Relația dintre c osmopolitism și patriotism in vremea globaliză ri [614359]

1

Relația dintre c osmopolitism și patriotism in vremea globaliză ri

Paschalidis Eleni -Agori
Grupa II, an 3, RISE

Abstract

Termenul de cosmopolitism este un fenomen social, cultural și politic care a apărut în
urma emigrărilor, imigrărilor și a colonizării. Acest fenomen a produs mutații în structura
etnică și demografica și a provocat modificări în religie, cultură și identit atea spațiului de
proviniența la spațiul gazdă.

Cuvinte cheie : cosmopolitism, patriotism, globa lizare , naționalism

Întroducere

Globalizar ea este o situație complexă în domeniul relațiilor internaționale , cu
fenomene pozitive și negative, pe care cetățe nii se confruntă în principal la nivelurile de
economie, politică, cultură, tehnologie și ecologie. Această realitate există nu numai ca o
experiență a omului modern, dar devine teorie, ideolog ie și interpretare de sistem . În acest

2
context, educația trebui e să-și dezvolte propria globarizare ce caută sau face acele idealuri ale
căror cultivare ar maximiza efectele pozitive și a r reduce riscur ile generate de globalizare . 1
Politica educațională referitoare la cosmopolitism nu poate ignora patriotismul, în
timp ce analiza relației dintre ele necesită delimitarea conținutului lor conceptual . Ținând
cont de ac est lucru, această lucrare încearcă să definească atât fenomenul contemporan al
globalizării, cât și idealurile cosmopolitismului și a patriotismului și relația dintre ele .
Originea cuvântului „cosmo politism“ este identificat de Nussbaum în citatul lui
Diogenes the Cynic , „Eu sunt un cetățean al lumii“, care se definește prin atașarea în sine, cu
ambiții și interese globale. Sensul cetățeanului mondial a e voluat în continuare dintr -o
multitudine de filozofii dobândind și conținutul emoțional, mora l, juridic .2
Cosmopolit este acela care se poate imagina și raporta în contextul unor alți oameni, a
unei alte culturi, fară să își piardă propriul punct de vedere; iar aceasta înseamnă de multe ori
dezvoltarea acelui tip de politică personală ce depășește granițele unei singure tradiții.
Cosmopolitismul a ajuns să semnifice o atitudine intelectuală sau o doctrină , iar folosirea lui
a antrenat dezvoltarea unui sens secundar al termenului cosmopolit , acesta din urmă
semnificând o persoană sau o teorie care aderă la cosmopolitism. Acesta a reprezentat, du pă
unii autori o ideologie care pleacă fie de la o vi ziune elitist asupra societăț ii modern e, fie de
la o vizi une postcolonială disimulând noile forme ale puterii si dominației in lumea
contemporană .3
Cu toate acestea, condițiile create de globalizare (slăbirea statului -națiune, noi forme
de migrație, organizații internaționale relevante, economia bazată pe cunoa ștere), a u dus la
paradoxuri între realitate și cosmopolitism: î n timp ce cosmopolitismul arată că suntem cu
toții membri ai comunității globale, această comu nitate, cel puțin în prezent nu există, î n timp
ce "cosmopolitul" nu este considerat să fie stră in, tot mai mulți oameni (refugiați migranți)

1 Săgeată, Radu, Globarizarea culturală și cultură globală. Global și local in geografia culturală, Ed. Universitară,
București, 2009, p. 24
2 Nussbaum, Martha C., Patriotism and Cosmopolitanism , publicat la Joshua Cohen, For Love of Country:
Debating the Limits of Patriotism, Ed. Beacon Press, Boston, 1996, pp. 13 -34
3 Appiah, Kwame, Anthony, COSMOPOLITISM. Etica intr -o lume a strainilor , Ed. Andreco Educational Group,
Bucuresti, 2007

3
sunt considerați străini peste tot în lume. Rezultatul acestor date este relansarea interesului
pentru formarea unui nou ideal cosmopolit mor al și educațional . 4
În renașterea modernă a cosmopolitismului există două tendințe. Una dintre ele este
înțelegerea cosmopolitan ismului într -un mod pragmatic precum mobilitate și lipsa de
deschidere radicală a diferitelor culturi și î ndepărtarea din statul -națiune. Aici se află
distincția fundamentală a globalizării de cosm opolitism, care , ca un ideal multidi mensional
de importanță reală, culturală, juridică, politică, istorică, emoțională și etică pentru om și
pentru lume, nu se limitează la partici parea materială și simbolică a comunității umane. A
doua tendință de înțeleg ere a cosmopolitismului se referă la sentimentele de dragoste și
îngrijire pentru toate persoanele precum și vinovăție sau rușine în recunoașterea datoriilor
etice datorate relațiilor istorice / continue de exploatare între popo are și care produc
inegalități asupra oamenil or din anumite state .5
Virtutea morală cosmopolită , astfel , așa cum a raportat Turner , presupune reflectar ea
asupra contextului nostru cultural și a valorilor cultural e ale altora, și îndepărtarea Eului din
cultura noastră . Această distanță este posibilă numai dacă Eul a dobândit deja un angajament
emoțional față de un loc. Ideea de cetățenie globală este prea vagă și nedeterminată pentru a
asigura loialitatea și angajamentul indivizilor, având în vedere, de asemenea, faptul că nu
există un guvern mondial, în sensul guvernelor democratice ale statelor -națiune, care
garantează respectarea drepturilor și respectarea obligațiilor cetățenilor lumii.6 Appiah susține,
un cosmopolitism în care se menține dragostea pentru țara de origin e.7
În consecință, patriotis mul cu sensul de dragoste pentru patrie nu este numai
compat ibil cu cosmopolitismul, ci reprezintă o condiție prealabilă pentru atitudinea ironică a
Eului față de cultura sa și își pregătește angajamentul față de ace astă percepție a publicului
care are dragostea pentr u umanitate.8 Mulți oameni tind să confund e termenul de patriotism
cu cel de naționalism. Aceste termene sunt complet diferite. Patriotismul se diferă foarte mult
de naționalism . O distincție între cele două ar fi că patriotismul este iubirea propriului popor,

4 Strand, Torill, The Ma king of a New Cosmopolitanism , articol publicat în Studies in Philosophy and Education,
volum 29(2), Ed. Springer, Martie 2010, pp. 229 -242
5 Papastephanou, Marianna, Globalisation, Globalism and Cosmopolitanism as an Educational Ideal , articol
publicat în Educational Philosophy and Theory volum 37(4), August 2005, pp. 533-551.
6 Turner, Bryan, S., Cosmopolitan Virtue, Globalization and Patriotism ., articol publicat în Theory, Culture &
Society, volumul 19(1 –2), aprilie 2002, pp. 45 –63.
7 Appiah, Kwame, A nthony, COSMOPOLITISM. Etica intr -o lume a strainilor , Ed. Andreco Educational Group,
Bucuresti, 2007
8 Featherstone, M., Cosmopolis. An introduction . în Theory Culture Society, volum 19(1 -2), 2002, pp. 1 -16.

4
în timp ce naționalismul este ura sau disprețuirea celorlalte popoare. Din acest pu nct de
vedere, patriotismul reprezinta întotdeauna ceva bun , în timp ce naționalismul reprezintă ceva
rău. Un patriotism autocrat , inspirat de virtuțile justiției și toleranței poate constitui
fundamentul unității oricărei societăți democratice liberale într -o viziune policentrică care
recunoaște multiple națiuni / culturi în cadrul unei comunități politice și respectă drepturile
universale ale omului. Dar ace st lucru nu este posibil și la naționalism. Naționalismul se
referă doar la un sentiment de apartenența națională care nu poate să recunoască puterea unui
alt stat în afară de statul național. Naționalismul vede ca inamic orice alta naționalitate.
Prin urmare devine evident ca perspectiva contrasta a patriotismului și a
cosmopolitismului este o idee falsă ce poate duce în eroare populația. Cosmopolitismul
reprezint ă o extindere a patrio tismului, iubirea patriei tuturor popoarelor. Scopul
cosmopolitismului este eliminarea războaielor . Cosmopolit ismul provine din faptul că omul
există pentru el și descendenții săi, își onorează memoria strămoșilor și își folosește
experiența istorică.

Concluzia

În concluzie p atriotismul nu reprezintă opusul cosmopolitismulu i, ci dimpotrivă
acesta lucrează pentru interesul patriei , având posibilitatea sa fie și un cosmopolitism
strategic, patriotic deoarece apartenența e uropeană, poate să reprezinte un inte res pentru stat.
În urmare opusul cosmopolitismului este naționalismul.
Înteresul național al statelor s -a schimbat radical la sfârșitul acestui secol, în condițiile
în care societatea statelor europene se confr untă, pe lângă problemele de ordin intern, cu o
serie de probleme ale modernității: integrarea europeană și procesul de globalizare. Într-o
Europă unită, identitatea națională poate și trebuie să fie afirmată. Europa acestui secol este o
Europă diversă, în care pot coex ista mai multe cultu ri, împreună form ând o civilizație
europeană unită î n diversitate. Aceasta este o condiție a existe nței în Europa secolului nostru,
iar integritatea europeană nu înseamnă excluderea patriotismului.
Este deci evident că abordarea conflictuală a patriotismul cosmopolitism este falsă
dilemă, ceea ce poate duce la logica dăunătoare bipolară educațională . Educația cosmopolit a

5
ar trebui să ofere st udenților cunoștințe, abilități și atitudini care le vo r permite să gestioneze
problemele în privința păcii, drepturi lor omului, democrației și a dezvoltării, conceptuând
națiunea ca o comunitate diversă și cuprinzătoare, astfel încât să participe activ la viitoarea
configurație mondială la toate niveluri le, de la nivel local l a cel global .9

Bibliografie

1. Nussbaum, Martha C., Patriotism and Cosmopolitanism, publicat la Joshua
Cohen, For Love of Country: Debating the Limits of Patriotism, Ed. Beacon
Press, Boston, 1996, pp. 13 -34
2. Appiah, Kwame, Anthony, COSMOPOLITISM. Etica intr -o lume a strainilor,
Ed. Andreco Educational Group, Bucuresti, 2007
3. Strand, Torill, The Making of a New Cosmopolitanism, articol publicat în
Studies in Philosophy and Education, volum 29(2), Ed. Springer, Martie 2010,
pp. 229 -242
4. Papastephanou, Marianna, Globalisation, Globali sm and Cosmopolitanism as
an Educational Ideal, articol publicat în Educational Philosophy and Theory
volum 37(4), August 2005, pp. 533 -551.
5. Turner, Bryan, S., Cosmopolitan Virtue, Globalization and Patriotism.,
articol publicat în Theory, Culture & Soc iety, volumul 19(1 –2), aprilie 2002,
pp. 45 –63.
6. Featherstone, M., Cosmopolis. An introduction. în Theory Culture Society,
volum 19(1 -2), 2002, pp. 1 -16.
7. Osler, A., & Starkey, H., Learning for Cosmopolitan Citizenship: theoretical
debates and young peo ple’s experiences, Educational Review, 2003, pp. 243 –
254.
8. Săgeată, Radu, Globarizarea culturală și cultură globală. Global și local in
geografia culturală, Ed. Universitară, București, 2009, p. 24

9 Osler, A., & Starkey, H., Learning for Cosmopolitan Citizenship: theoretical debates and young people’s
experiences , Educational Review, 2003, pp. 243 -254.