Relatia Dintre Investitiile In Capitalul Uman Si Castiguri

Economie

Relatia Dintre Investitiile In Capitalul Uman Si Castiguri

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

TEORIA CAPITALULUI UMAN: RELAȚIA DINTRE INVESTIȚIILE ÎN CAPITALUL UMAN ȘI CÂȘTIGURI

CUPRINS

1. INTRODUCERE

2. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU

2.1. Capitalul uman pe parcursul timpului

2.2. Investițiile în capitalul uman

3. STUDIU DE CAZ

3.1. Metodologie

3.2. Ipotezele lucrări

3.3. Rezultatele cercetării

3.4. Analiza rezultatelor

4. CONCLUZII

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

ANEXE

INTRODUCERE

Educația reprezintă un tip de investiție în capitalul uman. Educația în România este un subiect care a provocat interes dintotdeauna. Se spune că din cauza deficiențelor în educație și a investițiilor precare în acest domeniu, țara noastră nu poate excela în toate planurile. Trebuie să recunoaștem că există o diferență majoră între sistemul de educație din România și cel din celelalte țari din Europa, deși o comparație în acest sens pare destul de greu de întocmit, având în vedere că nu s-ar putea surprinde toate aspectele acestui domeniu. În ciuda acestor impedimente, există topuri ale celor mai bune sisteme de educație, iar România nu are parte de cele mai bune locuri și nici resursele oferite de stat în sprijinul studenților și elevilor. (ANEXE, Tabelul 1). Totodată, trebuie menționat faptul că se fac eforturi, in sensul investițiilor în capitalul uman pentru a se încerca diminuarea discrepanțelor educaționale, dar și spre a se incerca imprimarea unor atitudini și aptitudini care să ajute individul, „resursa umană” în viitoarele interacțiuni cu mediul antreprenorial, cu piața muncii.

Am ales să studiez tema referitoare la Teoria Capitalului Uman și anume investițiile în capitalul uman deoarece mi-a solicitat atenția în mod special și am vrut să cunosc mai multe lucruri despre acest domeniu. În documentarea mea am observat că inițiatorul Teoriei Capitalului Uman, Gary S. Becker, a făcut referire la capitalul uman, corelând diferite variabile cum ar fi investițiile în capitalul uman și familia, investițiile în capitalul uman și câștigurile (salariile), deasemenea diferitele articole pe care le-am abordat au arătat o inclinație a atenției cu predilecție spre capitalul uman și dezvoltarea economică sau socială, dar am ales sa aprofundez în prezentul studiu legatura dintre investițiile in educație si caștigurile din diferite surse, mai exact, intenția indivizilor de a folosi o anumita suma de bani.

Rezultatul lucrării poate folosi pentru a afla legatura dintre învățământul universitar și mediul de afaceri deoarece această legatură „ca și dezvoltarea de competențe antreprenoriale, în România, aceste aspecte, nu sunt abordate decât sporadic și declarativ”

Obiectivul general al lucrării este observarea tendinței de a utiliza o anumită sumă de bani, în funcție de tipul sistemului educațional, mai exact, în funcție de specializarea pe care individul o urmează. Dat fiind faptul că majoritatea cunoștințelor, competențelor, calificărilor se însușesc în școală, prin intermediul procesului instructiv-educativ, educației și implicit învățământului superior i-a fost recunoscut rolul determinant pe care îl are în acumularea și dezvoltarea capitalului uman, în consecință în dezvoltarea economică a unei țari.

În susținerea obiectivului general, lucrarea mea este detaliată pe urmatoarele obiective specifice: înțelegerea conceptului de capital uman și investiții în capitalul uman si pregatire profesionala, înțelegerea conceptului de risc.

Lucrarea face referire la două subiecte de actualitate în România, investițiile în educație și tendința de indivizilor în ceea ce privește utilizarea banilor. Pentru a percepe mai bine tema abordată – investițiile în capitalul uman – în contextul învățământului superior în România, aș dori să precizez incă de la început faptul că am analizat resursa umana, in cazul meu studenții/absolvenții mai multor facultați sau universități din București (Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Drept din cadrul Universității din București și Universitatea Politehnică din București), prin intermediul unor chestionare cu ajutorul cărora am resușit să creez o cercetare calitativă.

Lucrarea are la bază o bibliografie variată ca și metodologie, axându-se în special pe documentații, articole de specialitate, analize de specialitate, dar și cărți referitoare la inițiatorul temei prezentate, toate acestea relevând stadiul actual al cercetării temei.

Prezenta lucrare este structurară pe trei capitole. Primele două capitole prezintă aspecte teoretice ale capitalului uman, investițiilor în capitalul uman (educație) și pregătire profesională și efectele acestora asupra câștigurilor, iar cel de-al treilea capitol este un studiu de caz, sub forma interpretării datelor rezultate în urma unei cercetări în rândul studenților de la mai multe universități.

STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU

Capitalul uman pe parcursul timpului

Adesea utilizat pentru a face referire la resursele umane, capitalul uman este definit ca „resursele productive concentrate în resurse de muncă, competențe și cunoaștere” . Practic, capitalul uman este format din capital educațional, abilități dobândite de indivizi în procesul de dezvoltare școlară și nu numai în cadrul acestuia și capital biologic, reprezentat de starea de sănatate a individului ce dă abilitățile fizice pe care o persoană le deține. În lucrarea de față mă voi axa pe analiza capitalului educațional și anume cum influențează diferite investiții în capitalul educațional intenția indivizilor de a plasa banii pe piața de capital. Capitalul educațional se prezintă în două forme diferite. Există, în primul rând abilitățile și cunoștințele dobândite în urma participării la sistemele educaționale formale, studii atestate de fiecare dată prin diplome. În al doilea rând, există acele cunoștințe și abilități dobândite în interacțiunea cu societatea sau în cadrul familiei sau orice alte cunoștințe dobândite în cursul vieții (ANXE, Diagrama 1). Atât primele cât și cele din urmă, formează individul, adică viitoarea resursă umană cu rol hotărâtor în crearea de valoare. Resursele umane au rol de forță creatoare de valoare și valoare de întrebuințare în procesul muncii.

Conceptul de capital uman reflectă investiția în educație și dezvoltarea unor competențe și aptitudini necesare pentru realizarea unei anumite activități economice. Valoarea acestei investiții în educație, depinde pe de o parte de cheltuielile efectuate cu educația, iar pe de altă parte de beneficiile viitoare anticipate, generate de cunoștințele dobândite prin educație, aspect asupra căruia ne vom axa în lucrarea de față.

Originea acestui studiu poate fi plasată la momentul descoperirii că în Statele Unite, după creșterea înregistrată de capitalul fizic și de activitatea depusă în favoarea acestuia, se manifestă, o creștere în venit, dar ea poate fi căutată și în sublinierile acordate de unii economiști, importanței educației în promovarea dezvoltării economice.

Ceea ce s-a numit „revoluția capitalului uman” a început cu aproximativ șase decenii în urmă. Pionierii domeniului îi includ pe Theodore W. Schultz, Iacob Mincer, Milton Friedman, Sherwin Rosen și alți profesori asociați ai universității din Chicago, deși ideea este acceptată și investigată de economiști, cu mult timp în urmă. Evoluția temporală a abordărilor capitalului uman poate începe de la William Petty (1623 – 1687) care a inițiază ideea conformă căreia "Dezvoltarea individului reprezintă un concept care trimite cu gândul la capitalul fix și capacitățile individului legate de producție constituie element de capital circulant". Deasemena, urmașul de seamă al lui Petty, Adam Smith (1723 – 1790) plasează conceptele potrivit cărora "Capitalul educațional, definit drept capacitățile dobândite și folositoare ale tuturor locuitorilor sau membrilor societății, provine dintr-o investiție anterioară care are comportamentul capitalului fix." Deasemenea, Smith crede că "Diviziunea muncii are ca avantaj creșterea îndemânării indivizilor." și că "Investițiile în educație sunt considerate surse viitoare de venit." În continuare, Leon Walras (1834 – 1910) subliniază rolul educației în formarea cunoștințelor și experienței. Alt economist preocupat de acest domeniu, Friedrich List (1789 – 1846) consideră că "Avuția națională este rezultatul investițiilor în educație și pregătirea profesională". Alfred Marshall (1842 – 1924), unul dintre cei mai influenți economiști din timpurile sale, autor al cărții "Principles of Economics (1890)" subliniază că "Emanciparea socială nu se putea realiza fără o emancipare educațională", descoperind cercul vicios: “oamenii erau săraci pentru că nu erau educați, dar nu se puteau educa pentru că erau săraci”, cerc ce s-ar fi transformat într-unul virtuos dacă statul ar fi intervenit în ajutorul celor aflați în dificultate și care nu își puteau identifica interesele. Lista economiștilor preocupați de capitalul uman continuă cu Karl Marx (1818 – 1883) care scoate în evidența faptul că există o relație între instruire și salarizare, dar și ideea conform căreia capitalul uman are un rol îl formarea capitalului etnic. Irving Fisher (1867 – 1947) susține că educația reprezintă o investiție care poate influența nivelul veniturilor viitoare și intră în categoria de capital.

Jacob Mincer (1922 – 2006) evidențiază rolul capitalului uman în creșterea economică, acesta fiind văzut ca stoc de abilități și cunoștințe, introduce în aria capitalului uman și investițiile în sănătate, studiază relația dintre pregătirea la locul de muncă și venit și consideră că singurul cost al unui an suplimentar de școală îl reprezintă venitul anticipat și nicidecum taxele școlare. Lester C.Thurow (n.1938), fost decan la MIT Sloan School of Management, susține teoria conform căreia capitalul uman este strâns legat de purtător și are cea mai scăzută lichiditate, dar și faptul că investițiile în educație sunt de lungă durată, au efecte pe termen lung. Bill F. Kiker, profesor la Universitatea din Carolina de Sud, identifică șase motive care au determinat tratarea ființei umane drept capital încă dinaintea anilor '60. Acestea sunt: "demonstrarea puterii unei națiuni, determinarea efectelor economice ale educației, investirii în sănătate și migrației, pentru a propune sisteme de taxare echitabile, pentru a determina costul total al războiului (în logica măsurării pierderilor de război între cele două mari conflicte mondiale), pentru avertizarea populației asupra nevoii de conservare a vieții și sănătății, pentru a sublinia importanța vieții indivizilor pentru economia țării în care locuiesc și pentru a sprijini stabilirea compensațiilor decise de tribunalele în caz de moarte sau accident. În continuare, Mark Blaug (1927-2011) susținea că educația este superioară componentelor asociate stării de sănătate și reprezintă esența capitalului uman. Thomas O. Davenport construiește un model al salariatului ca investitor în capitalul uman fiind de părere că numărul locurilor de muncă înalt specializare a crescut la toate nivelurile de educație, în detrimentul muncilor necalificate, slab specializate, precum și al managerilor de pe niveluri inferioare, ceea ce face ca educația continuă să se transforme într-un scut împotriva șomajului.

Tuturor acestor economiști, cercetători și profesori, se adaugă numeroasele studii ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) cu privire la investițiile și situațiile în care se află capitalul uman.

Economistul care a promulgat ideea de capital educațional, o ramură a capitalului uman a fost Theodore William Schultz, cu cercetări în special în domeniul investițiilor în capitalul uman.

Theodore W. Schultz s-a făcut cunoscut prin studiile sale legate de agricultură și de țările în curs de dezvoltare, dar într-o serie de studii precum: "Investement in Man: an Economist's View"(1959), "Education and Economic Growth"(1961) și "Investement in Human Capital"(1971) inițiază seria cercetărilor referitoare la capitalul uman.

Gary Stanley Becker , pe linide agricultură și de țările în curs de dezvoltare, dar într-o serie de studii precum: "Investement in Man: an Economist's View"(1959), "Education and Economic Growth"(1961) și "Investement in Human Capital"(1971) inițiază seria cercetărilor referitoare la capitalul uman.

Gary Stanley Becker , pe linia promotorilor capitalului uman, pune pentru prima dată în evidență faptul că individul nu este simplu consumator final, ci un adevărat producător, care prin educație și formare profesională, practică o investiție în capital uman.

Teoria capitalului uman constituie fondul gândirii lui Gary S. Becker, care-i permite să abordeze din perspectivă economică, adică atât consumul obișnuit (hrană, îmbrăcăminte, petrecerea timpului liber etc.), cât și valorile personale determinante ale comportamentul uman (iubire, ură, altruism etc.).

Din punctul de vedere al lui Becker, individul se comportă ca o adevărată firmă utilizând resurse rare, cum sunt munca (plătită prin salariu sau cea casnică a membrilor familiei), care îi oferă satisfacții, dar care, în același timp, pentru a le maximiza necesită o organizare aparte, investiții bazate pe prețuri relative și diferite costuri cum sunt cel al căutării informației și al timpului.

Becker analizează în studiul său de bază "Human Capital, a Theoretical and Empirical Analysis", publicat în 1964 (tradus și în românește) și care va fi ancora teoretică a lucrării de față, comportamentul indivizilor față de educație, comportamente influențate de factori dominanți cum sunt căsătoria, familia, rasa. Economistul fixează astfel cadrul analizei sale, definind totodată și conceptele de bază cu care operează teoria capitalului uman. Mai întâi de toate, capitalul uman este definit de Becker drept “activitățile monetare și non-monetare care influențează veniturile monetare viitoare ale individului”. Între aceste activități se includ: educația școlară, formarea profesională în timpul lucrului, cheltuielile medicale, migrarea, căutarea informațiilor despre prețuri și venituri.

Pentru mulți dintre noi, „capital” înseamnă cont la bancă, o serie de acțiuni la Petrom, linii de asamblare sau fabrici din preajma Bucureștiului, dar toate acestea sunt forme de capital în sensul că produc venit și alte asemenea rezultate folositoare în cursul unor perioade lungi de timp. În lucrarea de față, cum bine se intuiește încă de la început am de gând să vorbesc despre alt tip ce capital. Școlarizarea, un curs de practică în computere, cifre asupra îngrijirii medicale și cursuri asupra virtuților punctualității și cinstei, reprezintă deasemenea un fel de capital, în sensul că ele îmbunătățesc sănătatea, măresc câștigurile sau cresc mult aprecierea unei persoane asupra literaturii în timpul vieții ei. În consecință, este o concordanță totală cu conceptul de capital, așa cum a fost definit el în mod tradițional, pentru a se putea spune că cifrele asupra educației, școlarizării, îngrijirii medicale… etc, sunt investiții de capital. Totuși, acestea produc capital uman și nu unul fizic sau financiar, pentru că nu poți separa o persoană de cunoștințele, calificările, sănătatea sau valorile sale, așa cum este posibil să miști capital financiar fizic, fără ca proprietarul să se implice personal.

Conceptul de capital uman a fost popular, contrar a ceea ce am putea crede, și în țările comuniste, în fosta Uniune Sovietică, în China, așa cum arată studiile lui Becker, dar și cele ale lui Schultz, planificatorii de acolo neavând probleme în a înțelege conceptul de investire în capital uman.

Investițiile în capitalul uman

Dezvoltarea capitalului uman, cu alte cuvinte investiția în educație, formare și sănătate, reprezintă pregătirea profesională, dar și științifică a resursei umane disponibile, iar pe de altă parte, adaptarea acestora la progresul tehnico-știinfic, schimbare absolut necesară în sistemul de valori din aceste timpuri. Deasemenea, trebuie reamintit faptul că scuccesul de astăzi, din toate domeniile depinde de oamenii care au un nivel cât mai înalt de competențe.

Cu toate că este evident că indivizii acumulează și cunoștințe folositoare, nu toată lumea ințelege că și acelea reprezintă un tip ce capital. Cum am afirmat și mai sus, reprezintă capital, ceea ce produce un venit. În cazul nostru, investiția în capitalul uman, în cunoștințe se reflectă în câștigurile mai mari ale absolvenților universitari comparativ cu cele ale absolvenților de liceu.

Dar conform lui Becker, câștigurile mai mari ale absolvenților universitari comparativ cu cele ale absolvenților de liceu, se datorează în parte capacității mai mari, ambiției și sănătății absolventului de învățământ superior, precum și nivelul ridicat de instruire și a unei poziții favorizate a părinților săi. Studii empirice realizate la nivelul întreprinderilor demonstrează că există un raport direct către capitalul uman si productivitatea companiei, mai mult de atât, angajații cu un nivel înalt de pregătire se caracterizează ptrintr-o stare de sănătate și peste aceasta, acești angajați sunt surse directe ale inovației, creativității, prin urmare și ale competitivității.

Opinia mea este că școlarizarea trebuie să funcționeze într-adevăr, că o modalitate de selecție într-o lume cu un sistem informațional aproape perfect, dar reprezintă o infulență relativ minoră în determinarea diferențelor câștigurilor prin educatie.

Probele examinate de Becker arată că ratele profitului datorate educației în învățământul superior și în liceu, au scăzut de la 1900 până la 1940, dar nu și după 1940 (în Statele Unite ale Americii), deși numărul relativ de absolvenți de universități și liceu a crescut, deasemenea rapid, după acest an. Acesta a tras concluzia că după 1940 cererea s-a orientat mai mult către persoanele educate, parțial datorită creșterii rapide a cheltuielilor cu cercetarea, dezvoltarea și tehnologia militară și serviciile.

Ratele medii ale profitului pecuniar, datorate educației nu sunt aceleași pentru toate grupurile. În cazul educației universitare a bărbaților albi provenind din mediul urban, ele sunt mai mari decât în cazul bărbaților negri sau a celor provenind din mediul rural și chiar mai mari pentru femeile negre decât pentru cele albe.

Unele activități afectează, mai ales, nivelul de trăi viitor, principalul impact al celorlalte este în prezent. Unele afectează veniturile bănești și altele câștigul psihic, cu alte cuvinte consumul. Vânzarea influențează în primul rând consumul, pregătirea la locul de muncă, afectează în principal veniturile bănești, iar o educație în învățământul superior le poate afecta pe amândouă. Aceste efecte pot opera fie prin intermediul resurselor fizice, fie prin intermediul resurselor umane. Acest studiu se referă la activitățile care influențează viitorul venit bănesc și cel psihic prin sporirea resurselor umane. Aceste activități sunt numite investiții în capitalul uman.

Numeroase forme ale acestor investiții includ: școlarizarea, pregătirea la locul de muncă, asistentă medicală, migrația și căutarea informațiilor referitoare la prețuri și venituri. Ele diferă prin efectele lor asupra câștigurilor și consumului, prin sumele investite în mod obișnuit, prin mărimea câștigurilor și prin măsura în care este percepută conexiunea dintre investiție și profit. Toate aceste investiții îmbunătățesc însă calificarea, cunoștințele sau sănătatea și sporesc astfel veniturile bănești sau pe cele de natură psihică.

Pregătirea profesională are un efect important asupra relației dintre câștiguri și vârstă. Să presupunem că persoanele obțin aceleași câștiguri indiferent de vârstă, așa cum arată linia orizontală UU din diagrama 2. Persoanale calificate vor obține câștiguri mai scăzute în perioade de instruire, deoarece în această perioadă sunt plătite și cursurile de pregătire, și câștiguri mai mari la vârste mai înaintate deoarece atunci se încasează profilul. Efectul combinat al plătirii costurilor de instruire și al încasării profiturilor ulterioare va fi în acest fel adâncirea pantei curbei vârsta-câștiguri pentru persoanele calificate, ilustrate prin TT în diagrama 2, comparativ cu cea a persoanelor necalificate, diferența fiind cu atât mai mare, cu cât costurile și profitul pentru această investiție sunt mai mari

Câștiguri T

T1

U U

T1

T

Vârsta

Diagrama 2.

Relația dintre câștiguri și vârstă. Sursa: BECKER, GARY (1997) Capitalul uman – o analiză teorietică și empirică cu referire specială la educație, București, Editura ALL

Programul de pregătire profesională determină nu numai adâncimea pantei, cum se arată în diagrama 2 ci și accentuarea concavității ei; aceasta înseamnă că rata de creștere a câștigurilor este afectată mai mult în tinerețe decât la vârste mai înaintate. Dreapta T1T1 reprezintă câștigurile persoanelor calificate înainte și după perioada de instruire, perioada de după fiind reprezentată printr-o creștere bruscă. Această reprezentare, reprezintă un caz limită, conform lui Becker, deoarece în reprezentarea dreptei T1T1 nu se ține cont de vârstă.

Educație și pregătire profesională

“Educația și pregătirea profesională sunt cele mai importante investiții în capitalul uman”, această afirmație este una dintre cele mai cunoscute, atribuite lui Becker. Studiul acestuia, ca și multe alte studii apărute de atunci încoace, arată că nivelul de educație liceală și universitară, contribuie apreciabil la sporirea venitului unei persoane, chiar și după ce acoperă costurile directe și indirecte ale școlarizării și chiar după ajustările făcute în funcție de o situație familială mai bună, în funcție de capacitățile sporite deținute de persoanele cu un nivel superior de educație.

Câștigurile persoanelor cu un nivel superior al educației sunt aproape întotdeauna, mult peste medie, deși avantajele sunt, de obicei, mai mai în țările mai puțin dezvoltate. Au crescut, deasemenea, avantajele în câștiguri ale absolvenților de licee, față de cei care abandonează această formă de învățământ.

Faptul că investițiile în capitalul uman au tendința de a răspunde rațional la beneficii și costuri este foarte clar indicat de schimbările în educația femeilor. Creșterea enromă în participarea la studii superioare și la formarea profesională și continuarea carierei profeionale a femeilor subliniază rezultatele studiilor de până acum.

Analiza capitalului uman presupune că școlarizarea crește veniturile și productivitatea, în principal prin conferirea cunoștințelor, calificărilor și a unui mod de analiză a problemelor. Un punct de vedere alternativ neagă faptul că școlarizarea îmbunătățește atât de mult productică și că, de fapt, accentuează „acreditarea” că gradele și educația transmit informații asupra abilităților ascunse, a insistenței și a altor trăsături de valoare a oamenilor.

În conformitate cu analiza riguroasă a lui Becker, de exemplu, câștigurile absolvenților de universități depășesc pe acelea ale absolvenților de licee, nu pentru că educația universitară contribuie la creșterea productivității, ci pentru că tot mai mulți studenți cu spirit creator frecventează un institut de învățământ superior.

Desigur, studiul și pregătirea au loc în afara școlii, în special în cadrul unui loc de muncă. Chiar și absolvenții unei facultăți nu sunt bine pregătiți pentru piața muncii atunci când termină școala, iar acomodarea lor cu munca se face prin intermediul unor programe de pregătire teoretice și neconvenționale. Durata pregătirii la locul de muncă, variază de la aproximativ o oră, în cazul unor activități simple cum ar fi spălatul vaselor, până la mai mulți ani, pentru sarcini mai complicate cum ar fi ingineria într-o fabrică de mașini. Informațiile limitate aflate la dispoziție indică faptul că pregătirea la locul de muncă este o sursă importantă de creștere substanțială a veniturilor, deoarece lucrătorii capătă o experiență mai mare la locul de muncă. În plus, estimările îndrăznețe, făcute de Jacob Mincer, sugerează că o investiție totală în pregătirea la locul de muncă poate fi la fel de mare că și investiția în învățământ.

După câțiva ani de schimbare frecventă a locului de muncă, mulți lucrători se decid asupra unui post într-o companie, în cadrul căreia rămân pentru o perioadă mai lungă. Între lucrători și patroni se stabilesc legături, în mare măsură datorită școlarizării și pregătirii la locul de muncă. De aceea, nu este surprinzător că schimbarea locului de muncă este frecventă printre lucrătorii necalificați și neobișnuită printre cei calificați. Deasemenea, schimbarea locului de muncă, apare mai puțin frecvent în Japonia decât în Statele Unite ale Americii, în principal pentru că în Japonia investițiile pentru școlarizarea lucrătorilor la locul de muncă sunt mai mari.

Revenind la investițiile în educație, am ales sa amintesc în continuare despre un concept care este popular în modelul European – Nordic de dezvoltare și anume “Educația permanentă” cunoscută și sub numele de “cei trei L” (LifeLong Learning), concept care reprezintă o explicație pentru dezvoltarea economică și socială a țărilor nordice.

Educația permanentă reprezintă totalitatea activităților de învățare realizate de-a lungul vieții, de la educația timpurie, până la educația după pensionare, în scopul dezvoltării cunoștințelor, abilităților și competențelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială sau ocupațională. Educația permanentă se realizează în contexte formale, informale și non-formale.

Învățarea formală se desfășoară după obiective educaționale și curriculum explicit formulate, este intențională și presupune înmatricularea cursanților și certificarea rezultatelor învățării.

Învățarea informală se referă la acele cunoștințe, abilități și competențe dobândite în contextul activităților cotidiene, neinstituționalizate, legate de muncă, mediul social sau de timpul liber, dobândite fără un obiectiv educațional sau un curriculum explicit formulate.

Învățarea non-formală se referă la acele cunoștințe, abilități și competențe integrate în contextul unor activități planificate, instituționalizate, dar fără obiective educaționale sau curriculum explicit formulate.

„Educația permanentă” reprezintă un principiu de proiectare și organizare a educației în perspectiva desfășurării sale în diferite forme, pe toată durata vieții, determinantă pentru creșterea performanței economice și a competitivității unei națiuni. Principiul educației permanente subliniază necesitatea cuprinderii în procesul educațional a integralității individului și a tuturor formelor de educație. Importatnța educației permanente pentru învățământul superior rezidă în faptul că acesta trebuie să pregătească studenții pentru integrare în societatea cunoașterii, caracterizată prin următoarele:

Complexitatea fenomenelor din societatea modernă solicită un bagaj de cunoștințe și competențe, din ce în ce mai bogat. Deasemenea, viteza cu care informația circulă, într-un volum imens, inhibă capacitatea receptorului de interpretare în timp util a acesteia.

Societatea contemporană este caracterizată prin dinamism, prin înnoire continuă. Ea nu poate fi cunoscută decât prin interpretări personale, variabile și în mare măsură subiective, simbolice.

Trecerea de la cunoașterea ca un ansamblu de cunoștințe, informații, date, la cunoașterea ca un ansamblu de competențe (a ști să faci/să acționezi), determină o mutare de accent în educație, de la expunerea ex-catedră la învățarea prin experiență, prin practică, de la transmiterea și memorarea de informații (informare) la formarea de abilități, deprinderi, competențe.

Se generalizează nevoia de formare a unor indivizi capabili, în primul rând, să analizeze situațiile concrete, noi și să răspundă adecvat, utilizând capacități de gândire logică, de rezolcare a problemelor, de gândire critică, de cândire divergentă. Trebuie formate deprinderi de învățare continuă, capacități de adaptare la noile situații.

Rolul profesorului este acela de a creea situații de învățare în cadrul cărora studentul își conștientizează demersurile de învățare, rezultatele, neajunsurile și își perfecționează continuu activitățile de învățare. Aceste abilități se educă, se învață, se exersează, încă din primii ani de școală.

Din punctul de vedere al cuantificării educației, există mai mulți indicatori ai sistemului educațional, cum ar fi: numărul studentilor, respectiv al absolvenților, în funcție de specializare și gen, numărul studenților pe specializări, precum și dinamica acestuia(în procente) ,ponderea angajaților care participă la cursuri de formare înafara sistemului de educație formală. În ceea ce priveste educația permanentă, principalii indicatori de evaluare vizează: gradul participarii la activitatile de invățare permanentă (a populației între 25 și 64 de ani), structura participării la activități de învățare permanentă a adulților cu vârsta cuprinsă între 25 și 64 de ani, gradul participării la activități de invățare permanentă, incluzând educația formală, non-formală și informală. Ca indicatori cantitativi pentru evaluarea performanței antreprenoriale menționăm: numărul de companii nou înființate de corpul proferoral și absolvenți, numărul brevetelor de invenții și valoarea invențiilor comercializate, numărul patentelor și licențelor noi, volumul veniturilor generate de companiile nou inființate și numărul locurilor de muncă.

Mergând mai departe și analizând numărul studenților înscriși în învățământul universitar, în România, pe specializări, pe cinci ani (ANEXE, Tabelul 1), din 2008 până în 2012, observăm ca pe specializările pe care le-am analizat în studiul de caz și anume Inginerie (inclusiv ingineria economică, ingineria mediului, științe inginerești și ingineria industrială), Științe Economice și Științe Juridice beneficiază de cei mai mulți inscriși, în frunte cu Știintele Economice. Acest lucru ar trebui să fie vizibil în rezultatele studiului de caz, iar pe termen lung, ratele foarte mari ale studenților înscriși pentru economie să influențeze dezvoltarea economică a țării.

Nu în ultimul rând, putem observa faptul că, numărul studenților din cadrul specializărilor economice este în creștere până în 2009, urmând o scădere continuă până în 2012, numarul studenților din cadrul specializării juridice crește până în 2010, iar apoi este în scădere, în timp ce numărul studenților din cadrul specializării de inginerie se menține constant. Acest lucru se poate datora schimbării unei ordini în mentalitatea românilor în ceea ce privește nivelul remunerării, corelat cu tipul specializării pe care o urmează in studiile universitare.

STUDIU DE CAZ

Metodologie

Pentru această lucrare am ales să construiesc trei chestionare pe baza cărora am constituit o analiză calitativă. Este vorba despre chestionare pe care le-am distribuit studenților de la universități reprezentative din București și anume Academia de Studii Economice, deasemenea studenților de la Facultatea de Drept din cadrul Universității București și studenților la Universitatea Politehnică din București.

Unitatea de eșantionare, în cazul meu, o reprezintă fiecare universitate analizată, în parte. Eșantionarea este una de grup, fiecare unitate fiind compusă dintr-un anumit număr de studenți de la fiecare facultate în parte. Facultățile constituie grupuri eterogene.

Am folosit Google Apps for Business ca modatilate de prelucare a chestionarelor. Prin intemdediul acestui program am beneficiat și de prelucrarea datelor sub formă statistică.

Am alcătuit 15 întrebări cu variante de răspuns tip checkbox, dar la unele dintre ele există și rubrică deschisă pentru ca respondenții să poată formula un răspuns mai concludent și în concordanță cu preferințele lor. Deasemenea, ultima rubrică este destinată observațiilor, cu precizarea că orice observație trebuie să aibe legătură cu investițiile în educație și investițiile pe piața de capital.

Chestionarele au fost distribuite prin intermediul rețelei de socializare Facebook, pe grupurile private ale facultăților mai sus amintite. Acestea au fost active de pe data de 07.04.2014 până pe 09.04.2014, iar respondenții au fost aleși după faptul că urmează studii de natură economică în timpul facultății.

Mi-am propus să aflu dacă există într-adevăr o legătură între investiția în capitalul uman, mai exact tipul facultății pe care indivizii aleg să o urmeze și dorința lor de a economisi, investi, cheltui sau utiliza sub orice altă formă o anume sumă de bani.

Deasemenea, un alt obiectiv al lucrării mele îl reprezintă relația dintre intenția indivizilor de a utiliza suma de bani și aversiunea sau apropierea față de risc. Pe lângă aceasta, intenționez să văd în ce măsură consideră respondenții că sunt utile studiile referitoare la educația financiară și economică și în ce măsură consideră aceștia că le vor influența veniturile.

Acest studiu speră să contribuie la acumularea de noi cunoștințe în acest domeniu, mergând dincolo de dovezile și analiza amănunțită.

Ipotezele lucrării

Conform studiului de referință pe care se bazează lucrarea mea și a tuturor economiștilor despre care am vorbit în primul capitol, este important genul publicului chestionat pentru rezultatele cercetării. Becker este de părere că absolvenții de studii superioare vor avea câștiguri net mai mari decât cei care au absolvit doar liceul. Eu aș veni cu o completare, ce va fi dublată ulterior de rezultatul studiului (ceea ce reiese din toate figurile inserate în lucrare) și anume faptul că genul este determinant în ceea ce privește intenția indivizilor de a folosi o anume sumă de bani. Femeile sunt predispuse să economisească mai mult, iar dacă investesc, investesc în active ce le oferă venituri sigure. Bărbații sunt de cele mai multe ori peroane iubitoare de risc, acest lucru influențând dorința de a utiliza resurse financiare spre, de exemplu investițiile în piața de capital. Aceasta din urmă este instabilă în comparație cu plasarea unor bani în bancă și obținerea, pe termen lung, a veniturilor din dobândă. Deasemenea publicul masculin, pe lângă faptul că este apropiat de risc, tinde spre dorința de a-și deschide afacerea proprie. Acest lucru este subliniat de nenumăratele studii care demonstrează că există mai mulți bărbați manageri (ori antreprenori) decât femei.

O altă ipoteză a lucrării de referă la relația dintre educația financiară și aversiunea față de risc. Bineînțeles că cu cât există mai multă educație economică, persoanele sunt mai încrezătoare în faptul că dacă își vor deschide o afacere vor reuși sau în faptul că vor obține venituri mari dacă se apropie mai mult de risc, așa cum este cazul investițiilor pe piață de capital.

Nu în ultimul rând, studiile arată că atât timp cât indivizii investesc în ei prin educație sau pregătire profesională veniturile acestora vor crește proporțional.

Rezultatele cercetării

În urma distribuirii chestionarelor am avut un eșantion reprezentativ de 190 de respondenți, studenți din Academia de Studii Economice București dintre care 59 din cadrul Facultății de Economie Generală, 17 de la Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, 2 de la Administrarea Afacerilor, cu predare în limbi străine, 6 de la Administrație și Management Pubilc, 32 de studenți la Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, 10 la Contabilitate și Informatică de Gestiune, 2 de la Comerț, 6 de la Economie Agroalimentară și a Mediului, 26 de studenți de la Management, 13 de la Marketing și 17 de la Relații Economice Internaționale. Dintre aceștia, ponderea cea mai mai mare a celor ce au fost disponibili să participe la acest studiu este de 31%, cei de la Facultatea de Economie, locul al doilea ocupându-l studenții de la Cibernetică, Statistică și Informatică Economică cu o pondete de 17% din total, la polul opus aflându-se studenții de la Administrarea Afacerilor, cu predare în limbi străine, dar și cei de la Economie Agroalimentară și a Mediului cu o pondere de 1%.

Din eșantion fac parte studenți cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani în proporție de 94%, studenți cu vârstă cuprinsă între 26 și 35 de ani în proporție de 5%, dar și într-o proporție de 1%, studenți de peste 35 de ani.

Figura 1

Genul, vârsta și mediul de proveniență al respondenților de la Academia de Studii Economice

Prin urmare, dintre cei menționați mai sus, 14% sunt în primul an de studiu, 29% al doilea an de studiu, 36%, care constituie și cea mai mare participare, sunt al treilea an de studiu, iar în cele din urmă, 16% dintre studenți sunt în continuarea studiilor superioare, în primul an la Masterat și o pondere mai mică dintre respondenți, 4% sunt în al doilea an la Masterat.

Reluând, reprezentativă este diferența dintre sexe, din 190 de chestionați 74% sunt de sex feminin și 26% de sex masculin, urmând diferența ponderilor în funcție de mediul de proveniență, 77% făcând parte din mediul urban și 23% din rural. În cele din urmă, ca factor nereprezentativ, dar menționat de mine în studiu este naționalitatea, diferența fiind majoră, 99% români și 1% alte naționalități (și aici vorbim despre studenți din Republica Moldova și Bulgaria).

Figura 2

Ponderea pe facultăți și ponderea pe ani de studiu a respondenților de la Academia de Studii Economice

Prin urmare, 31% dintre cei chestionați au declarat că au un loc de muncă în paralel cu facultatea, 45% nu au un loc de muncă și 25% declară că sunt în căutarea unui loc de muncă. Această întrebare poate fi una cu influență pentru studiu deoarece locul de muncă generază venituri, care ulterior vor merge spre consum, iar o parte dintre acestea spre investiții sau economisire și cum scopul studiului este acela de a vedea cum influențează educația câștigurile, informațiile despre locul de muncă și implicit venituri, au un rol important în cercetarea mea. În continuare, legat de resursele financiare, 37% au susținut că au un venit mai mic de 500 RON, 29% între 500 și 850 RON, 24% între 850 și 2 000 RON, ponderea urmând să scadă rapid cu 14 puncte procentuale, direct la 10% pentru cei cu venituri între 2 000 și 5 000 RON, ca în cele din urmă, limita de sus a veniturilor aduse în discuție și anume mai mare de 5 000 de RON să ocupe o pondere de 1% în totalul răspunsurilor.

În partea a doua a chestionarului, partea în legătură directă cu studiul meu, la întrebarea ”Ce știți despre piața de capital?” 78% au bifat căsuța corespunzătoare definiției succinte a pieței de capital și anume că “ Piața de capital este locul unde se întâlnește cererea de capitaluri cu oferta de capitaluri, pe termen mediu și lung, iar prin intermediul agenților economici, a investitorilor individuali sau instituționali se tranzacționează acțiuni, obligațiuni și alte produse financiare derivate”, urmând ca 8% din total să raspunca că a ”Piața de capital este locul unde brokerii cumpară și vând acțiuni pentru a obține un profit”, 14% dintre respondenți cunosc doar câteva informații despre piața de capital, dar nu le sunt foarte clare. Este de precizat și îmbucurător faptul că nu există nici un student care să răspundă că nu a auzit despre piața de capial și nu știe ce reprezintă, având în vedere și profilul Academiei de Studii Economice, acest lucru subliniand faptul că există cunoștințe solide în ceea ce privește piața financiară, dacă ne uităm la ponderea cea mai mare de la această întrebare.

Cât despre influența studiilor superioare în ceea ce privește folosirea banilor, 15% dintre cei chestionați au optat pentru varianta conform căreia urmarea studiilor superioare i-a învățat să se gândească la a economisi mai mult. Ponderea cea mai mare, de 61% o ocupă opțiunea respondenților de a dori să facă mai mulți bani prin investirea acestora, iar 24% dintre indivizi au susținut că umrarea studiilor superioare nu i-a influențat în niciun fel, o pondere destul de mare și puțin dezamăgitoare, având în vedere că vorbim despre studenții unei academii de studii economice.

Una dintre cele mai reprezentative și importante întrebări ale studiului este ”Daca ați dispune de o sumă de bani, care ar fi principala dumneavoastră intenție?”. 9% spun că o vor cheltui imediat, 11% spun că o vor pune deoparte, undeva într-un loc știut doar de ei, 42% optează pentru depozite în bancă, pentru că pe termen lung vor obține dobândă, 26% vor să investească suma respectivă prin intermediul pieței de capital, adică “să o bage la bursa”, iar o pondere destul de mare, de 13% au alte intenții.

Pentru a corela gradul câștigurilor cu dispoziția la risc, întrebarea 11 vine în ajutor cu lămuriri în ceea ce privește riscul. Aceasta începe cu o definiție scuccintă a riscului urmând ca persoana chestionată să se declare ”iubitoare de risc”, cu aversiune (frică) față de risc sau indiferentă la risc. Prin urmare 28% s-au declarat ”iubitori” de risc, 40% cu aversiune față de risc și 32% indiferenți la risc. În continuare, folosind o metodă scalară, am verificat în ce măsură cei chestionați agrează riscul, în formula definită la întrebarea anterioară. Pe o scară de la 1 la 5 (1 însemnând deloc și 5 însemnând foarte mult), 7% dintre cei întrebați au optat pentru numărul 1 pe scară, 17% sunt pe gradul al doilea de risc, urmând că 42% să se situeze exact în mijlocul intervalului, 26% acceptând destul de mult riscul, iar cu un procentaj de 7% sunt “iubitorii” de risc.

Prin urmare, pentru a creea o altă conexiune între alegerea celor chestionați și nivelul de educație, am formulat întrebarea “In timpul facultatii sau pe alte cai, ați urmat cursuri de educație financiara, economie sau alte cursuri care se referă la gestionarea resurselor financiare?” la care am fost surprinsă să aflu că 3% dintre studenții Academiei de Studii Economice din București nu au urmat niciodată astfel de cursuri și nici nu le consideră utile, ceea ce este paradoxal din punctul meu de vedere, 38% spun că nu au urmat asfel de cursuri în timpul facultății, dar consideră utilă dobândirea unei astfel de educații, 5% susțin că au mers pe cont propriu la asfel de cursuri, iar ponderea cea mai îmbucurătoare, de 54% au ales varianta conform căreia au urmat astfel de cursuri în timpul facultății. Pentru a verifica întrebarea de mai sus intervin cu încă o rubrică cheie în cadrul căreia îi rog pe respondenți să noteze, pe o scară de la 1 la 5 (1 neimportantă, iar 5 foarte importantă) măsura în care consideră că educația financiară este importantă. 1% o consideră neimportantă, 2% îi acordă un grad mai mare de importanță, 13% dintre chestionați se situează în mijlocul intervalului iar 34%, respectiv 49% îi acordă educației financiare un grad foarte ridicat de importanță, situand-o pe scară pe locurile 4 și 5.

În cele din urmă, pe o scară de la 1 la 5 (1 însemnând deloc, iar 5 foarte mult) am rugat pe cei chestionați să noteze, în ce măsură cred ei că absolvirea unei facultăți le va influența câștigurile. Cu ponderi de peste 32% începând de la al treilea nivel al scării, 35% la nivelul al patrulea și continuând cu părerea că absolvirea unei facultăți le va influența foarte mult câștigurile, părere împărțită de 26% dintre respondenți, la polul opus avem ponderi de 4% respectiv 3% care sunt de părere că acest tip de investiție în capitalul uman le va influența în mică proporție câștigurile.

În ceea ce privește chestionarul adresat studenților de la Universitatea Politehnică din București, am avut un eșantion de 124 de peroane dispuse să participe la studiul meu, rezultatele fiind după cum urmează: 37% dintre cei chestionați sunt de sex feminin, dar majoritatea este compusă din cei de sex masculin în proporție de 63%. Deasemenea, majoritar este mediul urban de proveniență, 73% la 27%. Eșantionul este format din pesrsoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 25, în proporția cea mai mare, de 98%, toate persoanele chestionate fiind de naționalitate română. Prin urmare, 60% dintre respondenți fac parte din primul an de studiu, ponderile corespunzătoare următorilor ani, până la primul an de Masterat fiind în ordinea următoare: 12%, 11%, 15% și 2%. În paralel cu facultatea 67% nu au un loc de muncă, 15% lucrează undeva și 19% sunt în căutarea unui loc de muncă.

Figura 3

Genul, mediul de proveniență și vârsta respondenților de la Universitatea Politehnică

În a doua secțiune a chestionarului, cea privitoare la educația finaciară și utilizarea banilor, 56% dintre respondenți au un venit mai mic de 500 RON, 27% au venituri cuprinse între 500 și 850 RON, 11% între 850 și 2 000 RON, urmând ca ponderile cele mai mici să revină celor cu venituri între 2 000 și 5 000 RON în proporție de 3% și mai mari de 5 000 RON în proporție de 2%.

În ceea ce privește întrebarea referitoare la ce știu cei chestionați despre piața de capital, lucrurile stau diferit de Academia de Studii Economice. În proporție de 31%, chestionații atribuie pieței de capital definiția succintă din prima variantă de răspuns, urmând ca 9% să știe despre această piață că este locul în care brokerii cumpără și vând acțiuni pentru a obține profit. Ponderea cea mai mare a celor chestionați spun că au auzit despre piața de capital dar nu sunt lămuriți foarte bine în legătură cu aceasta, pondere ce ocupă 39% dintre cunoștințele celor întrebați, urmând că de data aceasta, 21% să spună că nu au auzit nicioată despre piața de capital și nici nu știu ce înseamnă.

Următoarea întrebare, referitoare la cum au influențat studiile superioare gândirea în ceea ce privește folosirea banilor ne aduce la niște rezultate destul de echilibrate. În proporție de 31% se gândesc să economisească mai mult, 44% se gândesc să obțină mai mulți bani prin investirea acestora, iar 25% spun că nu au fost influențați în niciun fel de umarea studiilor.

În ceea ce privește intenția indivizilor de a folosi o sumă de bani, 8% dintre studenții Politechnicii optează pentru a o cheltui imediat, 23% în a o pune deoparte, într-un loc știut doar de ei, 30% intenționează să o pună în bancă, 21% să o investească prin intermediul pieței de capital și 18% au atle intenții, printre care cea mai frecventă o constituie ”deschiderea unei afaceri”. În continuare, în relație cu întrebarea precedentă, la cunoștințele lecate de risc, 31% se declară “iubitori” de risc, 36% au “ frica” de risc în timp ce 33% dintre cei chestionați spun că sunt indiferenți la risc. Pe scara de la 1 la 5, cei mai mulți consideră că se află exact în mijlocul intervalului de agreare a riscului, în proporție de 44%, tendința fiind oarecum simetrică în stânga și în dreapta, spre extreme. În continuare, din perspectiva cursurilor de educație financiară, economie sau altele care se referă la gestionarea resurselor financiare, majoritatea de 60% susțin că nu au urmat astfel de cursuri în timpul facultății, dar consideră utilă dobândirea unei astfel de educații, în timp ce 15% care spun că nu au urmat astfel de cursuri nici nu le consideră utile. 9% dintre cei chestionați susțin că au mers pe cont popriu la asfel de cursuri în timp ce doar 15% le-au și urmat în programa facultății. În măsurarea gradului în care respondenții consideră că absolvirea unei facultăți le va influența câștigurile, tendința este una de creștere bruscă de la “deloc” la “foarte mult”, începând de la 1%, la 4%, 16%, 31% și 48%.

La următoarea instituție de studii superioare și anume Universitatea din București, Facultatea de Drept am un număr de 129 de respondenți, dintre care 74% de sex feminin și 26% de sex masculin. Dintre aceștia 77% provin din mediul urban, iar restul, bineînțeles din cel rural. Respondenții au vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, în proporție de 97%, urmând că doar 4 dintre cei chestionați să aibe vârsta cuprinsă între 26 și 35 de ani; încă o dată de identificare a respondenților fiind naționalitatea, toți fiind de naționalitate română.

Figura 4

Genul, mediul de proveniență și vârsta respondenților de la Facultatea de Drept

În ceea ce privește apartenența la anul de studiu, tendința participanților la studiu este descrescătoare, începând de la primul an de studiu, în care se încadrează 49% dintre cei chestionați, în timp ce în anul al doilea se află 27%, în al treilea 19%, în al patrulea an de studiu 4%, iar continuarea studiilor superioare doar 1%. În paralel cu facultatea, majoritatea celor chestionați nu au un loc de muncă, ponderea în total fiind de 78%, ceea ce este explicabil având în vedere faptul că studenții la drept profesează în domeniul lor, după terminarea facultății. 12% dintre ei susțin că au un loc de munc, în timp ce 11% sunt în căutarea unui loc de muncă.

Referitor la venituri, 39% au un venit mai mic de 500 RON pe luna, 24% au venituri cuprinse între 500 și 850 RON pe lună, în timp ce o pondere de 31% din total arată că respondenții au între 850 și 2 000 RON lunar, urmând că 5% și repsectiv 2% să aibe venituri între 2 000 și 5 000 RON, respectiv mai mari de 5 000 RON lunar.

Cu privire la cunoștințele despre piața de capital, studenții Facultății de Drept au răspuns în proporție de 78% (o pondere foarte mare în total) că ”Piața de capital este locul unde se întalnește cererea de capitaluri cu oferta de capitaluri, pe termen mediu și lung, iar prin intermediul agenților economici, a investitorilor individuali sau instituționali se tranzacționează acțiuni, obligațiuni și alte produse financiare derivate”, urmați de respondenți ce asociază această piață cu locul unde brokerii vând și cumpără acțiuni pentru a obține profit, în proporție de 9%. 12% dintre cei chestionați au auzit despre piața de capital, dar nu sunt lămuriți în totalitate cu ce se ocupă acest domeniu și doar 1% dintre respondenți nu știu nimic despre piața de capital și nu au auzit niciodată despre această. 40% dintre studenți susțin că urmarea facultății i-a făcut să se gândească să economisească mai mult, 36% doresc să facă mai mulți bani prin investirea acestora și o în proporție de 23% susțin că nu au fost influențați în niciun fel de umarea facultății.

În continuare, utilizarea sumei de bani este reflectată în proporție de 12% de intenția de a cheltui banii, 28% ar vrea să îi pună deoparte, 40% i-ar depozita în bănci, 13% i-ar bagă la bursă, și 6% s-a orienta în alte direcții.

Din perspectiva riscului, 28% se declară ”iubitori” de risc, 46% au averisune față de risc și 26% sunt indiferenți la risc. Pe o scară de la 1 la 5, majoritatea de 36% se situează pe gradul al treilea de agreare a riscului. În continuare, 27% dintre respondenți susțin că au urmat cursuri de gestionare a resurselor financiare în timpul facultății, 13% spun că nu au făcut acest lucru, dar consideră utilă o astfel de educație, 57% susțin că nu au urmat asfel de cursuri, dar le consideră utile, în timp ce 3% dintre cei care spun că nu au urmat astfel de cursuri nici nu le consideră utile. Pe o scară de la 1 la 5, se verifică ceea ce respondenții au susținut mai sus prin faptul că 55% dintre ei consideră foarte importantă dobândirea unei educații financiare. Nu în ultimul rând, o pondere de 64% din total consideră că absolvirea unei facultăți le va influența câștigurile foarte mult.

Analiza rezultatelor

În urma analizării rezultatelor am descoperit că există o legătură între tipul facultății, tipologia studenților mai exact și înclinația acestora de a folosi o anume sumă de bani. De exemplu, pentru studenții din cadrul Academiei de Studii Economice din București, datorită faptului că au beneficiat de cursuri care i-au ajutat să dobândească o educație financiară elocventă, în cea mai mare proporție, s-au apropiat cel mai mult de definiția pieței de capital, cu o pondere de 74%. urmând ca 8% din total să răspundă că “piața de capital este locul unde brokerii cumpără și vând acțiuni pentru a obține un profit”, 14% dintre respondenți cunosc doar câteva informații despre piața de capital, dar nu le sunt foarte clare. Este de precizat și îmbucurător faptul că nu există nici un student care să răspundă că nu a auzit despre piața de capital și nu știe ce reprezintă.

Figura 5

Ponderea răspunsurior cu privire la cunoștințele legate despre piața de capital a respondenților de la Academia de Studii Economice

Deasemenea, intenția pentru câștiguri mari, din investiții se regăsește și în gândirea studenților în ceea ce privește folosirea banilor. În proporții destul de mici, 15% sunt de părere că facultatea pe care au urmat-o le-a influențat gândirea în sensul economisirii, iar 24% susțin că nu le-a fost influențată cu nimic gândirea în urma studiilor pe care le au, însă ponderea cea mai mare, de 61% le revine celor care sunt de părere că urmarea studiilor superioare le-a influențat gândirea în ceea ce privește folosirea banilor, în sensul investirii acestora pentru a obține câștiguri mai mari. Acest lucru era de așteptat având în vedere natura studenților de la Academia de Studii Economice, cărora li se cultivă un spirit antreprenorial, dar și datorită culturii economico-financiară care îi face să își dorească câștiguri din investiții profitabile.

Figura 6

Intențiile respondenților de la Academia de Studii Economice spre a utiliza resurse financiare

La următoarea întrebare, referitoare la care ar fi principala intenție, dacă ar dispune de o sumă de bani, se observă o oarecare intrare într-o “zonă de confort a respondenților”, deoarece, o pondere de 42% din total ar alege să depună suma respectivă în bancă, aceasta fiind cea mai sigură metodă de a obține un venit, din dobândă pe un termen mai lung. Ca altă variantă de a avea de câștigat, studenții mai aveau de ales și să investească prin intermediul pieței de capital, dar doar o pondere de 26% dintre respondenți au ales această cale.

Reticența celor chestionați față de investițiile pe piața de capital se observă în figura 7, care vine ca o întrebare “cheie” pentru întrebarea anterioară. Am vrut să aflu în ce tipologie de persoane se încadrează cei chestionați, din punctul de vedere al riscului. Cu o pondere de 40% s-au declarant cu aversiune sau “frică” față de risc, ceea ce confirmă intenția acestora de a depune banii în bancă și nu de a-i investi spre piața de capital, de exemplu.

Figura 7

Relația cu riscul, a respondenților de la Academia de Studii Economice

În cadrul Universității din București, Facultatea de Drept, situația este în concordanță cu rezultatele cercetării făcute în rândul studenților de la Academia de Studii Economice. Studenții au o cultură economică, financiară destul de închegată, ceea ce reiese și din graficul referitor la cunoștințele legate de piața de capital, unde 78% au optat pentru definiția exactă a acesteia. Deasemenea, în proporție de 40% respectiv 36% susțin că urmarea studiilor superioare le-a influențat gândirea în ceea ce privește folosirea banilor, spre a economisi, în primul rând și apoi spre a investi, pentru a avea câștiguri. Ca și în observațiile anterioare, studenții Facultății de Drept se refugiază spre varianta cea mai sigură și anume, dacă ar dispune de o sumă de bani, ar depozita-o în bancă, pentru dobândă pe termen lung, părere împărtășită de 40% dintre respondenți și doar apoi, cu o pondere de 13% din totalul celor chestionați, avem intenția de a investi prin intermediul pieței de capital. Este de luat în considerare ponderea de 28% dintre studenții care ar pune suma deoparte, într-un loc știut de ei, față de 11% la studenții Academiei de studii economice care ar face acest lucru.

Figura 8

Intenția de a utiliza o sumă de bani și relația cu riscul a respondenților de la Facultatea de Drept

Tendința studenților de la Drept de a alege siguranța dobânzii, se verifică și prin întrebarea următoare, cu referire la risc, adică, 46% dintre aceștia sunt adversari ai riscului.

În continuare, am mai analizat și studenții din Universitatea Politehnică din București. Din această perspectivă, lucrurile stau puțin diferit. Spre deosebire de Academia de Studii Economice și Facultatea de Drept, unde se urmează mai multe programe de educație financiară, economice au cursuri referitoare la gestionarea resurselor financiare, în cadrul Politehnicii sunt doar câteva dintre specializări care adoptă astfel de cursuri, situație confirmată și de întrebarea numărul 13 din chestionar, la care 60% dintre cei întrebați au răspuns că nu au urmat astfel de cursuri în timpul facultății, însă le-ar considera utile. Cu toate acestea, cei chestionați consideră că facultatea le-a influențat gândirea în ceea ce privește folosirea unei sume de bani, în logica investirii acesteia și mai puțin în sensul economisirii. Cum putem explica faptul că deși nu beneficiază de foarte multe cursuri economice, studenții Politehnicii au un spirit antreprenorial ridicat? Revenind la variabilele verificate în primele întrebări ale chestionarului, se observă că genul majoritar al respondenților este masculuin. Conform studiului lui Becker, bărbații au un spirit antreprenorial mai ridicat decât femeile, de aici și rezultatul obținut de mine. Aș putea adăuga nu numai faptul că bărbații dețin acest „curaj” al deschiderii de noi afaceri, dar și faptul că, numeroasele studii au demonstrat că există o oarecare discriminare între bărbați și femei în ceea ce privește funcțiile de conducere. În acest sens, Uniunea Europeană a alocat fonduri prin intermediul Agenției pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii, pentru un proiect care susține și chiar așa se și numește, Femeia Manager (Programul national multuianual pentru dezvoltarea culturii aneprenoriale in randul femeilor manager din sectorul IMM).

Dacă ar dispune de o anume sumă de bani, se observă și aici ca și la celelalte facultăți că tendința este de depozitare a banilor pentru câștiguri din dobânzi, lucru verificat și de întrebarea “cheie” privitoare la tipologia persoanei din perspectiva riscului.

Figura 9

Relația cu riscul, a respondenților de la Universitatea Politehnica

Dacă am privi în paralel cele trei unități de învățământ superior, putem observa că cea mai mare tendință spre a investi pe piața de capital (26%) și în același timp și cel mai mare risc asumat, le regăsim la studenții de la ASE, lucru care era de bănuit încă de la început. Nu este însă de ignorant faptul că și studenții de la Facultatea de Drept au această tendință.

Centralizand răspunsurile de la rubrica “other” atunci când cei chestionați au fost întrebați ce-ar face cu o posibilă sumă de bani, am observat că mulți indivizi doresc să întrebuințeze în multe alte moduri decât cele enumerate de mine, suma respectivă. În topul preferințelor de află: asocierea la o afacere profitabilă sau deschiderea unei afaceri profitabile și investirea banilor în pariurile sportive. Deasemenea am remarcat vigilența respondenților, care mi-au atras atenția că nu am precizat suma de bani și din această cauză nu se pot pronunța cum să o folosească și în continuare, au stabilit limite pentru ca suma să fie cheltuită, pusă deoparte, depozitată la bancă, investită pe piața de capital sau intr-o afacere ori să constituie chiar capitalul unei afaceri în sine.

CONCLUZII

În cele din urmă, pentru a concluziona, am observat că investițiile în educație influențează preferințele oamenilor spre a câștiga bani și spre a-i utiliza. Majoritatea celor chestionați au aversiune față de risc și doresc niște câștiguri sigure. Acest lucru poate fi datorat, în primul rând faptului că respondenții sunt studenți. În al doilea rând acest lucru se poate corela cu veniturile mai mici decât 500 RON lunar, ceea de denotă faptul că cei chestionați își doresc siguranța financiară. În al treilea rând, ca factor determinat al preferinței pentru câștiguri din dobândă poate fi și vârsta majoritară cuprinsă între 18 și 25 de ani a celor care au participat la studiu.

Nu în ultimul rând, măsura în care cei chestionați consideră că facultatea le va influența câștigurile diferă de la universitate la universitate. Cei de la ASE sunt de părere că absolvirea facultății le va influența câștigurile viitoare foarte mult, în proporție de 26%, restul plasând acest factor pe poziții mai joase și chiar 4% dintre cei chestionați consideră că nu vor fi influențate deloc. Lucrurile stau altfel la Facultatea de Drept, unde 64% dintre respondenți consideră că urmarea facultății le va influența foarte mult câștigurile, aceeași tendință păstrându-se și la studenții Politehnicii, dar cu o pondere mai scăzută, de 48%. Acest lucru este verificat și de tendința în scădere a indivizilor de a se înscrie la instituții de învățământ superior cu pe ramura științelor economice (ANEXE, Tabelul 2). Eu am explicat această tendințe pe fondul crizei economice și implicit neîncrederea în obținerea de venituri sigure în urma absolvirii unei astfel de facultăți. Drept exemplu, numărul înscrierilor pe ramura ingineriei au rămas constante, pe anii analizați.

Deasemenea, educația economică influențează comportamentul indivizilor și chiar dacă mă așteptam ca nivelul acestui tip de educație să se vadă în dorința studenților de a investi pe piața de capital, datorită cunoștințelor vaste, se observă că majoritatea celor analizați se îndreaptă spre câștiguri sigure sau cât mai rapide și cu un grad de lichiditate mare. Acest ultim argument vine în baza celor peste 30 de observații ale celor întrebați ce ar vrea să facă cu o anume sumă de bani, dacă ar dispune de ea, care au răspuns că i-ar investi la bursa pariurilor sportive.

În final, există o legătură între invesiția în capitalul uman și câștiguri, mai exact, între investiția în capitalul uman și tendința indivizilor de a utiliza o anume sumă de bani. Legătura este explicată prin variabile cum sunt genul indivizilor, statutul de student la una dintre instituțiile de învățământ superior analizate, atitudinea față de risc și gradul de cunoștințe economice ale indivizilor.

„Cel mai de preț din tot capitalul

este acela investit în ființa umană”

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Lucrări consultate:

BADEA, LIANA; ROGOJANU, ANGELA, Controverse privind relația educație superioară – capital uman – competitivitate, http://store.ectap.ro/articole/811_ro.pdf, data accesării 07.04.2014;

BECKER, GARY (1997) Capitalul uman – o analiză teoretică și empirică cu referire specială la educație, București, Editura ALL;

BECKER, GARY (1992) Comportamenul uman – o abordare economică

ISTRATE, OLIMPIUS (2010) – Relația educație-dezvoltare economică. Măsura cantitativă a importanței educației, Institutul de Științe ale Educației http://iteach.ro/pg/blog/olimpius.istrate/read/11587/relatia-educatie-dezvoltare-economica-masura-cantitativa-a-importantei-educatiei, data accesării 15.04.201C;

KWON, DAE – BONG (octombrie 2009), Human capital and its measurement, Korea University, http://www.oecd.org/site/progresskorea/44111355.pdf, data accesării 07.04.2014;

MOREGA, ELENA – CRISTINA (iunie 2007), Reforma de la Bologna – Învățământul Universitar European, Lucrare de Dizertație,

http://www.cmi.interculturel.org/files/no%201%20(5)%20-%202008/morega.cristina.reforma.de.la.bologna.pdf, data accesării 10.12.2013;

MOROIANU, NICOLAE; MOROIANU DANIELA, Capitalul intelectual în actualitate, A.S.E București,

http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/18.pdf, pagina 1, data accesării 07.04.2014;

ROȘCA, GHEORGHE (coord.); PĂUNESCU, CARMEN, Analiză Diagnostic, Universitațile și dezvoltarea capitalului uman,

http://edu2025.ro/UserFiles/File/LivrabileR1/diagnostic_panel1.pdf, data accesării 22.10.2013;

SCHULTZ, THEODORE, Investment in human capital,

http://www.jstor.org/discover/10.2307/1818907?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21104368251373, data accesării 15.04.2014;

THOM, BETSY (martie 2003) Risk-taking behaviour in men substance use and gender, Health Development Agency, Middlesex University.

http://www.gbymn.org.uk/gbymnp/menatrisk.pdf, data accesării 07.04.2014;

VOICU, MĂLINA (coord.) (noiembrie 2005), Capital uman și simbiloc în dezvoltarea socială, Institutul Național de Cercetări Economice și Institutul de Cercetare a Calității Vieții, http://www.iccv.ro/, data accesării 22.10.2013;

Site-uri consultate:

www.aippimm.ro

www.elli.org

epp.eurostat.ec.europa.eu

www.insse.ro

www.oecd.org

www.worldbank.org

ANEXE

Diagrama 1. Componentele capitalului indelectual

Sursa: Prof. Dr. Ion Gh. Roșca, Prof. Dr. Carmen Păunescu – Analiză Diagnostic “Univesitățile si dezvoltarea capitalului uman”, Panelul Nr. 1, http://edu2025.ro/UserFiles/File/LivrabileR1/diagnostic_panel1.pdf, data accesării 22.10.2013

Tabelul 1. Cheltuielile cu educația în statele UE (2009, ultimele date centralizate pe Eurostat)

*Statele care nu sunt în tabel au furnizat date incomplete sau insuficient de sigure.

Sursa: Pană Marin, Competitivitatea României. Educația : Mari probleme la transpunerea în eficiență economică,

Competitivitatea României (6). Educația : Mari probleme la transpunerea în eficiență economică

Tabelul 2. Studenți înscriși în învățământul superior, pe grupe de specializări, din 2008 până în 2012

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/

Graficul 1. Evoluția numărului studenților înscriși pentru specializările Inginerie (inclusiv ingineria economică, ingineria mediului, științe inginerești și ingineria industrială), Științe Economice și Științe Juridice.

Prelucrare proprie după datele de pe https://statistici.insse.ro/shop/

Chestionar 1. Chestionar adresat studenților de la Academia de Studii Economice București

1. Sunteți de sex:*Obligatoriu

a) Feminin

b) Masculin

2. Mediul dumneavoastră de proveniență este:*Obligatoriu

a) Urban

b) Rural

3. Naționalitatea dumneavoastră:*Obligatoriu

Română

Altele:

3. Sunteți student/ studentă la una dintre următoarele facultăți: *Obligatoriu

a) Facultatea de Economie

b) Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori

c) Administrarea Afacerilor, cu predare in limbi straine

d) Administrație si Management Public

e) Cibernetică, Statistică și Informatică Economică

f) Contabilitate și Informatică de Gestiune

g) Comerț

h) Economie Agroalimentară și a mediului

i) Management

j) Marketing

k) Relații Economice Internaționale

4. Faceți parte dintre cei care sunt: *Obligatoriu

a) Primul an de studiu

b) Al doilea an de studiu

c) Al treilea an de studiu

d) Primul an la Masterat

e) Al doilea an la Masterat

5. În paralel cu facultatea, aveți un loc de muncă? *Obligatoriu

a) Da

b) Nu

c) Sunt în căutarea unui loc de muncă

6. Venitul dumneavoastră lunar este:*Obligatoriu

a) Mai mic de 500 RON

b) Între 500 și 850 RON

c) Între 850 și 2 000 RON

d) Între 2 000 și 5 000 RON

e) Mai mare de 5 000 RON

7. Ce știți despre piața de capital?*Obligatoriu

a) Piața de capital este locul unde se întâlnește cererea de capitaluri cu oferta de capitaluri, pe termen mediu și lung, iar prin intermediul agenților economici, a investitorilor individuali sau instituționali se tranzacționează acțiuni, obligațiuni și alte produse financiare derivate

b) Piața de capital este locul unde brokerii cumpară și vând acțiuni pentru a obține un profit

c) Cunosc doar cateva informații despre piața de capital, dar nu îmi sunt foarte clare

d) Nu am auzit despre piața de capital și nu știu ce reprezintă

8. Considerați că urmarea studiilor superioare v-a influențat în vreun fel gândirea în ceea ce privește folosirea banilor?*Obligatoriu

a) Da, mă gândesc să economisesc mai mult

b) Da, mă gândesc cum să fac mai mulți bani prin investirea acestora

c) Nu, nu m-a influențat în niciun fel, în aceasta privință

9. Dacă ați dispune de o sumă de bani, care ar fi principala dumneavoastră intenție?*Obligatoriu

a) Să o cheltuiesc imediat

b) Să o pun deoparte, undeva într-un loc știut de mine

c) Să o depun în bancă, pentru că pe un termen lung voi obține mai multi bani din dobandă

d) Să investesc suma respectivă, prin intermediul pieței de capital („să o bag la bursă”)

Altele:

10. „ Riscul reprezintă evenimentul viitor și incert, posibilitatea de pierdere sau caștig, un pericol, o primejdie posibilă ori o posibila șansă, cu o anumită probabilitate de apariție în timp.” Va considerați o persoana:*Obligatoriu

a) „Iubitoare” de risc

b) Cu aversiune (frică) față de risc

c) Indiferentă la risc

11. Pe o scară de la 1 la 5 (1 deloc – 5 foarte mult) în ce măsură considerați că agreați riscul (definit mai sus)?*Obligatoriu

12. În timpul facultății sau pe alte căi, ați urmat cursuri de educație financiară, economie sau alte cursuri care se referă la gestionarea resurselor financiare?*Obligatoriu

a) Da, în timpul facultații

b) Da, am mers pe cont propriu la astfel de cursuri

c) Nu am urmat astfel de cursuri în timpul facultății, dar consider utilă dobândirea unei astfel de educații

d) Nu am urmat astfel de cursuri în timpul facultății și nici nu le consider utile

13. Pe o scară de la 1 la 5 (1 neimportantă – 5 foarte importantă) în ce măsură considerați că este importantă educația financiară?

14. Pe o scară de la 1 la 5 (1 deloc – 5 foarte mult) în ce măsură credeți că absolvirea unei facultăți vă va influența câștigurile?*Obligatoriu

15. Vârsta dumneavoastră este:*Obligatoriu

a) Între 18 și 25 de ani

b) Între 26 și 35 de ani

c) Peste 35 de ani

16. Observații (Opțional)Observația trebuie să aibă legătură cu investițiile în capitalul uman (educație) și conexiunea acestora cu investițiile pe piața de capital, bursa de valori, câștiguri, etc.

Chestionar 2. Chestionar adresat atât studenților de la Facultatea de Drept, din cadrul Universității București cât și studenților de la Universitatea Politehnică București

1. Sunteți de sex:*Obligatoriu

a) Feminin

b) Masculin

2. Mediul dumneavoastră de proveniență este:*Obligato

a) Urban

b) Rural

3. Naționalitatea dumneavoastră:*Obligatoriu

Română

Altele:

4. Faceți parte dintre cei care sunt: *Obligatoriu

a) Primul an de studiu

b) Al doilea an de studiu

c) Al treilea an de studiu

d) Al patrulea an de studiu

e) În continuarea studiilor, la Masterat