Relatia Dintre Inteligenta Emotionala Si Comunicarea Eficienta LA Tineri

Comunicare

Relatia Dintre Inteligenta Emotionala Si Comunicarea Eficienta LA Tineri

Byadmin ianuarie 1, 2024

RELAȚIA DINTRE INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI COMUNICAREA EFICIENTĂ LA TINERI

CUPRINS

INTRODUCERE

1.ANALIZA TEORETICĂ A INTELIGENȚEI EMOȚIONALE ȘI A COMUNICĂRII EFICIENTE

1.1. Inteligența emoțională – repere teoretice

1.1.1. Definiția conceptului de inteligență emoțională

1.1.2. Elementele componente ale inteligenței emoționale

1.2. Comunicarea eficientă – elemente definitorii și tehnici

1.2.1. Comunicarea- aspecte teoretice

1.2.2. Stiluri de comunicare

1.3. Rolul inteligenței emoționale în comunicarea eficientă

2. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ A RELAȚIEI DINTRE INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI COMUNICAREA EFICIENTĂ LA TINERI

2.1. Metode de cercetare

2.2. Rezultatele studiului experimental

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Prezentarea organizației/lor-gazdă. Universitatea Liberă Internațională din Moldova este un centru universitar modern, dinamic, care pledează pentru accesibilitatea și diversitatea studiilor universitare. Cei peste 10 mii absolvenți ULIM sunt demnii mesageri ai Alma Mater pe toate continentele, confirmînd prin fapte judiciozitatea modelului universitar ULIM.

Veritabil lăcaș al învățămîntului, culturii, științei și artei, ULIM-ul găzduiește o familie unită de profesori și studenți, care activează și își fac studiile la 8 facultăți. De asemenea ULIM-ul este în parteneriate cu multiple instituții de învățămînt superior din Europa și Asia ce asigură mobilitatea academică, fenomen disponibil atît studenților cît și cadrelor didactice.

Facultatea Psihologie, Științe ale Educației și Asistență Socială a fost fondată la 1 septembrie 2000. Deși în Republica Moldova la data fondării existau patru facultăți ce pregăteau specialiști-psihologi‚ Facultatea Psihologie, Științe ale Educației și Asistență Socială a prevăzut necesitatea pregătirii psihologilor pentru alte domenii și a elaborat planurile și programele de studiu în conformitate cu oportunitatea timpului.

Obiectivul primordial a facultății este pregătirea specialiștilor în domeniul psihologiei sociale, psihologiei clinice și psihologiei juridice.

Actualmente Facultatea Psihologie, Științe ale Educației și Asistență Socială are o concepție unitară modernă de formare a specialiștilor psihologi‚ sociologi și asistenți sociali. În cadrul ei funcționează 4 specialități Ciclul I- Licență: Psihologie‚ Psihopedagogie, Asistență Socială‚ Sociologie și 10 programe pentru Ciclul II- masterat, dintre care cele mai des solicitate sunt Psihologie clinică și consiliere psihologică, Psihologie socială, Psihologie juridică, Studii avansate în asistență socială și expertiză socială, Managementul organizațional și al resurselor umane, Economie socială. De asemenea în cadrul facultății există și un program pentru Ciclul III- doctorat- Psihologie socială. Procesul didactic la facultate este asigurat de 2 catedre: Catedra Psihologie și Științe ale Educației și Catedra Sociologie și Asistență Socială.

Toate aceste eforturi au fost ajustate la multiplele solicitări ale pieței forței de muncă. Până la crearea facultății nu a existat o concepție adecvată‚ adaptată la condițiile autohtone și la realizările mondiale în pregătirea specialiștilor în psihologie, psihopedagogie și asistență socială.

Crearea specializărilor multiple la facultate s-a soldat cu elaborarea unor planuri de studiu în conformitate cu standardele europene‚ a programelor analitice‚ce vizează o pregătire teoretică și practică amplă. Au fost prevăzute un șir de cursuri cu menire instructiv-practică în domeniul asistenței psihologice și sociale a diferitor categorii de populație‚ organizații‚ întreprinderi‚ grupuri etc. Totodată‚ în scopul pregătirii unor specialiști capabili să se încadreze în conjunctura profesională actuală‚ s-a pus accent pe dezvoltarea abilităților de utilizare a statisticii‚ metodelor practice‚ a computerului‚ pe cunoașterea limbilor străine‚ posedarea unor orizonturi cognitive general-sociale vaste.

Oportunitatea alegerii obiectului cercetării. Inteligenta emoțională cuprinde ca elemente esențiale: înțelegerea mai bună a propriilor emoții, gestionarea eficientă a emoțiilor si creșterea calității vieții, înțelegerea mai bună a celor din jur si un confort ridicat în relațiile interumane, precum si crearea de relații mai bune la toate nivelele cu cei din jur si creșterea productivității, odată cu îmbunătățirea imaginii personale.

Dezvoltarea inteligentei emoționale reprezintă înțelegerea si gestionarea emoțiilor pentru a crea relații armonioase cu cei din jur. În scoală inteligenta emoțională ridicată este cheia consilierii de succes. Printre beneficiile creșterii gradului de inteligentă emoțională se numără: performantele crescute, motivația îmbunătățită, inovația sporită, creșterea încrederii în sine, managementul eficient si confortul în munca de echipă.

Chiar dacă o persoană are suficiente cunoștințe și idei inteligente, dacă nu își cunoaște și nu reușește să-și gestioneze emoțiile și sentimentele, poate întimpina dificultăți în încercarea de a-și construi relațiile cu ceilalți sau o carieră profesională de succes. Persoanele cu un înalt grad de autocunoaștere își dau seama cum sentimentele lor îi afectează, atît pe ei, cît și pe cei din jur.

Dacă inteligența cognitivă (IQ) este o măsură a capacității noastre intelectuale, inteligența emoțională (EQ) este o gamă de aptitudini, competențe și calități necognitive care pot influența capacitatea unei persoane de a reuși să facă față presiunilor și solicitărilor mediului.

In structura societății de astăzi egoismul,violența și sărăcia spiritului par să își aibă rădăcinile în bunătatea vieții noastre comune. Iată un argument pentru importanța inteligenței emoționale, element esențial al legăturii dintre sentimente, caracter și instincte morale. Există tot mai multe dovezi că aptitudinile fundamentale etice din viață își au originea în capacitățile emoționale pe care le au la bază. Pentru unii, impulsurile sunt emoții la nivel mediu; sămînța impulsurilor este o dorință arzătoare de exprimare prin acțiune.

Dacă tot vorbim de o comunicare eficientă, nu putem trece cu vederea termenul de asertivitate. Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de soluționare a problemelor interpersonale. Comunicarea directă, deschisă și onestă permite recepționarea mesajelor fără distorsiuni, ceea ce menține relațiile cu ceilalți. Într-o comunicare asertivă tensiunea, critica, conflictul, sunt constructive.

Deci, de ce trebuie să comunici într-un stil asertiv adică să pui ceea ce ai de spus, în mod ferm, spontan, sincer și direct, păstrandu-ți demnitatea, drepturile și, în același timp, fără să-l jignești pe celălalt – deci fără să-l ataci ca persoană, ci referindu-te strict la comportamentul sau din acel moment ?

Interacțiune eficientă cu colegii: formulările asertive stimulează răspunsuri asertive. Ceilalți vor fi mult mai dispuși să lucreze cu noi, decît împotriva noastră, ceea ce înseamnă că vom avea mai multe șanse să ne atingem obiectivele într-o situație de conflict.

Crește încrederea în sine: se îmbunătățește imaginea pe care o au ceilalți despre persoană. În consecință, crește încrederea în sine și scad șansele de a trăi furie sau neputință în relațiile cu ceilalți- crește nivelul satisfacție personale.

Crește încrederea persoanei în ceilalți: dacă se raportează asertiv le ceilalți, ii descurajează să răspundă agresiv/defensiv, iar asta ajută sa fim mult mai dispuși în a le recunoaște potențialul, abilitățile și limitele, într-un mod cît mai obiectiv – ne recreăm relațiile.

Relația dintre inteligența emoțională și comunicarea eficientă este foarte evidentă. Noi avem nevoie, în societatea noastră mereu în dezvoltare de oameni încrezuți în sine, care fac față provocărilor cotidiene. Am decis să fac studiu acestor două variabile, pentru a stabili dificultățile tinerilor în procesul stabilirii relațiilor interpersonale, care sunt strîns legate de abilitățile de comunicare.

Problema cercetării practice. Cercetarea de fată urmărește identificarea relației dintre nivelul inteligenței emoționale și a stilului de comunicare la tineri.

Obiectul cercetării practice: Obiectul de studiu a cercetării noastre sunt tinerii și relația dintre inteligența emoționale și comunicarea acestora.

Scopul cercetării practice: Scopul cercetării este de a stabili care este relația dintre o comunicare eficientă și nivelul de inteligență emoțională.

Obiectivele investigației:

Studierea și analiza literaturii de specialitate cu privire la inteligența emoțională și efectul ei asupra comunicării eficiente;

Elaborarea proiectului de cercetare și selectarea unei baterii de stabilire a nivelului inteligenței emoționale și a stilului de comunicare adoptat;

Stabilirea legăturii dintre nivelul inteligenței emoționale (EQ) la tineri și abilitățile acestora de a comunica eficient;

Elaborarea unor concluzii și recomandări privind influența EQ asupra comunicării eficiente;

Analiza și interpretarea rezultatelor obținute.

Ipotezele cercetării: Drept ipoteze ale cercetării înaintăm următoarele:

1. Stilul de comunicare eficientă este influențat de nivelul de inteligență emoțională.

2. Controlul emoțional diferă de la persoană la persoană în funcție de variabila independentă sex.

Metode‚ procedee și tehnici de cercetare:

Metode teoretice: analiza și sinteza literaturii psihologice, metodico-științifice privind problema de cercetare lansată; metoda ipotetico-deductivă pentru lansarea ipotezelor, interpretarea și explicarea rezultatelor obținute în cercetare.

metode practice: Chestionarul S.C. Analiza stilului de comunicare – care constă din 60 de afirmații, la care există 2 tipuri de răspuns: ”Adevărat” sau ”Fals” și Testul pentru inteligenta emotionala (pentru adulti), adaptat de Mihaela Roco dupa Bar-On si D. Goleman.

metode statistice – calculul frecvențelor și al mediei statistice, compararea mediilor (T-Student) și corelarea datelor (Bravais Pearson) – pentru a evidenția relația dintre inteligența emoțională și comunicarea eficientă la tineri, divizînd eșantionul pe sexe.

Etapele activității de cercetare profesională:

Selectarea literaturii de specialitate privind cercetări ale fenomenului comunicării eficiente și a inteligenței emoționale;

Stabilirea problemei, obiectului și obiectivelor cercetării practice.

Elaborarea unei strategii empirice de cercetare a relației dintre inteligența emoțională și comunicare eficientă;

Selectarea eșantionului conform scopului cercetării;

Realizarea investigației experimentale;

Calcularea rezultatelor cantitative si calitative, stabilirea unor concluzii și recomandări.

Baza experimentală a cercetării practice: pentru a face studiul experimental am decis să studiem inteligența emoțională și comunicarea eficientă la studenții facultății Psihologie, Științe ale Educației și Asistență Socială, ULIM. Astfel, la cercetare au participat 30 de subiecți.

Termeni-cheie: asertivitate, comunicare eficientă, inteligență emoțională, stiluri de comunicare, tineri.

1.ANALIZA TEORETICĂ A INTELIGENȚEI EMOȚIONALE ȘI A COMUNICĂRII EFICIENTE

1.1. Inteligența emoțională – repere teoretice

1.1.1. Definiția conceptului de inteligență emoțională

Inteligența emoțională se referă la mai buna înțelegere a emoțiilor, gestionarea eficientă a propriilor emoții, înțelegerea celor din jur și îmbunătățirea imaginii personale. Emoțiile sunt o sursa utila de informație care ne ajuta sa ne descurcam in mediul social [3, p.69].

Inteligenta emoționala include 4 tipuri de abilități: perceperea emoțiilor, utilizarea emoțiilor, ințelegerea emoțiilor si gestionarea emoțiilor.

Termenul „inteligență emoțională” a fost folosit pentru prima dată într-un articol din anul 1990 de către psihologii, Peter Salovey și John Mayer.

Autorii înțeleg prin inteligența emoțională capacitatea de a percepe cât mai corect emoțiile și de a le exprima, de a accede sau genera sentimente atunci când ele facilitează gândirea; de a cunoaște și înțelege emoțiile în vederea promovării și dezvoltării inii personale. Emoțiile sunt o sursa utila de informație care ne ajuta sa ne descurcam in mediul social [3, p.69].

Inteligenta emoționala include 4 tipuri de abilități: perceperea emoțiilor, utilizarea emoțiilor, ințelegerea emoțiilor si gestionarea emoțiilor.

Termenul „inteligență emoțională” a fost folosit pentru prima dată într-un articol din anul 1990 de către psihologii, Peter Salovey și John Mayer.

Autorii înțeleg prin inteligența emoțională capacitatea de a percepe cât mai corect emoțiile și de a le exprima, de a accede sau genera sentimente atunci când ele facilitează gândirea; de a cunoaște și înțelege emoțiile în vederea promovării și dezvoltării emoționale și intelectuale. Aici putem aminti numele psihologului american Festinger cu teoria “disonanței cognitive”, conform căreia oamenii refuză să se gândească la lucruri care le provoacă sentimente, emoții negative. Totodată, în urma relaționărilor interpersonale există tendința de a selecta ideile care sunt conforme cu valorile proprii și care declanșează sentimente pozitive. Din aceste opinii rezultă intercondiționările între emoție/sentimente și gândire [6, p. 88].

În viziunea lui Daniel Goleman conceptele care compun această formă a inteligenței sunt:

– conștiința de sine: identificarea și înțelegerea emoțiilor, conștientizarea unei emoții care se schimbă, înțelegerea diferenței dintre gânduri, emoții și comportamente, încrederea în sine, înțelegerea consecințelor unor comportamente în termeni de emoții;

– auto-controlul: managementul emoțiilor dificile, controlul impulsurilor, managementul constructiv al furiei, mâniei, dorința de adevăr, conștiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea, disciplina;

– motivația: a fi capabil(ă) să stabilești obiective și să le îndeplinești, optimism și speranță în fața obstacolelor și eșecurilor, inițiativă, optimism, dorința de a reuși, perseverență, dăruire

– empatia: a fi capabil(ă) să te pui „în pantofii diferitelor persoane cu care relaționezi“, cognitiv și afectiv, a fi capabil(ă) de a-i înțelege pe ceilalți, perspectivele acestora, a fi capabil(ă) de a arăta grijă, atenție, înțelegerea diversității;

-aptitudinile sociale: stabilirea și păstrarea relațiilor (prieteni), rezolvarea conflictelor, cooperarea, colaborarea, capacitatea de a lucra în echipă, comunicarea, influența, conducerea (leadership-ul); El prezintă ca aspecte majore ale inteligenței optimismul, perseverența și capacitatea de a amâna satisfacțiile [9, p. 45].

Goleman a deschis noi orizonturi printr-o definire mai complexă a inteligenței emoționale. Unii autori consideră că inteligența emoțională are mai multe arii distribuite de la simplu la complex:

– Identificarea emoțiilor: abilitatea de a recunoaște propriile emoții, sentimente dar și pe ale celor din jurul nostru, precum și identificarea lor în diferite persoane, obiecte, artă, povești, muzică sau alți stimuli.

– Utilitatea emoțiilor: abilitatea de a genera, folosi și simți o emoție ca necesară în comunicarea sentimentelor sau angajarea ei în alte procese cognitive (gândire, decizii). Implică abilitatea de a pune în relație emoțiile cu alte senzații mentale, de exemplu gust și culoare (angajarea în munca artistică) și folosirea emoțiilor în rezolvarea de probleme. (integrarea emoțiilor în gânduri)

– Înțelegerea emoțiilor: abilitatea de a înțelege informațiile despre emoții, de a înțelege „combinatorica“ emoțiilor, progresul prin tranzițiile relaționale. Implică rezolvarea problemelor emoționale prin cunoașterea emoțiilor asemănătoare sau diferite, dar mai ales prin ceea ce acestea transmit sau semnifică.

– Managementul emoțiilor: Abilitatea de a fi deschis(ă) față de sentimente și de a le adapta propriei persoane și emoțiilor celorlalți pentru promovarea creșterii și dezvoltării personale. Implică înțelegerea consecințelor comportamentelor sociale asupra emoțiilor și reglarea emoțiilor în funcție de nevoile personale și ale celorlalți. Inteligența emoțională este un obiectiv important în perspectiva formării inițiale și continue, în plan profesional sau managerial, în orice domeniu de activitate [10, p. 45].

Optimismul și speranța în reușită sunt trăsături care se constituie în ceea ce psihologii numesc eficacitate personală, convingerea că ești stăpân pe întâmplările vieții tale și că poți face față provocărilor cu care ești confruntat. Dezvoltarea unei competențe de orice fel întărește eficacitatea personală și face ca persoana respectivă să fie în măsură să-și asume riscul și să facă față provocărilor, care, odată depășite, fac să crească sentimentul de eficacitate personală. Această atitudine duce la valorificarea aptitudinilor și talentelor, cu alte cuvinte, la dezvoltarea personală [12, p.356].

Albert Bandura, psiholog la Stanford care a realizat multe cercetări în legătură cu eficacitatea personală, o rezumă astfel: „Convingerile oamenilor despre capacitățile lor au un efect profund asupra acestor capacități. Capacitatea nu este o proprietatea fixă. Există enorm de multe variante în care această capacitatea poate fi folosită. Cei care au această eficacitate personală se dau la o parte din calea eșecului; ei abordează lucrurile în așa fel încât să le poată stăpâni fără să se îngrijoreze în privința diverselor dezastre posibile” [ apud 7, p. 90].

EQ se referă la domeniul intrapersonal, domeniul interpersonal, domeniul adaptabilității, domeniul controlării stresului și domeniul stării generale, fiecare cu componentele sale, după cum urmează:

1. domeniul intrapersonal (capacitatea de auto-cunoaștere și auto-control): conștiința emoțională de sine (capacitatea persoanei de a recunoaște cum se simte într-un anume fel, și impactul comportamentului său asupra altor persoane), caracterul asertiv (asertivitatea), independența (capacitatea de auto-control și autodirecționare), respectul de sine (cunoașterea punctelor forte și a celor vulnerabile, stima de sine), împlinirea de sine (recunoașterea propriului potențial).

2. domeniul interpersonal (capacitatea de a interacționa și colabora cu alte persoane): empatia, responsabilitatea socială, relațiile interpersonale (aptitudinea de a construi și menține relații).

3. domeniul adaptabilității: testarea realității (capacitatea persoanei de a vedea lucrurile așa cum sunt și nu cum și-ar dori să fie), flexibilitatea (adaptarea sentimentelor, gândurilor și acțiunilor pe măsura schimbării condițiilor, soluționarea problemelor) [20, p.65].

4. domeniul controlării stres-ului: toleranța la stres, controlul impulsurilor.

5. domeniul stării generale: optimismul, fericirea.

Sunt anumite bariere in calea controlului eficient al emoțiilor. Scopul inteligentei emoționale este înțelegerea emoțiilor și învățarea modului în care acestea pot fi gestionate [23, p. 90].

1.1.2. Elementele componente ale inteligenței emoționale

Conform lui Goleman se evidențiază 4 componente ale inteligenței emoționale:

1. Autocunoașterea

Autocunoașterea emoțională

Autocunoașterea realistă și corectă

Încrederea în sine

2. Autocontrolul

Autocontrol emoțional

Transparența & menținerea integrității

Adaptabilitate & adaptabilitate la schimbare

Orientarea spre rezultate

Inițiativa

Optimism & perseverență

3. Social “Awareness” (conștiința socială, de grup)

Empatie (simțirea sentimentelor și perspectivei celorlalti, interes real față de grijile celorlalti)

“Awareness” la nivelul organizației

Orientarea spre sarcină

4. Managementul relațiilor interpersonale

Dezvoltarea altora, a abilităților acestora, coaching

Leadership inspirațional

Catalist al schimbării (inițierea și managementul schimbării)

Influența (un rol important îl joacă persuasiunea)

Managementul conflictelor (legat de negocierea și rezolvarea disputelor)

Lucrul în echipă și colaborarea (crearea de sinergie de grup în urmărirea scopurilor grupului) [ apud 18, p. 90].

Primele două componente sunt privite ca și componente personale ale inteligenței emoționale, în timp ce celelalte 2 sunt privite ca și componente sociale ale inteligenței emoționale.

1.2. Comunicarea eficientă – elemente definitorii și tehnici

1.2.1. Comunicarea- aspecte teoretice

Comunicarea, înțeleasă în sensul său larg, ca act tranzacțional, inevitabil în situații de interacțiune, devine esențială, fundamentală atît pentru viața personală cît și pentru cea socială a individului. Astfel, noțiuni precum „comunicare", „limbă", „limbaj" sunt polisemice, ele comportînd o pluralitate de sensuri. Acest fapt provine nu numai din complexitatea intrinsecă a fiecărei noțiuni, ci și din aceea că ele constituie obiectul de investigație al mai multor discipline științifice : lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica, cibernetica etc [ 11, p. 100].

După Antoine Meillet, „communise", înseamnă „care își împarte sarcinile cu altcineva". În latina clasică înseamnă, ca și sensul urmașul său actual „care aparține mai multora sau tuturor". „Comunicus" a dat ulterior naștere verbului „communico", pătrunzînd în română pe filieră franceză, odată cu valul de neologisme romantice din ultimul secol și jumătate [apud 8, p. 186].

Comunicarea ca act, sistem, cod sau mijloc stă la baza organizării și dezvoltării sociale, influențînd raporturile pe orizontală și verticală între oameni – intervenind chiar în aspirațiile lor intime, dar și în cunoașterea realității [13, p. 220].

Comunicarea poate genera cercetări, idei, contradicții, dar și sinteze. În mod obișnuit, clasificarea comunicării se referă la: comunicarea non-verbală și comunicarea verbală.

Comunicarea non-verbală după cum reiese chiar din denumirea ei, se realizează prin intermediul unor mijloace – altele decât vorbirea. Mai amplu și mai bine investigate sunt: corpul uman, spațiul sau teritoriul, imaginea. Acest fel de comunicare interumană la care vom reveni în partea a doua a lucrării recurge la o serie de modalități: aparența fizică, gesturi, mimică, expresia feței [22, p.85].

Comunicarea verbală reprezintă transferul de informații prin intermediul limbajului oral, între un emițător și un receptor. Comunicarea face parte din viața de zi cu zi și este modalitatea prin care transmitem idei, sentimente, emoții și păreri, pentru a socializa, negocia și influența [26, p.10].

1.2.2. Stiluri de comunicare

Stilul pasiv („laissez-faire“, permisiv): evită confruntările, conflictele, își dorește ca toată lumea să fie mulțumită, fără a ține însă cont de drepturile sau dorințele sale personale.

O astfel de persoană nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în cîștigarea unor drepturi personale sau în apărarea unor opinii; se simte rănită, frustrată, iritată, fără însă a încerca să-și exprime nemulțumirile față de ceilalți; lasă întreaga libertate de decizie și acțiune pe seama altora; se remarcă prin „roluri“ pasive, prin diferență ori minimalizarea fenomenelor semnificative în procesul de activitate;

Stilul pasiv evită problema, ignoră drepturile proprii, lasă pe ceilalți să aleagă în locul său, vede drepturile celorlalți ca fiind mai importante.

Stilul agresiv (autoritaritarist): blamează și îi acuză pe ceilalți, încalcă regulile impuse de autorități (părinți, profesori, poliție) este insensibil la sentimentele celorlalți, nu-și respectă colegii, consideră că au întotdeauna dreptate, rezolvă problemele prin violență, consideră că cei din jurul său sunt adesea nedrepți cu el, este sarcastic și utilizează adesea critica în comunicare, este ostil și furios; se menține la o anumită distanță de grup; generează tensiuni, agresivitate, stres;

Stilul agresiv atacă problema, își susține drepturile fără a ține cont de drepturile celorlalți, aleg activitatea lor și pe a celorlalți, consideră că drepturile lor sunt mai importante decât ale celorlalți.

Stilul asertiv (democratic): exprimă emoțiile și convingerile fără a afecta și ataca drepturile celorlalți, comunică direct, deschis și onest cîștigînd respectul prietenilor și colegilor, are capacitatea de a iniția, menține și încheia o conversație în mod plăcut, exprimă emoțiile negative fără a se simți stînjenit sau a-l ataca pe celălalt, are abilitatea de a solicita sau a refuza cereri, își exprimă emoțiile pozitive, face și acceptă complimente, spune „NU” fără să se simtă vinovat sau jenat, face față presiunii grupului și își exprimă deschis opiniile personale, își recunoaște responsabilitățile față de ceilalți.

Conducătorul asertiv prezintă criteriile comune de apreciere, de lăudare, de criticare pe care le respectă în comun cu colegii; el se comportă, într-un fel, ca un membru al grupului;

Stilul asertiv discută problema, își susține drepturile, au încredere în ei, recunosc și drepturile lor și ale celorlalți [30, p.44].

1.3. Rolul inteligenței emoționale în comunicarea eficientă

Comunicarea eficientă presupune stapînirea a trei tipuri fundamentale de aptitudini:
1. prezentarea eficientă a informației publicului țintă, sau aptitudini expresive – acestea sunt necesare pentru a transmite mesajul prin cuvinte, expresii faciale și limbaj non-verbal;
2. înțelegerea răspunsurilor primite de la ceilalți sau aptitudini de ascultare – sunt utilizate pentru a obține informații de la ceilalți, pentru a clarifica mesajele receptate și pentru a ințelege ce simte și gîndește emițătorul;

3. alegerea celui mai potrivit canal de comunicare și cunoștintele tehnice pentru utilizarea acestui canal, sau aptitudini de coordonare a procesului de comunicare – acestea ne ajută să recunoaștem informația necesară și să respectăm regulile comunicării și interacțiunii [25, p.85].

Problema aptitudinilor comunicative, spre deosebire de cea a altor feluri de aptitudini, este mult mai "tînară". În literatura psihologică există unele trimiteri la aptitudinile comunicative și rolul lor. Pot fi întîlnite și probe speciale, chestionare, care urmăresc scopul de a evalua aptitudinile comunicative [ 19, p.126].

În literatura de specialitate se consideră că aceste aptitudini au o mare însemnătate pentru procesul de socializare a omului, însușirea formelor necesare de comportament social și, în general, pentru o evoluție psihologică armonioasă a personalității, în majoritatea publicațiilor cu referire la temă, aptitudinile comunicative sunt menționate ca substructuri a altor aptitudini. De exemplu, savantul Kuzimina vorbește despre abilități comunicative ca parte componentă a aptitudinilor pedagogice [apud 24, p.58].

Autoarea califică drept comunicative următoarele abilități: de a crea reciprocitate în relații, de a se include, a stabili și a susține un contact emoțional pozitiv, de a comunica spontan, de a asculta și înțelege partenerul de comunicare, de a interacționa cu partenerul, de a percepe adecvat dispoziția auditoriului, de a dirija atenția lui [17, p.87].

De Peretti A. menționează, la fel, că abilitățile comunicative contribuie la un proces de interacțiune optimal și duce spre interrelații pedagogice dorite între participanții interacțiunii iar V. Mîndîcanu caracterizează aptitudinile comunicative ale învățătorului ca instrumente profesionale foarte necesare cadrelor didactice [apud 14, p.41].

Drept produse ale activității comunicative sunt declarate cunoașterea (imaginea "tu" sau a altei persoane) și autocunoașterea (imaginea "eu"). De rînd cu ele, activitatea comunicativă mai are un rezultat. Acestea sunt atitudinile și relațiile interpersonale, care, la rîndul lor, determină statutul persoanei în grup. Anume el poate servi drept indiciu al gradului de dezvoltare a aptitudinilor comunicative [15, p.55].

Nivelul de inteligență emoțională presupune prezența sau absența unor probleme în procesul actului comunicativ. Astfel, vom atrage atenția asupra unor obstacole care pot interveni în comunicare și von identifica remedii pentru o comunicare eficientă [29, p.551].

Obstacolele în comunicare pot viza locutorul și interlocutorul sau pot fi de ordin material. Le vom examina, urmărind traseul mesajului.

a) La nivelul emițătorului se pot distinge:

– elemente obiective, cum ar fi conceptualizarea mesajului în funcție de situație și de scop, formularea sa în funcție de scopul urmărit și de mijloacele disponibile, alegerea mijloacelor (trebuie apelat la mijloace vizuale, cum ar fi grafice, scheme), soluționarea unor probleme tehnice, mai ales de ordin semantic (identificarea termenului adecvat, evitînd jargonul specializat), contextul (de exemplu, luarea în considerație a ordinii de zi, a planului și a metodei de lucru) [4, p. 85];

– elemente de personalitate: subiectul va prezenta lucrurile „în felul său", va constitui una dintre variabilele situației; în plus, atitudinea pe care va considera că trebuie să o adopte (în sensul strict al termenului) va determina în cazul interlocutorului elemente specifice. Cadrul său personal de referință va coincide în totalitate sau parțial cu al celuilalt;

– elemente psiho-sociologice: statutul social al subiectului și rolul (unul dintre comportamentele așteptate de la el din partea celuilalt, plecînd de la statutul său) pe care și-l va asuma; situația generală, îngreunînd sau ușurînd climatul dialogului, determinînd interlocutorilor preocupări convergente sau divergente; limbajul și normele grupului de apartenență, care pot constitui bariere serioase [27, p.300].

b) La nivelul obstacole materiale vom distinge anumite caracteristici psiho-fiziologice.

c) La nivelul receptorului se întîlnesc aceiași factori, pe care i-am nominalizat mai sus:

• elemente psiho-sociologice, dintre care situația generală are un rol esențial, mai ales cînd dă naștere unor zvonuri sau comportamente conflictuale (și fenomenul de așteptare a rolului poate constitui, în numeroase cazuri, o barieră în calea comunicării);

• elemente de personalitate: percepția de către subiect este strîns legată de întreaga sa persoană și se cunoaște, de la experiența lui [ 16, p. 42], relativitatea mărturiei; deformarea mesajului este în funcție de interesele proprii interlocutorului; interpretarea acestuia se subordonează propriului cadru de referință și sentimentelor pe care le atribuie locutorului (posibilitate de „proiectare");

• elemente obiective: înțelegerea mesajului de către subiect depinde de inteligența sa, de competența și cultura sa, ceea ce constituie uneori obstacole de netrecut în calea comunicării.

Să adăugăm faptul că unele fenomene de săturare se pot produce fie în raport cu starea de oboseală a subiectului, fie în funcție de pierderea de informații datorată lungimii mesajului, fie din cauza interferenței mai multor mesaje convergente. Formularea și conceptualizarea finală a mesajului pot să difere de cele ale emițătorului [1, p. 13].

Numind problemele, putem desprinde din literatura existentă și anumite remedii:

a) La nivelul emițătorului:

• în plan obiectiv: căutarea preciziei gîndirii și a economiei de cuvinte (nu fără a recurge la redundanțele necesare), căutarea bogăției și preciziei exprimării (recurgîndu-se eventual la formularea abstractă), „convergența mijloacelor" prin îmbinarea gestului cu cuvîntul, prin însoțirea discursului cu o schemă bună;

• în plan personal: respectarea informației, fidelitate aproape exactă, dînd prioritate faptelor asupra opiniilor; păstrarea unei atitudini obiective (evitînd judecarea); cunoașterea de sine, pentru a ține cont de inevitabilele prejudecăți personale; capacitatea de a se pune în locul celuilalt și de a-i recunoaște acestuia posibilitatea de a avea o altă viziune asupra problemelor, oamenilor și lucrurilor, ceea ce înseamnă renunțarea la propriul egocentrism [ 21, p. 44];

• în plan psiho-sociologic: definirea precisă a rolului de interpretat, a obiectivului de urmat (atrăgîndu-se atenția asupra eventualelor consecințe pentru interlocutor); cunoașterea situației personale a acestuia (lucru care poate pune discreția la încercare); desăvîrșirea propriei noastre culturi psiho-sociologice, în vederea unei mai bune cunoașteri și a unei mai bune identificări a obstacolelor.

b) La nivelul obstacolelor materiale: luîndu-le în considerație și înlăturîndu-le pe cît posibil.

c) La nivelul receptorului:

– disponibilitate, capacitate de a asculta, de a înțelege (dincolo de cuvinte);

– depășirea propriului cadru de referință;

– adresarea unor întrebări pentru a-1 ajuta eventual pe locutor să-și precizeze gîndirea și să răspundă nevoilor corespondentului său [28, p.11].

La acest nivel intervine fenomenul de feedback prin care, într-o primă aproximație, emițătorul primește informația în sens invers, de la receptor, o integrează propriei conduite și, în consecință, își modifică emiterea. Dar în psihosociologie feedback-ul înseamnă mai mult decît retroacțiunea pe care tocmai am definit-o. El presupune o identificare progresivă cu interlocutorul și un schimb personal fructuos cu acesta; principiul ideal al unei înțelegeri, de exemplu, în timpul unei discuții ar fi ca fiecare să spună ce are de spus numai după ce și-a expus din nou ideile și a identificat sentimentele interlocutorului său cu suficientă exactitate [ 2, p. 178]. Un auditor înțelegător provoacă celui care se simte ascultat și înțeles o diminuare a voinței de a-și consolida poziția.

Regulile unei comunicări eficiente sunt:

orientare pozitivă a comunicării (pe fapte plăcute, stimulative)

comunicarea trebuie să fie bilaterală(permite schimbul de mesaje, punere de întrebări)

comunicarea să fie securizată (nu un prilej de abuz afectiv, emoțional al unui asupra celorlalți)

concordanța comunicării verbale cu cea mimico-gesturală

evitarea ambiguităților (subînțelegerilor, incertitudinilor)

evitarea suprapunerilor mesajelor (intervenția peste cuvântul celuilalt)

constituirea de mesaje clare, concise (exprimate cu cuvinte și expresii uzuale) [5, p. 98].

Ținînd cont de toate aspectele reflectate putem concluziona că comunicarea eficientă depinde atît de părțile participante la act, cît și de nivelul de pregătire a fiecărui subiect, de capacitățile acestuia de a-și controla emoțiile, de a-și formula gîndurile și de a stabili relații sănătoase.

2. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ A RELAȚIEI DINTRE INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI COMUNICAREA EFICIENTĂ LA TINERI

2.1. Metode de cercetare

Metode‚ procedee și tehnici de cercetare. În cercetarea de față pentru atingerea scopului propus am folosit atît metode teoretice cît și metode practice.

Metode teoretice: analiza și sinteza literaturii psihologice, metodico-științifice privind problema de cercetare lansată; metoda ipotetico-deductivă pentru lansarea ipotezelor, interpretarea și explicarea rezultatelor obținute în cercetare.

Metodele empirice: cercetarea a fost realizată prin utilizarea următoarelor metode:

– Chestionarul S.C. Analiza stilului de comunicare – pentru a identifica stilul de comunicare la tineri și prezența unei comunicări eficiente;

– Testul pentru inteligența emoțională (pentru adulți), adaptat de Mihaela Roco după Bar-On și D. Goleman – pentru a identifica nivelul inteligenței emoționale;

Metode statistice: calculul frecvențelor și al mediei statistice, compararea mediilor (T-Student) și corelarea datelor (Bravais Pearson).

Prezentarea probelor

A) Model de analiză a stilului de comunicare – Chestionarul S.C. (anexa 1)

Stilul de comunicare se referă la ansamblul particularităților de manifestare caracteristice unei persoane în actul comunicativ. Stilul desemnează:

Modalitățile specifice de recepționare / decodificare a mesajelor;

Modalitățile personale de prelucrare / interpretare a mesajelor;

Modalitățile specifice de exprimare a răspunsului, particularitățile personale de feed-back.

Toate acestea decurg din unicitatea și individualitatea ființei umane, fiind expresia personalității sale.

Chestionarul conține 60 de întrebări și este relevant pentru cele patru stiluri fundamentale de comunicare. Fiecare afirmație are două variante de răspuns ”Adevărat” sau ” Fals”. Intepretarea rezultatelor se face conform cheiei chestionarului, care o prezentăm în continuare:

Acordați cîte un punct în dreptul intrebării unde ați răspuns cu “Adevărat ”

Comunicarea (stilul ) non-asertivă (Timidă).

Intrebarea: 1, 7, 15, 16, 17, 25, 26, 35, 36, 37, 50, 51, 52, 59, 60

Comunicarea (stilul ) agresivă

Intrebarea: 4, 6, 10, 11, 20, 21, 28, 29, 30, 39, 40, 48, 49, 55, 56

Comunicarea (stilul ) manipulatoare

Intrebarea: 3, 5, 9, 12, 13, 19, 22, 31, 32, 41, 42, 46, 47, 54, 57

Comunicarea (stilul ) asertivă

Intrebarea: 2, 8, 14, 18, 23, 24, 27, 33, 34, 38, 43, 44, 45, 53, 58

Tipul de comunicare cu cel mai mare număr de puncte va caracteriza cel mai mult stilul de a comunica al subiectului cu ceilalți. Dacă același număr de puncte apare la mai multe categorii sau valori apropiate înseamnă că există elemente care vi se potrivesc. Mai departe vom descrie fiecare tip de comunicare, pentru o înțelegere mai amplă a acestora:

Stilul non-agresiv, de retragere pasivă, atitudine de fugă pasivă – tendință de a se ascunde, de a fugi mai degrabă decît de a înfrunta oamenii. Se poate manifesta printr-un exces de amabilitate ți conciliere, prin tendința de a amîna luarea unor hotărîri și adesea prin imposibilitatea luării acestora, însoțită de cedarea dreptului de a decide. La baza acestor manifestări stă o teama maladivă de a nu fi judecat de ceilalți, ca și supărarea intensă resimțită în cazul unui eventual eșec – pentru a le evita individul preferă să se supună hotărîrii altora. Aceasta nu exclude sentimentul de ciudă, mînie mocnită, ranchiuna.

Stilul agresiv, atitudinea de atac – tendința de a fi mereu în față, de a avea ultimul cuvînt, de a se impune cu orice preț, chiar cu prețul lezării și supărării altor persoane. Pentru a domina, orice mijloc pare a fi utilizabil – înfricoșarea, contrazicerea, umilirea, compromiterea celorlalți; atitudinile și comportamentele șocante, răzbunarea, asumarea unor riscuri excesive. Această atitudine stimulează agresivitatea și antipatia partenerilor și are ca efect pentru persoana în cauză sentimentul de a nu fi iubită, respectată și apreciată, fapte ce o fac și mai agresivă – se creează un adevărat cerc vicios al agresivității.

Stilul manipulator, atitudinea de manipulare – preferință pentru un rol de culise, tendința de a aștepta clipa prielnică pentru a ieși la lumină și a se pune în valoare, tendința de a căuta intenții ascunse în spatele oricăror afirmații ale celorlalți. Persoana evită să spună deschis ceea ce gîndește, își schimbă opiniile după cele ale interlocutorului, îi place să fie în preajma celor mari și puternici (ca o compensare a propriilor slăbiciuni) sperînd, să obțină beneficii din vecinătatea cu aceștia. Persoanele din această categorie urmăresc ca ceilalți să facă ceea ce ar dori ele, dar acest lucru să nu presupună confruntări deschise – fie ele raționale, constructive – de tip asertiv, fie ele conflictuale – de tip agresiv; este vorba mai degrabă de a aștepta ca situația să se întoarcă în favoarea lor. Adesea aceste persoane „joacă roluri” diverse, ca semn al insuficienței maturizării sociale, și în legatura cu un status social slab, precar, nesatisfăcător. Problema indivizilor manipulatori este de a-și ascunde slabiciunea, de a nu fi descoperiți pentru că și ei se tem de judecata celorlalți și de a nu fi marginalizați.

Stilul asertiv, atitudinea constructivă – capacitatea de autoafimare, de exprimare onestă, directă și clară a opiniilor și a drepturilor proprii fără agresivitate și fără a-i leza pe ceilalți; capacitatea urmăririi propriilor interese fără încălcarea nevoilor celorlalți. Persoana știe să asculte și este dispusă să înțeleagă, știe să fie ea însăși (fără simulări și „jocuri de rol”) și să se bazeze pe sine. Este cea mai bună atitudine pentru că permite atingerea scopurilor propuse fără a provoca resentimentele celorlalți și chiar cîstigîndu-le adesea simpatia.

B) Test pentru inteligența emoțională

Testul pentru inteligența emoțională (pentru adulți), adaptat de Mihaela Roco după Bar-On și D. Goleman (anexa 2), cuprinde zece situații (scenarii) în care se poate afla orice om. Subiecții, imaginîndu-și că se află în situațiile respective trebuie să arate cum vor proceda în mod concret prin alegerea uneia dintre cele patru variante de răspuns. La final se adună punctele de la cele zece răspunsuri, conform cheii testului, semnificația sensului global fiind:

pînă la 100: sub medie;

100 – 150: mediu;

peste 150: peste medie;

200: excepțional.

Menționăm că testul utilizat de noi este destinat tinerilor și adulților, existînd și o variantă pentru copii. Prin aplicarea acestui test dorim să demonstrăm dacă există o corelație între indicele de inteligență emoțională și coeficientul emoțional prin intermediul comportamentului.

2.2. Rezultatele studiului experimental

Vom analiza statistic toate variabilele pe care le conțin ambele teste, incercînd realizarea seriei de corelații între ele sau a aplica diverse teste statistice cu ajutorul programului SPSS în vederea validării sau invalidării ipotezelor.

Astfel Chestionarul S.C. privind stilurile de comunicare conține patru variabile pe care le vom analiza statistic în cele ce urmează:

Analiza dimensiunii stil de comunicare non-asertiv

Tabelul 1. Prezentarea principalelor indici statistici pentru stilul de comunicare non-asertiv

Analizînd indicii statistici ai variabilei dependente stil de comunicare non-asertivă, se observă că nu există diferențe majore în ceea ce privesțe valorile tendinței centrale. Media scorurilor pe această dimensiune este M = 5,50. De asemenea, observăm împrăștierea scorurilor (St. Dev. = 2,99) fapt ce demonstrează că există o omogenitate a distribuției scorurilor.

Media este egală cu mediana (Me = 5,50) ceea ce înseamnă că valorile ețantionului nostru sunt împarțite egal, jumatate avînd valori mai mari de 5,50 iar cealaltă acceptînd valori mai mici de 5,50, pentru dimensiunea – stil de comunicare non-asertiv.

Forma distribuției se observă foarte bine și în prezentările grafice ale variabilei analizate (figura 1), unde remarcăm faptul că distribuția gaussiana este omogenă în jurul valorii de 5,50, forma grafică a acestei fiind foarte usor leptocurtică (K = 0,65), peste o curbă normală și foarte usor alungită spre dreapta (Sk = 0,94) ceea ce inseamnă că predomină valorile relativ mici. Mai putem spune că această variabilă admite valori între Min. = 2 si Max. = 13.

Figura 1. Graficul dimensiunii stil de comunicare non-asertiv

Cu toate acestea chiar dacă forma curbei nu este perfectă, ia se prezintă sub aspectul uni clopot ceea ce indică o distribuție normală a valorilor, fiind reprezentative pentru cercetarea noastră și mai ales aceste valori pot fi prelucrate statistic în vederea obținerii unor corelații intre diverse variabile.

Analiza dimensiunii stil de comunicare agresiv

Tabelul 2. Prezentarea principalilor indici statistici pentru stilul de comunicare agresivă

Indicii statistici ai variabilei dependente stil de comunicare agresiv, indică valori ridicate comparativ cu stilul non-asertiv. Astfel media, (M = 6,25) este usor mai crescută decît în cazul celeilalte dimensiuni analizate. Mediana (Me = 5,00) indică faptul că jumatate dintre subiecții analizați obțin scoruri peste valoarea 5,00 iar cealaltă jumatate admit scoruri peste această valoare. Dacă vorbim de distribuția scorurilor (St. Dev. = 2,99) observăm aceeași omogenitate a scorurilor, ceea ce din punct de vedere statistic înseamnă că valorile sunt reprezentative pentru cercetarea noastră.

Analizînd graficul prezentat (figura 2), constatăm că forma curbei lui Gauss este foarte usor leptocurtică, chiar aproape perfectă, foarte puțin peste o curbă normală (K = 0,02), și ușor alungită spre dreapta (Sk. = 0,41) ceea ce denotă că predomină valorile relativ mici. Putem spune că este o distribuție aproape perfectă, ceea ce indică că aceste valori sunt reprezentative pentru cercetarea noastră și mai ales aceste valori pot fi prelucrate statistic în vederea obținerii unor corelații între diverse variabile.

Figura 2. Graficul dimensiunii stil de comunicare agresivă

Dacă vorbim de frecvențele de apariție a scorurilor, observăm că un număr foarte mare de subiecți au scoruri mici, aceste fiind scoruri in jurul valorilor 4 si 5.

Analiza dimensiunii stil de comunicare manipulator

Tabelul 3. Prezentarea principalilor indici statistici pentru stilul de comunicare manipulator

Principalii indicii statistici ai variabilei stil de comunicare manipulator, indică valori crescute comparativ cu cele două dimensiuni analizate pînă acum. Astfel media, (M = 6,88) este usor mai crescută decît în cazul celorlalte dimensiuni analizate. Mediana (Me = 6,00) indică faptul că jumatate dintre subiecții analizați obțin scoruri peste valoarea 6,00 iar cealaltă jumatate admit scoruri peste aceasta valoare. Dacă vorbim de distribuția scorurilor (St. Dev. = 2,83) observăm aceeași omogenitate a scorurilor, ca și la celelalte dimensiuni analizate, ceea ce din punct de vedere statistic prezintă importanța valorile pentru cercetarea noastră.

Analizînd graficul prezentat (figura 3), constatăm că forma curbei lui Gauss este foarte leptocurtică, peste o curbă normală (K = 1,46), și alungită spre dreapta (Sk. = 1,02) ceea ce denotă că predomină valorile relativ mici. Putem spune că este o distribuție normală, ceea ce indică ca aceste valori sunt reprezentative pentru cercetarea noastră și mai ales aceste valori pot fi prelucrate statistic în vederea obținerii unor corelații între diverse variabile.

Figura 3. Graficul dimensiunii stil de comunicare manipulator

Observăm că, cei mai mulți subiecți se „invîrt” în jurul valorilor de 5,00 – 7,50 ceea ce denotă că și pentru aceasta dimensiune valorile sunt relativ mici, trendul ascendent al mediei fiind imprimat de catre cei patru subiecți care au inregistrat scoruri peste 12,50.

Analiza dimensiunii stil de comunicare asertivă

Tabelul 4. Prezentarea principalilor indici statistici pentru stilul de comunicare asertiv

Analizînd indicii statistici ai variabilei dependente stil de comunicare asertiv, se observă că nu exista diferențe majore în ceea ce priveste valorile tendinței centrale. Media scorurilor pe această dimensiune este M = 11,38 de departe cea mai mare medie înregistrată pînă acum. O alta remarcă interesantă este aceea că mediana (Me = 13,00) ceea ce inseamnă că predomină valorile relativ mari, astfel incît jumatate dintre subiecți au valori sub 13,00 iar cealaltă jumatate peste 13,00. De asemenea, observăm că imprăștierea scorurilor (St. Dev. = 2,90) fapt ce demonstrează că există o omogenitate a distribuției scorurilor.

Forma distribuției se observă foarte bine și in prezentările grafice ale variabilei analizate (figura 4), unde remarcăm faptul că distribuția gaussiană este omogenă în jurul valorii de 11,38, forma grafică a acestei fiind ușor platicurtică (K = – 1,11) sub o curbă normală și foarte ușor alungită spre stînga (Sk = – 0,66) ceea ce înseamnă că predomină valorile relativ mari. Mai putem spune că această variabilă admite valori intre Min. = 6 si Max. = 15.

Figura 4. Graficul dimensiunii stil de comunicare asertivă

Observăm că, cei mai mulți subiecti admit valori ridicate, respectiv 17 subiecți au scorul 14 pe dimensiunea stil de comunicare asertiv.

Analizînd cele patru dimensiuni ale Chestionarului S.C., observăm ca media stilului de comunicare asertiv este cea mai ridicată. Asa cum ne spun instrucțiunile testului, subiectii testați adoptă stilul de comunicare care înregistrează cele mai mari valori dintre cele patru dimensiuni prezentate. In cazul nostru media stilului de comunicare asertiv este cea mai ridicată, asa cum reiese și din graficul figurii urmatoare.

Figura 5. Graficul mediilor dimensiunilor chestionarului S.C.

Astfel putem spune că majoritatea subiecților testați (studenți ai facultății) adoptă un stil de comunicare asertiv, caracterizat printr-o, atitudine constructivă – capacitate de autoafirmare, de exprimare onestă, directă și clară a opiniilor și a drepturilor proprii fără agresivitate si fără a-i leza pe ceilalți. De asemenea, au o capacitate de a-și urmări propriile interese fără a încălca nevoile celorlalti. Studenții știu să-și asculte colegii și sunt dispuși să-i înțeleagă. Știu sa fie ei insuși (fără simulări si „jocuri de rol”) și să se bazeze pe sine.

In concluzie putem spune că este cea mai bună atitudine pentru că permite atingerea scopurilor propuse fără a provoca resentimentele celorlalți și chiar cîstigîndu-le adesea simpatia.

Avînd în vedere că stilul de relaționare sănătoasă este determinat nu numai de stilul de comunicare dar și de valoarea inteligenței emoționale, se impune o analiza statistică și asupra acestei variabile dependente.

Indicele inteligenței emoționale

Tabelul 5. Prezentarea principalilor indici statistici pentru scorul inteligenței emoționale

Observăm că M = 88,47 sub normal avînd in vedere ca interpretarea testului ne spune că intre 100 si 150 sunt valori medii. Mediana Me = 85, aceasta este mai mică decît media ceea ce inseamnă că predomina valorile relativ mari, dar nu peste valoarea medie a testului. De semnalat este faptul că modulul (cea mai des întalnita valoare) este Mo = 85, și această valoare fiind sub medie. Abaterea standard St. Dev. = 19,81 marimea care ne arată cu cît se abate in medie valorile seriei de la media lor, acesta indicandu-ne o omogenizare a scorurilor subiectilor testați. Coeficientul de asimetrie Sk. = 0,23 (asimetrie ușor inclinată la dreapta) și coeficientul de aplatizare K = – 0,90 curba ușor platicurtică, indica un grafic normal.

Toate aceste valori ne indica o distributie normala.

Modul în care variază aceste valori, frecvența acestora, este prezentată în tabelul urmator:

Tabelul 6. Frecvența scorului general test inteligența emoțională

Vizualizarea informațiilor statistice furnizate de programul SPSS, sub forma unui grafic, vor arata astfel:

Figura 6. Graficul scorului general test inteligența emoțională

Analizînd procentual, scorurile pe testul de inteligența emoțională, observăm o pondere redusă a celor care obțin scoruri care se încadrează in categoria nivelului de inteligenta emoționala medie. Categoriile procentuale sunt prezentate în figura urmatoare:

Figura 7. Graficul scorului general test inteligența emoțională- prezentare procentuală

Se observă că 62,6% dintre subiecți au obținut scoruri sub valoarea 100 ceea ce înseamnă că acest procent se afla sub normal, in timp ce 37,4% au obtinut scoruri medii. De remarcat este faptul că nu există nici un subiect care sa fi obținut un scor peste valoarea medie.

Verificarea primei ipoteze

Se prezumă că, stilul de comunicare eficientă este influentat de nivelul de inteligență emoțională.

Astfel, avînd in vedere că majoritatea subiectilor testati, au fost încadrați în stilul de comunicare asertivă, ținand cont că lotul cercetării este format numai din studenți ai facultății, se presupune că stilul de comunicare adoptat de persoanele care își fac studiile la facultatea noastră, este stilul asertiv.

Pentru a verifica aceasta ipoteză se impune a se realiza o corelație intre cele două variabile, respectiv intre variabila inteligența emoționala și variabila stil de comunicare asertiv. Pentru aceasta, vom realiza o diagrama scatter, cunoscută si sub denumirea de „nor de puncte” pentru a vedea care este relația intre cele doua variabile, cum se influenteaza ele reciproc.

Figura 8. Graficul scatter pentru corelația variabilelor „inteligența emoțională” și „stil asertiv”

Așa cum ne arată graficul, putem spune că există o relație intre cele doua variabile, aceasta este pozitivă, dar de intensitate redusă. Acest fapt este demonstrat de imprăștierea punctelor din diagrama scatter, dar așa cum se observă se poate trasa o diagonală imaginară, din colțul din stanga jos către dreapta sus ceea ce denotă o relație pozitivă, de același sens dar de intensitate redusa.

Calculînd coeficientul Pearson și indicii de corelație intre cele doua variabile, vom înțelege mai bine aceasta corelație. Corelația măsoara relația lineară dintre variabile și se masoară cu coeficientul de corelatie Pearson (r). Pentru aceasta vom analiza corelatia dintre cele doua variabile iar analiza va fi interpretată conform tabelului urmator:

Tabelul 7. Indicii corelației Pearson dintre scorul inteligenței emoționale și stilul de comunicare predominant

Analizînd legătura dintre cele doua variabile, observăm ca pragul de semnificație este relativ ridicat, p = 0,00, ceea ce inseamnă că nu este un zero absolut ci doar o valoare foarte mica, inseamnă ca exista o relație intre variabilele studiate; în cazul nostru spunem că nivelul inteligenței emoționale influentează stilul de comunicare al subiectilor analizați. Cu alte cuvinte putem spune ca, pe masura ce crește nivelul inteligenței emotionale aceștia vor adopta un stil de comunicare care se încadreaza in stilul asertiv. De asemenea, asa cum știm, această corelatie este valabila pentru un prag de semnificatie de 0,05.

Descrierea legăturii ce există intre variabile, este dată de marimea absolută a coeficientului, in cazul nostru – r = 0,367 – tăria legaturii este de intensitate medie, pentru că aceasta se apropie de valoarea 0,5.

Graficul corelației Pearson se prezintă conform figurii care urmează:

Figura 9. Graficul corelației Pearson dintre scorul inteligenței emoționale și stilul de comunicare predominant

Putem spune că stilul de comunicare influentează inteligența emoțională, ceea ce confirmă ipoteza noastră conform careia stilul de comunicare eficientă este influentat de nivelul de inteligență emoțională, chiar dacă în cazul nostru s-a demonstrat ca aceasta legatura este de intensitate medie.

Verificarea celei de-a doua ipoteză

Controlul emoțional diferă de la persoană la persoană în funcție de variabila independentă sex.

Analizînd scorul inteligenței emoționale in functie de variabila independenta sex vom obține urmatoarele grafice:

Figura 10. Graficul scorului la testul de inteligență emoțională în funcție de variabila sex

Se observă o diferență foarte mare intre persoanele de sex masculin și persoanele de sex feminin în ceea ce privește indicele de inteligență emoționala, iar aceasta diferență este in favoarea persoanelor de sex feminin. Analizînd descrescător scorurile, vom observa că valoarea maximă respectiv 125 este obtinută de două persoane de sex feminin, iar la sexul masculin nu există nicio persoană. Aceiași situație se regasește și la valoarea de 120.

Valorii 105 îi corespund unui număr de 3 persoane de sex feminin și 3 de sex masculin. Se observă că nicio persoană de sex masculin nu a obținut valori peste 100 (peste normal) in timp ce femeile au valori cuprinse intre 100 si 125.

Cu toate aceste nu putem afirma, ca se confirmă ipoteza noastra conform careia exista diferențe majore între bărbați și femei in ceea ce priveste inteligența emoționala, iar aceste diferențe sunt de departe in favoarea persoanelor de sex feminin.

Pentru aceasta vom verifica ipoteza noastra cu ajutorul unui test statistic si anume prin intermediul Testului T pentru esantioane independente, vom incerca sa aflam dacă există diferente majore între persoanele de sex feminin și persoanele de sex masculin și mai mult dacă aceste diferențe au o baza știintifică sau pur și simplu sunt rodul întîmplării.

Tabelul 8. Indicii Testului T pentru eșantioane independente

Se observă că intre mediile eșantioanelor masculin / feminin există o diferență de – 7,79 puncte in ceea ce priveste indicele inteligenței emoționale, reprezentate prin variabila „inteligența emoționala” Astfel subiectii de sex masculin, au o medie a scorurilor mai mică (M = 82,63) comparativ cu media scorurilor persoanelor de sex feminin (M = 90,42) în ceea ce priveste variabila „inteligența emoțională”.

Graficul Testului T pentru eșantioane independente, va fi argument statistic pentru aceasta afirmatie.

Tabelul 9. Testul T pentru eșantioane independente, mediile variabilei inteligența emoțională – masculin / feminin

Se observă că valoarea lui Sig. este mai mare de 0,05 ceea ce înseamna că vom folosi informațiile de pe primul rînd. Acesta oferă cifre pentru cazul în care variațiile nu sunt diferite semnificativ.

Pentru variabila „inteligența emoțională”, valoare t pentru variante egale este -0,96, care, cu 30 grade de libertate are un nivel (two-tailed) de semnificație de exact 0,34. Diferența mediilor este – 7,79 ceea ce semnifică că există diferențe în ceea ce privește variabila „inteligenta emotionala” intre persoanele de sex feminin și persoanele de sex masculin.

Cu alte cuvinte putem spune ca există diferențe între cele doua eșantioane (lotul persoanelor de sex feminin și lotul persoanelor de sex masculin) în ceea ce priveste inteligența emoțională iar acest fapt nu se datorează întamplării sau a altor cauze care nu depind de metodologia cercetarii.

Astfel putem afirma că se confirmă ipoteza noastră, conform căreia, controlul emoțional diferă de la persoană la persoană în funcție de variabila independentă sex.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Cercetarea pe care am prezentat-o în lucrarea de față răspunde obiectivului de bază propus, și anume stabilirea interdependenței dintre nivelul inteligenței emoționale și a unui anumit stil de comunicare în adolescentă.

Am realizat un șir de concluzii. Semnificația diferențelor dintre subiecții cu nivel de inteligență emoțională ridicat și scăzut, am demonstrat existența unei diferențe semnificative dintre medii la subiecții cu nivel de inteligență emoțională ridicat și scăzut și arta conversației, ce evidențiază stilurile de comunicare, ceea ce denotă că subiecții cu inteligență emoțională scăzută posedă stilul pasiv de comunicare care se manifestă în unele dificultăți de comunicare. Subiecții cu inteligență emoțională înalta posedă stil de comunicare liberal, ce se caracterizează ca fiind buni interlocutori și cu o capacitate sporită de a-și asculta partenerul.

De asemenea am demonstrat existența unei relații între stilul pasiv de comunicare, abordat de subiecții adolescenți, și nivelul scăzut al inteligenței emoționale. Observăm că subiecții cu inteligență emoțională scăzută prezintă scoruri mai sus de medie la scala stilul pasiv de comunicare, manifestat prin unele dificultăți în comunicare, neîncredere în propria expunere, cea ce este în detrimentul constituirii și consolidării relațiilor interpersonale.

Urmărind matricea de corelație a eșantionului cu inteligență emoțională scăzută constatăm existența unei relații direct proporționale puternice între nivelul inteligenței emoționale și stilul de comunicare, adică nivelul inteligenței emoționale determină stilul de comunicare, abordat de subiecții adolescenți în relații interpersonale. Prin urmare, subiecții cu valori ridicate la inteligența emoțională au o competență de comunicare ridicată, manifestată prin o bună capacitate de exprimare, de a fi un bun interlocutor, corespunzător stilului liberal de comunicare.

Și invers, subiecții cu valori scăzute la inteligența emoțională au o competență de comunicare scăzută, concretizată în unele dificultăți de comunicare, corespunzător stilului pasiv de comunicare.

De asemenea putem afirma existența interdependenței dintre inteligența emoțională și relațiile interpersonale la vîrsta adolescentă. De aici putem conchide că subiecții adolescenți cu nivel scăzut al inteligenței emoționale manifestă atitudine de evitare in relațiile interpersonale, iar subiecților adolescenți cu nivel ridicat al inteligenței emoționale le sunt caracteristice atitudinile constructivă și de înfruntare, fapt demonstrat și prin metoda neparametrică de corelare Pearson.

Prin urmare putem afirma că ipotezele experimentale s-au confirmat:

Stilul de comunicare eficientă este influențat de nivelul de inteligență emoțională.

Controlul emoțional diferă de la persoană la persoană în funcție de variabila independentă sex.

În calitate de recomandări propunem următoarele:

introducerea unor teme speciale care vizează inteligența emoțională și în special importanța dezvoltării acesteia la vîrsta adolescenței în cadrul cursurilor de la psihopedagogie de psihologie generală, psihologia vîrstelor, psihologie socială;

instruirea psihopedagogilor și psihologilor școlari în cadrul cursurilor de reciclare privind inteligența emoțională și modurile de dezvoltare a acestei în cadrul activităților curriculare și extracurriculare;

realizarea unor programe psihopedagogice cu adolescenții cu menirea dezvoltării inteligenței emoționale.

BIBLIOGRAFIE

Adler A. Cunoașterea omului. București: IRI, 2006. 480 p.

Allport G.W. Structura si dezvoltarea personalității. București: Didactica si Pedagogica, 2001. 560 p.

Anderson W. Curs practic de încredere în sine. București: Curtea Veche, 2000

Dewey J. Fundamente pentru o știință a educației. București: Didactica si Pedagogica, 2002. 390 p.

Dollard J.; Doob L.W.; Miller N.E.; Mowrer O.N.; Sears R.Q. Frustration and Aggression. Yale: Yale University Press, 1996. 740 p.

Elias M.; Tobias S.; Friedlander B. Inteligența emoțională în educația copiilor. București: Curtea Veche, 2002

Fodor I. Inteligența emoțională și stilurile de conducere. Iași: Lumen, 2009

Freud A. Normal si patologic la copil – evaluări ale dezvoltării. București, Editura Fundației Generația, 2002. 375 p.

Goleman D. Inteligența emoțională. București: Curtea Veche, 2001

Goleman D.; Boyatzis R. Inteligența emoțională în leadership. București: Curtea Veche, 2007

Golu P.; Zlate M.; Verza E. Psihologia copilului. București: Didactică și Pedagogică, 1998. 300 p.

Ianosi I. Vîrstele omului. București: Trei, 1998. 510 p.

Michaud I. La violance. Paris: Presses Universitaires de France, 1996. 220 p.

Popescu-Neveanu P.; Zlate M.; Crețu T. Psihologie. București: Didactică și Pedagogică, 1995. 325 p.

Roco M. Creativitate și inteligența emoțională. București: Polirom, 2004

Sillamy N. Dicționar de psihologie. București: Univers Encyclopedic, 2006. 940 p.

Stefaroi P. Teoria fericirii în asistența socială. Iași: Lumen, 2009

Stein S.; Book H. EQ. Forța inteligenței emoționale. București: Polirom, 2007

Șchiopu U. Dicționar de psihologie. București: Babel, 1997. 660 p.

Torrabadella P. Inteligența emoțională la locul de muncă. București: ALL, 2009

Verza E. Psihopedagogia specială. București: Știintifica, 2006. 490 p.

Wood R.; Tolley H. Inteligența emoțională prin teste. București: Meteor, 2004

Андреева И. Н. Эмоциональный интеллект как феномен современной психологии. Новополоцк: Полоцкий государственный университет, 2011. 388 с.

Андреева И. Н. Предпосылки развития эмоционального интеллекта. В: Вопросы психологии. № 5, 2007. с. 57-65.

Андреева И. Н. Эмоциональный интеллект: исследование феномена. В: Вопросы психологии. № 3, 2006. с. 78-86.

Гавра Д. П. Основы теории коммуникации. 1-е изд. СПб.: Питер, 2011. 288 с.

Гулевич О. А. Психология коммуникации: учебное пособие. М.: НОУ ВПО Московский психолого-социальный институт, 2008, 384 с.

Карпов А. В., Петровская А. С. Проблема эмоционального интеллекта в парадигме современного метакогнитивизма. В: Вестник интегративной психологии. вып.4, 2006.

Почепцов Г. Г. Теория коммуникации. М.: Рефл-бук, К.: Ваклер, 2001, 656 с.

Яковлев И. П. Ключи к общению. Основы теории коммуникаций. СПб.: Авалон, 2006, 240 с.

ANEXE

Anexa 1

Chestionar S.C.

Apreciati cu ,,Adevarat” sau ,,Fals”, dupa cum va este caracteristic, urmatoarele afirmatii.

Marcati printr-un ,,X” in foia de raspuns, varianta aleasa.

1. Spun adesea ,,da” cand as vrea sa spun ,,nu”

2. Imi apar drepturile fara a le incalca pe cele ale altora.

3. Prefer sa ascund ce gandesc sau ce simt daca nu cunosc bine persoana cu care vorbesc.

4. Sunt mai degraba o persoana autoritara si decisa

5. In general, cred ca este mai usor si mai abil sa actionezi prin persoane interpuse, prin intermediari, decat direct.

6. Ma tem sa critic oamenii si sa le spun ceea ce gandesc

7. Nu indraznesc sa refuz anumite sarcini, chiar daca nu intra in atributiile mele

8. Nu ma tem sa imi exprim parerea chiar daca acest lucru este primit cu ostilitate

9. Cand are loc o dezbatere, prefer sa stau deoparte, pentru a vedea in ce sens, in ce directie o va lua.

10. Mi se reproseaza adeseori ca am spirit de contrazicere

11. Nu-mi place sa ascult pe altii

12. Ma aranjez astfel incat sa fiu in apropierea celor cu functii mari pentru ca aceasta aduce foarte multe beneficii

13. Sunt considerat destul de descurcaret si de abil in relatiile cu altii

14. Intretin cu ceilalti raporturi intemeiate mai curand pe incredere, pe cooperare si mai putin pe dominare si calcul

15. Prefer sa nu cer ajutor colegilor mei, ar gandi ca nu sunt competent

16. Sunt timid si ma simt blocat de indata ce trebuie sa realizez o actiune obisnuita

17. Se spune ca sunt nedescurcaret si desi este adevarat, asta ma supara me deranjeaza.

18. Ma simt bine in contactele directe, nemijlocite, de tipul fata in fata”

19. Pentru a-mi realiza scopurile , adesea ma prefac, joc teatru

20. Sunt cam guraliv si adesea retez vorba celorlalti, fara sa imi dau seama la timp

21. Pentru a reusi ceea ce mi-am propus sunt gata intotdeauna sa fac totul

22. In general, stiu la cine trebuie sa fac apel si mai ales cand sa fac apel. Acest lucru m-a condus la reusita

23. In caz de dezacord caut compromisuri realiste, pe baza unor interese reciproce

24. Prefer sa joc ,,cu cartile pe fata”

25. Am tendinta de a amana ceea ce trebuie sa fac

26. Las adesea un lucru inceput fara a-l termina

27. In general, ma manifest asa cum sunt, fara a-mi ascunde sentimentele

28. E greu sa fiu intimidat

29. Cred ca a-i speria pe altii prin a fi mai dur cu ei, este un mijloc bun pentru a obtine ascultarea lor

30. Daca am fost prin cu ceva ,,pe picior gresit”, stiu sa imi iau revansa cand se iveste ocazia

31. Consider ca pentru a determina pe cineva sa fie de acord cu tine, este suficient sa-i reprosezi ca nu isi asuma propriile principii

32. Stiu sa profit de pe urma uni sistem de relatii

33. Sunt capabil sa fiu eu insumi, continuand sa fiu acceptat

34. Cand nu sunt de acord cu cineva indraznesc sa i-o spun si reusesc sa ma fac inteles

35. Am grija sa nu ii inoportunez, sa nu-i supar si sa nu-i plictisesc pe altii.

36. Desi ma straduiesc sa iau hotarari, ezit indelung si uneori evit chiar sa aleg

37. Daca parerea mea este singulara intr-un grup prefer sa tac

38. Vorbesc fara teama in public, in adunari

39. Dupa parerea mea viata consta in raporturi de forta, de lupta

40. Imi asum fara teama riscuri mari, situatii periculoase

41. Consider ca prin crearea conflictelor poti fi mai eficient decat prin reducerea tensiunilor

42. Cred ca mimarea sinceritatii este un mijloc bun de a castiga increderea

43. Stiu sa ascult cu rabdare fara sa tai vorba altora

44. Duc pana la capat ceea ce am hotarat sa fac

45. Imi exprim sentimentele asa cum le simt

46. stiu cum sa ii fac pe oameni sa accepte si sa adere la ideile mele

47. Consider ca a-i flata pe oameni, a-i maguli, a ale face complimente, sunt mijloace bune de a obtine ceea ce vrei

48. In conversatiile cu altii fac tot posibilul sa imi impun punctul de vedere

49. Stiu sa manuiesc ironia muscatoare

50. Sunt sensibil si usor de influentat si imi dau seama ca adesea ma las exploatat

51. Prefer sa observ evenimentele si discutiile decat sa particip la ele

52. Prefer sa ma dau deoparte la umbra, decat sa ma fac remarcat

53. Manevrarea si manipularea celorlalti nu sunt, dupa parerea mea, solutii de folosit

54. Opinia mea este ca nu trebuie sa iti anunti prea repede intentiile, acest lucru este o proba de neindemanare

55. Sochez adesea prin faptele si opiniile mele

56. Prefer sa fiu ,,lup „ si sa ii mananc pe altii, decat ,,miel” mancat de ceilati

57. Cred ca a-i manevra si manipula pe altii reprezinta adesea singurele mijloace de a obtine ceea ce vrei

58. In general, stiu sa protestez cu eficacitate dar fara agresivitate excesiva

59. Uneori, intarzii prea mult in rezolvarea unora dintre problemele mele.

60. Evit situatiile care m-ar pune intr-o lumina neplacuta.

Anexa 2

TEST pentru Inteligenta Emotionala

Va rugam sa cititi cu atentie urmatoarele situatii si sa bifati in foaia de raspuns optiunea a), b), c) sau d) in functie de ce credeti ca vi se potriveste cel mai bine.

Va multumim pentru colaborare!

In continuare vor fi prezentate zece situatii in care se poate afla orice om. Imaginati-va ca va aflati in situatiile respective si arata si cum veti proceda in mod concret. Pentru aceasta veti alege una dintre cele patru variante de raspuns.

1. Sunteti intr-u avion care intra brusc intr-o zona de turbulente si incepe sa se balanseze puternic intr-o parte si alta. Ce faceti?

a) Continuati sa cititi sau sa va uitati la film, dand putina atentie turbulentei.

b) Va ingrijorati urmarind stewardesa si cititi fisa cu instructiuni in caz de pericol

c) Cate putin din a) si b)

d) Nu observati nimic

2. Mergeti in parc cu un grup de copii de patru ani. O fetita incepe sa planga deoarece ceilalti nu vor sa se joace cu ea. Ce faceti?

a) Nu va amestecati, lasati singuri copii sa rezolve problema

b) Vorbiti cu ea si o ajutati sa gaseasca o modalitate dea-i face pe ceilalti sa se joace cu ea.

c) Ii spuneti cu o voce blanda sa nu planga

d) Incercati sa ii distrageti atentia si ii aratati cateva lucruri cu care se poate juca.

3. Imaginati-va ca sunteti student si doriti sa obtineti o medie mare pentru bursa. Ati constatat ca una dintre note va scade media. Ce faceti?

a) Va faceti un plan special pentru a va imbunatati nota la cursul respectiv.

b) Va propuneti ca pe viitor sa luati note mai mari la cursul respectiv

c) Considerati ca nu conteaza mult ceea ce ati facut la acest curs si va concentrati asupra altor cursuri, la care notele dumneavoastra sunt mai mari.

d) Mergeti la profesor si incercati sa discutati obtinerea unei note mai mari.

4. Imaginati-va ca sunteti agent de asigurari si telefonati la clienti pentru prospectare. cinsprezece persoane la rand v-au inchis si sunteti descurajat. Ce faceti?

a) Va spuneti, ,,Ajunge pentru azi!”, sperand ca veti avea mai mult noroc maine.

b) Va evaluati calitatile care poate, submineaza abilitatea dumneavoastra de a face vanzari.

c) Incercati ceva nou la urmatorul apel telefonic si va straduiti sa nu va blocati.

d) Gasiti altceva de lucru.

5. Sunteti managerul unei organizatii care incearca sa incurajeze respectul pentru diversitatea etnica si rasiala. Surprindeti pe cineva spunand un banc rasist. Ce faceti?

a) Nu-l luati in seama – este numai o gluma.

b) Chemati persona respectiva in biroul dumneavoastra pentru a-i face observatie.

c) Vorbiti pe fata, pe loc, spunand ca asemenea glume sunt nepotrivite si nu vor fi tolerate in organizatia dumneavoastra.

d) Ii sugerati persoanei care a spus gluma sa urmeze un program de scolarizare privind diversitatea.

6. Incercati sa calmati un prieten infuriat pe un sofer care era sa-l accidenteze foarte grav. Ce faceti?

a) Ii spuneti sa uite evenimentul pentru ca nu a patit nimic.

b) Incercati sa-i distrageti atentia de la acest eveniment vorbindu-i despre lucrurile care-i plac foarte mult sau care il intereseaza

c) Ii dati dreptate, considerand, la fel ca el, ca celalalt i-a pus in pericol viata

d) Ii relatati ca si dumneavoastra vi s-a intamplat mai demult ceva asemanator, dar dupa aceea v-ati dat seama ca, dupa cum conduce, soferul va ajunge in mod sigur la spitalul de urgenta.

7. Dumneavoastra si partenerul de viata ati intrat intr-o discutie aprinsa, care a devenit foarte repede un meci de tipete. Sunteti amandoi furiosi si, in toiul furiei, recurgeti la atacuri personale pe care intr-adevar nule intelegeti dar le continuati. Care este lucrul cel mai indicat de facut?

a) Luati o pauza de 20 de minute iar apoi reluati discutia.

b) Opriti cearta de indata, pentru ca nu conteaza ce spune partenerul dumneavoastra

c) Spuneti ca va pare rau si ii cereti partenerului sa isi ceara la randul sau iertare.

d) Va opriti un moment, va adunati gandurile, si apoi va precizati propriul punct de vedere.

8. Imaginati-va ca ati fost numit seful unei noi echipe care incearca sa gaseasca o solutie creativa la o problema de serviciu. Care este primul lucru pe care il faceti?

a) Notati pasii necesari pentru rezolvarea rapida si eficienta a problemei.

b) Cereti oamenilor timp pentru a se cunoaste mai bine intre ei

c) Incepeti prin a cere fiecarei persoane idei privind rezolvarea problemei, cat timp ideile sunt proaspete.

d) Incepeti printr-o sedinta de dezlantuire a ideilor, incurajand pe fiecare sa spuna orice idee ii vine in minte.

9. Fiul dumneavoastra este extrem de timid si a fost foarte sensibil si un pic infricosat de locurile si oamenii straini, de cand s-a nascut. Ce faceti?

a) Acceptati ca are un temperament sfios, timid si cautati sa il protejati de situatiile care ar putea sa il tulbure.

b) Il duceti la un psihiatru de copii.

c) Il expuneti intentionat la mai multi oameni si in mai multe locuri straine, astfel incat sa isi poata infrange frica.

d) Organizati o serie neintrerupta de experiente care sa il invete pa copil sa ia treptat contact cu oamenii si lucrurile.

10. Considerati ca de multi ani ati dorit sa reincepeti sa practicati un sport pe care l-ati incercat si in copilarie, iar acum pentru distractie, in sfarsit, v-ati hotarat sa incepeti. Doriti sa va folositi cat mai eficient timpul. Ce faceti?

a) Va limitati la timpul strict de exercitiu in fiecare zi.

b) Alegeti exercitii care va forteaza mai mult abilitatea.

c) Exersati numai cand in mod real, aveti dispozitie.

d) Incercati exercitii care sunt cu mult peste abilitatile dumneavoastra.

Modul de notare și interpretare a răspunsurilor la testul „Inteligența emoțională"

Fișa de evaluare a prestației stagiarului

Graur Vladislav

PROIECTUL DE LICENȚA

RELAȚIA DINTRE INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI COMUNICAREA EFICIENTĂ LA TINERI

Elaborat de studentul Graur Vladislav

Facultatea Psihologie, Științe ale Educației și Asistență Socială, Catedra Psihologie și Științe ale Educației

Coordonator: master, asistent universitar, Natalia Musienco

I. Întocmirea și respectarea programului de activitate în cadrul practicii:

1. Conținutul programului de activitate, termenele și corespunderea temei de cercetare.

Programul de cercetare a derulat pe parcursul semestrului VIII, în cadrul căruia studentul a realizat următoarele activități:

Selectarea metodelor de cercetare, pregătirea formularelor de chestionare, stabilirea eșantionului, pilotarea metodei de cercetare.

Aplicarea chestionarelor.

Prelucrarea rezultatelor testelor, calcule statistice, elaborarea de concluzii.

Concluzionarea, elaborarea recomandărilor, aducerea la cunoștință a rezultatelor conducătorului de practică.

Proiectul a fost realizat în termenul stabilit. Tema de cercetare corespunde ordinului.

2. Respectarea programului de activitate

Studenta a respectat condițiile programului de activitate, prezentând în termenii stabiliți și în conformitate cu cerințele stipulate în Regulamentul privind întocmirea și susținerea proiectelor de licență portofoliul de practică și proiectul de practică.

II. Calitatea realizării programului de activitate:

1. Implicarea în activitatea profesională practică.

Studentul s-a implicat activ în realizarea sarcinilor de practică, realizând cercetarea în cadrul Universității Libere Internaționale din Moldova, Catedra Psihologie și Științe ale Educației, mun. Chișinău.

2. Prezentarea rezultatelor activităților profesional-practice.

Studentul a prezentat în termenii stabiliți și în conformitate cu cerințele stipulate în Regulamentul privind întocmirea și susținerea proiectelor de licență portofoliul de practică și proiectul de practică.

III. Calitatea dosarului de practică:

Respectarea cerințelor față de dosarul de practică.

În portofoliul de practică al studentului au fost incluse:

Acordul tripartit dintre instituția-gazdă, facultate, stagiar.

Descrierea programului de activitate, realizat în cadrul stagiului de licență (agenda stagiarului)

Raportul generalizat despre stagiul de licență finalizat cu expunerea concluziilor despre competențele dobândite în cadrul stagiului.

Fișa de evaluare a prestației stagiarului semnată de către instituția-gazdă.

Fișa de evaluare a prestației stagiarului semnată de către coordonatorul de la catedră.

2. Prezența materialelor care atestă efectuarea activităților practice.

În portofoliu au fost incluse materialele care atestă datele practice și rezultatele cercetării.

IV. Concluziile coordonatorului proiectului de licență. Proiectul de licență „Relația dintre inteligența emoțională și comunicarea eficientă la tineri”, elaborat de studentul Graur Vladislav corespunde pe deplin cerințelor stipulate în regulament și merită a fi propus pentru apreciere Comisiei de Licență. Merită o apreciere înaltă a Comisiei de Licență.

Data: _______________ 2015

Semnătura coordonatorului__________________________

DECLARATIE*

privind originalitatea conținutului lucrării de licentă

Subsemntatul(a) ________________________________________________________________

absolvent(ă) al (a) Universității Libere Internaționale din Moldova, Facultatea Psihologie, Științe ale Educației și Asistență Socială, Specialitatea ______________________________, promoția 2014-2015,

declar pe propria răspundere, că lucrarea de licență cu titlul: ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

elaborată sub îndrumarea dlui/dnei _________________________________________________,

pe care urmează să o susțin în fața comisiei, este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul acesteia în întregime.

Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență, monografii, lucrări de specialitate, articole etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de licență fiind menționate în conținutul acesteia.

De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțînd inclusiv la introducerea conținutului acesteia într-o bază de date în acest scop.

Data _____________________ Semnătură student ______________

* Declarația se va completa de absolvent cu pix sau stilou cu cerneală albastră și se înserează în lucrarea de licență a studentului la sfîrșitul acesteia ca parte integrantă.