Relatia Dintre Atitudinea Fata de Locul de Munca Si Orientarea Religioasa

Relația dintre atitudinea față de locul de muncă și orientarea religioasă

Rezumat

Studiul urmărește relația dintre atitudinea la locul de muncă exprimată prin mentalitatea față de locul de muncă, satisfacția și motivația intrinsecă și extrinsecă și orientarea religioasă a individului. În ceea ce privește orientarea religioasă s-au avut în vedere mai multe orientări religioase, și anume creștinism-ortodox, adventism și grupul persoanele care se declară a fi atee și care nu se ghidează după practici ce fac referire la divinitate sau spiritualitate. Un studiu realizat în 2013 (Kaluzniacky), în Malaysia, urmărește felul în care sunt transmise din generație în generație credințele și cultura și cum influențează acestea creșterea, dezvoltarea, dar și comportamentul în societate atâta al copiilor, cât și al nepoților.

În contrast cu practicile și învățăturile religioase avem nevoia și dorința individului de reputație și satisfacție materială. Una dintre metodele de a ajunge la un optim la satisfacției materiale este dată de cariera profesională. Astfel, fiecare individ se raportează diferit la locul de muncă văzându-l ca pe o posibilitate de a ascende sau o oportunitate de a-și trai viața într-un anumit mod decent, respectiv luxuriant. Astfel, în prezentul studiu a fost prezentată atitudinea individului la nivelul a trei arii, mai exact vorbind despre mentalitatea față de locul de muncă, satisfacția la locul de muncă și motivația intrinsecă/extrinsecă. În ceea ce privește mentalitatea la locul de muncă facem referire la perspectiva individului față de slujba pe care o are și pe care o percepe ca pe o nevoie de a supraviețui sau o oportunitate de a ocupa o poziție cât mai sus cotată și mai bine plătită. Totodată se urmărește sursa satisfacției la locul de muncă, în ideea în care se dorește a se observa dacă este o satisfacției venită în urma activării în domeniul dorit, satisfacția lucrului bine făcut sau reprezintă o obligație ce nu prezintă satisfacție. S-a avut în vedere și motivația indivizilor care poate fi atâta intrinsecă, raportată la dorința individului de a evolua și a se dezvolta sau se poate vorbi de o motivație extrinsecă cu cauze pur materiale.

La cercetare au luat parte 90 de subiecți, atât de gen feminin, cât și de gen masculin, cu vârsta cuprinsă între 21 și 30 de ani. Cercetarea s-a desfășurat la nivel național, subiecții selecționați fiind din diferite zone ale țării. O condiție impusă pentru participarea în cadrul studiului a fost aceea ca fiecare subiect să fie angajatul unei companii de minim 6 luni.

În urma folosirii testului statistic ANOVA Oneway și a analizei Post Hoc a fost concluzionat faptul că în ceea ce privește variabila Satisfacție există diferențe semnificative între mediile celor trei eșantioane astfel: nu există o diferență semnificativă între media grupului creștinilor ortodocși și celelalte două grupuri, însă există o diferență semnificativă între mediile grupurilor persoanelor adventiste și persoanelor care s-au declarat a fi atee. În cardul variabilei Mentalitate nu există diferențe semnificative statistic între niciuna dintre mediile celor trei grupuri, în timp ce pentru variabila Motivație există diferențe semnificative statistic astfel: există diferență semnificativă statistic între mediile grupurilor de creștini ortodocși și atei. În urma aplicării coeficientului de corelație Pearson s-a identificat o singură corelație semnificativă statistic la nivelul întregului eșantion între nivelul religiozității și cel al satisfacției față de locul de muncă.

Abstract

This survey is aiming the relation between the attitude toward the place of employment expressed by the mindset from the workplace, the satisfaction and the intrinsic and extrinsic motivation and the religious orientation of the individual. Regarding the religious orientation it have been taken into account several religious orientations, like Christianity-Orthodoxism, Adventism and the group of the individuals who declared themselves to be atheist, and which shall not be guided by practices that make references to divinity or spirituality. A study made in 2013 by Kaluzniacky, in Malaysia, is tracking the way the beliefs and the culture are transmitted from generation to generation, and the way that these are influencing the growth, the development, but also the behavior of the children and of the grandchildren into society.

Opposite to religious practices and teachings we have the need and the desire of the individual of reputation and material satisfaction. One of the ways to reach an optimum material satisfaction is given by the professional career. Thus, each individual relates different to the work place, seeing it as an opportunity to ascend or an opportunity to live their lives in a decent way, or luxuriant. In this study it was presented the attitude of the individual on three levels, more precisely the mentality toward the workplace, satisfaction at the workplace and the intrinsic/extrinsic motivation. Regarding the mentality at the workplace we refer to the perspective of the individual toward his job which is perceived as need to survive or an opportunity to occupy a higher and a better paid position. However, it’s tracked the source of satisfaction at work, because of the need of the observation if the satisfaction is resulted by working in the desired area, the satisfaction of a job well done or it represents an obligation without satisfaction. I also took into consideration the motivation of the individuals, which can be intrinsic, related to the individual’s desire to evolve and develop, or we can speak about an extrinsic motivation with purely material causes.

In the research were questioned 90 individuals, both female and male gender, with ages between 21 and 30 years. The research was conducted at national level, the selected subjects being from different areas of the country. A condition for participation to the study was that every subject to be employee of a company for at least 6 months.

As a result of the ANOVA Oneway statistical test, and Post Hoc analysis it was concluded the fact that regarding the Satisfaction variable there are significant differences between the averages of the three samples as follows: there is no significant difference between the group average of the Orthodox Christians and the other two groups, but there is a significant difference between the averages of the Adventists and the ones who declared themselves to be atheist. In the Mentality variable there are no significant statistical differences between none of the averages of the three groups, while for the Motivation variable there are significant statistical differences as follows: there are significant statistical differences between the averages of Orthodox Christians and the atheists. After applying the Pearson correlation coefficient there was identified one significant statistical correlation over the entire sample between the Religiosity level and the satisfaction toward the workplace.

INTRODUCERE

Prezenta lucrare are în vedere relația dintre atitudinea ( mentalitatea față de locul de muncă, satisfacția la locul de muncă, motivația intrinsecă și extrinsecă) la locul de muncă și orientarea religioasă, cât și efectul relației dintre cele două aspecte, ținându-se cont de 3 credințe diferite (creștini ortodocși, adventiști și persoane care se declară a fi atee). Motivația, dar și punctul de plecare al lucrării l-a reprezentat diferențele dintre credințe și practicile religioase. Deși religiile slujesc o anumită divinitate , acestea au învățături, dogme și practici diferite. Încă de la cele mai mici vârste, indivizilor le sunt implementate o serie de convingeri (ce este bine să facă) după care își ghidează anumite alegeri și decizii. În urma acceptării și integrării acestor convingeri, indivizi își creează un stil de viață și un cuantum de valori și norme pe care le vor transmite din generație în generație. Deși, vorbim despre norme și valori care sunt mai mult învățate decât descoperite și experimentate oamenii tind să le aplice în cele mai multe situații din viață lor, devenind chiar o activitate automatizată.

Motivul pentru care am ales această temă este din dorința de studia și cerceta științific anumite diferențe observate de-a lungul în timpului în ceea ce privește comportamentul oamenilor ce fac parte din grupuri religioase diferite. Religia reprezintă un subiect de dispută la momentul actual, fiecare dintre reprezentați încercând să evidențieze aspectele pozitive și veridice ale dogmelor pe care le susține și de a blama sau a „dezarma” argumentele aduse de către celelalte grupuri religioase. Deși fiecare religie susține existența unei divinități, o putere și o forță a binelui, mai presus decât ființa umană, aceasta ia diverse forme, fiind slujită prin moduri și practici cât se poate de diferite: spovedania – practică de iertarea a păcatelor susținută doar de anumite credințe, închinarea realizată cu mâna stângă sau mâna dreapta, rugăciunea făcut în fața crucilor și a icoanelor sau negarea acestor simboluri, oferirea unei zecimi din venitul lunar către Biserica sau neacceptarea veniturilor materiale de către Biserică în funcție de credință. Astfel, ne punem întrebarea: Toate acestea comportamente ne influențează și în viața cotidiană, în aspecte ce nu țin de spiritualitate? Ne sunt deciziile influențate de ceea ce ne învață Biserica? Având credințe diferite în ceea ce privește spiritualitatea vom avea oare pe viitor mentalități diferite? La toate acestea putem adăuga însă o nouă categorie – categoria celor care se declară a fi atei, mai exact persoanele care nu cred în existența unei divinități sau a unei forme supreme, ci pun totul pe seama științei. Cum este oare influențat comportamentul acestor persoane care nu se roagă nimănui pentru o viață mai bună și nu aștepta un semn divin pentru a ști ce alegere este potrivită. În ceea ce privește categoria persoanele care se declară a fi atee, vorbim de un comportament mai deschis în a-și crea propriul set de valori și norme, însă cât de diferite sunt acestea față valorile și tradițiile moștenite de către persoanele religioase?

Pentru a afla o parte dintre răspunsurile la întrebările stipulate mai sus, prin această cercetare am încercat să aduc laolaltă 2 aspecte diferite și totodată disputate: religia și cariera profesională. În timp ce religia ne îndeamnă la a nu valoriza aspectele materiale și a pune preț pe lucrurile ce țin de spiritualitatea noastră, în ziua de astăzi este tot mai mediatizată ideea de a avea o carieră profesională de succes. Ce înseamnă mai exact o carieră profesională de succes? Ei bine, vorbim despre o poziție de top management într-o industrie bine plătită sau care îți face plăcere. În cele din urmă, de cele mai multe ori totul se rezumă la reputația profesională, cât și la aspectele financiare. Astfel, inevitabil apare întrebarea: Ne influențează oare religia, atitudinea și deciziile față de locul de muncă? Sunt mai orientate către carieră persoanele cu un nivel scăzut al religiozității?

Acestea reprezintă doar câteva dintre aspectele ce ridică semne de întrebare privind cele două arii, plaja dezbaterilor fiind una largă. În prezenta lucrarea urmărim răspunsul a doar câtorva dintre aceste întrebări, urmând a se încerca acoperirea celorlalte într-o lucrare viitoare.

CAPITOLUL 1. CADRUL TEORETIC

Religia, ca o relație identificată și prescrisă între o persoană umană autentică și o Divinitate Creatoare, promovează cu certitudine spiritualitatea umană și poate oferi rețete pentru dezvoltarea acesteia. Religia face uz de spiritualitate prin intermediul unei perspective specifice, transcendente. Cu toate acestea, ființa umană poate fi spirituală, fără a fi religioasă. Alții pot fi religioși, dar nu profund spirituali, în mod loial efectuând și transmițând mai departe cerințele prescrise de o credință datorită gradului limitat de conștientizare, a emoțiilor și a corpului. În cele din urmă, o persoană poate fi spirituală și de asemenea, religioasă, trăind cu intelectul, emoțiile și trupul conectate la această energie interioară. Cheia în viața spirituală integrată este o experiența personală , interioară cea mai profundă, energia autentică venită din interiorul persoanei.

Religia reprezintă un factor important în viața oamenilor, 98.4% din locuitorii României raportând că manifestă credință în divinitate, în timp ce doar 0.24% se declară atei (din rezultatele provizorii ale Recensământului Populației și al Locuințelor, 2011). Volumul din ce în ce mai mare de studii ce privesc religiozitatea indică o creștere a interesului în examinarea influențelor credinței religioase asupra comportamentului și funcționării psihologice umane (Jones, 1994).

Conform Dicționarului Explicativ Român, religia este definită ca fiind un sistem de dogme și de practici privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință.

De asemenea, în Dicționarul Explicativ Român, Divinitatea este prezentată asemenea unei  ființe imaginare cu însușiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii.

Religia acoperă mai multe arii și poate îndeplini funcții diverse, fiind considerată ca fiind un comportament uman.

Funcție cognitivă – Religia este considerata o cale pentru a explica lumea și tot ceea ce ne înconjoară. Aceasta acționează acolo unde știința încă nu are toate răspunsurile sau lasă loc de interpretare. Religia are un caracter mitologic. Antropologul social E.B. Taylor (1971) oferă drept exemplu apariția „sufletului„ ca semnificație și totodată ca o explicație pentru toate sentimentele și senzațiile trăite.

Funcția acțională – Religia este o extensie a capacităților limitate ale omului. Acesta, văzând că nu poate „lupa” cu forțele supranaturale, alege să se roage la acestea în speranța că va fi ascultat.

Funcția de reducere a anxietății – Este în strânsă legătură cu funcția mai sus prezentată și reprezintă o formă de luptă a omului, folosind religia atunci când simte că nu deține controlul asupra anumitor aspecte din viață.

Funcția socială – Religia aduce laolaltă indivizi care nu au alte lucruri în comun, însă prin religie și prin Dumnezeu sunt legați, având un singur obiectiv.

Funcție compensatorie – Apare ca o stare de bine în fața lumii și a tuturor neajunsurilor pe care individul le resimte, alegând să creadă că religie și spiritualitatea sunt elemente ce pot umple golurile lăsate de aspectele materiale și superficiale.

Funcție identitară – Această funcție este în relație cu funcția socială, religia fiind deci un liant al vieții sociale și un instrument de creștere a coeziunii sociale.

În ziua de astăzi , actualele religii moderne sunt împărțite în mai multe categorii:

Religii aramaice (Iudaismul , Creștinismul , Islamul) ;

Religii indiene (Hinduismul , Budismul ,Jainismul etc.) ;

Religii est-asiatice (Taoismul , Confucianismul , Șintoismul etc.) ;

Religii iraniene (Zoroastrismul) ;

Religii neo-păgâne și noi mișcări religioase (Wicca , Satanismul , Asatru , Scientologia etc.) ;

Religii indigene (nativ-americană , afro-americană , polineziană , australiană).

Allport și Ross (1967) explică orientarea religioasă ca fiind „practicarea personală a religiei”. Un studiu empiric realizat de Walker și Pitts (1998) susține faptul că identitatea personală și cea religioasă se suprapun la un moment dat, deși acestea nu sunt sinonime. Religia servește ca o sursă de filosofii morale pentru adepții săi. Cele mai organizate dintre religii furnizează acestora ghidare în ceea ce privește problemele de natură morală. Mai mult decât atât, prin apelul la autoritatea morală transcendentală, religia oferă un motiv convingător pentru adepții săi de a respecta regulile morale. Cercetătorii au încercat formularea unei definiții a religiei, cât și a credințelor religioase, dar o definiție precisă lipsește. Religiozitatea este de cele mai multe ori definită în termeni de cunoaștere (cunoaștere religioasă, credințe religioase), afect, făcând referire la atașament sau emoții stârnite de religie și comportament, precum mersul la biserică, cititul Bibliei/ Coranului și rugăciunea.

Un model explicativ al comportamentului religios este legat de teoria schimbului social: aceasta implică interacțiunea între doi sau mai mulți indivizi și schimbul anumitor valori sau obiecte, cu un anumit nivel de incertitudine în funcție de condițiile schimbului (Molm, 2009). Astfel, comportamentul religios este explicat ca un schimb între indivizi și o anumită formă de divinitate, aceștia oferind angajamentul religios în speranța că vor primi anumite bunuri religioase (ce vor fi primite in contextul vieții de după, cum ar fi Raiul). Corcoran (2013) au denumit această explicație ²teoria economiilor religioase² . În teoria schimbului social, incertitudinea poate fi scăzută prin anumite mecanisme: schimburi repetate, reputație, informații despre schimburile realizate cu alte persoane, încredere și intuiție. În aceeași măsură, Corocan (2013) demonstrează că următoarele mecanisme au o influență pozitivă asupra certitudinii religioase: experiența unor fenomene considerate supranaturale, legături strânse cu persoane religioase și afilierea la o organizație religioasă care exercită presiuni ridicate asupra membrilor-prezența regulată la ceremoniile religioase. În același studiu, Corocan arată că persoanele cu un nivel ridicat de educație manifestă un grad ridicat de incertitudine religioasă.

1.1 Religia în studiile de specialitate

Un studiu realizat în 2011 (Kaluzniacky), în Malaysia, urmărește felul în care sunt transmise din generație în generație credințele și cultura și cum influențează acestea creșterea, dezvoltarea, dar și comportamentul în societate atâta al copiilor, cât și al nepoților. Sheridan, Haight & Cleeland (2011) susțin faptul că una dintre cele mai populare metode de educare a copiilor este religie în sine învățată. Într-un studiu realizat de Fletcher (2004) pe un număr de douăsprezece femeie, aparținând în mod diferit de religia Creștină, Protestantă sau Evreiască, constată că diferențele dintre și în cadrul grupurilor sunt un rezultat al diferențelor dintre credințe. Aceste diferențe au avut o influență suficientă asupră sistemului de credințe, pentru a construi un anumit sens vieții, iar atunci când credințele singure nu au fost suficiente, sensul vieții a fost suplimentat de interacțiunile sociale și seculare. Rezultatele studiului realizat de Fletcher (2014) sunt în strânsă legătura cu ideea transmiterii din generație în generație a învățăturilor și practicilor religioase. Astfel, aceste comportamente sunt transmise și învățate ca atare încă din copilărie și vor ghida toate deciziile de-a lungul vieții, ajungându-se în cele din urmă la anumite pattern-uri comportamentale.

Religia este un fenomen evident in fiecare cultură. Diferite tipuri de religie există în funcție de grupul de credincioși, numărul de zei închinat și reprezentările acestor zei. Ceea ce au în comun majoritatea religiilor este comportamentul prosocial, pe care credincioșii trebuie să îl arate, însă principala întrebare apărută în acest context este dacă prosocialitatea este un comportament de natură intrinsecă sau extrinsecă, dacă este respectat pentru a mulțumi zeitatea sau pentru a primi recompense. O altă dilemă în aceste context este dată de diferența dintre prosocialitatea credincioșilor și a oamenilor religioși, dar și a celor declarați ca fiind atei. Într-un studiu din 2012, Klearhos K. Stamatoulakis abordează această problemă, axa principală al lucrării sale fiind relația dintre religiozitate și prosocialitate. În urma studiilor, el afirmă că oamenii religioși au tendința de a-și exprima un comportament prosocial mai pronunțat. Conform Saroglou și colab. (2005), cele mai multe dintre teoriile psihologice conclud faptul că religia contribuie la prosocialitate. În lucrarea lor, ei prezintă patru studii pe care le-au efectuat confirmând că: a) religiozitatea este negativ asociată cu agresivitatea non-fizică indirectă, b) persoanele religioase sunt mai înclinate să își ajute familia și rudele apropiate, c) au tendința de a lega relații de atașament mai sigure și mai durabile și d) persoanele religioase confirmă și încurajează comportamentul prosocial al familiei și al grupului din care fac parte.

Un alt studiu care a urmărit relația dintre religiozitate și comportamentul prosocial a fost condus de Pichon, Boccato și Saroglou (2006). Ei au descoperit că cuvintele cu sens religios pozitiv, cum ar fi comuniune, pelerinaj, credință, a avut un impact mai mare asupra participanților, când, după ce au fost implicați în această sarcină lexicală au cerut mai multe broșuri legate de acțiuni prosociale. Cuvintele religioase un sens neutru, precum apostol, discipol sau tămâie au avut același impact pe care l-au avut cuvintele neutre scări, ciocan și birou. Mai mult decât atât, cuvintele religioase cu sens pozitiv au fost mult mai repede identificare decât cel cu sens neutru.

Alături de relația dintre religiozitate și comportamentul prosocial, Klearhos K. Stamatoulakis accentuează în studiul său și termenii în care este descris aspectul religiozității, aceștia putând diferi de la un autor la altul (e.g. cât de des merge persoana la biserică, în câte activități de binefacere se implică, cât de des se roagă). Mai mult decât faptul că acești termeni diferă de la autor la autor, trebuie să se țină cont și de nivelul de religiozitate, cât mai ales de semnificația pe care o atribuie fiecare religiei și divinității.

1.2 Spiritualitate

Spiritualitatea este in general interpretată ca fiind o viață ghidată după anumite norme și standarde, aspirații către idealuri, sentimente profunde, gânduri și acțiuni. In sociologie, spiritualitatea este considerată a fi o bază consolidată a societății reprezentată de valorile morale și de tradiții. Acestea sunt cumulate în doctrinele și practicile religioase sau în artă. Cu toate acestea, termenul de „spiritualitatea” nu are o definiție concretă sau singulară. Anumiți psihologi consideră că, deși termenul este folosit din ce în ce mai des, însemnătatea acestuia poate fi dezbătută. Conform lui Y. Abramov și E. Kornev acesta este un termen „ne-operațional” (Abramov & Kornev, 2007). Din acest motiv, cei doi consideră că este important să fie definită întâi însemnătatea culturală și antropologică a spiritualități. Scopul folosirii acestui termen este descrierea eul-ui interior al persoanei, spiritualitatea fiind un proces de înțelegere a scopului vieții, cât și a sensului său.

O altă particularitate a definirii religiozității ține de contextul și punctul de vedere din care este acesta privit și folosit. În acest sens putem vorbi de: religios sau secular. N. Kotryakhov afirmă că termenul de spiritualitate poate fi folosit în ambele sensuri. În interpretarea religioasă termenul este în legătură cu sufletul, care se consideră a fi sursa divină a omului. În interpretarea sa seculară, spiritualitatea este legată de condiția emoțională care se reflectă prin creativitate (Kotryakhov, 2010).

T. Shaposhnikova analizează de asemenea termenul „spiritualitate” din două puncte de vedere, de data aceasta din punct de vedere religios și filosofic. Filosofic vorbind, spiritualitatea este interpretată ca fiind aspirația către adevărul absolut (Shaposhnikova, 2012). În opinia oamenilor de specialitate, această aspirație alături de experiența personală adună laolaltă abilități precum: raționalitate, putere oratorică, dorință, consecvență, libertate, intuiție, spirit estetic, descoperirea sinelui, auto-determinare, abilitatea de a iubi. Totodată presupune abilitatea de a stabili și a dezvolta relații interumane bazate pe libertate, rezonabilitate și responsabilitate, abilitatea de a îți asuma responsabilitatea pentru acțiunea altcuiva sau a tuturor persoanelor. Din punct de vedere al religiei, spiritualitatea este determinată de relația personală cu Dumnezeu.

Definiția religiozității prezentate în dicționarul pedagogic este de asemenea importantă. Spiritualitatea reprezintă „cel mai înalt nivel al dezvoltării al unei persoane mature cu activități guvernate de valorile supreme”. Spiritualitatea nu este un element psihologic al structurii de personalitate, ci stilul de viată al unei persoane mature. Acest concept este legat de educația morală (Novikov, 2013).

În concluzie, putem accepta faptul că dezvoltarea spiritualității poate fi influențată. Mai mult decât atât este important de accentuat faptul că dezvoltarea spiritualității ține de dezvoltarea personală, de aceea nu este suficient să fie luați în calcul doar factorii și practicile religioase specifice. Un factor important este mediul de proveniență. Dacă individul se dezvoltă într-un mediu în care practicile și ritualurile religioase sunt practicate zi de zi acesta își va însuși comportamentele și le va transmite mai departe. Cu alte cuvinte, dacă o persoană este expusă în mod continuu la un mediu cu încărcătură religioasă și spirituală, aceasta își va crea un stil de viață care va părea natural și obișnuit, ba chiar va începe să creadă cu tărie în anumite învățături pe care deși nu a avut niciodată ocazia de a le experimenta, le va considera adevărate și demne de urmat, dar mai ales de transmis.

1.3 Impactul religiei asupra comportamentului – Efectele psihologice

Religia a avut un impact puternic asupra existenței umane. Mulți autori au dezbătut problema religiei și al impactului său benefic asupra sănătății mentale (starea de well-being) sau al unui impact diametral opus. Cu toate acestea, rezultatele multor cercetări au subliniat consecințe pozitive ale comportamentului religios. Conform lui Allport (1967), orientarea religioasă era portretizată din două, iar mai târziu din trei dimensiuni independente de religie de mijloace (extrinseci) și religie de scopuri (intrinseci). Cineva care vede religia ca un scop în sine și ca element central al identității sale se spune că este orientat intrinsec, în timp ce cineva tinde să vadă religia ca un mijloc de alte scopuri este declarat ca fiind orientat extrinsec (Allport & Ross, 1967). Scopul de vine mai puternic în momentul în care motivația ajunge de la a fi extrinsecă la intrinsecă. Motivația intrinsecă reflectă dorința individului de a avea ceva mai mult decât are deja precum aprobarea socială, putere, admirație sau chiar dragoste. Motivația intrinseca provine dintr-o dorință de angajare într-o activitate cu valoare pentru individ, valoare care atrage o satisfacție interioară. Studiile au arătat că motivația intrinseca conduce la o energie mai accentuată și durabilă în ceea ce privește scopul propus. Un studiu condus de University of Rochester’s Human Motivation Research Group arată că persoanele a căror motivație este autentică – definită ca fiind “self-authored” – prezintă mai mult interes, angajament și încredere, ca de asemenea și o perseverență notabilă, creativitate și totodată performanță față de grupul de control care, în linii mari, a fost motivat de diferite premii.

Orientarea religioasă a unui individ sau a unei comunități presupune anumite prezumpții despre existența lui Dumnezeu sau a altor zei, credințe religioase despre moralitate și spiritualitatea individuală, cât și cea a întregii comunități. Aceste prezumpții implică studiul din partea psihologiei, eticii, sociologiei și antropologiei.

Conform lui Whitley și Kite, cercetătorii care au fost interesați de studierea efectelor psihologice venite din partea prejudecăților religiei au studiat mai întâi relația dintre indicatorii simpli ai religiei precum frecvența cu care individul merge la biserică și nivelul de prejudecăți pe care persoana respectivă îl arată. În mod surprinzător aceste cercetări au arătat că implicarea religioasă corelează semnificativ cu o varietate de forme de prejudecăți (Whitley & Kite, 2010). Aceste descoperiri nu au fost primite bine de liderii religiei sau de comunități pe seama faptul că cercetările s-au axat pe frecvența mersului la biserică și a implicării religioase din punct de vedere cantitativ, ceea ce nu s-a luat în calcul fiind calitatea implicării religioase. Whitley și Kite afirmă că calitatea implicării religioase are la bază conceptul de orientare religioasă intrinsecă sau extrinsecă.

1.3.1 Intensitatea credinței și comportamentul

Intensitatea credinței religioase reprezintă unul dintre conceptele utilizate în literatura de specialitate, Plante și Boccaccini (1997) realizând chestionarul Intensității Credinței Religioase Santa Clara (SCSORF). Aceștia au avut ca obiectiv studiul corelației între intensitatea credinței religioase și anumiți indicatori ai sănătății mentale și psihologice. Rezultatele au arătat o corelație pozitivă între nivelul crescut de intensitate al credinței religioase și coping, speranță, control crescut, o corelație negativă între intensitatea credinței religioase și stima de sine scăzută, depresie și sensibilitate interpersonală (1997), alături de o corelație pozitivă cu narcisismul și o corelație negativă cu negarea stresului, anxietatea și controlul extern (Pante, 1996). Religiozitatea nu este corelată în mod direct cu empatia, însă Duriez (2007) arată că persoanele care tind să interpreteze conținuturile religioase într-o manieră simbolică au și un grad ridicat de empatie.

Intensitatea credinței religioase (măsurată cu chestionarul SCSORF) a fost corelată pozitiv cu o altă dimensiune a religiozității, și anume comportamentul religios (chestionarul RBB), măsurat pe doua scale: practica religioasă formală și obișnuința de a se gândi la divinitate (Freyleit, Sonstergard, Schmitt, Vyw, 2006). Intensitatea religioasă reprezintă un aspect important acesta influențând comportamentul individului într-un mod direct.

Comportamentul religios poate include prezența regulată la biserică și implicarea în activități religioase, cum ar fi obișnuința de a gândi la divinitate, rugăciunea sau meditația, citirea și studierea scrierilor religioase. Gunes (2008) a arătat că persoanele care raportau nivele înalte ale comportamentului religios, reprezentat prin practica religioasă formală (prezența la ceremonii, slujbe religioase, citirea și studierea scrierilor sfinte) și obișnuința de a gândi la divinitate (prin rugăciune, meditație) au raportat și un nivel scăzut al comportamentului deviant. S-a demonstrat și că persoanele ce manifestă credințe religioase și comportament religios tind să fie mai sănătoase și să aibă un nivel mai crescut al stării de bine (Gow, Watson, Whiteman, Deary, 2010).

Davis (1996) vorbește despre apariția fenomenului sectelor în America. În plan formal, sectele erau bazate pe ideologii religioase tradiționale, organizate diferit însă aveau următoarele caracteristici comune apartenența la grup se traducea într-o serie de cerințe stricte, propuneau sau chiar impuneau traiul în comun al membrilor și aveau un lider carismatic. Mai târziu, s-a dovedit ca aceste grupuri religioase nu promovau valorile tradiționale, cum ar fi toleranța și respectul, ci mai degrabă membrii care activau în ele erau victime ale fenomenului de brainwashing, denumit și manipulare absolută.

1.3.2 Orientarea religioasă extrinsecă sau intrinsecă

Orientarea religioasă extrinsecă este o metodă a atinge anumite obiective non-religioase prin folosirea religiei, mai exact folosind religia ca pe un instrument pentru atingerea scopurilor. Această metodă este folosită de persoanele care participă la adunări de tip religios și care pretind anumite ideologii religioase cu scopul de a stabili sau a menține relații sociale, dar care nu cred cu adevărat în acele învățături. Persoanele cu orientare extrinsecă sunt mai predispuși in a se supune normelor sociale, decât cerințelor religioase. Aceștia sunt de asemenea predispuși la schimbarea credințelor religioase pentru a obține aprobarea politică sau socială. (Whitley & Kite, 2010)

În 2005, Hunsberger și Jackson au realizat o serie de studii în ceea ce privește prejudecățile când vine vorba de orientarea religioasă extrinsecă. În urma acestora s-a observat legătura între prejudecăți și orientarea religioasă. Există numeroase arii de la care pornesc prejudecățile precum rasă, etnie, gen, orientare sexuală, vârstă, etc. Hunsberger și Jackson au ajuns la concluzia că aria prejudecăților este importantă atunci când avem în vedere relația dintre prejudecăți și orientarea religioasă. După analize amănunțite, aceștia au observat că orientarea extrinseca este corelată pozitiv cu intoleranța rasială/ etnică și orientarea sexuală. Având o orientare religioasă extrinsecă înseamnă că individul se identifică cu curentele populare, acestea incluzând și prejudecățile (Hunsberger & Jackson, 2005).

Conform Whitley si Kite, o persoană cu orientare religioasă intrinsecă este o persoană care crede cu sinceritatea în învățăturile religioase și totodată își ghidează viața după acestea (Whitley & Kite, 2010). Dacă o persoană cu orientare religioasă extrinsecă vede religia ca pe un instrument de a își atinge scopurile, o persoană cu orientare religioasă intrinsecă vede religia ca fiind scopul în sine în viață. Pentru cei din urmă, religia reprezintă o forță, o sursă de energie, nu doar o unealtă folosită în atingerea scopurilor. Cei care au această orientare, văd religia ca fiind cel mai important aspect al vieții lor și au tendința de a conceptualiza celelalte aspecte ale vieții prin intermediul religiei (Daniel Batson, 1982).

Studiile au arătat că persoanele cu orientarea intrinsecă cred cu adevărat în învățăturile religioase și își trăiesc viața conform acestora. Aceștia își trăiesc religia, iar ca și rezultat aceștia nu sunt caracterizați de prejudecăți, ci de toleranță. Studiile au arătat că aceste persoane au o corelație negativă sau nu au nici corelație cu prejudecățile rasiale. Pe de altă parte, s-a observat o corelație pozitivă împotriva relațiilor sexuale dintre două persoane de același sex. Religiile nu îndeamnă la prejudecăți rasiale, dar pun accentul pe o anumită orientare sexuală (fiind împotriva homosexualilor).

O a treia orientare religioasă propusă de D. Batson este orientarea căutării (quest orientation). Persoanele cu această orientare nu tratează religia ca pe un instrument sau un scop în sine, ci ca pe un mod de a afla adevărul. O persoană cu această orientare, recunoaște în acest fel că nu cunoaște și că probabil nici nu va cunoaște vreodată care este adevărul final în ceea ce privește anumite aspecte. Intuitiv, este logic că persoane ce au o orientare a căutării vor avea un nivel scăzut al prejudecăților, deoarece chiar prin intermediul orientării aceștia arătă că sunt dispuși să audă mai multe variante ale adevărului și să își schimbe credințele (Daniel Batson, 1982).

1.3.3 Religiozitatea ca factor de protecție

Religiozitatea poate funcționa ca un factor de ameliorare sau de protecție (Marks, 2008). În ceea ce privește funcționarea ca un factor de protecție în comportamentele antisociale, religia poate furniza resursele psihologice și motivația pentru a se evita tentația de angajare în comportamente antisociale sau de a lupta contra predispoziției cuiva de a adopta comportamente antisociale. Rezultatele sugerează că persoanele religioase prezintă un nivel de autocontrol superior. Mai mult decât atât, Geyer și Baumeister (2005) și McCullough și Willoughby (2009) au identificat auto-controlul drept un proces psihologic care ar putea explica legătura dintre religie și rezultatele comportamentale. În cercetarea psihologică, auto-controlul se referă la a-și inhiba impulsurile considerate inacceptabile social și de a-și reglementa comportamentele, gândurile și emoțiile (Tangney, Baumeister, & Boone, 2004). Studiile susțin ideea abilității religiozității de a promova auto-controlul care explică unele asocieri ale religiozității cu sănătatea, starea de well-being și comportamentele sociale (Desmond et al., 2008). Rezultatele prezentului studiu au arătat că există o corelație semnificativă pozitiv între orientarea religioasă intrinsecă și auto-control, același lucru rezultând și din cercetările realizate de McCullough & Willoughby (2009), în timp ce orientarea religioasă extrinsecă are o corelație negativă cu auto-controlul sau nu are nicio legătură cu acesta. Rezultatele, de asemenea, au arătat că nu există nicio diferență semnificativă al nivelului de auto-control între femei și bărbați.

1.3.4 Satisfacția la locul de muncă prin recompensă

In ultima perioada, din ce in ce mai mulți angajați resimt o dilema care apare ca rezultat al confruntării dintre sarcinile, pe care le implica jobul lor, si potențialul motivațional si energetic de care dispun aceștia. Oare găsirea unui alt job este singura alternativa în această situație? Probabil ca nu, întrucât fiecare job presupune atât existenta unor aspecte motivante, cat și a unora demotivante pentru angajat. Secretul consta in identificarea unei modalități optime de confruntare cu acele sarcini pe care ai tendința de a le evita.

David McClelland autorul teoriei nevoii de realizare susține că motivația umană este caracterizată de o componentă dobândită pe parcursul vieții. Acesta susține că teoria sa se aplică în special în mediul profesional unde individul este motivat de intrinsec spre a performa, spre a fi independent și mai ales de a putea da directive sau de a simți superior. Totodată autorul afirmă faptul că acest tip de motivație și mai ales nevoie de putere este resimțită de persoanele cu un puternic simț de conducere și de leader, o persoană care are bune abilități de conducere, coordonare și organizatorice. De cele mai multe ori aceste persoane vor pune scopurile proprii sau scopurile organizației înaintea relației cu colegii, având tendința de a deveni foarte pretențioși și de a cere foarte mult de oamenii pe care îi conduc. Persoanele care tind spre a lega relații interumane de durată au mai puține șanse de deveni buni leaderi din cauza faptului că vor căuta întotdeauna să menajeze relațiile de colegialitate (Aniței, 2010).

În lucrarea sa, Thomas Li‐Ping Tang (2010), aduce în discuție lucrări și diferite teorii în ceea ce privește problematica banilor și semnificația acestora. Oamenii sunt susceptibili oricărei tentații din mediul înconjurător ce acționează asemenea unui trigger în ceea ce privește comportamentul etic sau ne-etic. Studiile arată că prezența banilor scade sentimentul „de suficient”, însă tot o dată scade și dorința oamenilor de a se ajuta între ei. Mai mult decât atât, prezența abundentă a banilor crește sentimentul de invidie între indivizi, provocând în cele din urmă comportamente caracterizate prin lipsă de etică. Interesul ridicat față de bani scade nivelul satisfacției, nivelul vieții, intențiilor etice sau intențiilor de a-i ajuta pe cei din jur, de deveni un bun samaritean. Din moment ce banii sunt văzuți ca fiind opozitul religiei, o persoană nu poate fi în același timp și religioasă și dornică de a avea câți mai mulți bani, de aceea religia și spiritualitatea vine în ajutorul credincioșilor în a-i face să se simtă că duc o viață împlinită, plină de sens și scopuri.

Când o persoană dezvoltă o relație cu Dumnezeu, atitudinea și comportamentul său vor fi în concordanță cu regulile și stipulațiile religiei (Rahman et al. 2006). Se crede că etica la locul de muncă, în particular, poate reflecta atitudinea individului asupra unor aspecte variate la locul de muncă, incluzând preferințele pentru diverse activități și implicări, atitudinea față de recompensele materiale și non-materiale și dorința de a se dezvolta și a avansa în carieră (Cherrington, 1980).

O altă teorie despre motivarea la locul de muncă este teoria echității sau teoria comparației sociale. În munca depusă indivizii ajung să facă diferite tipuri de comparație atât între propria performanță și performanța altor, cât și între efortul de pus și rezultatele obținute. Teoria echității evocă faptul că individul se va simți motivat atunci când va exista un echilibru între cele două variabile și atunci când recompensa va fi pe măsura efortului depus. În acest sens se poate discuta atât despre inechitate pozitivă, cât și despre inechitate negativă. În primul caz vorbim despre un efort minim și o recompensă avantajoasă, în timp ce inechitatea negativă apare la un efort mare și o recompensă minimă. În oricare dintre cele două situații individul nu se va mai simți motivat, realizându-se un dezechilibrul. Această teorie explică de ce anumiți angajați nu sunt mulțumiți doar de un salariu mare sau de o atmosferă confortabilă la locul de muncă. În ceea ce privește mediul organizațional, oamenii au nevoie să realizeze că fac ceea ce își doresc și că au o satisfacție profesională provenită în urma provocărilor și a situațiilor pe care le parcurg cu succes, punându-și astfel în valoare competențele deținute (Aniței, 2010). Nu se exclude însă faptul că motivația este influențată și de fișa postului, aceasta încercând să structureze activitățile specifice unui post și totodată comportamentele solicitate (Chraif, 2013).

Rizk (2008) afirmă că aspectele din Sfântul Coran și Shari'ah sunt suficiente pentru a construi o abordare islamică autentică în ceea ce privește etica. Implicarea în activități economice este una obligatorie. Islamismul este unul dintre cei mai influenți factori care au modelat valorile popoarelor arabe. Acesta nu susține negarea vieții, dar susține ideea de o viață împlinită la cele mai înalte standarde. Prin urmare, cei care cred și practică acest tip de religie sunt mai angajați în activitățile organizațiilor din care fac parte și probabil mai mulțumiți de locurile de muncă (Yousef, 2001). În lucrarea lor, Ali și Al-Owaihan (2008), susține că sistemul islamic are atât dimensiuni morale, cât și sociale, pe lângă cele economice. Acestea, alături de elementele de bază, îndeamnă la credință cu un sentiment de demnitate și consolidare al angajamentului față de organizație.

1.3.5 Etica la locul de muncă

Prezentul studiu (Hayati & Caniago, 2012), se extinde în a testa dacă IWE (Islamic Work Ethic) asupra motivației intrinsece, a satisfacției la locul de muncă, angajamentului la locul de muncă și performanță. Motivația intrinsecă face referire la activitățile realizate de o persoană pe motiv că sunt extrem de interesante și plăcute (Ryan și Deci, 2000). Satisfacția la locul de muncă a fost definită ca fiind atitudinea reflectată din sentimentele unei persoane față de locul de muncă și implicațiile sale la un anumit moment (Schermerhon et al, 2012), în timp ce Daft și Marcic (2013) definesc satisfacția la locul de muncă, drept o atitudine pozitivă a individului față de locul de muncă. Mai mult decât atât, satisfacția la locul de muncă influențează angajamentului față de organizație (Gunlu et al, 2010), dar și performanța individului (Shokrkon & Naami, 2009). Angajamentul la locul de muncă este direct proporțional cu identificarea individului în organizația din care face parte (Nelson și Quick, 2012). Populația studiul a fost dată de numărul total de angajați ai băncilor islamice din Bandar Lampung (N= 172), dintre care au participat 149 de persoane. Subiecților li s-a cerut să evalueze acordul unor declarații cu privire la etica la locul de muncă, utilizând scala Lickert pe șapte puncte. Rezultatele studiului au arătat evidențe conform cărora IWE afectează în mod direct motivația intrinsecă, satisfacția la locul de muncă, angajamentul față de organizație, iar toate acestea au o influență asupra performanței.

Protestant Work Ethic (PWE) – cunoscută de asemenea și ca „etica puritană la locul de muncă” sau „etica la locul de muncă” este bazată pe necesitatea de hard working („muncă grea”), perfecțiune și virtutea forței de muncă. Se spune că PWE reprezintă „ nivelul la care fiecare individ plasează munca, în centrul sau aproape de centrul vieții sale” (Mudrack, 1999). Miller, Woehr și Hudspeth (2002) sugerează că etica la locul de muncă este: a) multidimensională, b) se referă la muncă și la activitățile legate de muncă în general, c) este învățată, d) face referire la atitudine și credințe (nu la comportament), e) este un construct motivațional ce se reflectă în comportament, f) este seculară, nu aparține neapărat de setul de credințe al individului.

Moralitatea este credința într-o existență justă și dreaptă (Miller, Hudspeth, Woehr, 2002). Moralitatea este sinonim cu etica, studiul filosofic sistematic al domeniului moralității. Conform lui Deigh (1995) etica este studiu filosofic al moralității.

Potrivit lui Miller, Woehr și Hudspeth (2002), o persoană care îmbrățișează etica muncii grele, de asemenea va atribuii o mare valoare muncii pe care o face. Hard working este cheia fericirii și a succesului, și este, de asemenea, văzută ca o virtute morală. Deci, dacă o persoană nu este muncitoare, este cel mai probabil sortită eșecului și nu este o persoană bună.

În Turcia, relația dintre moralitate/ etică și hard working a fost recent studiată de către Arslan, Alpkan and Elçi (2012). Studiul a avut loc în Kocaeli în 2003, iar eșantionul a fost alcătuit din 283 de persoane, făcând parte din 150 de companii. Similar rezultatelor studiului lui Miller, Woehr și Hudspeth (2002), rezultatele studiului au indicat de asemenea o corelație pozitivă între moralitate și etică și hard working .

Beit-Hallahmi (1979) afirmă că scorurile în ceea ce privește etica profesională protestantă corelează semnificativ cu ceea ce este numit identificarea propriei persoane cu religia, background-ul etnic, identificarea propriei persoane cu politica și credințele ( un scor ridicat în ceea ce privește etica profesională protestantă este mai degrabă asociat unui grup cu un indice ridicat al religiozității, a păstrării credințelor religioase convenționale și conservatorismului politic). Pe de altă parte, scorurile nu au fost corelate cu statutul socio-economic. Rezultatele studiului sugerează faptul că scorurile la etica profesională protestantă nu depind de o „variabilă personală”, ci de elemente culturale și sociale. Drept exemplu, credința Protestantă încurajează indivizii la muncă bine-făcută, productivitate, auto-disciplină, economie, prudență, sobrietate ( Weber, 1958).

În studiul lui Merrens și Garrett (1975), aceștia arată că grupul cu un scor ridicat PWE au petrecut semnificativ mai mult timp în rezolvarea unei anumite sarcini și au produs semnificativ mai mult. S-a dedus faptul că etica profesională protestantă este cea care influențează comportamentul individului în abordarea muncii și a sarcinilor. Mai mult decât atât, au fost semnalate corelații pozitive între scorurile PWE și frecvența mersului la biserică, locul controlului (locus of control), autoritarismul și atitudinea față de cei săraci.

1.4 ATEISMUL SI NEO-ATEISMUL

O formă opusă a religiozității poate fi considerat ateismul, având drept semnificație negarea lui Dumnezeu sau a oricărei alte forme de divinitate. Originea cuvântul ateu provine din cuvântul grecesc atheos – „fără Dumnezeu”. În secolul al XVIII-lea apar primele cazuri ale persoanelor ce se identificau cu semnificația termenului de ateu. Conform antichității, religia promova reguli ne moralitate și conduită, motiv pentru care ateii erau considerați ca fiind imorali, acești respingând această acuzație. Ei se consideră la fel de morali și corecți la fel asemenea indivizilor religioși cu excepția faptului că își păstrează integritatea și reputația dată prin educație, nu din teama de pedeapsă primită din partea unei zeități sau divinități. Mai mult decât atât, aceștia consideră că nu ai nevoie de o serie de interdicții pentru a îți păstra moralitatea, ci de o atitudine pozitivă conform căreia individul face ceea ce trebuie să facă, nu doar să se abțină de la anumite fapte. Aceștia consideră că este necesară o conduită motivată intrinsecă, ce pornește din altruism și nu dintr-o conduită ce se bazează pe respectarea unor normele impuse, a căror încălcare va fi urmată de pedeapsă. Există însă o serie de studii ce demonstrează virtutea și eficiența religiei drept stimulent moral. Câteva studii din SUA reflectă faptul că persoanele credincioase sunt mai altruiste decât persoanele atee. Mai mult decât atât, cei care își ghidează viața după anumite norme religioase își petrec timpul într-un mod semnificativ mai constructiv, reușind să treacă și să își înfrâneze mai eficient impulsivitățile în comparație cu ateii. Studiile arată că persoanele religioase leagă mai repede relații și sunt mai sociabile, bazându-se pe comunicare eficientă.

Persoanele atee consideră că binefacerea trebuie să izvorască din interiorul persoanei și nu din anumite învățături ce trebuie luate ca atare, astfel putem enumera mai multe motivații pentru altruism.

Îndoieli privind existența unei zeități – din punct de vedere științific încă nu s-a putut dovedi existența unui Dumnezeu, iar aspectele de referință din Biblie nu a putut fi confirmate. Aici putem face referire la potopul mondial a cărei existență nu a lăsat urme, iar toate actele considerate ca fiind supranaturale au fost explicate cu timpul prin alte metode științifice.

Problema răului – răul este opus divinității și mai precis a acțiunilor religioase și care țin de Dumnezeu. Problema răului este unul dintre cele mai prezente argumente ale ateismul asumând faptul că răul a apărut ca o forță ce luptă împotriva lui Dumnezeu. Văzând că în mediul înconjurător se întâmplă și catastrofe, oamenii au preferat să dea naștere unei a doua forțe, neputând accepta că Dumnezeu este cel care face rău.

Motivația istorică – elementele descrise în Biblie nu coincid cu elementele istorice. Subiecte dezbătute precum istoria Patriarhilor, exodul, cucerirea Canaanului, istoria monarhică și exilul, ori nu au existat pur și simplu, ori ele s-au desfășurat sensibil diferit față de versiunea biblică a faptelor, aceasta din urmă dovedindu-se finalmente o versiune ideologizată și politizată.

Este dificil de cunoscut un număr concret al ateilor în lume. Studii și sondaje de opinie arată că aproximativ 9,6% a populației nu este credincioasă, iar 2,05 din populație este reprezentată de atei.

Ateismul a găsit o incompatibilitate între fenomenul răului și conceptul unui Dumnezeu

desăvârșit. De această obiecție s-au folosit mai mult Camus, Malraux și Sartre, care n-au înțeles că

existența răului și a suferinței nu infirmă existența lui Dumnezeu. Hristos devine criteriu și experiența supremă a suferinței umane și numai în Persoana Sa suferința capătă un alt sens.

De-a lungul timpului o serie de studii au fost realizate pentru a identifica corelații în ceea ce privește ateismul, astfel constatându-se că există o corelație pozitivă semnificativă statistic între educație și alegerea indivizilor de a crede sau nu în divinitate și o corelație pozitivă între abandonul școlar timpuriu și credință. După cum este de așteptat persoanele cu studii universitare sunt mai puțin religioase decât persoanele cu o educație mai scăzută. Mai mult decât atât, 19% dintre persoanele cu studii universitare se declară ca fiind atee, pe când în rândul persoanelor cu mai puține studii, numai 7% se declară ca fiind atee. Religiozitatea și ateismul depind și de o altă variabilă și anume vârsta. La nivel global, 60% dintre persoanele sub 30 de ani se declară religioase, 22% nereligioase, și 12% atee. Procentul de atei crește la 14% la persoanele între 30 si 65 de ani, și scade la 8% la persoanele peste 65 de ani (www.semneletimpului.ro, 24.03.2015).

Este adevărat că atitudinile față de religie se „acresc” odată cu creșterea nivelului educațional. Un nou studiu Gallup, realizat la nivel global, arată că 59% dintre respondenți cred în continuare că religia are un impact pozitiv asupra societății. Cu toate astea, rezultatele mai arată și că doar 20% dintre cei cu studii de masterat sau doctorat au această părere, pe măsură ce procentajul crește până la o medie de 57% pentru cei fără nicio educație.

Biblia însă nu este străină de statisticile actualității religioase. Iisus Însuși spunea că „este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechile acului decât pentru un bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 18:24) și că este „ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor” (Matei 5:3). „Așadar, oamenii care își văd neajunsurile sunt cei care simt că au nevoie de Dumnezeu. E o chestiune de perspectivă. (…) Pentru că atunci când Dumnezeu răspunde unei nevoi care îl confruntă pe om, el poate alege. Iar această alegere nu ține de IQ, ci de disponibilitatea omului de a-și recunoaște vulnerabilitatea”, scrie Alina Kartman în articolul „Imaculata preconcepție”, ediția din septembrie 2013 a revistei Semnele timpului. (www.semneletimpului.ro, 24.03.2015).

Monte Sahlin, de la Universitatea Andrews, este de părere că aceste studii arată mai degrabă că liderii religioși nu fac ce trebuie pentru a veni în întâmpinarea viziunilor creative și progresive ale oamenilor educați, nici măcar a celor din congregațiile lor.

În această conjectură vine alternativa religiei seculare, care să integreze în ateism doar aspectele bune ale religiei, mai ales ideea de comuniune și ritual. Așa au luat naștere bisericile ateiste. Greg Epstein este un capelan umanist de la Harvard și este autorul bine cunoscutei cărți Bun fără Dumnezeu. De ani de zile încearcă să construiască o comunitate umanistă la Harvard, oferindu-i o încărcătură seculară, atee. Organizează servicii umaniste religioase în care se cântă diverse cântece, se fac anunțuri, iar capelanul ține o „predică”. Încă nu a reușit. „Am eșuat ca și comunitate, și în comunitate stă viitorul nostru”, declara Epstein, după masacrul de la Newtown, din 2012.

Marea problemă a acestui sistem propus și de Dalai Lama este neputința de a împlini nevoia umană după transcendent. Deși ateii susțin că religia a apărut în urma nesiguranțelor cu care s-au confruntat oamenii care au trăit în vremuri foarte potrivnice, există studii care arată că ne naștem cu o predispoziție către religios și supranatural, ce depășește împlinirea unor nevoi primare. După cum spunea și Clifford Goldstein (Rațiuni ale inimii), „așa cum setea indică faptul că am fost făcuți să bem, poate că dorința noastră de a transcende mortalitatea și lipsa de sens arată că, la început, umanitatea nu era împovărată de niciuna și că a-L căuta pe Dumnezeu care le poate îndepărta pe amândouă este de fapt instinctul care îndeamnă umanitatea înapoi spre primele ei rădăcini.”

In 2009, R. Lynn, J. Harvey si H. Nyborg realizează un studiu urmărind corelația dintre ateism și educație. Studiul a fost realizat pe un eșantion de 137 de subiecți, parte din națiuni diferite, rezultatele arătând o corelație pozitivă semnificativă statistic între cele două variabile (corelație de 0.6). Cu alte cuvinte, gradul de credință în Dumnezeu sau într-o altă divinitate depinde de IQ-ului individului; cu cât IQ-ul este mai ridicat cu atât credința în Dumnezeu va fi mai slabă. De aici ne putem da seama că o națiune cu un IQ mediu va avea indiviz cu o credință medie în Dumnezeu.

La nivel global, în 23 din cele 137 de state sunt caracterizate de un procentaj de 20% al persoanele care nu cred în Dumnezeu. Prin acestea se numără, Austria, Islanda, Germania, Finlanda, Estonia, Norvegia și altele, acestea fiind statele caracterizate de un IQ general mai mare sau egal cu 98 (Barber, 2011).

Pe lângă toate acestea mai putem vorbi și de o corelație între ateism și situația economică. Studiile arată că o corelație pozitivă între situația financiară în plină dezvoltare și neîncrederea în Dumnezeu. Numărul ateilor este mult mai mare în țările dezvoltate economic, printre care putem aminti Suedia, Germana, Olanda, Danemarca, etc., fapt ce denotă că procentul sau numărul ateilor crește o dată cu dezvoltarea economică, adăugându-se și aici scorul ridicat la teste de IQ ( Cribari-Neto, 2013). O explicație a acestor date arătate de studiile mai sus prezentate poate fi locul controlului și plasarea acestuia. Religia instigă la o apropiere între semeni și totodată la rezolvarea tuturor problemelor fie ele materiale sau de sănătate prin rugăciune și acte considerate ca fiind religioase. Mai mult decât atât, religia promovează ajutarea celui de lângă tine și altruismul. Credința creează sentimentul controlului și al ajutorului de a ieși din situații dificile și imprevizibile. În tot aceste timp, persoanele atee se bazează pe propriile puteri și o motivație intrinsecă, dar și pe cunoașterea științifică și calcule, pierzându-se din imprevizibilitate.

După cum susține Nigel Barber, autorul cărții „Why atheism will replace religion” în țările dezvoltate mai ales din punct de vedere economic ateismul vă crește ajungându-se ca în cele din urmă persoanele care cred în Dumnezeu să reprezinte doar o minoritate. În acest sens, dr. Barner a înaintat un studiu în care a luat în considerare 3 variabile: produsul intern brut al țării respective, prețurile locale și indicele de dezvoltare umană. Rezultatele studiului condus de acesta arată că aproximativ 26 de ani o țară de nivel mediu se va transforma într-o țară laică. Explicația dată de dr. Barber este aceea că atunci când oamenii ajung la nivelul pe care și-i l-au propus și au reușit să obțină lucrurile materiale dorite, aceștia nu mai simt nevoia de a-și pune baza în lucrurile și rugăciunile către divinitate.

George Minois, autorul cărții „Istoria ateismului” a prevăzut acum 10 ani de zile a prevăzut o schimbare în rândul oamenilor în ceea ce privește religia și credință în divinitatea și anume apariția unui nou curent de ateism, al celor indiferenți în fața religiei. Noul tip de ateism sau neo-ateismul are la bază două idei și anume:

Neconcordanța dintre religie și știință; nu se poate urmărirea și favorizarea ambelor, ci numai a uneia dintre acestea.

Concepțiile religioase sunt nocive, fiind asemănătoare unui virus.

Deși adepții neo-ateismului se declar a fi imparțiali și se consideră situați la granița dintre a crede sau a nu cred e în Dumnezeu, faptele și studiile arată alte concluzii. Neo-ateiștii par să aibă o fobie religioasă, numită fiind de aceștia drept ateism radical. Lucrările adepților neo-ateiști însă par să prezinte o realitate în care toate relele se întâmplă din cauza religiei, excluzând astfel factori de genul celor politici, economic sau culturali. Prin toate acestea, neo-ateiștii nu sunt caracterizați de imparțialitatea, ci mai degrabă de favorizarea științei și blamarea religiei și a acțiunilor de natură religioasă (C. Hitchens, 2009).

CAPITOLUL 2. OBIECTIVE SI METODOLOGIA CERCETĂRII

Obiectivele cercetării

Prezentul studiu își propune să urmărească relația dintre atitudinea la locul de muncă și față de locul de muncă în funcție de orientarea religioasă a individului și felul în care orientarea religioasă îi influențează comportamentul. Mai exact, când vorbim de atitudinea la locul de muncă facem referire la câteva aspecte și anume, satisfacția la locul de muncă, mentalitatea față de locul de muncă, cât și motivația față de locul de muncă (motivația intrinsecă sau motivație materială). Astfel, avem în vedere diferențele la nivelul atitudinii la locul de muncă și față de locul de muncă al indivizilor în funcție de credințele religioase și doctrinele și învățăturile specifice fiecărei religii; se vor lua în considerare și persoanele care se declară a fi atee și care își ghidează alegerile și deciziile în absența unui background religios și că care declară că nu își pun încrederea în nicio divinitate. Un alt obiectiv al acestui studiu este urmărirea și evidențierea relației dintre nivelul de religiozitate și atitudinea față de muncă.

O1. Există diferențe la nivelul atitudinii (motivație intrinsecă/ extrinsecă, satisfacția la locul de muncă, mentalitatea față de locul de muncă) în funcție de orientarea religioasă.

O2. Evidențierea relației dintre nivelul de religiozitate și atitudinea față de locul de muncă (motivație intrinsecă/ extrinsecă, satisfacția la locul de muncă, mentalitatea față de locul de muncă).

Variabilele cercetării

Atitudinea față de locul de muncă – variabilă dependentă, măsurată pe scală de interval-raport, reprezintă atitudinea individului la locul de muncă și față de locul de muncă, avându-se în vedere următoarele: motivația, satisfacția la locul de muncă și mentalitatea la locul de muncă.

Motivația – motivația intrinsecă sau extrinsecă a individului (dacă este motivat de propriile aspirații de a performa, de a realiza lucrurile care îi plac sau dacă este motivat de beneficii și poziția într-o companie).

Satisfacția la locul de muncă – cât de satisfăcut și împlinit se simte individul cu locul de muncă pe care îl are, dacă îl vede ca pe o obligație și condiție de a supraviețui sau reprezintă o plăcere și provocare locul său de muncă.

Mentalitatea la locul de muncă – face referire la viziunea pozitivă sau negativă a individului în ceea ce privește munca la modul general, cât și locul de muncă pe care îl ocupă acesta. Mai exact, în ceea ce privește mentalitatea la locul de muncă facem referire la o împlinire personală sau la capătul opus – o nevoi, „un rău necesar”.

Orientarea religioasă – variabilă independentă, măsurată pe scală nominală, avându-se în vedere 3 categorii: creștinism ortodox, adventism, ateism. Fiecare categorie reprezintă un grup de indivizi ce cred și își ghidează alegerile și deciziile după valori si tradiții diferite.

Ipotezele cercetării

Există diferențe la nivelul atitudinii față de locul de muncă în funcție de orientarea religioasă (creștini ortodocși, adventiști, persoane declarate ca fiind atee).

Există o corelație semnificativă statistic între religiozitate și atitudinea față de locul de muncă (motivație intrinsecă/ extrinsecă, satisfacția la locul de muncă, mentalitatea față de locul de muncă).

Metoda

Fiind o cercetare non-experimentală, metoda de explorare a relațiilor dintre atitudinea fata de locul de muncă (motivație intrinsecă/ extrinsecă, satisfacția la locul de muncă, mentalitatea față de locul de muncă) și orientarea religioasă a fost chestionarul.

Participanți

La cercetare au luat parte 90 de subiecți, atât de gen feminin, cât și de gen masculin, cu vârsta cuprinsă între 21 și 30 de ani. Cercetarea s-a desfășurat la nivel național, subiecții selecționați fiind din diferite zone ale țării. O condiție impusă pentru participarea în cadrul studiului a fost aceea ca fiecare subiect să fie angajatul unei companii de minim 6 luni, având astfel expunere la ceea ce reprezintă mediul organizațional, reguli și norme. Nu s-au avut în vedere aspecte precum particularități ale mediului de muncă, însă subiecții care au participat la studii au aparținut de orientări religioase diferite – facem referire la 3 grupuri de subiecți și anume: creștini ortodocși, adventiști și persoane care s-au declarat a fi atee.

Instrumente

Instrumentele utilizate în cadrul cercetării e față sunt 4 instrumente: The Religiosity And Spirituality Scale For Youth, Chestionar de Mentalitatea Față de Muncă, Chestionarul CAPES „Satisfacția față de Muncă” și Chestionarul „Motivația intrinsecă a Slujbei”.

The Religiosity And Spirituality Scale For Youth este un chestionar ce se aplică rapid, variantă finală cuprinzând numai 37 de itemi. Itemi au fost construiți pentru a reprezenta mai multe arii și anume credințele religioase ale individului și practicele prin care acesta își exprimă credințele, frecvența practicilor, dar și utilitatea religiei și a spiritualității (în ce situații apelează la spiritualitate). Chestionarul cuprinde si o parte de introducere în care apar date demografice precum vârsta, genul, practicile religioase în care cred, dar și frecvența practicilor religioase în decursul unei săptămâni și al unei luni. Pentru cei 37 de itemi este o folosită o scală de răspuns în 4 trepte de tip Lickert, unde (Cred sau practic …) 0 – Niciodată, 1- Câteodată, 2 – De cele mai multe ori, 3 – Întotdeauna.

Chestionarul „Mentalitate Față de Muncă” acoperă două arii: împlinirea și determinarea individului și obligația și evitarea. Mentalitatea față de muncă poate fi văzut pe o axă, unde la unul dintre capete se află o atitudine negativă – muncă vine dintr-o obligație, este o condiție necesară pentru a supraviețui sau pentru a-ți asigura un trai decent, iar la celălalt capăt vorbim de o atitudine pozitivă – muncă este văzut de individ ca un succes personal, o performanță și o împlinire. Chestionarul cuprinde 27 de itemi, răspunsurile fiind măsurate pe o scală Lickert cu trepte, unde 1 – dezacord total, 2 – dezacord moderat, 3 – neutru, 4 – acord, 5 – acord puternic. Există însă itemi cu cotare inversă unde scorarea se face într-un sens opus față de cel prezentat mai sus, dar și itemi negativi meniți evite inducerea un tipar de răspuns subiecților. Scala pentru împlinire și determinare este alcătuită din 14 întrebări, un exemplu de item fiind:„ Te simți împlinit când muncești cu tragere de inimă”. În ceea ce privește scala obligație și evitare – munca este văzută mai mult ca o obligație, fără implicare și entuziasm. Aceasta scală cuprinde 13 itemi, un exemplu fiind: „Dacă nu întrevezi un profit cert, nu are rost să muncești.”

Chestionarul CAPES (Chraif și Aniței, 2010) are la baza două dimensiuni: un chestionar care să măsoare satisfacția muncii și unul care să măsoare motivația intrinsecă slujbei – dacă individul vede munca ca pe o împlinire intrinsecă sau o modalitatea de a ocupa o poziție pentru care este apreciat. Răspunsurile au fost măsurate cu ajutorul unei scale de tip Likert de la 1 (nivel foarte scăzut) la 6 (nivel foarte ridicat), chestionarul cuprinzând 26 de itemi de tipul:„ Munca mea este mulțumitoare” sau „ Nu sunt mulțumit de salariul pe care-l primesc”.

Procedura

Datele au fost colectat în primăvara anului universitar 2014 – 2015, subiecții participanți fiind informați în prealabil de scopul cercetării, dar și de confidențialitate datelor. Au fost administrate 4 tipuri de chestionare. Primul chestionarul aplicat a fost cel destinat reprezentării gradul de religiozitate. Aplicarea acestuia într-o etapă inițială a fost primordială, având drept scop formarea unei baze pentru celelalte 3 chestionare care au urmărit atitudinea la locul de muncă în funcție de religie. În prezentul studiu atitudinea față de locul de muncă a fost studiată prin intermediul a 3 chestionare care au urmărit satisfacția la locul de muncă, mentalitatea față de acesta, dar și motivația intrinsecă și cea extrinsecă. Cele 4 chestionare au fost administrate unul după altul, atât în format scris, cât și în format electronic. Fiecare subiect a fost informat cu privire modalitatea de completare a acestora., oferindu-li-se toate instrucțiunile necesare. Administrarea chestionarelor prin mediul digital a avut drept scop vizarea a grupurilor cât mai diversificate de persoane pentru a asigura normalizarea distribuției.

CAPITOLUL 3. REZULTATELE CERCETĂRII

Rezultatele Cercetării

3.1.1 Statistică descriptivă

Datele colectate au fost introduse în programul SPSS, versiunea 17.0. Datele colectate au fost introduse în programul SPSS, versiunea 13.0. Pentru analiza distribuției datelor s-au folosit funcții pentru statistici descriptive. Pentru observarea diferențelor dintre mediile grupurilor a fost utilizat testul ANOVA, iar pentru observarea relațiilor dintre variabile s-a avut în vedere coeficientul de corelație Pearson.

Pentru variabila Satisfacție, la nivelul lotului de subiecți (N=30) ce aparțin orientării religioase – creștini ortodocși există o medie m= 115.67 și std.= 13.11, având un interval de încredere cuprins între 110.77 și std.= 120.56. Pentru grupul subiecților de religie adventistă (N=30) există o medie, m= 112.63 și std.=7.71, având un interval de încredere cuprins între 109.75 și 115.51. La nivelul grupul 3, grupul persoanelor (N=30) care se declară a fi atee, în ceea ce privește variabila satisfacție avem o medie, m= 111.51 și std.= 6.19, cu un interval de încredere cuprins între 109.38 și 113.64. La nivelul întregului eșantion de subiecți (N=90), în ceea ce privește variabila satisfacție putem vorbi de o medie, m= 111.52 și std.= 10.17, unde intervalul de încredere este cuprins între 109.38 și 113.64.

Pentru variabila Mentalitate, la nivelul lotului de subiecți (N=30) ce aparțin orientării religioase – creștini ortodocși există o media, m=88.93 și std.=6.82, având un interval de încredere cuprins între 86.38 și 91.48. Pentru grupul studenților de religie adventistă (N=30) există o medie, m= 90.70 și std.= 4.81, având un interval de încredere cuprins între 88.90 și 92.50. La nivelul grupului 3, grupul persoanelor (N=30) care se declară a fi atee, în ceea ce privește variabila satisfacție avem o medie, m= 90.47 și std.= 4.78, cu un interval de încredere cuprins între 88.68 și 92.25. La nivelul întregului eșantion de subiecți (N=90), în ceea ce privește variabila mentalitate putem vorbi de o medie, m= 90.03 și std.= 5.55, unde intervalul de încredere este cuprins între 88.87 și 91.20.

Pentru variabila Motivație, la nivelul lotului de subiecți (N=30) ce aparțin orientării religioase – creștini ortodocși există o media, m= 46.77 și std.= 11.138, având un interval de încredere cuprins între 42.61 și 50.93. Pentru grupul studenților de religie adventistă (N=30) există o medie, m= 55.10 și std.= 6.90, având un interval de încredere cuprins între 52.52 și 57.68. La nivelul grupului 3, grupul persoanelor (N=30) care se declară a fi atee, în ceea ce privește variabila satisfacție avem o medie, m= 90.47 și std.= 4.78, cu un interval de încredere cuprins între 52.63 și 58.97. La nivelul întregului eșantion de subiecți (N=90), în ceea ce privește variabila motivație putem vorbi de o medie, m= 52.56 și std.= 9.81, unde intervalul de încredere este cuprins între 50.50 și 54.61.

În ceea ce privește normalitatea distribuției celor de 3 grupuri de subiecți s-a folosit testul Shapiro-Wilk, pentru fiecare grup în parte, unde N=30, avându-se în vedere cele 3 variabile. Astfel, pentru variabila Satisfacție, în ceea ce privește grupul de creștini ortodocși valoarea lui p= 0.000 (p≤0.05), motiv pentru care se respinge ipoteza de nul și nu se accepta îndeplinirea condiției de normalitate. Pentru grupul de adventiști p=0.70 (p≥0.05), motiv pentru care se acceptă îndeplinirea condiției de normalitate. Pentru grupul subiecților care s-au declarat a fi atei, p= 0.001 (p≤0.05), motiv pentru care se respinge ipoteza de nul și nu se accepta îndeplinirea condiției de normalitate.

În ceea ce privește normalitatea distribuției pentru variabila Mentalitate, pentru grupul de creștini ortodocși valoarea lui p= 0.03 (p≤0.05), motiv pentru care se respinge ipoteza de nul și nu se accepta îndeplinirea condiției de normalitate. Pentru grupul persoanelor adventiste, p= 0.52 (p≥0.05), motiv pentru care se acceptă îndeplinirea condiției de normalitate. Pentru grupul persoanelor care s-au declarat ca fiind atee, p= 0.22 (p≥0.05), motiv pentru care se acceptă îndeplinirea condiției de normalitate.

În ceea ce privește normalitatea distribuției pentru variabila Motivație, pentru grupul de creștini ortodocși valoare lui p= 0.60 (p≥0.05), motiv pentru care se acceptă îndeplinirea condiției de normalitate. Pentru grupul persoanelor adventiste, p= 0.67 (p≥0.05), motiv pentru care se acceptă îndeplinirea condiției de normalitate. Pentru grupul persoanelor care s-au declarat ca fiind atee, p= 0.71 (p≥0.05), motiv pentru care se acceptă îndeplinirea condiției de normalitate.

Pentru urmărirea omogenității varianțelor a fost utilizat testul Levene. Astfel urmărind cele 3 variabile putem observa că în cazul variabilei Satisfacție (sig= 0.03) nu putem accepta că varianța la nivelul grupurilor este omogenă, însă în ceea ce privește variabilele Mentalitate și Motivație, unde sig= 0.15, respectiv sig= 0.08 (în ambele cazuri s-a obținut sig ≥0.05) putem accepta faptul că varianța la nivelul grupurilor este omogenă.

3.1.2 Statistică inferențială

Statistica inferențială a vizat testarea ipotezelor cercetării. Astfel, pentru testarea primei ipoteze ce are în vedere existența diferențelor la nivelul atitudinii față de locul de muncă în funcție de orientarea religioasă (creștini ortodocși, adventiști, persoane declarate ca fiind atee), unde atitudinea este exprimată prin intermediul satisfacției, mentalității și motivație la locul de muncă, s-a folosit testul ANOVA Oneway, avându-se totodată în vedere și analizele de tip Post Hoc pentru diferențe și comparații multiple. Motivul pentru care a fost utilizat acest test statistic pentru analiza unor distribuții ce nu aproximează curba normală, este faptul că testele F sunt robuste atunci când condiția de normalitate este încălcată și nu există valori extreme (Field, 2009; Tabachnick și Fidell, 2013).

După cum se poate observa din tabelul ANOVA, pentru variabila satisfacție, valoarea pentru F(2,87)= 7,73, p≤ 0.05 respingem ipoteza de nul și putem afirma că există diferențe semnificative statistic între mediile celor trei eșantioane. În ceea ce privește variabila Mentalitate, valoarea pentru F(2,87)= 0.89, p≥ 0.05, astfel acceptăm ipoteza de nul și afirmăm că nu există diferențe semnificative statistic între mediile celor trei eșantioane. În cazul variabilei Motivație, valoarea pentru F(2,87)= 9.33, p≤ 0.05 respingem ipoteza de nul si putem afirma că există diferențe semnificative statistic între mediile celor trei eșantioane.

Pentru analiza mediile eșantioanelor luate două câte două a fost folosită Analiza Post Hoc. Astfel pentru variabila Satisfacție, unde nu se poate accepta varianța omogenității, se citesc rezultatele de pe cea de a doua linie, a testului Tamhane.

Astfel, în ceea ce privește variabila Satisfacție, în ceea ce privește diferența mediilor dintre grupul persoanelor creștin ortodoxe și grupul persoanelor adventiste se poate observa o valoare sig= 0.62, p ≥ 0.05 ceea ce arată că nu există o diferență statistică între cele două grupuri în ceea ce privește satisfacția față de muncă în funcție de orientarea religioasă. Pentru diferența mediilor dintre grupul persoanelor creștin ortodoxe și persoanelor care s-au declarat a fi atee se poate observa o valoare sig= 0.03, p≤ 0.05 ceea ce arată o diferență statistică între cele două grupuri în ceea ce privește satisfacția la locul de muncă, putându-se astfel trage concluzia că persoanele care se declară a fi atee au un nivel de satisfacție mai ridicat față de locul de muncă decât persoanele creștin ortodoxe. În cele din urmă, în ceea ce privește diferența mediilor dintre grupul persoanelor adventiste și grupul persoanelor care s-au declarat a fi atee, se poate observa o valoare sig= 0.02, p≤ 0.05 ceea ce arată o diferență semnificativă statistic putându-se astfel concluzionându-se că persoanele care s-au declarat a fi atee au un nivel de satisfacție mai ridicat la locul de muncă față persoanele de religie adventistă.

În cazul variabilelor Mentalitate și Motivație față de locul de muncă, în cadrul analizei Post Hoc vor fi luate în considerare rezultatele obținute cu ajutorul testului Bonferroni.

Pentru variabila Mentalitate, în ceea ce privește diferența mediilor dintre grupul persoanelor creștin ortodoxe și grupul persoanelor adventiste se poate observa o valoare sig= 0.66, p≥ 0.05 ceea ce arată că nu există o diferență semnificativă statistic între cele două grupuri privind mentalitatea față de muncă în funcție de orientarea religioasă. Pentru diferența mediilor dintre grupul persoanelor creștin ortodoxe și grupul persoanelor care s-au declarat a fi atee se observă o valoare sig= 0.86, p≥ 0.05 ceea ce arată că nu există o diferență semnificativă statistic între cele două grupuri privind mentalitatea față de muncă în funcție de orientarea religioasă. În ceea ce privește diferența mediilor dintre grupul persoanelor adventiste și grupul persoanelor care s-au declarat a fi atee, se poate observa o valoare sig= 1.00, p≥ 0.05 ceea ce arată că nu există o diferență semnificativă statistic între cele două grupuri privind mentalitatea față de muncă în funcție de orientarea religioasă.

Pentru variabila Motivație, în ceea ce privește diferența mediilor dintre grupul persoanelor creștin ortodoxe și grupul persoanelor adventiste se poate observa o valoare sig= 0.02, p≤ 0.05 ceea ce arată o diferență statistică între cele două grupuri în ceea ce privește satisfacția la locul de muncă, putându-se astfel trage concluzia că persoanele creștin ortodoxe au un nivel de motivație mai ridicat față de persoanele adventiste în ceea ce privește motivația la locul de muncă. Pentru diferența mediilor dintre grupul persoanelor creștin ortodoxe și grupul persoanelor care s-au declarat a fi atee se observă o valoare sig= 0.01, p≤ 0.05 ceea ce arată o diferență statistică între cele două grupuri în ceea ce privește satisfacția la locul de muncă, putându-se astfel trage concluzia că persoanele care s-au declarat ca fiind atee au un nivel de motivație mai ridicat față de persoanele creștin ortodoxe în raport cu locul de muncă. În ceea ce privește diferența mediilor dintre grupul persoanelor adventiste și grupul persoanelor care s-au declarat a fi atee, se poate observa o valoare sig= 1.00, p≥ 0.05 ceea ce arată că nu există o diferență semnificativă statistic între cele două grupuri privind motivația față de muncă în funcție de orientarea religioasă.

În urma folosirii testului statistic ANOVA Oneway și a analizei Post Hoc se poate concluziona următoarele. În ceea ce privește variabila Satisfacție există diferențe semnificative între mediile celor trei eșantioane astfel: nu există o diferență semnificativă între media grupului creștinilor ortodocși și celelalte două grupuri, însă există o diferență semnificativă între mediile grupurilor persoanelor adventiste și persoanelor care s-au declarat a fi atee. În cardul variabilei Mentalitate nu există diferențe semnificative statistic între niciuna dintre mediile celor trei grupuri, în timp ce pentru variabila Motivație există diferențe semnificative statistic astfel: există diferență semnificativă statistic între mediile grupurilor de creștini ortodocși și atei. Se poate afirma că numai o parte a primei ipoteze poate fi acceptată.

Pentru testarea celei de a doua ipoteze care implică urmărirea corelației dintre religiozitate și atitudinea față de locul de muncă (satisfacție la locul de muncă, mentalitate față de locul de muncă și motivație intrinsecă/extrinsecă) s-a folosit coeficientul de corelație Pearson.

După cum se poate observa în tabelul mai sus prezentat, la nivelul variabilei Satisfacție se poate observa o valoare r= 0.29, p≤ 0.05 ceea ce se poate traduce prin existența unei corelații pozitive semnificativă statistic între nivelul de religiozitate și nivelul de satisfacție la nivelul întregului eșantion (N=90).

Pentru variabila Mentalitate se poate observa o valoare r= 0.06, p≥ 0.05 ceea ce indică faptul că nu există o corelație semnificativă statistic între nivelul de religiozitate și mentalitatea față de muncă la nivelul eșantionului (N=90).

În cazul variabile Motivație se poate observa o valoare r= 0.03, p≥ 0.05 ceea ce indică faptul că nu există o corelație semnificativă statistic între nivelul de religiozitate și motivația intrinsecă/ extrinsecă față de locul de muncă la nivelul eșantionului (N=90).

.

Se poate concluziona că în urma aplicării coeficientului de corelație Pearson s-a identificat o singură corelație semnificativă statistic la nivelul întregului eșantion între nivelul religiozității și cel al satisfacției față de locul de muncă. Coeficientul de corelație obținut (r= 0.29) este mic, iar coeficientul de determinare (= 0.08) indică faptul că 8% din varibilitatea nivelului de satisfacție este explicat de nivelul de religiozitate al individului. Astfel, se poate accepta ipoteza conform căreia există corelație între satisfacția la locul de muncă și nivelul de religiozitate.

Interpretarea psihologică

Prezentul studiu a avut drept obiectiv urmărirea diferențelor dintre atitudinea la locul de muncă exprimată prin intermediul satisfacției, a mentalității, cât și a motivației de tip intrinsec sau extrinsec, mai precis s-au avut în vedere trei grupuri de persoane care au aparținut unor orientări religioase diferite: creștini ortodocși, adventiști și persoane care s-au declarat a fi atee. Prezumția de la care s-a pornit a fost aceea că, în funcție de orientarea religioasă, indivizii cresc, se dezvoltă și își ghidează deciziile și alegerile după anumite norme (învățate) și prin urmare ajung să dezvolte comportamente și atitudini specifice în diverse cadre. În această lucrare a fost ales cadrul profesional și s-a urmărit felul în care percepe individul acest cadru și cât de mult se implică bazându-se pe dogmele și învățăturile religioase specifice. Când o persoană dezvoltă o relație cu Dumnezeu, atitudinea și comportamentul său vor fi în concordanță cu regulile și stipulațiile religiei (Rahman et al. 2006). Se crede că etica la locul de muncă, în particular, poate reflecta atitudinea individului asupra unor aspecte variate la locul de muncă, incluzând preferințele pentru diverse activități și implicări, atitudinea față de recompensele materiale și non-materiale și dorința de a se dezvolta și a avansa în carieră (Cherrington, 1980). Un studiu realizat în 2011 (Kaluzniacky), în Malaysia, urmărește felul în care sunt transmise din generație în generație credințele și cultura și cum influențează acestea creșterea, dezvoltarea, dar și comportamentul în societate atâta al copiilor, cât și al nepoților. . Într-un studiu realizat de Fletcher (2004) pe un număr de douăsprezece femeie, aparținând în mod diferit de religia Creștină, Protestantă sau Evreiască, constată că diferențele dintre și în cadrul grupurilor sunt un rezultat al diferențelor dintre credințe. Aceste diferențe au avut o influență suficientă asupră sistemului de credințe, pentru a construi un anumit sens vieții, iar atunci când credințele singure nu au fost suficiente, sensul vieții a fost suplimentat de interacțiunile sociale și seculare.

Prezenta lucrarea a avut drept punct de plecare studiile mai sus prezentate, încercându-se astfel a se observa în ce măsură gradul religiozitate corelează cu atitudinea față de locul de muncă. Atitudinea față de locul de muncă a fost observată prin intermediul a trei variabile: satisfacția la locul de muncă prin care s-a încercat a se vede cât de mulțumită este persoana în cauza nu neapărat de profesia aleasă, ci mai degrabă de ideea de a performa în cadrul unui loc de muncă, de a reuși să ducă la bun sfârși într-un mod eficient responsabilitățile care îi revin, dar și ce reprezintă acel loc de muncă – un stil de viată sau o necesitatea. Cea de-a doua variabilă prin care a fost exprimată atitudinea față de locul de muncă a fost mentalitatea – s-a avut în vedere felul în care percepe individul activitatea de a munci, cât și activitatea profesională, perspectiva între a vedea locul de muncă ca pe un rău necesar, o obligație sau nevoie pentru a-ti asigura un trai decent sau o oportunitate de a te dezvolta ca persoană, de a evolua sau a reuși să îi ajuți pe alții prin munca pe care o depui. Nu în cele din urmă s-a avut în vedere motivația individului la locul de muncă și anume cât de motivat este individul de a munci pentru a se ajuta sau a-și ajuta familia din punct de vedere financiar sau cât de motivat este pentru a reuși să își însușească anumite competențe și abilități. Totodată aici se poate face referirea și la motivația de a ajunge pe treaptă cât mai înaltă a scării ierarhice, de a ocupa o poziție superioară care să îți dea puterea de a fi independent, de a delega sau de a da ordine. Toate aceste trei variabile au avut drept țintă cele două grupuri cu orientări religioase diferite, dar și grupul persoanele care au susținut că nu cred în existența unei divinități sau a unei puteri supranaturale care ne poate ajuta sau ocroti. Între cele două grupuri cu orientare religioasă diferită s-au avut în vedere diferențele între satisfacție, mentalitate sau motivația față de locul de muncă, mergându-se pe principiul că datorită orientării și practicilor religioase diferite indivizii își creează seturi de valori diferite. Se bazează pe principii care le schimbă între cursul vieții și ales aspectele importante pe care să pună accentul. Astfel, s-a considerat că fiind vorba de orientări religioase diferite și practici religioase diferite și principiile și comportamentele acestora vor fi diferite, astfel se consideră că atitudinile celor două grupuri vor fi altele chiar și la nivelul cadrului profesional. Un exemplu de practică religioasă care poate fi luat în considerare în acest sens ar putea fi obișnuința persoanele de religie adventistă de a oferi bisericii lunar 10% din câștigurile familiei. Această practică are drept punct de plecare o învățătură ce se poate regăsi în Biblie și care afirmă că Dumnezeu îndeamnă la oferirea aproapelui cea de-a 10a parte din ceea deții. O altă practică religioasă specifică orientării adventiste la care se poate face referire este rugăciunea specifică începerii unei noi zile de lucru. Deși o parte din această practică se regăsește și în grupul persoanele creștin ortodoxe (rugăciunea de dimineață), diferența este dată de scopul practicii. Astfel, persoanele adventiste re roagă pentru puterea de a munci în acea zi și de a avea o zi eficientă la locul de muncă reușind să ducă la bun sfârșit sarcinile pe care și le propun la începutul zilei.

Un rol deosebit de important în cadrul studiului prezent l-a avut însă grupul persoanelor care s-au declarat a fi atee. Luându-se în considerare definiția termenului de ateu, persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități, persoanele atee nu se bazează pe niciun fel de practică de tip religioasă. Mai mult decât atât aceste persoane nu se bazează pe niciun fel de ritual sau putere divină care să îi ajute sarcinile de zi cu zi sau în marile decizii. Ei se bazează pe ideea liberului arbitru în care vor decide singuri ce este bine și ce este rău și nu se vor lăsa influențate de aspecte care se vor considera a fi păcătoase sau interzise. Mai mult decât atât, în urma unui succes, aceste persoane nu consideră că au reușit datorită unei forțe divine care le-a dat putere sau i-a ajutat și nici nu se vor ruga în continuare să le meargă bine. Despre aceeași atitudine putem vorbi și în cazul unui eșec în care nu vor blama divinitatea pentru încercarea la care au fost supuși. Aceștia nu vor cataloga insuccesul ca fiind un obstacol pe care trebuie să îl treacă, ci vor încerca să găsească cauza insuccesului și să o rezolve pentru a nu se mai întâlni cu aceasta. Un aspect important în cazul persoanelor care au abordat o astfel de atitudine este locul controlului. In cazul lor locul controlului este situat intern, nepunând pe seama unei divinități nici succesul, dar nici eșecul, spre deosebite de persoanele cu un nivel ridicat al religiozității care își vor explica întotdeauna situațiile prin intermediul „a cea a vrut Dumnezeu” sau „așa a fost dat să fie”.

În urma folosirii testului statistic ANOVA Oneway și a analizei Post Hoc se pot concluziona următoarele: în ceea ce privește variabila Satisfacție există diferențe semnificative între mediile celor trei eșantioane astfel: nu există o diferență semnificativă între media grupului creștinilor ortodocși și celelalte două grupuri, însă există o diferență semnificativă între mediile grupurilor persoanelor adventiste și persoanelor care s-au declarat a fi atee. În cardul variabilei Mentalitate nu există diferențe semnificative statistic între niciuna dintre mediile celor trei grupuri, în timp ce pentru variabila Motivație există diferențe semnificative statistic astfel: există diferență semnificativă statistic între mediile grupurilor de creștini ortodocși și atei.

Astfel, în urma analizei variabilei Satisfacție pentru cele trei grupuri nu s-au observat diferențe semnificative între mediile celor două grupuri cu orientări religioase diferite, însă au fost observate diferențe semnificative între media grupului de persoane care s-au declarat a fi adventiste și mediile grupurilor cu orientări religioase luate două câte două. Faptul că între cele două grupuri religioase nu apar diferențe semnificative poate fi considerat că deși există practici diferite nivelul de satisfacție este același pentru ambele persoane. Totodată se poate corela și cu ideea conform căreia persoanele religioase sunt mai modeste, punând accentul pe slăvirea și acordarea de importanță altor lucruri decât propria satisfacție. Persoanele religioase încearcă să pună accentul pe relația cu divinitatea, pe încercarea de a fi un om mai bun și de a urma fără drept de comentariu anumite reguli sacre. Din acest motiv și nu numai, persoanele religioase nu caută satisfacție pentru ele însele, ci mai degrabă caută o cale dreaptă și cinstită de a duce la bun sfârșit lucrurile sau activitățile în care sunt implicate. Chiar și atunci când vine vorba de un loc de muncă, aceste persoane nu aleg locul de muncă care le va aduce satisfacție pentru propria persoană, ci vor alege el mai probabil activități prin intermediul căror să poată asigura familiei un trai decent. Există însă și persoane care vor alege profesii ce vor aduce un plus de bine celor de lângă ei, profesii pentru medicina, profesii din cadrul teologic sau chiar psihologia. Rezultatele statistice nu trebuie interpretate în ideea în care nivelul de satisfacție nu corelează cu nivelul de religiozitate al persoanei, ci mai degrabă se merge pe principiul conform cărui persoanele religioase nu caută satisfacție pentru propria persoană, cât liniște sufletească și împăcare. În acest sens, luându-se în considerare diferența semnificativă dintre media celor două grupuri și media grupului persoanelor care s-au declarat a fi atee, explicați nu este una greu de intuit. Persoanele care s-au declarat atee nu cred în existența unei divinități, așadar nu se pot concentra pe relația cu aceasta. Ateii sunt persoane care își concentrează alegerile pe baza propriilor valori, iar atunci când se face referire la cardul profesional cu siguranță că accentul va fi pus pe satisfacția locului de muncă. A nu se înțelege că ateii nu pot fi persoane altruiste sau persoane care își pot dedica viața unor cauze nobile, însă spre deosebire de persoanele religioase, cel mai probabil aceștia au nevoie de un nivel de satisfacție mai ridicat în activitățile pe care le desfășoară. Nefiind implicați într-o relație de tipul credințelor religioase, alegerile lor trebuie să fie în concordanță cu valorile proprii, motiv pentru care vor face tot posibilul să atingă acele obiective care par valoroase pentru ei. În momentul în care aceștia reușesc să atingă obiectivele ce par valoroase pentru ei, cu siguranță nivelul satisfacției este unul crescut. În cazul persoanelor religioase nu putem vorbi de atingerea unor obiective pe care și-i le-au propus singure, întrucât acestea sunt învățate să accepte ceea ce l-i s-a oferit și să nu ceară mai mult decât l-i s-a oferit. Mai mult decât atât, valorile după care se ghidează nu au fost alese, experimentate și consolidate de-a lungul vieții, ci mai degrabă prezentate și însușite, motiv pentru care aceștia nu caută satisfacția în activitățile desfășurate, ci mai degrabă caută să realizeze care le-au fost prezentate ca fiind dezirabile. În cele din urmă, în ceea ce privește variabila satisfacție se poate susține că persoanele care se declară a fi atee au un nivel mai ridicat al satisfacției deoarece aceștia caută să atingă obiective pe care le aleg singuri care fiind dezirabile și nu caută să realizeze activități ce le-au fost impuse sau prezentate ca fiind dezirabile.

Făcând referire la variabila Mentalitate și la scorurile obținute s-a putut observa că nu există nicio diferență semnificativă statistic la nivelul mediilor celor trei grupuri. De-a lungul studiului mentalitatea a fost definită ca fiind perspectiva individului asupra locului de muncă, la viziunea pozitivă sau negativă a individului în ceea ce privește munca la modul general, cât și locul de muncă pe care îl ocupă acesta. Mai exact, în ceea ce privește mentalitatea la locul de muncă facem referire la o împlinire personală sau la capătul opus – o nevoie, „un rău necesar”. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că deși există o dezvoltare diferită la nivelul celor 3 grupuri, mentalitatea lor poate să nu fie una tocmai complet diferită. În acest sens, dacă facem referire la persoanele atee, acesta nu vor vedea locul de muncă ca fiind o povară, fiindcă de cele mai multe ori acesta va fi în concordanță cu obiectivele și valorile lor. Este foarte probabil ca aceștia să fie motivați de alte aspecte în comparație cu peroanele religioase, însă din punct de vedere al mentalității și al felului în care privesc locul de muncă nu există diferențe. În ceea ce privește grupurile persoanelor religioase este de așteptat ca mentalitatea și perspectiva lor să fie una pozitivă, acestea fiind obișnuite și chiar învățate să fie mulțumite cu tot ceea ce li se oferă. Mai mult decât atât, dacă facem referire la însușirea practicilor religioase, persoanele cu un înalt nivel al religiozității tind să ia lucrurile și situațiile ca atare și să fie mulțumite cu ceea ce au. De cele mai multe ori, religia învață să vezi parte bună și pozitivă a lucrurilor, fiindcă atunci când ești nemulțumit riști să pierzi ceea ce ți s-a dat. După cum am precizat însă anterior, persoanele religioase tind să acorde o mai mare importanță aspectelor ce țin de omenire, motiv pentru care aceștia vor vedea locul ce muncă ca pe un curs firesc al vieții sau chiar un instrument de a-i ajuta pe cei de lângă ei. Cu toate acestea, locul de muncă nu este văzut dintr-o perspectivă negativistă, ca fiind o obligație.

În cazul motivației la locul de muncă datele statistice au arătat că există diferențe semnificative atât între media grupului persoanele adventiste și atee, cât și între diferența mediilor grupurilor persoanelor creștin ortodoxe și atee, însă nu există o diferență semnificativă statistic în mediile celor două grupuri religioase. Motivația poate fi de două feluri și anume vorbim de motivație intrinsecă și extrinsecă. Motivația intrinsecă provine dintr-o dorință internă de a te dezvolta, de a ajuta pe cineva, o putem numi o motivație altruistă, în timp ce motivația extrinsecă provine din recompense ce pot apărea sub diferite forme precum: bani, admirație, reputație, ierarhie. În timp ce persoanele religioase pot fi motivate de credințele lor, persoanele atee vor fi motivate de obiectivele pe care și-i le-au propus singure și în care cred. Aceasta poate fi o explicație a nivelului mai ridicat al motivației în ceea ce privește persoanele atee. O dată ce își propun singure anumite obiective sau standarde vor fi motivate intrinsec de atingerea lor. În ceea ce privește motivarea extrinsecă, persoanele religioase nu tind într-o măsură atât de mare către o astfel de motivație. După cum am menționat puțin mai sus, persoanele religioase pun accentul pe relația cu divinitatea și relația cu cei din jurul lor, în defavoarea aspectelor materiale. Astfel, o persoană care se declară atee și nu crede în astfel de relații divine își va concentra atenția și către recompensele materiale sau cele care țin de statut.

Cele trei arii ale atitudinii, satisfacția, mentalitatea și motivația la locul de muncă sunt strâns legate între ele. Din această cauză, inevitabil una o va fi influența și pe cealaltă. Concluziile trase nu pot fi generalizate în totalitatea. Mai presus decât orientarea religioase, un factor important îl reprezintă și gradul de religiozitate al individului. O persoană se poate declară ca fiind religioasă însă est important și cât de des are expunere sau cât de des se implică în practici și ritualuri specifice. În urma aplicării Coeficientului de corelație Pearson asupra întregului eșantion, rezultatele au arătat că există o corelație pozitivă semnificativă între nivelul de religiozitate și satisfacție. Astfel, se poate concluziona că cu cât nivelul de religiozitate crește, va crește și nivelul satisfacției, idee ce poate fi explicată prin faptul că persoanele religioase sunt mai modeste, sunt îndemnate și învățate să fie mulțumite cu ceea ce au și să aprecieze lucrurile și gesturile mărunte. Mai mult decât atât, acordă o importanță crescută aspectelor de ordin spiritual. Satisfacția acestor persoane nu este legată de așteptările salariale, de bunuri materiale sau reputația la locul de muncă, cât mai degrabă da o bună relaționare cu familia și cu cei din jur, cu relația cu Divinitatea și mai ales satisfacția lor provine din nivelul de liniște și împlinire sufletească.

O interpretare globală a rezultatele arată că pot exista mici diferențe între atitudinea față de muncă și orientarea religioasă, dar și gradul de religiozitate, însă desigur există alte aspecte ce pot influența considerabil rezultatele. În această categorie de factori sunt incluse vârsta, sexul, dar și mediul din care provine individul în cauză.

CAPITOLUL 4. CONCLUZII ȘI APRECIERI FINALE

Prezentul studiu a avut drept obiectiv urmărirea diferențelor dintre atitudinea la locul de muncă exprimată prin intermediul satisfacției, a mentalității, cât și a motivației de tip intrinsec sau extrinsec, mai precis s-au avut în vedere trei grupuri de persoane care au aparținut unor orientări religioase diferite: creștini ortodocși, adventiști și persoane care s-au declarat a fi atee. Pe lângă acest obiectiv a mai fost urmărită și corelația dintre nivelul de religiozitate și cele trei arii ale atitudinii la locul de muncă și anumite satisfacția, mentalitatea și motivația intrinsecă și extrinsecă.

Studiul a avut la baza o observație empirică conform cărei persoanele care țin de orientări religioase diferite își ghidează viața după valori și norme diferite. Cu alte cuvinte, fiecare orientare religioase prezintă lucruri și credințe diferite, ritualuri și practici care de cele mai multe ori sunt transmise din generație în generație și în cele mai multe cazuri acestea sunt acceptate ca atare. Astfel, având o expunere îndelungată la un anumit set de valori și credințe se formează tipare comportamentale ce vor fi însușite de majoritatea indivizilor care fac parte dintr-o comunitatea. În acord cu această observație empirică stau o serie de studii care au evidențiat din punct de vedere statistic existența unor legături între comportamentul individului și orientarea religioasă (Pichon, Boccato & Saroglou, 2006; Sheridan, Haight & Cleeland, 2011; Fletcher, 2014; etc.).

În ceea ce privește primul obiectiv rezultatele au arătat că în ceea ce privește variabila Satisfacție există diferențe semnificative între mediile celor trei eșantioane astfel: nu există o diferență semnificativă între media grupului creștinilor ortodocși și celelalte două grupuri, însă există o diferență semnificativă între mediile grupurilor persoanelor adventiste și persoanelor care s-au declarat a fi atee. În cardul variabilei Mentalitate nu există diferențe semnificative statistic între niciuna dintre mediile celor trei grupuri, în timp ce pentru variabila Motivație există diferențe semnificative statistic astfel: există diferență semnificativă statistic între mediile grupurilor de creștini ortodocși și atei. Se poate afirma că numai o parte din prima ipoteză poate fi acceptată. Cu toate acestea, în urma analizei Post Hoc s-au observat o serie de diferențe semnificative sau nesemnificative statistic între mediile celor trei eșantioane luate două câte două. Astfel, în urma analizei variabilei Satisfacție pentru cele trei grupuri nu s-au observat diferențe semnificative între mediile celor două grupuri cu orientări religioase diferite, însă au fost observate diferențe semnificative între media grupului de persoane care s-au declarat a fi adventiste și mediile grupurilor cu orientări religioase luate două câte două. Făcând referire la variabila Mentalitate și la scorurile obținute s-a putut observa că nu există nicio diferență semnificativă statistic la nivelul mediilor celor trei grupuri. În cazul motivației la locul de muncă datele statistice au arătat că există diferențe semnificative atât între media grupului persoanele adventiste și atee, cât și între diferența mediilor grupurilor persoanelor creștin ortodoxe și atee, însă nu există o diferență semnificativă statistic în mediile celor două grupuri religioase.

În ceea ce privește cel de al doilea obiectiv și anume observarea existenței unei corelații între nivelul de religiozitate și atitudinea față de locul de muncă exprimată prin satisfacție, mentalitate și motivație intrinsecă sau extrinsecă a fost folosit Coeficientul de corelație Pearson asupra întregului eșantion, rezultatele arătând că există o corelație pozitivă semnificativă între nivelul de religiozitate și satisfacție. Și de această dată numai o parte din ipoteză poate fi confirmată, neexistând niciun fel de corelație între nivelul de religiozitate și celelalte două variabile.

Studiul s-a bazat pe observarea diferențelor și relațiilor dintre trei grupuri la nivelul a trei variabile. Astfel a existat un grup al persoanele creștin ortodoxe, un grup al persoanelor adventiste și un grup al persoanelor care s-au declarat a fi atee. Cele trei variabile au reprezentat arii care au exprimat atitudinea individului la locul de muncă și au fost urmărite satisfacția la locul de muncă, mentalitatea față de locul de muncă, cât și motivația din cadrul profesional. La studiu au luat parte 90 de subiecți atât de gen feminin, cât și de gen masculin, cu vârsta cuprinsă între 21 și 30 de ani. Cercetarea s-a desfășurat la nivel național, subiecții selecționați fiind din diferite zone ale țării. O condiție impusă pentru participarea în cadrul studiului a fost aceea ca fiecare subiect să fie angajatul unei companii de minim 6 luni, având astfel expunere la ceea ce reprezintă mediul organizațional, reguli și norme.

Ca în orice studiu apar aspecte care par să îngreuneze anumite caracteristici ce țin de ordin interpretativ și statistic, iar aceste aspecte iau formă de limite ale cercetării. Câteva dintre limitele studiului care au putut fi identificate până în prezent țin de mărimea lotului de subiecți, dar și distribuția eșantionului, instrumentele folosite, dar și o parte dintre criteriile în urma cărora au fost selectați participanții (experiență mică de muncă până în prezent).

În ceea ce privește eșantionul, acesta a fost alcătuit din 90 de persoane și a fost împărțit în trei grupuri, astfel a existat un grup N=30 din care au făcut arte persoanele creștin ortodoxe, un grup N=30 din care au făcut parte persoanele adventiste și în cele din urmă, un al treilea grup N=30 din care au făcut parte persoanele care s-au declarat a fi atee. Luând în considerare că fiecare grup a fost alcătuit din numai 30 de subiecți se poate considera acest aspect o limită a studiului, dorindu-se un număr cât relevant pe viitor pentru fiecare grup pentru asigurarea unor rezultate relevante ce pot fi generalizate la nivelul populației. O altă limită a studiului despre care se poate vorbi la nivelul eșantionul este faptul că nu s-a avut în vedere sexul subiecților. Deși s-a remarcat un număr mai ridicat al persoanelor de gen feminin, acesta nu a reprezentat un criteriu în selecționarea participanților, astfel pe viitor se dorește un număr aproximativ egal între numărul subiecților de gen feminin și numărul subiecților de gen masculin pentru a se asigura o distribuție normală.

O altă limită a cercetării a ținut de instrumentele folosite. Au fost folosite patru chestionare: The Religiosity And Spirituality Scale For Youth, Chestionar de Mentalitatea Față de Muncă, Chestionarul CAPES „Satisfacția față de Muncă” și Chestionarul „Motivația Slujbei”, care au fost administrate consecutiv cu mici pauze între ele. Deși s-au realizat mici pauze între fiecare chestionar, activitatea era una obositoare datorită numărului mare de itemi. O altă dificultatea a fost de traducerea chestionarului de religiozitatea din limba engleză în limba română, traducere ce a rezultat cu o semnificație robustă a câtorva dintre itemi sau o semnificație interpretabilă a itemilor.

În ceea ce privește unul dintre criteriile folosite în selecționarea subiecților s-a avut în vedere ca aceștia să fi avut o expunere de cel puțin 6 luni de zile la mediul organizațional. Cu toate acestea au existat și subiecți cu experiență de numai 6 luni în cadrul mai multor slujbe sau în cadrul unor slujbe de tip part-time motiv pentru care aceștia nu au avut o expunere suficientă în cadrul unuia și aceluiași mediu organizațional care să promoveze aceleași norme și valori. În cazul locurilor de muncă tip part-time nu se poate vorbi de o implicare similară precum în cadrul locurilor de muncă de tip full-time.

Din aceste limite pot deriva noi direcții de cercetare care să investigheze mai în detaliu aspectele dorite. Astfel ca și direcție viitoare se dorește alcătuirea de eșantioane cu un număr mai mare de 30 de participanți care să respecte omogenitatea și distribuția normală. Astfel rezultatele studiului vor avea o validitatea crescută și o generalizare relevantă asupra populației. Tot în această categorie se poate vorbi și despre selectarea unui număr egal al subiecților de tip feminin în comparație cu subiecții de tip masculin. Totodată se urmărește selectarea subiecților care au avut o expunere îndelungată la mediul organizațional și care au avut ocazia să se întâlnească cu diferite obstacole sau situații specifice. Mai mult decât atât se dorește ca toți participanții să lucreze în cadrul unui loc de muncă de tip full-time.

Ca și direcția viitoare se poate avea în vedere o structurare mai atenționată a cercetării în vederea investigării mai detaliate. Astfel cercetarea de față poate fi structurată la nivelul mai multor studii avându-se în vedere aceleași variabile, însă cercetate independent. În acest fel se va acorda o atenție sporită fiecărui element și fiecărei variabile, chestionarele folosite nefiind obositoare sau greu de înțeles. Se poate realiza o cercetare care să aibă în vederea diferența dintre cele trei grupuri în ceea ce privește satisfacția, însă nu numai nivelul de satisfacție, cât și sursa satisfacției și elementele care duc la un scor înalt al acestei variabile. Un alt studiu poate fi realizat avându-se în vedere cele trei grupuri și variabila motivație. Se va avea în vedere tipul motivației pentru fiecare grup în parte, dacă este motivație de tip intrinsec sau de tip extrinsec, dacă este o motivație susținută și care sunt sursele unei motivații ridicate și totodată susținute. După cum a fost afirmat anterior motivația atâta intrinsecă, cât mai ales cea extrinsecă poate avea mai multe cauze precum motivația financiară, motivația legată de statut, motivația legată de reputație și aprecierile celor din jur, motivația legată de capacitatea de a reuși în tot ceea ce își propune individul, motivația de evolua, etc. Astfel, ca direcție de viitor ar fi de preferat o segmentare a studiului și o analiza mai detaliată și eficientă în ceea ce privește fiecare aspect în parte. Totodată se va urmări un prag al nivelului de religiozitate. Pentru a avea rezultate valide este necesară siguranța că toți subiecții ce au luat parte la cercetare au un nivel al religiozității similar, nivel observat prin intermediul scorurilor obținute la chestionarul de religiozitate.

Constituirea unei cercetări mai complexe, care să surprindă aspecte mai specifice ale constructelor vizate ar duce către o explicație solidă a comportamentului uman în fața acestor variabile, fiind posibila o surprindere mai eficientă a relațiilor dintre satisfacția la locul de muncă, mentalitatea și motivația în funcție de orientarea religioasă a individului.

ANEXA 1 – Chestionar „Satisfacția în muncă”

Legendă: 1–niciodată adevărat; 2–foarte rar adevărat; 3–uneori adevărat; 4–deseori adevărat; 5–foarte des adevărat; 6–întotdeauna adevărat

ANEXA 2 – Chestionar „Mentalitatea față de muncă”

ANEXA 3 – Chestionar „Motivația față muncă”

Ne-ar plăcea să vă gândiți la o serie de afirmații făcute de oameni despre muncă, dar de data aceasta să vă gândiți la slujba dvs. actuală și nu la muncă în general. Vă rugăm să indicați pe scala de mai jos dacă sunteți de acord sau nu cu fiecare afirmație. Notați că afirmațiile se referă la slujba dvs. ca ________________ :

nu, sunt în dezacord pronunțat

nu, sunt destul de mult în dezacord

nu, sunt puțin în dezacord

nu sunt sigur în ceea ce privește acest aspect

da, sunt puțin în acord

da, sunt destul de mult în acord

da, sunt în acord puternic

Am un sentiment de satisfacție personală atunci când îmi fac bine această slujbă

Părea mea despre mine este una proastă atunci când îmi fac prost această slujbă

Sunt mândru atunci când pot să îmi fac slujba cât de bine pot

Sunt nefericit atunci când munca mea nu este la nivelul standardelor mele obișnuite

Îmi place ca la sfârșitul zilei de muncă să am sentimentul că am făcut o treabă bună.

Încerc să mă gândesc la modalități de a-mi face munca eficientă.

SCALA 5: Satisfacția muncii

Următorii itemi se referă la diverse aspecte ale slujbei dvs. Ne-ar plăcea să indicați cât de mulțumit sau nemulțumit vă simțiți în raport cu aceste aspecte ale slujbei dvs. actuale. Fiecare afirmație se referă la slujba dvs. ca __________________. Vă rugăm să indicați cât de mulțumit sau nemulțumiți sunteți fată de acel aspect, utilizând scala de mai jos:

extrem de nemulțumit

foarte nemulțumit

moderat nemulțumit

nu sunt sigur

moderat mulțumit

foarte mulțumit

extrem de mulțumit

condițiile fizice ale muncii

libertatea de a vă alege propria metodă de lucru

colegii dvs. de serviciu

recunoașterea pe care o primiți pentru o muncă bine făcută

șeful dvs. imediat

cantitatea de responsabilități care vi se dau

salariul dvs.

oportunitatea de a vă utiliza aptitudinile

relațiile oficiale dintre management și muncitorii din firma dvs.

șansa dvs. de a promova

ANEXA 4 – Chestionar „Nivelul de Religiozitate”

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Abramov, Yu.F., Kornev, E.V. (2007). Problem of theological and religious education in modern Russia: unity and differences. Izvestiya Irkutskogo gosudarstvennogo universiteta. Seriya: Politologiya. Religiovedenie. #01, 170 ‒ 184.

Ali, A. J. & Al-Owaihan, A. (2008). Islamic work ethic: a critical review. Cross Cultural Management: An International Journal, Vol: 15. Issue: 1, 14 – 19.

Allport, G. W., & Ross, J. M. (1967). Personal religious orientation & prejudice. Journal of Personality & Social Psychology, 5, 432 443.

Aniței, M. (2010). Fundamentele Psihologiei. București, Editura Universitară.

Arslan M, Alpkan L, Elçi M. (2012). The Determinants of Work-Ethic in Kocaeli. In: HUEM 1st International Ethics Congress of Turkey, Ankara: Sept. 17-19, 2003; 207–215.

Batson, D. (1982). Religion and the Individual. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-506208-6.

Barber, N. (2011). A cross-national test of the uncertainty hypothesis of religious belief. Cross-Cultural Research, 45(3), 318-333

Beit-Hallahmi B.(2010). Personal and Social Components of the Protestant Ethic. Journal of Social Psychology 1979; 109(2): 263–67.

Berzescu, E. (2013), Imaginând Un Viitor Fără Relgiei, http://semneletimpului.ro

Chraif, M. (2013). Tratat de Psihologia Muncii. București: Trei.

Corcoran, C.E. (2013). Divine exchanges: Applying social exchange theory to religious behavior. Rationality and Society, 25, 335-369.

Cribari-Neto, F., & Souza, T. C. (2013). Religious belief and intelligence: Worldwide evidence. Intelligence, 41(5), 482-489

Davis, S.D.(1996). 11 Journal of Law and Health Joining a "Cult": Religious Choice or Psychological Aberration?, 145.

Daft, R.L. and Marcic, D. (2013). South-Western Cengage Learning. Understanding Management. 8th Edition.

Deigh J. In Audi R. editor. (1995). The Cambridge Dictionary of Philosophy. New York: Cambridge University.

Desmond, S. A., Ulmer, J. T., & Bader, C. D. (2008). Religion, prosocial learning, self control, and delinquency. Manuscript submitted for publication.

Field, A. (2009). Understanding statistics using SPSS, 3rd Ed. London: SAGE Publications

Fletcher S. K., (2004). Religion and life meaning: Differentiating between religious beliefs and religious community in constructing life meaning. Journal of Aging Studies, 18; 171–185.

Freyleit, S.R., Sonstergard, K., Schmitt, A., Vyw, C. (2006). Religiosity and Spirituality: A Psychometric Evaluation of the Santa Clara Strength of Religious Faith Questionnaire. Pastoral Psychol, 55, 27–33

Geyer, A. L., & Baumeister, R. F. (2005). Religion, morality, and self-control: Values, Parenting, Self-Control, and Delinquency: A Test of Self-Control Criminology, 39;707-736.

Gow, A.J., Watson, R., Whiteman, M., Deary, I.J.(2010). A Stairway to Heaven? Structure of the Religious Involvement Inventory and Spiritual Well-Being Scale, 50;5–19.

Gunes, I.D. (2008). Deviant Behavior Among Young Adults: Turkish Case With An Emphasis On Family Rituals, Self-Esteem And Religiosity. Unpublished master thesis at the Univ. Of North Texas.

Gunlu, E. & Aksarayli, M. & Perçin, S. (2010). Job satisfaction and organizational commitment of hotel managers in Turkey. International Journal of Contemporary Hospitality Management, 22 (5), 693-717.

Hayati, K. & Caniago, I. (2012). Islamic Work Ethic: The Role of Intrinsic Motivation, Job Satisfaction, Organizational Commitment and Job Performance. Social and Behavioral Sciences 65 ( 2012 ) 272 – 277.

Hitchens, C. (2009). God Is Not Great: How Religion Poisons Everything. Cap. II, Editura: Paperback, 2009, p. 18.

Hunsberger, B., & Jackson, L. M. (2005). Religion, Meaning, and Prejudice. Journal of Social Issues, 61(4), 807-826.

Jones, S. L. (1994). A constructive relationship for religion with the science and profession of psychology: Perhaps the boldest model yet. American Psychologist.

Kaluzniacky, E. (2013). Managing Psychological Factors in Information System Works. The Deepest Inner Self: A foundation for Emotional Intelligence. Ed. Information Science Publishing, 2004, p. 178.

Kotryakhov, N.V. (2010). Problems and priorities of Russian Pedagogics. Vestnik Vyatskogo gosudarstvennogo gumanitarnogo universiteta, 1, 4, 136 ‒ 140.

Li‐Ping Tang, T. (2010). Journal of Management, Spirituality & Religion. Money, the meaning of money, management, spirituality, and religion., p. 173 – 189.

Lynn, R., Harvey, J., & Nyborg, H. (2009). Average intelligence predicts atheism rates across 137 nations. Intelligence, 37(1), 11-15.

Marks., L.D. (2008). Prayer and Marital Intervation: Asking for Divine Help … or Professional trouble? Journal of Social and Clinical Psychology, 27, 678-685.

McCullough, M. E., & Willoughby, B. L. B. (2009). Religion, self-regulation, self-control: Associations, explanations, and implications. Psychological Bulletin, 135, 69-63.

Miller M.J., Woehr DJ, Hudspeth N. Monography (2002). The Meaning and Measurement of Work Ethic: Construction and Initial Validation of a Multidimensional Inventory. Journal of Vocational Behavior; 60,451–89.

Merrens M.R., Garrett J.B. (1975), The Protestant Ethic Scale as a Predictor of Repetitive Work Performance. Journal of Applied Psychology; 60(3), 125–27.

Mudrack P.E. Time Structure and Purpose, Type of Behavior and the Protestant Work Ethic. Journal of Organizational Behavior 1999; 20,145–58.

Molm, L., Schaefer, D., R., Collett, J. (2009). Fragile and resilient trust: risk and uncertainty in negotiated and reciprocal exchange. Sociological Theory, 27, 1–32.

Nelson, D. L. & Quick, J. C. 2012. Organizational Behaviour: Science, the Real World, and You. 8th Edition. South-Western Cengage Learning.

Novikov, A.M. (2013). Pedagogics: dictionary of the main notions. Moscow: FGNU ITIP RAO, Izdatel'skiy Tsentr IET, 49 ‒ 50.

Pichon, I., Boccato, G., & Saroglou, V. (2006). Nonconscious influences of religion on prosociality: a priming study. European Journal of Social Psychology,416.

Plante, T. G., Lantis, A., & Checa, G. (1996). Influence of aerobic fitness, gender, defensiveness, and hypertension risk on physiological stress respensivity. International Journal of Stress Management, in press.

Plante, T. G. & Boccaccini, M. T. (1997). The Santa Clara Strength of Religious Faith Questionnaire. Pastoral Psychology,45 (5), 1997.

Rahman, N. M. & Muhammad, N. & Othman, A S. (2006). The relationship between Islamic work ethics and organizational commitment: a case analysis. Malaysian Management Review, 41 (1) 23.

Rizk, R. R. (2008). Back to basics: an Islamic perspective on business and work ethics. Social Responsibility Journal,4, Issue: 1/2.

Ryan, R. M. & Deci, Edward L. (2000). Intrinsic and Extrinsic Motivations: Classic De nitions and New Directions. Contemporary Educational Psychology,25, 54 – 67.

Shaposhnikova, T.D. (2012). Problems of a new discipline “Bases of religious culture in Soviet ethic” teaching. Orthodox traditions in modern Russian society. Materials of XXIst spiritual-historic reading in honour of saints Kirill and Mefodiy /Ed. by Iereya Andreya Noskova. Tomsk. Izdatel'stvo Tomskogo TsNTI.

Saroglou, V., Pichon, I., Trompette, L., Verschueren, M., & Dernelle, R. (2005). Prosocial behavior and religion: New evidence based on projective measures and peer ratings. Journal for the Scientific Study of Religion, 44, 323-348.

Schermerhorn, J. R. & Osborn, R. N. & Uhl-Bien, M. & Hunt, J. G. (2012). Organizational Behaviour; Experience, Grow, Contribute. 12th Edition. John Wiley and Sons, Inc.

Sheridan K., Haight W.L, & Cleeland L. 2011. The role of grandparents in preventing aggressive and other externalizing behavior problems in children from rural, methamphetamine-involved families. Journal of Children and Youth Services Review.

Shokrkon, H. & Naami, A. (2009). The Relationship of Job Satisfaction with Organizational Citizenship Behavior and Job Performance in Ahvaz Factory Workers. Journal of Education & Psychology, 3(2),39-52.

Stamatoulakis, K.K. (2012). Religiosity and Prosociality. Social and Behavioral Sciences 82 ( 2012) 830 – 834.

Tabachnick, B. G., & Fidell, L. S. (2013). Using multivariate statistics, 6th Ed. New Jersey: Pearson Education Inc.

Tangney, J. P., Baumeister, R. F., & Boone, A. L., (2004). High self-control predicts good adjustment, less pathology, better grades, and interpersonal success. Journal of Personality, 72, 271-322.

Taylor, E.B., (1871).  Primitive Culture. Volume 2, London: John Murray.

Yousef, D. A. (2001). Islamic Work Ethic A Moderator between Organizational Commitment and Job Satisfaction in A Cross-Cultural Context. Personnel Review, Vol. 30, No. 2, 2001, pp. 152-169.

Walker LJ, Pitts RC. (1998). Naturalistic Conceptions of Moral Maturity. Developmental Psychology; 34: 403–19.

Weber M. (1958), The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism (T. Parsons, Trans.). New York: Scribner's (Originally Published 1904-1905);

Whitley, B.E. & Kite, M.E. (2010), The Psychology Of Prejudice And Discrimination. Belmont, CA. Wadsworth.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Abramov, Yu.F., Kornev, E.V. (2007). Problem of theological and religious education in modern Russia: unity and differences. Izvestiya Irkutskogo gosudarstvennogo universiteta. Seriya: Politologiya. Religiovedenie. #01, 170 ‒ 184.

Ali, A. J. & Al-Owaihan, A. (2008). Islamic work ethic: a critical review. Cross Cultural Management: An International Journal, Vol: 15. Issue: 1, 14 – 19.

Allport, G. W., & Ross, J. M. (1967). Personal religious orientation & prejudice. Journal of Personality & Social Psychology, 5, 432 443.

Aniței, M. (2010). Fundamentele Psihologiei. București, Editura Universitară.

Arslan M, Alpkan L, Elçi M. (2012). The Determinants of Work-Ethic in Kocaeli. In: HUEM 1st International Ethics Congress of Turkey, Ankara: Sept. 17-19, 2003; 207–215.

Batson, D. (1982). Religion and the Individual. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-506208-6.

Barber, N. (2011). A cross-national test of the uncertainty hypothesis of religious belief. Cross-Cultural Research, 45(3), 318-333

Beit-Hallahmi B.(2010). Personal and Social Components of the Protestant Ethic. Journal of Social Psychology 1979; 109(2): 263–67.

Berzescu, E. (2013), Imaginând Un Viitor Fără Relgiei, http://semneletimpului.ro

Chraif, M. (2013). Tratat de Psihologia Muncii. București: Trei.

Corcoran, C.E. (2013). Divine exchanges: Applying social exchange theory to religious behavior. Rationality and Society, 25, 335-369.

Cribari-Neto, F., & Souza, T. C. (2013). Religious belief and intelligence: Worldwide evidence. Intelligence, 41(5), 482-489

Davis, S.D.(1996). 11 Journal of Law and Health Joining a "Cult": Religious Choice or Psychological Aberration?, 145.

Daft, R.L. and Marcic, D. (2013). South-Western Cengage Learning. Understanding Management. 8th Edition.

Deigh J. In Audi R. editor. (1995). The Cambridge Dictionary of Philosophy. New York: Cambridge University.

Desmond, S. A., Ulmer, J. T., & Bader, C. D. (2008). Religion, prosocial learning, self control, and delinquency. Manuscript submitted for publication.

Field, A. (2009). Understanding statistics using SPSS, 3rd Ed. London: SAGE Publications

Fletcher S. K., (2004). Religion and life meaning: Differentiating between religious beliefs and religious community in constructing life meaning. Journal of Aging Studies, 18; 171–185.

Freyleit, S.R., Sonstergard, K., Schmitt, A., Vyw, C. (2006). Religiosity and Spirituality: A Psychometric Evaluation of the Santa Clara Strength of Religious Faith Questionnaire. Pastoral Psychol, 55, 27–33

Geyer, A. L., & Baumeister, R. F. (2005). Religion, morality, and self-control: Values, Parenting, Self-Control, and Delinquency: A Test of Self-Control Criminology, 39;707-736.

Gow, A.J., Watson, R., Whiteman, M., Deary, I.J.(2010). A Stairway to Heaven? Structure of the Religious Involvement Inventory and Spiritual Well-Being Scale, 50;5–19.

Gunes, I.D. (2008). Deviant Behavior Among Young Adults: Turkish Case With An Emphasis On Family Rituals, Self-Esteem And Religiosity. Unpublished master thesis at the Univ. Of North Texas.

Gunlu, E. & Aksarayli, M. & Perçin, S. (2010). Job satisfaction and organizational commitment of hotel managers in Turkey. International Journal of Contemporary Hospitality Management, 22 (5), 693-717.

Hayati, K. & Caniago, I. (2012). Islamic Work Ethic: The Role of Intrinsic Motivation, Job Satisfaction, Organizational Commitment and Job Performance. Social and Behavioral Sciences 65 ( 2012 ) 272 – 277.

Hitchens, C. (2009). God Is Not Great: How Religion Poisons Everything. Cap. II, Editura: Paperback, 2009, p. 18.

Hunsberger, B., & Jackson, L. M. (2005). Religion, Meaning, and Prejudice. Journal of Social Issues, 61(4), 807-826.

Jones, S. L. (1994). A constructive relationship for religion with the science and profession of psychology: Perhaps the boldest model yet. American Psychologist.

Kaluzniacky, E. (2013). Managing Psychological Factors in Information System Works. The Deepest Inner Self: A foundation for Emotional Intelligence. Ed. Information Science Publishing, 2004, p. 178.

Kotryakhov, N.V. (2010). Problems and priorities of Russian Pedagogics. Vestnik Vyatskogo gosudarstvennogo gumanitarnogo universiteta, 1, 4, 136 ‒ 140.

Li‐Ping Tang, T. (2010). Journal of Management, Spirituality & Religion. Money, the meaning of money, management, spirituality, and religion., p. 173 – 189.

Lynn, R., Harvey, J., & Nyborg, H. (2009). Average intelligence predicts atheism rates across 137 nations. Intelligence, 37(1), 11-15.

Marks., L.D. (2008). Prayer and Marital Intervation: Asking for Divine Help … or Professional trouble? Journal of Social and Clinical Psychology, 27, 678-685.

McCullough, M. E., & Willoughby, B. L. B. (2009). Religion, self-regulation, self-control: Associations, explanations, and implications. Psychological Bulletin, 135, 69-63.

Miller M.J., Woehr DJ, Hudspeth N. Monography (2002). The Meaning and Measurement of Work Ethic: Construction and Initial Validation of a Multidimensional Inventory. Journal of Vocational Behavior; 60,451–89.

Merrens M.R., Garrett J.B. (1975), The Protestant Ethic Scale as a Predictor of Repetitive Work Performance. Journal of Applied Psychology; 60(3), 125–27.

Mudrack P.E. Time Structure and Purpose, Type of Behavior and the Protestant Work Ethic. Journal of Organizational Behavior 1999; 20,145–58.

Molm, L., Schaefer, D., R., Collett, J. (2009). Fragile and resilient trust: risk and uncertainty in negotiated and reciprocal exchange. Sociological Theory, 27, 1–32.

Nelson, D. L. & Quick, J. C. 2012. Organizational Behaviour: Science, the Real World, and You. 8th Edition. South-Western Cengage Learning.

Novikov, A.M. (2013). Pedagogics: dictionary of the main notions. Moscow: FGNU ITIP RAO, Izdatel'skiy Tsentr IET, 49 ‒ 50.

Pichon, I., Boccato, G., & Saroglou, V. (2006). Nonconscious influences of religion on prosociality: a priming study. European Journal of Social Psychology,416.

Plante, T. G., Lantis, A., & Checa, G. (1996). Influence of aerobic fitness, gender, defensiveness, and hypertension risk on physiological stress respensivity. International Journal of Stress Management, in press.

Plante, T. G. & Boccaccini, M. T. (1997). The Santa Clara Strength of Religious Faith Questionnaire. Pastoral Psychology,45 (5), 1997.

Rahman, N. M. & Muhammad, N. & Othman, A S. (2006). The relationship between Islamic work ethics and organizational commitment: a case analysis. Malaysian Management Review, 41 (1) 23.

Rizk, R. R. (2008). Back to basics: an Islamic perspective on business and work ethics. Social Responsibility Journal,4, Issue: 1/2.

Ryan, R. M. & Deci, Edward L. (2000). Intrinsic and Extrinsic Motivations: Classic De nitions and New Directions. Contemporary Educational Psychology,25, 54 – 67.

Shaposhnikova, T.D. (2012). Problems of a new discipline “Bases of religious culture in Soviet ethic” teaching. Orthodox traditions in modern Russian society. Materials of XXIst spiritual-historic reading in honour of saints Kirill and Mefodiy /Ed. by Iereya Andreya Noskova. Tomsk. Izdatel'stvo Tomskogo TsNTI.

Saroglou, V., Pichon, I., Trompette, L., Verschueren, M., & Dernelle, R. (2005). Prosocial behavior and religion: New evidence based on projective measures and peer ratings. Journal for the Scientific Study of Religion, 44, 323-348.

Schermerhorn, J. R. & Osborn, R. N. & Uhl-Bien, M. & Hunt, J. G. (2012). Organizational Behaviour; Experience, Grow, Contribute. 12th Edition. John Wiley and Sons, Inc.

Sheridan K., Haight W.L, & Cleeland L. 2011. The role of grandparents in preventing aggressive and other externalizing behavior problems in children from rural, methamphetamine-involved families. Journal of Children and Youth Services Review.

Shokrkon, H. & Naami, A. (2009). The Relationship of Job Satisfaction with Organizational Citizenship Behavior and Job Performance in Ahvaz Factory Workers. Journal of Education & Psychology, 3(2),39-52.

Stamatoulakis, K.K. (2012). Religiosity and Prosociality. Social and Behavioral Sciences 82 ( 2012) 830 – 834.

Tabachnick, B. G., & Fidell, L. S. (2013). Using multivariate statistics, 6th Ed. New Jersey: Pearson Education Inc.

Tangney, J. P., Baumeister, R. F., & Boone, A. L., (2004). High self-control predicts good adjustment, less pathology, better grades, and interpersonal success. Journal of Personality, 72, 271-322.

Taylor, E.B., (1871).  Primitive Culture. Volume 2, London: John Murray.

Yousef, D. A. (2001). Islamic Work Ethic A Moderator between Organizational Commitment and Job Satisfaction in A Cross-Cultural Context. Personnel Review, Vol. 30, No. 2, 2001, pp. 152-169.

Walker LJ, Pitts RC. (1998). Naturalistic Conceptions of Moral Maturity. Developmental Psychology; 34: 403–19.

Weber M. (1958), The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism (T. Parsons, Trans.). New York: Scribner's (Originally Published 1904-1905);

Whitley, B.E. & Kite, M.E. (2010), The Psychology Of Prejudice And Discrimination. Belmont, CA. Wadsworth.

ANEXA 1 – Chestionar „Satisfacția în muncă”

Legendă: 1–niciodată adevărat; 2–foarte rar adevărat; 3–uneori adevărat; 4–deseori adevărat; 5–foarte des adevărat; 6–întotdeauna adevărat

ANEXA 2 – Chestionar „Mentalitatea față de muncă”

ANEXA 3 – Chestionar „Motivația față muncă”

Ne-ar plăcea să vă gândiți la o serie de afirmații făcute de oameni despre muncă, dar de data aceasta să vă gândiți la slujba dvs. actuală și nu la muncă în general. Vă rugăm să indicați pe scala de mai jos dacă sunteți de acord sau nu cu fiecare afirmație. Notați că afirmațiile se referă la slujba dvs. ca ________________ :

nu, sunt în dezacord pronunțat

nu, sunt destul de mult în dezacord

nu, sunt puțin în dezacord

nu sunt sigur în ceea ce privește acest aspect

da, sunt puțin în acord

da, sunt destul de mult în acord

da, sunt în acord puternic

Am un sentiment de satisfacție personală atunci când îmi fac bine această slujbă

Părea mea despre mine este una proastă atunci când îmi fac prost această slujbă

Sunt mândru atunci când pot să îmi fac slujba cât de bine pot

Sunt nefericit atunci când munca mea nu este la nivelul standardelor mele obișnuite

Îmi place ca la sfârșitul zilei de muncă să am sentimentul că am făcut o treabă bună.

Încerc să mă gândesc la modalități de a-mi face munca eficientă.

SCALA 5: Satisfacția muncii

Următorii itemi se referă la diverse aspecte ale slujbei dvs. Ne-ar plăcea să indicați cât de mulțumit sau nemulțumit vă simțiți în raport cu aceste aspecte ale slujbei dvs. actuale. Fiecare afirmație se referă la slujba dvs. ca __________________. Vă rugăm să indicați cât de mulțumit sau nemulțumiți sunteți fată de acel aspect, utilizând scala de mai jos:

extrem de nemulțumit

foarte nemulțumit

moderat nemulțumit

nu sunt sigur

moderat mulțumit

foarte mulțumit

extrem de mulțumit

condițiile fizice ale muncii

libertatea de a vă alege propria metodă de lucru

colegii dvs. de serviciu

recunoașterea pe care o primiți pentru o muncă bine făcută

șeful dvs. imediat

cantitatea de responsabilități care vi se dau

salariul dvs.

oportunitatea de a vă utiliza aptitudinile

relațiile oficiale dintre management și muncitorii din firma dvs.

șansa dvs. de a promova

ANEXA 4 – Chestionar „Nivelul de Religiozitate”