștientă de a birui, de exemplu, tratând-o cu indiferență sau prin expunere. Dar tot ceea ce nevroticul poate obține prin “împăcarea cu sine” este să înlăture o anumită manifestare a anxietății. Însă de obicei, rezultatele sunt subestimate, ele nu au influențat la nivel psihic în vederea consolidării aprecierii de sine. Cu alte cuvinte, dinamica esențială a personalității rămâne neschimbată și atunci când nevroticul nu mai are manifestări vizibile ale tulburării sale el pierde în același timp un stimul vital în lupta lui cu ele.
Agresivitatea uneori poate fi o expresie a procesului luptă cu anxietatea sau cu timiditatea sub presiunea sentimentului că este atacat, adesea fiind luată drept o expresie directă a unei ostilități reale.
Narcotizarea – o modalitate de a se elibera de anxietate inconștient prin consumarea de a face acest lucru: – de a te consacra unor activități sociale din frică de singurătate, situația nu se schimbă în cazul în care este recunscută ca atare. O altă modalitate de narcotizare este aceea de a te cufunda în muncă, procedeu care este recunoscut în caracterul compulsiv al muncii și în indispozițiea care apare duminica și în zilele nelucrătoare. Aceeași modalitate ar putea servi drept supapă de siguranță prin care să fie eliminată anxietatea.
Evitarea tuturor situațiilor, gândurilor sau sentimentelor care ar putea să genereze anxietate. Aceasta poate fi un proces conștient. Mai exact, o persoană poate fi conștientă că are stări anxioase și poate fi conștientă de faptul că le evită. Pe de altă parte, persoana poate fi numai vag conștientă sau nicidecum conștientă de stările sale anxioase, de încercările sale de a le evita. Ea poate de exemplu, să tărăgăneze pe o zi pe alta chestiuni care au legat cu anxietatea, cum ar fi luarea de decizii participarea la o abatere, despărțirea de cineva – aceste lucruri sunt interpretate ca neavând importanță, sau poate să pretindă” că acest lucru nu-i sunt pe plac și în consecință, le desconsideră. Când o astfel de evitare are loc în mod automat, avem de-a face cu fenomenul inhibiției.
2.4 Anxietatea ca factor provocator de inhibiție.
Influența ei asupra activității și stilului de comunicare
Inhibiția constă în neputința de a face, de a simți sau de a gândi anumite lucruri, iar funcția ei este aceea de a evita anxietatea care ar apărea în cazul în care persoana ar încerca să facă, să se simtă sau să gândească acele lucruri. Anxietatea nefiind conștientă nu poate fi vorba de un efort conștient. În forma lor spectaculoasă inhibițiile au loc în blocajele funcționale caracteristice isteriei: orbiri, muțenii, paralizii ale membrilor; în sfera sexuală, inhibițiile sexuale le reprezintă frigiditatea și impotența; în sfera mentalului – inhibiții de concentrare de formare sau de exprimare a opiniilor, de contactare a oamenilor.
Precondițiile necesare conștientizării inhibițiilor.
1) Trebuie, în primul rând, să fim conștienți de dorința de a face ceva ca să fim conștienți de neputință de a se trece la faptă. De exemplu, trebuie să nutrim unele ambiții mai înainte de a se înțelege că ne izbim în acestă direcție de inhibiții.
Timiditatea în a-și exprima observațiile critice (inhibație minoră)-> împiedicarea organizării ideilor, amânarea prezentăriilor (inhibație mai puternică) -> inhibația nu permite apariția nici unei idei critice, acceptarea orbește a tot ce s-a spus și chiar de a admira cele spuse (conștiința inhibiției lipsește cu desăvârșire).
2) Un al doilea factor care poate să împiedice conștientizarea se face atunci când inhibiția are o funcție atât de importantă în viața individului încât aceasta preferă să insiste asupra faptului că este vorba de o situație imuabilă. Individul se consideră apt de a face unei competiții și aceasta îl ajută, pe când dacă i s-ar face cunoștință că e inhibat, el ar fi expus unei anxietăți îngrozitoare.
3) E imposibil să devii conștient de inhibițiile personale în cazul în care acestea coincid cu formele de inhibare socialmente aprobate ori dacă ele se încadrează în ideologiile existente.
Inhibiția oricărei revindecări se raportează ușor la dogma că modestia este o virtute, o inhibiție privin gândirea critică la adresa dogmelor dominante în politică, religie sau în orice alt domeniu poate să ne scape atenției și putem fi pe deplin incoștienți de existența unei anxietăți privind faptul de a ne expune pedepsei, criticii.
Proiecția : constă în atribuirea propriilor caracteristici ale sinelui altor oameni.
Regresia și fixația – în perioadele de stres acut, o persoana poate, în mod incoștient, să caute să se întoarcă într-un stadiu de dezvoltare anterior, cu scopul de a scăpa de anxietatea existentă. El poate începe să se poarte în moduri care caracterizează perioada în care avea mai puțină răspundere și mai multă dependență protectivă.
Fixația asupra unui aspect de personalitate reușește să elimine anxietatea care se pare că acompaniază orice dezvoltare a personalității. Se caracterizează prin caracteristicile imature la o persoană matură cronologic.
Somatizarea – reacțiile emoționale se reflectă în simptome fizice. Reacțiile emoționale la situații puternic semnificante să reușească evitarea câmpului conștient printr-o conversie somatică. Pacientul se agață cu disperare de simptome oricât de dureros sau incapacitant ar fi fost.
Contrareacția – un impuls inacceptabil este exprimat în interesul evitării pedepsei sau amenințării pedepsei. De exemplu, sunt comportamente care presează individul dinăuntru lui, reflectând tendința de a cuceri anxietatea, prin provocarea ei. Individului îi este, cumva, mai frică de a-i fi frică decât îi este de stimulul care i-o provoacă. (E. E. Levit, 1975).
Compulsivitatea – conștientizarea anxietății, a stresului, a fricii, este evitată printr-un comportament care, în mod sigur, este asociat cu o aprobare puternică, cu o recompensă pozitivă. Cunoscut și sub numele de “sindrom de anticompetență copilărească”, el acționează foarte frecvent în forme benigne,conducând la formarea unor caracteristici utile și adaptive ale personalității adultului.
Acei oameni mai mult predispuși sau expuși la anxietate, la stres, dezvoltă astfel de comportamente compulsive. Ele pot varia, de la reacții fobice la insecte sau praf la tensiuni generate de dezordine în casă sau pe masa de lucru; de la nevoia punctualitate exagerartă la comportamente bizare, cum ar fi spălarea pe mâini de mai multe ori pe zi, etc. “Este cel mai bun mecanism de apărare, care aduce mari servicii nu numai celui cel practică, ci și comunității în care trăiește. Condiția care se cere este să fie folosit în limite rezonabile, iar pericolul care apare este de a-l transforma pe ce-l care-l folosește într-un “om mecanic” atunci când nu este în apele lui, când este anxios, frustrat sau prea stresat”. (Irina Scorban, rev. Psihologia, B, 1997).
Anxietatea conectată cu aceste atitudini exercită influențe asupra activităților ca atare:
În primul rând, a întreprinde o activitate pe care o simțim anxioasă produce o senzație de tensiune, oboseală sau istovire. Multe dificultăți atribuite, de obicei, suprasolicitării, sunt în realitate cauzate nu de munca însăși, ci de anxietatea referitoare la relațiile cu colegii.
În al doilea rând, anxietatea raportată la activități va aduce la o înrăutățire a acelei activități. Dacă există, de exemplu, o anxietate legată de darea ordinelor, atunci acestea vor fi date de parcă s-ar prezenta scuze, așadar ineficient.
În al treilea rând, anxietatea raportată la activitate, va strica plăcerea care, de altfel, ar fi savurată. Lucrul acesta nu de adevărat în ceea ce privește anxietățile minore; dimpotrivă ele pot să producă un exces de zel. O anxietate puternică referitoare la relațiile sexuale va face ca acestea să fie total neâmbucurătoare.
Așadar, un individ poate fi mai anxios decât crede el că este. Anxietatea se poate ascunde în spatele unor senzații de indispoziție, cum sunt durerile cardiace și oboseala; ea se poate disimula în stări de teamă care par a fi raționale și justificate. Ea poate să ia forma acelei forțe care ne împinge la beție sau ne face să ne cufundăm în tot felul de distracții. Adesea o vom găsi la originea neputinței de a ne bucura de anumite lucruri și întodeauna o vom descoperi ca factor provocator de inhibiții.
Bineînțeles că anxietatea condiționează și un anumit stil de comunicare. După V. Satir.
2.5. Anxietatea și stressul cronic
Barnet ( 1985 ) arată că anxietatea este o teamă difuză, fără obiect bine precizat, adesea însoțită de acuze somatoforme: presiune toracică, tahicardie, transpirație, cefalee, tendința imperioasă de a urina.
Fobia reprezintă teama cu obiect bine precizat.
Autorii disting:
anxietatea situațională ( se apropie mai mult de fobie; frica de examene, anxietate precompetițională, etc. );
anxietate difuză, persistentă care este de fapt anxietatea cronică.
Gellhorn ( 1965 ) consideră că această anxietate cronică se datorează acțiunii repetate a unor stimuli anxiogeni care alterează sistemul nervos autonom producănd descărcări masive de adrenalină.
Stimulii care produc o astfel de anxietate se numesc stresori. Pentru ca un eveniment să se dovedească stresant trebuie să avem în vedere: natura evenimentului, resursele adaptative de a-i face față și gradul de adecvare al mecanismelor de apărare ale ego-ului. Dacă aceste mecanisme adaptative sunt inadecvate,va apare anxietatea care îl va determina pe individ să-și mobilizeze resursele adaptative.
Stressul psihic cronic rezultă dintr-un conflict permanent între seturi de atitudini și convingeri contradictorii. De plidă, în cazul anxietății de examen, convingerea inconștientă este că studentul va pierde examenul, ceea ce va atrage după sine dezaprobarea celorlalți. Această convingere este în conflict cu cealaltă convingere conform căreia studentul a studiat suficient și are capacitatea de a promova examenul.
Acești stresori declanșează răspunsuri neuroendocrine mediate de hipotalamus și glanda pituitară care, la rândul lor, prin intermediul hormonului adrenocoritcotrop, stimulează activitatea glandelor suprarenale determinându-le să secrete adrenalină și cortizon.
Acești hormoni produc efectele fizice și emoționale specifice anxietății și stresului cronic.
Freud ( 1926 ) a considerat inițial că anxietatea reprezintă rezultatul refulării impulsurilor instinctive. Mai târziu ( 1936 ) el a inversat relația dintre anxietate și refulare, considerând că anxietatea este cauza refulării impulsurilor inacceptabile.
Horney ( 1937 ) consideră că anxietatea se datorează reprimării ostilității copilului care nu-și poate permite să exprime agresivitatea atâta timp cât este neajutorat și izolat într-o lume dușmănoasă.
Rank ( 1952 ) consideră că originea anxietății ar fi trauma suferită de copil la naștere, anxietateea de separare fiind prima experiență afectivă a noului născut.
Sullivan ( 1953 ) consideră că anxietatea rezultă din teama copilului de dezaprobarea mamei.
Rado ( 1962 ) a arătat că starea psihică a mamei poate influența starea afectivă a fătului astfel încât fricile și sentimentul de culpabilitate ale mamei pot constitui cauze primare ale tuturor disfuncțiilor în sfera comportamentului copilului.
Reacția la stress are trei componente:
1. stimulul;
2. evaluarea acestuia;
3. răspunsul emoțional și fiziologic la acesta.
Reacția la stresul cronic variază, printre altele, și în funcție de vârsta individului. Astfel,la copii apar mai mult tulburări în sfera conduitei ca:onicofagie;enurezis;tulburări de comportament;suptul degetului.
La adolescenți anxietatea se manifestă prin:lipsa încrederii în sine;sentimentul inadecvării personale;timiditate;tendința de retragere;înclinația spre masturbare.
La adulții tineri anxietatea este asociată frecvent cu nivele de aspirație excesiv de înalte și cu stabilirea unor scopuri imposibile. Eșecul este asociat cu scăderea autostimei, retragerea în sine și susceptibilitate crescută la stresori din mediu, care produc atât anxietate, cât și reacții de tip depresiv.
La vârstnici anxietatea este frecvent asociată cu:nemulțumire și supărare refulată;teama de a fi abandonați și de a rămâne singuri îi împiedică să-și exprime deschis nemulțumirile.
În anumite limite anxietatea este un fenomen normal pentru că ea transmite ego-ului semnale că trebuie să declanșeze mecanismele de apărare.
Anxietatea cronică este un fenomen patologic pentru că amenințarea este percepută doar la nivel inconștient. ( Stimulul real anxiogen a dispărut demult, dar individul pare să nu fie conștient de acest lucru ). Astfel, subiectul crede că trebuie să-și mențină nivelul subconștient de vigilență, ceea ce pe plan conștient se traduce în anxietate.
Laughlin ( 1967 ) este de părere că anxietatea reprezintă o sumă a tuturor problemelor psihologice ale individului, ea reprezentând expresia unui conflict persistent între tendințele inconștiente și solicitările pe care i le pune în față conștiința.
Conflictul este reprimat, acesta cauzând, la rândul său, simptome emoționale, ceea ce produce un cerc vicios.
2.6 Natura anxietății și fobiei sociale
Fobia socială este frica de a fi evaluat (negativ), dezaprobat sau de a fi în centrul atenției. Persoanele care au fobie socială se tem să nu fie criticate sau să nu pară incompetente în anumite situații sociale (această constatare implică prezența lor în diferite situații sociale).
Persoanele cu fobie socială cred că evaluarea negativă poate să apară când:
apar diverse modificări fiziologice (ex: când roșesc, transpiră, tremură)
fac sau spun ceva neadecvat, stânjenitor
fac greșeli
Alții pot să creadă că anumite aspecte ale ținutei fizice sau ale comportamentului pot să favorizeze apariția criticilor.
Situațiile în care poate să apară frica pot fi multiple:
a vorbi în public;
a fi în centrul atenției (de exemplu: petreceri);
a participa și/sau a vorbi la ședințe ;
a mânca/a bea/a lucra în timp ce este observat ;
a utiliza toaletele publice ;
a iniția sau a menține o conversație;
a stabili o întâlnire;
a participa la o petrecere;
a folosi telefonul (a răspunde și/sau a da telefoane);
a se adresa unei persoane autoritare sau oficiale;
a intra într-o încăpere unde există deja alte persoane;
a primi sau/și a face complimente sau critici.
Aceste situații sunt fie suportate cu anxietate (frică) și disconfort intens, fie evitate.
2.7 Diferența dintre anxietatea socială și timiditate
Multe persoane se descriu ca fiind timide, deși nu le este clar ce înseamnă acest lucru. Timiditatea apare în cele mai multe cazuri la vârsta copilăriei, dar de cele mai multe ori se diminuează odată cu trecerea timpului.
Pentru a evidenția diferența dintre fobia socială și timiditate, recurgem la următorul exemplu.
Pentru unii (cei timizi), anumite situații sociale (a vorbi în public, a participa la o întâlnire în care majoritatea persoanelor sunt necunoscute) cauzează un anumit nivel de anxietate, frică, însă acest lucru nu va constitui o preocupare sau un motiv de îngrijorare. Odată ce sunt acolo, se adaptează situației respective și vor deveni mai puțin anxioși, iar data viitoare se vor simți mai bine. Persoanele nu se așteaptă să fie evaluate negativ. Lucrurile stau diferit în cazul unei persoane cu fobie socială.
Aceasta va începe să devină îngrijorată, va simți discomfort în situația respectivă, iar data viitoare preocupările ei vor deveni și mai accentuate. Am putea spune, așadar, că fobia socială este o timiditate exagerată care cauzează neliniște, anxietate și evitarea anumitor situații.
2.8 Cauzele fobiei sociale
Cauza fobiei sociale nu este una generală, valabilă pentru toate persoanele. Ea nu poate fi atribuită unei persoane sau unei situații. Unele persoane sunt mai vulnerabile decât altele la apariția tulburărilor de anxietate. Acele persoane care sunt foarte sensibile la critică, care sunt preocupate să creeze impresii pozitive sunt mai susceptibile pentru fobia socială. Aceste preocupări se manifestă din copilărie, fiind menținute de-a lungul experienței de viață.Cu alte cuvinte, cauza fobiei nu este una generală, ci diferă de la individ la individ.
Una dintre principalele cauze este caracterul ei transmisibil la copiii la care unul sau chiar ambii părinți au o tulburare de anxietate, nu neapărat fobie socială. Unele dintre cauzele fobiei sociale provenite din mediu sunt: dificultăți de vorbire, desfigurare ca urmare a unei boli fizice, abuz, neglijare sau părinți foarte nervoși, trăirea unor experiențe rușinoase sau stânjenitoare.În cele mai multe situații, cauza poate fi o combinație între moștenirea genetică și mediu.
.Menținerea fobiei sociale
Reacțiile la problema ridicată de fobia socială sunt cele care o mențin. Aceste reacții creează cercul vicios al anxietății. Există trei tipuri de cercuri vicioase sau mecanisme de menținere pentru fobia socială. Ele sunt descrise mai jos, prin câteva exemple.
Evitarea menține anxietatea
Pentru că simptomele anxietății sunt neplăcute și dureroase, persoanele cu fobie socială evită situațiile sociale care le provoacă simptomele anxietății. Dar această reacție de evitare nu este utilă sau eficientă pe termen lung, întrucât evitarea restrânge aria activităților cotidiene și încurajează convingerea că situațiile sociale vor provoca întotdeauna anxietate.
În realitate, majoritatea simptomelor și a situațiilor nu sunt periculoase, deși persoanele cu fobie socială reacționează ca și cum ar fi. Aceasta se datorează asocierii anxietății cu anumite situații sociale. Dacă această legătură este puternică, experiența acelor situații este foarte inconfortabilă și apare dorința de a le evita. Evitarea, însă, nu mai permite ruperea sau slăbirea legăturii dintre situație și reacția de teamă.
Există tipuri subtile de evitare, mai puțin evidente ca evitarea întâlnirilor, a locurilor – restaurant, bar etc. Este vorba de evitarea gândurilor referitoare la anumite situații, evitarea unor părți ale interacțiunii sociale (inițierea conversației, privirea în ochii celorlalți etc.). Din păcate, deși evitarea poate apare pe moment, ca o eliberare, ea nu este o soluție pe termen lung, pentru că:
Eliberarea este doar temporară. Evitarea nu elimină sursa anxietății și nu elimină
Îngrijorările.
De fiecare dată când situația este evitată, confruntarea ulterioară devine mai dificilă.
Treptat apare dorința de a evita tot mai multe situații. Anxietatea se va răspândi,
afectând tot mai mult viața și activitatea persoanei.
“Frica de frică” menține anxietatea
Anxietatea socială este de multe ori neplăcută. Experiențele negative favorizează anticipațiile și predicțiile negative: "Dar dacă îmi va tremura mâna când voi lua paharul?", "Poate voi roși și toți vor observa", "Poate mă voi bloca", "Sigur voi face o greșeală" etc. (Aceste gânduri reflectă reacții fobice la situații sociale.)
În final se ajunge la teama de propriile simptome, care poate fi mai paralizantă decât teama de situațiile sociale. Acest tip de anxietate se numește "frica de frică", sau anxietate secundară.Ea este exprimată prin gânduri precum: "Știu că mă voi face de râs" sau "Asta m-a înspăimântat întotdeauna!"
Frica de frică poate provoca sau exacerba simptomele anxietății, împiedicând diminuarea ei. Astfel se va ajunge la intensificarea îngrijorărilor sau a fricii de frică care, la rândul ei, va accentua din nou simptomele.
Lipsa încrederii în sine menține anxietatea.Anxietatea socială reduce încrederea în sine, prin perturbarea activităților pe care alții le realizează ușor sau au fost realizate fără efort. Încrederea în sine vine din succesul acțiunilor personale (și se construiește prin realizarea cu succes a unor acțiuni). A face față unor lucruri care înainte erau dificile pentru d-voastră vă poate întări încrederea în propria persoană. Gândul că sunteți incapabil (ă) sau ciudat(ă), că ceilalți vă vor evalua negativ, vă va submina, însă, încrederea.Nimeni nu vă poate oferi încrederea în propria persoană, pentru că ea vine din propriul d-voastră succes.Când începi să eviți situațiile sociale și să nu mai ai încredere că poți să ai control asupra ta se creează un cerc vicios care vă mențin și accentuează problemele.Așa cum am menționat deja, îngrijorarea față de reacțiile celorlalți este o parte centrală a fobiei sociale. Ea influențează reacțiile d-voastră față de problemă: evitarea, frica de frică, lipsa încrederii mențin anxietatea. Când realizați anumite lucruri în fața altora: vorbiți la telefon, aveți o conversație, vorbiți la o întrunire considerați că ceilalți vă evaluează și vă critică.. Dacă credeți că ceilalți vă vor judeca aspru sau vă vor respinge dacă vor descoperi cum sunteți în realitate, crește riscul să deveniți nervos (nervoasă). Crește riscul să apară acele simptome care sunt observabile. Tentația de a evita expunerea apare atunci ca naturală, dar ea reduce încrederea că veți putea rezolva problema. Astfel vă veți îngrijora și mai mult data viitoare, și așa mai departe.
PARTEA PERSONALĂ
CAPITOLUL III
Scopul lucrarii mele este de a evidenția nivelul de activitate fizică la persoanele care prezintă anxietate fizică socială.
Material si metode
S-a examinat un eșantion de 241 de pacienți, majoritatea de sex feminin (65,5%), și proveniind din mediul urban. Majoritatea persoanelor analizate au fost salariați (52,3%) și numai 0,8 % au fost pensionați pe caz de boală. In ceea ce privește venitul, majoritatea persoanelor din studiu au refuzat sa ofere informțtii, 43,6% au avut venitul <1000 RON,17,8% venitul 1000-1500 RON,iar 5,8% venitul . >1500 RON
Criterii de excludere:persoanele cu varsta>70de ani,cele cu varsta <18ani,gravidele, persoanele cu probleme psihice și disfuncții cognitive și refuzul pacientului.
În acest sens,am folosit urmatoarele chestionare:
Evaluarea activității fizice s-a făcut cu Chestionarul Internațional de Activitate Fizică (International Physical Activity Questionnaire, IPAQ) – forma lungă tradus în limba română, conform recomandărilor pentru folosirea unui chestionar validat în altă limbă: chestionarul a fost tradus dublu-paralel și independent (din limba engleză în limba română) de către două persoane care cunosc bine ideile subiacente fiecărei întrebări, apoi chestionarul a fost tradus dublu invers (din limba română în limba engleză) de alți doi traducători (autorizați), pentru a se verifica dacă sunt încă prezente conceptele vehiculate pentru fiecare întrebare. S-au arbitrat apoi diferențele pe parcursul unei reuniuni de consens. S-au efectuat apoi câteva pre-testări cu întrebări din chestionar, ajungîndu-se apoi la forma finală. Chestionarul IPAQ este un instrument creat în principal pentru evaluarea activității fizice în rândul adulților, în studii epidemiologice; nu este creat ca instrument de evaluare a rezultatelor în studii intervenționale. A fost creat și evaluat pentru populații cu vârste între 15 și 69 de ani, de aceea nu se recomandă aplicarea acestui chestionar la cei cu vârste înafară acestor limite.
Forma lungă a chestionarului, aleasă în studiul de față, evaluează activitatea fizică desfășurată pe 4 domenii: la locul de muncă, pentru transport, în activitatea casnică și pentru recreere și sport. Toate întrebările se referă la intensitatea și durata activității fizice pe aceste domenii, efectuată în ultima săptămână. S-au calculat apoi pe baza unor formule MET- minute/săptămână pentru fiecare activitate. Într-o etapă ulterioară s-a calculat numărul de MET-minute/săptămână pentru fiecare domeniu de activitate fizică (desfășurată la serviciu, pentru transport, domestică sau pentru agrement) și de asemenea numărul de MET-minute/săptămână realizate prin cele 3 tipuri de activitate fizică (prin mers pe jos, prin activitate fizică moderată și prin activitate fizică viguroasă). Rezultatele se exprimă în două moduri: ca variabile continue, în MET-minute/săptămână (total și pentru fiecare activitate în parte) și categorial, aflîndu-se astfel dacă respondentul este "sedentar", "moderat activ" sau "activ".
Criteriile pentru a fi încadrat în una dintre cele 3 categorii sunt următoarele:
Activ: – desfășoară activitate fizică viguroasă cel puțin 3 zile/săptămână sau care acumulează cel puțin 1500 MET-minute/săptămână sau cel putin 7 sau mai multe zile de orice combinație între mers pe jos, activitate fizică moderată sau activitate fizică viguroasă care acumulează cel puțin 3000 MET-minute/săptămână
Moderat activ: 3 sau mai multe zile de actvitate fizică viguroasă cel puțin 20 de minute/zi sau 5 sau mai multe zile de activitate fizică moderată sau/și de mers pe jos de cel puțin 30 minute/zi sau 5 sau mai multe zile de orice combinație de mers pe jos, activitate fizică moderată sau activitate fizică viguroasă prin care se obține cel puțin 600 MET-minute/săptămână
Sedentar: fără activitate fizică sau un grad de activitate fizică prin care nu se ating criteriile pentru categoriile de mai sus.
Sedentarismul a fost evaluat în două moduri: primul, în chestionarul de evaluare a activității fizice există 2 întrebări, care nu sunt luate în calcul la stabilirea nivelului de activitate fizică, despre numărul de minute petrecute șezînd într-o zi normală (din timpul săptămânii și separat la sfârșitul săptămânii). S-a calculat astfel media minutelor petrecute șezînd/zi. Al doilea, s-a întrebat separat despre numărul de ore petrecute privind la televizor, într-o zi obișnuită, întrebarea avînd 5 variante de răspuns: "sub 1 oră", "între 1-2 ore", "între 2-3 ore", "între 3-4 ore" și "peste 4 ore".
Scala de anxietate fizica sociala (SPA). SPA este un inventar de auto-raporte de l2-itemi dezvoltat de Hart et al. (1989) pentru a măsura anxietatea fizica socială. Se cere persoanelor sa indice gradul în care declarațiile sunt caracteristice sau reale dintre ei pe o scară de tip Likert, cu 5puncte astfel:deloc semnificativ (I), putin semnificativ (2), moderat semnificativ (3), foarte semnificativ(4). și extrem de semnificati (5). SPA este folosit pentru a evalua gradul in care oamenii devin anxiosi atunci cand ceilalti le privesc corpul.Punctele 3,4,6,7,9,10,12- se calculeaza invers (1-5,2-4,3-3)
Scala pentru măsurarea stimei de sine (The Rosenberg Self-Esteem Scale) a fost concepută în 1965 de către dr. Morris Rosenberg pentru a oferi un instrument de măsură a nivelului autoestimat al stimei de sine. Scala unidimensională cuprinde 10 itemi și măsoară nivelele valorizării personale, încrederii în sine, satisfacției de sine, respectului de sine și deprecierii de sine, cu 4 posibilitați de răspuns între total dezacord (1 punct) si total acord (4 puncte).Itemii 2,5,6,8,9 se coteaza invers.Scorurile pot fi cuprinse între 10 si 40; scorurile ridicate indica o stimă de sine scazută. Coeficientul Cronbach = 0,89, raportat de autor, indica o
buna consistență internă iar fidelitatea test-retest e cuprinsă în studiile autorului între 0,85 (la o săptamana interval) si 0,88 (la doua saptamani interval). La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între:
10-16 puncte – stima de sine scazută
17-33 puncte – stima de sine medie
34-40 puncte – stima de sine înaltă
.
S-au efectat urmatoarele măsurători:
-greutatea:s-a efectuat cu ajutorul unui cantar digital,pacientul fiind cat mai sumar îmbracat și fără încălțăminte;
-înălțimea:am așezat pacientul în picioare cu spatele la tijă și la cursorul taliometrului,am rugat pacientul să stea cu spatele drept și călcâiele lipite de tija taliometrului,am coborât cursorul până la capul pacientului și am citit pe tijă gradația înălțimii
-circumferința abdominală:cu ajutorul bandei metrice la jumătatea distanței dintre cutia toracică și nivelul ombilicului.Se folosește pentru aprecierea țesutului adipos abdominal.
-circumferință șold:am trecut banda orizontal peste partea cea mai lată a șoldurilor.
-circumferință gat
-circumferință braț:pe partea externă a brațului între umăr și cot,am citit valoarea cea mai mare.
Toate măsurătorile au fost efectuate de două persoane,pe rând și verificate.
Cel mai utilizat indice este indicele de masă corporală (IMC) sau body
mass index (BMI), cunoscut și ca indice Quetelet.
IMC = greutatea/înălțimea2 (greutatea în kg și înălțimea în m2)
Indicele de masă corporală are avantajul că determină relații între greutate și înățime exprimate printr-un singur număr.
Prelucrare statistică
In analiza statistică s-au utilizat atât metodele descriptive, cât și cele analitice.
Analiza descriptivă – studiază și descrie boala ca fenomen de masă, utilizând criterii de timp, de loc și de caracteristici personale; pe baza acestei descrieri se formulează ipoteze privind factorii care condiționează apariția bolii. Prin urmare, epidemiologia descriptivă răspunde la 3 întrebări: când?, unde?, la cine se produc îmbolnăvirile?
După culegerea datelor, într-o formă accesibilă pentru a le asigura caracterul informațional, s-a efectuat prelucrarea acestora.
Acțiunile de prelucrare au cuprins etapa de ordonare, sistematizare, centralizare și reducere a volumului informațiilor culese, prin operații succesive de grupare, sortare, codificare și sintetizare.
Datele au fost exprimate sub o formă care să permită încadrarea lor în anumite categorii; o variabilă nu va fi înregistrată sub mai multe forme; gruparea datelor se va face pe categorii de variabile. Datele au fost centralizate în baze de date EXCEL și SPSS 17.0 și prelucrate cu funcțiile statistice la care acestea se pretează.
În prezentarea datelor s-au folosit intervalele de încredere la pragul de semnificație 95%, iar pentru testarea diferențelor s-au utilizat testele χ2 și t-Student.
Prelucrarea primară, respectiv sistematizarea datelor prin centralizare și grupare, au condus la obținerea indicatorilor primari, care se prezintă sub formă de mărimi absolute. Pe baza indicatorilor primari, prin diferite procedee statistice de comparare, abstractizare și generalizare s-au obținut indicatorii derivați.
Indicatorii derivați au rolul de a evidenția aspectele calitative ale unui ansamblu, vizând relația dintre diferite părți ale unui grup de pacienți sau diferite caracteristici, legături de interdependență dintre variabile. S-au folosit următorii indicatori derivați: indicatori ai valorii medii: media aritmetică simplă, mediana, modulul; indicatori ai dispersiei: deviația standard, variația.
Testul ANOVA constă în analiza dispersiei variabilei dependente. În ANOVA simpla totalul dispersiei provine din două surse: intragrupal și intergrupal. Ambele surse reflectă dispersia datorata selecției randomizate a eșantionului.
În calculul diferenței semnificative dintre două medii, testul t-Student ține cont de măsurarea variabilității și ponderea observațiilor. Testul calculează un t pe baza mediei și abaterii standard pentru fiecare lot în parte, în funcție de numărul gradelor de libertate (GL). Plecând de la „ipoteza nulă”, care presupune că între grupurile studiate nu există nici o diferență, calculând valoarea lui t și comparându-l cu t tabelar, dacă valoarea calculată este mai mare decât cea tabelară atunci ipoteza nulă este respinsă, iar diferența este declarată „semnificativă statistic”. Pragul de semnificație unanim acceptat este de 95% adică p=0,05. Cu cât valoarea lui p este mai mică decât această valoare cu atât semnificația este mai puternică.
Testul 2 este un test neparametric, ce compară 2 sau mai multe repartiții de frecvențe provenite din aceeași populație; se aplică atunci când evenimentele așteptate se exclud. Uneori, când o frecvență din formula de calcul este mică, se aplică Yates pentru corecția formulei, pentru a obține o estimare mai mare a diferenței. Dacă p obținut este mai mic decât cel tabelar la pragul de semnificație de 95%, evenimentele nu se exclud – în acest caz se pune problema dacă sunt dependente.
Coeficient de corelație „Spearman” (r) are valori cuprinse între -1 și 1. Cu cât valoarea lui r este mai apropiată de 1 (corelație directă) sau de -1 (corelație indirectă) parametri sunt dependenți unul de altul.
REZULTATE
Caracteristici descriptive ale pacientilor luati in studiu
S-a examinat un eșantion de 241 de pacienți, majoritatea de sex feminin (65,5%), și proveniind din mediul urban. Majoritatea persoanelor analizate au avut ocupația de 2 (52,3%) și numai 0,8 % erau 5 (ocupația). In ceea ce privește venitul, majoritatea persoanelor din studiu au refuzat sa ofere informații, 43,6% au avut venitul 1, 17,8% venitul 2, iar 5,8% venitul 3.
Tabelul I. Caracteristici sociodemografice
Nu s-au observat diferențe semnificative in ceea ce privește distribuția sexelor in funcție de mediul de proveniență.
Figura 1.sexu masculin și feminin vs.mediu de proveniență
Virsta participanților a variat intre 18 si 65 de ani, fiind in medie de 35,66 ± 11,79 ani. Un procent de 46,5% dintre persoane au avut virsta de 35-59 ani și numai 2,1% peste 60 de ani.
Figura 2.varsta participanților
S-a observat că persoanele din mediul rural au avut in special ocupatia de 3 si 4, in timp ce toate persoanele cu ocupația de 5 au provenit din mediul urban. Participantii din mediul urban au avut mai frecvent ocupația de 6, remarcindu-se astfel diferențe semnificative statistic ale distribuției ocupației in raport cu mediul de proveniență (p˂0,001).
Figura 3. Ocupație vs. mediu de proveniență
Majoritatea participanților au avut studii medii (64,3%), existind un procent de 7,1% participanți cu studii primare si gimnaziale. Mai mult de un sfert dintre persoane au avut studii superioare (28,6%).
Figura 4.studiile participanților
In mediul rural ponderea persoanelor care au absolvit mai puțin de 8 clase a fost mai mare comparativ cu mediul urban (12,6% vs. 3,9%). Ponderea participanților cu studii superioare a fost mai mare in mediul urban (33,8% vs. 19,5%, p=0.006):
Figura 5.educație vs.mediu de proveniență
In categoria de virsta sub 25 de ani, 49,3% dintre persoane au avut studii superioare, iar 50,7% studii medii. In cazul persoanelor cu virsta cuprinsă intre 25 si 35 de ani, 52,6% au avut studii medii, 42,1% studii superioare si 5,3% studii primare si gimnaziale. In ceea ce privește grupa de virsta 35-59 ani, 9,8% au absolvit mai puțin de 8 clase, iar 10,2% mai mult de 12 clase. in rindul persoanelor cu virste peste 60 de ani au predominat cele care au absolvit mai puțin de 8 clase (60%) și numai 40% au avut studii licele. Diferența distribuției categoriei de educație in raport cu virsta a fost semnificativă (p;0,001):
Figura 6.varsta vs.educație
In ceea ce priveste bolile cronice, s-a observat o prevalenta de 20,7% a HTA, de 14,9% a diabetului zaharat si de 8,3% a hepatitei cronice. Ponderea afectiunilor cronice a fost mai mare la pacientii din mediul urban, dar diferentele inregistrate nu au fost semnificative.
In ceea ce privește frecvența hipertensiunii, diferențele in raport cu grupa de virsta au fost semnificative (p;0,001), fiind intilnită la 3% dintre personele cu virsta sub 25 de ani, la 1,8% dintre cele cu virsta de 25-35 de ani, la 38,4% dintre cele cu virste cuprinse intre 35 si 59 de ani si la 80% dintre cele cu virsta peste 60 de ani.
Niciun participant cu virsta sub 35 de ani nu fusese diagnosticat cu diabet in momentul intrarii in studiu. Diabetul zaharat era diagnosticat la 28,6% dintre persoanele cu virste cuprinse intre 35 si 59 de ani si la 80% dintre cele cu virste peste 60 de ani (p˂0,001).
Figura 7.varsta vs DZ
In ceea ce priveste hepatita cronică, distribuția pe grupe de virste a avut o dispoziție diferită comparativ cu HTA sau DZ, fiind mai frecvent intilnită la virste tinere (p=0,002): 19,4% dintre participanții cu virsta sub 25 de ani, 3,5% dintre cei cu virste intre 25 si 35 de ani, 4,5% dintre cei cu virste intre 35 si 59 de ani si 0% dintre cei peste 60 de ani, cunoscindu-se a avea aceasta afecțiune.
Figura 8.varsta vs.hepatita
Procentul personaleor care au declarat ca urmeaza un regim alimentar a fost de 17%. In mediul urban 18,2% dintre participanți au declarat că țin dietă, iar in cel rural de 14,9% (p=0,595). Se remarcă diferențe importante in raport cu grupa de virsta a persoanelor care au declarat că urmează o dietă (p˂0,001): 3% dintre cele cu virsta sub 25 de ani, 3,5% dintre cele cu virsta de 25-35 ani, 30,4% dintre cele cu virsta de 35-59 de ani si 60% dintre cele cu virsta peste 60 de ani.
Figura 9.varsta vs.dieta
Dintre persoanele cu studii superioare doar 5,8%,iar in cazul celor cu studii medii 19,4% au declarat că urmează o dieta. In schimb 41,2% dintre pesroanele care absolviseră mai putin de 9 clase au declarat ca respectă un regim. S-a remarcat o diferență semnificativă a distribuției in raport cu grupa de virsta a persoanelor care declarau ca urmează o dieta (p˂0,001).
Figura 10.studii vs.dieta
In ceea ce privește tipul de dieta, 14,5% au declarat ca urmează regim pentru diabet.
Majoritatea participanților au fost normoponderali (41,08%). Ponderea celor cu suprapondere a fost de 28,22%, iar a celor cu obezitate de 30,71%.
In ceea ce privește greutatea măsurată aceasta a fost in medie de 78,28 kg, variind intre 46 si 145 kg, iar IMC-ul măsurat a fost in medie de 27,25 kg/m2.
Anxietatea fizică socială și statusul ponderal
Anxietatea fizică socială
evaluarea consistenței interne a scalei SPA
Chestionar silueta (BSQ)
Chestionar Rosenberg (stima de sine) – analiza consistentei interne
Majoritatea pacienților au declarat că măsura in care se simt confortabil cu infățișarea lor fizică este moderat semnificativă pentru ei. Numai 6,22% au declarat că nu este semnificativ cit de confortabil se simt referitor la infățișarea lor fizică, iar 12,86% au declarat că acest lucru este extrem de semnificativ pentru ei.
Studenții si elevii au considerat că măsura in care se simt confortabil cu infățișarea lor fizică este importantă pentru ei, in timp ce agricultorii au considerat in proporție de29,4% că acest lucru nu este important pentru ei. Persoanele casnice și pensionarii au considerat in majoritatea cazurilor că este importanta sau foarte importanta felul in care se simt cu imaginea lor.
Cu toate că, așa cum era de asteptat, importanța acordată infățișării fizice scade cu virsta, se remarcă faptul că și pentru o proportie importantă de pensionari imaginea este importantă.
Dacă pentru 35,3% dintre participanții cu studii sub 9 clase măsura in care se simt confortabil cu imaginea lor fizică este redusă, pentru 33,3% dintre cei cu studii superioare aceasta este importantă.
S-a observat ca 48,6% dintre obezi au acordat o importanta moderata, gradului in care se simt confortabil cu imaginea lor corporala. Un procent asemanator de pacienti supraponderal au dat un raspuns similar la acest item al chestionarului SPA.
Majoritatea normoponderalilor au considerat insa ca au acordat o importanta mare sau foarte mare felului in care se simt in legatura cu imaginea lor corporala.
Majoritatea persoanelor au declarat ca importanta acordata felului in care hainele purtate ii pot face sa arate prea grasi sau prea slabi era redusa (24,48%) sau foarte redusa (22,0%). Numai 5,8% acest lucru este extrem de important.
Studentii si elevii au considerat ca masura imbracamintea le poate afecta infatisarea lor fizica este moderat importanta pentru ei, in timp ce agricultorii au considerat in proportie de 32,5% ca acest lucru este putin semnificativ pentru ei. Persoanele casnice si pensionarii au considerat in majoritatea cazurilor ca este neimportanta sau foarte putin importanta felul in care imbracamintea ii avantajeaza sau nu.
Importanta acordata efectului hainelor asupra infatisarii fizice nu s-a modificat cu virsta sau cu nivelul de educatie.
S-a observat ca 30% dintre obezi au acordat o importanta moderata, gradului in care se simt confortabil in raport cu infatisarea cu imaginea lor corporala. Un procent asemanator de pacienti supraponderali au dat un raspuns similar la acest item al chestionarului SPA.
Majoritatea normoponderalilor au considerat insa ca au acordat o importanta moderata felului in care se simt in legatura cu imaginea lor corporala.
S-a observat ca mai mult de jumatate dintre persoanele cu talie groasa au acordat o importanta moderata, gradului in care se simt confortabil in raport cu efectul realizat de imbracaminte asupra imaginii lor corporala.
Procentul persoanelor cu CA normala care au acordat o importanta semnificativ mai mare comparatvi cu cele cu talie groasa asupra felului in care infatisarea lor este afectata de imbracaminte.
Majoritatea pacientilor au declarat ca masura in care se simt tensionati de infatisarea lor fizica este foarte semnificativa pentru ei. Numai 10,13% au declarat ca nu este semnificativ cit de tensionati se simt in raport cu infatisarea lor fizica, iar 14,18% au declarat ca acest lucru este extrem de semnificativ pentru ei.
Ponderea persoanelor care au declarat ca pentru ei este importanta sau foarte importanta tensiunea pe care o simt in legatura cu silueta lor au fost semnificativ mai mare in rindul studentilor si, salariatilor, in timp ce a celor care nu au resimtit acest efect a fost mai mare in cazul pensionarilor, persoanelor cu handicap si a celor casnice.
Odată cu virsta scade ponderea persoanelor care acordă o importanță deosebită siluetei.
In mod paradoxal persoanele care au declarat mai frecvent ca și-ar dori să nu mai fie preocupate de silueta lor sunt cele normoponderale, pentru cele obeze sau cu suprapondere, aceasta informație fiind de importanță moderată.
O situație similară intilnim și in ceea ce privește circumferința abdominală, persoanele cu talie normală parind sa fie mult mai ingrijorate de silueta lor comparativ cu cele cu talie groasa.
Pentru 24,48% dintre pacienți este extrem de semnificativ dacă cineva le evaluează in mod negativ greutatea,doar 4,14% au afirmat că acest lucru este deloc semnificativ.
Ponderea persoanelor care au declarat ca pentru ei este important că alți oameni le evaluează in mod negativ greutatea este semnificativă pentru ambele sexe.
Pentru studenții și salariați este foarte important că alți oameni le evaluează în mod negativ greutatea sau dezvoltarea musculară.
O situație similară intilnim și in ceea ce privește circumferința abdominală, persoanele cu talie normală parind sa fie mult mai ingrijorate de silueta lor comparativ cu cele cu talie groasa.
Majoritatea pacientilor au declarat ca măsura in care se simt bine cand se uită în oglindă este moderat semnificativa pentru ei. Numai 3,73% au declarat ca nu este semnificativ referitor la infatisarea lor fizica, iar 12,86% au declarat ca acest lucru este extrem de semnificativ pentru ei.
Studenții si elevii au considerat că masura in care se simt confortabil cand se privesc în oglindă este importantă pentru ei, in timp ce agricultorii au considerat in proportie de11,8% că acest lucru nu este important pentru ei. Persoanele casnice si pensionarii au considerat in majoritatea cazurilor că este importantă sau foarte importantă felul in care se simt cu imaginea lor.
Așa cum era de asteptat, importanța acordată infațișării fizice scade cu virsta, se remarcă faptul că și pentru o proportie importantă de pensionari imaginea este importantă.
Dacă pentru 5,9% dintre participanții cu studii sub 9 clase măsura in care se simt bine cand se privesc în oglindă este redusă, pentru 43,5% dintre cei cu studii superioare aceasta este importantă.
S-a observat ca 42,9% dintre obezi au acordat o importantă moderată, gradului in care se simt cu imaginea lor corporală cand se uită în oglindă. Un procent asemanator de pacienți supraponderali au dat un raspuns similar la acest item al chestionarului SPA.
Majoritatea normoponderalilor au considerat insa ca au acordat o importanta mare sau foarte mare felului in care se simt in legatura cu imaginea lor corporală.
Majoritatea pacientilor au declarat că în anumite circumstanțe trăsăturile lor îi deranjează și este foarte semnificativ pentru ei. Numai 4,56% au declarat ca nu este semnificativ cu trăsăturile care-i deranjează, iar 19,91% au declarat ca acest lucru este extrem de semnificativ pentru ei.
Majoritatea pacienților au declarat că masura in care se simt confortabil de felul în care alții le privesc corpul este moderat semnificativa pentru ei. Numai 7,47% au declarat ca nu este semnificativ cit de confortabil se simt referitor la cum ceilalții se uită la ei, iar 21,58% au declarat ca acest lucru este extrem de semnificativ pentru ei.
Majoritatea participanților au afirmat că sunt timizi atunci cand trebuie să-și expună corpul,doar pentru 8,29% acest lucru este deloc semnificativ și pentru 21,16% este extrem de semnificativ.
17,84%dintre participanți au afirmat că nu au nimic împotrivă dacă cineva le privește corpul.
Pentru mulți dintre ei acest lucru este important.
Scorul total de anxietate fizică socială a avut o valoare medie de 39,51, variind intre 19 si 56 de puncte.
Anxietatea fizică socială s-a corelat cu parametrii antropometrici (IMC, circumferința abdominală, circumferința șoldului, circumferința brațului). La analiza pe sexe se remarcă insă că aceste corelații rămin semnificative doar in cazul sexului feminin.
Se observă o corelație slabă, dar semnificativă intre valoarea scorului SPA si nr de clase absolvite.
Corelația parametrilor antropometrici cu scorul SPA s-a menținut doar in cazul persoanelor cu studii medii. In cazul persoanelor cu studii superioare singura corelație semnificativă a fost intre circumferința șoldului și scorul SPA.
Normoponderalii au avut cel mai mare scor SPA 41,23±5,53, supraponderalii de 38,54 ±5,68,iar obezii de 38,27±5,67 , diferența intre categoriile de IMC fiind semnificativă (p=0,001).
La o analiza post-hoc Bonferroni s-a observat ca această diferență semnificativă a fost intre normoponderali si supraponderali (p=0,006) și intre normoponderali și obezi (p=0,003). Nu s-au observat diferențe semnificative ale scorului SPA intre persoanele cu obezitate si cele cu suprapondere.
O situație similară s-a remarcat și in cazul circumferinței abdominale, persoanele cu talie groasă avind un sor SPA mai scăzut (p;0,001).
Scorul BSQ a variat intre 13-69, avind in lotul analizat o valoare medie de 30,39.
S-a remarcat o corelație semnificativă intre scorul BSQ si scorul SPA, adică o relație inversă intre imaginea corporală și scorul de la anxietate fizică socială.
S-a observat o corelație semnificativă intre BSQ si parametrii antropometrici, există o corelație semnificativă, menținută insă la analiza pe sexe doar in cazul femeilor.
Nu s-a observat o corelație importantă intre BSQ și vârstă.
Scorul BSQ a diferit semnificativ intre categoriile de IMC.
Diferența semnificativă a fost numai intre pacienții normoponderali și cei cu obezitate.
O situație similară s-a remarcat și intre persoanele cu talie normală și cele cu obezitate abdominală.
Stima de sine a fost evaluat prin chestionarul Rosenberg, scorul obținut fiind in medie de.33,02., și variind intre 17 si 79 de puncte.
S-a observat o corelație semnificativă intre stima de sine si anxietatea socială (stima de sine scăzind odată cu creșterea nivelului de anxietate socială), precum si intre stima de sine si imaginea corporală.
Există o corelație negativă intre stima de sine si parametrii antropometrici.
Stima de sine si IMC
Relația dintre efectul regulat al mișcării si statusul ponderal
Activitatea fizică
Evaluata prin chestionarul IPAQ (descriere la material si metode)
Caracterizarea generala a lotului – dpdv al activității fizice
In lotul studiat activitatea fizică legată de servici a reprezentat in medie 8018,346 MET/săptămina (95%IC 3163,428-12873,265), fără a exista diferențe semnificative intre sexe (p=0,966). Nu s-au remarcat diferente semnificative intre sexe in ceea ce privește activitatea fizică realizată pentru deplasare (p=0,104), activitatea casnică (p=0,564), agrement (p=0,223).
In ceea ce privește activitatea fizică ușoară și cea totală nu s-au remarcat diferențe intre cele 2 sexe (p=0,454, respectiv p=0,939). Bărbații au desfășurat in medie mai multă activitate fizică moderată (p=0,006) și intensă comparativ cu femeile (p=0,001).
Perioada de sedentarism (minute/saptamina) a fost mai mare in cazul femeilor: atit timpul pe care participanții l-au petrecut stând jos la muncă, acasă,în timp ce făceau treburile casnice și în timpul liber timpul petrecut stând la birou,vizitând prietenii,citind sau stând jos,întins pentru a se uita la televizor (p=0,003), dar si când s-a inclus timpul petrecut într-un vehicul despre care deja ați menționat (p=0,003).
In lotul studiat activitatea fizică legată de servici si cea legată de deplasare nu au existat diferențe semnificative intre mediul urban si mediul rural (p=0,668; p=0,197). S-au remarcat diferențe semnificative intre mediile de proveniența in ceea ce privește activitatea fizică realizată pentru activitatea casnică (p=0,001), agrement (p=0,031).
Persoanele din mediul urban au avut o cheltuială energetică mai mare per ansamblu (p=0,896), realizată prin desfășurarea activităților fizice ușoare (p=0,501). Participanții din mediul rural au desfășurat in medie mai multă activitate fizică moderată (p=0,006). Nu s-au constat diferențe intre medii in ceea ce privește cheltuiala energetică realizată prin desfașurarea activităților fizice intense (p=0,122).
Perioada de sedentarism (minute/saptamina) a fost mai mare in cazul paticipanților din mediul urban: atit timpul pe care participanții l-au petrecut stând jos la muncă, acasă,în timp ce făceau treburile casnice și în timpul liber timpul petrecut stând la birou,vizitând prietenii,citind sau stand jos,întins pentru a se uita la televizor (p=0,006), dar și cind s-a inclus timpul petrecut într-un vehicul despre care deja ați menționat (p=0,009).
In lotul studiat activitatea fizică legată de servici și cea legată de deplasare nu au existat diferențe semnificative intre categoriile de virsta (p=0,514; p=0,186). S-au remarcat diferențe semnificative intre categoriile de virsta in ceea ce privește activitatea fizică realizată pentru activitatea casnică (p=0,032) si agrement (p=0,000).
Persoanele din categoria de virsta 35-59 ani au avut o cheltuială energetică mai mare per ansamblu (p=0,432) realizată prin desfășurarea activităților fizice ușoare (p=0,007). Participanții cu virsta intre 35 si 59 ani au desfășurat in medie mai multă activitate fizică moderată (p=0,007). S-au constat diferențe intre medii in ceea ce privește cheltuiala energetică realizată prin desfășurarea activităților fizice intense intre categoriile de virsta (p=0,004).
Perioada de sedentarism (minute/saptamina) a fost mai mare in cazul paticipanților virstnici: atit timpul pe care participanții l-au petrecut stând jos la muncă, acasă,în timp ce faceau treburile casnice și în timpul liber timpul petrecut stând la birou,vizitând prietenii,citind sau stând jos,întins pentru a se uita la televizor (p=0,011), dar și cind s-a inclus timpul petrecut într-un vehicul despre care deja ați menționat (p=0,022).
In lotul studiat activitatea fizică legată de servici si cea legată de deplasare nu au existat diferențe semnificative intre categoriile formate prin gradul de școlarizare (p=0,572; p=0,353). S-au remarcat diferențe semnificative intre categoriile de educație in ceea ce privește activitatea fizică realizată pentru activitatea casnică (p=0,016) si agrement (p=0,000).
Nu s-au constat diferențe in raport cu gradul de școlarizare in ceea ce priveste cheltuiala energetică realizată prin desfășurarea activităților fizice ușoare (p=0,763), moderate (p=0,084) sau intense (p=0,126).
Perioada de sedentarism (minute/saptamina) a fost mai mare in cazul paticipanților cu studii sub 12 clase: atit timpul pe care participanții l-au petrecut stând jos la muncă, acasă,în timp ce faceau treburile casnice și în timpul liber timpul petrecut stând la birou,vizitând prietenii,citind sau stand jos,întins pentru a se uita la televizor (p=0,004), dar si cind s-a inclus timpul petrecut într-un vehicul despre care deja ați menționat (p=0,007).
Activitatea fizica si categoria de IMC
In lotul studiat activitatea fizică legată de servici si cea legată de activitățile casnice nu au existat diferențe semnificative intre categoriile formate de IMC (p=0,242; p=0,088). S-au remarcat diferențe semnificative intre categoriile de educație in ceea ce privește activitatea fizică realizată pentru activitatea legată de deplasare (p=0,006) si agrement (p=0,000), normoponderalii fiind cei care au declarat cel mai mare consum energetic din desfășurarea acestor activități.
Nu s-au constat diferențe in raport cu categoria de IMC in ceea ce privește cheltuiala energetică realizată prin desfășurarea activităților fizice ușoare (p=0,348), moderate (p=0,127) sau intense (p=0,129).
Perioada de sedentarism (minute/saptamina) a fost mai mare in cazul paticipanților cu obezitate: atit timpul pe care participanții l-au petrecut stând jos la muncă, acasă,în timp ce făceau treburile casnice și în timpul liber timpul petrecut stând la birou,vizitând prietenii,citind sau stând jos,întins pentru a se uita la televizor (p=0,000), dar si cind s-a inclus timpul petrecut într-un vehicul despre care deja ați menționat (p=0,000).
Activitatea fizica si categoria de CA
In lotul studiat activitatea fizică legată de servici nu a condus la diferențe semnificative intre categoriile formate de CA (p=0,658). S-au remarcat diferențe semnificative intre categoriile de CA in ceea ce privește activitatea fizică realizată pentru activitatea legată de deplasare (p=0,032), casnică (p=0,010) si agrement (p=0,000), persoanele cu talie normală fiind cele care au declarat cel mai mare consum energetic realizat prin desfășurarea acestor activități.
Nu s-au constat diferențe in raport cu categoria de CA in ceea ce privește cheltuiala energetică realizată prin desfășurarea activităților fizice ușoare (p=0,676), moderate (p=0,250) sau intense (p=0,763).
Perioada de sedentarism (minute/saptamina) nu a fost mai mare in cazul paticipanților cu obezitate abdominală (CA groasa): atit timpul pe care participanții l-au petrecut stând jos la muncă, acasă,în timp ce făceau treburile casnice și în timpul liber timpul petrecut stând la birou,vizitând prietenii,citind sau stand jos,întins pentru a se uita la televizor (p=0,929), dar si cind s-a inclus timpul petrecut într-un vehicul despre care deja ați menționat (p=0,890).
Activitatea fizică legată de servici s-a corelat pozitiv cu valoarea IMC, remarcindu-se o relație de directă proporționalitate cu cit crește cheltuiala energetică realizată la servici, cu atit IMC crește. De asemenea s-a observat faptul ca există o relație de directă proporționalitate intre cheltuiala energetică desfășurată pentru activități casnice si CA. Insă intre activitatea fizică legată de deplasare si cea legată de activitățile din timpul liber pe de o parte, si parametrii antropometrici pe de alta parte, exista o relație de inversă proporționalitate semnificativă.
Corelatii cheltuiala energetica recreere si parametrii antropometrici
Activitatea fizică ușoară este corelată invers cu valoarea parametrilor antropometrici, cu cit cheltuiala energetică realizată prin desfășurarea activităților fizice ușoare este mai mare, cu atit valoarea indicilor antropometrici este mai redusă. Activitatea fizică intensă s-a corelat invers proporțional cu valoarea IMC.
Sedentarismul este corelat direct cu valoarea parametrilor antropometrici, cu cit numărul de minute petrecute șezind este mai mare, cu atit valoarea indicilor antropometrici este mai mare.
Pacienții cu obezitate au declarat un numar semnificativ mai mare de zile pe săptămina in care desfășoară activități fizice complexe cum ar fi ridicare de greutăți, săpături sau construcții grele la locul de muncă (p=0,002; IPAQ 1). Cu toate acestea numarul de ore petrecute in zilele in care activitatea fizică intensă face parte din munca nu a diferit semnificativ intre categoriile de IMC (p=0,283 IPAQ 3). Pacienții cu obezitate au declarat un numar mai redus de zile (3,01) in care au facut activități fizice moderate cum ar fi căratul sau transportatul unor lucruri ușoare la servici comparativ cu cei supraponderali (3,68) și cu cei normoponderali (3,27), fără ca diferențele să fie semnificative (p=0,214). Numărul de minute petrecute la servici pentru desfășurarea activităților fizice moderate (IPAQ5) a fost de 87,88 in cazul normoponderalilor, de 114,56 in cazul supraponderalilor și de 121,43 in cazul persoanelor cu obezitate (p=0,215). Numărul de zile in care persoanele au declarat că au mers cel puțin 10 minute neintrerupt la servici a fost de 2,96 in cazul normoponderalilor, 3,28 in cazul supraponderalilor si de 7,84 in cazul persoanelor cu obezitate, fără ca diferența inregistrată să fie semnificativă statistic (p=0,354; IPAQ 6). Numărul de minute petrecute mergind intr-una din astfel de zile a fost mai redus in cazul supraponderalilor (p=0,124).
Persoanele normoponderale au declarat că au folosit un mijloc de transport spre locul de muncă intr-un numar mai mare de zile comparativ cu cele suparponderale sau obeze (IPAQ 8 p=0,119). Numărul de minute petrecute pe zi in mijloacele de transport spre servici sau magazine a fost mai mare in cazul normoponderalilor (p=0,043; IPAQ 9). Numărul de zile pe săptamina in care s-au deplasat la servici cu bicicleta a fost mai mare in cazul supraponderalilor (IPAQ 10, p=0,119). Numărul de minute de deplasare la servici cu bicicleta pe zi a fost mai redus in cazul persoanelor obeze (IPAQ 11, p=0,201). Numprul de zile in care deplasarea la servici s-a realizat pe jos (mers neintrerupt cel putin 10 minute IPAQ12) a fost de 4,50 zile in cazul normoponderalilor, fără a diferi semnificativ (p=0,088). Numărul de mintute de mers pe jos intr-una din astfel de zile a fost de 42,46 minute, fiind mai mare in cazul normoponderalilor (p=0,168).
In ceea ce privește activitatea casnică numărul de zile petrecute pe săptamina pentru efectuarea unor activități fizice complexe cum ar fi ridicarea unor greutăți, tăierea lemnelor, curățatul zăpezii sau săpatatul in gradină sau in curte a fost semnificativ mai redus in cazul supraponderalilor (0,60 zile), comparativ cu normoponderalii (1,28) si obezii (1,01), (p=0,019; IPAQ 14). Numărul de minute petrecute zilnic cu astfel de activități a fost de asemenea mai scăzut in cazul celor cu greutate normală (p=0,002; IPAQ 15). Numărul de zile in care participanții au declarat desfășurarea unor activități casnice de intensitate moderată (cărarea unor lucruri ușoare, spălarea geamurilor, greblatul in gradină sau in curte) a fost mai mare in cazul supraponderalilor, fara a se remarca diferențe semnificative (p=0,422; IPAQ 16). Numărul de minute petrecute zilnic cu realizarea activităților casnice de intensitate moderată a fost deasemenea mai mare in cazul supraponderallilor (p=0,208). Numărul de zile ocupate de realizarea unor activități casnice ce au implicat un efort ușor nu a diferit semnificativ intre categoriile de IMC (p=0,370). Numărul de minute acordate realizării activităților fizice ușoare a fost mai mare in cazul participanților cu obezitate (p=0,108, IPAQ 19), fără ca diferența sa fie semnificativă.
Numărul de zile in care au mers neintrerupt mai mult de 10 minute in ultimile 7 zile in timpul liber a fost semnificativ mai mare (p=0,000; IPAQ 20) in cazul persoanelor cu greutate normală (2,14), comparativ cu cele supraponderale (1,90) și cu cele cu obezitate (0,83). Numărul de minute alocate in fiecare zi pentru realizarea acestei activități a fost deasemenea semnificativ mai mare in cazul normoponderalilor (p=0,000; IPAQ 21).
Numărul de zile (p=0,030) și de minute pe zi (p=0,036) alocate desfășurării unor activități fizice complexe cel puțin 10 minute neintrerupt (aerobic, alergat, innot), a fost mai mare in cazul normoponderalilor.
Supraponderalii au declarat un număr mai mare de zile pe săptamina (p=0,062), iar normoponderalii de minute pe zi (p=0,015) in care au declarat că au efectuat activități moderate (mers pe bicicleta, inot normal, tenis).
Numărul de minute petrecute șezind a fost semnificativ mai mare in cazul obezilor (p=0,000), atit in cursul zilelor lucrătoare , cit si in cele de weekend.
ANEXE
ANEXA 1
Anxietatea fizica sociala (SPA)
Chestionarul urmator contine afirmatii privind corpul dvs.fizic sau infatisarea dvs. exterioara (“siluetadvs.”).
Prin silueta intelegem structura si forma corpului dvs., in special tesutul adipos (grasimea), tonusul muscular si proportiile corpului in general.
Instructiuni :Cititi cu atentie fiecare punct si indicati cat de semnificativ este pentru dvs.fiecare afirmatie conform urmatoarei scale :
Delocsemnificativpentru mine
Putin semnificativpentru mine
Moderatsemnificativpentru mine
Foartesemnificativpentru mine
Extrem de semnificativpentru mine
Sunt comfortabil/a cu infatisarea mea fizica.
Niciodatanu m-as ingrijorasa port haine ce pot sa ma faca sa arat prea subtire sau cu exces de greutate
Mi-as dori sa nu fiu atat de tensionat/a ( ingrijorat/a) de silueta mea.
Sunt momente cand sunt deranjat/a de ganduri cum ca alti oameni evalueaza( in mod negativ) greutatea sau dezvoltarea mea musculara.
Ma simt bine cu corpul meu cand ma uit in oglinda.
In anumite circumstante sociale, trasaturile neatractive ale corpului meu ma enerveaza/deranjeaza.
In prezenta celorlalti, ma simt nelinistit/a in privinta siluetei mele.
Ma simt comfortabil/a de cum corpul meu este vazut de altii.
M-as simti incomfortabil/a( stanjenit/a) sa stiu ca altcineva imi evalueaza corpulmeu.
Sunt timid/a cand trebuie sa-mi expun corpul celor din jur.
De obicei suntrelaxat/a cand cineva imi priveste in mod evident corpul meu.
In costum de baie, ma simt des stanjenit/a ( incomfortabil/a) de proportiile corpului meu.
ANEXA 2
Chestionar-activitate fizica (IPAQ)
Suntem interesați să aflăm despre tipul activitatilor fizice pe care oamenii le fac in viața de zi cu zi.Vă vom intreba despre timpul pe care il petreceți ,fiind activ fizic in ultimele 7 zile.
Vă rugăm să răspundeți la fiecare intrebare,chiar dacă nu vă considerați o persoană activa.Vă rugăm să vă gândiți la activitățile pe care le faceți la serviciu,în cadrul locuinței și a grădinei,transportului dintr-un loc în altul și în timpul rămas liber , exerciții fizice sau sporturi.
Gândiți-vă la toate activitățile fizice viguroase sau moderate pe care le-ați efectuat în ultimele 7 zile.Activitățile fizice viguroase se referă la activitățile care necesită un efort fizic mare și care vă fac să respirați mai greu decât normal(“să gâfâiți”).Activitățile moderate se referă la activitățile ce necesită un efort fizic moderat și care vă fac să respirați puțin mai greu decât normal.
Partea I.Activitatea fizică legată de slujba dumneavoastră.
Prima secțiune este despre munca dumneavoastră.Aceasta include slujbele platite,agricultura,activități de voluntariat ,activități școlare și orice alte activități fizice neplătite pe care le efectuați în afara casei dumneavoastră.
Nu includeți munca neplătită pe care o faceți în jurul casei,cum ar fi:treburile casnice,grădinăritul,întreținerea generală și îngrijirea familiei.Acestea vor fi în partea aIII a.
1.În prezent aveți un loc de munca sau faceți orice altă muncă neplătită în afara casei dumneavoastră?
Da
Nu
Următoarele întrebări sunt despre toată activitatea fizică pe care ați făcut-o în ultimele 7 zile,fie că a fost plătită sau nu.Aceasta nu include mersul la și de la locul de muncă.
2.În câte din ultimele 7 zile ați făcut activități fizice complexe cum ar fi:ridicarea de greutăți,săpături,construcții grele sau urcarea unor scări,ca parte din munca dumneavoastră?
Gândiți-vă numai la acele activități fizice pe care le-ați făcut pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt.
Zile pe săptămână
Nici o activitate fizică complexă legată de locul de munca →Treci la întrebarea 4
3.Cât de mult timp petreci de obicei într-una din acele zile făcând activitate fizică intensă ca parte a muncii dumneavoastră?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
4.Din nou,gândiți-vă numai la acele activități fizice pe care le-ați făcut pentru cel putin 10 minute neîntrerupte.În câte din cele 7 zile ați făcut activități fizice moderate,precum:carat sau transportat lucruri ușoare ca parte a muncii dumneavoastră?Vă rugăm sa nu luați în calcul mersul pe jos.
Zile pe săptămână
Nici o activitate fizică moderată la locul de muncă.→Treci la întrebarea 6.
5.Cât de mult timp petreci de obicei în una din acele zile făcând activități fizice moderate ca parte a muncii dumneavoastră?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
6.În câte din ultimele 7 zile ați mers pe jos pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt ca parte a muncii dumneavoastră?Vă rugam să nu luați în considerare mersul pe jos până la sau de la muncă.
Zile pe saptămână
Nu ați mers pe jos în timpul serviciului → Treci la partea a IIa
7.Cât de mult timp petreceti de obicei ,în una din aceste zile mergând (ca parte a muncii dvs)?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
Partea aIIa .Activitatea fizică.
Aceste întrebări sunt despre modul în care vă deplasați dintr-un loc în altul ,inclusiv în locuri precum:locul de munca,magazine,filme ,ș.a.m.d.
8.În câte din ultimele ați călătorit într-un autovehicul ca:tren,autobus,mașină,tramvai sau alt tip de vehicul cu motor?
Zile pe săptămână.
Nu călătoresc într-un vehicul cu motor→Treci la întrebarea 10.
9.Cât de mult timp petreceți de obicei ,într-una din acele zile în care călatoriți într-un tren,autobus,mașină,tramvai sau alt tip de vehicul cu motor?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
Acum,gândiți-vă doar la mersul pe bicicletă sau mersul pe jos,pe care l-ați fi putut face pentru a merge la /de la munca,sau pentru a vă deplasa dintr-un loc în altul.
10.În câte din ultimele 7 zile ați mers cu bicicleta pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt ,pentru a vă deplasa dintr-un loc în altul?
Zile pe săptănână.
Nu mergeți cu bicicleta→Treceți la întrebarea 12.
11.Cât de mult timp din cadrul uneia din acele zile obișnuiești să mergi pe bicicletă dintr-un loc în altul?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
12.În câtedin ultimele 7 zile ați mers pe jos pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt,pentru a vă deplasa dintr-un loc în altul?
Zile pe săptămână.
Nu mergeți pe jos dintr-un loc în altul→Treceți la partea a IIIa.
13.Cât de mult timp în cadrul uneia din acele zile obișnuiți să petreceți mergând pe jos ,dintr-un loc în altul?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
Partea aIIIa.Muncă casnică,menținerea casei,îngrijirea familiei.
Această secțiune este despre unele din activitățile fizice pe care este posibil să le fi făcut în ultimele 7 zile în casă,sau în jurul ei,precum:muncă casnică,gradinărit,curățenie generală și îngrijirea familiei dvs.
14.Gândiți-vă doar la acele activități pe care le-ați făcut cel puțin 10 minute neîntrerupt.
În câte din ultimele 7 zile ați făcut activități fizice complexe precum:ridicarea unor greutăți,tăierea lemnelor,curățatul zăpezii sau săpatul în grădină sau în curte.
Zile pe saptămână.
Nici o activitate complexă în grădină sau curte→Treceti la întrebarea 16.
15.Cât de mult timp din cadrul uneia din acele zile folosiți în mod obișnuit pentru a face activități fizice intense în curte sau grădină?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
16.Din nou,gândiți-vă doar la acele activități pe care le-ați făcut pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt.În câte din ultimele 7 zile ați făcut activități moderate precum:cărarea unor lucruri ușoare,spălarea geamurilor ,greblatul în grădină sau curte.
Zile pe săptămână.
Nici o activitate moderată în grădină sau curte→Treceți la întrebarea 18.
17.Cât de mult timp din cadrul uneia din acele zile petreceți făcând activități fizice moderate în grădină sau curte?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
18.Din nou,gândiți-vă doar la acele activități pe care le-ați făcut pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt .În câte din ultimele 7 zile ați făcut activitate moderată precum:cărarea unor lucruri ușoare,spălarea geamurilor și a podelelor,măturat în casă .
Zile pe săptămână.
Nici o activitate moderată în casă→Treceți la partea a Iva.
19.Cât de mult timp din cadrul uneia din acele zile petreceți făcând activități fizice moderate în casa dumneavoastră.
Ore pe zi.
Minute pe zi.
Partea aIVa.Recreere ,sport,activitate fizică făcută în timpul liber.
Această secțiune este despre toate activitățile fizece pe care le-ați făcut în ultimele 7 zile doar pentru recreere,sport,exercițiu sau petrecerea timpului liber.Vă rog să nu includeți nici una din activitățile pe care deja le-ați mentionat.
20.Neluînd în calcul mersul pe jos despre care deja ați menționat ,în câte din ultimele 7 zile ați mers pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt în timpul liber?
Zile pe săptămână.
Fără mers în timpul liber→Treceți la întrebarea 22.
21.Cât timp din cadrul uneia din acele zile petreceți de obicei mergând pe jos în timpul liber?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
22.Gândiți-vă doar la acele activități fizice pe care le-ați făcut pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt.În câte din ultimele 7 zile ați făcut activități fizice complexe precum:aerobic,alergat,înnot în timpul dumneavoastră liber?
Zile pe săptămână.
Nici o activitate complexă în timpul liber→Treceți la întrebarea 24
23.Cât timp din cadrul uneia din acele zile petreceți de obicei pentru a face activități fizice complexe în timpul dumneavoastra liber.
Ore pe zi.
Minute pe zi.
24.Gândiți-vă doar la acele activități pe care le-ați făcut pentru cel putin 10 minute neîntrerupte .În câte din ultimele 7 zile ați făcut activități fizice moderate precum:mersul pe bicicletă normal,inot normal și tenis în timpul dumneavoastră liber?
Zile pe săptămână
Nici o activitate moderată în timpul liber→Treceți la partea aVa
25.Cât timp din cadrul uneia din acele zile petreceți de obicei pentru a face activități fizice moderate în timpul dumneavoastră liber?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
Partea aVa.Timpul petrecut stand jos.
Ultimele întrebări sunt despre timpul pe care îl petreceți stând jos la muncă,acasă,în timp ce faceți treburile casnice și în timpul liber.Acestea pot include:timpul petrecut stând la birou,vizitând prietenii,citind sau stand jos,întins pentru a se uita la televizor.Nu includeți timpul petrecut într-un vehicul despre care deja ați menționat.
26.Cât de mult timp din cadrul uneia din cele 7 zile ați petrecut stand jos?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
27.Cât timp dintr-o zi de weekend(din ultimele 7 zileați petrecut stand jos?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
ANEXA 3
CHESTIONAR-obezitate
Varsta (ani)
Sex : M □ F □ ( M=1/F=2)
Mediu de provenienta : Urban □ Rural□ (U=1/R=2)
Nr. de claseabsolvite
Ocupatie :
Student/elev ( 1)
Salariat (2)
Agricultor (3)
Casnic (4)
Handicapat/pensionatboala (5)
Pensionar (6)
Venit
Nedeclarat (0)
<1000 RON (1)
1000-1500 RON (2)
>1500 RON(3)
7.Antecedente
Hipertensiunearteriala Da□ Nu□ ( 1=Da/2=Nu)
Bolicardiovasculare :
Angina pectorala Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Infarct miocardic Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Stent coronarian Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Fibrilatieatriala Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Accident vascular cerebral Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Ateriopatieobliteranta a membrelorinferioare Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Diabetzaharat Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Hepatita Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
8.Tineti vreun regim alimentar? Care ?( 1=Da/2=Nu)
9. Greutatea maxima (kg) pe careatiavut-o ? La cevarsta(ani)?
10. Greutatea minima(kg)pe care atiavut-o ? La ce varsta(ani)?
11. Greutatea actuala(kg) / inaltimeadvs.(m).
12.De cate ori va cantariti ?
Zilnic/de maimulteoripezi ( 6=foarte des)
2-3 ori/saptamana ( 5=des)
1 data/saptamana (4=moderat)
1-2 ori/luna (3=rar)
Mai putin de o data /luna ( 2=foarterar)
Niciodata (1)
13. De cand ati inceput sa cresteti in greutate ? (varsta-ani)
14. Factori asociati cresterii in greutate:
Nici un factor (0)
Nasterea (1)
Imobilizare la pat (2)
Contracepticeorale (3)
Medicamente(ex.Prednison) (4)
Boliendocrinologice ( Cushing, Hipotiroidie) (5)
Practicareaanterioara a unui sport de performanta (6)
Depresie/ bolipsihice (7)
Menopauza (8)
15.Complicatiile obezitatii : (0=faracomplicatii)
Mecanice (1)
Artroze(1)
Lombosciatica(2)
Metabolice (2)
Diabetzaharat (1)
Dislipidemii(2)
Hiperuricemie(3)
Cardiovasculare(3)
Hipertensiunearteriala (1)
Angina pectorala(2)
Infarct miocardic(3)
Stent coronarian(4)
Fibrilatieatriala(5)
Arteriopatieobliteranta a membrelorinferioare(6)
Accident vascular cerebral(7)
Apnee in somn (4)
Sforaiti ?(1)
Somnolent dimineata(2)
Cineva v-a spusca vi se opresterespiratia in somn ?(3)
Masuratori:
Greutatea(kg)
Inaltimea (m)
Circumferintaabdominala (cm)
Circumferinta sold (cm)
Circumferinta gat (cm)
Circumferinta brat (cm)
ANEXA 4
Chestionar siluetă(BSQ)
Notati de la:
1- Niciodata
2- Rar
3-Câteodatǎ
4- Des
5- Foarte des
6- Întotdeuna
1.Ați fost atât de îngrijorat/ă în privința siluetei dumneavoastră încăt ați crezut că ar trebui să țineți dietă?
2.Fiind cu persone slabe v-a făcut conștient de silueta dumneavoastră?
3.Ați remarcat silueta altor persoane și ați crezut că silueta dumneavoastră a fost comparată într-un mod nefavorabil?
4.Dezbracat/ă (ca de exemplu când faceți baie),vă face să vă simțiți gras/ă?
5.V-ați simțit excesiv de mare și rotund?
6.V-ați simțit rușinat de corpul dumneavoastră?
7.Îngrijorările în privința siluetei v-au determinat să țineți dietă?
8.Credeți că aveți această siluetă pentru că vă lipsește autocontrolul?
9.V-a îngrijorat că alte persoane pot vedea “colăceii” din jurul taliei dumneavostră?
10.Credeți că nu e corect că alte persoane sunt mai slabe decât dumneavostră?
11.Privind la reflexia dumneavostră(în oglindă sau vitrina unui magazin )v-a făcut să fiți nemulțumit/ă de silueta dumneavostră?
12.Sunteți mai conștient/ă în privința siluetei dumneavostră când sunteți în compania altor oameni?
13.Îngrijorările asupra siluetei v-au făcut să credeți că ar trebui sa exersați?
ANEXA 5
Chestionar Rosenberg
1.În linii mari sunt mulțumit de mine.
2.Uneori cred că nu sunt bun de
nimic.
3.Cred că am un număr de calitați bune.
4.Sunt capabil să fac lucrurile la fel
de bine ca majoritatea oamenilor.
5.Cred că nu am prea multe de care
sa fiu mandru/ă.
6.Cu siguranță mă simt nefolositor
uneori.
7.Cred că sunt o persoană de valoare,
cel puțin pe același plan cu ceilalți.
8.Mi-aș dori să pot avea mai mult
respect pentru persoana mea.
9.În general,sunt inclinat să cred că
sunt un ratat/ă.
10.Iau o atitudine pozitivă referitor la persoana mea.
ANEXE
ANEXA 1
Anxietatea fizica sociala (SPA)
Chestionarul urmator contine afirmatii privind corpul dvs.fizic sau infatisarea dvs. exterioara (“siluetadvs.”).
Prin silueta intelegem structura si forma corpului dvs., in special tesutul adipos (grasimea), tonusul muscular si proportiile corpului in general.
Instructiuni :Cititi cu atentie fiecare punct si indicati cat de semnificativ este pentru dvs.fiecare afirmatie conform urmatoarei scale :
Delocsemnificativpentru mine
Putin semnificativpentru mine
Moderatsemnificativpentru mine
Foartesemnificativpentru mine
Extrem de semnificativpentru mine
Sunt comfortabil/a cu infatisarea mea fizica.
Niciodatanu m-as ingrijorasa port haine ce pot sa ma faca sa arat prea subtire sau cu exces de greutate
Mi-as dori sa nu fiu atat de tensionat/a ( ingrijorat/a) de silueta mea.
Sunt momente cand sunt deranjat/a de ganduri cum ca alti oameni evalueaza( in mod negativ) greutatea sau dezvoltarea mea musculara.
Ma simt bine cu corpul meu cand ma uit in oglinda.
In anumite circumstante sociale, trasaturile neatractive ale corpului meu ma enerveaza/deranjeaza.
In prezenta celorlalti, ma simt nelinistit/a in privinta siluetei mele.
Ma simt comfortabil/a de cum corpul meu este vazut de altii.
M-as simti incomfortabil/a( stanjenit/a) sa stiu ca altcineva imi evalueaza corpulmeu.
Sunt timid/a cand trebuie sa-mi expun corpul celor din jur.
De obicei suntrelaxat/a cand cineva imi priveste in mod evident corpul meu.
In costum de baie, ma simt des stanjenit/a ( incomfortabil/a) de proportiile corpului meu.
ANEXA 2
Chestionar-activitate fizica (IPAQ)
Suntem interesați să aflăm despre tipul activitatilor fizice pe care oamenii le fac in viața de zi cu zi.Vă vom intreba despre timpul pe care il petreceți ,fiind activ fizic in ultimele 7 zile.
Vă rugăm să răspundeți la fiecare intrebare,chiar dacă nu vă considerați o persoană activa.Vă rugăm să vă gândiți la activitățile pe care le faceți la serviciu,în cadrul locuinței și a grădinei,transportului dintr-un loc în altul și în timpul rămas liber , exerciții fizice sau sporturi.
Gândiți-vă la toate activitățile fizice viguroase sau moderate pe care le-ați efectuat în ultimele 7 zile.Activitățile fizice viguroase se referă la activitățile care necesită un efort fizic mare și care vă fac să respirați mai greu decât normal(“să gâfâiți”).Activitățile moderate se referă la activitățile ce necesită un efort fizic moderat și care vă fac să respirați puțin mai greu decât normal.
Partea I.Activitatea fizică legată de slujba dumneavoastră.
Prima secțiune este despre munca dumneavoastră.Aceasta include slujbele platite,agricultura,activități de voluntariat ,activități școlare și orice alte activități fizice neplătite pe care le efectuați în afara casei dumneavoastră.
Nu includeți munca neplătită pe care o faceți în jurul casei,cum ar fi:treburile casnice,grădinăritul,întreținerea generală și îngrijirea familiei.Acestea vor fi în partea aIII a.
1.În prezent aveți un loc de munca sau faceți orice altă muncă neplătită în afara casei dumneavoastră?
Da
Nu
Următoarele întrebări sunt despre toată activitatea fizică pe care ați făcut-o în ultimele 7 zile,fie că a fost plătită sau nu.Aceasta nu include mersul la și de la locul de muncă.
2.În câte din ultimele 7 zile ați făcut activități fizice complexe cum ar fi:ridicarea de greutăți,săpături,construcții grele sau urcarea unor scări,ca parte din munca dumneavoastră?
Gândiți-vă numai la acele activități fizice pe care le-ați făcut pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt.
Zile pe săptămână
Nici o activitate fizică complexă legată de locul de munca →Treci la întrebarea 4
3.Cât de mult timp petreci de obicei într-una din acele zile făcând activitate fizică intensă ca parte a muncii dumneavoastră?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
4.Din nou,gândiți-vă numai la acele activități fizice pe care le-ați făcut pentru cel putin 10 minute neîntrerupte.În câte din cele 7 zile ați făcut activități fizice moderate,precum:carat sau transportat lucruri ușoare ca parte a muncii dumneavoastră?Vă rugăm sa nu luați în calcul mersul pe jos.
Zile pe săptămână
Nici o activitate fizică moderată la locul de muncă.→Treci la întrebarea 6.
5.Cât de mult timp petreci de obicei în una din acele zile făcând activități fizice moderate ca parte a muncii dumneavoastră?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
6.În câte din ultimele 7 zile ați mers pe jos pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt ca parte a muncii dumneavoastră?Vă rugam să nu luați în considerare mersul pe jos până la sau de la muncă.
Zile pe saptămână
Nu ați mers pe jos în timpul serviciului → Treci la partea a IIa
7.Cât de mult timp petreceti de obicei ,în una din aceste zile mergând (ca parte a muncii dvs)?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
Partea aIIa .Activitatea fizică.
Aceste întrebări sunt despre modul în care vă deplasați dintr-un loc în altul ,inclusiv în locuri precum:locul de munca,magazine,filme ,ș.a.m.d.
8.În câte din ultimele ați călătorit într-un autovehicul ca:tren,autobus,mașină,tramvai sau alt tip de vehicul cu motor?
Zile pe săptămână.
Nu călătoresc într-un vehicul cu motor→Treci la întrebarea 10.
9.Cât de mult timp petreceți de obicei ,într-una din acele zile în care călatoriți într-un tren,autobus,mașină,tramvai sau alt tip de vehicul cu motor?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
Acum,gândiți-vă doar la mersul pe bicicletă sau mersul pe jos,pe care l-ați fi putut face pentru a merge la /de la munca,sau pentru a vă deplasa dintr-un loc în altul.
10.În câte din ultimele 7 zile ați mers cu bicicleta pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt ,pentru a vă deplasa dintr-un loc în altul?
Zile pe săptănână.
Nu mergeți cu bicicleta→Treceți la întrebarea 12.
11.Cât de mult timp din cadrul uneia din acele zile obișnuiești să mergi pe bicicletă dintr-un loc în altul?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
12.În câtedin ultimele 7 zile ați mers pe jos pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt,pentru a vă deplasa dintr-un loc în altul?
Zile pe săptămână.
Nu mergeți pe jos dintr-un loc în altul→Treceți la partea a IIIa.
13.Cât de mult timp în cadrul uneia din acele zile obișnuiți să petreceți mergând pe jos ,dintr-un loc în altul?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
Partea aIIIa.Muncă casnică,menținerea casei,îngrijirea familiei.
Această secțiune este despre unele din activitățile fizice pe care este posibil să le fi făcut în ultimele 7 zile în casă,sau în jurul ei,precum:muncă casnică,gradinărit,curățenie generală și îngrijirea familiei dvs.
14.Gândiți-vă doar la acele activități pe care le-ați făcut cel puțin 10 minute neîntrerupt.
În câte din ultimele 7 zile ați făcut activități fizice complexe precum:ridicarea unor greutăți,tăierea lemnelor,curățatul zăpezii sau săpatul în grădină sau în curte.
Zile pe saptămână.
Nici o activitate complexă în grădină sau curte→Treceti la întrebarea 16.
15.Cât de mult timp din cadrul uneia din acele zile folosiți în mod obișnuit pentru a face activități fizice intense în curte sau grădină?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
16.Din nou,gândiți-vă doar la acele activități pe care le-ați făcut pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt.În câte din ultimele 7 zile ați făcut activități moderate precum:cărarea unor lucruri ușoare,spălarea geamurilor ,greblatul în grădină sau curte.
Zile pe săptămână.
Nici o activitate moderată în grădină sau curte→Treceți la întrebarea 18.
17.Cât de mult timp din cadrul uneia din acele zile petreceți făcând activități fizice moderate în grădină sau curte?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
18.Din nou,gândiți-vă doar la acele activități pe care le-ați făcut pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt .În câte din ultimele 7 zile ați făcut activitate moderată precum:cărarea unor lucruri ușoare,spălarea geamurilor și a podelelor,măturat în casă .
Zile pe săptămână.
Nici o activitate moderată în casă→Treceți la partea a Iva.
19.Cât de mult timp din cadrul uneia din acele zile petreceți făcând activități fizice moderate în casa dumneavoastră.
Ore pe zi.
Minute pe zi.
Partea aIVa.Recreere ,sport,activitate fizică făcută în timpul liber.
Această secțiune este despre toate activitățile fizece pe care le-ați făcut în ultimele 7 zile doar pentru recreere,sport,exercițiu sau petrecerea timpului liber.Vă rog să nu includeți nici una din activitățile pe care deja le-ați mentionat.
20.Neluînd în calcul mersul pe jos despre care deja ați menționat ,în câte din ultimele 7 zile ați mers pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt în timpul liber?
Zile pe săptămână.
Fără mers în timpul liber→Treceți la întrebarea 22.
21.Cât timp din cadrul uneia din acele zile petreceți de obicei mergând pe jos în timpul liber?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
22.Gândiți-vă doar la acele activități fizice pe care le-ați făcut pentru cel puțin 10 minute neîntrerupt.În câte din ultimele 7 zile ați făcut activități fizice complexe precum:aerobic,alergat,înnot în timpul dumneavoastră liber?
Zile pe săptămână.
Nici o activitate complexă în timpul liber→Treceți la întrebarea 24
23.Cât timp din cadrul uneia din acele zile petreceți de obicei pentru a face activități fizice complexe în timpul dumneavoastra liber.
Ore pe zi.
Minute pe zi.
24.Gândiți-vă doar la acele activități pe care le-ați făcut pentru cel putin 10 minute neîntrerupte .În câte din ultimele 7 zile ați făcut activități fizice moderate precum:mersul pe bicicletă normal,inot normal și tenis în timpul dumneavoastră liber?
Zile pe săptămână
Nici o activitate moderată în timpul liber→Treceți la partea aVa
25.Cât timp din cadrul uneia din acele zile petreceți de obicei pentru a face activități fizice moderate în timpul dumneavoastră liber?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
Partea aVa.Timpul petrecut stand jos.
Ultimele întrebări sunt despre timpul pe care îl petreceți stând jos la muncă,acasă,în timp ce faceți treburile casnice și în timpul liber.Acestea pot include:timpul petrecut stând la birou,vizitând prietenii,citind sau stand jos,întins pentru a se uita la televizor.Nu includeți timpul petrecut într-un vehicul despre care deja ați menționat.
26.Cât de mult timp din cadrul uneia din cele 7 zile ați petrecut stand jos?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
27.Cât timp dintr-o zi de weekend(din ultimele 7 zileați petrecut stand jos?
Ore pe zi.
Minute pe zi.
ANEXA 3
CHESTIONAR-obezitate
Varsta (ani)
Sex : M □ F □ ( M=1/F=2)
Mediu de provenienta : Urban □ Rural□ (U=1/R=2)
Nr. de claseabsolvite
Ocupatie :
Student/elev ( 1)
Salariat (2)
Agricultor (3)
Casnic (4)
Handicapat/pensionatboala (5)
Pensionar (6)
Venit
Nedeclarat (0)
<1000 RON (1)
1000-1500 RON (2)
>1500 RON(3)
7.Antecedente
Hipertensiunearteriala Da□ Nu□ ( 1=Da/2=Nu)
Bolicardiovasculare :
Angina pectorala Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Infarct miocardic Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Stent coronarian Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Fibrilatieatriala Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Accident vascular cerebral Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Ateriopatieobliteranta a membrelorinferioare Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Diabetzaharat Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
Hepatita Da□ Nu□ (1=Da/2=Nu)
8.Tineti vreun regim alimentar? Care ?( 1=Da/2=Nu)
9. Greutatea maxima (kg) pe careatiavut-o ? La cevarsta(ani)?
10. Greutatea minima(kg)pe care atiavut-o ? La ce varsta(ani)?
11. Greutatea actuala(kg) / inaltimeadvs.(m).
12.De cate ori va cantariti ?
Zilnic/de maimulteoripezi ( 6=foarte des)
2-3 ori/saptamana ( 5=des)
1 data/saptamana (4=moderat)
1-2 ori/luna (3=rar)
Mai putin de o data /luna ( 2=foarterar)
Niciodata (1)
13. De cand ati inceput sa cresteti in greutate ? (varsta-ani)
14. Factori asociati cresterii in greutate:
Nici un factor (0)
Nasterea (1)
Imobilizare la pat (2)
Contracepticeorale (3)
Medicamente(ex.Prednison) (4)
Boliendocrinologice ( Cushing, Hipotiroidie) (5)
Practicareaanterioara a unui sport de performanta (6)
Depresie/ bolipsihice (7)
Menopauza (8)
15.Complicatiile obezitatii : (0=faracomplicatii)
Mecanice (1)
Artroze(1)
Lombosciatica(2)
Metabolice (2)
Diabetzaharat (1)
Dislipidemii(2)
Hiperuricemie(3)
Cardiovasculare(3)
Hipertensiunearteriala (1)
Angina pectorala(2)
Infarct miocardic(3)
Stent coronarian(4)
Fibrilatieatriala(5)
Arteriopatieobliteranta a membrelorinferioare(6)
Accident vascular cerebral(7)
Apnee in somn (4)
Sforaiti ?(1)
Somnolent dimineata(2)
Cineva v-a spusca vi se opresterespiratia in somn ?(3)
Masuratori:
Greutatea(kg)
Inaltimea (m)
Circumferintaabdominala (cm)
Circumferinta sold (cm)
Circumferinta gat (cm)
Circumferinta brat (cm)
ANEXA 4
Chestionar siluetă(BSQ)
Notati de la:
1- Niciodata
2- Rar
3-Câteodatǎ
4- Des
5- Foarte des
6- Întotdeuna
1.Ați fost atât de îngrijorat/ă în privința siluetei dumneavoastră încăt ați crezut că ar trebui să țineți dietă?
2.Fiind cu persone slabe v-a făcut conștient de silueta dumneavoastră?
3.Ați remarcat silueta altor persoane și ați crezut că silueta dumneavoastră a fost comparată într-un mod nefavorabil?
4.Dezbracat/ă (ca de exemplu când faceți baie),vă face să vă simțiți gras/ă?
5.V-ați simțit excesiv de mare și rotund?
6.V-ați simțit rușinat de corpul dumneavoastră?
7.Îngrijorările în privința siluetei v-au determinat să țineți dietă?
8.Credeți că aveți această siluetă pentru că vă lipsește autocontrolul?
9.V-a îngrijorat că alte persoane pot vedea “colăceii” din jurul taliei dumneavostră?
10.Credeți că nu e corect că alte persoane sunt mai slabe decât dumneavostră?
11.Privind la reflexia dumneavostră(în oglindă sau vitrina unui magazin )v-a făcut să fiți nemulțumit/ă de silueta dumneavostră?
12.Sunteți mai conștient/ă în privința siluetei dumneavostră când sunteți în compania altor oameni?
13.Îngrijorările asupra siluetei v-au făcut să credeți că ar trebui sa exersați?
ANEXA 5
Chestionar Rosenberg
1.În linii mari sunt mulțumit de mine.
2.Uneori cred că nu sunt bun de
nimic.
3.Cred că am un număr de calitați bune.
4.Sunt capabil să fac lucrurile la fel
de bine ca majoritatea oamenilor.
5.Cred că nu am prea multe de care
sa fiu mandru/ă.
6.Cu siguranță mă simt nefolositor
uneori.
7.Cred că sunt o persoană de valoare,
cel puțin pe același plan cu ceilalți.
8.Mi-aș dori să pot avea mai mult
respect pentru persoana mea.
9.În general,sunt inclinat să cred că
sunt un ratat/ă.
10.Iau o atitudine pozitivă referitor la persoana mea.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Relatia Dintre Practicarea Regulata a Activitatii Fizice Si Anxietatea Fizica Sociala (ID: 166093)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.