RELAȚIA CU STATELE DE PE CONTINENTUL AMERICAN IUNIE 2019 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE LITERE MASTERAT CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE EBRAICĂ… [617931]

1

ISRAELUL ȘI LOCUL SĂU LA ONU
RELAȚIA CU STATELE DE PE CONTINENTUL AMERICAN

IUNIE 2019

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE LITERE
MASTERAT CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE EBRAICĂ
LUCRARE DE DISERTAȚIE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
LECT. UNIV. DR. MIROSLAV TAȘCU-STAVRE
ABSOLVENT: [anonimizat]

2 CUPRINS
1. Introducere ……………………………………………………………………………………………………………………… 6
2. Sistemul de vot în Adunarea Generală a ONU …………………………………………………………………… 10
3. Rezoluțiile Adunării Generale a ONU cu privire la Israel în perioada 2015 – 2018 …………………. 12
3.1. „Aplicabilitatea Convenției de la Geneva cu privire la protecția civililor în timp de război,
din 12 august 1949, asupra Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv a Ierusalimului de Est și a altor
teritorii arabe ocupate” (Rezoluțiile A/RES/70/88, A/RES/71/96, A/RES/72/85, A/RES/73/97) . 16
3.2. „Asistență acordată refugiaților palestinieni” (Rezoluțiile A/RES/70/83, A/RES/71/91,
A/RES/72/80, A/RES/73/92) …………………………………………………………………………………………… 19
3.3. „Asistență acordată poporului palestinian” (Rezoluțiile A/RES/70/108, A/RES/71/126,
A/RES/72/134, A/RES/73/256) ……………………………………………………………………………………….. 23
3.4. „Comitetul pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian” (Rezoluțiile
A/RES/70/12, A/RES/71/20, A/RES/72/13, A/RES/73/18) ………………………………………………….. 28
3.5. „Pace completă, dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu” (Rezoluția A/RES/73/89) ………… 31
3.6. „Divizia pentru drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului” (Rezoluțiile A/RES/70/13,
A/RES/71/21, A/RES/72/11, A/RES/73/21) ………………………………………………………………………. 32
3.7. „Practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian din Teritoriul
Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est” (Rezoluțiile A/RES/70/90, A/RES/71/98,
A/RES/72/87, A/RES/73/99) …………………………………………………………………………………………… 34
3.8. „Așezările israeliene din teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est și
Golanul sirian ocupat” (Rezoluțiile A/RES/70/89, A/RES/71/97, A/RES/72/86, A/RES/73/98) .. 40
3.9. „Ierusalim” (Rezoluțiile A/RES/70/16, A/RES/71/25, A/RES/72/15, A/RES/73/22) ………… 43
3.10 „Pată de petrol pe țărmul Libanului” (Rezoluțiile A/RES/70/194, A/RES/71/218,
A/RES/72/209, A/RES/73/224) ……………………………………………………………………………………….. 46
3.11. „Operațiunile Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru
refugiații palestinieni din Orientul Apropiat” (Rezoluțiile A/RES/70/85, A/RES/71/93,
A/RES/72/82, A/RES/73/94) …………………………………………………………………………………………… 48
3.12. „Proprietățile refugiaților palestinieni și veniturile lor” (Rezoluțiile A/RES/70/86,
A/RES/71/94, A/RES/72/83, A/RES/73/95) ………………………………………………………………………. 51
3.13. „Rezolvarea pașnică a chestiunii Palestinei” (Rezoluțiile A/RES/70/15, A/RES/71/23,
A/RES/72/14, A/RES/73/19) …………………………………………………………………………………………… 53
3.14. „Suveranitatea permanentă a poporului palestinian în teritoriile palestiniene ocupate,
inclusiv Ierusalimul de Est, și a populației arabe în Golanul sirian ocupat asupra resurselor lor
naturale” (Rezoluțiile A/RES/70/225, A/RES/71/247, A/RES/72/240, A/RES/73/255) …………… 56
3.15. „Persoanele strămutate ca urmare a ostilităților din iunie 1967 și a celor ulterioare”
(Rezoluțiile A/RES/70/84, A/RES/71/92, A/RES/72/81, A/RES/73/93) ………………………………… 60
3.16. „Programul de informare specială al Departamentului de Informare Publică al
Secretariatului asupra chestiunii Palestinei” (Rezoluțiile A/RES/70/14, A/RES/71/22,
A/RES/72/12, A/RES/73/20) …………………………………………………………………………………………… 61
3.17. „Statutul Ierusalimului” (Rezoluția A/RES/ES-10/L.22) ……………………………………………… 63
3.18. „Golanul sirian ocupat” (Rezoluțiile A/RES/70/91, A/RES/71/99, A/RES/72/88,
A/RES/73/100) ………………………………………………………………………………………………………………. 64

3 3.19. „Dreptul poporului palestinian la auto-determinare” (Rezoluțiile A/RES/70/141,
A/RES/71/184, A/RES/72/160, A/RES/73/158) …………………………………………………………………. 66
3.20. „Riscul proliferării armelor nucleare în Orientul Mijlociu” (Rezoluțiile A/RES/70/70,
A/RES/71/83, A/RES/72/67, A/RES/73/83) ………………………………………………………………………. 67
3.21. „Golanul sirian” (Rezoluțiile A/RES/70/17, A/RES/71/24, A/RES/72/16, A/RES/73/23) … 68
3.22. „Munca depusă de Comitetul Special pentru a investiga practicile israeliene care afectează
drepturile omului ale poporului palestinian și ale altor arabi din teritoriile ocupate” (Rezoluțiile
A/RES/70/87, A/RES/71/95, A/RES/72/84, A/RES/73/96) ………………………………………………….. 69
4. Voturile țărilor în Adunarea Generală a ONU ……………………………………………………………….. 70
4.1. Considerații generale și metodologice ………………………………………………………………………… 70
4.2. Rezultatele generale ale voturilor ………………………………………………………………………………. 71
4.3. Analiza voturilor, pe regiuni ……………………………………………………………………………………… 72
4.3.1. America de Nord ……………………………………………………………………………………………….. 72
Canada ……………………………………………………………………………………………………………………. 73
SUA ……………………………………………………………………………………………………………………….. 78
4.3.2. America Latină și Caraibe …………………………………………………………………………………… 84
Cuba ………………………………………………………………………………………………………………………. 86
Bolivia ……………………………………………………………………………………………………………………. 87
Venezuela ……………………………………………………………………………………………………………….. 88
Ecuador ………………………………………………………………………………………………………………….. 90
Chile ………………………………………………………………………………………………………………………. 92
Guyana …………………………………………………………………………………………………………………… 95
Nicaragua ……………………………………………………………………………………………………………….. 95
Sfântul Vicențiu și Grenadinele …………………………………………………………………………………. 97
El Salvador ……………………………………………………………………………………………………………… 98
Sfânta Lucia ………………………………………………………………………………………………………….. 100
Trinidad-Tobago ……………………………………………………………………………………………………. 102
Brazilia …………………………………………………………………………………………………………………. 104
Republica Dominicană ……………………………………………………………………………………………. 108
Uruguay ………………………………………………………………………………………………………………… 110
Costa Rica …………………………………………………………………………………………………………….. 112
Belize …………………………………………………………………………………………………………………… 114
Jamaica …………………………………………………………………………………………………………………. 115
Bahamas ……………………………………………………………………………………………………………….. 118
Argentina ………………………………………………………………………………………………………………. 118
Barbados……………………………………………………………………………………………………………….. 119
Peru ……………………………………………………………………………………………………………………… 121

4 Columbia ………………………………………………………………………………………………………………. 123
Antigua și Barbuda…………………………………………………………………………………………………. 124
Sfântul Cristofor și Nevis ………………………………………………………………………………………… 126
Mexicul ………………………………………………………………………………………………………………… 128
Panama …………………………………………………………………………………………………………………. 130
Grenada ………………………………………………………………………………………………………………… 132
Dominica ………………………………………………………………………………………………………………. 135
Haiti ……………………………………………………………………………………………………………………… 137
Guatemala …………………………………………………………………………………………………………….. 139
Paraguay ……………………………………………………………………………………………………………….. 142
Honduras ………………………………………………………………………………………………………………. 146
5. Concluzii …………………………………………………………………………………………………………….. 149

5 Lista imaginilor, graficelor și a tabelelor incluse în lucrare
Conținut Pagina
Figura 1. Atitudinile populației din diverse țări față de ONU în 2013 8
Figura 2. Împărțirea statelor lumii pe categorii, în funcție de tipul de relație bilaterală avut cu
Israelul 10
Tabelul 1. Lista cu rezoluțiile Adunării Generale a ONU cu privire la Israel, adoptate în
sesiunile din anii 2015 – 2018 12
Tabelul 2. Lista statelor care au obținut scoruri pozitive în studiul nostru (state prietene
Israelului) 71
Tabelul 3. Scorurile statelor incluse în grupa „America de Nord ” 73
Graficul 1. Evoluția voturilor Canadei la rezoluțiile Adunării Generale a ONU cu privire la
Israel 76
Graficul 2. Evoluția voturilor SUA la rezoluțiile Adunării Generale a ONU cu privire la Israel 81
Tabelul 4. Scorurile statelor incluse în grupa „America Latină și Caraibe ” 84
Graficul 3. Evoluția punctajului statului Barbados în cei patru ani analizați 120
Graficul 4. Evoluția punctajului statului Peru în cei patru ani analizați 122
Graficul 5. Evoluția punctajului statului Columbia în cei patru ani analizați 124
Graficul 6. Evoluția punctajului statului Antigua și Barbuda în cei patru ani analizați 126
Graficul 7. Evoluția punctajului statului Sfântul Cristofor și Nevis în cei patru ani analizați 128
Graficul 8. Evoluția punctajului statului Mexic în cei patru ani analizați 130
Graficul 9. Evoluția punctajului statului Panama în cei patru ani analizați 132
Graficul 10. Evoluția punctajului statului Grenada în cei patru ani analizați 134
Graficul 11. Evoluția punctajului statului Dominica în cei patru ani analizați 136
Graficul 12. Evoluția punctajului statului Haiti între 2015 si 2018 139
Graficul 13. Evoluția punctajului statului Guatemala în cei patru ani analizați 144
Graficul 14. Evoluția punctajului statului Paraguay în cei patru ani analizați 146
Graficul 15. Evoluția punctajului statului Honduras în cei patru ani analizați 148
Figura 3. Harta statelor de pe continentul american, în funcție de susținerea acordată
Israelului la votul rezoluțiilor Adunării Generale a ONU 150
Figura 4. Harta țărilor de pe continentul american cu care Israelul are sau nu relații
diplomatice 151
Figura 5. Extras din harta prezentată de premierul Netanyahu în iulie 2016, care arată stadiul
relațiilor Israelului cu diverse state din lume 152
Graficul 16. Afinitatea dintre statele care au obținut scoruri puternic negative în studiul nostru
(între -70.5 și -78) și SUA și Rusia, conform datelor calculate de Voeten, Strezhnev și Bailey 154
Graficul 17. Evoluția defavorabilă a influenței SUA asupra voturilor țărilor din America
Latină la Adunarea Generală a ONU 155

6 Israelul și locul său la ONU. Relația cu statele de pe continentul american
1. Introducere
Pe 27 septembrie 2018, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a susținut un discurs în
fața Adunării Generale a ONU, la sediul Națiunilor Unite din New York. În acest discurs, Netanyahu
a abordat mai multe subiecte1: o nouă bază secretă folosită în scop nuclear, acțiunile periculoase ale
guvernului iranian împotriva propriei populații, dreptul Israelului de a se apăra împotriva agresiunii
străine, întărirea relațiilor bilaterale dintre Israel și multe dintre statele arabe (pe baza luptei împotriva
unui inamic comun, și anume Iranul nuclear). Însă în partea finală a discursului său, premierul
israelian s-a concentrat asupra realizării unui portret al vieții actuale din Israel și a modului în care
acestei țări îi sunt aduse în mod sistematic acuzații care nu reflectă realitatea. De exemplu,
argumentează Netanyahu, astăzi trăiesc de 5 ori mai mulți palestinieni pe teritoriul Israelului decât
existau în 1948, atunci când a luat ființă acest stat – însă cu toate acestea, Organizația Națiunilor Unite
încă acuză această țară de purificare etnică.
Într-o formulare fără echivoc, Benjamin Netanyahu pune diagnosticul: „acesta este același
vechi antisemitism îmbrăcat în haine noi. […] Odinioară, poporul evreu era acela care era calomniat
și judecat după standarde diferite. Astăzi, statul evreu este cel care este calomniat și judecat după
standarde diferite. […] Atunci când Israelul este numit rasist, Israelul este numit rasist pentru
declararea ebraici i ca limbă oficială și a Stelei lui David ca steag oficial; când Israelul este etichetat
ca stat apartheid deoarece se auto-declară statul național al poporului evreu, acest lucru este de-a
dreptul revoltător. Și știți de ce? Deoarece astăzi în această sală sunt reprezentate mai bine de 100 țări
care au doar o singură limbă oficială, deși multe alte limbi sunt vorbite în mod uzual în acele țări.
Există mai mult de 50 țări care au cruci sau semiluni pe drapelele lor, deși au mulți non-musulmani
sau non-creștini care trăiesc în mijlocul lor. Și există zeci de țări care se declară a fi statul național al
unui anumit popor, deși adăpostesc între granițele lor multe alte minorități etnice și naționale. Nici
unul dintre aceste state nu este denigrat sau etichetat în vreun fel pentru că își celebrează identitatea
națională unică. Doar Israelul este denigrat. Doar Israelul este calomniat. Ceea ce este unic la poporul
evreu nu este faptul că avem un stat național. Ceea ce este unic este faptul că mulți încă se opun ca
noi să avem un stat național”2.
________________________________________________________________________________
1 Discurs accesat online la https://gadebate.un.org/sites/default/files/gastatements/73/il_en.pdf Data ultimei accesări
25.03.2019
2 Ibidem, pag. 6 – 7

7 Acest discurs vine ca ecou al unui alt moment memorabil petrecut tot pe podiumul Adunării
Generale a ONU cu trei ani mai înainte, pe 1 octombrie 2015. Același Netanyahu, orator desăvârșit,
acuza în mod clar ONU pentru lipsa de atitudine în fața discursului de ură al Ayatollahului Khamenei
– care tocmai declarase că peste 25 ani nu va mai exista un stat numit Israel: „La șaptezeci de ani după
moartea a 6 milioane de evrei, conducătorii Iranului promit sa îmi distrugă țara. Să îmi omoare
poporul. Iar răspunsul din partea acestui organism, răspunsul din partea aproape a fiecărui guvern
reprezentat aici a fost absolut nici unul! Tăcere deplină! Tăcere asurzitoare”3. Afirmația a fost apoi
urmata de 44 secunde de tăcere, în care Netanyahu i-a privit în ochi pe reprezentanții fiecărui stat
prezent în sală.
Sigur că Benjamin Netanyahu este în primul rând politician, și chiar unul căruia i s-a
recunoscut de mai multe ori meritul de a ști să creeze discursuri foarte abile. Dar organizația
americană Pew Research Center a realizat în 2013 o cercetare cu privire la viziunea diverselor țări
asupra ONU. Studiul a concluzionat că 70% dintre israelieni au o părere negativă despre ONU, în
creștere cu 11% față de studiul din 2007. În cadrul țării, 75% dintre evrei și doar 43% dintre israelienii
musulmani au o perspectivă negativă asupra ONU. Merită notat însă că nici palestinienii nu stau mai
bine la acest capitol, 69% dintre ei având o părere negativă despre ONU. Marja de eroare a studiului
a fost de 4.6%4.
________________________________________________________________________________
3 Discurs accesat online la https://gadebate.un.org/sites/default/files/gastatements/70/IL_EN.pdf Data ultimei accesări 25
martie 2019
4 Conform raportului final disponibil online la https://www.pewresearch.org/wp-content/uploads/sites/2/2013/09/Pew-
Global-Attitudes-Project-United-Nations-Report-FINAL-9-17-132.pdf Pagina 2-3 Data ultimei accesări 25.03.2019

8 Figura 1. Atitudinile populației din diverse țări față de ONU în 2013. Grafică preluată din
studiul Pew Research Center menționat
Pe de altă parte, acuzațiile de antisemitism lansate de Israel la adresa ONU nu sunt însă ceva
nou apărut în anul 2018, nici măcar în anul 2015, și nici nu sunt o creație de-a premierului Netanyahu.
Anul trecut, organizația nonprofit UN Watch a lansat un raport ce analizează activitatea ONU pe
ultimii 10 ani (2008 – 2017) din punct de vedere al prezenței elementelor antisemite în discursurile
și rezoluțiile lor. În introducerea sa, raportul citează mai multe studii ce trag semnale de alarmă asupra
dezvoltării fenomenului antisemitismului la nivel mondial: Congresul Evreiesc Mondial, în urma unui
studiu, a ajuns la concluzia că, la fiecare 83 de secunde, pe social media apare un nou mesaj antisemit.
De asemenea, și Centrul Kantor pentru Studiul Evreimii Contemporane a publicat un studiu
care arată că nivelul activităților antisemite este cu mult mai crescut în ultima decadă decât a fost în
anii ‘905. După o analiză a principalelor rezoluții ONU cu privire la antisemitism, precum și a
discursurilor personajelor-cheie ale acestei instituții, raportul conchide ferm: „Concluzia acestui
________________________________________________________________________________
5 Raportul UN Watch accesat online la https://www.unwatch.org/wp-content/uploads/2018/07/The-United-Nations-and-
Antisemitism-2008-2017-Digital.pdf , pagina 4 Data ultimei accesări 25.03.2019

9 raport, pe baza dovezilor covârșitoare din ultimii zece ani, este că principalii oficiali și instituțiile care
ar trebui să condamne și să combată antisemitismul eșuează în această misiune (cu mici excepții)”6.
Dar, cu toate că studiile indică faptul că lumea în ansamblul ei pare să devină din ce în ce mai
antisemită, acum doi ani (la 27 iulie 2016) premierul Benjamin Netanyahu a prezentat Parlamentului
Israelian o hartă a lumii care împărțea țările în patru categorii:
– cu roșu erau reprezentate cele cu care Israelul își îmbunătăț ise recent relațiile;
– cu albastru, țările cu care Israelul are relații bune;
– cu negru, țările care sunt în mod deschis ostile Israelului;
– restul țărilor, reprezentate cu verde, sunt cele cu care Israelul nu are vreo relație specială.
Conform acestei hărți surprinzătoare, Israelul are doar 5 inamici în lume: Iran, Irak, Siria,
Afghanistan și Coreea de Nord. Concluzia este neașteptată deoarece de pe această hartă a
„dușmanilor” lipsesc multe națiuni ce nu au relații diplomatice cu Israelul sau chiar nu permit accesul
cetățenilor israelieni pe teritoriul lor: Arabia Saudită, Yemen, Algeria, Bahrain, Cuba, Emiratele
Arabe, Indonezia, Kuweit, Libia, Oman, Pakistan, Qatar, Sudan, Tunisia, sau Venezuela.
La categoria statelor cu care Israelul și-a îmbunătățit relațiile, Netanyahu a inclus: Argentina,
Azerbaidjan, China, Cipru, Columbia, Coreea de Sud, Grecia, India, Japonia, Paraguay, Rusia,
Singapore, Turcia (în principal din cauza semnării unor acorduri comerciale sau a unor vizite efectuate
de șefii acestor state în Israel) și diverse națiuni africane (Ciad, Coasta de Fildeș, Etiopia, Guineea,
Kenya, Rwanda, Sudanul de Sud, Tanzania, Uganda și Zambia). Iar lista statelor cu care Israelul are
relații solide (albastru) include Australia, Canada, Noua Zeelandă, SUA și toate statele europene (cu
două excepții, marcate în albastru mai deschis: Irlanda și Suedia).
________________________________________________________________________________
6 Ibidem, pagina 45

10
Figura 2. Împărțirea statelor lumii pe categorii, în funcție de tipul de relație bilaterală avut
cu Israelul. Sursa imaginii: https://www.timesofisrael.com/in-netanyahus-new-illustrated-world-
israel-has-just-five-enemies/ , data ultimei accesări 25 martie 2019
Unde este deci adevărul? De ce există atât de mult antisemitism în lume (și la ONU), dacă
Israelul are atât de mulți prieteni și atât de puțini dușmani? Câți dintre acești prieteni ai Israelului îi
susțin prin vot punctul de vedere, atunci când contează? Pentru a afla răspunsul la această întrebare,
am propus o analiză a rezoluțiilor anti-Israel adoptate de către Adunarea Generală a ONU în ultimii
4 ani (2015 – 2018), a voturilor acordate de fiecare țară, precum și a unor posibile ipoteze cu privire
la motivele pentru care fiecare țară a ales să voteze în felul respectiv.
2. Sistemul de vot în Adunarea Generală a ONU
Organizația Națiunilor Unite (ONU) este o organizație internațională care își propune să lupte
împotriva principalelor probleme cu care omenirea se confruntă în secolul XXI: obținerea păcii,
securitatea, schimbarea climei, drepturile omului, dezarmarea teroriștilor, urgențe și calamități
umanitare sau care pun în pericol sănătatea, egalitatea intre sexe, guvernarea independentă,
agricultură și hrană, etc. Această organizație a fost înființată în anul 1945, și cuprinde în prezent 193
state membre. Tot atunci au fost create și cele 6 organisme care o compun:

11 – Consiliul de Securitate , al cărui scop principal este menținerea păcii și a securității
internaționale. El este alcătuit din 5 membri permanenți și 10 membri nepermanenți, iar fiecare
membru are câte un vot. Președinția este rotativă și se schimbă în fiecare lună, iar toate statele membre
ONU sunt obligate să se supună deciziilor luate în acest for.
– Curtea Internațională de Justiție de la Haga (singurul din cele 6 organisme ONU care nu
este localizat la New York). Are rolul de a soluționa dispute juridice aduse în atenția sa de către statele
membre, în conformitate cu legislația internațională.
– Consiliul de Tutelă , al cărui rol era de a asigura supravegherea internațională a 11 teritorii
sub tutelă aflate în administrarea a 7 state membre, pentru a se lua toate măsurile necesare pentru a
pregăti aceste teritorii pentru autonomie sau independență. Aceste teritorii erau: Togo (partea britanică
devenită Ghana, iar partea franceză devenită Togo), Somalia, Camerun (partea britanică devenind
independentă sub acest nume, iar partea franceză unindu-se cu Nigeria), Tanganyika (actualmente
Tanzania), Rwanda, Burundi, Samoa, Nauru, Noua Guinee (astăzi Papua Noua Guinee), și Insulele
din Pacific (astăzi devenite teritorii autonome cunoscute ca Micronezia, Insulele Marshall, Palau și
Marianele de Nord). O data cu autonomia ultimului teritoriu, Palau, în 1994, acest organism și-a
încetat activitatea.
– Consiliul Economic și Social , care se ocupă de rezolvarea problemelor economice, sociale
și de mediu. Este compus din 54 membri, în fiecare an fiind aleși 18 dintre ei de către Adunarea
Generală pentru un mandat de trei ani. Acesta este principalul forum de discuție și dezbatere pe teme
de dezvoltare durabilă.
– Secretariatul este alcătuit din zeci de mii de angajați la nivel mondial, care pun în aplicare
sarcinile ce le sunt atribuite de către Adunarea Generală și celelalte organisme. Ei sunt conduși de un
Secretar General, care este și șeful administrativ al ONU, și care este numit de către Adunarea
Generală la recomandarea Consiliului de Securitate pentru un mandat de 5 ani, ce poate fi reînnoit.
– Adunarea Generală a ONU este principalul for de deliberare și decizie al ONU, și singurul
în care sunt reprezentate fiecare din cele 193 state membre, fiecare cu vot egal. Adunarea Generală
are un președinte și 21 vicepreședinți aleși anual, și se reunește în fiecare an la New York în luna
septembrie pentru sesiunea anuală de dezbateri, la finalul cărora sunt adoptate diverse rezoluții.
Votul în aceste rezoluții este într-adevăr egal ca pondere între membri, dar este condiționat de
plata la zi a cotizațiilor de membru. Conform articolului 19 al Cartei ONU, dacă suma datoriilor unui
stat membru este egală sau mai mare cu suma contribuțiilor din ultimii doi ani, acel stat își poate
pierde votul în Adunarea Generală – iar în această situație se aflau la 20 februarie 2019 6 state. Totuși,
excepție de la interdicția de vot fac cazurile în care statul poate face dovada unor circumstanțe externe
din afara sferei sale de influență, care îi impactează capacitatea de a plăti. În această situație se află

12 Comore, Somalia și Sao Tome și Principe, cărora li s-a permis în mod excepțional să voteze până la
finalul celei de-a 73-a sesiuni (anul 2018). Celelalte trei state nu au putut beneficia de această excepție
și nu au în acest moment drept de vot: Gabon, Libia și Palau7.
Dintre statele lumii, există și câteva care nu sunt membre ONU: Taiwan, Kosovo, Insulele
Cook, Niue și Sahara de Vest. 2 state au rolul de observatori permanenți, deși nu sunt membri ai ONU:
Vaticanul și Palestina. România este membră a Adunării Generale a ONU începând cu 14 decembrie
1955.
3. Rezoluțiile Adunării Generale a ONU cu privire la Israel în perioada 2015 – 2018
Prezentăm mai jos lista cu rezoluțiile Adunării Generale a ONU cu privire la Israel, adoptate
în sesiunile din anii 2015 – 2018. Acestea sunt în număr de 22, dintre care 20 sunt re-adoptate în
fiecare an, iar două dintre ele sunt rezoluții adoptate doar o singură dată: cea cu privire la statutul
Ierusalimului și mutarea ambasadelor în acest oraș, adoptată în anul 2017, precum și o altă rezoluție
cu privire la procesul de pace din Orientul Mijlociu, adoptată în 2018.
Nr. crt Titlul rezoluției Numărul rezoluției Anul
adoptării
1 „ Applicability of the Geneva Convention relative to the
Protection of Civilian Persons in Time of War, of 12
August 1949, to the Occupied Palestinian Territory,
including East Jerusalem, and the other occupied Arab
territories” (Aplicabilitatea Convenției de la Geneva cu
privire la protecția civililor în timp de război, din 12
august 1949, asupra Teritoriului Palestinian O cupat,
inclusiv a Ierusalimului de Est și a altor teritorii arabe
ocupate) A/RES/70/88 2015
A/RES/71/96 2016
A/RES/72/85 2017
A/RES/73/97 2018
2 „Assistance to Palestine refugees” (Asistență acordată
refugiaților palestinieni) A/RES/70/83 2015
A/RES/71/91 2016
A/RES/72/80 2017
A/RES/73/92 2018
________________________________________________________________________________
7 Conform https://www.un.org/en/ga/about/art19.shtml Data ultimei accesări 27 martie 2019

13 3 „Assistance to the Palestinian people” (Asistență
acordată poporului palestinian) A/RES/70/108 2015
A/RES/71/126 2016
A/RES/72/134 2017
A/RES/73/256 2018
4 „ Committee on the Exercise of the Inalienable Rights of
the Palestinian People” (Comitetul pentru exercițiul
drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) A/RES/70/12 2015
A/RES/71/20 2016
A/RES/72/13 2017
A/RES/73/18 2018
5 „ Comprehensive, just and lasting peace in the Middle
East” (Pace completă, dreaptă și durabilă în Orientul
Mijlociu) A/RES/73/89 2018
6 „Division for Palestinian Rights of the Secretariat ”
(Divizia pentru drepturi palestiniene în cadrul
Secretariatului) A/RES/70/13 2015
A/RES/71/21 2016
A/RES/72/11 2017
A/RES/73/21 2018
7 „ Israeli practices affecting the human rights of the
Palestinian people in the Occupied Palestinian Territory,
including East Jerusalem” (Practicile israeliene care
afectează drepturile omului ale poporului palestinian din
Teritoriul Palestinian Ocupat, in clusiv Ierusalimul de
Est) A/RES/70/90 2015
A/RES/71/98 2016
A/RES/72/87 2017
A/RES/73/99 2018
8 „ Israeli settlements in the Occupied Palestinian
Territory, including East Jerusalem, and the occupied
Syrian Golan” (Așezările israeliene din Teritoriul
Palestinian Ocupat , inclusiv Ierusalimul de Est și
Golanul sirian ocupat) A/RES/70/89 2015
A/RES/71/97 2016
A/RES/72/86 2017
A/RES/73/98 2018

14
9 „Jerusalem” (Ierusalim) A/RES/70/16 2015
A/RES/71/25 2016
A/RES/72/15 2017
A/RES/73/22 2018
10 „Oil slick on Lebanese shores” (Pată de petrol pe țărmul
Libanului) A/RES/70/194 2015
A/RES/71/218 2016
A/RES/72/209 2017
A/RES/73/224 2018
11 „ Operations of the United Nations Relief and Works
Agency for Palestine Refugees in the Near East ”
(Operațiunile Agenției Organizației Națiunilor Unite de
Ajutorare și Lucrări pentru refugiații palestinieni din
Orientul Apropiat) A/RES/70/85 2015
A/RES/71/93 2016
A/RES/72/82 2017
A/RES/73/94 2018
12 „Palestine refugees’ properties and their revenues ”
(Proprietățile refugiaților palestinieni și veniturile lor) A/RES/70/86 2015
A/RES/71/94 2016
A/RES/72/83 2017
A/RES/73/95 2018
13 „Peaceful settlement of the question of Palestine ”
(Rezolvarea pașnică a chestiunii Palestinei) A/RES/70/15 2015
A/RES/71/23 2016
A/RES/72/14 2017
A/RES/73/19 2018

15
14 „ Permanent sovereignty of the Palestinian people in the
Occupied Palestinian Territory, including East
Jerusalem, and of the Arab population in the occupied
Syrian Golan over their natural resources” (Suveranitate
permanentă a poporului palestinian în Teri toriul
Palestinian Ocupat , inclusiv Ierusalimul de Est, și a
populației arabe în Golanul sirian ocupat asupra
resurselor lor naturale) A/RES/70/225 2015
A/RES/71/247 2016
A/RES/72/240 2017
A/RES/73/255 2018
15 „Persons displaced as a result of the June 1967 and
subsequent hostilities” (Persoanele strămutate ca urmare
a ostilităților din iunie 1967 și a celor ulterioare) A/RES/70/84 2015
A/RES/71/92 2016
A/RES/72/81 2017
A/RES/73/93 2018
16 „Special information program on the question of
Palestine of the Department of Public Information of the
Secretariat” (Programul de informare specială al
Departamentului de Informare Publică al Secretariatului
asupra chestiunii Palestinei) A/RES/70/14 2015
A/RES/71/22 2016
A/RES/72/12 2017
A/RES/73/20 2018
17 „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului) A/RES/ES-10/L.22 2017
18 „The occupied Syrian Golan” (Golanul sirian ocupat) A/RES/70/91 2015
A/RES/71/99 2016
A/RES/72/88 2017
A/RES/73/100 2018
19 „The right of the Palestinian people to self-
determination” (Dreptul poporului palestinian la auto-
determinare) A/RES/70/141 2015
A/RES/71/184 2016
A/RES/72/160 2017
A/RES/73/158 2018

16
20 „The risk of nuclear proliferation in the Middle East ”
(Riscul proliferării armelor nucleare în Orientul
Mijlociu) A/RES/70/70 2015
A/RES/71/83 2016
A/RES/72/67 2017
A/RES/73/83 2018
21 „The Syrian Golan” (Golanul sirian) A/RES/70/17 2015
A/RES/71/24 2016
A/RES/72/16 2017
A/RES/73/23 2018
22 „ Work of the Special Committee to Investigate Israeli
Practices Affecting the Human Rights of the Palestinian
People and Other Arabs of the Occupied Territories ”
(Munca depusă de Comitetul Special pentru a investiga
practicile israeliene care afectează drepturile omului ale
poporului palestinian și altor arabi din teritoriile
ocupate) A/RES/70/87 2015
A/RES/71/95 2016
A/RES/72/84 2017
A/RES/73/96 2018
Tabelul 1. Lista cu rezoluțiile Adunării Generale a ONU cu privire la Israel, adoptate în
sesiunile din anii 2015 – 2018
După cum se poate deduce din titlurile lor și din prezentarea ce va urma, multe dintre aceste
rezoluții nu doar că au fost votate în mod repetitiv de la an la an, dar chiar și în cadrul aceluiași an
există rezoluții care tratează același subiect.
3.1. „Aplicabilitatea Convenției de la Geneva cu privire la protecția civililor în timp de
război, din 12 august 1949, asupra Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv a Ierusalimului de
Est și a altor teritorii arabe ocupate” (Rezoluțiile A/RES/70/88, A/RES/71/96, A/RES/72/85,
A/RES/73/97)8
Prevederile acestei rezoluții sunt următoarele:
________________________________________________________________________________
8 Conform https://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/73/97 Data ultimei accesări 27 martie 2019

17 „1. Se reafirmă aplicabilitatea Convenției de la Geneva cu privire la protecția civililor în timp
de război, datată din 12 august 1949, asupra teritoriului palestinian ocupat, inclusiv Ierusalimul de
Est și alte teritorii arabe ocupate de Israel începând cu anul 1967;
2. Se cere ca Ierusalimul să accepte aplicabilitatea de jure a Convenției în Teritoriul
Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est și alte teritorii arabe ocupate de Israel începând cu
anul 1967, și să respecte cu scrupulozitate prevederile Convenției;
3. Se cere tuturor Înaltelor Părți Contractante ale Convenției, în acord cu articolul 1 comun
celor patru Convenții de la Geneva și după cum se menționează în opinia consultativă a Curții
Internaționale de Justiție din 9 iulie 2004, să continue să depună toate eforturile pentru a se asigura
respectarea prevederilor sale de către Israel, Puterea ocupatoare, în teritoriul palestinian ocupat,
inclusiv Ierusalimul de Est și alte teritorii arabe ocupate de Israel începând cu anul 1967;
4. Se ia notă de reconvocarea de către Elveția, Statul depozitar, a Conferinței Înaltelor Părți
Contractante ale celei de-a Patra Convenții de la Geneva la 17 decembrie 2014, și solicită depunerea
eforturilor pentru respectarea obligațiilor reafirmate în declarațiile adoptate pe 5 decembrie 2001 și
17 decembrie 2014;
5. Se salută inițiativele Statelor semnatare, în acord cu articolul 1 al Convenției, ce sunt menite
să asigure respectarea Convenției;
6. Se reiterează nevoia unei implementări rapide a recomandărilor relevante conținute în
rezoluțiile adoptate de către Adunarea Generală, inclusiv în cadrul celei de-a zecea sesiuni speciale
de urgență a sa, și inclusiv a rezoluției ES10/15 cu privire la asigurarea respectării de către Israel,
Puterea ocupatoare , a prevederilor Convenției;
7. Se cere Secretarului General să prezinte Adunării Generale un raport asupra implementării
prezentei rezoluții în cadrul lucrărilor celei de-a 74-a sesiuni”.
Israelul a ratificat în anul 1951 cele patru Convenții de la Geneva, și este prin aceasta obligat
să respecte prevederile acestora. Discuția apare cu privire la cea de-a Patra Convenție, intitulată
„Convenția de la Geneva privitoare la protecția civililor în vreme de război”, ce are ca scop asigurarea
protecției umanitare a civililor aflați în zone de război. Secțiunea a treia a acestei Convenții impune
o sumă de obligații pentru Puterea ocupantă, inclusiv faptul că ocupatorul nu poate deporta forțat
persoanele protejate, sau să își deporteze sau transfere o parte din populația civilă proprie în zonele
ocupate: „Transferurile forțate individuale sau în masă, ca și deportarea persoanelor protejate din
teritoriul ocupat spre teritoriul Puterii Ocupatoare sau cel al oricărei alte țări, ocupate sau nu, sunt
interzise indiferent de motivul acestora. […] Puterea Ocupatoare nu își va deporta sau transfera părți

18 din propria populație civilă în teritoriile pe care le ocupă”9. Comitetul Internațional al Crucii Roșii a
emis în anul 1958 un comentariu care dă o explicație pe înțelesul tuturor pentru aceasta prevedere:
„Această clauză [cu privire la deportarea și transferul persoanelor în teritoriul ocupat] este menită sa
împiedice o practică adoptată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către anumite Puteri,
care și-au transferat părți din populația proprie în teritoriile ocupate pentru motive politice și rasiale
sau, după cum au susținut unele state, pentru a coloniza acele teritorii. Aceste transferuri au înrăutățit
situația economică a populației băștinașe și le-au pus în pericol existența lor separată ca rasă”10.
Crucea Roșie a revenit apoi cu precizări în anul 2010, într-o ediție specială dedicată
Ocupațiilor a jurnalului trimestrial „International Review of the Red Cross”: „Este ilegal, conform
celei de-a Patra Convenții de la Geneva, ca Puterea Ocupatoare să-și transfere o parte din populația
proprie în teritoriul pe care îl ocupă. Aceasta înseamnă că legea umanitară internațională interzice
stabilirea de așezări, deoarece ele reprezintă o formă de transfer al populației în teritoriul ocupat.
Orice măsură menită să extindă sau să consolideze așezările este de asemenea ilegală. Confiscarea de
teren pentru construirea sau extinderea așezărilor este de asemenea interzisă”11.
Discuția asupra așezărilor și transferului de populație intervine în contextul în care, în urma
Războiului de 6 Zile din 1967, Israelul a ocupat Peninsula Sinai, Fâșia Gaza, Cisiordania și Înălțimile
Golan. Curtea Supremă a Israelului a acceptat, încă de pe urma declarării independenței statului, că
principiile fundamentale de drept internațional, care sunt acceptate de către toate statele civilizate,
trebuie să fie încorporate în sistemul legal național al Israelului. Guvernul israelian a autorizat
construcția de așezări militare în scopuri de securitate (analiza făcută de experții guvernului a stabilit
ca așezările militare nu contravin Convenției deoarece aceasta se referă la populația civilă). Cu toate
acestea, în timp ce Israelul negocia cu Siria, Egiptul și Iordanul cedarea unei părți din teritorii în
schimbul păcii durabile în regiune, guvernul a acordat totuși permisiunea pentru construirea primei
așezări civile, Kfar Etzion, în 1967. În decada următoare, o serie de hotărâri istorice au fost luate de
Curtea Supremă a Israelului: în cazul Beit El judecat în 1979, se menționează faptul că „din punctul
de vedere ce privește pur securitatea, este indubitabil faptul că prezenta unor comunități (chiar civile)
________________________________________________________________________________
9 Conform https://ihl-
databases.icrc.org/applic/ihl/ihl.nsf/Treaty.xsp?documentId=AE2D398352C5B028C12563CD002D6B5C&action=o
penDocument Data ultimei accesări 27 martie 2019. A se vedea articolul 49
10 Conform: https://ihl-
databases.icrc.org/applic/ihl/ihl.nsf/Comment.xsp?action=openDocument&documentId=523BA38706C71588C125
63CD0042C407 Data ultimei accesări 27 martie 2019
11 Conform https://www.icrc.org/en/doc/resources/documents/faq/occupation-faq-051010.htm Data ultimei accesări 27
martie 2019

19 de cetățeni ai puterii deținătoare într-un teritoriu deținut contribuie în mare măsură la situația
securității în acea zonă și ajută armata la îndeplinirea atribuțiilor sale. Nu trebuie ca cineva să fie
vreun expert în probleme militare sau de securitate pentru a înțelege că elementele teroriste operează
cu mai mare ușurință într-o zonă populată dacă populația este indiferentă sau în simpatie cu inamicul,
decât într-un teritoriu unde există de asemenea oameni care i-ar putea supraveghea și informa
autoritățile despre orice mișcare suspectă”12.
Luând în considerare aceste aspecte, poziția Israelului pe acest subiect este că nu există
deportări sau transferuri forțate ale civililor israelieni în acea zonă, iar Cisiordania nu este „teritoriu
ocupat” ci teritoriu „disputat” deoarece nu a existat niciodată suveranitate palestiniană sau iordaniană
în acel teritoriu (comunitatea internațională nu a recunoscut niciodată anexarea Cisiordaniei de către
Iordan, Egiptul nu a anexat niciodată Gaza), iar a Patra Convenție de la Geneva se poate aplica doar
între două sau mai multe Înalte Părți Contractante. Mai mult, Rezoluția de la San Remo din 25 aprilie
1920 și Mandatul Palestinei din 24 iulie 1922 stipulează că Iudeea și Samaria (actualmente
Cisiordania), Ierusalimul de Est și Gaza ar fi trebuit să facă parte dintr-un stat evreu – iar conform
articolului 80 al Cartei ONU, toate mandatele Ligii Națiunii încă sunt relevante, deci inclusiv acesta.
Prezentăm în anexa 1 voturile statelor membre pentru rezoluțiile Adunării Generale a ONU
pe această temă (A/RES/70/88, A/RES/71/96, A/RES/72/85, A/RES/73/97).
3.2. „Asistență acordată refugiaților palestinieni” (Rezoluțiile A/RES/70/83,
A/RES/71/91, A/RES/72/80, A/RES/73/92)
Prevederile acestei rezoluții sunt următoarele:
„1. Ia notă cu regret de faptul că repatrierea sau compensarea refugiaților, după cum a fost
stabilită în paragraful 11 al rezoluției 194 (III) a Adunării Generale, nu a fost încă efectuată și că, prin
urmare, situația refugiaților palestinieni continuă să fie un subiect de gravă preocupare, iar refugiații
palestinieni continuă să aibă nevoie de asistență pentru a-și îndeplini nevoile de bază de sănătate,
educație și trai;
2. De asemenea ia notă cu regret asupra imposibilității Comisiei Națiunilor Unite de
Conciliere pentru Palestina de a găsi un mijloc de a progresa în implementarea paragrafului 11 al
rezoluției 194 (III) a Adunării Generale, și reiterează cererea față de Comisia de Conciliere de a
continua să depună eforturi pentru implementarea paragrafului menționat, și de a raporta în fața
________________________________________________________________________________
12 Conform https://www.icrc.org/en/doc/resources/documents/faq/occupation-faq-051010.htm Data ultimei accesări 27
martie 2019

20 Adunării asupra eforturilor depuse în acest sens în mod corespunzător, dar nu mai târziu de 1
septembrie 2016;
3. Afirmă necesitatea continuării muncii Agenției Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări
pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat, și importanța funcționării sale neîngrădite și a
oferirii de servicii, inclusiv asistență de urgență, pentru bunăstarea, protecția și dezvoltarea umană a
refugiaților palestinieni și pentru stabilitatea regiunii, în așteptarea rezolvării corecte a chestiunii
refugiaților palestinieni;
4. Face apel la toți donatorii de a continua să-și întărească eforturile pentru a acoperi nevoile
anticipate ale Agenției, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile sporite ce iau naștere din cauza
conflictelor și a instabilității din regiune, și a situației socioeconomice și umanitare serioase, mai ales
în Teritoriile Palestiniene Ocupate, și a acelor nevoi menționate în recentele planuri și apeluri de
urgență, redresare și reconstrucție pentru Fâșia Gaza și în planurile de răspuns la criza regională cu
privire la refugiații palestinieni în Republica Arabă Siriană și a acelor refugiați palestinieni care au
fugit în țări din regiune;
5. Felicită Agenția pentru acordarea de asistență vitală refugiaților palestinieni și pentru rolul
său de factor stabilizator în regiune și pentru eforturile neobosite ale angajaților Agenției în
îndeplinirea mandatului acesteia.”
În toți cei patru ani analizați, această rezoluție a avut același text, cu trei diferențe13:
– data indicată la alineatul 2, ce variază la 1 septembrie al anului următor adoptării fiecărei
rezoluții (1 septembrie 2016, 2017, 2018, 2019)
– A/RES/71/91 (din 2016) conține în plus un al 6-lea paragraf, cu textul: „6. Decide să extindă
mandatul Agenției până la 30 iunie 2020, fără a aduce prejudiciu prevederilor paragrafului 11 al
rezoluției 194 (III) a Adunării Generale”
– A/RES/73/92 (din 2018) conține în plus un al 6-lea paragraf cu textul: „6. Decide să
primească, în urma cererii proprii, statul Qatar ca membru al Comisiei Consultative a Agenției
Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat, în
concordanță cu criteriile prezentate în decizia Adunării Generale 60/522 din 8 Decembrie 2005”.
Înainte de a aborda diferențele dintre punctele de vedere ale Israelului și ale comunității
internaționale cu privire la asistența acordată palestinienilor prin Agenția Națiunilor Unite de
Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (abrevierea originală:
UNRWA), menționăm și textele la care se face referire în cadrul acestei rezoluții.
________________________________________________________________________________
13 Textele rezoluțiilor din cei patru ani sunt disponibile la https://undocs.org/en/A/RES/70/83 ,
https://undocs.org/en/A/RES/71/91 , https://undocs.org/en/A/RES/72/80 și https://undocs.org/en/A/RES/73/92

21 Rezoluția 194 (III) a Adunării Generale din 11 decembrie 1948 are în vedere principiile pe
baza cărora refugiații palestinieni se pot întoarce la casele lor. Rezoluția constă din 15 articole, dintre
care primele 6 și ultimele 3 privesc organizarea și funcționarea unei Comisii de Conciliere care să
preia rolul de Mediator ONU pentru Palestina (jucat de Folke Bernadotte până la asasinarea sa în
septembrie 1948). Articolele 7-11 sunt cele care adresează efectiv problema Ierusalimului, a locurilor
sfinte și a refugiaților palestinieni, așa că le vom rezuma doar pe acestea:
– paragraful 7 decide că Locurile Sfinte (inclusiv Nazaret și alte locuri și clădiri sfinte din
Palestina) trebuie să fie protejate, iar accesul la ele să se facă liber ;
– paragraful 8 decide că Ierusalimul și satele din împrejurimi (delimitate de Abu Dis la est,
Bethleem la sud, Ein Karim și Motsa la vest și Shu’fat la nord), din cauza asocierii sale cu trei religii
mondiale, trebuie să fie supus unui tratament separat de restul Palestinei și controlului Națiunilor
Unite. Decide de asemenea și că Ierusalimul trebuie demilitarizat cât mai curând ;
– paragraful 9 decide că, în așteptarea unui acord între diversele guverne implicate, accesul
liber rutier, feroviar și aerian trebuie acordat tuturor locuitorilor Palestinei ;
– paragraful 10 decide implementarea unor aranjamente între cele două guverne pentru a
facilita dezvoltarea economică a zonei și accesul liber ;
– paragraful 11 (cel la care fac referire rezoluțiile din anii 2015 – 2018) stabilește că
„refugiaților ce doresc să se întoarcă la casele lor și să trăiască în pace cu vecinii lor trebuie să li se
permită acest lucru la cea mai apropiată dată practicabilă, iar celor care nu doresc să se întoarcă trebuie
să li se plătească o compensație pentru proprietăți și pentru pierderea sau distrugerea acestora, care
ar trebui să fie realizată de către guvernele sau autoritățile responsabile, în conformitate cu principiile
legilor internaționale sau de drept14.
Această rezoluție a fost adoptată cu15:
– 35 voturi pentru (Liberia, Luxemburg, Olanda, Noua Zeelandă, Nicaragua, Norvegia,
Panama, Paraguay, Peru, Filipine, Siam, Suedia, Turcia, Uniunea Africii de Sud, Marea Britanie,
Statele Unite ale Americii, Uruguay, Venezuela, Argentina, Australia, Belgia, Brazilia, Canada,
China, Columbia, Danemarca, Republica Dominicană, Ecuador, El Salvador, Etiopia, Franța, Grecia,
Haiti, Honduras, Islanda) ;
________________________________________________________________________________
14 Textul integral al rezoluției este disponibil în arhivele ONU https://documents-dds-
ny.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/043/65/IMG/NR004365.pdf?OpenElement Data ultimei accesări
12.06.2019
15 Conform
https://unispal.un.org/DPA/DPR/unispal.nsf/634ea0efe460133c852570c0006d53f2/f471df8e3f0efb94852574c60052
4e41?OpenDocument Data ultimei accesări 12.06.2019

22 – 15 voturi împotrivă (Irak, Liban, Pakistan, Polonia, Arabia Saudită, Siria, Republica
Sovietică Socialistă Ucraineană, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, Yemen, Iugoslavia,
Afganistan, Republica Sovietică Socialistă Bielorusă, Cuba, Cehoslovacia, Egipt) ;
– 8 abțineri (India, Iran, Mexic, Bolivia, Burma [actualmente Myanmar], Chile, Costa Rica,
Guatemala).
Așadar dezbaterea și dezacordul dintre Israel și comunitatea internațională cu privire la acest
subiect provine din vederile diferite asupra acestui paragraf 11 al rezoluției 194 (III). E interesant de
notat că toate cele 6 state din Liga Arabă care erau membre ONU la vremea respectivă au votat
împotriva acestei rezoluții – în principal din cauza paragrafului 8 care plasa Ierusalimul sub control
internațional.
Trebuie să aducem în atenție faptul că Israelul nu era membru al ONU la data votării
problematicei rezoluții 194 (votată în decembrie 1948, iar Israelul a devenit membru ONU abia în
mai 1949); se poate spune deci că ONU a luat decizia ca Israelul să permită întoarcerea palestinienilor
(sau compensarea lor financiară) fără ca guvernul acestei țări să aibă posibilitatea de a-și exprima
părerea în cadrul dezbaterilor ce au precedat votul pe această temă, sau de a vota pro / contra
rezoluției.
Din punctul de vedere al Israelului, problemele legate de întoarcerea sau compensarea
refugiaților sunt multiple, și au fost exprimate într-un discurs oficial al Ministrului Afacerilor Externe
din Israel, Abba Eban, în fața Națiunilor Unite în 5 mai 194916:
– „problema refugiaților arabi este o consecință directă a lansării unui război cu scopul de a
răsturna cu forța rezoluția Adunării Generale din noiembrie 1947 cu privire la partiție. Nici o migrare
masivă a populației nu ar fi avut loc dacă lumea arabă s-ar fi alăturat Israelului în încercarea de a
aduce o implementare în pace a acelei rezoluții. […] Reprezentantul Francez în cadrul Comisiei de
Conciliere, care a realizat interviuri detaliate cu refugiații arabi, a declarat la o ședință a comisiei din
data de 7 aprilie 1949 că este greșit să se spună că refugiații au fost alungați; în fapt, ei au fugit dintr –
o atmosferă de teamă, insecuritate și pericol, care sunt inseparabile de război ”;
– „responsabilitatea este a statelor arabe, care, în virtutea proclamării și inițierii războiului care
i-a lăsat fără adăpost pe acei refugiați, aveau obligația morală de a participa pe deplin la soluționarea
problemei lor, chiar și în afara legăturilor de rudenie cu populația refugiată ”;
________________________________________________________________________________
16 Întreg discursul este disponibil în arhivele ONU
https://unispal.un.org/DPA/DPR/unispal.nsf/85255a0a0010ae82852555340060479d/1db943e43c280a26052565fa00
4d8174?OpenDocument#Mr.%20EBAN%20(Israel)%20understood%20tha Data ultimei accesări 12.06.2019

23 – „al doilea raport de progres al Comisiei a arătat că unul dintre punctele principale care au
fost accentuate de Premierul israelian era acela că problema refugiaților ar trebui să fie examinată și
soluționată în cursul negocierilor generale pentru stabilirea păcii în Palestina” ;
– „condițiile restrictive puse de însăși Adunarea Generală, cu privire de exemplu la faptul că
acelora care doresc ‘să trăiască în pace cu vecinii lor’ ar trebui să le fie permis să se întoarcă la casele
lor, presupun clar o situație de pace și exclud posibilitatea reînnoirii ostilităților. De asemenea,
referința […] la ‘cea mai apropiată dată practicabilă’ este o confirmare oficială a faptului că restaurarea
condițiilor normale era esențială pentru orice discuție legată de proporția refugiaților doritori și
capabili de întoarcere sau a celor eligibili pentru a primi compensație și restabilire” ;
– „un al doilea punct important pentru Guvernul Israelului este acela că nu exclude
posibilitatea unei măsuri de repatriere. […] Guvernul Israelului nu ajunsese încă la o decizie
irevocabilă. Nu era dornic să se angajeze nici în favoarea, nici împotriva vreunei anume formule a
unei soluții, și privea chestiunea refugiaților ca principalul subiect al unor negocieri timpurii sub
auspiciile Comisiei de Conciliere” ;
– „(a) restabilirea refugiaților în locurile din care au fugit ar putea crea o mare problemă a
minorităților și o posibilă amenințare a păcii interne și a stabilității, și ar plasa mari mase de arabi sub
conducerea unui guvern care, deși dedicat unei politici iluminate pentru minorități, nu era similar
acelor arabi ca limbă, cultură, religie ori instituții sociale sau economice. (b) Restabilirea acestor
refugiați în zone în care ar trăi sub un guvern care le este similar în spirit și tradiții ar face integrarea
lor lină, posibilă imediat, fără fricțiuni rezultante. Un studiu al economiei, irigației și potențialului
zonelor subpopulate și subdezvoltate din Statele Arabe a revelat mai mari posibilități pentru o soluție
stabilă prin a doua metodă decât prin restabilirea în Israel. Din acest motiv, Guvernul Israelului a
afirmat că restabilirea în zonele învecinate ar trebui considerată ca principiul principal al soluției”.
Prezentăm în anexa 2 voturile statelor membre pentru rezoluțiile Adunării Generale a ONU
pe această temă în cei patru ani analizați.
3.3. „Asistență acordată poporului palestinian” (Rezoluțiile A/RES/70/108,
A/RES/71/126, A/RES/72/134, A/RES/73/256)
Aceste rezoluții au fiecare câte 21 prevederi, din care o parte exprimă doar mulțumiri /
aprecieri (ex: „1. Ia notă de raportul Secretarului General; 2. Își exprimă aprecierea față de Secretarul
General pentru răspunsul său rapid și efortul continuu cu privire la asistența acordată poporului

24 palestinian, inclusiv cu privire la nevoile umanitare urgențe din Fâșia Gaza”17 etc). Le preluăm în
continuare doar pe cele cu o mai mare importanță practică, adică paragrafele care încep cu
„îndeamnă” („urges”), „face apel” („calls upon”), „decide” („decides”) și nu cele cu un rol de
susținere teoretică, de tipul „ia notă” („notes”), „exprimă aprecierea” („expresses appreciation”),
„accentuează” („stresses”), „salută” („welcomes”):
„5. Îndeamnă Statele Membre, instituțiile financiare ale sistemului Națiunilor Unite,
organizațiile interguvernamentale și nonguvernamentale și organizațiile regionale și interregionale să
ofere, cu cât mai multă rapiditate și generozitate este posibil, asistență economică și socială poporului
palestinian, în strânsă cooperare cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei și prin instituțiile
palestiniene oficiale;
8. Face apel la donatorii care încă nu au convertit angajamentele de suport bugetar în plăți să
transfere fondurile cât mai repede posibil, încurajează toți donatorii să-și mărească asistența directă
acordată Autorității Palestiniene, în concordanță cu programul său guvernamental, pentru a îi permite
să construiască un stat palestinian viabil și prosper, subliniază necesitatea unei împărțiri echitabile a
sarcinii în acest efort printre toți donatorii, și încurajează donatorii să ia în considerație alinierea
ciclurilor de plată cu ciclul nați onal bugetar al Autorității Palestiniene;
9. Face apel la organizațiile și agențiile relevante ale sistemului Națiunilor Unite să își
intensifice asistența ca răspuns la nevoile urgente ale poporului palestinian, în concordanță cu
prioritățile stabilite de partea palestiniană;
11. Face apel la comunitatea internațională să ofere asistența și serviciile de care este urgentă
nevoie, într-un efort de a atenua dificila situație umanitară cu care se confruntă femeile și copiii
palestinieni și familiile lor, și să ajute la reconstruirea și dezvoltarea instituțiilor palestiniene
relevante;
13. Îndeamnă Statele Membre să-și deschidă piețele pentru exporturile de produse
palestiniene în termenii cei mai favorabili, în concordanță cu regulile comerciale aplicabile, și să
implementeze pe deplin acordurile de cooperare și comerț existente;
14. Face apel la comunitatea donatorilor internaționali să grăbească livrarea asistenței promise
către poporul palestinian, pentru împlinirea nevoilor lor urgent e;
18. Îndeamnă comunitatea donatorilor internaționali, agențiile și organizațiile Națiunilor
Unite și organizațiile nonguvernamentale să ofere poporului palestinian, cât mai rapid posibil,
________________________________________________________________________________
17 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/108 , https://undocs.org/en/A/RES/71/126 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/134 , https://undocs.org/en/A/RES/73/256 Data ultimelor accesări 12.06.2019

25 asistență economică și umanitară de urgență, mai ales în Fâșia Gaza, pentru a contracara impactul
actualei crize;
20. Cere Secretarului General să depună un raport în fața Adunării Generale la cea de-a 71-a
sesiune a sa, prin intermediul Consiliului Economic și Social, cu privire la implementarea prezentei
rezoluții, care să conțină:
(a) o evaluare a asistenței primită efectiv de poporul palestinian ;
(b) o evaluare a nevoilor încă neacoperite, și propuneri specifice pentru a răspunde în mod
eficient acestora.
21. Decide să includă pe agenda provizorie a cele de-a 71-a sesiuni, în cadrul temei ‚Întărirea
coordonării asistenței umanitare și de răspuns la dezastre a Națiunilor Unite, inclusiv asistență
economică specială’ a sub-temei ‚Asistență acordată poporului palestinian’”.
Întreaga rezoluție este deci centrată pe apelurile către multiple organizații și state de a dona
bani pentru reconstrucția Palestinei. Aceasta poate fi văzută ca un scop nobil – așadar de ce atunci
există voturi împotrivă sau abțineri față de această rezoluție?
Problema ar putea proveni din conținutul articolului 5, în care statele membre sunt îndemnate
la participarea la reconstrucția Palestinei printr-o strânsă coordonare cu Organizația pentru Eliberarea
Palestinei (PLO – Palestine Liberation Organization). În primul rând, nu trebuie uitat că PLO a fost
considerată organizație teroristă atât de către SUA, cât și de către Israel până în 1991. Dar scoaterea
PLO de pe lista teroriștilor nu a însemnat din păcate și îmbunătățirea relațiilor bilaterale.
PLO se află în acest moment sub conducerea lui Mahmoud Abbas. Și chiar dacă el are meritul
de a fi un mai bun susținător al ideii rezolvării nonviolente a conflictului israeliano-palestinian, de-a
lungul timpului el a făcut și o serie de declarații care au creat conflicte diplomatice cu statul evreu.
Cele mai recente sunt din mai 2018, când într-un discurs în fața Consiliului Național Palestinian
Mahmoud Abbas declara despre evrei că statul lor a fost creat la inițiativa puterilor colonialiste care
urau evreii și nu doreau ca aceștia să trăiască în țările lor, că această ură era legată nu de religia
evreilor ci de rolul lor în societate și în împrumuturile bănești, că Stalin era evreu (de asemenea
adăugând și că Primăvara Arabă este un fake news inventat de americani pentru a dezmembra statele
arabe)18. Reacția premierului Netanyahu nu a întârziat să apară, și a fost dintre cele mai dure; pe
contul său oficial de Twitter, el a scris: „Mahmoud Abbas, președintele Autorității Palestiniene, a
susținut un alt discurs antisemit. Cu cea mai mare ignoranță și cu un tupeu plin de îndrăzneală, a
susținut că evreii europeni au fost persecutați și uciși nu din cauză că erau evrei, ci din cauză că
________________________________________________________________________________
18 Conform https://www.haaretz.com/middle-east-news/palestinians/.premium-despite-scent-of-anti-semitism-abbas-
still-supports-two-states-1.6050209 Data ultimei accesări 12.06.2019

26 ofereau împrumuturi cu dobândă. Președintele palestinian a recitat din nou cele mai demne de dispreț
fabulații nefondate. Se pare că cel care neagă Holocaustul continuă să nege Holocaustul. Cer
comunității internaționale să condamne antisemitismul lui în mod sever; a venit timpul ca acesta să
fie eliminat din lume”19. Comentariul lui Netanyahu cu privire la negarea Holocaustului de către
Abbas are în vedere teza de doctorat a acestuia, „Legătura secretă dintre nazism și mișcarea sionistă”,
în care contestă cifrele cu privire la Holocaust, afirmând că este posibil ca numărul real de victime să
fie mult mai mic decât cele 6 milioane anunțate oficial, și să fie de fapt doar de ordinul a câtorva sute
de mii. În urma condamnării discursului său la scară internațională, Abbas a prezentat scuze pentru
remarcile sale și a condamnat Holocaustul ca fiind „cea mai abominabilă crimă din istorie”.20 Însă
ministrul apărării din Israel, Avigdor Lieberman, a respins scuzele lui Mahmoud Abbas, declarând tot
pe contul său oficial de Twitter că „Abu Mazen este un contestatar mizerabil al Holocaustului, care
și-a scris un doctorat despre contestarea Holocaustului și care mai târziu a publicat și o carte despre
contestarea Holocaustului. Acesta este modul în care el ar trebui tratat. Scuzele sale nu sunt
acceptate”21.
Acesta nu este însă singurul subiect asupra căruia liderii israelieni sunt în conflict cu
Mahmoud Abbas. Una dintre acuzațiile care revin des la adresa lui Mahmoud Abbas este aceea că
oferă sume de bani ca premiu pentru teroriștii palestinieni care omoară israelieni. Această acuzație a
fost rostită inclusiv la ONU, în discursul din 2018 al lui Netanyahu amintit la începutul lucrării: „Cu
doar câteva momente în urmă, Președintele Abbas a făcut declarația scandaloasă că legea israeliană a
statului-națiune evreu dovedește faptul că Israelul este un stat rasist și apartheid. Președinte Abbas,
ar trebui să știți mai bine acest subiect. Ați scris o disertație care neagă Holocaustul. Autoritatea
Palestiniană a Dumneavoastră impune pedepse cu moartea palestinienilor care vând teren
israelienilor. […] Asta este ceea ce spune legea. Președinte Abbas, plătiți cu mândrie teroriștii
palestinieni care omoară evrei. De fapt, cu cât omoară mai mult, cu atât sunt plătiți mai mult. Și asta
este tot ceea ce spune legea. Și Dumneavoastră condamnați moralitatea Israelului? Dumneavoastră
numiți Israelul rasist? Acesta nu este drumul către pace”22.
________________________________________________________________________________
19 Conform https://twitter.com/netanyahu/status/991634781271154688?lang=en Data ultimei accesări 12.06.2019
20 Conform https://www.reuters.com/article/us-israel-palestinians-abbas/palestinian-leader-abbas-offers-apology-for-
remarks-on-jews-idUSKBN1I5131 Data ultimei accesări 12.06.2019
21 Conform https://www.reuters.com/article/us-israelis-palestinians-abbas-lieberman/israeli-defense-minister-rejects-
abbas-apology-over-remarks-on-jews-idUSKBN1I51B8 Data ultimei accesări 12.06.2019
22 Conform discursului oficial disponibil la https://gadebate.un.org/sites/default/files/gastatements/73/il_en.pdf , pagina
8. Data ultimei accesări 12.06.2019

27 Războiul declarațiilor dintre cei doi a continuat și în 2019, de data aceasta pe o altă temă:
anexarea așezărilor din Cisiordania. În aprilie 2019, într-un interviu televizat susținut nu cu mult
înainte de finalul campaniei electorale care avea să decidă următorul premier al Israelului, Benjamin
Netanyahu a declarat că va extinde suveranitatea israeliană în așezările izolate și în blocurile de
așezări din Cisiordania. Reacția reprezentanților palestinieni a fost extrem de dură. Saeb Erekat, fost
negociator al acestora pentru semnarea acordurilor de la Oslo cu Israelul și fost membru director al
Organizației pentru Eliberarea Palestinei, a declarat că „Israelul va continua să violeze cu îndrăzneală
legile internaționale, atâta timp cât comunitatea internațională va continua să răsplătească Israelul cu
impunitate, mai ales prin susținerea de către administrația Trump a violării de către Israel a drepturilor
naționale și umane ale poporului palestinian”23. Tot Erkat, în 2017, în cadrul forumului Națiunilor
Unite pentru marcarea a 50 ani de Ocupație, declara că „guvernul Israelului, condus de dl. Benjamin
Netanyahu, încearcă să înlocuiască soluția celor două state cu un stat / două sisteme: apartheid. Astăzi,
în 2017, 50 ani mai târziu, palestinienii circulă cu aceste cărți de identitate verzi, iar israelienii au
unele albastre. Pe noi ne pun să conducem mașini cu plăcuțe de înmatriculare alb-verzi, iar ei au
plăcuțe galbene. Și există drumuri în Cisiordania astăzi pe care noi ca palestinieni nu putem merge”24.
Tot de dată recentă este și decizia Consiliului Central Palestinian din octombrie 2018 de a cere
Organizației pentru Eliberarea Palestinei de a suspenda recunoașterea oficială a statului Israel și
coordonarea cu forțele militare israeliene pe teme de securitate, până când Israelul va recunoaște în
mod oficial existența unui stat palestinian cu granițele de dinainte de 1967 și cu capitala în Ierusalimul
de Est. Cu aceeași ocazie, s-a decis și suspendarea colaborării economice cu Israelul, și revocarea
validității acordurilor de la Oslo. PLO a creat un comitet care să examineze această recomandare,
care trebuie să fie aprobată de președintele Mahmoud Abbas pentru a intra în vigoare. De menționat
că este a doua oară în decursul anului 2018 (prima dată fiind în ianuarie a anului trecut)25 când se
dorește suspendarea recunoașterii oficiale a Israelului. Relațiile dintre Israel și PLO sunt deci extrem
de tensionate în acest moment, iar faptul că toată coordonarea ajutorului umanitar acordat în urma
acestei rezoluții ar trebui gestionată de către PLO (care ar folosi banii pentru plata salariilor
teroriștilor, după cum acuză oficialii israelieni) este un punct de disconfort pentru Israel și pentru
aliații săi de la ONU.
________________________________________________________________________________
23 Conform https://www.bbc.com/news/world-middle-east-47840033 Data ultimei accesări 12.06.2019
24 Conform https://www.jpost.com/Arab-Israeli-Conflict/PLO-to-UN-Hamas-and-PFLP-are-not-terrorist-organizations-
498338 Data ultimei accesări 12.06.2019
25 Conform https://www.jpost.com/Arab-Israeli-Conflict/PLO-announces-the-cessation-of-recognition-of-the-State-of-
Israel-570661 și https://www.aljazeera.com/news/2018/10/top-palestinian-body-calls-suspension-israel-recognition-
181030053457580.html Data ultimelor accesări 12.06.2019

28 3.4. „Comitetul pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian”
(Rezoluțiile A/RES/70/12, A/RES/71/20, A/RES/72/13, A/RES/73/18)
Această rezoluție constă în 11 articole (în 2015), respectiv 12 în ceilalți trei ani. Principalele
prevederi sunt:
„2. Cere Comitetului [pentru Exercitarea Drepturilor Inalienabile ale Poporului Palestinian]
să continue să depună toate eforturile pentru a promova materializarea drepturilor inalienabile ale
poporului palestinian, inclusiv dreptul lor la auto-determinare, pentru a susține încheierea fără
întârziere a ocupației israeliene ce a început în 1967 și a unei soluții cu două state, bazată pe granițele
de dinainte de 1967 și rezolvarea justă a tuturor problemelor legate de statutul final al zonei, și a
mobiliza ajutor internațional și asistență pentru poporul palestinian, și în acest scop autorizează
Comitetul să facă modificările aplicabile și necesare în programul său de lucru în lumina evoluțiilor
situației, și să raporteze pe această temă în fața Adunării Generale la cea de-a 71-a sesiune a sa și la
următoarele;
3. De asemenea cere Comitetului să continue să mențină sub observație situația cu privire la
Palestina și să raporteze și să elaboreze sugestii pentru Adunarea Generală, Consiliul de Securitate
sau Secretarul General, după caz;
4. De asemenea cere Comitetului să extindă cooperarea și susținerea față de organizațiile
palestiniene și alte organizații ale societății civile, și să continue să implice mai multe organizații ale
societății civile și parlamentari în munca sa, pentru a mobiliza solidaritatea și ajutorul internațional
în favoarea poporului palestinian, mai ales în această perioadă critică de instabilitate politică,
dificultate umanitară și criză financiară, cu scopul general de a promova obținerea de către poporul
palestinian a drepturilor sale inalienabile și o rezolvare justă, durabilă și pașnică a chestiunii
Palestinei, miezul conflictului arabo-israelian, pe baza rezoluțiilor relevante ale Națiunilor Unite, a
termenilor de referință de la Conferința de la Madrid, inclusiv principiul pământurilor pentru pace,
Inițiativa Arabă pentru Pace și foaia de parcurs Quartet;
7. Cere Comisiei de Conciliere a Națiunilor Unite pentru Palestina, înființată prin rezoluția
194 (III) a Adunării Generale, și altor organizații ale Națiunilor Unite asociate cu chestiunea Palestinei
să continue să coopereze pe deplin cu Comitetul și să îi pună la dispoziție, la cerere, informația și
documentația relevant ă de care dispun;
8. Invită toate Guvernele și organizațiile să își extindă cooperarea cu Comitetul în efectuarea
îndatoririlor sale, amintind apelurile repetate către toate Statele și agențiile și organizațiile specializate
ale sistemului Națiunilor Unite să continue să susțină și să ofere asistență poporului palestinian în

29 realizarea timpurie a dreptului său la autodeterminare, inclusiv dreptul la statul lor independent
Palestina;
10. Cere Secretarului General să circule raportul Comitetului către toate organele competente
ale Națiunilor Unite, și le îndeamnă să ia acțiunile necesare, după caz;
11. [punct intercalat doar în versiunile din anii 2016, 2017 și 2018 ale rezoluției] Cere
Comitetului, în lumina începerii celui de-al 50-lea an al ocupației israeliene, să-și concentreze
activitățile de-a lungul anului 2017 asupra eforturilor și inițiativelor de a înceta ocupația israeliană
care a început în 1967 și să organizeze activități în acest scop, cu resursele existente și în cooperare
cu Guvernele, organizațiile relevante ale sistemului Națiunilor Unite, organizațiile
interguvernamentale și ale societății civile, menite să crească nivelul de conștientizare pe plan
internațional și mobilizând eforturi și contribuții către obținerea unei soluții juste, durabile, complete
și pașnice pentru chestiunea Palestinei, în toate aspectele sale;
12. De asemenea cere Secretarului General să continue să ofere Comitetului toate facilitățile
necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale”26.
La fel ca și precedenta, aceasta este o rezoluție care afirmă în toate subpunctele sale nevoia
de colaborare pentru ajungerea la o soluție durabilă în conflictul palestiniano-israelian, ceea ce în sine
este un obiectiv pozitiv, cu care statele membre ONU s-au aliniat în mod natural. Există însă câteva
puncte care ar putea fi problematice pentru Israel la această rezoluție:
– faptul că în preambulul rezoluției din anul 2015 se „amintește opinia consultativă din 9 iulie
2004 a Curții Internaționale de Justiție cu privire la consecințele legale ale construirii unui zid în
Teritoriul Palestinian Ocupat și se amintesc și rezoluțiile ES-10/15 din 20 iulie 2004 și ES-10/17 din
15 decembrie 2006”27;
– faptul că în preambulurile rezoluțiilor din anul 2017 și 2018 se „ia notă cu regret de trecerea
a 50 de ani de la începutul ocupației israeliene și 70 de ani de la adoptarea rezoluției 181 (II) din 29
noiembrie 1947 și de la Nakba, fără vreun progres tangibil către o soluție pentru pace, și accentuează
nevoia urgentă de eforturi care să inverseze trendurile negative din teren și să restaureze un orizont
politic pentru avansarea și accelerarea negocierilor semnificative cu scopul obținerii unui acord de
pace care să aducă un sfârșit complet al ocupației israeliene care a început în 1967 și rezolvarea tuturor
________________________________________________________________________________
26 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/12 , https://undocs.org/en/A/RES/71/20 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/13 și https://undocs.org/en/A/RES/73/18 Data ultimelor accesări 12.06.2019
27 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/12 Data ultimei accesări 12.06.2019

30 problemelor principale de status final, fără excepție, conducând spre o soluție pașnică, justă, durabilă
și completă pentru Palestina”28.
În aceste fragmente, ca și în majoritatea punctelor rezoluției, se discută despre „ocupația”
israeliană care a început în 1967. Într-un verdict al Curții Supreme din Israel din anul 2004, se
menționează despre Cisiordania că este ținută „sub ocupație beligerantă”. După valul de violențe care
a început în anul 2000, și mai ales în scopul de a proteja împotriva atacatorilor kamikaze folosiți de
palestinieni, s-a luat în anul 2002 decizia construirii unui zid „pentru a îmbunătăți și a întări
capabilitatea operațională în lupta împotriva terorii, și pentru a împiedica trecerea teroriștilor din zona
Iudeei și Samariei în Israel”, insistând asupra faptului că „zidul, la fel ca alte obstacole, este o măsură
de securitate; construcția sa nu marchează o graniță națională sau de alt tip”. Decizia Curții reia o
serie de verdicte precedente al căror punct comun este acela că administrația militară „trebuie, pe de
o parte, să asigure interesele legitime de securitate ale deținătorului unui teritoriu aflat sub ocupație
beligerantă ; pe de alta, să asigure nevoile populației locale din teritoriul aflat sub ocupație
beligerantă”29.
În ziua de azi, politicienii și civilii din Israel se dezic de termenul „teritorii ocupate”, preferând
sintagma de „teritorii disputate” (după cum am arătat în secțiunea 3.1., Israelul consideră că nu sunt
aplicabile convențiile internaționale cu privire la teritorii ocupate zonei specifice a Cisiordaniei
deoarece ea nu a fost de la început sub suveranitatea legitimă a niciunui stat). Ideea este susținută și
de un raport al unui comitet condus de fostul judecător al Curții Supreme, Edmund Levy, care ajunge
la concluzia că prezența Israelului în Cisiordania nu este ocupație în sensul legal al cuvântului, și prin
urmare este permisă și acceptabilă prezența așezărilor israeliene în zonă, în concordanță cu legislația
internațională30.
Pe lângă aceste considerații, un alt punct sensibil este și faptul că rezoluțiile din 2017 și 2018
menționează cuvântul Nakba („catastrofa”), care este un termen ce se referă la cei 700.000 de
palestinieni care au fugit din calea confruntărilor armate în 1948, imediat după formarea statului
evreu. Cu timpul însă, termenul a ajuns să preia sensuri noi: „catastrofa palestiniană și implicațiile
sale s-au intensificat de-a lungul timpului și au adunat noi sensuri, ce proveneau din experiențele
________________________________________________________________________________
28 Conform https://undocs.org/en/A/RES/72/13 și https://undocs.org/en/A/RES/73/18 Data ultimei accesări 12.06.2019
29 Decizia Curții Supreme de Justiție în cazul Consiliului Sătesc Beit Sourik vs. Guvernul Israelului și Comandantul
Forțelor Militare din Cisiordania, mai 2004, disponibilă la
http://www.haaretz.com/hasite/images/iht_daily/D010704/hcfen0604.rtf pagina 19 Data ultimei accesări 12.06.2019
30 Conform https://www.jpost.com/Diplomacy-and-Politics/Legal-report-on-outposts-recommends-authorization Data
ultimei accesări 12.06.2019

31 tragice ale palestinienilor în timpul exilului lor”31. În anul 2009, Ministrul Educației din Israel a
ordonat scoaterea din manualele școlare a termenului „nakba”, deoarece „este de neconceput ca în
Israel să vorbim despre formarea statului nostru ca despre o catastrofă”32. În 2011, a intrat în vigoare
Legea Principiilor Bugetare, al cărei amendament 40 a devenit cunoscut ca „Legea Nakba” deoarece
autoriza guvernul să diminueze finanțarea acordată oricărei organizații care îndeplinea unul din cinci
criterii: „ respingerea existenței statului Israel ca stat evreiesc și democratic; incitarea la rasism,
violență sau terorism ; susținerea rezistenței armate sau a unui act terorist comis de un stat dușman
sau de o organizație teroristă împotriva statului Israel; comemorarea Zilei Independenței sau a zilei
înființării statului ca o zi de doliu; vandalizarea sau desecrarea fizică a steagului sau simbolului
statului Israel”33. De notat este și faptul că în fiecare an sărbătorirea zilei Nakba (în ziua de după ziua
independenței Israelului) dă naștere unor confruntări violente, în special în zona graniței cu Fâșia
Gaza – în 2019 existând cel puțin 47 răniți de partea palestiniană34.
3.5. „Pace completă, dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu” (Rezoluția A/RES/73/89)
Rezoluția aceasta, care a fost supusă la vot doar în anul 2018 (nu și în ceilalți ani analizați)
are un text de doar un paragraf: „reiterează apelul său la atingerea fără întârziere a unei păci complete,
juste și durabile în Orientul Mijlociu, pe baza rezoluțiilor relevante ale Națiunilor Unite, inclusiv
rezoluția 2334 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU din 23 decembrie 2016, termenii de referință
de la Madrid, inclusiv principiul pământului pentru pace, Inițiativa de Pace Arabă și planificarea
Quartet, și finalul ocupației Israeliene care a început în 1967, inclusiv în Ierusalimul de Est, și
reafirmă în acest scop suportul neclintit, în concordanță cu legile internaționale, pentru soluția celor
două state – al Israelului și Palestinei, trăind alături în pace și securitate în cadrul unor granițe
recunoscute, bazate pe granițele de dinainte de 1967”35.
Această rezoluție reprezintă de fapt o reluare a paragrafului 4 din rezoluțiile intitulate
„Comitetul pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian” (Rezoluțiile
A/RES/70/12, A/RES/71/20, A/RES/72/13, A/RES/73/18). Nu vom relua aici discuțiile cu privire la
punctele diferite de vedere asupra ideii „ocupației” (a se vedea secțiunea 3.4 în acest sens). Vom
________________________________________________________________________________
31 Conform Manna', Adel. “The Palestinian Nakba and Its Continuous Repercussions.” Israel Studies, vol. 18, no. 2,
2013, pagina. 86–99. JSTOR, www.jstor.org/stable/10.2979/israelstudies.18.2.86 . Data ultimei accesări 12.06.2019
32 Conform https://www. haaretz.com/1.5080524 Data ultimei accesări 12.06.2019
33 Conform https://besacenter.org/perspectives-papers/nakba-false-narrative/ Data ultimei accesări 12.06.2019
34 Conform https://www.aljazeera.com/indepth/inpictures/nakba-day-71st-anniversary-israel-takeover-
190515143223465.html Data ultimei accesări 12.06.2019
35 Conform https://undocs.org/en/A/RES/73/89 Data ultimei accesări 12.06.2019

32 adaugă doar câteva clarificări cu privire la rezoluția 2334 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU,
menționată în text. Aceasta are 13 prevederi, dintre care prima „reafirmă că stabilirea de către Israel
a așezărilor în teritoriul palestinian ocupat din 1967, inclusiv Ierusalimul de Est, nu are nici o
validitate legală și constituie o violare flagrantă a legilor internaționale și un obstacol major în calea
obținerii unei soluții cu două state și a unei păci juste, durabile și cuprinzătoare”. Paragraful 3
„subliniază că nu va recunoaște nici o schimbare la liniile din 4 iunie 1967, inclusiv în ceea ce privește
Ierusalimul, altele decât cele stabilite între cele două părți prin negocieri”, iar paragraful 5 „face apel
la toate Statele, în lumina paragrafului 1 al acestei rezoluții, să facă distincție în chestiunile relevante
între teritoriul Statului Israel și teritoriile ocupate din 1967”36.
Chestiunea așezărilor palestiniene stabilite în Cisiordania (teritoriile palestiniene ocupate) a
fost și ea expusă în secțiunea 3.4 și nu vom reveni asupra ei.
3.6. „Divizia pentru drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului” (Rezoluțiile
A/RES/70/13, A/RES/71/21, A/RES/72/11, A/RES/73/21)
Principalele prevederi dintre cele 7 ale acestei rezoluții sunt următoarele:
– „4. Cere Diviziei, în special, să continue să monitorizeze evoluțiile relevante pentru
chestiunea Palestinei, să organizeze întâlniri internaționale și conferințe în diferite regiuni, cu
participarea tuturor sectoarelor comunității internaționale, și să se asigure, în cadrul resurselor
existente, de continua participare a persoanelor eminente și a experților internaționali la aceste
întâlniri și conferințe, fiind invitați la același nivel cu membrii Comitetului ; să stabilească legătura și
să coopereze cu societatea civilă și parlamentarii, inclusiv prin Grupul de Lucru al Comitetului și
platforma sa asociată „Platforma ONU pentru Palestina”, să dezvolte și să extindă site-ul internet
„Întrebări pentru Palestina” („Questions for Palestine”) și colecția de documente a Sistemului
Informațional al Națiunilor Unite asupra Chestiunii Palestinei, să pregătească și să disemineze pe
scară largă publicațiile listate în paragraful 72 al raportului Comitetului, în limbile oficiale relevante
ale Națiunilor Unite, și materialele informative asupra diverselor aspecte cu privire la chestiunea
Palestinei, și să dezvolte și să îmbunătățească programul de formare anual pentru angajații Guvernului
Palestinian drept contribuție la eforturile de îmbunătățire a capacitații palestiniene ”;
– „5. De asemenea cere Diviziei, ca parte a observării Zilei Internaționale de Solidaritate cu
Poporul Palestinian pe 29 noiembrie, să continue să organizeze, sub patronajul Comitetului, o
expoziție anuală pe tema drepturilor palestiniene sau un eveniment cultural în colaborare cu Misiunea
________________________________________________________________________________
36 Textul complet al rezoluției este disponibil în arhivele ONU https://undocs.org/S/RES/2334(2016) Data ultimei
accesări 12.06.2019

33 de Observator Permanent al Statului Palestina la Națiunile Unite, și încurajează Statele Membre să
continue să ofere cea mai largă susținere și publicitate pentru marcarea Zilei Solidarității ”;
– „6. Cere Secretarului General să asigure cooperarea continuă cu Divizia a diverselor entități
din sistemul Națiunilor Unite care au în program componente ce adresează diversele aspecte ale
chestiunii Palestinei și situația din Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est”37.
În afară de actualizarea numărului paragrafului menționat la alineatul 4, care reia paragraful
din raportul Comitetului ce prezintă lista de documente pregătite de către Comitet în scopul
diseminării, textul rezoluției este identic în toți cei patru ani analizați. Documentele la care face
referire paragraful în chestiune sunt următoarele:
– un buletin anual cu privire la acțiunile luate de către sistemul Națiunilor Unite și organizațiile
interguvernamentale relevante cu privire la chestiunea Palestinei;
– rapoartele întâlnirilor și conferințelor internaționale organizate sub auspiciile Comitetului;
– o compilație anuală a rezoluțiilor și deciziilor Adunării Generale, Consiliul de Securitate,
Consiliul Economic și Social și Consiliul Drepturilor Omului cu privire la chestiunea Palestinei38.
Pe lângă chestiunea teritoriilor palestiniene ocupate, cu care Israelul nu este de principiu de
acord (a se vedea secțiunea 3.4), Ziua Internațională de Solidaritate cu Poporul Palestinian este de
obicei prilej pentru diverse declarații cu care Israelul nu este de acord. De exemplu, cu această ocazie
în anul 2018, Secretarul General al ONU a rostit un discurs care menționa că face apel la liderii celor
două țări pentru a restaura promisiunea „a două state trăind alături în pace și securitate, îndeplinind
aspirațiile legitime naționale ale ambelor popoare, cu granițe bazate pe liniile din 1967 și Ierusalimul
ca și capitală a ambelor state – Ierusalimul de Est fiind capitala poporului palestinian. Este singurul
mod de a asigura drepturile inalienabile ale poporului palestinian. Este singura opțiune pentru o pace
completă și justă”39. Iar în 2014, cu aceeași ocazie, tot Secretarul General al ONU a declarat că
„gradul distrugerilor provocate de armata israeliană a lăsat întrebări profunde cu privire la respectarea
________________________________________________________________________________
37 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/13 , https://undocs.org/en/A/RES/71/21 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/11 și https://undocs.org/en/A/RES/73/21 Data ultimelor accesări 12.06.2019
38 Conform copiei raportului Comisiei din anul 2018, disponibil la https://undocs.org/A/73/35 Pagina 27. Data ultimei
accesări 12.06.2019
39 Conform
https://reliefweb.int/sites/reliefweb.int/files/resources/SG%20Remarks%20on%20the%20International%20Day%20
of%20Solidarity%20with%20the%20Palestinian%20People%20-%2028%20November%202018.pdf Data ultimei
accesări 12.06.2019

34 proporționalității și a generat apeluri largi pentru asumarea responsabilității”40. Iar cu doar câțiva ani
înainte, în 2011, la același tip de eveniment s-a proiectat filmul „ Țara vorbește arabă” (The Land
Speaks Arabic), care susține că statul Israel s-a format printr-o purificare etnică a palestinienilor de
către sioniști, iar Secretarul General al ONU a făcut referire în discursul său la „ocupația care a început
în 1967”41. Astfel, chiar și această sărbătoare este un prilej pentru reluarea unor teme cu care Israelul
și-a exprimat deja dezacordul.
3.7. „Practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian din
Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est” (Rezoluțiile A/RES/70/90,
A/RES/71/98, A/RES/72/87, A/RES/73/99)
Principalele prevederi ale acestei rezoluții sunt următoarele:
„1. Reiterează că toate măsurile și acțiunile întreprinse de Israel, Puterea ocupatoare, în
Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est, cu violarea prevederilor relevante ale
Convenției de la Geneva cu privire la Protecția Persoanelor Civile pe Timp de Război, din 12 august
1949, și contrare rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate, sunt ilegale și nu au validitate;
2. Cere ca Israelul, Puterea ocupatoare, să înceteze toate practicile și acțiunile care violează
drepturile poporului palestinian, inclusiv omorârea și rănirea civililor, și distrugerea și confiscarea
proprietăților civile, inclusiv demolările de case, inclusiv în cazul în care acestea sunt efectuate ca o
pedeapsă colectivă cu violarea legislației umanitare internaționale, și să respecte în întregime
legislația drepturilor omului și să se achite de obligațiile sale legale în această privință, inclusiv în
concordanță cu rezoluțiile relevante ale Națiunilor Unite;
3. De asemenea cere ca Israelul, Puterea ocupatoare, să se conformeze în întregime
prevederilor celei de-a Patra Convenții de la Geneva din 1949, și să înceteze imediat toate măsurile
luate cu violarea și nerespectarea acestei Convenții ;
4. Face apel la măsuri urgente menite să asigure siguranța și protecția populației civile
palestiniene în Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est, în concordanță cu
prevederile relevante ale legislației umanitare relevante și după cum o cere Consiliul de Securitate în
rezoluția sa 904 (1994) din 18 martie 1994;
5. Face de asemenea apel la completa cooperare a Israelului cu raportorii speciali relevanți și
alte mecanisme și cereri relevante ale Consiliului Drepturilor Omului, inclusiv facilitarea accesului
________________________________________________________________________________
40 Conform https://www.jpost.com/Arab-Israeli-Conflict/UN-marks-International-Day-of-Solidarity-with-Palestinians-
382749 Data ultimei accesări 12.06.2019
41 Conform https://www.bnaibrith.org/press-releases/un-sponsored-day-of-solidarity-with-the-palestinian-people-
promotes-anti-israel-agenda-not-progress-toward-peace1 Data ultimei accesări 12.06.2019

35 în Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv în Ierusalimul de Est, pentru monitorizarea și raportarea cu
privire la situația drepturilor omului di n interior;
6. Cere ca Israelul, Puterea ocupatoare, să înceteze toate activitățile sale în așezări, construirea
zidului sau orice alte măsuri menite să altereze caracterul, statusul și compoziția demografică a
Teritoriului Palestinian Ocupat, inclusiv în și în jurul Ierusalimului de Est, toate acestea (printre altele)
afectând în mod grav și în mod negativ drepturile omului ale poporului palestinian și perspectivele
obținerii fără întârziere a unui sfârșit al ocupației israeliene ce a început în 1967 și a unui acord de
pace just, durabil și cuprinzător între părțile palestiniană și israeliană ;
7. Face apel, în concordanță cu legislația internațională, la acordarea urgentă de atenție față
de starea și drepturile deținuților și prizonierilor palestinieni în închisorile israeliene, și face apel la
eforturi între cele două părți pentru eliberarea continuă a prizonierilor și deținuților, și de asemenea
face apel la respectarea Regulilor Minimale Standard de Tratament ale Prizonierilor, ale Națiunilor
Unite, (Regulile Nelson Mandela), și Regulile Națiunilor Unite pentru Tratamentul Prizonierilor
Femei, și Măsurile Non-custodiile pentru Infractorii Femei (Regulile Bangkok);
8. Condamnă toate actele de violență, inclusiv toate actele teroriste, provocările, incitările și
distrugerile, mai ales folosirea excesivă de forță de către forțele ocupatoare israeliene împotriva
civililor palestinieni, mai ales în Fâșia Gaza, care au provocat pierderi importante de vieți, inclusiv
printre mii de copii și femei, stricăciuni și distrugeri ale caselor, proprietăților economice, industriale
și agricole, infrastructurii vitale, inclusiv rețelelor de apă, sanitație și electricitate, siturilor religioase
și instituțiilor publice, inclusiv spitalelor și școlilor și facilităților aparținând Națiunilor Unite, și
pământurilor agricole, și disloca rea internă pe scară largă a civililor;
9. Exprimă o profundă îngrijorare cu privire la lansarea de rachete împotriva zonelor civile
israeliene, ce au rezultat în pierderi de vieți omenești sau răniri ;
10. Reiterează cererea sa pentru implementarea completă a rezoluției Consiliului de Securitate
1860 (2009);
11. Cere ca Israelul, Puterea ocupatoare, să se supună obligațiilor sale legale conform
legislației internaționale, după cum este menționat în opinia consultativă exprimată pe 9 iulie 2004
de către Curtea Internațională de Justiție, și după cum o cer rezoluțiile Adunării Generale ES-10/15
și ES-10/13 din 21 octombrie 2003, și să înceteze imediat construirea unui zid în Teritoriul Palestinian
Ocupat, inclusiv în și în jurul Ierusalimului de Est, să dezmembreze imediat structura situată în acel
loc, să revoce sau să lase fără putere orice acte legislative și regulatorii care privesc aceasta, și să
ofere despăgubiri pentru tot prejudiciul creat de construirea zidului, care a încălcat în mod grav
drepturile omului și condițiile socioeconomice de trai ale poporului palestinian;

36 12. Reiterează nevoia de respect față de unitatea teritorială, proximitatea și integritatea
întregului Teritoriu Palestinian Ocupat, și de garanții cu privire la libera trecere a persoanelor și
bunurilor în teritoriile palestiniene, inclusiv tranzitul în și dinspre Ierusalimul de Est, în și dinspre
Fâșia Gaza, între Cisiordania și Fâșia Gaza, și în și dinspre lumea exterioară;
13. Face apel la Israel, Puterea ocupatoare, să înceteze impunerea de închideri prelungite și
restricții economice și de tranzit, inclusiv acelea care să reprezinte o blocadă a Fâșiei Gaza, și în
această privință să implementeze în întregime Acordul cu privire la Mobilitate și Acces și Principiile
Agreate pentru Trecătoarea Rafah, amândouă datând din 15 noiembrie 2005, pentru a permite
tranzitul susținut și regulat al persoanelor și al bunurilor, și pentru accelerarea unei reconstrucții
masive și mult întârziate a Fâșiei Gaza și relansarea sa economică, luând notă de recentul acord
tripartit mediat de Națiunile Unite în această privință;
14. Îndeamnă Statele Membre să continue să ofere asistență de urgență poporului palestinian,
pentru a diminua criza financiară și situația socioeconomică și umanitară gravă, mai ales în Fâșia
Gaza;
15. Accentuează nevoia de a conserva și a dezvolta instituțiile palestiniene și infrastructura,
pentru oferirea de servicii publice vitale populației civile palestiniene și promovarea drepturilor
omului, inclusiv drepturile civile, politice, economice, sociale și culturale, și salută în acest sens
crearea guvernului palestinian de uniune națională, sub conducerea Președintelui Mahmoud Abbas,
în concordanță cu angajamentele Organizației pentru Eliberarea Palestinei și principiile Quartet;
16. Îndeamnă toate Statele și agențiile specializate și organizațiile din sistemul Națiunilor
Unite să continue să susțină și să ofere asistență poporului palestinian în realizarea timpurie a
drepturilo r lor umane inalienabile, inclusiv dreptul la autodeterminare;
17. Cere Secretarului General să raporteze în fața Adunării Generale la cea de-a 71-a sesiune
a sa cu privire la implementarea prezentei rezoluții”42.
Textele rezoluțiilor din cei patru ani sunt similare, cu diferența importantă că, dacă în
versiunile din 2015, 2016 și 2017 ale textului se discuta despre „exprimarea îngrijorării profunde cu
privire la lansarea de rachete asupra zonelor civile israeliene”, în 2018 această frază a fost schimbată
cu „de asemenea condamnă toate actele de violență ale grupurilor militante sau armate, inclusiv
lansarea de rachete asupra zonelor civile israeliene”. Schimbarea de nuanță este importantă deoarece
până atunci rezoluția „condamna” violența israeliană, dar era doar „îngrijorată” cu privire la violența
palestiniană – contează deci această echilibrare subtilă a balanței prin schimbarea cuvintelor.
________________________________________________________________________________
42 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/90 , https://undocs.org/en/A/RES/71/98 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/87 și https://undocs.org/en/A/RES/73/99 Data ultimelor accesări 12.06.2019

37 Mare parte din subiectele acestei rezoluții au fost deja tratate în paginile precedente. Ne vom
opri doar asupra a două aspecte: paragraful cu privire la schimburile de prizonieri și deținuți din
închisorile israeliene, și chestiunea principiilor Quartet (care apare ca motiv recurent în mai multe
rezoluții ONU pe această temă).
Principiile Quartet, stabilite la 30 septembrie 2006 de către ONU, Uniunea Europeană,
Federația Rusă și Statele Unite, au în vedere câteva puncte fundamentale:
– în primul rând, mențiunea extrem de importantă că „toți membrii viitorului guvern
palestinian trebuie să fie dedicați non-violenței, recunoașterii Israelului și acceptării acordurilor și
obligațiilor stabilite precedent ”;
– în al doilea rând, „a făcut apel la Autoritatea Palestiniană pentru a asigura menținerea legii
și ordinii publice, a preveni atacurile teroriste și a dezmembra infrastructura folosită în acte teroriste ”;
– în al treilea rând stabilește că „în mod inevitabil asistența viitoare față de orice nou Guvern
va fi revizuită de donatori în funcție de angajamentul acelui Guvern față de principiile non-violenței,
recunoașterii Israelului și de acceptarea acordurilor și obligațiilor stabilite precedent ”;
– în ultimul rând „reiterează punctul său de vedere cu privire la faptul că expansiunea
așezărilor trebuie să înceteze , își reexprimă îngrijorarea cu privire la ruta barierei de securitate, și ia
notă de declarațiile recente ale premierului interimar Ehud Olmert cu privire la continuarea de către
Israel a dezmembrării avanposturilor neautorizate”43.
Cele patru mari puteri cer deci autorităților palestiniene, prin aceste principii, câteva lucruri
fundamentale dar greu de acceptat pentru aceștia, și care nu mai fuseseră cerute oficial până atunci:
în primul rând este vorba de recunoașterea Israelului și de angajamentul la non-violență, iar în al
doilea rând de condiționarea ajutorului extern de aceste angajamente. Deși Palestina a recunoscut
formal Israelul în 1993 o dată cu semnarea acordurilor de la Oslo, acceptarea în practică a existenței
și mai ales a dreptului de a exista al Israelului au fost întotdeauna mai problematice. În 2010, liderul
Hamas Ismail Haniyeh, aflat la putere în Fâșia Gaza, a declarat că „am spus-o acum 5 ani și o spunem
din nou acum… nu vom recunoaște Israelul niciodată, niciodată, niciodată”44. Peste patru ani, un
purtător de cuvânt al guvernului Hamas declara că „ideea că Hamas va recunoaște Israelul este de
neconceput”45, iar în 2017 liderul Hamas din Gaza, Yahya Sinwar, declara că „A trecut vremea în care
________________________________________________________________________________
43 Conform https://unispal.un.org/UNISPAL.NSF/0/354568CCE5E38E5585257106007A0834 Data ultimei accesări
12.06.2019
44 Conform https://www.reuters.com/article/us-palestinians-hamas/hamas-leader-says-group-will-never-recognize-
israel-idUSTRE6BD2XW20101214 Data ultimei accesări 12.06.2019
45 Conform https://www.timesofisrael.com/hamas-official-denies-group-could-recognize-israel/ Data ultimei accesări
12.06.2019

38 Hamas discuta despre recunoașterea Israelului. Discuția acum este despre când vom distruge complet
Israelul”46. Nici Organizația pentru Eliberarea Palestinei a lui Mahmoud Abbas, partenera de
guvernare a Hamas, nu s-a lăsat mai prejos în declarații ; ambasadorul lor în India declara în 2011 că
„ei [n.a. – israelienii] fac o greșeală comună, sau o concepție greșită cu care se păcălesc singuri, și
anume presupunând că Fatah îi acceptă și recunoaște dreptul statului lor de a exista, și că doar Hamas
îi urăște și nu recunoaște dreptul statului lor la existență. Ei ignoră faptul că acest stat, bazat pe o
construcție sionistă inventată, nu a avut niciodată vreun drept de a exista. […] Nu există doi
palestinieni care să nu fie de acord asupra faptului că Israelul există, iar recunoașterea sa e doar o
reafirmare a evidențelor, dar recunoașterea dreptului său la existență e cu totul altceva, diferit de
recunoașterea existenței sale fizice”47.
Paragraful 7 al rezoluției analizate face apel la „eforturi între cele două părți pentru eliberarea
continuă a prizonierilor și deținuților”, iar legat de acest punct trebuie să amintim multiplele
schimburi de prizonieri efectuate de Israel după 1948, totalizând peste 5.000 de palestinieni și arabi
eliberați în schimbul a 19 cetățeni israelieni. Există însă temeri ca această politică de schimburi a
Israelului să dea naștere unui cerc vicios care să funcționeze în defavoarea sa: „Valoarea izbitor de
disproporționată atribuită de Israel, și poate și de alte țări iudeo – creștine, soldaților săi permite
dușmanilor care nu împărtășesc acele ideologii să obțină câștiguri pe termen lung. În cele din urmă,
pentru puterea cea mai mare, adică de exemplu Israelul în cazul Războiului din 1973, schimburile de
prizonieri scad intimidarea, încurajează răpirile viitoare, pun în pericol viețile celor care sunt luați
ostatici de grupările teroriste, și încurajează apariția de recrutări de noi membri, donații și susținere
față de armatele și organizațiile inamice”48. Referința la valoarea disproporționată are în vedere mai
ales câteva schimburi, cum ar fi cel din 1983 când 4.700 arabi (palestinieni și libanezi) au fost eliberați
în schimbul a 6 prizonieri israelieni, 1.150 palestinieni în schimbul a 3 israelieni în 1985 sau 1.027
palestinieni pentru un singur soldat în 2011 (cazul lui Gilad Shalit, poate cel mai celebru dintre
schimburile Israelului)49. Cel mai recent caz are în vedere eliberarea a doi prizonieri sirieni după ce
rămășitele unui soldat capturat în 1982 în Liban au fost returnate Israelului într-un aranjament
neoficial mediat de Rusia50. La începutul acestui an, au apărut (la televiziunea Al-Quds afiliată
________________________________________________________________________________
46 Conform https://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-5031078,00.html Data ultimei accesări 12.06.2019
47 Conform http://palwatch.org/main.aspx?fi=157&doc_id=5905 Data ultimei accesări 12.06.2019
48 Alexander Bligh, „Israeli Prisoner of War Policies from the 1949 Armistice to the 2006 Kidnappings”, ed. Lexington
Books, Lanham (Maryland, SUA), 2017, pagina 204
49 Conform https://www.timesofisrael.com/the-5-most-lopsided-prisoner-swaps-in-israeli-history/ Data ultimei accesări
12.06.2019
50 Conform http://www.israelnationalnews.com/News/News.aspx/262319 Data ultimei accesări 12.06.2019

39 Hamas) știri cu privire la o negociere a unui schimb de prizonieri dintre Hamas și Israel, pentru
returnarea rămășitelor a doi soldați israelieni decedați în timpul operațiunii din Gaza din 2014, însă
deocamdată nu a existat confirmare oficială asupra acestui subiect51.
Israelul a fost însă ținta multor acuzații din partea comunității internaționale cu privire la
modul în care își tratează prizonierii din închisori. Un raport de 64 pagini publicat de Amnesty
Internațional în 2012 acuză Israelul de reținerea palestinienilor în închisori fără o acuzație formală
împotriva lor, sau pe baza unor ordine de arestare reînnoibile periodic, cea ce a condus în aprilie 2012
la un protest în masă în care aproximativ 2.000 deținuți palestinieni au făcut greva foamei cerând
condiții mai bune de detenție, eliminarea deținerii în izolare în timpul închisorii, vizite familiale și
eliminarea detenției administrative52. Raportul mai acuză Israelul și de faptul că „mulți, dacă nu chiar
majoritatea deținuților palestinieni, au fost supuși torturii sau altor rele tratamente, mai ales în cadrul
interogatoriilor oficiate de ISA (Israeli Security Agency) […]. Metodele raportate către Amnesty
Internațional și alte organizații includ încătușarea și legarea dureroasă, imobilizarea în poziții de stres,
lipsa somnului, folosirea amenințărilor împotriva membrilor familiei, amenințări și abuzuri verbale.
Interogatoriile sub tortură pot dura săptămâni, iar deținutului i se refuză accesul la un avocat. Conform
rapoartelor, tortura și alte rele tratamente sunt des aplicate de către și cu complicitatea personalului
medical”53. Un raport al Parlamentului European din 2013 aduce același tip de acuzații, inclusiv faptul
că deținuții sunt ținuți la izolare uneori și timp de 10 ani54.
Cu toate acestea, un raport publicat anul acesta de către Oficiul Apărării Publice (Public
Defense Office), ce are la bază concluzii în urma unor vizite surpriză ale angajaților oficiului în
diverse închisori din Israel în perioada 2017-2018, ajunge la concluzia că tratamentul inuman aplicat
deținuților este „larg răspândit” în Israel: prizonierii sunt percheziționați fără motiv, ca măsură
punitivă, sunt legați de paturi (tot ca măsură punitivă), nu primesc haine curate, au condiții insalubre
în celule (toalete stricate, ferestre sigilate, lipsa aerisirii și a aerului condiționat), ziduri afectate de
________________________________________________________________________________
51 Conform https://www. haaretz.com/israel-news/.premium-report-israel-hamas-negotiating-prisoner-exchange-as-part-
of-long-term-calm-deal-1.7082687 Data ultimei accesări 12.06.2019
52 Conform raportului oficial „Starved of Justice. Palestinians Detained Without Trial by Israel”, pagina 5
https://www.amnestyusa.org/files/israelopt_starved_of_justice_060612-final.pdf . Data ultimei accesări 12.06.2019
53 Conform raportului oficial „Starved of Justice. Palestinians Detained Without Trial by Israel”, pagina 22
https://www.amnestyusa.org/files/israelopt_starved_of_justice_060612-final.pdf . Data ultimei accesări 12.06.2019
54 Conform raportului oficial „Violating international legal obligations: Israel's treatment of Palestinian prisoners”,
pagina 4, http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/briefing_note/join/2013/491484/EXPO-
AFET_SP%282013%29491484_EN.pdf Data ultimei accesări 12.06.2019

40 igrasie și pe cale să se prăbușească, infestare cu șobolani, șoareci, gândaci și ploșnițe, spatii prea mici
în celule (mai puțin de 3m2 per prizonier), etc55.
3.8. „Așezările israeliene din teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est
și Golanul sirian ocupat” (Rezoluțiile A/RES/70/89, A/RES/71/97, A/RES/72/86, A/RES/73/98)
Principalele prevederi ale acestei rezoluții sunt următoarele:
– „1. Reafirmă că așezările israeliene în Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv în Ierusalimul
de Est, și în Golanul sirian ocupat, sunt ilegale și un obstacol pentru pace și dezvoltare economică și
socială;
2. Face apel la Israel să accepte aplicabilitatea de jure a Convenției de la Geneva cu privire la
protecția persoanelor civile în timp de război, din 12 august 1949, asupra Teritoriului Palestinian
Ocupat, inclusiv a Golanului sirian ocupat și să respecte cu scrupulozitate prevederile Convenției, în
mod special articolul 49, și să se supună tuturor obligațiilor cerute prin legislația internațională și să
înceteze imediat toate acțiunile care cauzează alterarea caracterului, statutului și compoziției
demografice a Teritoriului Palestinian Ocupat, inclusiv a Ierusalimului de Est și a Golanului sirian
ocupat;
3. Reiterează cererea de a înceta imediat și complet toate activitățile Israelului în așezări în tot
Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est, și în Golanul sirian ocupat, și face apel în
acest scop la implementarea pe deplin a tuturor rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate,
inclusiv (printre altele) rezoluțiile 446 (1979), 452 (1979) din 20 iulie 1979, 465 (1980), 476 (1980)
și 1515 (2003) din 19 noiembrie 2003;
4. Accentuează faptul că o încetare completă a activităților israeliene în așezări este esențială
pentru salvarea soluției celor două state, pe baza granițelor de dinainte de 1967;
5. Cere Israelului, Puterea ocupatoare, să se conformeze obligațiilor legale menționate în
opinia consultativă a Curții Internaționale de Justiție din 9 iulie 2004;
6. Reiterează apelul pentru prevenirea tuturor actelor de violență, distrugere, hărțuire și
provocare de către coloniștii israelieni, în special împotriva civililor palestinieni și a proprietăților lor,
inclusiv situri istoric e și religioase și inclusiv în Ierusalimul de Est ocupat, și terenuri agricole;
7. Face apel la asumarea răspunderii pentru acțiunile ilegale ale coloniștilor israelieni în
Teritoriul Palestinian Ocupat, și în acest scop accentuează nevoia implementării rezoluției 904 (1994)
a Consiliului de Securitate, în care Consiliul face apel la Israel, Puterea ocupatoare, să continue să ia
________________________________________________________________________________
55 Conform https://www.timesofisrael.com/report-finds-inhumane-treatment-of-inmates-widespread-in-israeli-prisons/
Data ultimei accesări 12.06.2019

41 și să implementeze măsuri, inclusiv confiscarea armelor, menite să prevină acte ilegale de violență
ale coloniștilor israelieni, și face apel la luarea unor măsuri pentru garantarea siguranției și a protecției
pentru civilii palestinieni în teritoriul ocupat;
8. Accentuează responsabilitatea Israelului, Puterea ocupatoare, să investigheze toate actele
de violență ale coloniștilor împotriva civililor palestinieni și proprietățile lor, și să asigure răspunderea
pentru aceste acte;
9. Încurajează toate Statele și organizațiile internaționale să continue urmărirea activă a
politicilor ce au ca scop asigurarea respectării obligațiilor lor în conformitate cu legislația
internațională cu privire la practicile și măsurile israeliene ilegale din Teritoriul Palestinian Ocupat,
inclusiv Ierusalimul de Est, mai ales activitățile cu privire la așezările israeliene;
10. Amintește, cu această ocazie, declarația din 15 iulie 1999 și declarațiile adoptate pe 5
decembrie 2001 și 17 decembrie 2014 de către Conferința Înaltelor Părți Contractante ale celei de-a
Patra Convenții de la Geneva cu privire la măsuri pentru a aplica această Convenție în Teritoriul
Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est, și salută inițiativele în această direcție ale Statelor
partenere, atât individual cât și colectiv, în concordanță cu articolul 1 al Convenției, cu scopul
asigurării respectării Convenției ;
11. Face apel la organismele relevante ale Națiunilor Unite să ia toate măsurile și acțiunile
necesare în cadrul mandatelor lor pentru asigurarea respectarea pe de-a întregul și conformitatea cu
rezoluția 17/4 a Consiliului Drepturilor Omului din 16 iunie 2011, cu privire la principiile călăuzitoare
pentru societăți și pentru drepturile omului, și alte legi și standarde internaționale relevante, și să
asigure implementarea cadrului de referință „Protecție, Respect și Remediere”, care stabilește un
standard global pentru respectarea drepturilor omului în relație cu activitățile de afaceri legate de
așezările israeliene din Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est;
12. Cere Secretarului General să raporteze Adunării Generale la cea de-a 71-a sesiune a sa cu
privire la implementarea prezentei rezoluții”56.
În anul 2016, articolul 4 a fost modificat prin textul „Face apel la luarea în considerare a
măsurilor de tragere la răspundere, în concordanță cu legislația internațională, în cazul nerespectării
continue a acestor principii, accentuând faptul că aplicarea și respectarea legislației umanitare
internaționale și a legislației internaționale cu privire la drepturile omului este o piatră de temelie
pentru pacea și securitatea din regiune ”; iar apoi este introdus un nou articol cu textul „accentuează
faptul că o încetare completă a activităților israeliene în colonii este esențială pentru salvarea soluției
________________________________________________________________________________
56 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/89 . Data ultimei accesări 12.06.2019

42 celor două state pe baza granițelor de dinainte de 1967, și cere să fie făcuți imediat pași pozitivi pentru
inversarea trendurilor negative din teren, care pun în pericol viabilitatea soluției celor două state”57.
În 2017 și 2018, textul a fost din nou modificat, introducându-se noi articole și reformulându-
se altele în termeni mult mai duri:
„4. Reamintește afirmația Consiliului de Securitate, în rezoluția sa 2334 (2016), că nu va
recunoaște nici o modificare a liniilor din 4 iunie 1967, inclusiv cu privire la Ierusalim, altele decât
cele agreate de cele două părți prin negocieri;
5. Condamnă activitățile din așezările din Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul
de Est și Golanul sirian ocupat, și orice activitate cu privire la confiscarea de pământ, perturbarea
traiului persoanelor protejate, transferul forțat al civililor și anexarea de facto a pământurilor ;
14. De asemenea amintește că rezoluția 2334 (2016) a Consiliului de Securitate face apel la
toate Statele să facă distincție, în tranzacțiile lor, între teritoriul Statului Israel și teritoriile ocupate
după 1967;
15. Cere tuturor Statelor, în concordanță cu obligațiile stabilite de legislația internațională și
rezoluțiile relevante, și amintind de opinia consultativă a Curții Internaționale de Justiție din 9 iulie
2004, să nu ofere ajutor sau asistență în menținerea situației create de activitățile ilegale din așezări”58.
Viziunea Israelului cu privire la așezări și la aplicabilitatea Convenției de la Geneva a fost
deja arătată în secțiunile precedente. Dorim însă să atragem atenția asupra transformării viziunii ONU
de-a lungul celor patru ani studiați, de la a „cere” Israelului să înceteze activitățile din așezări în 2015
până la a le „condamna” în 2017 – 2018. În plus, în ultimii doi ani, noul articol 5 aduce în discuție
„transferul forțat” al civililor (ceea ce ar pune Israelul în mod clar în perimetrul de aplicabilitate al
celei de-a Patra Convenții de la Geneva). Într-un articol explicativ pe site-ul Ambasadei sale în
Japonia, Guvernul Israelului explică faptul că așezările din Cisiordania sunt ori orașe care au existat
de pe vremea Imperiului Otoman (de tipul Hebronului), altele au fost create pe vremea mandatului
britanic, înainte de formarea statului Israel (zona Mării Moarte, sau Gush Etzion la nord de Ierusalim),
altele au fost construite pe locuri unde populația evreiască își avea reședința cu secole în urmă
(afirmând legătura cu evenimentele din Biblie) sau pe locuri unde evreii au fost evacuați de către
arabi. Articolul 49(6) al Convenției, care interzice transferul de populație către un loc cucerit cu
armele „nu trebuie interpretat ca interzicând întoarcerea voluntară a indivizilor către orașele și satele
din care ei sau strămoșii lor au fost strămutați cu forța. De asemenea, nu interzice nici mișcarea
populației spre pământ care nu se afla sub suveranitatea legitimă a nici unui stat și care nu este
________________________________________________________________________________
57 Conform https://undocs.org/en/A/RES/71/97 Data ultimei accesări 12.06.2019
58 Conform https://undocs.org/en/A/RES/72/86 și https://undocs.org/en/A/RES/73/98 Data ultimei accesări 12.06.2019

43 proprietate privată”. Ambasada continuă să explice că, și în situația în care așezările nu ar respecta
articolul 49(6), „nu se poate spune că violarea acelui articol constituie ‘încălcări grave’ sau ‘crime de
război’ – aceste noțiuni fiind introduse abia ulterior, în 1977, prin Protocoalele Adiționale, ca rezultat
al presiunii din partea statelor arabe, și nu au fost semnate de Israel și de alte State, și nu reflectă
cutuma legii internaționale”59.
3.9. „Ierusalim” (Rezoluțiile A/RES/70/16, A/RES/71/25, A/RES/72/15, A/RES/73/22)
Prevederile acestei rezoluții sunt următoarele:
„1. Reiterează hotărârea că orice acțiune întreprinsă de Israel, Puterea ocupatoare, pentru a- și
impune legile, jurisdicția și administrația în Orașul Sfânt al Ierusalimului sunt ilegale și prin urmare
nule și neavenite și lipsite de orice validitate , și face apel la Israel să înceteze imediat orice fel de
astfel de măsuri ilegale și unilaterale;
2. Accentuează faptul că o soluție completă, justă și durabilă la chestiunea Ierusalimului ar
trebui să ia în considerare îngrijorările legitime atât ale parții palestiniene cât și israeliene, și să
includă prevederi garantate internațional pentru a asigura libertatea de religie și conștiință a
locuitorilor săi, precum și accesul permanent, liber, și neîngrădit la locurile sfinte de către oameni de
toate religiile și naționalitățile ;
3. De asemenea accentuează nevoia ca cele două părți să se comporte cu calm și cumpătare și
să se abțină de la acțiuni provocatoare, incitare și retorică inflamatoare, mai ales în zonele de
sensibilitate religioasă și culturală, și își exprimă îngrijorarea profundă mai ales cu privire la recenta
serie de incidente negative din Ierusalimul de Est;
4. Face apel la respectarea status quo-ului istoric la locurile sfinte din Ierusalim, inclusiv
Haram Al-Sharif, prin cuvânt și prin practică, și îndeamnă toate părțile să lucreze imediat și în mod
colaborator la dezamorsarea tensiunilor și oprirea tuturor provocărilor, incitărilor și violenței la
locurile sfinte din oraș;
5. Cere Secretarului General să raporteze Adunării Generale la cea de-a 71-a sesiuni a sa cu
privire la implementarea prezentei rezoluții”60.
________________________________________________________________________________
59 Conform https://embassies.gov.il/tokyo-en/AboutIsrael/the-middle-east/Pages/Israeli-Settlements-and-International-
Law.aspx Data ultimei accesări 12.06.2019
60 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/16 , https://undocs.org/en/A/RES/71/25 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/15 și https://undocs.org/en/A/RES/73/22 Data ultimei accesări 12.06.2019

44 Desigur că ideea asigurării libertății religioase și a accesului liber la locurile sfinte din
Ierusalim este una pozitivă. Care ar putea fi atunci motivele pentru care Israelul și anumiți aliați ai
săi votează împotriva acestei rezoluții?
Pe de o parte, Israelul continuă să fie considerat „putere ocupatoare”, ceea ce contravine
poziției oficiale a statului cu privire la evenimente. Pe de altă parte, Muntele Templului este la fel de
sfânt pentru evrei ca și pentru arabi, iar referirea la respectiva construcție doar prin numele său arab
(Haram Al Sharif), lăsând la o parte denumirea sa internațională (Temple Mount) sau ebraică (Har
HaBayit) dă impresia alinierii cu retorica doar a uneia dintre părți, în locul păstrării unei poziții neutre
așa cum se așteaptă de la un organism internațional.
Problema principală a Israelului cu această rezoluție vine însă din preambul, acolo unde se
menționează că „toate măsurile legislative și administrative și acțiunile luate de Israel, Puterea
ocupatoare, care au alterat sau încercat să altereze caracterul și statutul Orașului Sfânt al
Ierusalimului, mai ales așa-numita ‘Lege de Bază’ cu privire la Ierusalim și proclamarea Ierusalimului
ca și capitală a Israelului, au fost nule și neavenite și trebuie să fie revocate fără întârziere. Reamintim
și rezoluțiile Consiliului de Securitate cu privire la Ierusalim, inclusiv rezoluția 478 (1980) din 20
august 1980, în care Consiliul, printre altele, a decis să nu recunoască ‘Legea de Bază’ a
Ierusalimului”. Pe lângă aceasta, preambulul rezoluției își exprimă de asemenea „îngrijorarea cu
privire la excavările israeliene efectuate în Orașul Vechi al Ierusalimului, inclusiv în sau în jurul
locurilor sfinte”61.
Printre prevederile cu care ONU își susține poziția pe această temă (menționate în
argumentația din preambul), amintim:
– Rezoluția Consiliului de Securitate 478 (1980) afirmă că obținerea unui teritoriu prin forță
este inadmisibilă și că „punerea în aplicare a ‘Legii de bază’ de către Israel constituie o violare a legii
internaționale și nu afectează aplicarea continuă a Convenției de la Geneva cu privire la Protecția
Persoanelor Civile pe Timp de Război din 12 august 1949, în teritoriile palestiniene și celelalte
teritorii arabe ocupate, inclusiv Ierusalimul” și că „această acțiune constituie un obstacol serios în
calea obținerii unei păci complete, juste și durabile în Orientul Mijlociu”62;
– Rezoluția 36/120 din decembrie 1981 notează la secțiunea D că „cere Israelului să se retragă
complet și necondiționat din toate teritoriile palestiniene și arabe ocupate din iunie 1967, inclusiv
________________________________________________________________________________
61 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/16 , https://undocs.org/en/A/RES/71/25 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/15 și https://undocs.org/en/A/RES/73/22 Data ultimei accesări 12.06.2019
62 Conform https://undocs.org/S/RES/478(1980) Data ultimei accesări 12.06.2019

45 Ierusalim, lăsând intacte toate proprietățile și serviciile” și reafirmă prevederile rezoluției precedente
478 (1980) a Consiliului de Securitate cu privire la nerecunoașterea Ierusalimului drept capitală63;
– Rezoluția 56/31 din decembrie 2001, în care se cere statelor care își transferaseră la acel
moment ambasada în Ierusalim să o mute din acel oraș64.
Legea de bază a Ierusalimului, contestată în mai multe paragrafe ale rezoluțiilor analizate din
perioada 2015-2018, prevede că „Ierusalimul, complet și unificat, este capitala statului Israel. Este
sediul Președinției statului, al Knesset-ului (Parlamentului), al Guvernului și al Curții Supreme.
Locurile sfinte vor fi protejate împotriva profanării și orice altă formă de violare a sanctității, și
împotriva a orice este probabil să violeze libertatea de acces a membrilor diferitelor religii către
locurile sacre pentru ele sau a sentimentelor lor față de acele locuri”65. Ultima parte a acestei legi vine
deci în acord cu dorințele comunității internaționale, dar dezacordul dintre ONU și Israel provine din
faptul că, pe lângă accesul liber la locurile sfinte, această rezoluție stabilește Ierusalimul unit drept
capitală a Israelului, lucru problematic deoarece în opinia ONU Ierusalimul este un teritoriu disputat
și orice fel de schimbare a statutului său trebuie realizată doar prin negocieri bilaterale intre cele două
părți.
Pe subiectul liberului acces al simpatizanților diferitelor religii în locurile sfinte nu putem să
nu menționam totuși tratamentul diferențiat de care se bucură aceștia atunci când încearcă să viziteze
Muntele Templului. Deși acesta este situat în interiorul Orașului Vechi al Ierusalimului, după
Războiul de 6 Zile Israelul a cedat administrarea sitului către Waqf (un trust religios Islamic,
actualmente condus de către Iordan), însă securitatea sitului este realizată de forțele israeliene. Cu
toate acestea, doar musulmanii au voie să se roage în acea zonă (evreii și creștinii fiind arestați dacă
sunt descoperiți rugându-se), în media existând multe rapoarte cu privire la folosirea (uneori excesivă)
de forță de către forțele de ordine israeliene pentru a-i împiedica pe evrei și creștini să se roage acolo,
sau cu privire la revolte în care palestinieni musulmani atacă (de obicei folosind pietre) forțele de
ordine israeliene66.
________________________________________________________________________________
63 Conform https://undocs.org/A/RES/36/120 Data ultimei accesări 12.06.2019
64 Conform https://undocs.org/A/RES/56/31 Data ultimei accesări 12.06.2019
65 Conform traducerii de pe site-ul Knesset-ului: https://www.knesset.gov.il/laws/special/eng/basic10_eng.htm Data
ultimei accesări 12.06.2019
66 De exemplu https://www.jpost.com/Israel-News/Police-release-Jew-arrested-on-Temple-Mount-591532 ,
https://www.timesofisrael.com/israel-said-to-arrest-top-waqf-officials-over-temple-mount-protests/ ,
https://www.timesofisrael.com/60-arrested-as-police-brace-for-temple-mount-violence-after-friday-prayers/ ,
https://www.thejc.com/news/israel/temple-mount-al-aqsa-jerusalem-holy-site-closed-violence-israeli-police-

46 La începutul acestei luni, au existat însă discuții la Washington cu privire la o posibilă
schimbare a administrației Muntelui Templului. Mendi Safadi, un candidat de origine arabă (druze)
pentru parlamentul israelian din partea partidului Likud al premierului Netanyahu, a avut o întâlnire
la Washington cu oficiali saudiți, în cadrul căreia s-a discutat inclusiv despre o potențială înlocuire de
către Arabia Saudită a Iordanului de la conducerea Waqf, ceea ce Israelul speră că va permite evreilor
să înceapă din nou să se roage pe Muntele Templului67.
3.10 „Pată de petrol pe țărmul Libanului” (Rezoluțiile A/RES/70/194, A/RES/71/218,
A/RES/72/209, A/RES/73/224)
În 2006, grupul Militant Hezbollah a lansat atacuri cu rachete asupra Israelului și a capturat
doi soldați israelieni, dând naștere celui de-Al Doilea Război Libanez. În cadrul operațiunilor militare,
pe 13 și 15 iulie 2006 forțele aeriene israeliene au bombardat centrala electrică de la Jiyeh, deversând
cam 12.000 tone de petrol în Marea Mediterană pe o distanță de coastă lungă de 170 km și lată de 10
km; estimările internaționale avansau o cifra de 64 milioane de dolari ca și cost al operațiunilor de
curățare, și consecințe ecologice pe termen de 10 ani. De cealaltă parte, multe dintre rachetele libaneze
au aterizat în interiorul lanțului muntos Naftali din nordul Israelului, dând foc la aproximativ 67 km2
de păduri, a căror reabilitare va dura aproximativ 50 – 60 ani68.
Principalele prevederi ale rezoluției sunt următoarele:
„2. Reiterează, pentru al 10-lea an consecutiv, profunda îngrijorare cu privire la implicațiile
adverse ale distrugerii de către forțele aeriene israeliene a rezervoarelor de depozitare a petrolului din
directa vecinătate a centralei electrice libaneze El Jiyeh față de dezvoltarea sustenabi lă a Libanului;
3. Consideră că scurgerea de petrol a poluat grav țărmurile Libanului, și a poluat parțial
țărmurile Siriei, și astfel a avut implicații serioase față de traiul și economia libaneză, din cauza
implicațiilor adverse cu privire la resursele naturale, biodiversitate, pescării, turism și sănătatea
populației din țară;
4. Admite concluziile raportului Secretarului General, în care acesta arăta că studiile au
calculat valoarea daunelor aduse Libanului la valoarea de 856.4 milioane dolari americani în anul
________________________________________________________________________________
palestinians-arrested-1.481362 , https://www.youtube.com/watch?v=WruLS9HIS70 Data ultimelor accesări
12.06.2019
67 Conform https://www.jerusalemonline.com/will-saudi-arabia-replace-the-jordanian-waqf-on-the-temple-mount/ Data
ultimei accesări 12.06.2019
68 Conform organizației de protecția a mediului Jewish Național Fund
https://web.archive.org/web/20081120221045/http://www.jnf.net/blogs/securityblanket/2006/08/more_press_for_jnf
s_work_in_th/ Data ultimei accesări 12.06.2019

47 2014, și cere Secretarului General să instruiască organismele și agențiile Națiunilor Unite și alte
organizații relevante implicate în evaluarea inițială a daunelor aduse mediului înconjurător să
realizeze, cu mijloacele disponibile, un studiu suplimentar, care să aibă la bază printre altele munca
inițială a Băncii Mondiale detaliată în raportul Secretarului General prezentat în fața Adunării
Generale la cea de-a 62-a sesiune a sa, cu privire la măsurarea și cuantificarea daunelor aduse
mediului înconjurător din țările vecine;
5. Reiterează cererea către Guvernul Israelului să-și asume responsabilitatea pentru o
compensație promptă și adecvată adusă Guvernului Libanului pentru daunele mai sus menționate, și
altor țări direct afectate de pata de petrol, cum ar fi Republica Arabă Siriană, ale cărei țărmuri au fost
parțial poluate, pentru costurile reparării daunelor aduse mediului înconjurător prin distrugerea sa,
inclusiv pentru restaurarea mediului marin, mai ales în lumina concluziilor incluse în raportul
Secretarului General cu privire la faptul că rămâne o profundă îngrijorare cu privire la absența
implementării prevederilor relevante ale rezoluțiilor Adunării Generale pe tema reparațiilor și
compensațiilor către Guvernul și poporul Libanului și Republicii Arabe Siriene, afectat de scurgerea
de petrol”69.
La dezbaterea care a avut loc la ONU în anul 2006 (adică în anul în care au avut loc
evenimentele și când a fost adoptată rezoluția inițială cu numărul 61/195), ambasadorul SUA a criticat
rezoluția spunând că „folosește un limbaj părtinitor și dezechilibrat și exprimă cerințe către una dintre
părțile implicate în conflict, dar fără a menționa rolul celor responsabili cu începerea ostilităților din
Liban din vara anului 2006. Hezbollah sunt cei care au provocat conflictul, prin incursiunea lor în
Israel pe 12 iulie”. De asemenea, ambasadorul Israelului a pus accent pe aceeași idee: „rezoluția omite
un detaliu crucial cu privire la contextul evenimentelor descrise. Nu a menționat nimic despre motivul
întregului conflict – și anume faptul că la data de 12 iulie 2006 teroriști ai Hezbollah au traversat
granița internațional recunoscută a Israelului și au răpit și ucis soldați israelieni. Dacă Guvernul
Libanului și-ar fi exercitat suveranitatea și ar fi îndeplinit condițiile cerute de rezoluția Consiliului de
Securitate 1559 (2004), conflictul nu ar fi avut loc. […] Mai mult, dacă sponsorii [n.a.: rezoluției] ar
fi fost sinceri în dorința lor de a adresa ramificările conflictului asupra dezvoltării, ar fi menționat cei
peste jumătate de milion de copaci și 52.000 dunami (52.000.000 m2) de pădure care au ars în Israel
ca rezultat al focurilor pornit e de rachetele Hezbollah; cele 25 clădiri de ciment și azbest care au fost
lovite, poluând o suprafață de 20.000 metri pătrați ; sau lovitura directă de către o rachetă Katiușa
asupra unei uzine de îngroșare a nămolului de canalizare din Tzfat. Omiterea referinței la acele
________________________________________________________________________________
69 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/194 , https://undocs.org/en/A/RES/71/218 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/209 și https://undocs.org/en/A/RES/73/224 Data ultimelor accesări 12.06.2019

48 catastrofe de mediu din Israel arată că rezoluția a fost un act de demonizare politică”. Iar Canada,
după votul împotriva rezoluției, a explicat că a adoptat această poziție deoarece nu crede că Adunarea
Generală este cadrul potrivit în care să se pună întrebări legate de responsabilitatea legală sau
compensația pentru repararea daunelor ecologice70.
Având în vedere faptul că în fiecare an începând din 2014 în textul rezoluției apare cerința ca
Israelul să plătească Libanului suma de 856.4 milioane de dolari cu titlu de despăgubiri, putem deci
conclude că această plată încă nu a avut loc.
3.11. „Operațiunile Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări
pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat” (Rezoluțiile A/RES/70/85, A/RES/71/93,
A/RES/72/82, A/RES/73/94)
Deoarece rezoluția are, în funcție de an, între 31 și 42 prevederi, le preluăm în continuare doar
pe cele cu o mai mare importanță practică, adică paragrafele care încep cu „îndeamnă” („urges”),
„face apel” („calls upon”), „decide” („decides”), și care nu privesc apeluri la finanțare din partea
donatorilor internaționali:
„12. Face apel la toți donatorii și părțile interesate relevante să susțină Agenția, cu scopul de
a asigura o situație financiară sustenabilă și stabilă a Agenției pentru a proteja programele de bază, în
așteptarea rezolvării juste a chestiunii refugiaților Palestinieni;
15. Încurajează Agenția să ofere asistență sporită, în concordanță cu mandatul său, pentru
refugiații palestinieni din Republica Arabă Siriană, precum și pentru cei care au fugit în țările
învecinate, după cum se detaliază în planurile siriene de răspuns la criza regională, și face apel la
donatori să asigure rapid ajutor de urgență pentru Agenție în acest sens, în lumina continuării gravei
deteriorări a situației și a nevoilor crescânde ale refugiaților ;
20. Face apel la Israel, Puterea ocupatoare, să respecte în întregime prevederile Convenției de
la Geneva cu privire la Protecția Persoanelor Civile pe Timp de Război , din 12 august 1949;
21. De asemenea face apel la Israel să respecte articolele 100, 104 și 105 a Cartei Națiunilor
Unite și Convenția cu privire la Privilegiile și Imunitățile Națiunilor Unite, pentru a asigura siguranța
personalului Agenției, protejarea instituțiilor sale și protecția siguranței facilitaților sale în Teritoriul
Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est, în fiecare moment;
________________________________________________________________________________
70 Discursurile țărilor care au luat cuvântul sunt disponibile în procesul verbal:
https://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/C.2/61/SR.31 Data ultimei accesări 12.06.2019

49 23. Îndeamnă Guvernul Israelului să ramburseze cu promptitudine Agenția pentru toate
costurile de tranzit suportate, și alte pierderi financiare apărute ca rezultat al întârzierilor și restricțiilor
cu privire la tranzit și acces impuse de Israel;
24. Face apel la Israel în mod special să înceteze să obstrucționeze mobilitatea și accesul
personalului, vehiculelor și proviziilor Agenției, și să înceteze perceperea de taxe, comisioane și tarife
suplimentare, care afectează în mod negativ operațiunile Agenției ;
25. Reiterează apelul către Israel să ridice în mod complet restricțiile care împiedică sau
întârzie importul materialelor de construcție și al proviziilor necesare pentru reconstrucția și repararea
miilor de adăposturi pentru refugiați distruse sau deteriorate, și să implementeze proiectele suspendate
dar urgent necesare privind infrastructura civilă în taberele de refugiați din Fâșia Gaza;
26. Cere Comisarului General să procedeze la eliberarea de carduri de identitate pentru
refugiații palestinieni și descendenții lor în Teritoriul Palestinian Ocupat”71.
Începând cu anul 2016, paragrafului 25 (cu privire la ridicarea restricțiilor pentru importul
materialelor de construcție) i se adaugă mențiunea „luând notă de cifrele alarmante reflectate în
raportul echipelor de țară ale Națiunilor Unite, din data de 26 august 2016, intitulat ‘Gaza: doi ani
mai târziu’ și din iulie 2017 intitulat ‘Gaza 10 ani mai târziu’”72.
Este cert că, în urma schimburilor de focuri între teroriștii palestinieni și armata israeliană,
Fâșia Gaza are nevoie de o profundă reconstrucție pentru a deveni din nou locuibilă. Voturile
împotriva textului acestei rezoluții date de către Israel și aliații săi nu încearcă să nege această realitate
din teren; ele au mai degrabă legătură cu Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări
pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) și modul său de funcționare. În
octombrie anul trecut, primarul Ierusalimului Nir Barkat a participat la o ședință consultativă a
Parlamentului în care a declarat că UNRWA întărește terorismul, exemplificând cu un manual dintr-
o scoală a UNRWA care îl elogia pe Dala Mughrabi, autor al unui sângeros atac asupra unui autobuz
din Herzliya în care au murit 38 civili israelieni, și cerând eliminarea UNRWA din Ierusalim73.
În timpul operațiunii militare din Gaza din 2014, s-a descoperit că teroriștii Hamas
construiseră tuneluri pe sub mai multe școli din Gaza aparținând UNRWA, și le-au folosit pentru a
ascunde în aceste școli arme, combatanți și posturi de comandă (nu doar că la finalul operațiunii
Protective Edge armata israeliană a prezentat public videoclipuri care arată teroriști Hamas lansând
________________________________________________________________________________
71 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/85 Data ultimei accesări 12.06.2019
72 Conform https://undocs.org/en/A/RES/71/93 , https://undocs.org/en/A/RES/72/82 și
https://undocs.org/en/A/RES/73/94 Data ultimei accesări 12.06.2019
73 Conform https://www.jpost.com/Israel-News/Barkat-on-UNRWA-in-East-Jerusalem-Their-schools-teach-terrorism-
569610 Data ultimei accesări 12.06.2019

50 mortiere din curtea unei școli a UNRWA, dar la 16, 22 și 30 iulie 2014 UNRWA însăși a anunțat
descoperirea de rachete în școlile sale74).
La 18 septembrie 2014, Congresul SUA a introdus „UNRWA Anti-Terrorism Act”, care
declara că:
„4. Sindicatele angajaților UNRWA, inclusiv uniunea profesorilor, sunt în mod frecvent
controlate de membri afiliați Hamas;
5. Curriculumul școlilor UNRWA, care este recunoscut că folosește manuale ale guvernelor
sau autorităților gazdă, are o istorie veche în a prezenta materiale anti-Israel, antisemitice și care
susțin extremismul violent;
7. Asistența din partea SUA și a altor națiuni responsabile permite UNRWA să declare că orice
critică a comportamentului Agenției este nefondată. Purtătorul de cuvânt al UNRWA Christopher
Gunness a respins comentariile îngrijorate spunând ‘dacă aceste alegații nefondate ar fi măcar pe
jumătate adevărate, credeți ca SUA și Comisia Europeană ne-ar mai da sute de milioane de dolari pe
an?’;
9. In timpul operațiunii militare israeliene ‘Protective Edge’ ca răspuns la atacurile cu rachete
lansate de Hamas asupra Israelului, Comisarul General al UNRWA a dat o declarație de presă care a
ignorat eforturile extraordinare făcute de Israel pentru a evita victimele civile, și nici măcar o dată în
cele 1.100 cuvinte ale declarației sale nu a menționat Hamas sau nu a condamnat utilizarea copiilor,
femeilor și bărbaților palestinieni de către Hamas ca scuturi umane, cu violarea legislației umanitare
internaționale;
13. La 30 iulie 2014, trei soldați ai armatei israeliene au murit într-o explozie la o clinică
medicală a UNRWA unde fuseseră disimulați explozibili, și care adăpostea deschiderea către unul din
tunelurile subterane ale Hamas;
14. La 30 iulie 2014, John Ging, fost șef al UNRWA între 2006 – 2011, întrebat despre
folosirea de către Hamas a scuturilor umane și folosirea școlilor și spitalelor ONU pentru a depozita
arme și ca adăpost din care să lanseze rachete către Israel, a declarat într-un interviu: ‘Da, grupurile
armate își lansează rachetele înspre Israel din vecinătatea facilitaților ONU și a zonelor rezidențiale.
Categoric ’;
15. În timpul operațiunii ‘Protective Edge’ din Gaza, UNRWA a distorsionat în mod repetat
faptele și a acuzat Israelul de a fi luat ca țintă femei și copii palestinieni pe baza numărului de victime
________________________________________________________________________________
74 Conform https://www.terrorism-info.org.il//Data/articles/Art_21221/E_119_17_525520288.pdf Data ultimei accesări
12.06.2019

51 ce i-au fost transmise de către Ministerul Sănătății din Gaza, aflat sub conducerea Hamas, și despre
care s-a dovedit că a mințit în mod deliberat cu privire la numărul de victime;
Pe aceste baze, Congresul decide că orice contribuție de către SUA la UNRWA, sau orice
organizație înrudită sau care îi va succeda acesteia, sau către bugetul regular al ONU pentru susținerea
UNRWA […] poate fi oferit doar într-o perioadă pentru care există o certificare descrisă în paragraful
2”75 [n.a.: cu privire la neafilierea angajaților UNRWA cu teroriștii, împiedicarea prin orice mijloace
a teroriștilor să se folosească de dotările UNRWA în scopuri proprii, folosirea de manuale care să nu
facă propagandă anti-israeliană și antisemită, și supunerea UNRWA la un audit financiar de către o
firmă independentă care să dovedească nefolosirea resurselor agenției în scopuri teroriste].
Mergând și mai departe, luna trecută (22 mai 2019) trimisul SUA la ONU, totodată unul dintre
asistenții președintelui Trump, a declarat la o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU pe tema
Orientului Mijlociu că SUA a decis să nu mai trimită bani pentru UNRWA (pe care a numit-o „o
operațiune iremediabil viciată”) și că „trebuie să începem discuțiile cu țările gazdă [n.a.: care au primit
refugiați palestinieni] pentru a planifica tranziția serviciilor UNRWA către aceste guverne gazdă, sau
către alte ONG-uri locale sau internaționale, după caz. […] Nu vom ajunge la o pace completă și
durabilă ignorând realitatea că UNRWA este incapabilă să-și ducă la bun sfârșit mandatul pe care i l-
a dat Adunarea Generală. […] Trebuie să încetăm să mai pretindem că UNRWA și rezoluțiile ONU ar
mai putea cumva să rezolve acest conflict. Pur și simplu nu va fi posibil”76.
În urma acestor declarații grave ale SUA (împărtășite și de Israel), care în practică echivalează
cu propunerea închiderii Agenției, șeful UNRWA Pierre Krahenbuhl a declarat că mandatul UNRWA
este atribuit de întreaga Adunare Generală, nu doar de unul-două state individuale77.
3.12. „Proprietățile refugiaților palestinieni și veniturile lor” (Rezoluțiile A/RES/70/86,
A/RES/71/94, A/RES/72/83, A/RES/73/95)
Prevederile acestei rezoluții sunt următoarele:
„1. Reafirmă faptul că refugiații palestinieni au dreptul la proprietățile lor și la veniturile care
derivă din acestea, în conformitate cu principiile echitații și justiției;
2. Cere Secretarului General să ia toate măsurile necesare, în urma consultărilor cu Comisa
pentru Conciliere a Națiunilor Unite pentru Palestina, pentru protejarea proprietăților, bunurilor și a
drepturilor de proprietate arabe în Israel;
________________________________________________________________________________
75 Textul complet disponibil la https://www.govtrack.us/congress/bills/113/hr5647/text Data ultimei accesări 12.06.2019
76 Discursul integral disponibil la https://usun.state.gov/remarks/9082 Data ultimei accesări 12.06.2019
77 Conform https://www.reuters.com/article/us-israel-palestinians-un-usa/u-n-agency-aiding-palestinians-rejects-u-s-
bid-to-strip-it-of-mandate-idUSKCN1ST1O5 Data ultimei accesări 12.06.2019

52 3. Face din nou apel la Israel să ofere toate facilitățile și asistența Secretarului General în
implementarea prezentei rezoluții ;
4. Face apel la toate părțile implicate să îi ofere Secretarului General orice informație
pertinentă aflată în posesia lor cu privire la proprietăți, bunuri și drepturi de proprietate arabe în Israel,
care ar putea să îl ajute în implementarea prezentei rezoluții ;
5. Îndeamnă părțile palestiniene și israeliene, după cum au agreat între ele, să se ocupe de
problema importantă a proprietăților refugiaților palestinieni și a veniturilor acestora în cadrul
negocierilor finale pentru pace;
6. Cere Secretarului General să raporteze Adunării Generale la cea de-a 71-a sesiune a sa cu
privire la implementarea prezentei rezoluții”78.
Preambulul acestei rezoluții aduce aminte de principiile stabilite prin rezoluția 394 (V) din
decembrie 1950, pe care le vom enumera în continuare79:
– cere guvernelor și autorităților implicate să caute să ajungă prin negocieri la un acord care
să rezolve toate chestiunile ramase deschise între ele ;
– cere Comisiei să stabilească un birou care să facă orice aranjamente consideră necesar pentru
evaluarea și plata compensațiilor, în conformitate cu paragraful 11 al rezoluției 194 (III) a Adunării
Generale, să stabilească toate aranjamentele posibile pentru implementarea paragrafului 11 al
rezoluției amintite, și să continue consultările cu părțile implicate, cu privire la măsuri pentru protecția
drepturilor, proprietăților și intereselor refugiaților;
– face apel la guvernele implicate să ia măsuri pentru a se asigura că refugiații, fie că sunt
repatriați sau nedomiciliați, vor fi tratați fără nici o discriminare prin lege sau prin faptă.
Paragraful 11 al rezoluției 194 (III) din 1948, amintit atât în preambuluri rezoluțiilor din
perioada 2015-2018 analizate, cât și în rezoluția 394 (V) menționată mai sus, a fost analizat deja în
cadrul secțiunii 3.2. Prima dată când subiectul apare printre rezoluțiile ONU este în sesiunea a 36-a
din 1981, când s-a dat rezoluția 36C cu un text în mare parte similar cu cel din zilele noastre. Este
deci interesant că subiectul a apărut abia după câteva decenii de la formarea Israelului (care teoretic
a dus la restrămutarea miilor de palestinieni, conform versiunii lor oficiale) și chiar și la distanță de
aproape 15 ani de evenimentele din 1967, care au generat un nou val de refugiați. De ce ONU nu a
dat rezoluții cu privire la proprietatea palestiniană înainte de 1981? O variantă ar fi aceea că statele
________________________________________________________________________________
78 Conform https://undocs.org/A/RES/70/86 , https://undocs.org/en/A/RES/71/94 , https://undocs.org/en/A/RES/72/83 și
https://undocs.org/en/A/RES/73/95 Data ultimei accesări 12.06.2019
79 Conform arhivei ONU disponibile la
https://unispal.un.org/DPA/DPR/unispal.nsf/0/2E009C2372D9E9F9852560EB006D0D8C Data ultimei accesări
12.06.2019

53 arabe (cele care în mod normal sponsorizează și introduc pe agendă aceste rezoluții) au adoptat o
atitudine negativă în urma înfrângerii dure din 1967, și au pus în practică o politică bazată pe „cei trei
nu” în ceea ce privește Israelul: nu urmau să negocieze cu Israelul, nu recunoșteau Israelul și nu
făceau pace cu acesta. Iar atunci când Fatah și Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei au preluat
conducerea PLO, nici ei nu s-au luptat pentru chestiunea proprietății și a veniturilor derivate din
aceasta, deoarece scopul lor era să recâștige terenul învingând Israelul, iar compensația materială era
văzută ca o formă de trădare deoarece însemna vânzarea de teren către ocupatorii israelieni80 (pe acest
subiect trebuie spus că inclusiv în ziua de astăzi palestinienilor li se aplică pedeapsa cu moartea dacă
își vând pământul sau casa israelienilor). Într-un comentariu din anul 1997 de pe site-ul Ministerului
Afacerilor Externe cu privire la rezoluțiile adoptate în acel an la ONU (printre care și rezoluția 52/62
care actualizează textul rezoluției 36C din 1981), se arată că „toate aceste rezoluții perene au fost
adoptate cu o majoritate de 158 sau 159 în favoare, 2 împotrivă, între 1 și 6 abțineri și 22-25
neprezentări la vot. Toate aveau ca subiect ajutorul pentru refugiații palestinieni și notau lipsa
fondurilor în acest scop. Nici una dintre aceste rezoluții nu a pus sub semnul întrebării nevoia de a
continua, sau măcar de a revizui, acest efort la 50 ani după evenimente”81.
Pe lângă aceasta, Israelul a accentuat întotdeauna că dorește ca orice acord la care se ajunge
în urma negocierilor să aducă o rezolvare permanentă a problemei și sfârșitul pretențiilor palestiniene
pe această temă. Pe de altă parte, palestinienii folosesc această cerință a Israelului în interesul propriu,
pentru a negocia termeni mai buni, și susțin că nu sunt în măsură să garanteze sfârșitul oricăror cereri
pe acest subiect, deoarece dreptul de a ataca în justiție compensațiile primite și de a cere altele mai
bune aparține individual fiecărui palestinian în parte, și nu PLO-ului sau unui viitor stat palestinian82.
3.13. „Rezolvarea pașnică a chestiunii Palestinei” (Rezoluțiile A/RES/70/15,
A/RES/71/23, A/RES/72/14, A/RES/73/19)
Deoarece rezoluția are, în funcție de an, între 24 și 27 prevederi, le preluăm în continuare doar
pe cele cu o mai mare importanță practică, adică paragrafele care încep cu „îndeamnă” („urges”),
„face apel” („calls upon”), „decide” („decides”):
________________________________________________________________________________
80 Michael R. Fishbach, „Records of Dispossession. Palestinian refugee property and the Arab-Israeli Conflict”, ed.
Columbia University Press, New York, 2003, pagina 317-318
81 Conform
https://mfa.gov.il/MFA/ForeignPolicy/MFADocuments/Yearbook11/Pages/174%20United%20Nations%20General
%20Assembly%20Resolutions%2052.aspx Data ultimei accesări 12.06.2019
82 Conform https://www.cambridge.org/core/journals/israel-law-review/article/compensation-for-palestinian-refugees-
law-politics-and-praxis/C5CE1B9FEE96AB8DA5C7CB3F7F1D63E8/core-reader Data ultimei accesări 12.06.2019

54 „2. Face apel la intensificarea eforturilor de către părți, inclusiv prin negocieri, cu suportul
comunității internaționale, pentru încheierea unui acord final de pace;
3. Îndeamnă la angajarea unor eforturi internaționale reînnoite pentru obținerea unei păci
complete, juste și durabile, pe baza rezoluțiilor relevante ale ONU, a termenilor de referință ai
Conferinței de la Madrid, inclusiv principiul pământului pentru pace, Inițiativa Arabă pentru Pace
adoptată de Consiliul Ligii Statelor Arabe la cea de-a 14-a sesiune a sa, principiile Quartet pentru o
soluție a celor două state permanentă pentru conflictul israeliano-palestinian, și acordurile existente
dintre părțile israeliene și palestiniene;
6. Cere, în acest scop, convocarea în timp util a unei conferințe internaționale la Moscova,
după cum a fost prevăzută în rezoluția 1850 (2008) a Consiliului de Securitate, pentru avansarea și
accelerarea lucrului la un acord de pace drept, durabil și complet;
7. Face apel la ambele părți să se comporte în mod responsabil, pe baza legilor internaționale
și a acordurilor și obligațiilor lor precedente, în special aderarea la foaia de parcurs, indiferent de
reciprocitate, pentru a crea condițiile necesare pentru avansarea eforturilor pentru pace;
8. Face apel la părțile însele, cu suportul Quartet-ului și a altor părți interesate, să depună toate
eforturile necesare pentru a opri deteriorarea situației, pentru a inversa orice măsuri unilaterale și
ilegale luate în teren după 28 septembrie 2000, să facă fiecare pas de care este nevoie pentru a
promova condiții care să conducă la succesul negocierilor pentru pace și să se abțină de la acțiuni
care să submineze încrederea sau să aducă prejudicii chestiunilor legate de statutul final;
9. Face apel la cele două părți să se comporte cu calm și reținere și să se abțină de la acțiuni
provocatoare, incitare și retorică inflamatoare, mai ales în chestiuni de sensibilitate religioasă și
culturală, inclusiv în Ierusalimul de Est, și face apel la respectarea status quo-ului istoric la locurile
sfinte din Ierusalim, inclusiv Haram Al Sharif, prin cuvânt și în practică, și pentru eforturi imediate
și serioase de a diminua tensiunile;
13. Reiterează cererea sa cu privire la implementarea pe deplin a rezoluției 1860 (2009) a
Consiliului de Securitate;
15. Face apel la Israel, Puterea ocupatoare, să adere cu strictețe la obligațiile sale conform
legislației internaționale, inclusiv a legislației umanitare internaționale, și să înceteze toate măsurile
care sunt contrare legii internaționale și toate acțiunile unilaterale în Teritoriul Palestinian Ocupat,
inclusiv Ierusalimul de Est, care au drept scop alterarea caracterului, statusului sau a compoziției
demografice a Teritoriului, inclusiv confiscarea și anexarea de facto a pământurilor, și prin aceasta
aducerea de prejudicii rezultatului final al negocierilor pentru pace, cu dorința de a ajunge fără
întârziere la terminarea ocupației israeliene care a început în 1967;

55 16. Reiterează cererea sa cu privire la încetarea completă a tuturor activităților israeliene în
așezările din Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est, și în Golanul sirian ocupat, și
face apel la implementarea completă a rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate;
18. Face apel la încetarea oricăror provocări, inclusiv de către coloniștii israelieni, în
Ierusalimul de Est, inclusiv în și în jurul siturilor religioase;
19. Cere ca Israelul, Puterea ocupatoare, să se achite de obligațiile sale conform legislației
internaționale, după cum este menționat în opinia consultativă emisă pe 9 iulie 2004 de către Curtea
Internațională de Justiție și după cum este cerut în rezoluțiile Adunării Generale ES-10/13 din 21
octombrie 2003 și ES-10/5, și (printre altele) să înceteze imediat construcția zidului în Teritoriul
Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est, și face apel la toate Statele Membre ale Națiunilor
Unite să respecte obligațiile legale ce le revin, după cum este menționat în opinia consultativă;
21. Cere: (a) retragerea Israelului din teritoriul Palestinian ocupat din 1967, inclusiv
Ierusalimul de Est; (b) realizarea drepturilor inalienabile ale poporului palestinian, mai ales dreptul
la autodeterminare și dreptul la statul lor independent;
23. Îndeamnă Statele Membre să grăbească oferirea de asistență economică, umanitară și
tehnică poporului palestinian și Guvernului palestinian în această perioadă critică, pentru a ajuta la
diminuarea situației umanitare serioase în Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est,
care este dezastruoasă în Fâșia Gaza, să reabiliteze economia și infrastructura palestiniană și să susțină
dezvoltarea și întărirea eforturilor pregătitoare pentru independență;
24. Cere Secretarului General să-si continue eforturile cu părțile implicate, prin consultare și
cu Consiliul de Securitate, către atingerea unei rezolvări pașnice la chestiunea Palestinei și a
promovării păcii în regiune, și să prezinte Adunării Generale, la cea de-a 71-a sesiune a sa, un raport
cu privire la aceste eforturi și la dezvoltările apărute pe acest subiect”83.
În 2018 s-a mai adăugat și articolul „face apel la toate Statele, în concordanță cu obligațiile
lor date de Carta Națiunilor Unite și rezoluțiile relevante ale consiliului de securitate, ca printre altele:
(a) să nu recunoască nici o schimbare a granițelor de dinainte de 1967, inclusiv cu privire la Ierusalim,
altele decât cele agreate de cele două părți în cadrul negocierilor; (b) să facă distincție, în tranzacțiile
lor relevante, între teritoriul Statului Israel și teritoriile ocupate după 1967; (c) să nu ofere ajutor sau
asistență activităților ilegale din așezări, inclusiv să nu ofere Israelului asistență care să fie utilizată
în mod specific în legătură cu așezările din teritoriile ocupate, în concordanță cu rezoluția Consiliului
de Securitate 465 (1980) din 1 martie 1980”.
________________________________________________________________________________
83 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/15 Data ultimei accesări 12.06.2019

56 Rezoluția pare mai degrabă o compilație de fragmente și idei preluate din alte rezoluții
anterioare. De exemplu, despre principiile Quartet (paragraful 8) am mai discutat la punctul 3.7, iar
despre Haram al Sharif și accesul liber la locurile sfinte (paragraful 9) la punctul 3.9. Paragraful 3
reprezintă o reluare reformulată a rezoluției prezentate la punctul 3.5, care la rândul sau reia subiectul
paragrafului 4 al rezoluției de la secțiunea 3.4. Paragraful 13 este identic cu paragraful 10 al rezoluției
din secțiunea 3.7. Paragraful 15, cu privire la nealterarea caracterului, statutului sau compoziției
demografice a Teritoriilor Palestiniene Ocupate este similar cu ideile conținute în paragraful 2 al
rezoluției de la punctul 3.8. Cerințele cu privire la încetarea activităților în așezări (paragraful 16) și
alinierea cu opinia consultativă a Curții Internaționale de Justiție (paragraful 19) sunt similare cu
ideile din paragrafele 3 și 5 ale rezoluției din secțiunea 3.8. Ideea retragerii la liniile de dinainte de
1967 (inclusiv în Ierusalim) apare și în rezoluția discutată la punctul 3.9, iar apelul la donații din
partea statelor membre pentru reconstruirea Palestinei apare în multe alte rezoluții, inclusiv cele din
secțiunile 3.2 și 3.3.
Paragraful 7 aduce, pe lângă îndemnul la cooperare lansat și în alte rezoluții, ideea că planul
pentru pace trebuie respectat indiferent de reciprocitate, adică indiferent dacă partea adversă îl
respectă sau nu, ceea ce aduce în minte unilateralitatea de care Israelul acuza ONU și la rezoluțiile
precedente, spunând că doar lui i se cer anumite lucruri fără să conteze dacă partea adversă este
dispusă să participe la negocieri și să facă la rândul său concesii. Iar paragraful nou adăugat în 2018,
în secțiunea care cere să nu se ofere ajutor sau asistență activităților ilegale din așezări, sună suspect
de similar cu cerințele grupului BDS (Boycott, Divest & Sanctions), care în urma presiunilor lor au
reușit să convingă mai multe țări să nu mai cumpere produse israeliene din Iudeea și Samaria
(Teritoriul Palestinian Ocupat)84.
3.14. „Suveranitatea permanentă a poporului palestinian în teritoriile palestiniene
ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est, și a populației arabe în Golanul sirian ocupat asupra
resurselor lor naturale” (Rezoluțiile A/RES/70/225, A/RES/71/247, A/RES/72/240,
A/RES/73/255)
Principalele prevederi ale acestei rezoluții sunt următoarele:
„1. Reafirmă drepturile inalienabile ale poporului palestinian și ale populației din Golanul
sirian ocupat asupra resurselor lor naturale, inclusiv pământ, apă, și resurse energetice;
________________________________________________________________________________
84 De exemplu: https://peoplesdispatch.org/2018/12/31/18-highlights-of-bds-impact-in-2018/ ,
https://blogs.timesofisrael.com/irelands-new-bds-bill-will-harm-israel-and-american-tech-giants/ ,
https://bdsmovement.net/news/dublin-becomes-first-european-capital-endorse-bds-palestinian-rights-drops-hewlett-
packard-its Data ultimelor accesări 12.06.2019

57 2. Cere ca Israelul, Puterea ocupatoare, să înceteze exploatarea, stricăciunile, cauzarea de
pierderi sau epuizări sau punerea în pericol a resurselor naturale din Teritoriul Palestinian Ocupat,
inclusiv Ierusalimul de Est și Golanul sirian ocupat;
3. Recunoaște dreptul poporului palestinian de a cere despăgubiri ca rezultat al oricărei
exploatări, stricăciuni, provocare de pierderi sau epuizări sau punere în pericol a resurselor lor
naturale ce provin din măsurile ilegale luate de Israel, Puterea ocupatoare, și de coloniștii israelieni
în Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est, și exprimă speranța că această problemă
va fi rezolvată în cadrul general al negocierilor pentru statutul final dintre părțile palestiniene și
israeliene;
4. Accentuează faptul că zidul și așezările care se construiesc de către Israel în Teritoriile
Palestiniene Ocupate, inclusiv în și în jurul Ierusalimului de Est, sunt contrare legislației
internaționale și îi privează în mod serios pe palestinieni de resursele lor naturale, și face apel în acest
sens la respectarea completă a obligațiilor afirmate în opinia consultativă a Curții Internaționale de
Justiție din data de 9 iulie 2004 și în rezoluțiile relevante ale Națiunilor Unite, inclusiv rezoluția
Adunării Generale ES- 10/15;
5. Face apel la Israel, Puterea ocupatoare, să respecte cu strictețe obligațiile sale în cadrul
legislației internaționale, inclusiv legislația umanitară internațională, și sa înceteze imediat și în mod
complet toate politicile și măsurile menite să altereze caracterul și statutul Teritoriului Palestinian
Ocupat, inclusiv a Ierusalimului de Est;
6. De asemenea face apel la Israel, Puterea ocupatoare, să înceteze toate acțiunile, inclusiv
cele efectuate de coloniștii israelieni, care dăunează mediului înconjurător, inclusiv deversarea
diverselor tipuri de deșeuri în Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est și Golanul
sirian ocupat, care amenință în mod grav resursele lor naturale, mai ales resursele acvatice și terestre,
și care reprezintă o amenințare de mediu, sanitară sau de sănătate pentru populațiile civile;
7. Face în continuare apel la Israel să înceteze distrugerea infrastructurii vitale, inclusiv a
conductelor de apă, rețelelor de canalizare și a celor electrice, care printre altele au un impact negativ
asupra resurselor naturale ale poporului palestinian, accentuează nevoia urgentă de a avansa cu
proiectele de reconstrucție și dezvoltare în acest sens, inclusiv în Fâșia Gaza, și solicită susținere
pentru eforturile necesare în acest sens, conform cu angajamentele luate, printre altele, la Conferința
Internațională pentru Palestina de la Cairo: Reconstrucția Gazei, din 12 octombrie 2014;
8. Face apel la Israel, Puterea ocupatoare, să elimine toate obstacolele pentru implementarea
proiectelor critice de mediu, inclusiv a uzinelor de tratare a apelor menajere în Fâșia Gaza și
reconstrucția și dezvoltarea infrastructurii pentru apă, inclusiv proiectul unei locații de desalinizare
în Fâșia Gaza;

58 9. Face apel la eliminarea imediată și în siguranță a tuturor munițiilor neexplodate din Fâșia
Gaza și la susținerea eforturilor Serviciului de Acțiune a Minelor al Națiunilor Unite în acest sens, și
salută eforturile acestui Serviciu până în prezent;
10. Încurajează toate Statele și organizațiile internaționale să continue să urmărească în mod
activ politici care să asigure respectarea obligațiilor lor în cadrul legislației internaționale cu privire
la toate practicile și măsurile israeliene ilegale în Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul
de Est, mai ales activitățile din așezări și exploatarea resurselor naturale”85.
Începând cu anul următor, paragraful 7 a fost modificat pentru a începe cu următoarea frază:
„Face în continuare apel la Israel să înceteze distrugerea infrastructurii vitale, inclusiv a conductelor
de apă, rețelelor de canalizare și a celor electrice, și să înceteze demolarea și confiscarea caselor
palestiniene și a infrastructurii civile, terenului agricol și fântânilor”. Tot în 2016 a fost introdus și un
nou alineat care „cere de asemenea Israelului să nu împiedice dezvoltarea palestiniană și exportul
rezervelor de petrol și gaze naturale descoperite”86.
În 2017 a fost introdus un alt nou paragraf, care „subliniază, în acest sens, apelul Consiliului
de Securitate în rezoluția sa 2334 (2016) către toate Statele de a face distincție, în tranzacțiile lor
relevante, între teritoriul Statului Israel și teritoriile ocupate după 1967”87.
Mare parte dintre subiectele menționate în această rezoluție au fost deja incluse și în textele
altor rezoluții analizate precedent. Ne vom opri doar asupra acuzațiilor aduse Israelului cu privire la
folosirea abuzivă a resurselor palestiniene și la deteriorarea mediului înconjurător. În martie 2019,
Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului a lansat un comunicat prin care preia
declarația Raportorului Special Michael Lynk în care „exploatarea resurselor naturale din Teritoriul
Palestinian Ocupat de către Israel pentru uzul propriu este o directă violare a responsabilităților sale
de Putere ocupatoare. […] Atitudinea sa față de resursele naturale din Teritoriul Palestinian Ocupat a
fost să le folosească așa cum o țară suverană si-ar folosi propriile bunuri, cu largi consecințe
discriminatorii. […] Practicile israeliene cu privire la apă, la extragerea altor resurse și la protecția
mediului sunt motive de profundă îngrijorare. La nivelul anului 2017, mai mult din 96% din acviferul
de coastă al Gaza – principala sursă de apă pentru rezidenții din Fâșia Gaza – a devenit impropriu
pentru consumul uman. Motivele includ supraexploatarea din cauza populației foarte dense a Fâșiei
Gaza, contaminarea cu ape menajere sau marine, blocada de 12 ani a Israelului, și războaiele
________________________________________________________________________________
85 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/225 Data ultimei accesări 12.06.2019
86 Conform https://undocs.org/en/A/RES/71/247 Data ultimei accesări 12.06.2019
87 Conform https://undocs.org/en/A/RES/72/240 și https://undocs.org/en/A/RES/73/255 Data ultimei accesări
12.06.2019

59 asimetrice care au paralizat sever infrastructura din Gaza și cu o aproape perpetuă criză de
electricitate. […] Există serioase îngrijorări cu privire la practicile Israelului de a scăpa de deșeurile
periculoase în așa-numite ‘zone de sacrificiu’ din Cisiordania. Impactul practicilor Israelului poate fi
simțit nu doar de palestinieni, ci și de israelieni și alte populații din regiune”88.
Trebuie să menționăm că o căutare pe internet pentru a obține mai multe detalii cu privire la
acele „zone de sacrificiu” pline de deșeuri din Cisiordania nu a condus la nici un rezultat, cu excepția
celor de pe site-ul ziarului american pro-palestinian „Electronic Intifada”89 și a ONG-ului israelian
extremist B’Tselem90, pe care însă nu îl considerăm o sursă de informație viabilă deoarece organizația
a fost în dese rânduri acuzată de subiectivism și de activism anti-israelian (de exemplu, în 2011
Ministrul de Externe Avigdor Lieberman a cerut chiar o investigație a activității ONG-ului și altor
organizații similare, declarând că „în mod clar nu sunt preocupați de drepturile omului. Răspândesc
minciuni, calomniază și incită împotriva statului Israel și a soldaților israelieni… În mod clar aceste
organizații sunt complice la terorism și singurul lor obiectiv este să submineze Israelul”91. Cu câțiva
ani mai înainte, și armata israeliană a răspuns unor rapoarte ale B’Tselem spunând că „o mare parte
din incidentele citate de ei sunt atribuite unor surse vagi, anonime – de cele mai multe ori zvonuri sau
povești culese din presă. […] B’Tselem ignoră situația prevalentă din zonă, în care teroriști armați,
înrăiți, care nu aderă la nici un cod legal, s-au implicat în atacuri teroriste”92. Organizația NGO
Monitor, care analizează rapoartele cu privire la Israel emise de diverse ONG-uri, și Centrul de
Intelligence și Terorism Meir Amit au atacat și ei metodele celor de la B’Tselem cu privire la calculul
numărului de victime al operațiunii din Gaza din 2014, acuzându-i că „datele sunt neverificabile și
bazate doar pe informații din surse palestiniene în Gaza (aflată sub controlul Hamas). […] B’Tselem
nu are nici o sursă independentă de informație în Gaza, și fiind o organizație israeliană nici nu este
posibilă trimiterea de personal în zonă pentru a verifica informațiile, mai ales în timpul conflictelor
________________________________________________________________________________
88 Conform https://www.ohchr.org/EN/NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=24349&LangID=E Data ultimei
accesări 12.06.2019
89 Conform https://electronicintifada.net/blogs/tamara-nassar/israel-uses-palestinian-land-illegally-dump-toxic-waste
Data ultimei accesări 12.06.2019
90 Conform https://www.btselem.org/publications/summaries/201712_made_in_israel Data ultimei accesări 12.06.2019
91 Conform http://www.nrg.co.il/online/1/ART2/198/881.html Data ultimei accesări 12.06.2019
92 Conform
https://web.archive.org/web/20160307152740/http://mfa.gov.il/MFA/ForeignPolicy/Peace/MFADocuments/Pages/I
DF%20ACTIVITIES%20AGAINST%20ARMED%20TERRORISTS%20IN%20JUDEA-.aspx Data ultimei
accesări 12.06.2019

60 majore”93. Inclusiv premierul Benjamin Netanyahu a reacționat împotriva organizației, declarând că
este în favoarea unei legi care să nu mai permită celor care efectuează serviciul național voluntar
(alternativa pentru cei care nu doresc să se înroleze în armată) să mai lucreze în organizația
B’Tselem94.
3.15. „Persoanele strămutate ca urmare a ostilităților din iunie 1967 și a celor ulterioare”
(Rezoluțiile A/RES/70/84, A/RES/71/92, A/RES/72/81, A/RES/73/93)
Prevederile acestei rezoluții sunt următoarele:
„1. Reafirmă dreptul tuturor persoanelor strămutate ca urmare a ostilităților din 1967 și a celor
ulterioare să se întoarcă la casele lor sau fostele locuri de reședință în teritoriile ocupate de Israel din
1967;
2. Accentuează nevoia unei întoarceri grabnice a persoanelor strămutate, și face apel la
respectarea mecanismului acceptat de părți în articolul XII al Declarației de Principii cu privire la
Aranjamentele pentru Auto-guvernarea Interimară din 13 septembrie 1993, cu privire la întoarcerea
persoanelor strămutate;
3. Sprijină, între timp, eforturile Comisarului General al Agenției Organizației Națiunilor
Unite de Ajutorare și Lucrări pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat să continue să ofere
asistență umanitară, pe cât posibil, în situații de urgență și ca măsură temporară, persoanelor din zonă
care sunt actualmente strămutate și în nevoie serioasă de asistență continuă ca rezultat al ostilităților
din iunie 1967 și a celor ulterioare;
4. Face un puternic apel la toate Guvernele, organizații și persoane individuale de a contribui
generos către Agenție și către alte organizații interguvernamentale și nonguvernamentale relevante în
scopurile menționate mai sus;
5. Cere Secretarului General, după consultări cu Comisarul-General, să raporteze Adunării
Generale la cea de-a 71-a sesiune a sa cu privire la implementarea prezentei rezoluții”95.
Deoarece atât punctul de vedere al Israelului cu privire la noțiunea de strămutare și deplasare
forțată a populației, precum și activitatea UNRWA au fost deja discutate în secțiunile precedente, nu
le vom mai trece în revistă aici. Vom menționa doar conținutul articolului XII al Declarației de
________________________________________________________________________________
93 Conform https://www.jpost.com/Operation-Protective-Edge/BTselems-Gaza-war-statistics-under-fire-by-right-wing-
Israeli-groups-371590 Data ultimei accesări 12.06.2019
94 Conform https://www.jpost.com/Breaking-News/Netanyahu-calls-to-end-national-service-volunteers-working-with-
BTselem-470189 Data ultimei accesări 12.06.2019
95 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/84 , https://undocs.org/en/A/RES/71/92 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/81 și https://undocs.org/en/A/RES/73/93 Data ultimei accesări 12.06.2019

61 Principii cu privire la Aranjamentele pentru Auto-guvernarea Interimară din 13 septembrie 1993, care
apare menționat în paragraful 2 al rezoluțiilor din perioada 2015 – 2018 analizate: „Cele două părți
vor invita guvernele Iordanului și Egiptului să participe în stabilirea legăturilor și a mecanismelor de
cooperare viitoare între Guvernul Israelului și reprezentanții Palestinei, pe de o parte, și Guvernele
Iordanului și Egiptului, pe de alta, pentru a promova cooperarea dintre ele. Aceste aranjamente vor
include constituirea unui Comitet Permanent care va decide prin acord asupra modalității de admitere
a persoanelor strămutate din Cisiordania și Fâșia Gaza în 1967, împreună cu măsurile necesare pentru
a preveni perturbările și dezordinea”96.
3.16. „Programul de informare specială al Departamentului de Informare Publică al
Secretariatului asupra chestiunii Palestinei” (Rezoluțiile A/RES/70/14, A/RES/71/22,
A/RES/72/12, A/RES/73/20)
Principalele prevederi ale acestei rezoluții sunt următoarele:
„2. Consideră că programul de informare specială asupra chestiunii Palestinei este foarte util
în creșterea gradului de conștientizare a comunității internaționale cu privire la chestiunea Palestinei
și la situația din Orientul Mijlociu, și că programul contribuie în mod eficient la o atmosferă propice
dialogului și favorabilă eforturilor de pace, și ar trebui să primească susținerea necesară pentru
îndeplinirea atribuțiilor sale;
3. Cere Departamentului, în cooperare și coordinare deplină cu Comitetul pentru Exercitarea
Drepturilor Inalienabile ale Poporului Palestinian, cu flexibilitatea necesară ce ar putea fi cerută de
evoluția situației Palestinei, să continue programul său de informare specială pentru 2016-2017, mai
ales:
(a) Să disemineze informații cu privire la toate activitățile sistemului Națiunilor Unite cu
privire la chestiunea Palestinei și a eforturilor de pace, inclusiv rapoartele cu privire la munca
efectuată de organizațiile relevante ale ONU, și cu privire la eforturile Secretarului General și ale
Trimisului să u Special în direcția obiectivului de pace;
(b) Să continue să emită, să aducă la zi și să modernizeze publicațiile și materialele
audiovizuale și online cu privire la diversele aspecte ale chestiunii Palestinei în toate domeniile,
inclusiv materiale cu privire la evoluții recente relevante ale situației, în special eforturile de atingere
a unei rezolvări pașnice a chestiunii Palestinei;
________________________________________________________________________________
96 Conform https://undocs.org/A/48/486 Data ultimei accesări 12.06.2019

62 (c) Să-și dezvolte colecția de materiale audiovizuale pe tema Palestinei, să continue producția
și păstrarea unor asemenea materiale și să aducă la zi, în mod periodic, expoziția publică privind
Palestina care se găsește în clădirea Adunării Generale și la sediile ONU din Geneva și Viena;
(d) Să organizeze și să promoveze misiuni de informare și documentare a știrilor pentru
jurnaliști în Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ie rusalimul de Est, și Israel;
(e) Să organizeze seminarii internaționale, regionale și naționale sau întâlniri cu jurnaliștii, cu
scopul principal de a sensibiliza opinia publică asupra chestiunii Palestinei și a eforturilor de pace, și
de a întări dialogul și înțelegerea dintre palestinieni și israelieni pentru promovarea unei rezolvări
pașnice a conflictului israeliano-palestinian, inclusiv prin promovarea și încurajarea contribuției
media în susținerea păcii dintre cele două părți;
(f) Să continue să ofere asistență poporului palestinian în domeniul dezvoltării media, în
special prin programul său anual de formare pentru radiodifuzorii și jurnaliștii palestinieni;
4. Încurajează Departamentul să găsească metode pentru ca media și reprezentanții societății
civile să se angajeze în discuții deschise și pozitive, pentru a explora mijloace de încurajare a
dialogului om-la-om și promovarea păcii și a înțelegerii mutuale din regiune”97.
Obiecțiile Israelului cu privire la această rezoluție nu semnifică o lipsă a deschiderii către
dialog sau către implicarea jurnaliștilor în prezentarea punctelor de vedere ale celor două părți.
Problema vine însă din prezentarea unilaterală a situației, care ignoră punctele de vedere ale
Israelului. După cum am văzut în secțiunile precedente (de exemplu la rezoluția cu privire la
deversarea de petrol în largul Libanului), ONU are un istoric în a condamna Israelul fără a lua în
considerare contextul în care Israelul acționează și fără a menționa în rezoluțiile sale vreunul din
argumentele oferite de ambasadorul Israelului la ONU atunci când se dezbat textele viitoarelor
rezoluții. Israelul și-ar dori o mai bună prezentare în media a acestui conflict, dacă această prezentare
ar fi una imparțială și corectă. Dar când an de an Israelul acuză Adunarea Generală de discriminare
antisemită și anti-israeliană, atunci imprimarea și mai multor materiale care să prezinte aceste vederi
nu servește decât la inflamarea și mai mult a situației și îngreunarea misiunii Israelului de a negocia
pacea cu partea adversă. Un alt exemplu simplu al comportamentului direcționat în favoarea
exprimării sprijinului doar pentru una dintre părți: în 2016, de Ziua Internațională a Solidarității cu
Poporul Palestinian, președintele celei de-a 71-a sesiuni a Adunării Generale ONU a apărut la
prezidiul instituției având la gât steagul palestinian și o keffiyeh (acea eșarfă în carouri alb-negre care
este de obicei purtată de palestinieni pe cap sau la gât), însă nu am găsit vreo dovadă că cineva într-o
________________________________________________________________________________
97 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/14 , https://undocs.org/en/A/RES/71/22 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/12 și https://undocs.org/en/A/RES/73/20 Data ultimei accesări 12.06.2019

63 funcție similară ar fi purtat în vreun alt an o kippah în timp ce prezida ședința de la tribuna oficială.
În acest context, atunci când în sală au început discuțiile asupra a 6 rezoluții anti-Israel supuse la vot
în acea zi, ambasadorul Israelului la ONU, Danny Danon, a avut o reacție extrem de dură: „Dacă
palestinienii chiar doreau pace, am fi putut avea pace acum câteva decade. Palestinienii resping
fiecare ofertă a Israelului și fiecare plan, și răspund prin valuri de violență și teroare. […] este timpul
să punem capăt acestei minciuni, o dată pentru totdeauna. Dacă chiar doriți să arătați solidaritate cu
palestinienii, atunci terminați această șaradă și cereți ca liderii palestinieni să se întoarcă la masa
negocierilor”98.
Și cu doi ani mai înainte, în 2014, în cadrul discursului său din 24 noiembrie 2014,
ambasadorul de atunci al Israelului la ONU a declarat că „Realitatea este că atunci când membrii
comunității internaționale vorbesc despre conflictul israeliano-palestinian, o ceață coboară și
înnegurează orice fel de logică și claritate mentală. […] Conform Națiunilor Unite, 700.000
palestinieni au fost strămutați în războiul pe care arabii înșiși l-au inițiat. În același timp, circa 850.000
evrei au fost forțați să fugă din tarile arabe. De ce, 67 ani mai târziu, strămutarea evreilor a fost
complet uitată de către această instituție, în timp ce strămutarea palestinienilor este subiectul unei
dezbateri anuale? […] Către toate națiunile care continuă să permită prejudecații sa câștige în fata
adevărului, va spun ‘J’accuse’. Vă acuz de ipocrizie. Vă acuz de duplicitate. Vă acuz de a acorda
legitimitate celor care caută să distrugă Statul nostru. Vă acuz de faptul că vorbiți despre dreptul
Israelului la auto-apărare în teorie, dar îl negați în practică. Și vă acuz de a cere concesii din partea
Israelului, fără să cereți nimic palestinienilor”99.
3.17. „Statutul Ierusalimului” (Rezoluția A/RES/ES-10/L.22)
Această rezoluție a fost adoptată în sesiune de urgență, în urma recunoașterii de către SUA a
Ierusalimului drept capitală a Israelului, și a deciziei de a muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim.
Prevederile acestei rezoluții sunt următoarele:
„1.Afirmă că orice decizii și acțiuni care pretind să fi alterat caracterul, statutul sau compoziția
demografică a Orașului Sfânt al Ierusalimului nu au nici un efect legal, sunt nule și neavenite și
trebuiesc anulate în concordanță cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate, și în acest scop
________________________________________________________________________________
98 Conform https://www.timesofisrael.com/donning-palestinian-flag-unga-head-marks-palestinian-solidarity-day/ ,
https://www.jpost.com/Arab-Israeli-Conflict/UNGA-head-wears-Palestinian-scarf-marking-solidarity-474022 Data
ultimei accesări 12.06.2019
99 Conform arhivelor Ministerului de Externe https://embassies.gov.il/london/NewsAndEvents/Pages/Amb-Prosor-
addresses-UNGA-on-the-Question-of-Palestine-24-Nov-2014.aspx Data ultimei accesări 12.06.2019

64 face apel la toate Statele să se abțină de la stabilirea misiunilor diplomatice în Orașul Sfânt al
Ierusalimului, în conformitate cu rezoluția Consiliului de Securitate 478 (1980);
2. Cere ca toate statele să se supună rezoluțiilor Consiliului de Securitate cu privire la Orașul
Sfânt al Ierusalimului, și să nu recunoască nici o acțiune sau măsură contrarie acelor rezoluții ;
3. Reiterează apelul la inversarea trendurilor negative de pe teren care pun în pericol soluția
celor două state, și la intensificarea și accelerarea susținerii și a eforturilor internaționale și regionale
cu scopul atingerii, fără întârziere, a unei păci complete, juste și durabile în Orientul Mijlociu, pe baza
rezoluțiilor relevante ale Națiunilor Unite, termenii de referință de la Madrid, inclusiv principiul
pământului pentru pace, Inițiativa de Pace Arabă, și foaia de parcurs Quartet, și sfârșitul ocupației
israeliene care a început în 1967”100.
Aceste aspecte au fost deja discutate în cadrul secțiunii 3.9 (rezoluția intitulată „Ierusalim”)
și nu vor fi reluate aici.
3.18. „Golanul sirian ocupat” (Rezoluțiile A/RES/70/91, A/RES/71/99, A/RES/72/88,
A/RES/73/100)
Prevederile acestei rezoluții sunt următoarele:
„1. Face apel la Israel, Puterea ocupatoare, să se supună rezoluțiilor relevante cu privire la
Golanul sirian ocupat, în special rezoluția 497 (1981) a Consiliului de Securitate, în care Consiliul,
printre altele, a hotărât ca decizia Israelului de a-și impune legile, jurisdicția și administrația în
Golanul sirian ocupat a fost nulă și neavenită și fără nici un efect legal internațional, și a cerut ca
Israelul, Puterea ocupatoare, să revină imediat supra acestei hotărâri ;
2. De asemenea face apel la Israel să se abțină de la a schimba caracterul fizic, compoziția
demografică, structura instituțională și statutul legal al Golanului sirian ocupat, și în special să se
abțină de la construirea așezărilor ;
3. Stabilește că toate măsurile legislative și administrative luate sau care vor fi luate de Israel,
Puterea ocupatoare, care pretind să schimbe caracterul și statutul legal al Golanului sirian ocupat sunt
nule și neavenite, constituie o violare flagrantă a legislației internaționale și a Convenției de la Geneva
privitoare la Protecția Persoanelor Civile pe Timp de Război din 12 august 1949, și nu au nici un efect
legal;
4. Face apel la Israel să se abțină de la impunerea cetățeniei israeliene și a cărților de identitate
israeliene cetățenilor sirieni din Golanul sirian ocupat, și de la măsurile sale represive împotriva
populației Golanului sirian ocupat;
________________________________________________________________________________
100 Conform https://undocs.org/A/ES-10/L.22 Data ultimei accesări 12.06.2019

65 5. Deplânge violările de către Israel ale Convenției de la Geneva privitoare la Protecția
Persoanelor Civile pe Timp de Război din 12 august 1949;
6. Face din nou apel la Statele Membre să nu recunoască nici una dintre măsurile și acțiunile
legislative sau administrative la care se face referire mai sus”101.
Rezoluția Consiliului de Securitate 497 (1981) include aceleași prevederi prezente la punctul
1 ale prezentelor rezoluții, conținând în plus mențiunea că prevederile celei de-a Patra Convenții de
la Geneva continuă să fie aplicabile în teritoriul sirian ocupat de Israel în iunie 1967102. În preambulul
rezoluțiilor actuale, din perioada 2015 – 2018, Națiunile Unite „reafirmă din nou ilegalitatea deciziei
din 14 decembrie 1981 luată de către Israel de a-și impune legile, jurisdicția și administrația în
Golanul sirian ocupat, care a rezultat în anexarea efectivă a acelui teritoriu”103. Decizia din 1981 la
care se face referire este „Legea Înălțimilor Golan”, adoptată de parlament cu majoritate de 63 la 21
la 14 decembrie 1981. Legea prevede că „1. Legea, jurisdicția și administrația statului se va aplica și
Înălțimilor Golan, după cum este descris în anexă. 2. Această Lege intra în vigoare la data adoptării
sale în Parlament. 3. Ministrul de Interne va primi sarcina de a implementa această lege, și are dreptul
ca după consultări cu Ministrul Justiției, să formuleze legi pentru a implementa prezentele prevederi,
și să stabilească sub formă de reguli prevederi tranziționale cu privire la aplicarea continuă a regulilor,
ordinelor, ordinelor administrative, drepturilor și îndatoririlor care erau în vigoare în Înălțimile Golan
înainte de aplicarea acestei legi”104.
Argumentele premierului Menahem Begin în favoarea legii au fost legate de faptul că Siria
continua fără încetare ostilitățile împotriva Israelului, iar președintele sirian refuzase să aibă relații
oficiale cu Israelul, chiar și în cazul în care PLO ar fi recunoscut Israelul. Pe de altă parte, o motivație
în plus o reprezenta și continua prezență a rachetelor siriene în Liban.
Deși Israelul a încercat, în perioada de după 1967, să semneze tratate de pace cu vecinii săi,
inclusiv oferindu-se să se retragă din Cisiordania, Sinai și Golan în schimbul semnării unei păci
durabile, până la această dată doar Egiptul a semnat un acord de pace cu Israelul. Pe de altă parte,
chiar dacă Siria ar dori în mod subit să se așeze acum la masa negocierilor, evenimentele recente din
această țară, și imposibilitatea înfrângerii ISIS chiar și după eforturile concertate ale comunității
internaționale timp de atâția ani, pune sub semnul întrebării înțelepciunea realizării în vremurile
________________________________________________________________________________
101 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/91 , https://undocs.org/en/A/RES/71/99 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/88 și https://undocs.org/en/A/RES/73/100 Data ultimelor accesări 12.06.2019
102 Conform https://undocs.org/S/RES/497%20(1981) Data ultimei accesări 12.06.2019
103 Conform https://undocs.org/en/A/RES/73/100 Data ultimei accesări 12.06.2019
104 Conform https://mfa.gov.il/mfa/foreignpolicy/peace/guide/pages/golan%20heights%20law.aspx Data ultimei
accesări 12.06.2019

66 noastre ale unui asemenea schimb de pământ contra pace. De asemenea, populația druze din zonă,
deși nu acceptă în mod oficial să primească acte de identitate israeliene, preferă totuși viața în Israel
față de alternativa unui regim tiranic șiit (al actualei puteri, care nu a ezitat să folosească arme chimice
împotriva propriei populații) sau a unui regim terorist sunnit (dacă ISIS ar prelua conducerea întregii
țări)105.
În ciuda opoziției Națiunilor Unite și a comunității internaționale, Donald Trump a semnat la
25 martie 2019 Proclamația care recunoaște Înălțimile Golan ca făcând parte din statul Israel: „Statul
Israel a preluat controlul asupra Înălțimilor Golan în 1967, pentru a-și proteja securitatea internă în
fața amenințărilor externe. Astăzi, acte de agresiune ale Iranului și ale grupurilor teroriste, inclusiv
Hezbollah, în Siria de Sud, continuă să facă din Înălțimile Golan o potențială platformă de lansare a
unor atacuri împotriva Israelului. Orice viitor posibil acord de pace din regiune trebuie să ia în
considerare nevoia Israelului să se protejeze de Siria și alte amenințări regionale. Pe baza acestor
circumstanțe unice, este deci corect să fie recunoscută suveranitatea Israelului asupra Înălțimilor
Golan”106. Într-un gest simbolic de recunoștință, Israelul a aprobat ca un oraș nou înființat în acea
zonă să poarte numele Ramat Trump („Trump Heights”), un joc de cuvinte intre denumirea celebrei
construcții din New York „Trump Towers” și denumirea zonei „Golan Heights”107.
3.19. „Dreptul poporului palestinian la auto-determinare” (Rezoluțiile A/RES/70/141,
A/RES/71/184, A/RES/72/160, A/RES/73/158)
Rezoluția constă doar din două articole:
„1. Reafirmă dreptul poporului palestinian la auto-determinare, inclusiv dreptul la statul lor
independent Palestina;
2. Îndeamnă toate Statele și agențiile specializate și organizațiile din sistemul Națiunilor Unite
să continue să susțină și să asiste poporul palestinian în realizarea timpurie a dreptului lor la
autodeterminare”108.
________________________________________________________________________________
105 Conform http://www.thetower.org/2996-legal-scholar-israeli-possession-of-golan-heights-is-both-legal-and-
sensible/ Data ultimei accesări 12.06.2019
106 Conform https://www.whitehouse.gov/presidential-actions/proclamation-recognizing-golan-heights-part-state-
israel/ Data ultimei accesări 12.06.2019
107 Conform https://www.timesofisrael.com/golan-community-named-for-us-president-to-be-called-ramat-trump/ Data
ultimei accesări 12.06.2019
108 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/141 , https://undocs.org/en/A/RES/71/184 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/160 și https://undocs.org/en/A/RES/73/158 Data ultimelor accesări 12.06.2019

67 Aceste două prevederi se regăsesc în componența majorității rezoluțiilor pe tema Palestinei,
și nu le vom mai relua aici (a se vedea de exemplu secțiunea 3.7).
3.20. „Riscul proliferării armelor nucleare în Orientul Mijlociu” (Rezoluțiile
A/RES/70/70, A/RES/71/83, A/RES/72/67, A/RES/73/83)
Prevederile acestei rezoluții sunt următoarele:
„1. Reamintește concluziile pentru Orientul Mijlociu ale Conferinței Revizioniste a Părților
Semnatare ale Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, din 2010, și face apel la implementarea
rapidă și completă a angajamentelor conținute în acesta;
2. Accentuează faptul că rezoluția cu privire la Orientul Mijlociu adoptată de Conferința de
Revizie și Extindere a Părților Semnatare ale Tratatului, din 1995, este un element esențial al
rezultatului Conferinței din 1995 și al fundamentului pe baza căruia Tratatul a fost prelungit pe termen
indefinit, fără vot, în 1995;
3 Reiterează faptul că rezoluția cu privire la Orientul Mijlociu adoptată de Conferința de
Revizie și Extindere a Părților Semnatare ale Tratatului, din 1995, rămâne valabilă până când scopul
și obiectivele ei sunt îndeplinite ;
4. Face apel la pași imediați în direcția implementării complete a acelei rezoluții ;
5. Reafirmă importanța accesiunii Israelului la Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare
și a plasării tuturor facilitaților sale nucleare sub protecția completă a Agenției Internaționale pentru
Energie Atomică, pentru realizarea obiectivului aderentei universale la Tratat în Orientul Mijlociu;
6. Face apel la acel Stat să acceadă la Tratat fără întârziere, să nu dezvolte, producă, testeze
sau să obțină prin orice formă arme nucleare, să renunțe la posesia armelor nucleare și să își plaseze
toate facilitățile nucleare nesecurizate sub perimetrul de aplicabilitate completă a garanțiilor Agenției,
ca măsură importantă de construire a încrederii între toate statele din regiune și ca un pas în favoarea
îmbunătățirii păcii și securității”109.
Poziția oficială a Israelului este că „după stabilirea relațiilor pașnice și a reconcilierii intre
toate statele din regiune, Israelul se va strădui să creeze în Orientul Mijlociu o zonă fără arme chimice
biologice sau nucleare și rachete balistice, pe baza verificărilor mutuale eficiente. Negocierile pentru
stabilirea unei astfel de zone vor începe după semnarea acordurilor de pace bilaterale dintre Israel și
toate statele din regiune”110. Politica Israelului a rămas neschimbată peste ani, deoarece regăsim
________________________________________________________________________________
109 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/70 , https://undocs.org/en/A/RES/71/83 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/67 și https://undocs.org/en/A/RES/73/83 Data ultimelor accesări 12.06.2019
110 Conform discursului Ministrului de Externe David Levy în cadrul Adunării Generale a ONU din octombrie 1996
https://media.nti.org/pdfs/IsraelUNGAOctober1996.pdf (pagina 5) Data ultimei accesări 12.06.2019

68 aceleași idei și într-un discurs din 1981 susținut tot de un premier israelian la ONU: „Israelul nu va fi
prima țară din Orientul Mijlociu care să introducă arme nucleare în regiune. Confruntat cu realitățile
dure ale Orientului Mijlociu, Israelul trebuie să insiste să facă distincția între siguranța falsă și cea
adevărată. După cum a demonstrat clar cazul Irakului, Tratatul de Neproliferare nu poate împiedica
în mod eficient țările de a accede la armele nucleare pentru a obține ceea ce nu au reușit să obțină
prin mijloace mai convenționale”111.
3.21. „Golanul sirian” (Rezoluțiile A/RES/70/17, A/RES/71/24, A/RES/72/16,
A/RES/73/23)
Prevederile acestei rezoluții sunt următoarele:
„1. Declară ca Israelul a eșuat până cum să se supună rezoluției 497 (1981) a Consiliului de
Securitate;
2. De asemenea declară că decizia israeliană din14 decembrie 1981 de a-și impune legile,
jurisdicția și administrația în Golanul sirian ocupat, este nulă și neavenită și nu are nici o validitate,
după cum a confirmat Consiliul de Securitate în rezoluția sa 497 (1981), și îi cere Israelului să o
abroge;
3 Reafirmă decizia că toate prevederile Regulamentelor anexate Convenției de la Haga din
1907 și ale Convenției de la Geneva privitoare la Protecția Persoanelor Civile pe Timp de Război din
12 august 1949 continuă să se aplice teritoriului sirian ocupat de Israel din 1967, și face apel la părți
prin prezenta să respecte și să asigure respectarea obligațiilor ce le revin în conformitate cu acele
instrumente în orice circumstanțe;
4. Stabilește din nou că ocupația continuă a Golanului sirian și anexarea sa de facto constituie
un punct ce împiedică obținerea unei păci drepte, complete și durabile în regiune;
5. Face apel la Israel să reia discuțiile cu părțile siriene și libaneze, și să respecte obligațiile și
angajamentele asumate în timpul precedentelor discuții;
6. Cere din nou ca Israelul să se retragă din întregul Golan sirian ocupat până la linia din iunie
1967, în cadrul implementării rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate;
7. Face apel la toate părțile implicate, cu-sponsorii procesului de pace, și întreaga comunitate
internațională să depună toate eforturile necesare pentru a asigura reluarea procesului de pace și
succesul acestuia, prin implementarea rezoluțiilor Consiliului de Securitate 242 (1967) și 338
(1973)”112.
________________________________________________________________________________
111 Conform https://media.nti.org/pdfs/IsraelUNGAOctober1981.pdf (pagina 4) Data ultimei accesări 12.06.2019
112 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/17 , https://undocs.org/en/A/RES/71/24 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/16 și https://undocs.org/en/A/RES/73/23 Data ultimelor accesări 12.06.2019

69 Subiectul Înălțimilor Golan a fost deja prezentat în secțiunea 3.18 și nu vom reveni asupra lui,
cu atât mai mult cu cât fondul prevederilor acestei rezoluții este similar cu rezoluția deja discutată.
3.22. „Munca depusă de Comitetul Special pentru a investiga practicile israeliene care
afectează drepturile omului ale poporului palestinian și ale altor arabi din teritoriile ocupate”
(Rezoluțiile A/RES/70/87, A/RES/71/95, A/RES/72/84, A/RES/73/96)
Principalele prevederi ale acestei rezoluții sunt următoarele:
„2. Reiterează cererea sa ca Israelul, Puterea Ocupatoare, să coopereze, în conformitate cu
obligațiile sale de Stat Membru al Națiunilor Unite, cu Comitetul Special în implementarea
mandatului său, și deplânge lipsa continuă de co operare pe această temă;
5. Cere Comitetului Special, până la terminarea completă a ocupației israeliene, să continue
să investigheze politicile și practicile israeliene din Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul
de Est, și din alte teritorii arabe ocupate de Israel din 1967, mai ales violările israeliene ale Convenției
de la Geneva cu privire la Protecția Persoanelor Civile pe Timp de Război din 12 august 1949, și să
se consulte, în mod corespunzător cu Comitetul Internațional al Crucii Roșii în concordanță cu
regulamentele sale, pentru a se asigura că bunăstarea și drepturile omului ale popoarelor din teritoriile
ocupate, inclusiv prizonierii și deținuții, sunt asigurate, și să raporteze Secretarului General cât mai
repede și ori de câte ori este nevoie după aceea;
6. De asemenea cere Comitetului Special să prezinte regulat Secretarului General rapoarte
periodice asupra situației curente din Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est;
7. Cere Comitetului Special să continue să investigheze tratamentul și statutul miilor de
prizonieri și deținuți, inclusiv copii și femei, în închisorile și centrele de detenție israeliene din
Teritoriul Palestinian Ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est, și alte teritorii arabe ocupate de Israel din
1967, și exprimă grave îngrijorări cu privire la condițiile dure și relele tratamente aplicate
prizonierilor și la recentul val de greve ale foamei, accentuând nevoia de a respecta toate regulile
stabilite de legea internațională, inclusiv cea de-a Patra Convenție de la Geneva, Regulile Minimale
Standard de Tratament ale Prizonierilor, ale Națiunilor Unite, (Regulile Nelson Mandela), și Regulile
Națiunilor Unite pentru Tratamentul Prizonierilor Femei, și Măsurile Non-custodiale pentru
Infractorii Femei (Regulile Bangkok);
8. Cere Secretarului General:
(a) Să ofere Comitetului Special toate facilitățile necesare, inclusiv cele utile vizitelor în
teritoriile ocupate, pentru a putea investiga politicile și practicile israeliene la care se referă prezenta
rezoluție;

70 (b) Să continue să pună la dispoziție orice personal ar fi considerat necesar pentru a asista
Comitetul Special în îndeplinirea sarcinilor sale;
(c) Să circule regulat către Statele Membre rapoartele periodice menționate în paragraful 6 de
mai sus;
(d) Să asigure larga circulație a rapoartelor Comitetului Special și a informațiilor cu privire la
activitățile și concluziilor sale, prin orice metodă disponibilă, prin Departamentul de Informare
Publică al Secretariatului și, acolo unde este necesar, să reediteze acele rapoarte ale Comitetului
Special care nu mai sunt disponibile”113.
Subiectul acuzațiilor de violare de către Israel a convențiilor de la Geneva a fost deja tratata
în secțiunea 3.1, iar subiectul condițiilor generale din închisorile israeliene în secțiunea 3.7, și nu le
vom relua.
4. Voturile țărilor în Adunarea Generală a ONU
4.1. Considerații generale și metodologice
După această trecere în revistă a subiectului rezoluțiilor care acuză statul Israel, vom efectua
acum o analiză mai îndeaproape a voturilor acordate de statele membre ONU rezoluțiilor analizate.
Dorim pentru aceasta să revenim la harta prieteniilor Israelului cu alte state prezentată de Benjamin
Netanyahu, și să aflăm în ce măsură aceste state își dovedesc prietenia susținând Israelul în demersul
său de a se apăra în fața acestor acuzații internaționale.
Autorul britanic C. S. Lewis spunea că „ceea ce îi face pe oameni să fie prieteni este faptul că
văd același adevăr”. Pornind de la această cugetare, considerăm ca prietenii Israelului la ONU sunt
acele state care votează în același fel ca Israelul, iar „inamicii” săi sunt statele care dau un vot opus
celui dat de Israel. Am hotărât să luăm în considerare și abținerile tot ca o dovadă mai mică de
prietenie, deoarece voturile în Adunarea Generală sunt egale, și astfel se poate împiedica adoptarea
unei rezoluții nu doar printr-un număr suficient de mare de voturi împotrivă, ci și printr-un număr
suficient de mare de abțineri (sau o combinație dintre numărul de abțineri și numărul de voturi
împotrivă, care adunate să depășească numărul de votru pentru). Nu am luat în considerare acele state
care nu au votat rezoluțiile în nici un fel, deoarece aceasta nu este neapărat un indicator al dorinței lor
de a ajuta Israelul sa împiedice adoptarea acestor rezoluții (după cum am văzut în secțiunea 2.3.,
există și anumite state care își pierd dreptul de vot din cauza neplății la timp a cotizațiilor).
________________________________________________________________________________
113 Conform https://undocs.org/en/A/RES/70/87 , https://undocs.org/en/A/RES/71/95 ,
https://undocs.org/en/A/RES/72/84 și https://undocs.org/en/A/RES/73/96 Data ultimei accesări 12.06.2019

71 Am calculat scoruri totale atât pentru fiecare țară, cât și pentru fiecare rezoluție, acordând
puncte astfel:
– 1 punct pentru țările care votează contra rezoluției (deci susțin poziția Israelului) ;
– -1 punct pentru țările care votează în favoarea rezoluției (deci au o poziție opusă Israelului) ;
– 0.5 puncte pentru statele care se abțin ;
– 0 puncte pentru statele care nu votează ;
După cum am amintit în începutul lucrării, Adunarea Generală a ONU este formată din 193
membri. Astfel, punctajul pentru fiecare rezoluție poate sa varieze pe o scală cuprinsă între -193
puncte (dacă toate statele membre ar vota în favoarea rezoluției care ar dăuna Israelului) și +193
puncte (dacă toate statele membre ar vota în aceeași direcție cu Israelul). Cu privire la punctajul
fiecărui stat, acesta depinde de numărul de rezoluții supuse la vot în fiecare an: câte 19 în 2015 și
2016, și câte 20 în 2017 și 2018. Astfel, scorul fiecărei țări poate varia între -19 și +19 pentru 2015 și
2016, și -20 / +20 pentru 2017 și 2018, rezultând într-un total de minim -78 / maxim +78 pentru suma
celor patru ani analizați.
4.2. Rezultatele generale ale voturilor
Conform înregistrărilor oficiale ale voturilor disponibile pe site-ul ONU și incluse în Anexe,
precum și regulilor de calcul menționate precedent, putem observa că nu mai există nici un alt stat,
printre cele 193 membre ONU, care sa aibă un total identic cu al Israelului (+78 puncte) – adică să fi
votat în mod identic toate rezoluțiile. În plus, din cele 193 membre ONU, doar 14 țări (plus Israelul)
au punctaje pozitive – din care am putea deduce o relație de susținere și prietenie între acestea și
Israel; iar din cele 14, doar câteva state se apropie destul de mult de punctajul Israelului ( între 69 și
71 puncte).
Iată mai jos lista țărilor cu punctaje pozitive:
Țara Total 2015 Total 2016 Total 2017 Total 2018 Total general
Israel 19 19 20 20 78
Micronezia 18 17 18 18 71
SUA 18 16 17 20 71
Insulele
Marshall 16 17 18 19 70
Canada 18 16 16.5 18.5 69

72 Nauru 12.5 10 17.5 16.5 56.5
Palau 16 18 10.5 4 48.5
Camerun 9.5 9 10 10 38.5
Sudanul de Sud 3 6 8 6.5 23.5
Australia 3.5 2 2 13.5 21
Honduras 0.5 2.5 5.5 5.5 14
Vanuatu 0.5 0.5 4 8.5 13.5
Togo -2.5 -1 3 3.5 3
Paraguay 5 5 5.5 -14 1.5
Ruanda -1.5 0 -1.5 4 1
Tabelul 2. Lista statelor care au obținut scoruri pozitive în studiul nostru (state prietene
Israelului)
4.3. Analiza voturilor, pe regiuni
4.3.1. America de Nord
Tabelul următor prezintă punctajele obținute în studiul nostru de statele incluse în această
regiune (SUA și Canada), precum și alți trei indicatori cu care putem încerca să corelăm aceste date:
doi reprezintă susținerea istorică acordată Israelului și evreilor (pe de o parte prin semnarea rezoluției
ONU din 1947 cu privire la formarea statului Israel, pe de altă parte prin prezentarea numărului de
Drepți între Popoare pe care Centrul Internațional pentru Rememorarea Holocaustului Yad Vashem îl
are în arhivele sale – cu alte cuvinte numărul de persoane din fiecare țară care au ajutat la salvarea
vieților evreilor în timpul Holocaustului), iar al treilea indicator se referă la punctajul fiecărei țări în
parte în studiul ADL Global 100 publicat de Liga Anti Defăimare (ADL sau Anti-Defamation
League), prin care ei au măsurat opiniile față de evrei ale oamenilor din 100 țări din lume, în perioada
2013 – 2014.
Sursele pentru informațiile din tabel (ultimele accesări la 31.05.2019):
– Semnatarii Rezoluției ONU A/RES/181 (II) din 1947 cu privire la Israel:
https://digitallibrary.un.org/record/712148?ln=en
– Drepți între Popoare: https://www.yadvashem.org/righteous/statistics.html
– Cifre ADL Global 100 preluate de pe https://global100.adl.org/

73 Statul Punctaj pentru voturi Semnatar A/RES/181 Număr Drepți între
Popoare Index ADL Global
100 (% populație
antisemită)
Canada 69 Da 0 14%
SUA 71 Da 5 9%
Tabelul 3. Scorurile statelor incluse în grupa „America de Nord”
Canada
Canada este unul din cele 33 state care au votat în 1947 în favoarea rezoluției ONU
A/RES/181 (II) „Future government of Palestine. Termination of the Mandate over Palestine and the
recognition of its independence as one State” („Guvernarea viitoare a Palestinei. Încheierea
Mandatului asupra Palestinei și recunoașterea independenței sale ca unic stat”)114. Doi ani mai târziu,
la 11 mai 1949, Canada recunoștea oficial Israelul ca stat, iar după încă patru ani Canada își deschide
ambasada la Tel Aviv115. Relațiile bilaterale continuă inclusiv în ziua de astăzi, și sunt marcate de
frecvente vizite și discuții între liderii celor două țări. Cea mai recentă dintre acestea a avut loc la 12
aprilie 2019, când Premierul Canadei Justin Trudeau l-a sunat pe Benjamin Netanyahu pentru a-l
felicita pentru realegerea sa în funcția de Prim Ministru al Israelului. Cu această ocazie, Justin
Trudeau a declarat în comunicatul oficial următoarele lucruri cu privire la colaborarea dintre cele
două state: „Primul Ministru Trudeau a declarat că își dorește să lucreze îndeaproape cu noul guvern
israelian, și a subliniat lunga istorie pe care o au cele două țări ca prieteni apropiați și aliați statornici.
[…] Primul Ministru a exprimat susținerea continuă și puternică a Canadei pentru eforturile de pace
din Orientul Mijlociu care să conducă la o soluție cu două state, în același timp sprijinind ferm dreptul
Israelului de a trăi în pace și securitate cu vecinii săi. Canada și Israelul cooperează îndeaproape în
________________________________________________________________________________
114 Procesul verbal al ședinței și rezultatul lui: https://digitallibrary.un.org/record/712148?ln=en . Data ultimei accesări
15.05.2019. În favoarea rezoluției au votat: Australia, Belgia, Bolivia, Brazilia, Republica Sovietică Socialistă
Bielorusă, Canada, Costa Rica, Cehoslovacia, Danemarca, Republica Dominicană, Ecuador, Franța, Guatemala, Haiti,
Islanda, Liberia, Luxemburg, Olanda, Noua Zeelandă, Nicaragua, Norvegia, Panama, Paraguay, Peru, Filipine,
Polonia, Suedia, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, Uniunea Africii de Sud, Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste, Statele Unite ale Americii, Uruguay, Venezuela. Au votat împotriva: Afghanistan, Cuba, Egipt, Grecia,
India, Iran, Irak, Liban, Pakistan, Arabia Saudită, Siria, Turcia, Yemen. Abțineri: Argentina, Chile, China, Columbia,
El Salvador, Etiopia, Honduras, Mexic, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Iugoslavia. Textul complet
al rezoluției cu privire la Palestina poate fi accesat la
https://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/181(II) . Data ultimei accesări 15.05.2019
115 Conform https://www.canadainternational.gc.ca/israel/bilateral_relations_bilaterales/index.aspx?lang=eng (Site-ul
Ambasadei Canadei în Israel). Data ultimei accesări 15.05.2019

74 probleme de securitate regională. Cei doi lideri au discutat operațiunea de salvare a Căștilor Albe și
a familiilor acestora din Siria în iulie 2018, care nu ar fi fost posibilă fără o colaborare strânsă între
Canada și Israel. Primul Ministru Trudeau și Primul Ministru Netanyahu au discutat despre beneficiile
comerțului dintre Canada și Israel, și despre modul în care noua versiune actualizată a Acordului de
Liber Schimb dintre Canada și Israel va crea locuri de muncă și creștere economică în ambele țări.
Noul acord comercial va întări de asemenea și legăturile umane, deja puternice și vibrante, dintre
canadieni și israelieni, în acest al 70-lea an de relații diplomatice între Canada și Israel”116.
Amploarea relațiilor bilaterale dintre Canada și Israel poate fi cel mai bine demonstrată prin
cifre:
– în Israel trăiesc actualmente 35.000 cetățeni canadieni – conform datelor lansate de
Ambasada Canadei în Israel117 (a căror ultimă actualizare s- a făcut la 29 martie 2019); cifrele sunt
oarecum similare și pentru situația inversă: conform ultimului recensământ disponibil (din 2016), în
Canada trăiesc 30.265 cetățeni care declară că s-au născut în Israel118;
– aproape 90.000 turiști canadieni vizitează Israelul în fiecare an (tot conform datelor
Ambasadei Canadei în Israel) ;
– există actualmente aproximativ 330.000 evrei în Canada, conform Biroului de Statistică al
Canadei119, ceea ce face aceasta a 4-a cea mai mare comunitate din lume. În plus, creșterea comunității
a fost exponențială – de la 1.115 evrei în 1871, la 125.000 evrei 50 ani mai târziu, 276.000 evrei 100
ani mai târziu și la 330.000 evrei 140 ani mai târziu120;
________________________________________________________________________________
116 Conform Biroului Primului Ministru Justin Trudeau: https://pm.gc.ca/eng/news/2019/04/12/prime-minister-justin-
trudeau-speaks-benjamin-netanyahu-prime-minister-israel . Data ultimei accesări 15.05.2019
117 Conform https://www.canadainternational.gc.ca/israel/bilateral_relations_bilaterales/index.aspx?lang=eng . Data
ultimei accesări 15.05.2019
118 Conform Biroului de Statistică al Canadei – rezultate disponibile online la https://www12.statcan.gc.ca/census-
recensement/2016/dp-pd/dt-td/Rp-
eng.cfm?LANG=E&APATH=7&DETAIL=0&DIM=0&FL=E&FREE=0&GC=0&GID=0&GK=0&GRP=1&PID=1
12450&PRID=10&PTYPE=109445&S=0&SHOWALL=0&SUB=0&Temporal=2016,2017&THEME=0&VID=0&
VNAMEE=Ethnic%20origin%20%28101%29&VNAMEF=Origine%20ethnique%20%28101%29 . Data ultimei
accesări 15.05.2019
119 Conform Biroului de Statistică al Canadei – rezultate disponibile online la https://www12.statcan.gc.ca/nhs-
enm/2011/dp-
pd/prof/details/page.cfm?Lang=E&Geo1=PR&Code1=01&Data=Count&SearchText=Canada&SearchType=Begins
&SearchPR=01&A1=All&B1=All&Custom=&TABID=1 Data ultimei accesări 15.05.2019
120 Conform Biroului de Statistică al Canadei – rezultatele pentru anii 1871 – 1971 disponibile online la
https://www150.statcan.gc.ca/t1/tbl1/en/cv.action?pid=1710007301#timeframe . Data ultimei accesări 15.05.2019

75 – cele două țări au un parteneriat strategic bazat pe un „memorandum de înțelegere” („Canada
– Israel Strategic Partnership MOU – Memorandum of Understanding”). Acesta a fost semnat pe data
de 21 ianuarie 2014 și are ca prevederi principale: stabilirea de ședințe de guvern comune periodi ce;
consultarea partenerului strategic ca parte a pregătirii pentru participarea la summit- uri internaționale;
participarea la exerciții militare comune; susținerea cercetării și a dezvoltării în domeniul militar, a
cooperării materiale în domeniul apărări i, și a oportunităților de achiziții în apărare; lărgirea
perimetrului și modernizarea actualului Acord de Liber Schimb î ntre Canada și Israel; susținerea
programelor de schimb academic între cele două țări, și a cercetării științifice comune; o mai bună
cooperare în domeniul energiei; întărirea cooperării în domeniul securității și informațiilor121;
– exporturile Canadei spre Israel au totalizat 500 milioane de dolari în anul 2018, și proveneau
din următoarele domenii: avioane și componente pentru acestea, pietre prețioase (în special diamante
brute), echipamente electrice și electronice, instrumente științifice, alte pietre și metale prețioase, și
produse farmaceutice122.
– importurile Canadei din Israel au totalizat în 2018 puțin peste 1 miliard de dolari și provin
din domenii precum: produse electrice și electronice, produse chimice, produse industriale
specializate, produse din cauciuc și plastic, pietre și metale prețioase, mașini și echipamente asociate,
produse de bază din metal și din sticlă123.
Cu o asemenea istorie a relațiilor bilaterale și a cooperării între cele două țări, poate că nu este
surprinzător faptul că scorul total al Canadei la votul rezoluțiilor în Adunarea Generală a ONU este
de 69 puncte dintr-un maxim posibil de 78, clasând Canada pe locul 4 în topul aliaților Israelului la
ONU, în urma SUA, a Microneziei și a Insulelor Marshall.
Cum a obținut Canada cele 69 puncte:
– a votat în favoarea Israelului în 66 din cele 78 rezoluții (+1 punct pentru fiecare)
– s-a abținut de la vot în 10 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare)
– a votat împotriva Israelului în 2 rezoluții (-1 punct fiecare)
________________________________________________________________________________
121 Textul integral al memorandumului este disponibil pe site-ul ministerului de externe canadian:
https://www.international.gc.ca/name-anmo/canada_israel_MOU-prot_ent_canada_israel.aspx?lang=eng Data
ultimei accesări 15.05.2019
122 Conform Ambasadei Canadei în Israel:
https://www.canadainternational.gc.ca/israel/bilateral_relations_bilaterales/index.aspx?lang=eng Data ultimei
accesări 15.05.2019
123 Conform Ambasadei Canadei în Israel:
https://www.canadainternational.gc.ca/israel/bilateral_relations_bilaterales/fs-israel-fd.aspx?lang=eng Data ultimei
accesări 15.05.2019

76 Iată și evoluția voturilor Canadei la Adunarea Generală a ONU pentru cei 4 ani analizați:

Graficul 1. Evoluția voturilor Canadei la rezoluțiile Adunării Generale a ONU cu privire la
Israel. Menționăm că în anii 2015 și 2016 au existat 19 rezoluții pe această temă, iar în 2017 și
2018 au existat 20 rezoluții
Având în vedere cele enumerate în paragrafele anterioare, cu privire la puternicele relații
bilaterale dintre cele două state, ne vom axa în continuare pe o scurtă trecere în revistă a rezoluțiilor
la care Canada s-a abținut de la vot sau a votat împotrivă, precum și pe anumite motive care ar fi putut
determina aceste voturi (altele decât cele prezentate în subcapitolele dedicate fiecărei rezoluții și care
sunt împărtășite la modul general de comunitatea internațională).
Rezoluțiile pentru care Canada s-a abținut de la vot:
– „Assistance to Palestine refugees” (Asistență acordată refugiaților palestinieni) – abțineri de
la vot în anii 2015, 2016, 2017, 2018
– „The occupied Syrian Golan” (Golanul sirian ocupat) – abțineri de la vot în anii 2015, 2016,
2017, 2018
– „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului) – abținere de la vot în anul 2017 (singurul an
în care a fost supusă la vot această rezoluție)
– „Comprehensive, just and lasting peace in the Middle East” (Pace completă, dreaptă și
durabilă în Orientul Mijlociu) – abținere de la vot în anul 2018 (singurul an în care a fost supusă la
vot această rezoluție)
Canada a votat împotriva Israelului de două ori, la rezoluția intitulată „The risk of nuclear
proliferation in the Middle East” (Riscul proliferării armelor nucleare în Orientul Mijlociu) – o dată
în anul 2016 și apoi din nou în anul 2017. De menționat că în anii 2015 și 2018 Canada a votat în
favoarea Israelului pentru exact această rezoluție.

77 Ce a putut determina această schimbare de atitudine a Canadei în anii 2016 și 2017? Aceasta
ar putea fi legată de faptul că în 2016 premierul Canadei a anunțat că în anul 2020 Canada
intenționează să candideze pentru Consiliul de Securitate al ONU. După cum am amintit în
introducerea lucrării, acest organism este alcătuit din 5 membri permanenți (China, Franța, Rusia,
Marea Britanie și SUA) și 10 membri nepermanenți, iar ultima dată când Canada a făcut parte dintre
membrii nepermanenți a fost în perioada 1999 – 2000124. Așadar, putem considera că obținerea acestei
poziții este un obiectiv foarte important pentru Canada, cu atât mai mult cu cât amintirea ultimei – și
singurei, după 1946 – nereușite a Canadei de a obține statutul de membru (în anul 2010) este încă
dureroasă (într-o perioadă în care tocmai organizase Jocurile Olimpice de la Vancouver și Summit-ul
G8 și G20, Canada ar fi dorit să-și cimenteze poziția pe scena internațională “la masa greilor” printr-
o alegere în Consiliul de Securitate al ONU).
Deși votul pentru alegerea celor 10 membri nepermanenți este secret, multe voci au atribuit
pierderea din 2010 unei penalizări din partea blocului arab fata de susținerea pe care Canada o acordă
Israelului la ONU. Inclusiv premierul canadian de atunci, Stephen Harper, a declarat într-un discurs
ținut la scurt timp după această pierdere, în deschiderea unei conferințe internaționale pe tema
antisemitismului, că: “știu, datorită vânătăilor pe care le am ca dovadă, că indiferent că e vorba de
Națiunile Unite sau de orice alt forum internațional, cel mai ușor este să ne înțelegem cu toții și să ne
raliem la această retorică anti-Israel, să pretindem că ea este doar în spiritul egalității, și să ne scuzăm
acordându-ne eticheta de broker cinstit. Există totuși mai multe voturi – mult mai multe voturi – de
partea anti-israeliană decât de partea luării unei atitudini”125.
Pe de altă parte, votul de anul viitor, când Canada își dorește să obțină din nou un loc la masa
puterii, coincide cu un alt eveniment important pentru premierul Trudeau: alegerile federale
canadiene. Potențialul electoral intern al unei victorii la ONU nu este deci de neglijat.
Canada se va lupta cu Norvegia și Irlanda pentru două locuri disponibile (cele atribuite
Vestului), iar fiecare din cele două țări are argumente care îi îngrijorează pe canadieni: Norvegia are
un istoric de succes în a negocia acorduri de pace (pentru Israel, Sri Lanka și Columbia) și este țara
care donează cel mai mare procent din produsul intern brut pentru ajutor extern acordat statelor în
curs de dezvoltare, iar Irlanda are dublul militarilor (Căști Albastre) fată de Canada. În fața unor
asemenea contracandidați, canadienii au deci dreptate să fie îngrijorați că blocul statelor arabe va
________________________________________________________________________________
124 Conform statisticilor ONU: https://www.un.org/securitycouncil/content/countries-elected-members Data ultimei
accesări 15.05.2019
125 Conform
https://archive.is/20101112030526/http://www.nationalpost.com/news/canada/Harper+says+Canada+will+stand+Isr
ael/3794912/story.html Data ultimei accesări 15.05.2019

78 alege să susțină una din celelalte două țări, care au fost mult mai „disciplinate” în ceea ce privește
rezoluțiile anti-Israel: Norvegia are în cercetarea noastră un punctaj de -55.5 (pe o scară de la minim
-78 la maxim +78), Iar Irlanda are -54.5.
În studiul ADL Global 100, Canada are un scor de 14%, adică un total de 3.800.000 din cei
27.000.000 adulți ai țării au atitudini antisemite. 32% (adică aproape unul din trei canadieni adulți)
consideră că evreii sunt mai loiali Israelului decât țării în care locuiesc, 23% cred că evreii au prea
multă putere în mediile de afaceri și pe piețele financiare internaționale, 25% (sau unul din patru
adulți) cred că evreii vorbesc prea mult despre Holocaust și 26% că oamenii îi urăsc pe evrei din
cauza modului în care aceștia se comportă126.

SUA
La fel ca și Canada, SUA au fost și ele printre semnatarii rezoluției ONU A/RES/181 (II) din
1947, care stabilea existența statului Israel. Spre deosebire de Canada, care a așteptat un an până să
recunoască oficial statul Israel, SUA i-au acordat recunoaștere imediată țării nou-declarate:
președintele Truman a făcut acest lucru în aceeași zi în care Marea Britanie își încheia Mandatul,
adică la 14 mai 1948. Mai puțin de un an mai târziu, SUA deschid și o ambasadă în Israel, la 28 martie
1949.
Pe lângă faptul că au fost prima țară care a recunoscut oficial Israelul, SUA au fost și prima
țară care să recunoască în mod oficial Ierusalimul drept capitală a Israelului, în 2017; iar în 2018 SUA
și-au mutat oficial ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. Această poziție oficială a atras imediat critica
majorității comunității internaționale, Adunarea Generală a ONU întrunindu-se imediat în ședință
extraordinară și adoptând la 21 decembrie 2017 rezoluția A/RES/ES-10/L.22 „Statutul
Ierusalimului”, în care „își exprimă regretul profund cu privire la deciziile recente legate de statutul
Ierusalimului […] și face apel la toate Statele pentru a se abține de la stabilirea misiunilor diplomatice
în Orașul Sfânt al Ierusalimului, în concordanță cu rezoluția 478 a Consiliului de Securitate
(1980)”127.
Vizitele bilaterale dintre cele două state sunt frecvente, cea mai recentă deplasare a lui
Benjamin Netanyahu în SUA având loc pe 25 martie 2019 (când premierul israelian a fost primit de
Donald Trump la Casa Albă, ocazie cu care președintele american a semnat o declarație recunoscând
________________________________________________________________________________
126 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/canada/2014 Data ultimei accesări
15.05.2019
127 Textul complet în arhivele ONU: https://undocs.org/A/ES-10/L.22 . Data ultimei accesări 15.05.2019. A se vedea și
discuția mai pe larg cu privire la această rezoluție în secțiunea 3.17

79 suveranitatea Israelului asupra Înălțimilor Golan), asta după ce cu câteva zile mai înainte (pe 21 martie
2019) Secretarul de Stat american Mike Pompeo făcuse o vizită în Israel la Zidul Plângerii (ceea ce
a marcat o premieră în sine, deoarece majoritatea diplomaților preferă să evite acea zonă pe care o
consideră aflată într-un teritoriu disputat).
Conform Biroului de Statistică al Israelului, aproximativ 925.000 americani au vizitat Israelul
în 2018, în creștere față de 806.000 în 2017128. De cealaltă parte, 421.000 israelieni au vizitat SUA în
2017, cheltuind în medie 3.600 dolari fiecare, pentru un total de 1.1 miliarde dolari venituri din
turismul israelian129.
Conform ultimului recensământ religios din SUA, datat din 2010, pe teritoriul lor trăiesc între
6 și 6.4 milioane de evrei, reprezentând circa 2.1% din populație. Această cifră o transformă în cea
mai mare comunitate de evrei din diaspora130.
La fel ca în cazul Canadei, Israelul a încheiat un Memorandum de Înțelegere și cu Statele
Unite. Documentul a fost reînnoit pentru a doua oară la 14 septembrie 2016, și are drept principale
prevederi: oferirea de către SUA, cu începere din anul 2019, a sumei de 38 miliarde de dolari
Israelului în următorii 10 ani ca asistență în domeniul securității (drept comparație, memorandumul
inițial din 1998 oferea 21.3 miliarde dolari, iar reînnoirea din anul 2008 s-a făcut pentru 30 miliarde
dolari); ajutor din partea SUA pentru ca Israelul să își poată menține avantajul militar calitativ
(„abilitatea de a contracara și învinge orice amenințare militară convențională credibilă, cu nivel
minim de daune sau victime proprii ”); Israelului i se cere să cheltuie minim 75% din suma primită ca
asistență de securitate în SUA (cumpărând produse de apărare ale SUA și creând locuri de muncă în
SUA)131.
În afara sumelor din acest memorandum, și comerțul bilateral dintre cele două țări este foarte
bine dezvoltat. Exporturile de bunuri din SUA către Israel au totalizat 13.7 miliarde în 2018, și
includeau următoarele categorii de produse: metale și pietre prețioase (în special diamante), avioane,
________________________________________________________________________________
128 Statistici disponibile online la https://www.cbs.gov.il/he/publications/doclib/2019/tourism_q1_19/t03.pdf . Data
ultimei accesări 15.05.2019
129 Ultimele date disponibile sunt cele din 2017, de pe site-ul Asociației Americane de Turism (US Travel Association):
https://www.ustravel.org/system/files/media_root/document/Research_Country-Profile_Israel.pdf . Data ultimei
accesări 15.05.2019
130 Raportul Biroului de Recensământ disponibil online la
https://www2.census.gov/library/publications/2011/compendia/statab/131ed/tables/pop.pdf . Data ultimei accesări
15.05.2019
131 Sursa: https://www.aipac.org/-/media/publications/policy-and-politics/aipac-analyses/issue-
memos/2016/newmoupledgesvitalsupportforisraelssecurity.pdf Data ultimei accesări 15.05.2019

80 mașinării și instrumente medicale și optice. Încă 3.9 miliarde dolari au provenit din exportul de
servicii către Israel (turism, transport, servicii tehnice).
De cealaltă parte, SUA a importat din Israel produse în valoare de 21.8 miliarde în 2018, din
aceleași domenii mari: piet re și metale prețioase , farmaceutice, echipamente electrice; importul de
servicii din Israel a totalizat 7.4 miliarde (cercetare și dezvoltare, turism, transporturi)132.
Cea mai recentă dovadă de prietenie israeliano-americană o reprezintă o ceremonie ce a avut
loc pe 12 iunie 2019, în cadrul căreia Benjamin Netanyahu, însoțit de oficiali americani, a pus piatra
de fundație a unei noi așezări ce va fi construită în nord-vestul platoului Golan. Invitația vine după ce
la 23 aprilie 2019, în timpul unui turneu prin Golan, Netanyahu și-a anunțat intenția de a denumi o
localitate din această zonă în onoarea președintelui american Trump, pentru a sărbători recunoașterea
din partea acestuia a suveranității israeliene asupra acestui teritoriu133.
Atunci când relațiile dintre cele două țări durează de atât de mult timp, implică o comunitate
religioasă atât de importantă și acorduri comerciale atât de extinse, devine explicabil de ce SUA a
votat covârșitor în favoarea Israelului. Înainte de a discuta despre voturile din Adunarea Generală a
ONU, trebuie să amintim și faptul că SUA au făcut de multe ori uz de dreptul lor de veto în Consiliul
de Securitate al ONU pentru a bloca anumite rezoluții anti-Israel ale acestui for (conform unei analize
efectuate de cercetătorii de la Fundația pentru Probleme Majore și Teologice din Australia cu ocazia
candidaturii acestei țări pentru a deveni membră a Consiliului de Securitate, SUA și-au utilizat dreptul
de veto în Consiliul de securitate de 14 ori din 1991 până în 2011, iar din cele 14 rezoluții blocate de
SUA 13 priveau Israelul)134.
Cu privire la activitatea din Adunarea Generală a ONU, studiul nostru a acordat SUA un
punctaj total de +71 puncte (foarte aproape de maximul posibil de +78). Acesta provine din:
– voturi în favoarea Israelului în 70 rezoluții (+1 punct pentru fiecare)
– abțineri la voturile pentru 6 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare)
– voturi împotriva Israelului la două rezoluții (-1 punct fiecare)
Cele 6 abțineri ale SUA privesc următoarele rezoluții:
________________________________________________________________________________
132 Cifre preluate din fișa de țară a Israelului de pe site-ul Oficiului Reprezentantului Comercial SUA:
https://ustr.gov/countries-regions/europe-middle-east/middle-east/north-africa/israel Data ultimei accesări
15.05.2019
133 Sursa: https://www.timesofisrael.com/us-israeli-officials-to-dedicate-golan-town-named-for-trump-in-june/ Data
ultimei accesări 15.05.2019
134 Sursa: http://www.miat.org.au/articles/UNSC%20FULL%20REPORT%20Sept%202011.pdf . Pagina 12 și 62. Data
ultimei accesări 15.05.2019

81 – „Assistance to Palestine refugees” (Asistență acordată refugiaților palestinieni) în anii 2015,
2016 și 2017
– „The occupied Syrian Golan” (Golanul sirian ocupat) – în anii 2015, 2016 și 2017
Cele două voturi împotrivă privesc rezoluția „The risk of nuclear proliferation in the Middle
East” (Riscul proliferării armelor nucleare în Orientul Mijlociu), la sesiunile de vot din anii 2016 și
2017. Menționăm că în anii 2015 și 2018 SUA au votat în favoarea Israelului, respingând această
rezoluție.
Graficul 2. Evoluția voturilor SUA la rezoluțiile Adunării Generale a ONU cu privire la
Israel. Menționăm că în anii 2015 și 2016 au existat 19 rezoluții pe această temă, iar în 2017 și
2018 au existat 20 rezoluții.
În anul 2018, SUA a votat în favoarea Israelului la toate cele 20 rezoluții supuse la vot,
obținând un scor perfect. Faptul că SUA și-au schimbat în anul 2018 poziția fată de cele 3 rezoluții
pentru care înainte avuseseră opoziții sau rețineri poate fi explicat prin două evenimente: pe de o
parte, în anul 2018, președintele Donald Trump a recunoscut suveranitatea israeliană asupra
Golanului, ceea ce automat a schimbat poziția ț ării sale fată de rezoluția pe acest subiect; pe de altă
parte, la 6 decembrie 2017 SUA au anunțat recunoașterea oficială a Ierusalimului drept capitală a
statului Israel. În proclamația 9683, Trump declară că este timpul pentru „o recunoaștere sinceră a
lucrurilor așa cum sunt ele, iar în ceea ce privește statul Israel, aceasta înseamnă recunoașterea oficială

82 a Ierusalimului drept capitală”135. Acest discurs este unul lipsit de echivoc și marchează o luare foarte
fermă de poziție a SUA în ceea ce privește Israelul și poziția acestuia în Orientul Mijlociu. Deși oficial
declară, în aceeași proclamație, că susține în continuare un proces de pace în zonă și că este timpul
să se lase loc vocilor mai moderate și nu violenței, faptul că Trump numește „Ierusalim” capitala
Israelului (și nu „Ierusalimul de Vest”, așa cum denumește Australia zona în proclamația prin care și
ea recunoaște acest oraș drept capitală a statului Israel) reprezintă o nuanță subtilă dar fără echivoc,
prin care se comunică în subtext o susținere fermă și necondiționată a Israelului de către SUA. În
acest context, este oarecum firesc ca în 2018 SUA să fi fost alături de Israel în toate cele 20 rezoluții,
după cum se poate observa din figura precedentă.
Cu un scor de 9% în studiul ADL Global 100 din 2014, SUA sunt cea mai puțin antisemită
țară de pe continentul american. 21 milioane din cele 237 milioane de adulți au atitudini anti-evreiești,
iar din cele 11 afirmații antisemite testate în studiu doar una a întrunit acordul unei treimi din
populație, și anume cea referitoare la faptul că evreii sunt mai loiali Israelului decât țării în care
locuiesc. Următoarele afirmații în top privesc faptul că evreii vorbesc prea mult despre ceea ce s-a
întâmplat în timpul Holocaustului (22%, respectiv aproape 1 din 5 adulți) și au prea multă putere în
mediul de afaceri (18% dintre adulți)136.
La Yad Vashem, în dreptul SUA apar numele a 5 Drepți între Popoare, care au ajutat la salvarea
vieților evreilor în timpul Holocaustului: Varian Fry, Waitstill & Martha Sharp, Lois Gunden și
Roddie Edmonds.
Varian Fry, un ziarist newyorkez, a fost trimis în Franța în august 1940 de către organizația
Emergency Rescue Committee, care primise aprobare de la soția președintelui, Eleanor Roosevelt, să
intervină pentru salvarea a 200 dintre intelectualii evrei care se aflau pe lista de persoane căutate de
către Gestapo, pe care Franța se obligase să-i predea Germaniei după recunoașterea înfrângerii sale.
Dar când Fry a ajuns în Franța, la Marsilia, a fost contactat de sute de evrei disperați să se salveze,
mai mulți decât cei 200 pe care avea voie sa îi trimită în SUA, și a ajuns să intervieveze cam 60-70
persoane pe zi în încercarea de a decide pe cine să ajute și pe cine nu. O dată ce a epuizat cele 200
vize care îi fuseseră atribuite, Fry a încercat să obțină vize de la alte state, și a trimis o parte din evrei
spre Africa de Nord (încă sub control francez), deghizați în soldați demoralizați. În decembrie 1940
a fost arestat de către poliția franceză dar eliberat după o lună; a rămas în țară până în august 1941
________________________________________________________________________________
135 Textul complet al proclamației poate fi accesat la: https://www.govinfo.gov/content/pkg/FR-2017-12-11/pdf/2017-
26832.pdf#page=1 Data ultimei accesări 15.05.2019
136 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/usa/2014 Data ultimei accesări
15.05.2019

83 (deși propria lui viză îi expirase între timp), până când a fost arestat din nou și apoi expulzat de
autorități din Franța spre Spania și apoi trimis în SUA. Se estimează că în cele12 luni petrecute în
Franța a intervievat peste 15.000 oameni, dintre care a acordat ajutor unui număr de peste 4.000,
printre care și figuri celebre precum Marc Chagall și Hannah Arendt137.
Familia Sharp a activat în Praga în perioada februarie – august 1939, ca reprezentanți ai
Bisericii Unitariene din Massachusetts, care îi trimisese să ajute o parte din membrii congregației.
Însă familia Sharp a ajutat pe lângă aceasta și la salvarea mai multor evrei care încercau să fugă de
ocupația nazistă ce tocmai se instalase în martie 1939. Cei doi soți au fugit înapoi în SUA în august
1939 când li s-a adus la cunoștință că vor fi arestați curând de Gestapo, dar au fost trimiși din nou în
Europa anul următor pentru a ajuta refugiații francezi (atât evrei cât și non-evrei). Au colaborat
împreună cu Varian Fry pentru scoaterea urgentă din Franța a scriitorului evreu anti-nazist Lion
Feuchtwanger. După ce îl aduc pe acesta în siguranță la New York în septembrie 1940, Martha se
întoarce pentru a treia oară în Europa pentru a ajuta în noiembrie 1940 la scoaterea din Franța a unui
grup de copii, dintre care 9 erau evrei. Mai târziu, în 1947 și 1951, a călătorit în Maroc și Irak pentru
a ajuta la emigrarea clandestină a evreilor din aceste țări.138
Lois Gunden a ajuns în sudul Franței în 1941 ca membră a organizației menonite de ajutorare
a copiilor, și a avut drept misiune crearea unei case pentru copii dedicată copiilor refugiaților spanioli,
dar în care a adăpostit și copii evrei pe care îi scotea în mod clandestin din lagărul de la Rivesaltes,
aflat în apropiere. În 1943, la două luni după intrarea SUA în război, Lois a fost arestată de germani,
dar apoi a fost eliberată în 1944 într-un schimb de prizonieri.139
Roddie Edmonds a fost un sergent în armata SUA, luat prizonier de către forțele germane
împreună cu alți americani, dintre care unii evrei. În momentul în care germanii i-au ordonat să ceară
tuturor prizonierilor evrei să iasă dimineața în fața barăcilor, Edmonds le-a cerut tuturor prizonierilor
de război (aproximativ 1.000) să iasă împreună cu evreii în fața barăcilor, pentru a nu permite gărzilor
naziste să-i identifice și să-i separe pe evrei, știind că aceștia vor fi trimiși la moarte. O parte dintre
cei care au fost salvați în acele zile au povestit pentru Yad Vashem cum, deși a avut de înfruntat furia
________________________________________________________________________________
137 Conform arhivelor Yad Vashem http://db.yadvashem.org/righteous/family.html?language=en&itemId=4014907 Data
ultimei accesări 15.05.2019
138 Conform arhivelor Yad Vashem http://db.yadvashem.org/righteous/family.html?language=en&itemId=5600148 Data
ultimei accesări 15.05.2019
139 Conform arhivelor Yad Vashem http://db.yadvashem.org/righteous/family.html?language=en&itemId=9258830 Data
ultimei accesări 15.05.2019

84 germanilor și a fost chiar amenințat cu pistolul de către aceștia, Edmonds a refuzat să ordone
prizonierilor non-evrei să se separe de cei evrei, salvând astfel multe vieți140.
4.3.2. America Latină și Caraibe
Am reunit în această grupă următoarele țări:
Statul Punctaj pentru
voturi Semnatar
A/RES/181 Număr Drepți
între Popoare Index ADL Global 100 (%
populație antisemită)
Honduras 14 Abținere – Nu a fost inclus în studiu
Paraguay 1.5 Da – 35%
Guatemala -13.5 Da – 36%
Haiti -19 Da – 26%
Dominica -22 Neinclus în ONU – Nu a fost inclus în studiu
Grenada -33 Neinclus în ONU – Nu a fost inclus în studiu
Panama -36 Da – 52%
Mexic -45 Abținere – 24%
Sf. Cristofor
și Nevis -57 Neinclus în ONU – Nu a fost inclus în studiu
Antigua și
Barbuda -58.5 Neinclus în ONU – Nu a fost inclus în studiu
Columbia -60 Abținere – 41%
Peru -61.5 Da 2 38%
Barbados -62 Neinclus în ONU – Nu a fost inclus în studiu
Argentina -69 Abținere – 24%
Bahamas -70.5 Neinclus în ONU – Nu a fost inclus în studiu
Jamaica -70.5 Neinclus în ONU – 18%

________________________________________________________________________________
140 Conform arhivei Yad Vashem http://db.yadvashem.org/righteous/family.html?language=en&itemId=11025207 Data
ultimei accesări 31.05.2019

85 Statul Punctaj pentru
voturi Semnatar
A/RES/181 Număr Drepți
între Popoare Index ADL Global 100 (%
populație antisemită)
Belize -72 Neinclus în ONU – Nu a fost inclus în studiu
Costa Rica -72 Da – 32%
Uruguay -72 Da – 33%
Republica
Dominicană -72.5 Da – 41%
Brazilia -73.5 Da 2 16%
Venezuela -74 Da – 30%
Trinidad și
Tobago -75.5 Neinclus în ONU – 24%
Sf. Lucia -76 Neinclus în ONU – Nu a fost inclus în studiu
El Salvador -77 Abținere 1 Nu a fost inclus în studiu
Bolivia -78 Da – 30%
Chile -78 Abținere 2 37%
Cuba -78 Nu 1 Nu a fost inclus în studiu
Ecuador -78 Da 1 Nu a fost inclus în studiu
Guyana -78 Neinclus în ONU – Nu a fost inclus în studiu
Nicaragua -78 Da – 34%
Sf. Vicențiu și
Grenadine -78 Neinclus în ONU – Nu a fost inclus în studiu
Tabelul 4. Scorurile statelor incluse în grupa „America Latină și Caraibe”
Analizând lista punctajelor de mai sus, primul lucru pe care îl putem observa este că în capul
listei, cu cele mai mari scoruri, sunt mai degrabă țări mici. Statele mari sau importante din zonă au
scoruri cu aproape 60 puncte mai puțin decât cele din capul listei (vezi de exemplu Columbia cu -60
puncte, Brazilia -73.5, Argentina -69, Mexic -45). Ca și comparație, statele menționate sunt printre
cele mai puternice economic din zonă: Brazilia este a 8-a economie a lumii după produsul național

86 brut (conform Băncii Mondiale), Mexic a 15-a, Argentina a 21-a, Columbia a 38-a din 185 state
analizate141.
Ce a determinat statele din America Latină să voteze astfel? Cuba și Bolivia (parte din grupul
statelor ce au obținut punctajul minim posibil, și anume -78 puncte) nu au relații diplomatice cu
Israelul, astfel încât devine ușor de înțeles de ce au votat împotriva Israelului la fiecare rezoluție din
ultimii 4 ani.
Cuba
Cuba nu a fost de acord nici cu rezoluția din 1947 prin care se crea statul Israel, dar a avut
totuși relații diplomatice cu acest stat în perioada 1950-1973. Anunțul oficial de rupere a relațiilor
dintre cele două state a fost făcut de Fidel Castro în septembrie 1973 la cel de-al patrulea summit
NAM (Non-Aligned Movement – mișcarea statelor nealiniate nici cu politica SUA, nici cu cea a
URSS, creată pe vremea când cele două mari puteri erau în conflict). Motivul oficial a fost legat de
relațiile strânse dintre Israel și SUA, precum și de tratamentul aplicat de israelieni palestinienilor în
timpul conflictelor dintre cele două populații, iar declanșarea războiului de Yom Kippur în octombrie
1973 a cimentat hotărârea Cubei de a-și ajuta aliații din regiune în defavoarea Israelului (trimițând
4.000 soldați în ajutorul Siriei); însă cuvintele dure împotriva Israelului întâlnite în discursul lui Fidel
Castro („cine a înarmat, a susținut și a continuat să susțină statul agresor al Israelului în războiul său
rapace împotriva statelor arabe și în cruda sa ocupație a teritoriilor în care palestinienii au dreptul de
a trăi liberi?”142) i-au adus o îmbunătățire clară a relațiilor cu statele din lumea arabă, ceea ce l-a ajutat
pe Castro să câștige câțiva ani mai târziu președinția acestei organizații. Astfel, inclusiv în prezent,
Cuba nu votează în favoarea Israelului la ONU.
Cu toate acestea, interesele Israelului în Cuba sunt reprezentate printr-o „secțiune de interes”
din cadrul ambasadei Canadei la Havana. În decembrie 2017, mai multe canale media din Israel au
preluat știrea despre un reportaj realizat de postul de televiziune Channel 10 din Israel, care ar fi
obținut din surse diplomatice informația că ar fi existat în anul 2015 o tentativă a Canadei de a media
o reluare a relațiilor diplomatice dintre Israel și Cuba143. Pe atunci, premierul Benjamin Netanyahu
îndeplinea și funcția de ministru de externe și ar fi dat undă verde acestui plan. Ceea ce este cert este
________________________________________________________________________________
141 Conform ultimului raport disponibil (anul 2017) preluat de pe http://wdi.worldbank.org/table/4.2# . Data ultimei
accesări 15.05.2019
142 Conform unei copii a discursului aflată în posesia LANIC (Latin American Network Information Center) și
disponibilă online la http://lanic.utexas.edu/project/castro/db/1973/19730908.html Data ultimei accesări 31.05.2019
143 De exemplu: https://www.timesofisrael.com/israel-cuba-sought-to-reestablish-diplomatic-ties-report/ ;
https://www.i24news.tv/en/news/israel/politics/163605-171226-israel-cuba-reportedly-held-secret-talks-aimed-at-
reviving-ties Data ultimelor accesări 31.05.2019

87 faptul că Israelul a urmat întotdeauna îndeaproape politica SUA în ceea ce privește Cuba, iar în 2015
SUA și-au redeschis ambasada de la Havana, existând și declarații ale mai multor oficiali americani
cu privire la ridicarea embargoului impus Cubei, urmate inclusiv de o vizită a președintelui Obama
în Cuba în 2016. Negocierile au luat însă final o dată cu alegerea președintelui american Donald
Trump, care a marcat o nouă schimbare de direcție în ceea ce privește politica americano-cubaneză.
Pe harta premierului Benjamin Netanyahu, menționată în introducere, Cuba apare în verde (ceea ce
semnifică „relație neschimbată”), însă dacă relațiile politice stagnează, cele culturale și economice
sunt în plin avânt: în octombrie 2016, ministrul israelian al culturii Miri Regev a făcut prima vizită a
unui oficial israelian în Cuba din 1973 încoace, urmată în luna următoare de multiple concerte ale
unor formații muzicale și companii de dans cubaneze în Israel, iar după încă o lună, în decembrie
2017, o delegație de oameni de afaceri israelieni a vizitat prima dată Cuba pentru discuții cu
reprezentanți ai Camerei de Comerț din această țară.
În plus, dacă ne uităm în tabelul precedent, găsim în dreptul Cubei un Drept între Popoare
recunoscut de Yad Vashem (adică o persoană care a ajutat la salvarea vieților evreiești în perioada
Holocaustului). Este vorba de Amparo Pappo, o cubaneză ce s-a căsătorit cu un evreu bulgar și s-a
mutat împreună cu acesta în Franța. După ocuparea Franței de către germani, ea a fugit în sudul țării
spre zona neocupată, și acolo s-a implicat în ajutorarea refugiaților și în special a copiilor prizonierilor
de război (pe unii i-a ascuns la ea acasă, pentru alții organiza evenimente sau lecții). Astfel, deși Yad
Vashem o notează pe Amparo Pappo ca Drept între Popoare în dreptul țării sale de origine (Cuba), nu
statul cubanez este cel care a oferit azil evreilor, ci aceste fapte s-au petrecut pe teritoriul Franței.
Bolivia
Bolivia nu are relații diplomatice cu Israelul în ziua de azi, dar totuși a votat în favoarea
rezoluției din anul 1947 prin care se înființa statul evreu. Începând cu anul 1950 au existat relații
diplomatice între cele două state, dar acestea au fost oprite în anul 2009 atunci când Bolivia a declarat
Israelul stat terorist în urma confruntărilor din Gaza: „nu este posibil ca noi, ca și comunitate
internațională, să permitem acest genocid în Palestina. […] Primul ministru israelian, Ehud Olmert, și
membrii cabinetului său trebuie să fie supuși unui proces penal în cadrul Tribunalului Penal
Internațional de la Haga”144. Trebuie de asemenea menționat faptul că Bolivia are de multe ori o
politică opusă Statelor Unite (principalul aliat al statului evreu), precum și legături mai degrabă
strânse cu Venezuela și Iranul (ambele state opunându-se Israelului).
________________________________________________________________________________
144 Conform https://lta.reuters.com/articulo/domesticNews/idLTASIE50D13620090114 . Înregistrarea întregului discurs
este disponibilă la https://www.youtube.com/watch?v=9FlslO6uMjY Data ultimei accesări 31.05.2019

88 Bolivia are un scor de 30% în studiul ADL Global 100 cu privire la antisemitism, ceea ce
înseamnă că în anul 2014 aproximativ unul din trei cetățeni adulți ai Boliviei aveau viziuni antisemite.
Conform studiului, jumătate dintre bolivieni sunt de părere că evreii încă vorbesc prea mult despre ce
s-a întâmplat în timpul Holocaustului (50%), au prea multă putere și influență în lumea afacerilor
(47% dintre respondenți), nu le pasă ce se întâmplă cu oameni care nu sunt de-ai lor (46%), și sunt
mult mai loiali Israelului decât țării în care locuiesc (44% dintre respondenți)145.
Deși între Israel și Bolivia nu mai există în acest moment relații diplomatice, pe site-ul oficial
al ambasadei Israelului în Peru (stat vecin cu Bolivia) apare informația că Israelul are totuși doi
consuli onorifici în această țară: „în ciuda întreruperii relațiilor diplomatice dintre Israel și Bolivia,
Ambasada Israelului în Peru continuă să ajute cetățenii israelieni care călătoresc sau trăiesc în Bolivia.
Consulul Onorific al Israelului în La Paz este dl. Roberto Nelkenbaum [n.a. acesta îndeplinea funcția
de ambasador înainte de ruperea relațiilor diplomatice]. Consulul onorific al Israelului în Santa Cruz
este dl. Francisco Hubsch”146.
Venezuela
Un al treilea stat din grupul examinat nu are nici el relații diplomatice cu Israelul: Venezuela .
Deși statul sud-american a votat în favoarea creării Israelului în 1947, relațiile dintre cele două țări
au devenit problematice mai ales în timpul președinției lui Hugo Chavez. Acesta are viziuni politice
antiamericane și apropiate de Iran, și s-a declarat în repetate ocazii ca fiind arab în simțămintele sale:
„Inima mea bate alături de milioane de inimi arabe. Aș fi putut să fiu arab. […] Am învățat în acei ani
să iubesc și să respect poporul arab. Credem că agresiunea Israelului împotriva Palestinei și a
Libanului este îndreptată împotriva noastră”147.
Însă ceea ce a produs cu adevărat ruperea relațiilor dintre cele două state a fost atitudinea lui
Chavez față de conflictul din 2006 intre Israel și Liban. Al Jazeera nota la vremea respectivă că
președintele venezuelan „a fost primul șef de stat care a folosit un limbaj atât de dur la adresa
Israelului după începerea ostilităților la granița israeliano-libaneză […], chiar înainte ca vreun stat
arab sau musulman să o facă148”. Venezuela și-a retras atașatul diplomatic de la Tel Aviv pe 3 august
________________________________________________________________________________
145 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/bolivia/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019
146 Conform https://embassies.gov.il/lima/ConsularServices/Pages/General-Information.aspx Data ultimei accesări
31.05.2019
147 Federico Velez, „Latin American Revolutionaries and the Arab World. From the Suez Canal to the Arab Spring”, ed.
Routledge, New York, 2016, pag. 150 – 151
148 Conform https://web.archive.org/web/20060905070941/http://english.aljazeera.net/NR/exeres/0393C044-9D53-
43FB-9B2F-3F15DF88AF91.htm Data ultimei accesări 31.05.2019

89 2006, iar la 7 august și Israelul a rechemat ambasadorul de la Caracas: „ca un act de protest față de
politica unilaterală a președintelui Venezuelei, Hugo Chavez, în lumina remarcilor sale defăimătoare
și scandaloase la adresa statului Israel, și ca răspuns față de rechemarea atașatului diplomatic
venezuelan în țara sa, Ministrul de Externe Tzipi Livni a decis readucerea temporară în țară a
ambasadorului nostru la Caracas, pentru consultări”149. Remarcile scandaloase la care se referea
ministrul israelian aveau în vedere o comparație între persecuțiile lui Hitler față de evrei și persecuțiile
israelienilor față de palestinieni. Pe lângă comunicatul diplomatic oficial, afirmațiile lui Chavez au
primit răspuns și de la comunitatea internațională, printr-o scrisoare deschisă semnată de 53
cercetători din domeniul Holocaustului (inclusiv reprezentanți ai Centrului Simon Wiesenthal), în
care îi cer cu insistență să-și retragă declarațiile150.
Venezuela a obținut un scor de 30% în studiul ADL Global 100 cu privire la antisemitism, iar
ADL estimează că aproximativ 5.700.000 venezuelani adulți dintr-o populație adultă totală de
18.800.000 au atitudini antisemite. 50% din populație crede că evreilor nu le pasă de nimeni în afară
de semenii lor, că au prea multă putere în lume (49%) și pe piețele financiare (48%), sunt mai loiali
Israelului decât țării în care locuiesc (45%), vorbesc prea mult despre Holocaust (42%) și se cred mai
buni decât restul oamenilor (37%)151.
Și în perioada recentă Venezuela își continuă afilierea cu Palestina în detrimentul Israelului,
lucru observat cel mai recent în noiembrie 2018 când vicepreședinta țării a depus o coroană de flori
la aniversarea a 30 ani de la declarația de independență a Palestinei (conform comunicatului oficial
din data de 16 noiembrie 2018152), iar președintele Nicolas Maduro și-a exprimat și el susținerea
pentru cauza palestiniană cu ocazia Zilei Internaționale a Solidarității cu Palestina (conform
comunicatului oficial din 29 noiembrie 2018)153. Au fost însă făcuți și mici pași de apropiere înspre
comunitatea evreiască: pe 2 decembrie 2018, președintele Maduro l-a primit pe Shlomo Moshe Amar
________________________________________________________________________________
149 Conform Ministerului de Externe Israelian:
https://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/2006/Pages/FM%20Livni%20recalls%20Israeli%20ambassador%20to%20Vene
zuela%208-Aug-2006.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
150 Textul complet al scrisorii, și lista semnatarilor, este disponibil la https://historynewsnetwork.org/article/29110 Data
ultimei accesări 31.05.2019
151 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/venezuela/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019
152 Conform Vicepreședinției Venezuelei: http://www.vicepresidencia.gob.ve/vicepresidenta-de-la-republica-rindio-
honores-a-palestina-a-30-anos-de-su-independencia/ Data ultimei accesări 31.05.2019
153 Conform http://www.vicepresidencia.gob.ve/venezuela-ratifica-su-solidaridad-con-palestina/ Data ultimei accesări
31.05.2019

90 Shelita, fost Rabin-Șef Sefard al Israelului între 2003 și 2013154, iar noul președinte venezuelan (Juan
Guaido, recunoscut doar de o parte din comunitatea internațională în urma votului contestat din 2018)
promite într-un interviu acordat în februarie 2019 cotidianului israelian „Israel Hayom” ameliorarea
relațiilor dintre cele două state: „Sunt foarte bucuros să anunț că procesul de stabilizare a relațiilor cu
Israelul este în plină desfășurare. Este foarte important pentru noi. Vom reînnoi legăturile, apoi vom
anunța numirea unui ambasador în Israel, și sperăm că și un ambasador din Israel va veni aici”155.
Cu toate că relațiile dintre cele două state sunt oficial înghețate, în loc de scorul de -78 pe care
ar fi trebuit să îl obțină dacă ar fi votat împotriva Israelului la fiecare rezoluție, Venezuela are un scor
total de -74. Acest scor provine din faptul că țara a votat împotriva Israelului la 74 din cele 78 rezoluții,
și nu a votat 4 rezoluții în anul 2015:
– „Committee on the Exercise of the Inalienable Rights of the Palestinian People” (Comitetul
pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian)
– „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru drepturi palestiniene în
cadrul Secretariatului)
– „Peaceful settlement of the question of Palestine” (Rezolvarea pașnică a chestiunii
Palestinei)
– „Special information program on the question of Palestine of the Department of Public
Information of the Secretariat” (Programul de informare specială al Departamentului de Informare
Publică al Secretariatului asupra chestiunii Palestinei)
Deși Venezuela nu a votat aceste 4 rezoluții, în procesul verbal al ședinței, în dreptul celor
patru rezoluții găsim la final următoarea mențiune: „după finalul votului, delegația Republicii
Bolivariene a Venezuelei a informat Secretariatul că intenționase să voteze în favoarea rezoluției”156.
Nu este clar din ce motiv Venezuela nu a ajuns să își exprime votul pentru aceste patru rezoluții, dar
din notele întâlnite în procesul verbal ne dăm seama că intenția acestui stat era de a vota împotriva
Israelului și nu putem admite vreo ipoteză că cele patru voturi absente ar reprezenta vreo favoare
făcută statului evreu.
Ecuador
________________________________________________________________________________
154 Conform http://www.vicepresidencia.gob.ve/jefe-de-estado-recibe-en-miraflores-a-shlomo-moshe-amar-shelita/
Data ultimei accesări 31.05.2019
155 Conform Israel Hayom, interviu luat de Eldad Beck: https://www.israelhayom.com/2019/02/12/venezuelas-guaido-
seeks-to-renew-diplomatic-ties-with-israel/ Data ultimei accesări 31.05.2019
156 Conform procesului verbal A/PV/ disponibil la https://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/70/PV.64
Rezoluțiile în cauză poartă numerele A/RES/70/12, A/RES/70/13, A/RES/70/14,A/RES/70/15. Data ultimei accesări
15.05.2019

91 În continuare pe lista țărilor care au un scor la limita negativă (-78) se află Ecuador. Relațiile
Israelului cu autoritățile de la Quito au fost întotdeauna complicate, deși au început sub auspicii bune.
În anii Holocaustului, mica țară sud-americană a reprezentat o destinație salvatoare pentru un număr
de 3.200 – 4.000 evrei. Spre exemplu, consulul ecuadorian în Suedia Manuel Antonio Munoz Borrero
a imprimat pașapoarte pentru peste 100 evrei (fapt pentru care el este singurul ecuadorian menționat
deocamdată la Yad Vashem ca „drept între popoare”157). Această activitate i-a atras după sine și
retragerea calității de consul în anul 1942, însă anul trecut, cu ocazia comemorării a 80 ani de la
Kristallnacht la 14 noiembrie 2018, Ministrul de Externe ecuadorian Jose Valencia a semnat un decret
prin care anulează actul din 1942 și îl repune pe Manuel Antonio Munoz Borrero în serviciul extern
al țării sale, adresându-i mulțumiri postume pentru faptul că „a salvat vieți evreiești în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial, chiar cu prețul bunăstării sale și a familiei sale, […] amintindu-ne că
acolo unde nu există nici o urmă de umanitate, trebuie să ne străduim să umplem acel gol”158.
Cu doar o săptămână mai înainte, la 6 noiembrie 2018, și președintele Ecuadorului făcea
declarații de susținere a comunității evreiești, la a 80-a aniversare a formării acesteia. Deși la
eveniment președintele Lenin Moreno a declarat că se simte ca fiind „un moștenitor mândru al multor
generații de autorități și de cetățeni care și-au deschis granițele și inimile spre toți frații evrei care au
ales țara mea pentru a scăpa de oroare și a-și găsi pacea”159, declarația nu a fost totuși asumată complet
de președinte deoarece ea nu apare publicată pe site-ul oficial al președinției Ecuadorului
(https://www.presidencia.gob.ec ) – de altfel, în arhivele site-ului nu se regăsește nici măcar o
informare publică privind participarea președintelui la acest eveniment.
Pe de o parte, președintele ecuadorian nu mai are susținerea populației. Conform ultimului
sondaj de opinie făcut public de institutul Cedatos în 25 mai 2019, susținerea pentru Lenin Moreno a
scăzut de la 77% (în august 2017) la 26.1% (în mai 2019)160. Pe de altă parte, conform ultimelor
________________________________________________________________________________
157 Conform http://db.yadvashem.org/righteous/family.html?language=en&itemId=8441573 Data ultimei accesări
31.05.2019
158 Citat preluat de pe pagina Ministerului de Externe ecuadorian, https://www.cancilleria.gob.ec/en/antonio-munoz-
borrero-receives-posthumous-tribute-for-saving-more-than-a-hundred-lives-during-nazism/ Data ultimei accesări
31.05.2019
159 Conform https://www.jta.org/2018/11/06/global/ecuadors-president-highlights-jewish-contribution-country Data
ultimei accesări 31.05.2019
160 Un interviu dat de președintele executiv al Cedatos pe tema scăderii dramatice a susținerii ecuadorienilor față de
președintele țării este disponibil la https://video.buffer.com/v/5ce75e3ddb8d47696d127683 . Deși pagina oficială a
institutului Cedatos ( http://www.cedatos.com.ec/ ) nu mai funcționează la momentul scrierii acestui text, rezultatele
oficiale ale sondajului menționat în text și în interviul video se pot găsi pe paginile oficiale de social media ale
institutului – de exemplu https://twitter.com/cedatos/status/1132368227756122112 Data ultimei accesări 31.05.2019

92 statistici oficiale, Ecuadorul are 0.26% populație de religie iudaică, deci subiectul nu este considerat
a fi unul suficient de important pentru a fi dezbătut pe larg161.
Chile
Tot din grupul țărilor care au obținut scorul minim posibil (-78) face parte și Chile. Acest stat
s-a abținut de la votul asupra creării statului Israel, și nu a recunoscut independența Israelului decât 2
ani mai târziu, în februarie 1949, și a mai durat încă 3 ani până când Chile și-a numit un ambasador
în Israel (iunie 1952)162.
Un punct sensibil al relațiilor chilian – israeliene a fost reprezentat de multiplele cereri ale
autorităților de la Ierusalim de a-l extrăda pe Walther Rauff, un membru SS de înalt nivel în Germania
nazistă, responsabil de peste 100.000 morți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în special
prin implementarea camerei de gazare mobile. În ciuda repetatelor cereri ale Israelului și Germaniei
și a presiunilor în acest sens venite din partea SUA, Rauff nu a fost extrădat spre nici unul din cele
două state deoarece, conform agenției americane CIA, „Președintele Pinochet nu dorește să îl
deporteze pe Rauff deoarece el nu a comis nici o crimă în Chile, iar faptele pentru care este acuzat în
Germania de Vest sunt prescrise conform statutelor chiliene. Mai mult, precedenții trei președinți
chilieni […] au refuzat cu toții, în scrisori adresate lui Simon Wiesenthal, extrădarea sau deportarea
sa. […] Președintele Pinochet nu dorește să facă nimic ce i-ar contrazice pe precedenții trei predecesori
în ceea ce privește cazul Rauff”163. Acesta a murit de cancer în anul 1984 în Chile.
Cele două state au însă relații prietenești inclusiv la nivel de atașați militari, al căror scop este
să „mențină și să întărească legăturile cu armata israeliană, pentru a face posibil schimbul de
cunoștințe, experiență și antrenament” și „să prospecteze tehnologii militare în industria locală de
apărare, care ar putea fi aplicabile în unitățile relevante ale Armatei chiliene”164. Există de asemenea
și multe acorduri și tratate bilaterale între cele două țări, pe teme precum protecția mediului, cooperare
militară, culturală și științifică, consultări bilaterale între ministerele de externe dintre cele două țări,
________________________________________________________________________________
161 Conform Institutului Național de Statistică din Ecuador (INES). Rezultatele ultimului recensământ din 2012 sunt
disponibile și online: http://www.ecuadorencifras.gob.ec//documentos/web-
inec/Estadisticas_Sociales/Filiacion_Religiosa/presentacion_religion.pdf Data ultimei accesări 31.05.2019
162 Conform arhivei Ambasadei Statului Chile în Israel:
https://web.archive.org/web/20090212042340/http://embachile.org.il/bilateral.htm Data ultimei accesări 31.05.2019
163 Conform arhivei CIA declasificată, disponibila online la
https://www.cia.gov/library/readingroom/docs/NAZIS%20IN%20SOUTH%20AMERICA%20%20%28DI%29%20
%20%20VOL.%201_0008.pdf Data ultimei accesări 31.05.2019
164 Conform Ambasadei Statului Chile în Israel https://chile.gob.cl/israel/en/sobre-la-
embajada/agregadurias/agregadurias-militares/ Data ultimei accesări 31.05.2019

93 lupta împotriva drogurilor și cooperarea economică. Cel mai recent acord bilateral a fost semnat în
anul 2014 și avea drept temă cooperarea în domeniul vamal.165Pe lângă aceste acorduri, trebuie
menționat și faptul că Israelul a oferit asistență statului Chile în urma cutremurului din anul 2010, iar
compania israeliană eVigilo a semnat un contract cu serviciile de urgență din Chile (ONEMI) în
același an, pentru sistemul SMART Broadcast care ajută la transmiterea alertelor spre telefoanele
mobile, ceea ce a permis salvarea de vieți la cutremurul din 2014 când statul a putut emite alerte de
evacuare în timp de 20 secunde către 4.000 persoane din zona afectată166.
În dreptul statului Chile figurează la Yad Vashem doi Drepți între Popoare: Samuel del Campo
și Maria Errazuriz. Primul a fost atașat diplomatic la Ambasada Chile în România, și a ajutat mai
mulți evrei (în principal din Cernăuți) să evite deportarea în Transnistria prin emiterea de pașapoarte
chiliene pentru evreii de origine poloneză din Cernăuți. Cea de-a doua a fost o asistentă socială care
lucra pentru spitalul evreiesc Rothschild din Paris și care a contribuit la acțiunile spitalului de
ascundere a cât mai multor evrei, și la a face rost de documente pentru fugari, pe care îi trimiteau spre
instituții creștine sau familii adoptive.167
Chile adăpostește cea mai mare comunitate de refugiați palestinieni din afara lumii arabe: „În
ceea ce privește Palestina, deși a existat un proces de emigrare, imigrația (în special a evreilor) a
crescut numeric, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Emigrarea în această
perioadă, pentru care nu există cifre exacte, dar care poate fi apreciată la aproximativ 40.000 persoane,
a fost orientată, similar cu cea din Siria și Liban, înspre America. La un asemenea nivel a ajuns această
‘orientare americană’ a emigrării palestiniene din secolul al XIX-lea și început de secol XX, încât
Chile a ajuns să găzduiască cea mai mare comunitate palestiniană din afara lumii arabe”168. Fundația
pro-palestiniană Konrad Adenauer Foundation estima într-un raport din 2012 că în acel an „mai multe
sute de mii de persoane cu descendență palestiniană (majoritatea creștini) trăiesc astăzi în Chile, mai
mulți decât oriunde altundeva în Orientul Mijlociu”169. Această concluzie a fost preluată de media
________________________________________________________________________________
165 Conform Ambasadei Statului Chile în Israel https://chile.gob.cl/israel/en/relacion-bilateral/acuerdos-y-tratados-
bilaterales/ Data ultimei accesări 31.05.2019
166 Conform https://www.israel21c.org/israeli-tech-for-mass-notification-alerts-saves-lives/ Data ultimei accesări
31.05.2019
167 Conform paginilor respective din arhiva Yad Vashem: https://www.yadvashem.org/press-release/20-october-2017-
00-00.html și http://db.yadvashem.org/righteous/family.html?language=en&itemId=5377228 Data ultimelor accesări
31.05.2019
168 Conform Myriam Olguin Tenorio, Patricia Pena Gonzalez, „La Inmigracion Arabe en Chile”, ed. Instituto Chileno
Arabe de Cultura, Santiago de Chile, 1990, pag. 63
169 Conform https://www.kas.de/documents/252038/253252/7_dokument_dok_pdf_30191_2.pdf/cf8849c2-9720-99eb-
6ada-69766caefd1c?version=1.0&t=1539657563980 pagina 3. Data ultimei accesări31.05.2019

94 pro-palestiniană, și cert este faptul că palestinienii din Chile au până și un club de fotbal al lor, denumit
„Palestino”, care joacă în Prima Divizie chiliană pe un stadion care folosește pământ transportat din
Palestina. Cu toate acestea, la ultimul recensământ valid, din 2002, Chile declara 14.976 de evrei și
doar 2.894 musulmani170 (recensământul din anul 2012 a fost marcat de probleme metodologice și
rezultatele sale nu sunt considerate valabile).
În anul 2011, Chile a recunoscut oficial statul palestinian, ca „stat liber, independent și
suveran”171. De atunci, a semnat mai multe acorduri bilaterale cu Palestina pe următoarele subiecte:
cooperare economică (2011), eliminarea vizelor (2016) și cooperare culturală (2017)172. Având în
vedere că au trecut mai mult de cinci ani de la ultimul acord bilateral cu Israelul, se poate deci observa
o schimbare de direcție a politicii chiliene dinspre Israel spre Palestina în ultimii ani. În plus, în anul
2014, Chile și-a rechemat ambasadorul din Israel pentru consultări, deoarece a observat „cu mare
îngrijorare și descurajare că asemenea operațiuni militare […] la acest moment din dezvoltarea lor
reprezintă o pedeapsă colectivă asupra populației civile palestiniene din Gaza”173.
În plus, trebuie menționat și faptul că, la 27 noiembrie 2018, Camera Deputaților din Chile a
aprobat (cu 99 voturi pentru, 7 împotrivă și 31 abțineri) un proiect de rezoluție care cerea Ministerului
Relațiilor Externe să studieze mecanismele prin care să se interzică importul în Chile al produselor
provenind din așezările israeliene din teritoriile palestiniene ocupate174. Atitudinea anti-israeliană a
politicienilor chilieni vine în contextul în care mai mult de unul din 3 chilieni sunt antisemiți, conform
studiului ADL Global 10:, peste 60% din populație crede că „evreii au prea multă putere în lume și
în piețele financiare”, iar aproximativ jumătate din populație crede că „evreii vorbesc prea mult despre
ceea ce s-a întâmplat în timpul Holocaustului” și că „evreii sunt mai loiali față de Israel decât față de
țara în care trăiesc”175. În aceste condiții, credem că votul constant negativ la adresa Israelului în cei
patru ani analizați este explicat.
________________________________________________________________________________
170 Conform Institutului Național de Statistică. Rezultate disponibile online la https://www.ine.cl/docs/default-
source/FAQ/s%C3%ADntesis-de-resultados-censo-2002.pdf?sfvrsn=2 (pagina 26). Data ultimei accesări 31.05.2019
171 Declarația completă este disponibilă în arhivele Ministerului Relațiilor Externe, la adresa
https://minrel.gob.cl/minrel/site/artic/20110107/pags/20110107165601.html Data ultimei accesări 31.05.2019
172 Conform Ambasadei Chile în Palestina: https://chile.gob.cl/palestina/relacion-bilateral/acuerdos-y-tratados-
bilaterales Data ultimei accesări 31.05.2019
173 Declarația completă este disponibilă în arhiva Ministerului Relațiilor Externe, la adresa https://minrel.gob.cl/chile-
calls-its-ambassador-in-israel-for-consult/minrel/2014-10-08/105155.html Data ultimei accesări 31.05.2019
174 Conform https://www.eldesconcierto.cl/2018/11/27/diputados-chilenos-aprueban-proyecto-que-busca-prohibir-el-
ingreso-de-productos-provenientes-de-asentamientos-israelies/ Data ultimei accesări 31.05.2019
175 Conform rezultatelor studiului ADL Global 100: https://global100.adl.org/#country/chile/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019

95 Guyana
Guyana este un stat cu care Israelul nu are relații bilaterale deosebite, așa că poate că nu este
surprinzător faptul că numele său se regăsește pe lista țărilor cu un scor minim (-78 puncte). Guyana
nu făcea parte din Organizația Națiunilor Unite la vremea când s-a votat rezoluția pentru formarea
statului Israel, iar relațiile formale dintre cele două state au început abia la 9 martie 1992 (conform
datelor publicate de Ministerul de Externe al Guyanei)176. La momentul actual, Israelul este
reprezentat în Guyana prin Ambasada Israelului în Caraibe, cu sediul la New York, iar ambasada
Guyanei în Israel este de asemenea bazată la New York.
Poate cel mai interesant element din istoria comună a celor două state îl reprezintă faptul că
Janet Rosenberg Jagan, o evreică din Chicago căsătorită cu președintele guyanez Cheddi Jagan, a
devenit la rândul ei președinta acestei țări după moartea soțului ei, în urma alegerilor din 16 decembrie
1997. A deținut această funcție timp de doi ani, până în 11 august 1999, când a demisionat în urma
problemelor de sănătate.
Conform Ambasadei Israelului, în 2013 schimburile comerciale dintre cele două națiuni
totalizau 4 milioane de dolari177.Cu toate acestea, la ultimele două recensăminte (din 2002 și 2012),
populația evreiască a Guyanei era atât de redusă încât nu s-a calificat printre primele 12 opțiuni a fost
introdusă împreună cu alte variante la categoria „alte religii” (1.33% din populație în 2002 și 0.85%
în 2012) – prin comparație, musulmanii reprezintă aproximativ 7% din populație178. Guyana a fost
membră a Comitetului ONU pentru Exercitarea Drepturilor Inalienabile ale Poporului Palestinian
încă din 1975, iar în 2011 Guyana a recunoscut formal statul Palestinian, „în concordanță cu
solidaritatea neclintită și de durată, și angajamentul Guyanei față de aspirațiile juste și legitime ale
poporului palestinian pentru exercitarea dreptului lor la autodeterminare și la construirea unei țări
proprii, independentă, liberă, prosperă și în pace”179.
Nicaragua
________________________________________________________________________________
176 Conform
https://web.archive.org/web/20160307101008/http://www.minfor.gov.gy/docs/other/diplomatic_relations_list.pdf
Data ultimei accesări 31.05.2019
177 Conform Ambasadei Israelului: https://embassies.gov.il/Caribbean-Islands/Israel-Caribbean-
Relations/Guyana/Pages/Israel–Guyana-relations.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
178 Conform rezultatelor oficiale ale recensământului, disponibile la
https://statisticsguyana.gov.gy/download.php?file=93 Data ultimei accesări 31.05.2019
179 Conform arhivei Ministerului de Externe din Guyana:
https://web.archive.org/web/20110512054021/http://www.minfor.gov.gy/tsite/index.php?option=com_content&task
=view&id=62&Itemid= Data ultimei accesări 31.05.2019

96 Nicaragua este al șaselea din cele șapte state de pe lista noastră care a obținut scorul minim
de 78 puncte. Deși țara s-a regăsit printre semnatarele rezoluției din 1947 cu privire la crearea statului
Israel și a stabilit relații bilaterale din anul următor, acestea au fost suspendate în anul 2010 în urma
unor confruntări între armata israeliană și activiști palestinieni violenți la bordul unei nave turcești
care ducea ajutor umanitar în Gaza. La momentul respectiv, într-o declarație televizată, președintele
Daniel Ortega a spus că pune sub semnul întrebării acțiunea Israelului și că suspendă relațiile „cu
guvernul israelian, nu cu statul israelian – aceasta este o distincție importantă”180.
Nicaragua, în special sub conducerea lui Daniel Ortega, a fost un aliat al Iranului lui
Ahmadinejad și al Venezuelei condusă de Chavez, ambii cu viziuni anti- israeliene foarte clare; Ortega
a și apărut public în multe ocazii alături de cei doi, spre exemplu la inaugurarea celui de-al doilea
mandat prezidențial al său în 2012. Cu acea ocazie, Ortega a cerut Israelului să renunțe la programul
său nuclear pentru a ajuta procesul de pace din Orientul Mijlociu, adăugând „Hristos nu a spus
niciodată: Israelule, înarmează-te, înarmează-te până în dinți”181.
La 29 martie 2017, Nicaragua a hotărât restabilirea relațiilor diplomatice cu Israelul. În
comunicatul comun se amintește că „cele două țări au avut relații cordiale și au cooperat într-o largă
varietate de domenii, cum ar fi agricultura, sănătatea și educația, până la suspendarea relațiilor în anul
2010. Ambele guverne privesc foarte favorabil reluarea legăturilor, cu scopul promovării cooperării
pentru o mai bună dezvoltare a ambelor țări și pentru a contribui la efortul de aducere a păcii în
lume”182.
Studiul ADL Global 100 din 2014 a concluzionat că aproximativ o treime (34%) din populația
țării este antisemită. Astfel, s-a constatat că mai bine de jumătate din populație (52%) a spus că „este
probabil adevărat că evreii sunt mai loiali Israelului decât țării în care trăiesc”, că „nu le pasă decât
de ceea ce se întâmplă cu semenii lor” (55%), probabil „au prea multă putere în lumea afacerilor”
________________________________________________________________________________
180 Înregistrarea video a declarației președintelui Ortega este disponibilă aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ijNM1_DOJ-Q Data ultimei accesări 31.05.2019
181 Înregistrarea video a momentului este disponibilă aici: https://www.reuters.com/article/us-nicaragua-
ortega/nicaraguas-ortega-urges-israel-to-destroy-nuclear-arms-idUSTRE80A11120120111 Data ultimei accesări
31.05.2019
182 Comunicatul Ministerului Afacerilor Externe israelian pe această temă este disponibil aici:
https://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/2017/Pages/Israel-and-Nicaragua-to-re-establish-diplomatic-relations-29-March-
2017.aspx Data ultimei accesări: 31.05.2019

97 (41%), „cred că sunt mai buni decât alți oameni” (46%) și „sunt responsabili de majoritatea
războaielor din lume” (35%)183.
Sfântul Vicențiu și Grenadinele
Sfântul Vicenț iu și Grenadinele reprezintă ultimul stat care a obținut scorul minim de -78
puncte. Deși această mică țară insulară are relații strânse cu SUA și Canada (mari aliați ai statului
evreu, după cum am văzut), ea nu are o tradiție a relațiilor strânse cu Israelul și nici nu urmează
politica stabilită de SUA și Canada pe această temă. Cele două state au început relațiile bilaterale în
ianuarie 1981184, dar datorită faptului că sunt o țară mică Israelul nu are un ambasador sau consul
propriu la Kingstown; în schimb, acest rol este îndeplinit de ambasadorul Israelului în Republica
Dominicană. Pe lângă aceasta, nu descoperim iudaismul ca religie în nici unul din ultimele
recensăminte efectuate de această țară în 1980, 1991, 2001 și 2012 – după cum nici islamul nu apare
(adepții acestor religii, dacă există pe insule, sunt probabil incluși în procentul de 4.7% din populație
care are o altă religie decât una din cele 12 variante principale propuse în recensământ)185. În ceea ce
privește relațiile comerciale, insula exportă bunuri mai degrabă în zona geografică apropiată
(Barbados, Antigua- Barbuda, Dominica, Sfânta Lucia și Trinidad – Tobago reprezintă împreună 71%
din comerțul extern al insulei), și importă din SUA, Uniunea Europeană, Barbados, Trinidad – Tobago
și China (împreună însumând 77% din importurile de pe insulă)186. Având în vedere aceste elemente,
nu considerăm surprinzător faptul că acest stat a votat împotriva Israelului la rezoluțiile amintite.
Explicația pentru voturile anti-Israel ale micului stat insular vine nu doar din absența unei
comunități evreiești însemnate sau a schimburilor economice cu Israelul, ci și dintr-o asumată politică
pro-palestiniană. Astfel, la a 72-a sesiune a Adunării Generale a ONU (în 2017), Sir Louis Straker,
prim ministru adjunct și ministru al afacerilor externe, a rostit următoarele: „chinurile poporului
palestinian, născute din ocupația ilegală a pământurilor lor, continuă să ne bântuie la nivel global.
Adunarea Generală a ONU s-a pronunțat în repetate rânduri în favoarea drepturilor poporului
palestinian, dar ocupatorii ilegali, susținuți de câteva puteri internaționale, au contracarat în mod
________________________________________________________________________________
183 Conform rezultatelor studiului ADL Global 100 disponibile la https://global100.adl.org/#country/nicaragua/2014
Data ultimei accesări 31.05.2019
184 Conform https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
185 Conform http://stats.gov.vc/stats/wp-content/uploads/2018/10/Population-by-Religious-Denomination-and-Sex-
1980-to-2012.xlsx Data ultimei accesări 31.05.2019
186 Conform http://stat.wto.org/CountryProfile/WSDBCountryPFView.aspx?Country=VC&Language=F Data ultimei
accesări 31.05.2019

98 continuu dorința comunității internaționale. Pacea în Orientul Mijlociu va continua să fie un miraj
până când drepturile naționale ale poporului palestinian vor fi recunoscute și aplicate în practică”187.

El Salvador
Următorul stat cu o puternică politică anti-israeliană la ONU este El Salvador , care a obținut
un scor de -77 puncte (aproape de minimul posibil de -78). Această atitudine a început încă din 1947,
când El Salvador s-a abținut de la vot în rezoluția care înființa statul Israel. Cu toate acestea, cele
două țări au avut relații bilaterale încă din 1950188, iar statul El Salvador are o istorie interesantă în
ceea ce privește ambasada în Israel: până în 1980, când Parlamentul Israelului a adoptat o rezoluție
care proclamă întreg Ierusalimul (de vest și de est) ca fiind „capitala unită și eternă” a țării, ambasada
El Salvador în Israel se afla la Ierusalim (împreună cu 12 alte state: Bolivia, Chile, Columbia, Costa
Rica, Republica Dominicană, Ecuador, Guatemala, Haiti, Olanda, Panama, Venezuela și Uruguay189).
Însă în urma proclamației Parlamentului israelian, Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite adoptă
rezoluția 478, cerând statelor care au ambasade în orașul Ierusalim să și le retragă, ceea ce s-a și
întâmplat.
Patru ani mai târziu, El Salvador își redeschide ambasada din Ierusalim (la doi ani după ce și
Costa Rica revenea în orașul sfânt în 1982) și plătește pentru această decizie: statele arabe rup toate
relațiile culturale, economice și diplomatice cu El Salvador și Costa Rica. Inclusiv în ziua de astăzi,
Egipt, Maroc și Qatar sunt singurele state arabe care au restabilit relații diplomatice cu El Salvador
(prima printr-o „secțiune de interes” în San Salvador, iar ultimele două la nivel de ambasade). La final
de 2006, ambasada a fost din nou mutată de Ministerul de Externe de la Ierusalim la Tel Aviv „luând
în considerare situația actuală din Orientul Mijlociu”190 (să ne amintim ca la 14 august 2006 tocmai
luase final Al Doilea Război Libanez- Israelian); Cost a Rica își retrăsese și ea ambasada cu o
________________________________________________________________________________
187 Conform arhivei Ministerului Afacerilor Externe, Schimbului și Comerțului. Discurs accesibil la
http://www.foreign.gov.vc/foreign/images/stories/PDF/Speeches/72nd-Session-UNGA-Statement-Delivered-by-Sir-
Louis-Straker.pdf (pagina 9-10). Data ultimei accesări 31.05.2019
188 Conform Ministerului Afacerilor Externe israelian:
https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
189 Conform https://www.washingtoninstitute.org/policy-analysis/view/u.s.-diplomatic-missions-in-jerusalem-
background-to-the-jerusalem-embassy-d Data ultimei accesări 31.05.2019
190 Conform https://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3295745,00.html Data ultimei accesări 31.05.2019

99 săptămână mai înainte. În 2016, Israelul și-a închis ambasada în El Salvador191 (din motive bugetare),
însă El Salvador a anunțat că menținerea ambasadei în Israel este una dintre prioritățile sale și că nu
intenționează să închidă această reprezentanță diplomatică în ciuda deciziei guvernului israelian192.
În 2018, când SUA au readus în actualitate subiectul mutării ambasadelor la Ierusalim, Hugo Martinez
(ministrul afacerilor externe din El Salvador) a anunțat că nu va urma exemplul SUA „din respect
pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu, și în special cel dintre Israel și Palestina”193.
El Salvador are o populație evreiască aproape inexistentă (între 100 și 300 evrei la o populație
totală a țării de 6,7 milioane194), însă marchează în fiecare an prin ceremonii Ziua Mondială de
Rememorare a Holocaustului (în 2017, manifestările organizate au fost prezidate chiar de Ministrul
Afacerilor Externe Hugo Martinez195). De cealaltă parte, conform unui raport de investigație cerut de
Ministerul Culturii din această țară, în El Salvador există circa 90.000 palestinieni, deci o comunitate
destul de importantă ca număr196.
Un eveniment interesant a avut însă loc la începutul anului în El Salvador: câștigarea
alegerilor prezidențiale de către Nayib Bukele, ce-și va începe mandatul la 1 iunie 2019. Până recent
primar al capitalei San Salvador, Bukele provine dintr-o familie de imigranți palestinieni de religie
creștină, însă ulterior tatăl său s-a convertit la islam197. De cealaltă parte, soția sa are rădăcini evreiești.
Anul trecut, în februarie 2018, Bukele a fost invitat în Israel la o conferință internațională a primarilor,
ocazie cu care s-a rugat la Zidul Plângerii din Ierusalim și a vizitat Memorialul Holocaustului Yad
Vashem (gesturi pe care nu mulți palestinieni acceptă să le facă). În plus, după anunțarea victoriei
sale la alegerile prezidențiale, Bukele a republicat pe contul său de Instagram un clip mai vechi care
________________________________________________________________________________
191 Anunțul oficial de pe pagina Ambasadei în San Salvador este disponibil aici: https://embassies.gov.il/san-
salvador/Announcements/Pages/Ann.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
192 Declarație făcută de Hugo Martinez, Ministrul Afacerilor Externe din El Salvador, într-un interviu televizat care poate
fi accesat la https://www.youtube.com/watch?v=jeJAX8xny4Y Data ultimei accesări 31.05.2019
193 Conform https://www.jta.org/2018/01/02/israel/el-salvador-last-country-with-embassy-in-jerusalem-will-not-move-
again Data ultimei accesări 31.05.2019 Nu s-a găsit un comunicat în acest sens pe pagina oficială a Ministerului
Afacerilor Externe, însă conturile oficiale de social media ale instituției au confirmat informația. De exemplu:
https://twitter.com/cancilleriasv/status/946731359665623041 Data ultimei accesări 31.05.2019
194 Conform https://www.worldjewishcongress.org/en/about/communities/SV Data ultimei accesări 31.05.2019
195 Conform https://elmundo.sv/recuerdan-a-victimas-del-holocausto/ Data ultimei accesări 31.05.2019
196 Conform http://www.cultura.gob.sv/la-travesia-arabe-palestina-que-llego-a-el-salvador/ Data ultimei accesări
31.05.2019
197 Conform https://www.timesofisrael.com/his-dad-was-an-imam-his-wife-has-jewish-roots-meet-el-salvadors-new-
leader/ Data ultimei accesări 31.05.2019

100 îl arată rugându-se la zidul plângerii în timpul vizitei din februarie 2018198. Președintele Congresului
American Evreiesc (American Jewish Congress) a salutat și el alegerea lui Bukele în această funcție,
postând pe Twitter o poză cu acesta rugându-se la Zidul Plângerii în timpul vizitei sale din 2018199.
Nu se știe cum se va schimba politica statului El Salvador față de Israel în urma victoriei lui Bukele,
deoarece până la acest moment el nu a făcut nici o declarație pe tema conflictului israeliano-
palestinian sau a altor subiecte legate de Israel.
Mai trebuie să amintim și faptul că în dreptul statului El Salvador figurează la Yad Vashem
numele unui drept între popoare: Jose Arturo Castellanos. Militar și apoi diplomat de carieră, pe
vremea când era ambasador la Geneva el a oferit documente de identitate false evreilor din Franța,
Ungaria și alte țări europene în care erau persecutați, ajutând astfel la salvarea a cel puțin 13.000 de
evrei între 1941 și 1945.200În 2017, Castellanos a fost omagiat în cadrul unui eveniment organizat în
comun de ambasadele El Salvador și Israelului la Vatican.201
Punctajul obținut de statul El Salvador în studiul nostru este de -77 puncte, aproape de
minimul posibil de -78 puncte. Acesta provine din votul împotriva Israelului la 77 rezoluții (-1 punct
fiecare), și o neparticipare la vot (0 puncte) la rezoluția sesiunii extraordinare din decembrie 2017 cu
privire la statutul Ierusalimului (sesiune extraordinară care a fost convocată după anunțul SUA de
recunoaștere a Ierusalimului drept capitală a statului Israel). Cel mai probabil, această neparticipare
la vot este legată de declarația precedent menționată a ministrului de externe Hugo Martinez, care
spunea că dorește să respecte procesul de pace din Orientul Mijlociu și să ofere celor două state ocazia
de a ajunge singure la un consens în acest sens.
Sfânta Lucia
Sfânta Lucia este următorul stat în clasamentul nostru, cu un punctaj de -76 puncte.
Scorul de -76 puncte obținut de statul Sfânta Lucia provine din:
– 76 rezoluții la care a votat împotriva Israelului (-1 punct fiecare)
– 2 rezoluții la care nu s-a prezentat la vot (0 puncte fiecare)
________________________________________________________________________________
198 Conform https://www.instagram.com/p/BfEiHGhHVEz/?utm_source=ig_web_button_share_sheet Data ultimei
accesări 31.05.2019
199 Conform https://twitter.com/JackRosenNYC/status/1092907281967206400/photo/1 Data ultimei accesări
31.05.2019
200 Conform Yad Vashem http://db.yadvashem.org/righteous/family.html?language=en&itemId=5604975 Data ultimei
accesări 31.05.2019
201 Detalii despre eveniment, și discursul ambasadorului Israelului cu această ocazie, pe site-ul oficial al ambasadei:
https://embassies.gov.il/holysee/NewsAndEvents/Pages/joint-event-with-the-embassy-of-El-Salvador-in-honor-
of-.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019

101 Cele două rezoluții pentru care Sfânta Lucia s-a abținut de la vot sunt:
– „Work of the Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights
of the Palestinian People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul
Special pentru a investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului
palestinian și altor arabi din teritoriile ocupate), în anul 2017. Menționăm că în ceilalți trei ani
analizați, Sfânta Lucia a votat împotriva Israelului la această rezoluție. Nu se știe de ce în anul 2017,
reprezentanții acestui stat nu s-au prezentat la votul pe această rezoluție, deoarece consultând procesul
verbal al ședinței am observat că nu există (ca în cazul altor state) vreo mențiune că statul ar fi dorit
să voteze într- o anumită direcție, dar nu a reușit; pe de altă parte, constatăm că Sfânta Lucia a votat
alte rezoluții adoptate în aceeași ședință în aceeași zi, ca de exemplu rezoluția A/RES/72/80
„Assistance to Palestine refugees” (Asistență acordată refugiaților palestinieni) ;
– „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului), în anul 2017 – singurul an când această
rezoluție a fost supusă la vot.
Israelul și Sfânta Lucia au relații diplomatice începând din 1979202, însă Israelul nu are un
ambasador dedicat pe insulă, ci este reprezentat de Daniel Biran Bayor, ambasadorul israelian în
Barbados, Guyana, Sf. Cristofor și Nevis, Sf. Vicențiu și Grenadinele, Suriname și Trinidad-
Tobago203.
La nivel oficial, declarațiile de o parte și de alta sunt foarte cordiale. La primirea noului
ambasador israelian în anul 2008, Guvernatorul General al Sf. Lucia declara că „Mă bucur foarte mult
să vă aud promițând ca veți face tot posibilul pentru a micșora distanța geografică dintre țările noastre.
Tehnologia a jucat un rol foarte important în transformarea lumii într-un sat global, și de aceea sper
că veți considera aceasta ca fiind una dintre ariile de cooperare pe care o veți explora cu urgență”204.
În 2010, cu o ocazie similară, același Guvernator îi spunea următorului ambasador că
„avantajul comparativ și experiența acumulată de Israel în domeniul tehnologiilor acvatice și al
cercetării agricole este de imens interes pentru noi în acest moment. Probabil ați observat că vegetația
noastră e neobișnuit de maronie peste tot. Am observat realizările Dvs. Extraordinare în aceste două
domenii, în ciuda provocărilor pe care le-ați avut de întâmpinat în propria Dvs. țară în privința
________________________________________________________________________________
202 Conform Ministerului Afacerilor Externe israelian: https://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
203 Conform Ministerului Afacerilor Externe din Israel:
https://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Israeli%20ambassadors/Pages/Saint-Lucia.aspx Data ultimei accesări
31.05.2019
204 Conform unui comunicat al Guvernului Sf. Lucia, disponibil la http://www.govt.lc/news/israeli-ambassador-to-
saint-lucia-presents-letters-of-credence Data ultimei accesări 31.05.2019

102 resurselor acvatice și terestre, și sunt sigură că există potențial încă neexplorat pentru un bun
parteneriat în această zonă. Sper să aveți timp să discutați cu noi despre aceste lucruri”205.
Însă explicația pentru voturile anti-Israel, în ciuda tuturor acestor teme de cooperare între cele
două state, ar putea fi legată de susținerea foarte vocală pe care Sfânta Lucia o acordă Palestinei. Într-
un comunicat din 16 septembrie 2015, menit să stabilească legături diplomatice între Sfânta Lucia și
Palestina, guvernul insulei caraibiene declara următoarele: „am fost constanți în susținerea puzderiei
de rezoluții ale Adunării Generale care își propun să dezvolte dreptul poporului palestinian la auto-
determinare, dreptul de întoarcere și dreptul la independență. Sfânta Lucia s-a alăturat unui număr
covârșitor de state în 2012 pentru a susține decizia ONU de a eleva statusul Autorității Palestiniene
la ONU de la „entitate observatoare” la „stat observator”. […] Mai recent, Sfânta Lucia s-a alăturat
majorității covârșitoare a comunității internaționale pentru a susține rezoluția Adunării Generale cu
privire la instalarea steagurilor țărilor non-membre ale ONU. Așteptăm cu nerăbdare să vedem steagul
palestinian fluturând mândru alături de restul națiunilor lumii, și așteptam cu nerăbdare ziua când
statusul de stat observator va fi transformat în statut de membru deplin al Adunării Generale. Acțiunea
noastră de azi este o reafirmare clară a dedicării noastre îndelungate pentru stabilirea unui stat
palestinian viabil, bazat pe granițele din 1967 […]. În cadrul acestui proces, trebuie de asemenea să
ne străduim să examinăm implementarea rezoluțiilor-cheie, în special a acelor rezoluții legate de
statul Palestina”206.
Trinidad-Tobago
Trinidad-Tobago are un scor de 24% în studiul ADL Global 100, ceea ce înseamnă că aproape
unul din patru cetățeni adulți au viziuni antisemite. Ca și în cazul altor țări, și cetățenii din Trinidad-
Tobago sunt de părere că evreii sunt mai loiali Israelului decât țării în care locuiesc (47% dintre
adulți), că vorbesc prea mult despre evenimentele Holocaustului (37%), că evreii sunt urâți de restul
oamenilor din cauza comportamentului lor (36%) și că au prea multă putere în lumea afacerilor
(33%)207.
________________________________________________________________________________
205 Conform unui comunicat al Guvernului Sf. Lucia, disponibil la http://www.govt.lc/news/israel-and-saint-lucia-set-
to-strengthen-international-cooperation Data ultimei accesări 31.05.2019
206 Conform Guvernului Sf. Lucia. Anunțul oficial este disponibil la http://www.govt.lc/news/saint-lucia-palestine-
diplomatic-ties , iar conținutul complet al discursului ținut cu această ocazie de Menissa Rambally (reprezentantul
permanent al Sf. Lucia la ONU) este disponibil aici
http://www.govt.lc/media.govt.lc/www/pressroom/news/attachments/statement-on-diplomatic-relations-with-the-
state-palestine.pdf Data ultimelor accesări 31.05.2019
207 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/trinidad-and-tobago/2014 Data
ultimei accesări 31.05.2019

103 Cele două țări au relații diplomatice încă din 1962208, ambasadorul Israelului în Panama fiind
cel care reprezintă interesele statului evreu și în Trinidad – Tobago209. Cu toate că relațiile diplomatice
există, ele nu își găsesc echivalentul în declarații sau acțiuni oficiale pentru întărirea colaborării.
Dimpotrivă, există mai multe discursuri pe tema Palestinei decât cea a Israelului. De exemplu, în
2014, un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe al Trinidad – Tobago în urma unei întâlniri a
miniștrilor țărilor în curs de dezvoltare210 începea astfel: „Ministrul Afacerilor Externe al Trinidad –
Tobago a susținut astăzi puternic cauza poporului palestinian la întâlnirea ministerială anuală a
grupului țărilor în curs de dezvoltare (G77 și China). […] În adresa sa către ceilalți miniștri, Ministrul
Dookeran a cerut să ia sfârșit blocada economică din Fâșia Gaza și rezolvarea crizei israeliano-
palestiniene în contextul unei soluții a două state. Ministrul a reconfirmat solidaritatea Trinidad-
Tobago cu G77 și China în susținerea aspirațiilor naționale legitime ale poporului palestinian”.
Această țară a obținut un punctaj de -75.5 în studiul nostru, destul de apropiat de limita minimă
de -78. Acest punctaj a fost obținut astfel:
– a votat împotriva Israelului la 76 rezoluții (-1 punct pentru fiecare) ;
– nu s-a prezentat la vot la o rezoluție (0 puncte). Rezoluția în cauză era „The risk of nuclear
proliferation in the Middle East” (Riscul proliferării armelor nucleare în Orientul Mijlociu), în anul
2015 (menționăm că în restul anilor analizați Trinidad-Tobago a votat împotriva Israelului la această
rezoluție, și că la alte rezoluții adoptate în aceeași zi acest stat a participat la vot211);
– s-a abținut de la votul pe rezoluția extraordinară cu privire la nerecunoașterea statutului
Ierusalimului drept capitală a Israelului.
După votul pe această ultimă rezoluție, Guvernul țării a dat un comunicat de presă prin care
și-a exprimat poziția pe acest subiect: „Politica statului Trinidad-Tobago a fost întotdeauna aceea de
a susține o soluție a două state, ceea ce înseamnă o recunoaștere fermă a Statului Israel cu granițe
teritoriale sigure, împreună cu stabilirea unui stat palestinian. Acesta este contextul în care orice
________________________________________________________________________________
208 Conform Ministerului Afacerilor Externe israelian
https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
209 Conform Ministerului Afacerilor externe din Israel
https://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Israeli%20ambassadors/Pages/Trinidad-and-Tobago.aspx Data ultimei
accesări 31.05.2019
210 Comunicatul oficial al guvernului din Trinidad-Tobago este disponibil aici http://www.news.gov.tt/content/trinidad-
and-tobago-reaffirms-its-support-people-palestine#.XPw3KnuPdPY Data ultimei accesări 31.05.2019
211 Procesul verbal al ședinței este disponibil aici https://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/70/PV.67
Data ultimei accesări 31.05.2019

104 negociere viitoare se va desfășura. Ne-am dori să vedem SUA jucând un rol major în punerea în
practică a acestei idei, prin păstrarea poziției sale de mijlocitor influent în toate negocierile care ar
avea ca obiectiv principal pacea și securitatea.212”
Brazilia
În continuare vom analiza situația Braziliei, stat care are relații de lungă durată cu Israelul,
încă din ianuarie 1950213. Această țară nu doar că a votat în favoarea creării statului Israel în 1947, ci
chiar era statul care asigura Președinția Adunării Generale a ONU la acel moment. Cu toate acestea,
relațiile din perioada modernă dintre cele două state au căpătat o dimensiune mult mai complicată.
În martie 2010, președintele brazilian Luiz Inacio Lula Da Silva a efectuat o vizită în Israel și
Palestina, care a adus tensiune în relațiile cu partea israeliană, deoarece în timpul vizitei sale la
Ramallah acceptase să depună o coroană de flori la mormântul liderului palestinian Yasser Arafat,
însă a refuzat să viziteze mormântul fondatorului statului israelian Theodor Herzl. Acest refuz a
enervat atât de tare partea israeliană, încât Ministrul Afacerilor Externe israelian (Avigdor Lieberman)
a anunțat ca va boicota discursul pe care președintele brazilian trebuia să îl susțină în Parlamentul
israelian, și refuză să se mai întâlnească cu acesta214.
Apoi, în decembrie 2010, într-o scrisoare deschisă, președintele brazilian Luiz Inacio Lula Da
Silva, aflat în ultimele luni de mandat, răspunde scrisorii deschise prin care președintele Autorității
Palestiniene Mahmoud Abbas îi cerea să recunoască statul palestinian cu următoarele cuvinte:
„Considerând că cererea Excelentei Voastre este îndreptățită și, în concordanță cu principiile pe care
Brazilia le-a apărat în ceea ce privește chestiunea palestiniană, Brazilia – prin prezenta scrisoare –
recunoaște statul palestinian cu granițele din 1967”215. Reacția guvernului de la Ierusalim a fost aceea
________________________________________________________________________________
212 Comunicatul oficial al guvernului din Trinidad-Tobago este disponibil aici http://www.news.gov.tt/content/trinidad-
and-tobago-vote-united-nations-general-assembly#.XPw3VnvXdPY Data ultimei accesări 31.05.2019
213 Conform Ministerului Afacerilor Externe din Israel
https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
214 Conform arhivei Parlamentului European
http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/dplc/dv/1_brazilrecognisespalesti/1_brazilrecognise
spalestine.pdf Data ultimei accesări 31.05.2019
215 Traducerea în engleză a scrisorii deschise este disponibila online aici https://mronline.org/2010/12/06/letter-to-
president-mahmoud-abbas/ Data ultimei accesări 31.05.2019. Acest articol menționează la rândul sau ca surse
comunicatele oficiale date de Ministerul Afacerilor Externe al Braziliei, dar link-urile prezentate în articol ca sursă nu
mai funcționează în prezent, deoarece arhiva online a Ministerului de Afaceri Externe al Braziliei nu include anul
2010.

105 că „recunoașterea unui stat palestinian este o încălcare a acordului semnat între Israel și Autoritatea
Palestiniană în 1995, care declara că statutul Cisiordaniei și al Fâșiei Gaza va fi discutat și rezolvat
prin negocieri. […] Orice încercare de a ocoli acest proces și de a decide dinainte, într-o manieră
unilaterală, despre chestiunile importante care sunt disputate nu face decât să dăuneze încrederii
dintre cele două părți, precum și angajamentului lor de a respecta cadrul negocierilor pentru pace”216.
În 2011, la câteva luni după alegerea ei în funcție, președinta Braziliei – Dilma Rousseff – a
devenit prima femeie care a inaugurat dezbaterile Adunării Generale a ONU, la cea de-a 66-a sesiune.
Atât în discursul din acel an, cât și în cel din anul următor (2012), Rousseff a militat pentru drepturile
palestinienilor și ale musulmanilor: „Ca președintă a unei țări unde trăiesc mii și mii de musulmani
brazilieni, declar astăzi aici că repudiem în mod vehement escaladarea prejudecății islamofobe în
țările occidentale. […] Cu ochii ațintiți în continuare spre Orientul Mijlociu, unde se găsesc unele
dintre cele mai importante provocări pentru pacea și securitatea internațională, doresc să abordez
problema israeliano-palestiniană. Reiterez cuvintele mele din 2011, când am exprimat susținerea
Guvernului Brazilian pentru recunoașterea statului palestinian ca membru deplin al Națiunilor Unite.
Adăugasem atunci – și repet astăzi – că numai un stat palestinian liber și suveran va fi capabil să
împlinească dorințele legitime ale Israelului de a avea pace cu vecinii săi, securitate între granițele
sale și stabilitate politică regională”217.
În vara anului 2014, în urma confruntărilor dintre Hamas și Israel, Brazilia și-a rechemat
ambasadorul din Israel pentru consultări, provocând din nou tensiune diplomatică între cele două
state. Cu această ocazie, autoritățile israeliene au declarat că resimt „dezamăgire cu privire la decizia
guvernului brazilian de a-și rechema ambasadorul pentru consultări. Această decizie nu reflectă
nivelul relațiilor dintre cele două țări și nu tine cont de dreptul Israelului de a se apăra. Acești pași nu
promovează calmul și stabilitatea în regiune. Mai degrabă, aceștia dau avânt terorismului, și în mod
natural afectează capacitatea Braziliei de a exercita influență”218.
________________________________________________________________________________
216 Comunicatul Ministerului de Externe israelian este preluat aici
https://www.aljazeera.com/news/middleeast/2010/12/201012504256198565.html Data ultimei accesări 31.05.2019
217 Discursul integral din anul 2012 este disponibil pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe din Brazilia:
http://www.itamaraty.gov.br/en/speeches-articles-and-interviews/president-of-the-federative-republic-of-brazil-
speeches/4690-statement-by-h-e-dilma-rousseff-president-of-the-federative-republic-of-brazil-at-the-opening-of-the-
general-debate-of-the-67th-session-of-the-united-nations-general-assembly Data ultimei accesări 31.05.2019
218 Comunicatul Ministerului Afacerilor Externe este disponibil aici
https://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/2014/Pages/Israel-disappointed-by-recall-of-Brazilian-Ambassador-24-July-
2014.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019

106 Pe lângă comunicatul oficial, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe din Israel
de la acea vreme, Yigal Palmor, a reacționat la criticile Braziliei cu privire la „folosirea
disproporționată a forței de către Israel în Fâșia Gaza” spunând într-un interviu pentru cotidianul
Jerusalem Post că „aceasta este o demonstrație nefericită cu privire la motivul pentru care Brazilia,
deși este un gigant cultural și economic, rămâne un pitic în domeniul diplomației. Relativismul moral
din spatele acestei acțiuni face Brazilia irelevantă ca partener diplomatic, unul care mai degrabă
creează probleme decât contribuie la soluții”219. Pe contul său de Twitter, diplomatul israelian a
adăugat apoi că „la fotbal, scorul poate să ofere o senzație de proporționalitate. Un egal poate să ofere
o senzație de proporționalitate. 7-1 este un scor disproporționat. Dar războiul NU este fotbal, iar
numărul de victime NU este un ‘scor’!”220 (7-1 face referință la scorul cu care Brazilia pierduse în
fața Germaniei la Cupa Mondială). Situația a fost dezamorsată după alegerea noului președinte
israelian și terminarea ostilităților din Gaza, când președintele israelian Reuven Rivlin a sunat-o pe
președinta Braziliei, Dilma Rousseff, și și-a cerut scuze pentru incident221.
Nici anul 2015 nu a fost mai liniștit, între cele două state iscându-se din nou tensiuni, de data
aceasta pe tema numirii ambasadorului israelian în Brazilia. Dani Dayan, un fost președinte al
Consiliului Yesha, a fost nominalizat de Benjamin Netanyahu pentru postul de ambasador în Brazilia,
dar societatea civilă a reacționat printr-o petiție care îi cerea președintei țării să respingă numirea,
aceasta fiind „o încălcare a legitimității internaționale și a suveranității Braziliei”. Deși președinta
Rousseff nu a avut o reacție oficială la acest subiect, ea a trimis pe canalele diplomatice semnale că
nu dorește să îl accepte pe Dayan pentru a nu arăta susținere față de politica ocupației222. Până la
urmă, după aproximativ patru luni de tensiune, Israelul a hotărât sa îl trimită pe Dani Dayan la New
York și să-l numească pe Reda Mansour ca ambasador în Brazilia.
2018 a văzut alegerea unui nou președinte brazilian, Jair Bolsonaro, care a anunțat ca va lua
în considerare mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim, însă care deocamdată nu a deschis decât
un oficiu comercial în capitala israeliană în martie 2019. Se crede că această reticență de a merge
________________________________________________________________________________
219 Conform https://www.jpost.com/Operation-Protective-Edge/Brazil-recalls-ambassador-for-consultations-in-protest-
of-IDF-Gaza-operation-368715 Data ultimei accesări 31.05.2019
220 Conform https://www.balls.ie/football/7-1-is-disproportionate-israeli-spokesman-responds-to-brazilian-criticism-of-
gaza-war-130534 , care preia capturi de ecran ale tweet-urilor diplomatului israelian. Data ultimei accesări 31.05.2019
221 Guy Burton, „Rising Powers and the Arab – Israeli Conflict Since 1947”, ed. Lexington Books, Lanham (Maryland,
USA), 2018, pag. 118
222 Conform https://www.jta.org/2015/09/20/israel/brazil-signals-discomfort-with-appointment-of-ex-settler-leader-as-
envoy?_ga=2.155565115.1252233100.1559973435-1277354098.1559719689 Data ultimei accesări 31.05.2019

107 până la capăt cu promisiunea de campanie are legătură cu dorința de a nu strica relațiile Braziliei cu
arabii și cu musulmanii, care importă mâncare halal în valoare de 5 miliarde de dolari223.
Noul președinte ales a fost vizitat de premierul israelian cu ocazia inaugurării sale, aceasta
fiind prima vizită a unui premier israelian în funcție în Brazilia. Netanyahu declara cu această ocazie
că „formăm o alianță cu o superputere care are aproape un sfert de miliard de cetățeni. Acesta este un
alt semn că Israelul este o putere care crește în importanță în lume”224.
Autoritatea Palestiniană a anunțat că își va rechema pentru consultări reprezentantul
diplomatic, ca protest față de deschiderea oficiului comercial, perceput ca „o violare nerușinată a
legitimității și a rezoluțiilor internaționale, o agresiune directă asupra poporului nostru și a drepturilor
sale”. În plus, președintele Braziliei a efectuat recent o vizită în Israel în timpul căreia a vizitat
Memorialul Holocaustului și Zidul Plângerii, și aceasta a reprezentat o acțiune controversată mai ales
în ochii lumii arabe225. Cu toate acestea, la doar câteva zile după vizita la Memorialul Holocaustului,
președintele brazilian a făcut o declarație care i-a supărat pe oficialii israelieni, implicând că
Holocaustul ar putea fi iertat: „putem ierta, dar nu putem uita. […] Cei care își uită trecutul sunt
condamnați să nu aibă un viitor”. Yad Vashem a replicat printr-un comunicat că „Nu se cade ca vreo
persoană anume să determine dacă crimele Holocaustului pot fi iertate”, iar președintele Rivlin a
adăugat că „nu vom ierta și nu vom uita niciodată. Nimeni nu îi va ordona poporului evreu să acorde
iertarea, și ea nu poate fi cumpărată în numele intereselor”226.
Liga Anti-Defăimare (ADL) estimează în studiul lor din anul 2014 cu privire la antisemitism
că aproximativ 28 milioane din populația de 135 milioane adulți a Braziliei ar fi antisemiți (adică un
procent de 16%). La fel ca și în cazul altor state sud-americane, și brazilienii sunt deranjați de faptul
că evreii vorbesc prea mult despre Holocaust (57%), că sunt mai loiali Israelului decât țării în care
trăiesc (42%) și că au prea multă putere în lumea afacerilor (39% din totalul populației adulte, dar pe
segmentul de vârstă 50 ani și peste acest procentaj ajunge chiar la 52%)227.
Brazilia are în studiul nostru un scor de -73.5 puncte, obținut astfel:
________________________________________________________________________________
223 Conform https://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-5487431,00.html Data ultimei accesări 31.05.2019
224 Conform https://www.jpost.com/Israel-News/Benjamin-Netanyahu/Netanyahu-in-Brazil-Forming-an-alliance-with-
a-superpower-575708 Data ultimei accesări 31.05.2019
225 Citate preluate din https://www.timesofisrael.com/netanyahu-welcomes-brazil-plan-for-jerusalem-trade-office-as-
palestinians-fume/ Data ultimei accesări 31.05.2019
226 Conform https://www.timesofisrael.com/rejecting-criticism-bolsonaro-says-holocaust-forgiveness-comments-
misunderstood/ Data ultimei accesări 31.05.2019
227 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/brazil/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019

108 – voturi împotriva Israelului la 75 rezoluții (-1 punct fiecare) ;
– abțineri de la votul pentru trei rezoluții (+0.5 puncte fiecare).
Cele trei rezoluții de la votul cărora Brazilia s-a abținut sunt următoarele:
– „Work of the Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights
of the Palestinian People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul
Special pentru a investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului
palestinian și altor arabi din teritoriile ocupate), în anii 2017 și 2018. În anul 2018, în procesul verbal
al ședinței ONU apare informația că după vot delegația Braziliei a anunțat că ar fi dorit să voteze în
favoarea rezolutei (adică împotriva Israelului)228;
– „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru drepturi palestiniene în
cadrul Secretariatului), în anul 2018.
Brazilia este și ea onorată la Yad Vashem cu recunoașterea a doi Drepți între Popoare: Aracy
De Carvalho – Guimaraes Rosa și Luiz Martins Dantas de Souza. Prima, ale cărei merite au fost
recunoscute de Yad Vashem încă din 1982, a condus secția de vize a Consulatului Braziliei în
Hamburg, a ascuns în casa ei câțiva evrei în timpul masacrului de Kristallnacht din 1938 și a ajutat
mai multe familii de evrei să părăsească în siguranță Germania (cu documente de călătorie, provizii
pentru călătorie, ajutor în a îmbarca pe navă și posesiunile evreilor – inclusiv mobila)229. Cel de-al
doilea a fost un diplomat brazilian în Franța care, în ciuda interzicerii imigrării evreilor în Brazilia, a
reușit să ofere vize diplomatice unui număr de câteva sute de evrei care încercau sa fugă de regimul
Vichy. Mai mult, atunci când una dintre navele pe care se aflau evrei cu pașapoarte falsificate de el a
fost împiedicată să acosteze în Senegal timp de patru luni din cauza unei blocade britanice, de Souza
s-a implicat în salvarea evreilor de pe navă și emiterea unor noi vize pentru aceștia în locul celor
expirate, pentru ca ei să poată ajunge în final în siguranță la Rio de Janeiro230.
Republica Dominicană
Republica Dominicană este una dintre cele mai antisemite țări din regiune, cu un scor de
46% în studiul ADL Global 100 din 2014. Temele care au avut cel mai mare acord al populației sunt
________________________________________________________________________________
228 Conform procesului verbal oficial https://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/71/PV.53 (pagina 8).
Data ultimei accesări 31.05.2019
229 Conform arhivelor Yad Vashem la https://www.yadvashem.org/righteous/stories/carvalho.html Data ultimei accesări
31.05.2019
230 Conform arhivelor Yad Vashem la https://www.yadvashem.org/righteous/stories/dantas.html Data ultimei accesări
31.05.2019

109 următoarele: nepăsarea față de cei care nu sunt membri ai comunității lor (54% au spus că acest lucru
este „probabil adevărat”), loialitatea mai degrabă față de Israel și nu de țara în care trăiesc (52% la
nivel național, dar grupele de vârstă 35-49, 50 și peste au avut scoruri de peste 60% la această
întrebare), că au prea multă putere în mediul de afaceri (50%) și pe piețele financiare (48%) și că au
un comportament care îi determină pe alți oameni sa îi urască (49%)231.
Și în studiul nostru, Republica Dominicană a obținut unul dintre cele mai mici scoruri posibile,
și anume -72.5 puncte. Acest scor a fost obținut astfel:
– voturi împotriva Israelului la 74 rezoluții din cele 78 analizate (-1 punct pentru fiecare) ;
– nu a participat la votul pentru o rezoluție (0 puncte) ;
– s-a abținut de la votul pentru 3 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare).
Rezoluția pentru care Republica Dominicană nu a participat la vot este A/RES/73/89,
„Comprehensive, just and lasting peace in the Middle East” (Pace completă, dreaptă și durabilă în
Orientul Mijlociu), în anul 2018. Aceasta este o rezoluție nou introdusă pe agendă în 2018 de către
Irlanda, care cerea ca orice pace de lungă durată între Israel și Palestina „să fie bazată pe parametri
durabili și agreați, inclusiv încheierea ocupației care a început în 1967”.
Rezoluțiile la care Republica Dominicană s-a abținut de la vot
– A/RES/ES-10/L.22 „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului), din cadrul sesiunii
extraordinare convocate în decembrie 2017 după anunțul SUA de recunoaștere a Ierusalimului drept
capitală a Israelului. ;
– A/RES/73/22 „Jerusalem” (Ierusalim); pentru această rezoluție, în toți ceilalți trei ani
analizați Republica Dominicană a votat împotriva Israelului ;
– A/RES/73/96 „Work of the Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the
Human Rights of the Palestinian People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă
de Comitetul Special pentru a investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale
poporului palestinian și altor arabi din teritoriile ocupate); și pentru această rezoluție, în toți ceilalți
trei ani analizați Republica Dominicană a votat împotriva Israelului.
Deși observăm că de la finalul anului 2017 Republica Dominicană a început să aibă o poziție
puțin mai favorabilă Israelului (în sensul în care pentru statul evreu chiar și o abținere de la vot
reprezintă un ajutor), în perioada persecuției evreilor în Europa Republica Dominicană avea o
atitudine mult mai pro-israeliană. Conform Ambasadei Israelului în această țară, în 1938 la conferința
de la Evian această țară a acceptat să acorde cel mai mare ajutor evreilor dintre toate țările
________________________________________________________________________________
231 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/dominican-republic/2014 Data ultimei
accesări 31.05.2019

110 participante, autoritățile de la Santo Domingo oferindu-se să primească 100.000 imigranți evrei în
Sosua, o regiune din nordul țării unde președintele Rafael Trujillo alocase pământ în acest scop – dar
în 1947, doar 705 persoane trecuseră pe aici. Însă în perioada 1939 – 1942 Republica Dominicană a
emis aproximativ 5.000 pașapoarte pentru evrei (care le-au folosit pentru a fugi de naziști în alte țări,
nu neapărat înspre insula din Caraibe)232.
În plus, Republica Dominicană a votat în favoarea rezoluției ONU din 1947 cu privire la
crearea statului Israel, și a fost unul dintre primele state care a recunoscut noua țară, încă din ianuarie
1949. Însă legăturile dintre cele două state nu au continuat la fel de puternic și peste ani. În tot acest
timp, există doar trei acorduri semnate între cele două state: unul pentru eliminarea vizelor (semnat
în 1968), unul pentru facilitarea schimburilor universitare bilaterale (semnat în 2016) și unul pentru
facilitarea zborurilor directe între cele două țări (semnat anul acesta în cadrul vizitei efectuate de
Ministrul Afacerilor Externe Miguel Vargas în Israel în februarie 2019). Cu aceeași ocazie, ministrul
de externe din Republica Dominicană a avut și o întrevedere cu membrii Camerei de Comerț din
Israel, cu care a căzut de acord asupra organizării cât mai curând a unei reuniuni similare pe teritoriul
țării sale, astfel încât oamenii de afaceri israelieni să poată discuta direct cu omologii lor din națiunea
caraibiană și prin aceasta să întărească legăturile economice dintre cele două națiuni233. Cheia pentru
reluarea în 2016 a interesului celor două țări pentru acorduri bilaterale o putem găsi în mulțumirile
adresate de Miguel Vargas pentru ajutorul Israelului în obținerea titlului de membru al Consiliului de
Securitate al ONU pentru anii 2019 și 2020, fiind pentru prima dată în istoria sa când statul caraibian
ocupă această funcție234.
Uruguay
Uruguayul a votat în favoarea planului de partiție din 1947 prin care se crea statul Israel, și a
fost printre primele țări care au recunoscut noul stat, în mai 1948235. Relațiile dintre cele două țări
sunt stabilite la nivel de ambasadă și, pe lângă cooperarea diplomatică, relația de întrajutorare dintre
________________________________________________________________________________
232 Conform Ambasadei Israelului în Republica Dominicană https://embassies.gov.il/santo-
domingo/Relations/Pages/Bilateral-Treaties-and-Agreements.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
233 Conform Ministerului de Externe din Republica Dominicană, prin comunicatul oficial:
http://mirex.gob.do/medios/noticias/canciller-vargas-se-reune-con-empresarios-israelies Data ultimei accesări
31.05.2019
234 Conform http://hoy.com.do/rd-e-israel-firman-acuerdo-para-posibilitar-vuelos-directos/ Data ultimei accesări
31.05.2019
235 Conform Ministerului Afacerilor Externe din Israel
https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019

111 cele două țări a fost scoasă în evidență și de gestul ambasadei Israelului în Montevideo de a organiza
donații pentru sinistrați atunci când țara a suferit inundații catastrofale în anul 2015236.
De cealaltă parte, Uruguay a recunoscut în 2011 existența statului palestinian ca urmare a
„convingerii că pacea în regiune necesită o soluție bazată pe două state” și astfel decide să recunoască
„statul palestinian ca suveran și independent, în conformitate cu principiile legislației internaționale
și rezoluțiile 181 din 1947 și 3236 din 1974 ale Adunării Generale a ONU, și rezoluția 242 din 1967
a Consiliului de Securitate a ONU”237.
Relațiile dintre cele două țări au suferit un moment de tensiune în decembrie 2017, după
recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului de către SUA. Reacția oficială a Ministerului
de Externe din Uruguay a fost aceea că decizia „nu contribuie la climatul esențial de pace și respect
reciproc care este necesar pentru a ajunge la o soluție dreaptă, completă și durabilă în Orientul
Mijlociu”, amintind și că există deja o rezoluție a ONU care „cere tuturor țărilor care au ambasade la
Ierusalim să le mute la Tel Aviv”. Ambasadorul israelian la Montevideo a reacționat pe contul
personal de Twitter la aceste comentarii, spunând că este „surprinsă și dezamăgită să îl aud pe
Ministrul Afacerilor Externe declarând că Tel Aviv este capitala statului Israel. Capaz Salto este
cumva capitala Uruguayului? Israel are o capitală, Ierusalimul, de 70 ani deja. Parlamentul,
ministerele, reședința președintelui și a primului ministru, Curtea Supremă sunt toate acolo”. În urma
acestor comentarii, ambasadoarea a fost chemată la Ministerul Afacerilor Externe din Montevideo să
dea explicații pentru declarațiile sale238.
Această țară a obținut un scor de 33% în studiul antisemitismului efectuat de Liga Anti
Defăimare în 2014, adică unul din trei cetățeni adulți ai țării au viziuni anti-evreiești. 64% dintre
adulți cred că evreii au prea multă putere în mediul de afaceri, 49% cred că evreii sunt mai loiali
Israelului decât țării în care trăiesc, 54% cred că evreii au prea multă putere pe piețele financiare
internaționale (interesant este că atunci când s-a făcut corelarea cu religia, a reieșit că 61% dintre ateii
________________________________________________________________________________
236 Conform https://www.israel21c.org/israel-sends-donations-to-flood-victims-in-paraguay-and-uruguay/ Data ultimei
accesări 31.05.2019
237 Comunicatul oficial este disponibil aici http://www.mrree.gub.uy/frontend/page?1,main,ampliacion-
actualidad,O,en,0,PAG;CONC;1662;4;D;uruguay -decides-to-recognize-the-palestinian- state;1;PAG ; Data ultimei
accesări 31.05.2019
238 Conform https://www.timesofisrael.com/uruguay-summons-israeli-envoy-over-tweet-about-jerusalem-status/ Data
ultimei accesări 31.05.2019

112 din Uruguay împărtășesc această opinie, față de 51% dintre creștini), iar 51% cred că evreii vorbesc
prea mult despre ceea ce li s-a întâmplat în timpul Holocaustului239.
Atitudinea antisemită a acestui stat este vizibilă și în activitatea sa la ONU, obținând în studiul
nostru un punctaj de -72 puncte pe o scală de la -78 la +78. Acest punctaj a fost obținut astfel:
– voturi împotriva Israelului la 74 rezoluții din cele 78 votate (-1 punct pentru fiecare) ;
– abținere de la vot la 4 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare).
Cele 4 rezoluții pentru care Uruguay a ales să nu voteze sunt cele cu privire la „Work of the
Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights of the Palestinian
People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul Special pentru a
investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian și altor arabi
din teritoriile ocupate), Uruguayul abținându-se de la vot în toți cei patru ani analizați (rezoluțiile
A/RES/70/87, A/RES/71/95, A/RES/72/84 și A/RES/73/96).
La dezbaterea rezoluției din anul 2018 (A/RES/73/96), Uruguayul a avut următoarea poziție
oficială pe acest subiect: „Dreptul Palestinei de a își exercita dreptul la autodeterminare este o pre-
condiție pentru pacea din regiune. […] Comunitatea internațională trebuie să încurajeze cele două
părți să se reîntoarcă la masa negocierilor și să găsească o soluție durabilă pentru acest conflict. În
acest scop, cele două părți trebuie să respecte legislația internațională. Uruguayul rămâne preocupat
de politica de colonizare a Israelului și de demolarea caselor palestinienilor. Coloniile sunt ilegale
conform legilor internaționale”240.
Costa Rica
Un alt stat care a obținut același punctaj ca și Uruguay, -72 puncte, este Costa Rica . Din punct
de vedere istoric, Costa Rica a votat în favoarea rezoluției ONU prin care se puneau bazele statului
Israel în 1947, și a recunoscut noul stat foarte repede după aceea, în 1949241. După cum am menționat
și în secțiunea dedicată statului El Salvador, acest stat, împreună cu Costa Rica, au fost printre puținele
țări care au avut în trecut ambasade deja stabilite la Ierusalim (Costa Rica menținând ambasada în
________________________________________________________________________________
239 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/uruguay/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019
240 Conform unui buletin informativ al Națiunilor Unite https://www.un.org/unispal/document/as-ga-debates-question-
of-palestine-members-call-for-swift-action-to-jump-start-israeli-palestinian-talks-realize-two-state-solution-press-
release/ Data ultimei accesări 31.05.2019
241 Conform Ministerului Afacerilor Externe din Israel
https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019

113 orașul sfânt în perioada 1982 – 2006, perioadă în care țările din Liga Arabă au hotărât să rupă relațiile
cu aceste două state). În 2006, după alegerea sa în funcție, președintele costarican Oscar Arias declara
că va muta ambasada de la Ierusalim la Tel Aviv pentru „a rectifica o eroare istorică ce ne face rău pe
plan internațional și ne lipsește de orice prietenie cu lumea arabă”242. Același fost președinte
costarican declara în decembrie 2017, cu ocazia anunțului făcut de Donald Trump despre
recunoașterea Ierusalimului, că „prin această decizie, Statele Unite își pierd autoritatea morală de a
organiza noi negocieri de pace între israelieni și palestinieni” și că „răul provocat de această decizie
este inimaginabil: să dea Dumnezeu ca să nu se transforme în și mai multă violență în toate colturile
planetei”243.
Cele -72 puncte obținut de Costa Rica în studiul nostru se datorează:
– voturilor împotriva Israelului la 74 din cele 78 rezoluții analizate (-1 punct pentru fiecare) ;
– abținerii de la vot la 4 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare).
Întocmai ca și în cazul Uruguayului, cele 4 rezoluții pentru care Costa Rica a ales să nu voteze
sunt cele cu privire la „Work of the Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the
Human Rights of the Palestinian People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă
de Comitetul Special pentru a investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale
poporului palestinian și altor arabi din teritoriile ocupate), Costa Rica abținându-se de la vot în toți
cei patru ani analizați (rezoluțiile A/RES/70/87, A/RES/71/95, A/RES/72/84 și A/RES/73/96).
Costa Rica are aproximativ 1 milion de locuitori antisemiți din cei 3.248.000 locuitori de
vârstă adultă, adică un scor de 32% în studiul ADL Global 100. 55% au spus că este „probabil
adevărat” că evreii au prea multă putere în lumea de afaceri, 51% că sunt mai loiali Israelului decât
țării în care locuiesc, 46% că nu le pasă de nimeni altcineva decât de semenii lor și 39% consideră că
evreii cred că sunt mai buni decât alți oameni244.
Într-o discuție recentă la ONU cu Raportorul Special pentru situația din teritoriile israeliene
ocupate, ce a avut loc la 18 martie 2019, Costa Rica a dorit să ia cuvântul pentru a-și exprima
________________________________________________________________________________
242 Conform https://www.worldjewishcongress.org/en/news/costa-rica-moves-embassy-from-jerusalem-to-tel-aviv Data
ultimei accesări 31.05.2019
243 Conform https://elperiodicocr.com/reconocer-a-jerusalen-como-capital-de-israel-le-quita-autoridad-moral-a-ee-uu-
asegura-oscar-arias/ Data ultimei accesări 31.05.2019
244 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/costa-rica/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019

114 „profunda îngrijorare cu privire la rezultatele cercetărilor care au arătat că 189 palestinieni și-au
pierdut viața în cadrul protestelor, dintre care 183 din cauza muniției de război”245.
Belize
Statul Belize nu era membru ONU în 1947, atunci când s-a supus la vot rezoluția cu privire la
crearea statului Israel. Cele două state și-au început colaborarea în anul 1981, atunci când Belize a
recunoscut oficial Israelul; rela țiile diplomatice sunt însă reprezentate de Ambasada Israelului în
Mexic246.
Belize a recunoscut oficial și existența Palestinei, în septembrie 2011, în granițele de dinainte
de 1967, declarând că „în fiecare an am votat aceleași rezoluții care susțin poporul palestinian și
drepturile lor la autodeterminare. […] Un vot pentru Palestina nu este un vot împotriva Israelului.
[Palestina] are dreptul la așa ceva. Același lucru îl spuneam și noi altor națiuni înainte de
independență, că poporul din Belize avea și el dreptul la autodeterminare. Întotdeauna am susținut
Palestina la acest capitol, sub toate administrațiile”247.
Relațiile dintre cele două țări au fost întărite de un acord de eliminare al vizelor turistice,
precum și de o colaborare în domeniul agricol prin experții agenției MASHAV (Agenția Națională
Israeliană pentru Cooperare Internațională). Ultima vizită a unei autorități din Belize în Israel datează
din luna mai 2010 (care a fost și prima vizită a unui ministru de externe din Belize de când au început
relațiile diplomatice dintre cele două țări)248.
Scorul total al statului Belize în cercetarea noastră este de -72, și este justificat de următoarele
voturi:
________________________________________________________________________________
245 Conform unui buletin oficial al ONU disponibil https://www.un.org/unispal/document/human-rights-council-holds-
interactive-dialogues-with-special-rapporteur-on-the-situation-in-the-opt-press-release/ Data ultimei accesări
31.05.2019
246 Conform Ministerului Afacerilor Externe israelian
https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx , cu numele celui mai recent ambasador actualizat la
http://www.israel.org/MFA/AbouțeMinistry/Israeli%20ambassadors/Pages/Belize.aspx Data ultimei accesări
31.05.2019
247 Conform unui interviu dat de Ministrul Afacerilor Externe al Belize unui cotidian local
http://amandala.com.bz/news/belize-government-supports-palestine/ Data ultimei accesări 31.05.2019
248 Comunicatul oficial al Ministerului Afacerilor Externe din Israel cu ocazia acestei vizite este disponibil la
https://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/2010/Pages/Belize_foreign_minister_visits_Israel_5_May_2010.aspx Data
ultimei accesări 31.05.2019

115 – voturi împotriva Israelului la 72 rezoluții (-1 punct fiecare) ;
– neparticipare la votul pentru 6 rezoluții (0 puncte fiecare).
Cele 6 rezoluții pentru care statul Belize nu a participat la vot datează toate din anul 2018:
– A/RES/73/18 „Committee on the Exercise of the Inalienable Rights of the Palestinian
People” (Comitetul pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) ;
– A/RES/73/19 „Peaceful settlement of the question of Palestine” (Rezolvarea pașnică a
chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/73/20 „Special information program on the question of Palestine of the Department
of Public Information of the Secretariat” (Programul de informare specială al Departamentului de
Informare Publică al Secretariatului asupra chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/73/21 „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru drepturi
palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/73/22 „Jerusalem” (Ierusalim) ;
– A/RES/73/23 „The Syrian Golan” (Golanul sirian).
Conform proceselor verbale oficiale, aceste șase rezoluții au fost votate toate în aceeași zi (30
noiembrie 2018), iar pe ordinea de zi nu a mai existat vreo altă rezoluție. Considerăm plauzibilă
ipoteza ca Belize să nu se fi putut prezenta la votul pe aceste rezoluții, deoarece într-un interviu de la
finalul anului 2017, fiind întrebat de reporteri despre posibilitatea utilizării mecanismului de
neprezentare la vot (pe atunci era în contextul în care Belize tocmai votaseră împotriva SUA la
rezoluția extraordinară cu privire la ambasada din Ierusalim), Ministrul Afacerilor Externe din Belize
a spus: „indiferent cât de mici suntem, avem o voce și avem un vot”249. În acest context, pare deci
improbabil ca neparticiparea la votul pentru aceste șase rezoluții să fie o metodă intenționată de a
susține tacit Israelul.
Jamaica
Jamaica și Israelul se bucură de relații diplomatice din ianuarie 1962, statul evreu fiind
reprezentat în acest sens de Ambasada sa din Republica Dominicană250. Cu toate că relațiile dintre
cele două state există din anii ‘60, abia în ianuarie 2017 a avut loc prima vizită oficială a unui premier
jamaican în Israel. Cu această ocazie, discutând despre relațiile recente dintre cele două state,
________________________________________________________________________________
249 Interviul disponibil aici http://amandala.com.bz/news/belize-government-supports-palestine/ Data ultimei accesări
31.05.2019
250 Conform Ministerului Afacerilor Externe din Israel
https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019

116 Benjamin Netanyahu a exprimat mulțumiri „pentru că nu v-ați alăturat votului recent împotriva
Israelului, acel absurd vot din UNESCO [n.a.: cel prin care nu se recunoștea legătura poporului evreu
cu Muntele Templului]. […] Există o afinitate naturală intre noi. Amândouă statele sunt democratice.
Avem fiecare provocările noastre cărora trebuie să le facem față, dar amândouă națiunile înfloresc în
fața provocărilor”. Răspunsul premierului Jamaican s-a înscris în linii similare: „Jamaica, la fel ca
Israelul, este o democrație puternică, și am admirat de multă vreme progresul tehnologic al Israelului,
mai ales în cyber-securitate și în agricultură, dar și în alte domenii. Potențialul de cooperare dintre
țările noastre este mare, și Jamaica este foarte interesată să exploreze acele zone de cooperare. Poporul
jamaican și regiunea Caraibelor sunt o zonă de pace, și ne dorim pace pentru toate popoarele lumii.
Și oferim condoleanțele noastre poporului israelian pentru recentul și foarte nefericitul atac asupra
soldaților voștri.251”
Activitățile diplomatice au luat avânt în ultimii doi ani. Pe lângă vizita deja menționată și
invitația lansată premierului Netanyahu de a vizita la rându-i Jamaica, în septembrie 2018 premierul
jamaican Andrew Holness a anunțat întărirea parteneriatului cu Israelul în domeniul securității,
concentrat în special în zona cyber-securității, și intenția creării în Jamaica a unei academii în acest
domeniu, cu ajutor de la Israel Aerospace Industries252. Mai apoi, la 29 noiembrie 2018, Ministrul
Comerțului, Industriilor, Agriculturii și Pescuitului a declarat că jamaicanii vor putea în curând
beneficia de 20 programe de orientare pe termen scurt în Israel, în cadrul cărora să învețe mai multe
despre tehnologia folosită de Israel în acest domeniu253. Iar cu doar două zile înainte, o delegație
jamaicană se arăta încântată, în timpul vizitei lor în Israel, de laboratorul Lumir, un centru de cercetare
în scop medical al canabisului, și și-au exprimat dorința de a colabora cu Israelul în cercetarea
utilizării canabisului ca tratament în domenii medicale alternative254.
Demn de menționat, în ceea ce privește domeniul colaborării internaționale, este și faptul că
Jamaica nu a recunoscut până la această dată în mod oficial statul Palestinian (conform informațiilor
făcute publice de Misiunea Permanentă de Observator A Statului Palestina la ONU)255.
________________________________________________________________________________
251 Conform comunicatului oficial al Ministerului de Externe al Israelului
https://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/2017/Pages/PM-Netanyahu-meets-with-Jamaican-PM-Andrew-Holness-12-
January-2017.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
252 Conform https://www.pressreader.com/jamaica/jamaica-gleaner/20180924/281590946486228 Data ultimei accesări
31.05.2019
253 Conform https://jis.gov.jm/jamaicans-to-benefit-from-programmes-in-israel/ Data ultimei accesări 31.05.2019
254 Conform https://www.jpost.com/Israel-News/Visiting-Israeli-cannabis-lab-Jamaican-delegation-eyes-joint-
innovation-572922 Data ultimei accesări 31.05.2019
255 Conform http://palestineun.org/about-palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019

117 Jamaica este una din cele mai puțin antisemite țări din regiune, cu un scor de 18% în studiul
ADL Global 100, iar scorurile la cele 11 întrebări ale studiului sunt sensibil egale. 33% cred că evreii
sunt mai loiali Israelului decât țării în care locuiesc, 31% cred că evreii au prea multă putere în lumea
de afaceri (interesant este că, la distribuția pe vârste, doar 23% din cei cu vârsta între 18 și 34 ani sunt
de acord cu această afirmație, comparativ cu 37% dintre cei cu vârsta între 35 și 49 ani), 27% cred că
evreii au prea multă putere pe piețele financiare internaționale, 28% cred că evreii vorbesc prea mult
despre Holocaust, 23% cred că evreilor nu le pasă ce li se întâmplă oamenilor din afara comunității
lor, 26 % cred că evreii au prea mult control asupra evenimentelor globale, 24% cred că evreii au prea
mult control asupra guvernului SUA, 24% cred că evreii se consideră mai buni decât alți oameni,
21% cred că evreii au prea mult control asupra mass-mediei globale, 21% cred că evreii sunt
responsabili de majoritatea războaielor din lume și 26% cred că lumea îi urăște pe evrei din cauza
modului în care aceștia se comportă (la această întrebare se constată o diferență destul de mare pe
vârste: doar 19% din adulții cu vârsta peste 50 ani spun că acest lucru este „probabil adevărat”,
comparativ cu 32% dintre cei cu vârsta în intervalul 35 – 49 ani)256.
Scorul scăzut în ceea ce privește antisemitismul poate fi în mod sigur corelat și cu prezența
îndelungată a evreilor pe insulă. Conform filialei jamaicane a Chabad (o mișcare evreiască ortodoxă
hasidică), evreii sunt prezenți în Jamaica din 1655, după capturarea insulei de britanici, iar în 1692
un cutremur puternic distruge sinagoga din Port Royal257. Conform datelor Congresului Mondial
Evreiesc, astăzi mai există intre 200 și 400 evrei pe insulă258.
În studiul nostru, Jamaica a obținut un punctaj de -70.5:
– a votat împotriva Israelului în 73 rezoluții în ultimii 4 ani (-1 punct pentru fiecare) ;
– s-a abținut de la votul pentru 5 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare).
Cele 5 rezoluții în care Jamaica s-a abținut de la vot sunt:
– A/RES/70/87, A/RES/71/95, A/RES/72/84, A/RES/73/96: „Work of the Special Committee
to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights of the Palestinian People and Other Arabs
of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul Special pentru a investiga practicile
israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian și altor arabi din teritoriile
ocupate) – cu alte cuvinte, Jamaica s-a abținut de la votul pe această temă în toți cei 4 ani analizați ;
________________________________________________________________________________
256 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/jamaica/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019
257 Conform https://www.jewishjamaica.com/jews-in-jamaica Data ultimei accesări 31.05.2019
258 Conform https://www.worldjewishcongress.org/en/about/communities/JM Data ultimei accesări 31.05.2019

118 – A/RES/ES-10/L.22 „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului) – rezoluția de urgentă din
2017 dată de ONU în urma recunoașterii Ierusalimului drept capitală a Israelului de către SUA.
Considerăm că aceste abțineri sunt un semnal tacit de întărire a relațiilor dintre Jamaica și
Israel, mai ales în contextul deja prezentat al intensificării activității diplomatice dintre cele două
state.
Bahamas
Tot un punctaj de -70.5 a obținut în studiul nostru și statul Bahamas .
Cele -70.5 puncte provin din:
– voturi împotriva Israelului la 71 din cele 78 rezoluții supuse a vot (-1 punct pentru fiecare) ;
– neprezentare la votul pentru 6 rezoluții (0 puncte pentru fiecare) ;
– +0.5 puncte pentru abținerea votată pentru o rezoluție (adică delegația se afla în sală, dar a
ales din meniul de vot varianta „abținere” în loc de „da” sau „nu”).
Rezoluția pentru care Bahamas a ales să se abțină este A/RES/ES-10/L.22 „Status of
Jerusalem” (Statutul Ierusalimului) – cu privire la recunoașterea Ierusalimului drept capitală a
Israelului de către SUA.
Cele 6 rezoluții pentru care Bahamas nu s-a prezentat la vot datează din 2015, și au fost toate
dezbătute în aceeași ședință din 24 noiembrie 2015:
– A/RES/70/12 „Committee on the Exercise of the Inalienable Rights of the Palestinian
People” (Comitetul pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) ;
– A/RES/70/13 „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru drepturi
palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/70/14 „Special information program on the question of Palestine of the Department
of Public Information of the Secretariat” (Programul de informare specială al Departamentului de
Informare Publică al Secretariatului asupra chestiunii Palestinei)’
– A/RES/70/15 „Peaceful settlement of the question of Palestine” (Rezolvarea pașnică a
chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/70/16 „Jerusalem” (Ierusalim) ;
– A/RES/70/17 „The Syrian Golan” (Golanul sirian).
Argentina
Argentina a obținut un scor de 24% în studiul ADL Global 100 cu privire la antisemitism,
adică aproximativ 6.700.000 adulți cu vederi antisemite dintr-o populație de peste 28 milioane adulți.
51% dintre adulți consideră că evreii au prea multă putere în lumea afacerilor, 45% cred că evreii
vorbesc prea mult despre ceea ce s-a întâmplat în timpul Holocaustului, 42% cred că evreii sunt mai

119 loiali Israelului decât țării în care trăiesc, și 41% consideră că evreii au prea multă putere pe piețele
financiare259.
Argentina a obținut în studiul nostru un scor de -69 puncte (apropiat de minimul de -78):
– voturi împotriva Israelului la 72 de rezoluții (-1 punct pentru fiecare) ;
– abținere de la votul a 6 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare).
Cele 6 rezoluții pentru care Argentina s-a abținut de la vot sunt:
– A/RES/70/87, A/RES/71/95, A/RES/72/84, A/RES/73/96: „Work of the Special Committee
to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights of the Palestinian People and Other Arabs
of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul Special pentru a investiga practicile
israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian și altor arabi din teritoriile
ocupate) – cu alte cuvinte, Argentina s-a abținut de la votul pe această temă în toți cei 4 ani analizați
– A/RES/ES-10/L.22 „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului) din 2017 – rezoluția de
urgență din 2017 dată de ONU în urma recunoașterii Ierusalimului drept capitală a Israelului de către
SUA
– A/RES/73/21 „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru drepturi
palestiniene în cadrul Secretariatului), în anul 2018. Menționăm că, în ceilalți trei ani analizați,
Argentina a votat împotriva Israelului la această rezoluție.
De remarcat este faptul că Argentina s-a abținut și cu ocazia votului la rezoluția din 1947 prin
care era creat statul Israel, însă a recunoscut oficial statul evreu în ianuarie 1949 și menține relații la
nivel de ambasadă în Buenos Aires, și încă două consulate onorifice la Mendoza și Cordova260.
Argentina a recunoscut oficial și statul palestinian, la 6 decembrie 2010261.
Barbados
Barbados a obținut în cercetarea noastră un punctaj de -62 pe o scală de la -78 la +78. Acest
punctaj a fost calculat astfel:
– voturi împotriva Israelului la 62 rezoluții din cele 78 analizate (-1 punct pentru fiecare) ;
– neparticipare la voturile pentru 16 rezoluții (0 puncte pentru fiecare).
________________________________________________________________________________
259 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/argentina/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019
260 Conform Ministerului de Externe israelian
https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 3.05.2019
261 Conform Misiunii Permanente de Observator A Statului Palestina la ONU http://palestineun.org/about-
palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019

120 Cele 16 rezoluții la care statul Barbados nu a fost prezent în sală în momentul votului au fost
următoarele:
– A/RES/70/12 (în 2015), A/RES/72/13 (în 2017) și A/RES/73/18 (în 2018)„Committee on
the Exercise of the Inalienable Rights of the Palestinian People” (Comitetul pentru exercițiul
drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) ;
– A/RES/70/13 (în 2015) și A/RES/73/21 (în 2018) „Division for Palestinian Rights of the
Secretariat” (Divizia pentru drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/70/14 (în 2015), A/RES/72/12 (în 2017) și A/RES/73/20 (în 2018) „Special
information program on the question of Palestine of the Department of Public Information of the
Secretariat” (Programul de informare specială al Departamentului de Informare Publică al
Secretariatului asupra chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/70/15 (în 2015), A/RES/72/14 (în 2017) și A/RES/73/19 (în 2018) „Peaceful
settlement of the question of Palestine” (Rezolvarea pașnică a chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/70/16 (în 2015) și A/RES/73/22 (în 2018) „Jerusalem” (Ierusalim) ;
– A/RES/70/17 (în 2015), A/RES/72/16 (în 2017) și A/RES/73/23 (în 2018) „The Syrian
Golan” (Golanul sirian).
Conform proceselor verbale ale ședințelor, aceste șase rezoluții se supun la vot de obicei
împreună (toate 6 în aceeași ședință). Faptul că în 2015 și 2018 Barbados nu a fost în sală la votul
pentru nici una din rezoluții ar putea fi datorat unei neprezentări la New York în acea zi a delegației,
dar este interesant de remarcat faptul că în 2017 aceștia au fost în sală la votul pentru două din cele
șase rezoluții și au ieșit din sală doar pentru celelalte patru.

Graficul 3. Evoluția punctajului statului Barbados în cei patru ani analizați. Menționăm că
în 2015 și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții

121 Statul Barbados a recunoscut oficial Israelul în ianuarie 1966, și are relații diplomatice cu
acesta prin intermediul ambasadei din Panama262. Conform datelor furnizate de Misiunea Permanentă
de Observator A Statului Palestina la ONU, Barbados nu a recunoscut până acum în mod oficial statul
palestinian263.
Peru
Peru a fost unul dintre statele care au votat în favoarea rezoluției din 1947 care crea statul
Israel, și i-a acordat recunoașterea oficială foarte rapid, în ianuarie 1949264. Apoi, la 24 ianuarie 2011,
Peru a recunoscut oficial și statul Palestina265.
Studiul ADL Global 100 a identificat în anul 2014 că Peru are aproximativ 38% cetățeni cu
atitudini antisemite, adică peste 7 milioane de oameni din cele peste 18 milioane de adulți ai țării.
55% dintre cetățeni susțin că evreii au prea multă putere în lumea de afaceri (la distribuția pe sexe, a
reieșit că bărbații sunt în procent de 61% de acord cu această afirmație, față de doar 49% dintre femei),
52% consideră că au prea multă putere pe piețele financiare și că nu le pasă de nimeni din afara
comunității lor, și 50% consideră că evreii vorbesc prea mult despre Holocaust266.
În cadrul studiului nostru, Peru a obținut -61.5 puncte, astfel:
– voturi împotriva Israelului la 67 rezoluții (-1 punct pentru fiecare) ;
– abțineri de la vot la 11 rezoluții (+0.5 puncte fiecare).
Detaliile celor 11 rezoluții pentru care Peru s-a abținut de la vot:
– A/RES/70/12 (în 2015), A/RES/71/20 (în 2016), A/RES/72/13 (în 2017) și A/RES/73/18 (în
2018)„Committee on the Exercise of the Inalienable Rights of the Palestinian People” (Comitetul
pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) ;
– A/RES/70/13 (în 2015), A/RES/71/21 (în 2016), A/RES/73/21 (în 2018) „Division for
Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
________________________________________________________________________________
262 Conform Ministerului Afacerilor Externe din Israel
https://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Israeli%20ambassadors/Pages/Barbados.aspx Data ultimei accesări
31.05.2019
263 Conform http://palestineun.org/about-palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019
264 Conform Ministerului de Externe israelian
https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
265 Conform Misiunii Permanente de Observator A Statului Palestina la ONU http://palestineun.org/about-
palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019
266 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/peru/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019

122 – A/RES/70/87 (în 2015), A/RES/71/95 (în 2016), A/RES/72/84 (în 2017), A/RES/73/96 (în
2018): „Work of the Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights
of the Palestinian People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul
Special pentru a investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului
palestinian și altor arabi din teritoriile ocupate).

Graficul 4. Evoluția punctajului statului Peru în cei patru ani analizați. Menționăm că în
2015 și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții
Peru a obținut recunoașterea pentru doi cetățeni ai săi care au ajutat la salvarea vieților
evreiești în timpul Holocaustului: Jose Maria Barreto și Isabel Weill. Primul a fost consul general al
Peru la Geneva, și în această calitate s-a opus intens poziției oficiale a țării sale în privința imigrației,
în special a celei evreiești. Peru a suferit îndelungat timp efectele crizei economice mondiale din anii
‘30, astfel că în 1938 a restricționat sever posibilitatea oricui de a se imigra în țară, în 1940 a interzis
complet imigrația, iar cu doi ani mai devreme (în 1938) autoritățile de la Lima au interzis
reprezentanțelor diplomatice să emită documente de călătorie pentru evrei.
Barreto a fost însă mișcat de cererile de ajutor venite din partea Congresului Evreiesc Mondial
(World Jewish Congress) care dorea să salveze cât mai mulți dintre evreii aflați sub ocupație germană.
Însă atunci când una dintre persoanele cu pașaport fals a trezit suspiciunile autorităților din Elveția,
acestea au contactat autoritățile de la Lima care au confirmat ilegalitatea respectivului pașaport și a
altor 58 persoane dintre care 14 copii (pentru care Barreto a emis documente de călătorie). Fiind
descoperit, Barreto a fost concediat din serviciul diplomatic al țării sale și a reușit să evite la limită

123 un proces împotriva sa doar datorită unor detalii procedurale267. Isabel Weill avea dublă naționalitate,
peruană și franceză, și a fost recunoscută și ea ca Drept între popoare deoarece din 1942 până în 1946
l-a ascuns la ferma sa atât pe soțul ei (evreu alsacian) cât și pe Jack Szarcher, un copil evreu de 6 ani
al cărui tată se înrolase în Legiunea Străină și fusese făcut prizonier de război de către germani268.
Columbia
Columbia este unul dintre cele 10 state care s-au abținut de la votul din 1947, cu privire la
crearea unui stat evreu, însă i-a acordat recunoașterea oficială în ianuarie 1949, și acum au relații
diplomatice la nivel de ambasadă, în Bogota, și de consulat onorific în Cali. Conform datelor furnizate
de Misiunea Permanentă de Observator A Statului Palestina la ONU, Barbados nu a recunoscut până
acum în mod oficial statul palestinian269.
În studiul realizat de ADL în 2014, a reieșit că statul columbian are aproximativ 12 milioane
cetățeni antisemiți, din totalul de 30 milioane de adulți ai țării, deci un scor de 41% în studiul ADL
Global 100. Astfel, punctele de vedere susținute de mai mult de jumătate din populație privesc faptul
că evreii au prea multă putere în lumea afacerilor (64%, procentul urcând chiar până la 71% în rândul
populației de peste 50 ani) și pe piețele financiare (61%), că nu le pasă de nimeni din afara comunității
lor (media totală este 54%, dar cu variații destul de puternice pe grupe de vârstă, de la 47% în rândul
adulților cu vârsta de 18-34 ani până la 65% în rândul celor cu vârsta de peste 50 ani), că sunt mai
loiali Israelului decât țării în care locuiesc (53%) și că vorbesc prea mult despre Holocaust (50%)270.
În studiul nostru, Columbia a obținut -60 puncte, astfel:
– voturi împotriva Israelului la 66 din cele 78 rezoluții analizate (-1 punct fiecare) ;
– abțineri la votul a 12 rezoluții (+0.5 puncte fiecare).
Cele 12 rezoluții la care Columbia a votat cu abținere sunt următoarele:
– A/RES/70/12 (în 2015), A/RES/71/20 (în 2016), A/RES/72/13 (în 2017) și A/RES/73/18 (în
2018)„Committee on the Exercise of the Inalienable Rights of the Palestinian People” (Comitetul
pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) ;
________________________________________________________________________________
267 Conform http://db.yadvashem.org/righteous/family.html?language=en&itemId=10277564 Data ultimei accesări
31.05.2019
268 Conform https://yadvashem-france.org/les-justes-parmi-les-nations/les-justes-de-france/dossier-13278/ Data ultimei
accesări 31.05.2019
269 Conform http://palestineun.org/about-palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019
270 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/colombia/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019

124 – A/RES/70/13 (în 2015), A/RES/71/21 (în 2016), A/RES/73/21 (în 2018) „Division for
Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/70/87 (în 2015), A/RES/71/95 (în 2016), A/RES/72/84 (în 2017), A/RES/73/96 (în
2018): „Work of the Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights
of the Palestinian People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul
Special pentru a investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului
palestinian și altor arabi din teritoriile ocupate) ;
– A/RES/ES-10/L.22 (în 2017): „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului).

Graficul 5. Evoluția punctajului statului Columbia în cei patru ani analizați. Menționăm că
în 2015 și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții
Antigua și Barbuda
Antigua și Barbuda este un mic stat insular cu care Israelul menține relații diplomatice prin
intermediul ambasadei sale din Republica Dominicană. La 22 septembrie 2011, acest stat a recunoscut
și existența Palestinei271.
În cadrul studiului nostru, statul a obținut un punctaj de -58.5 pe o scală de la -78 la +78:
– voturi împotriva Israelului la 59 de rezoluții (-1 punct pentru fiecare) ;
– 18 rezoluții la care delegația nu s-a prezentat la vot (0 puncte fiecare) ;
– o rezoluție la care delegația s-a abținut de la vot (+0.5 puncte).
________________________________________________________________________________
271 Conform Misiunii Permanente de Observator A Statului Palestina la ONU http://palestineun.org/about-
palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019

125 Rezoluția pentru care delegația statului Antigua și Barbuda s-a abținut de la vot a fost
A/RES/ES-10/L.22 „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului) din 2017 – rezoluția de urgență din
2017 dată de ONU în urma recunoașterii Ierusalimului drept capitală a Israelului de către SUA.
Cele 18 rezoluții pentru care delegația nu s-a prezentat la vot:
– A/RES/70/83 (în 2015) „Assistance to Palestine refugees” (Asistență acordată refugiaților
palestinieni) ;
– A/RES/70/84 (în 2015) „Persons displaced as a result of the June 1967 and subsequent
hostilities” (Persoanele strămutate ca urmare a ostilităților din iunie 1967 și a celor ulterioare) ;
– A/RES/70/85 (în 2015) „Operations of the United Nations Relief and Works Agency for
Palestine Refugees in the Near East” (Operațiunile Agenției Organizației Națiunilor Unite de
Ajutorare și Lucrări pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat) ;
– A/RES/70/86 (în 2015) „Palestine refugees’ properties and their revenues” (Proprietățile
refugiaților palestinieni și veniturile lor) ;
– A/RES/70/87 (în 2015) și A/RES/73/96 (în 2018) „Work of the Special Committee to
Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights of the Palestinian People and Other Arabs
of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul Special pentru a investiga practicile
israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian și altor arabi din teritoriile
ocupate);
– A/RES/70/88 (în 2015) și A/RES/73/97 (în 2018) „Applicability of the Geneva Convention
relative to the Protection of Civilian Persons in Time of War, of 12 August 1949, to the Occupied
Palestinian Territory, including East Jerusalem, and the other occupied Arab territories”
(Aplicabilitatea Convenției de la Geneva cu privire la protecția civililor în timp de război, din 12
august 1949, asupra teritoriilor palestiniene ocupate, inclusiv a Ierusalimului de Est și a altor teritorii
arabe ocupate) ;
– A/RES/70/89 (în 2015) și A/RES/73/98 (în 2018) „Comprehensive, just and lasting peace in
the Middle East” (Pace completă, dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu) ;
– A/RES/70/90 (în 2015) și A/RES/73/99 (în 2018) „Israeli practices affecting the human
rights of the Palestinian people in the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem”
(Practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian din teritoriul
palestinian ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est) ;
– A/RES/70/91 (în 2015) și A/RES/73/100 (în 2018) „The occupied Syrian Golan” (Golanul
sirian ocupat) ;

126 – A/RES/72/12 (în 2017) „Special information program on the question of Palestine of the
Department of Public Information of the Secretariat” (Programul de informare specială al
Departamentului de Informare Publică al Secretariatului asupra chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/72/13 (în 2017) „Committee on the Exercise of the Inalienable Rights of the
Palestinian People” (Comitetul pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) ;
– A/RES/72/14 (în 2017) „Peaceful settlement of the question of Palestine” (Rezolvarea
pașnică a chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/72/16 (în 2017) „The Syrian Golan” (Golanul sirian).

Graficul 6. Evoluția punctajului statului Antigua și Barbuda în cei patru ani analizați.
Menționăm că în 2015 și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții
Sfântul Cristofor și Nevis
Sfântul Cristofor și Nevis a recunoscut statul Israel din ianuarie 1984, iar relațiile
diplomatice dintre cele două state se desfășoară prin intermediul ambasadei Israelului din Republica
Dominicană272. De cealaltă parte, menționăm că acest stat nu a recunoscut oficial Palestina ca stat
independent până acum.273
Acest stat a obținut în studiul nostru un scor total de -57 puncte, astfel:
– voturi împotriva Israelului în 57 rezoluții (-1 punct fiecare) ;
– neprezentarea delegației la vot pentru 21 rezoluții (0 puncte).
________________________________________________________________________________
272 Conform https://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Israeli%20ambassadors/Pages/Saint-Kitts-and-Nevis.aspx Data
ultimei accesări 31.05.2019
273 Conform http://palestineun.org/about-palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019

127 Cele 21 rezoluții pentru care delegația Sfântului Cristofor și Nevis a fost absentă de la vot:
– A/RES/70/12 (în 2015), și A/RES/73/18 (în 2018)„Committee on the Exercise of the
Inalienable Rights of the Palestinian People” (Comitetul pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale
poporului palestinian) ;
– A/RES/70/13 (în 2015) și A/RES/73/21 (în 2018) „Division for Palestinian Rights of the
Secretariat” (Divizia pentru drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/70/14 (în 2015), și A/RES/73/20 (în 2018) „Special information program on the
question of Palestine of the Department of Public Information of the Secretariat” (Programul de
informare specială al Departamentului de Informare Publică al Secretariatului asupra chestiunii
Palestinei) ;
– A/RES/70/15 (în 2015), și A/RES/73/19 (în 2018) „Peaceful settlement of the question of
Palestine” (Rezolvarea pașnică a chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/70/16 (în 2015) și A/RES/73/22 (în 2018) „Jerusalem” (Ierusalim) ;
– A/RES/70/17 (în 2015), și A/RES/73/23 (în 2018) „The Syrian Golan” (Golanul sirian) ;
– A/RES/71/20 (în 2016) „Committee on the Exercise of the Inalienable Rights of the
Palestinian People” (Comitetul pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) ;
– A/RES/71/21 (în 2016) „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru
drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/71/22 (în 2016) „Special information program on the question of Palestine of the
Department of Public Information of the Secretariat” (Programul de informare specială al
Departamentului de Informare Publică al Secretariatului asupra chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/71/23 (în 2016) „Peaceful settlement of the question of Palestine” (Rezolvarea
pașnică a chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/71/24 (în 2016) „The Syrian Golan” (Golanul sirian) ;
– A/RES/71/25 (în 2016) „Jerusalem” (Ierusalim) ;
– A/RES/72/11 (în 2017) „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru
drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/72/15 „Jerusalem” (Ierusalim) ;
– A/RES/ES-10/L.22 „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului) din 2017 – rezoluția de
urgență din 2017 dată de ONU în urma recunoașterii Ierusalimului drept capitală a Israelului de către
SUA.

128
Graficul 7. Evoluția punctajului statului Sfântul Cristofor și Nevis în cei patru ani analizați.
Menționăm că în 2015 și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții
Mexicul
Mexicul a fost unul dintre cele 10 state care s-au abținut în 1947 la votul rezoluției cu privire
la înființarea statului Israel. A recunoscut independența statului evreu în ianuarie 1950, și are pe
teritoriul său o ambasadă a Israelului în capitala Mexico City și 3 consuli onorifici în Guadalajara,
Tijuana și Monterey274. Statul mexican nu a recunoscut deocamdată existența statului palestinian275.
Mexicul are un scor de 24% în studiul ADL Global 100 din 2014, cu privire la atitudinile
antisemite ale populației adulte, ceea ce înseamnă o foarte mare cifră de 18 milioane antisemiți din
totalul de peste 75 milioane de adulți ai țării – per ansamblu, 19% din populația cu vârsta de 35-49
ani are atitudini anti-evreiești, în comparație cu un procent aproape dublu (35%) din populația cu
vârsta peste 50 ani. Afirmațiile care au cea mai mare susținere din partea populației sunt următoarele:
evreilor nu le pasă ce se întâmplă cu oamenii din afara comunității lor (41%), au prea multă putere pe
piețele financiare internaționale (41%) și în lumea afacerilor (40%), se consideră mai buni decât restul
oamenilor (36%) și îi fac pe oameni să-i urască din cauza comportamentului lor (33%)276.
În studiul nostru, Mexicul a obținut un punctaj de -45 pe o scală de la -78 la +78. Acest punctaj
provine din:
________________________________________________________________________________
274 Conform https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
275 Conform http://palestineun.org/about-palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019
276 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/mexico/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019

129 – voturi împotriva Israelului la 56 rezoluții (-1 punct pentru fiecare) ;
– abțineri la votul pentru 22 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare).
Rezoluțiile pentru care Mexicul s-a abținut de la vot sunt următoarele:
– A/RES/70/87 (în 2015), A/RES/71/95 (în 2016), A/RES/72/84 (în 2017) și A/RES/73/96 (în
2018) „Work of the Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights
of the Palestinian People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul
Special pentru a investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului
palestinian și altor arabi din teritoriile ocupate) ;
– A/RES/71/21 (în 2016) „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru
drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/72/12 (în 2017) și A/RES/73/20 (în 2018) „Special information program on the
question of Palestine of the Department of Public Information of the Secretariat” (Programul de
informare specială al Departamentului de Informare Publică al Secretariatului asupra chestiunii
Palestinei) ;
– A/RES/72/13 (în 2017) și A/RES/73/18 (în 2018)„Committee on the Exercise of the
Inalienable Rights of the Palestinian People” (Comitetul pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale
poporului palestinian) ;
– A/RES/72/16 (în 2017) și A/RES/73/23 (în 2018) „The Syrian Golan” (Golanul sirian) ;
– A/RES/72/81 (în 2017) și A/RES/73/93 (în 2018) „Persons displaced as a result of the June
1967 and subsequent hostilities” (Persoanele strămutate ca urmare a ostilităților din iunie 1967 și a
celor ulterioare) ;
– A/RES/72/83 (în 2017) și A/RES/73/95 (în 2018) „Palestine refugees’ properties and their
revenues” (Proprietățile refugiaților palestinieni și veniturile lor) ;
– A/RES/72/88 (în 2017) și A/RES/73/100 (în 2018) „The occupied Syrian Golan” (Golanul
sirian ocupat) ;
– A/RES/72/209 (în 2017) „Oil slick on Lebanese shores” (Pată de petrol pe țărmul Libanului) ;
– A/RES/72/240 (în 2017) și A/RES/73/255 (în 2018) „Permanent sovereignty of the
Palestinian people in the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem, and of the Arab
population in the occupied Syrian Golan over their natural resources” (Suveranitate permanentă a
poporului palestinian în teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est, și a populației
arabe în Golanul sirian ocupat asupra resurselor lor naturale) ;
– A/RES/ES-10/L.22 (în 2017) „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului) ;
– A/RES/73/21 (în 2018) „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru
drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului).

130
Graficul 8. Evoluția punctajului statului Mexic în cei patru ani analizați. Menționăm că în
2015 și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții
Panama
Panama este cel mai antisemit stat de pe continentul american, conform studiului ADL Global
100 din 2014. Astfel, 52% (sau 1.300.000 din cei peste 2.400.000 adulți ai țării) au atitudini
antisemite. 81% din populație consideră că evreii au prea multă putere în lumea de afaceri, iar 75%
cred că evreii au prea multă putere pe piețele financiare internaționale. 66% (sau doi din trei adulți)
cred că evreii sunt mai loiali Israelului decât țării în care locuiesc, 64% cred că evreilor nu le pasă de
nimeni în afară de comunitatea lor, 52% consideră că evreii se cred mai buni decât restul oamenilor
și 50% (sau jumătate din populație) consideră că evreii au un prea mare control asupra afacerilor
globale277.
Panama a votat în favoarea rezoluției din 1947 prin care se constituia statul Israel, a recunoscut
independența Israelului în ianuarie 1949 și are pe teritoriul său o ambasadă în capitala Panama City278.
De cealaltă parte, Panama nu a recunoscut încă existența statului palestinian279.
În studiul nostru, Panama a obținut un punctaj de -36, după cum urmează:
– voturi împotriva Israelului la 50 rezoluții (-1 punct pentru fiecare) ;
– neprezentări la vot pentru 1 rezoluție (0 puncte) ;
________________________________________________________________________________
277 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/panama/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019
278 Conform https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
279 Conform http://palestineun.org/about-palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019

131 – abțineri pentru 26 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare) ;
– voturi în favoarea Israelului pentru 1 rezoluție (+1 punct pentru fiecare).
Panama este primul dintre statele analizate în dreptul căruia găsim voturi în favoarea
Israelului. Rezoluția la care acest stat a susținut Israelul este A/RES/70/87 (în 2015) „Work of the
Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights of the Palestinian
People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul Special pentru a
investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian și altor arabi
din teritoriile ocupate).
Rezoluția la votul căreia statul Panama nu s-a prezentat este A/RES/71/93 (în 2016)
„Operations of the United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in the Near East”
(Operațiunile Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru refugiații
palestinieni din Orientul Apropiat).
Cele 26 rezoluții pentru care Panama a votat cu abțineri sunt:
– A/RES/70/12 (în 2015), A/RES/72/13 (în 2017) și A/RES/73/18 (în 2018)„Committee on
the Exercise of the Inalienable Rights of the Palestinian People” (Comitetul pentru exercițiul
drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) ;
– A/RES/70/13 (în 2015) și A/RES/73/21 (în 2018) „Division for Palestinian Rights of the
Secretariat” (Divizia pentru drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/70/16 (în 2015) și A/RES/73/22 (în 2018) „Jerusalem” (Ierusalim) ;
– A/RES/70/17 (în 2015), A/RES/72/16 (în 2017) și A/RES/73/23 (în 2018) „The Syrian
Golan” (Golanul sirian) ;
– A/RES/70/70 (în 2015), A/RES/71/83 (în 2016) și A/RES/73/83 (în 2018)„The risk of
nuclear proliferation in the Middle East” (Riscul proliferării armelor nucleare în Orientul Mijlociu) ;
– A/RES/71/20 (în 2016) „Committee on the Exercise of the Inalienable Rights of the
Palestinian People” (Comitetul pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) ;
– A/RES/71/21 (în 2016) „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru
drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/71/24 (în 2016) „The Syrian Golan” (Golanul sirian) ;
– A/RES/71/25 (în 2016) „Jerusalem” (Ierusalim) ;
– A/RES/71/99 ( în 2016) „The occupied Syrian Golan” (Golanul sirian ocupat) ;
– A/RES/72/11 (în 2017) „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru
drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/72/15 „Jerusalem” (Ierusalim) ;

132 – A/RES/ES-10/L.22 „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului) din 2017 – rezoluția de
urgență din 2017 dată de ONU în urma recunoașterii Ierusalimului drept capitală a Israelului de către
SUA;
– A/RES/71/95 (în 2016), A/RES/72/84 (în 2017) și A/RES/73/96 (în 2018) „Work of the
Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights of the Palestinian
People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul Special pentru a
investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian și altor arabi
din teritoriile ocupate) ;
– A/RES/72/88 (în 2017) și A/RES/73/100 (în 2018) „The occupied Syrian Golan” (Golanul
sirian ocupat).

Graficul 9. Evoluția punctajului statului Panama în cei patru ani analizați. Menționăm că în
2015 și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții
Grenada
Grenada nu era membră a ONU la vremea când s-a votat rezoluția din 1947 cu privire la
Israel, dar a recunoscut independența statului evreu în ianuarie 1975 (la 8 ani după ce și-a câștigat ea
însăși independența). Relațiile diplomatice dintre cele două state se desfășoară actualmente prin
intermediul ambasadei Israelului din Republica Dominicană.280La 25 septembrie 2011, Grenada a
recunoscut și independența statului Palestina281.
Acest stat a obținut în studiul nostru un punctaj de -33 puncte, după cum urmează:
– voturi împotriva Israelului la 33 rezoluții(-1 punct pentru fiecare) ;
________________________________________________________________________________
280 Conform https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
281 Conform http://palestineun.org/about-palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019

133 – neparticipare la votul a 45 rezoluții (0 puncte pentru fiecare).
Cele 45 rezoluții la votul cărora statul Grenada nu a participat sunt:
– A/RES/71/20 (în 2016), A/RES/72/13 (în 2017) și A/RES/73/18 (în 2018) „Committee on
the Exercise of the Inalienable Rights of the Palestinian People” (Comitetul pentru exercițiul
drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) ;
– A/RES/71/21 (în 2016), A/RES/72/11 (în 2017) și A/RES/73/21 (în 2018) „Division for
Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/71/22 (în 2016), A/RES/72/12 (în 2017) și A/RES/73/20 (în 2018) „Special
information program on the question of Palestine of the Department of Public Information of the
Secretariat” (Programul de informare specială al Departamentului de Informare Publică al
Secretariatului asupra chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/71/23 (în 2016), A/RES/72/14 (în 2017) și A/RES/73/19 (în 2018) „Peaceful
settlement of the question of Palestine” (Rezolvarea pașnică a chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/71/24 (în 2016), A/RES/72/16 (în 2017) și A/RES/73/23 (în 2018) „The Syrian
Golan” (Golanul sirian) ;
– A/RES/71/25 (în 2016), A/RES/72/15 (în 2017) și A/RES/73/22 (în 2018) „Jerusalem”
(Ierusalim) ;
– A/RES/71/91 (în 2016) și A/RES/72/80 (în 2017) „Assistance to Palestine refugees”
(Asistență acordată refugiaților palestinieni) ;
– A/RES/71/92 (în 2016) și A/RES/72/81 (în 2017) „Persons displaced as a result of the June
1967 and subsequent hostilities” (Persoanele strămutate ca urmare a ostilităților din iunie 1967 și a
celor ulterioare) ;
– A/RES/71/93 (în 2016) și A/RES/72/82 (în 2017) „Operations of the United Nations Relief
and Works Agency for Palestine Refugees in the Near East” (Operațiunile Agenției Organizației
Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat) ;
– A/RES/71/94 (în 2016) și A/RES/72/83 (în 2017) „Palestine refugees’ properties and their
revenues” (Proprietățile refugiaților palestinieni și veniturile lor) ;
– A/RES/71/95 (în 2016), A/RES/72/84 (în 2017) și A/RES/73/96 (în 2018) „Work of the
Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights of the Palestinian
People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul Special pentru a
investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian și altor arabi
din teritoriile ocupate) ;
– A/RES/71/96 (în 2016) și A/RES/72/85 (în 2017) „Applicability of the Geneva Convention
relative to the Protection of Civilian Persons in Time of War, of 12 August 1949, to the Occupied

134 Palestinian Territory, including East Jerusalem, and the other occupied Arab territories”
(Aplicabilitatea Convenției de la Geneva cu privire la protecția civililor în timp de război, din 12
august 1949, asupra teritoriilor palestiniene ocupate, inclusiv a Ierusalimului de Est și a altor teritorii
arabe ocupate) ;
-A/RES/71/97 (în 2016) și A/RES/72/86 (în 2017) „Israeli settlements in the Occupied
Palestinian Territory, including East Jerusalem, and the occupied Syrian Golan” (Așezările israeliene
din teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est și Golanul sirian ocupat) ;
– A/RES/71/98 (în 2016), A/RES/72/87 (în 2017) și A/RES/73/99 (în 2018) „Israeli practices
affecting the human rights of the Palestinian people in the Occupied Palestinian Territory, including
East Jerusalem” (Practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian din
teritoriul palestinian ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est) ;
– A/RES/71/99 (în 2016), A/RES/72/88 (în 2017) și A/RES/73/100 (în 2018) „The occupied
Syrian Golan” (Golanul sirian ocupat) ;
– A/RES/71/184 (în 2016) „The right of the Palestinian people to self-determination” (Dreptul
poporului palestinian la auto-determinare) ;
– A/RES/72/67 (în 2017) „The risk of nuclear proliferation in the Middle East” (Riscul
proliferării armelor nucleare în Orientul Mijlociu) ;
– A/RES/72/209 (în 2017) și A/RES/73/224 (în 2018) „Oil slick on Lebanese shores” (Pată de
petrol pe țărmul Libanului) ;
– A/RES/72/240 (în 2017) și A/RES/73/255 (în 2018) „Permanent sovereignty of the
Palestinian people in the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem, and of the Arab
population in the occupied Syrian Golan over their natural resources” (Suveranitate permanentă a
poporului palestinian în teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est, și a populației
arabe în Golanul sirian ocupat asupra resurselor lor naturale).

Graficul 10. Evoluția punctajului statului Grenada în cei patru ani analizați. Menționăm că
în 2015 și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții

135 Dominica
Dominica a recunoscut independența statului Israel în ianuarie 1978 și în prezent este
deservită de către ambasada Israelului în Republica Dominicană282. La 19 septembrie 2011, Dominica
recunoștea și independența Palestinei283.
În cercetarea noastră, Dominica a obținut un punctaj de -22 puncte, astfel:
– voturi împotriva Israelului la 22 rezoluții (-1 punct pentru fiecare) ;
– neparticiparea la votul pentru 56 rezoluții (0 puncte pentru fiecare).
Cele 22 rezoluții pentru care Dominica a votat împotriva Israelului sunt următoarele:
– A/RES/70/70 (în 2015), A/RES/71/83 (în 2016) și A/RES/73/83 (în 2017) „The risk of
nuclear proliferation in the Middle East” (Riscul proliferării armelor nucleare în Orientul Mijlociu) ;
– A/RES/70/141 (în 2015), A/RES/71/184 (în 2016), A/RES/72/160 (în 2017) și
A/RES/73/158 (în 2018) „The right of the Palestinian people to self-determination” (Dreptul
poporului palestinian la auto-determinare) ;
– A/RES/70/225 (în 2015), A/RES/71/247 (în 2016) „Permanent sovereignty of the Palestinian
people in the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem, and of the Arab population in
the occupied Syrian Golan over their natural resources” (Suveranitate permanentă a poporului
palestinian în teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est, și a populației arabe în
Golanul sirian ocupat asupra resurselor lor naturale) ;
– A/RES/71/92 (în 2016) „Persons displaced as a result of the June 1967 and subsequent
hostilities” (Persoanele strămutate ca urmare a ostilităților din iunie 1967 și a celor ulterioare) ;
– A/RES/71/93 (în 2016) „Operations of the United Nations Relief and Works Agency for
Palestine Refugees in the Near East” (Operațiunile Agenției Organizației Națiunilor Unite de
Ajutorare și Lucrări pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat) ;
– A/RES/71/94 (în 2016) „Palestine refugees’ properties and their revenues” (Proprietățile
refugiaților palestinieni și veniturile lor) ;
– A/RES/71/95 (în 2016) „Work of the Special Committee to Investigate Israeli Practices
Affecting the Human Rights of the Palestinian People and Other Arabs of the Occupied Territories”
(Munca depusă de Comitetul Special pentru a investiga practicile israeliene care afectează drepturile
omului ale poporului palestinian și altor arabi din teritoriile ocupate) ;
________________________________________________________________________________
282 Conform https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
283 Conform http://palestineun.org/about-palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019

136 – A/RES/71/96 (în 2016) „Applicability of the Geneva Convention relative to the Protection
of Civilian Persons in Time of War, of 12 August 1949, to the Occupied Palestinian Territory,
including East Jerusalem, and the other occupied Arab territories” (Aplicabilitatea Convenției de la
Geneva cu privire la protecția civililor în timp de război, din 12 august 1949, asupra teritoriilor
palestiniene ocupate, inclusiv a Ierusalimului de Est și a altor teritorii arabe ocupate) ;
-A/RES/71/97 (în 2016) „Israeli settlements in the Occupied Palestinian Territory, including
East Jerusalem, and the occupied Syrian Golan” (Așezările israeliene din teritoriile palestiniene
ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est și Golanul sirian ocupat) ;
– A/RES/71/98 (în 2016) „Israeli practices affecting the human rights of the Palestinian people
in the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem” (Practicile israeliene care afectează
drepturile omului ale poporului palestinian din teritoriul palestinian ocupat, inclusiv Ierusalimul de
Est);
– A/RES/71/99 (în 2016) „The occupied Syrian Golan” (Golanul sirian ocupat) ;
– A/RES/71/218 (în 2016) „Oil slick on Lebanese shores” (Pată de petrol pe țărmul Libanului) ;
– A/RES/ES-10/L.22 (în 2017) „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului) ;
– A/RES/73/89 (în 2018) „Comprehensive, just and lasting peace in the Middle East” (Pace
completă, dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu) ;
– A/RES/73/97 (în 2018) „Applicability of the Geneva Convention relative to the Protection
of Civilian Persons in Time of War, of 12 August 1949, to the Occupied Palestinian Territory,
including East Jerusalem, and the other occupied Arab territories” (Aplicabilitatea Convenției de la
Geneva cu privire la protecția civililor în timp de război, din 12 august 1949, asupra teritoriilor
palestiniene ocupate, inclusiv a Ierusalimului de Est și a altor teritorii arabe ocupate).

Graficul 11. Evoluția punctajului statului Dominica în cei patru ani analizați. Menționăm
că în 2015 și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții

137 Haiti
Haiti a fost printre statele care au votat în favoarea rezoluției din 1947 prin care se stabilea
crearea statului Israel, și a recunoscut independența acestuia în ianuarie 1950284. La 27 septembrie
2013, Haiti a recunoscut și independența Palestinei285.
Acest stat are un scor de 26% în studiul ADL Global 100, ceea ce înseamnă că 1.500.000
adulți din totalul de 5.600.000 ai țării au atitudini antisemite. 61% (sau aproximativ două treimi) din
populație consideră că evreii îi sunt mai loiali Israelului decât țării în care trăiesc, 41% consideră că
ura împotriva evreilor este cauzată de comportamentul pe care aceștia îl au, 39% consideră că evreii
au prea multă putere în lumea afacerilor și 33% consideră că au prea multă putere pe piețele
financiare286.
În studiul nostru, Haiti a obținut un punctaj de -19, pe o scală de la-78 la +78, astfel:
– voturi împotriva Israelului în 22 rezoluții (-1 punct pentru fiecare) ;
– neprezentare la votul pentru 50 rezoluții (0 puncte pentru fiecare) ;
– abținere de la votul pentru 6 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare).
Cele 6 rezoluții de la votul cărora Haiti s-a abținut sunt:
– A/RES/ES-10/L.22 (în 2017) „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului) ;
– A/RES/73/96 (în 2018) „Work of the Special Committee to Investigate Israeli Practices
Affecting the Human Rights of the Palestinian People and Other Arabs of the Occupied Territories”
(Munca depusă de Comitetul Special pentru a investiga practicile israeliene care afectează drepturile
omului ale poporului palestinian și altor arabi din teritoriile ocupate) ;
– A/RES/73/97 (în 2018) „Applicability of the Geneva Convention relative to the Protection
of Civilian Persons in Time of War, of 12 August 1949, to the Occupied Palestinian Territory,
including East Jerusalem, and the other occupied Arab territories” (Aplicabilitatea Convenției de la
Geneva cu privire la protecția civililor în timp de război, din 12 august 1949, asupra teritoriilor
palestiniene ocupate, inclusiv a Ierusalimului de Est și a altor teritorii arabe ocupate) ;
– A/RES/73/98 (în 2018) „Israeli settlements in the Occupied Palestinian Territory, including
East Jerusalem, and the occupied Syrian Golan” (Așezările israeliene din teritoriile palestiniene
ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est și Golanul sirian ocupat) ;
________________________________________________________________________________
284 Conform https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
285 Conform http://palestineun.org/about-palestine/diplomatic-relations/ Datat ultimei accesări 31.05.2019
286 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/haiti/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019

138 – A/RES/73/99 (în 2018) „Israeli practices affecting the human rights of the Palestinian people
in the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem” (Practicile israeliene care afectează
drepturile omului ale poporului palestinian din teritoriul palestinian ocupat, inclusiv Ierusalimul de
Est);
– A/RES/73/100 (în 2018) „The occupied Syrian Golan” (Golanul sirian ocupat).
Cele 22 rezoluții la care Haiti a votat împotriva Israelului sunt:
– A/RES/70/141 (în 2015), A/RES/71/184 (în 2016), A/RES/72/160 (în 2017) și
A/RES/73/158 (în 2018) „The right of the Palestinian people to self-determination” (Dreptul
poporului palestinian la auto-determinare) ;
– A/RES/70/194 (în 2015), A/RES/71/218 (în 2016) și A/RES/72/209 (în 2017) „Oil slick on
Lebanese shores” (Pată de petrol pe țărmul Libanului) ;
– A/RES/70/225 (în 2015), A/RES/71/247 (în 2016) și A/RES/72/240 (în 2017) „Permanent
sovereignty of the Palestinian people in the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem,
and of the Arab population in the occupied Syrian Golan over their natural resources” (Suveranitate
permanentă a poporului palestinian în teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est, și
a populației arabe în Golanul sirian ocupat asupra resurselor lor naturale) ;
– A/RES/71/83 (în 2016) și A/RES/72/67 (în 2017) „The risk of nuclear proliferation in the
Middle East” (Riscul proliferării armelor nucleare în Orientul Mijlociu) ;
– A/RES/72/80 (în 2017) și A/RES/73/92 (în 2018) „Assistance to Palestine refugees”
(Asistență acordată refugiaților palestinieni) ;
– A/RES/72/81 (în 2017) și A/RES/73/93 (în 2018) „Persons displaced as a result of the June
1967 and subsequent hostilities” (Persoanele strămutate ca urmare a ostilităților din iunie 1967 și a
celor ulterioare) ;
– A/RES/72/82 (în 2017) și A/RES/73/94 (în 2018) „Operations of the United Nations Relief
and Works Agency for Palestine Refugees in the Near East” (Operațiunile Agenției Organizației
Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat) ;
– A/RES/72/83 (în 2017) și A/RES/73/95 (în 2018) „Palestine refugees’ properties and their
revenues” (Proprietățile refugiaților palestinieni și veniturile lor) ;
– A/RES/72/86 (în 2017) „Israeli settlements in the Occupied Palestinian Territory, including
East Jerusalem, and the occupied Syrian Golan” (Așezările israeliene din teritoriile palestiniene
ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est și Golanul sirian ocupat) ;
– A/RES/73/89 (în 2018) „Comprehensive, just and lasting peace in the Middle East” (Pace
completă, dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu).
Redăm mai jos evoluția punctajului statului Haiti în cei patru ani analizați:

139
Graficul 12. Evoluția punctajului statului Haiti între 2015 si 2018. Menționăm că în 2015
și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții
Guatemala
Guatemala este unul dintre statele care a votat în favoarea rezoluției din 1947 cu privire la
crearea statului Israel. A recunoscut independența statului nou creat în ianuarie 1950, și are o
ambasadă a acestuia în capitala Guatemala287. La 9 aprilie 2013, Guatemala a recunoscut și existența
statului Palestina288.
Acest stat este unul din cei mai mari prieteni ai Israelului din zonă, și o posibilă motivație este
identificarea cu lupta acestui popor pentru autodeterminare. Diplomatul guatemalez Garcia Granado
declara după vizita sa din 1947 că „realitatea arată din nou condiția deplorabilă de inferioritate în care
se regăsesc micile națiuni la ONU, cărora li se acordă zero sau prea putină atenție atunci când
intenționează să se apere în fața nedreptăților… mai ales atunci când autorii acestor nedreptăți sunt
puteri mondiale sau țări puternice. Cazul specific al Israelului se bucură de tot sprijinul nostru, nu
doar din cauză că așa este drept – să protejezi existența liberă a unui stat exemplar – ci și pentru că
avem de-a face cu o țară similară cu a noastră, cel puțin ca mărime, care se luptă plină de curaj pentru
supraviețuire”289.
Studiul ADL Global 100 a arătat că Guatemala are 2.700.000 adulți (sau 36% din totalul
cetățenilor cu vârsta peste 18 ani) cu atitudini antisemite, dintr-un total de 7.500.000 adulți. 53%
dintre adulții din țară consideră că evreilor nu le pasă de nimeni în afară de membrii comunității lor,
________________________________________________________________________________
287 Conform https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
288 Conform http://palestineun.org/about-palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019
289 Edy Kaufman, Yoram Shapira, Joel Barromi, „Israel – Latin American Relations”, ed. Transaction Books, New
Brunswick (New Jersey), 1979, pagina 138

140 44% cred că evreii vorbesc prea mult despre Holocaust și că sunt mai loiali Israelului decât țării în
care locuiesc, iar 43% consideră că evreii au prea multă putere în lumea afacerilor290.
În studiul nostru, Guatemala a obținut un scor de -13.5, astfel:
– vot împotriva Israelului la 38 rezoluții (-1 punct pentru fiecare) ;
– neparticiparea la votul pentru 2 rezoluții (0 puncte pentru fiecare) ;
– abținerea de la votul pentru 27 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare) ;
– vot în favoarea Israelului la 11 rezoluții (+1 punct pentru fiecare).
Rezoluțiile la votul cărora Guatemala nu a participat sunt:
– A/RES/72/11 (în 2017) „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru
drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/72/15 (în 2017) „Jerusalem” (Ierusalim).
Rezoluțiile de la votul cărora Guatemala s-a abținut:
– A/RES/70/12 (în 2015) „Committee on the Exercise of the Inalienable Rights of the
Palestinian People” (Comitetul pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) ;
– A/RES/70/13 (în 2015) „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru
drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/70/87 (în 2015) „Work of the Special Committee to Investigate Israeli Practices
Affecting the Human Rights of the Palestinian People and Other Arabs of the Occupied Territories”
(Munca depusă de Comitetul Special pentru a investiga practicile israeliene care afectează drepturile
omului ale poporului palestinian și altor arabi din teritoriile ocupate) ;
– A/RES/71/25 (în 2016) „Jerusalem” (Ierusalim) ;
– A/RES/72/80 (în 2017) și A/RES/73/92 (în 2018) „Assistance to Palestine refugees”
(Asistență acordată refugiaților palestinieni) ;
– A/RES/72/81 (în 2017) și A/RES/73/93 (în 2018) „Persons displaced as a result of the June
1967 and subsequent hostilities” (Persoanele strămutate ca urmare a ostilităților din iunie 1967 și a
celor ulterioare) ;
– A/RES/72/82 (în 2017) și A/RES/73/94 (în 2018) „Operations of the United Nations Relief
and Works Agency for Palestine Refugees in the Near East” (Operațiunile Agenției Organizației
Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat) ;
– A/RES/72/83 (în 2017) și A/RES/73/95 (în 2018) „Palestine refugees’ properties and their
revenues” (Proprietățile refugiaților palestinieni și veniturile lor) ;
________________________________________________________________________________
290 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/guatemala/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019

141 – A/RES/72/85 (în 2017) și A/RES/73/97 (în 2018) „Applicability of the Geneva Convention
relative to the Protection of Civilian Persons in Time of War, of 12 August 1949, to the Occupied
Palestinian Territory, including East Jerusalem, and the other occupied Arab territories”
(Aplicabilitatea Convenției de la Geneva cu privire la protecția civililor în timp de război, din 12
august 1949, asupra teritoriilor palestiniene ocupate, inclusiv a Ierusalimului de Est și a altor teritorii
arabe ocupate) ;
– A/RES/72/86 (în 2017) și A/RES/73/98 (în 2018) „Israeli settlements in the Occupied
Palestinian Territory, including East Jerusalem, and the occupied Syrian Golan” (Așezările israeliene
din teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est și Golanul sirian ocupat) ;
– A/RES/72/87 (în 2017) și A/RES/73/99 (în 2018) „Israeli practices affecting the human
rights of the Palestinian people in the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem”
(Practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian din teritoriul
palestinian ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est) ;
– A/RES/72/88 (în 2017) și A/RES/73/100 (în 2018) „The occupied Syrian Golan” (Golanul
sirian ocupat) ;
– A/RES/72/209 (în 2017) și A/RES/73/224 (în 2018) „Oil slick on Lebanese shores” (Pată de
petrol pe țărmul Libanului) ;
– A/RES/72/240 (în 2017) și A/RES/73/255 (în 2018) „Permanent sovereignty of the
Palestinian people in the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem, and of the Arab
population in the occupied Syrian Golan over their natural resources” (Suveranitate permanentă a
poporului palestinian în teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est, și a populației
arabe în Golanul sirian ocupat asupra resurselor lor naturale) ;
– A/RES/73/19 (în 2018) „Peaceful settlement of the question of Palestine” (Rezolvarea
pașnică a chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/73/23 (în 2018) „The Syrian Golan” (Golanul sirian) ;
– A/RES/73/89 (în 2018) „Comprehensive, just and lasting peace in the Middle East” (Pace
completă, dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu) ;
Rezoluțiile pentru care Guatemala a votat în favoarea Israelului:
– A/RES/71/20 (în 2016), A/RES/72/13 (în 2017) și A/RES/73/18 (în 2018) „Committee on
the Exercise of the Inalienable Rights of the Palestinian People” (Comitetul pentru exercițiul
drepturilor inalienabile ale poporului palestinian) ;
– A/RES/71/21 (în 2016) și A/RES/73/21 (în 2018) „Division for Palestinian Rights of the
Secretariat” (Divizia pentru drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;

142 – A/RES/71/95 (în 2016), A/RES/72/84 (în 2017) și A/RES/73/96 (în 2018) „Work of the
Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights of the Palestinian
People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul Special pentru a
investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian și altor arabi
din teritoriile ocupate) ;
– A/RES/73/20 (în 2018) „Special information program on the question of Palestine of the
Department of Public Information of the Secretariat” (Programul de informare specială al
Departamentului de Informare Publică al Secretariatului asupra chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/73/22 (în 2018) „Jerusalem” (Ierusalim) ;
– A/RES/ES-10/L.22 (în 2017) „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului).

Graficul 13. Evoluția punctajului statului Guatemala în cei patru ani analizați. Menționăm
că în 2015 și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții
Paraguay
Paraguay a votat, alături de alte 32 state, rezoluția ONU cu privire la Palestina, din 1947, ce
a creat statul Israel. Relațiile diplomatice dintre cele două țări au început în ianuarie 1949 și se
desfășoară la nivel de ambasadă291. În ceea ce privește Palestina, Paraguayul a acordat recunoaștere
și acestui stat, începând din 29 ianuarie 2011292.
________________________________________________________________________________
291 Conform Ministerului Israelian de Externe
https://web.archive.org/web/20160420071334/http://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Pages/Israel-
s%20Diplomatic%20Missions%20Abroad.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
292 Conform Misiunii Permanente de Observator A Statului Palestina la ONU http://palestineun.org/about-
palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019

143 Paraguay a obținut un scor de 35% în scorul ADL Global 100, adică mai mult de unul din trei
adulți aveau atitudini antisemite în anul 2014. Mai mult de jumătate din adulți (54%) consideră că
evreii au prea multă putere în mediul de afaceri, iar aproximativ 2 din 5 adulți cred că evreii sunt mai
loiali Israelului decât țării în care locuiesc (47%), au prea multă putere pe piețele financiare
internaționale (46%), cred că sunt mai buni decât alți oameni (45%), vorbesc prea mult despre
Holocaust (44%) și nu le pasă ce se întâmplă cu ceilalți oameni (44%)293.
În studiul nostru, statul Paraguay a obținut un scor de +1.5 pe o scală de la -78 la +78, astfel:
– voturi împotriva Israelului la ONU în 25 rezoluții (-1 punct pentru fiecare) ;
– abțineri de la vot pentru 53 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare) ;
Cele 25 rezoluții pentru care Paraguay a votat împotriva Israelului sunt:
– A/RES/70/70 (în 2015), A/RES/71/83 (în 2016), A/RES/72/67 (în 2017) și A/RES/73/83 (în
2018) „The risk of nuclear proliferation in the Middle East” (Riscul proliferării armelor nucleare în
Orientul Mijlociu) ;
– A/RES/70/141 (în 2015), A/RES/71/184 (în 2016), A/RES/72/160 (în 2017) și
A/RES/73/158 (în 2018) „The right of the Palestinian people to self-determination” (Dreptul
poporului palestinian la auto-determinare) ;
– A/RES/70/194 (în 2015), A/RES/71/218 (în 2016), A/RES/72/209 (în 2017) și
A/RES/73/224 (în 2018) „Oil slick on Lebanese shores” (Pată de petrol pe țărmul Libanului) ;
– A/RES/73/19 (în 2018) „Peaceful settlement of the question of Palestine” (Rezolvarea
pașnică a chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/73/20 (în 2018) „Special information program on the question of Palestine of the
Department of Public Information of the Secretariat” (Programul de informare specială al
Departamentului de Informare Publică al Secretariatului asupra chestiunii Palestinei) ;
– A/RES/73/22 (în 2018) „Jerusalem” (Ierusalim) ;
– A/RES/73/89 (în 2018) „Comprehensive, just and lasting peace in the Middle East” (Pace
completă, dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu) ;
– A/RES/73/92 (în 2018) „Assistance to Palestine refugees” (Asistență acordată refugiaților
palestinieni) ;
– A/RES/73/93 (în 2018) „Persons displaced as a result of the June 1967 and subsequent
hostilities” (Persoanele strămutate ca urmare a ostilităților din iunie 1967 și a celor ulterioare) ;
________________________________________________________________________________
293 Conform rezultatelor oficiale disponibile la https://global100.adl.org/#country/paraguay/2014 Data ultimei accesări
31.05.2019

144 – A/RES/73/94 (în 2018) „Operations of the United Nations Relief and Works Agency for
Palestine Refugees in the Near East” (Operațiunile Agenției Organizației Națiunilor Unite de
Ajutorare și Lucrări pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat) ;
– A/RES/73/95 (în 2018) „Palestine refugees’ properties and their revenues” (Proprietățile
refugiaților palestinieni și veniturile lor) ;
– A/RES/73/97 (în 2018) „Applicability of the Geneva Convention relative to the Protection
of Civilian Persons in Time of War, of 12 August 1949, to the Occupied Palestinian Territory,
including East Jerusalem, and the other occupied Arab territories” (Aplicabilitatea Convenției de la
Geneva cu privire la protecția civililor în timp de război, din 12 august 1949, asupra teritoriilor
palestiniene ocupate, inclusiv a Ierusalimului de Est și a altor teritorii arabe ocupate) ;
– A/RES/73/98 (în 2018) „Israeli settlements in the Occupied Palestinian Territory, including
East Jerusalem, and the occupied Syrian Golan” (Așezările israeliene din teritoriile palestiniene
ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est și Golanul sirian ocupat) ;
– A/RES/73/99 (în 2018) „Israeli practices affecting the human rights of the Palestinian people
in the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem” (Practicile israeliene care afectează
drepturile omului ale poporului palestinian din teritoriul palestinian ocupat, inclusiv Ierusalimul de
Est);
– A/RES/73/100 (în 2018) „The occupied Syrian Golan” (Golanul sirian ocupat) ;
– A/RES/73/255 (în 2018) „Permanent sovereignty of the Palestinian people in the Occupied
Palestinian Territory, including East Jerusalem, and of the Arab population in the occupied Syrian
Golan over their natural resources” (Suveranitate permanentă a poporului palestinian în teritoriile
palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est, și a populației arabe în Golanul sirian ocupat asupra
resurselor lor naturale) ;
Observăm astfel că majoritatea rezoluțiilor pentru care Paraguay a votat împotriva Israelului
sunt cele dezbătute în anul 2018 (în acest an Paraguay a votat contra Israelului în 16 din cele 20
rezoluții supuse la vot). Aceste sesiuni de vot ale Adunării Generale a ONU au de obicei loc la final
de an (în lunile noiembrie – decembrie). Ori anul trecut, în luna aprilie (deci cu mult înaintea
sesiunilor de vot de la ONU) au avut loc alegeri prezidențiale în Paraguay, și din păcate acest fapt a
marcat o schimbare drastică de relații între Paraguay și Israel. Președintele precedent, Horacio Cartes,
a fost cel care i-a spus lui Benjamin Netanyahu cu prilejul unei întâlniri între cei doi la Buenos Aires

145 în septembrie 2017 că „relațiile sunt ca un mușchi, trebuie să practici și să-l exersezi zilnic. Dar
trebuie să știți că ne place foarte mult de Dumneavoastră” („we like you very much”)294.
Tot în 2017, sub conducerea președintelui Cartes, Paraguay a susținut Israelul împotriva unei
rezoluții a UNESCO prin care se încerca negarea legăturilor dintre Israel și Muntele Templului, lucru
pentru care Benjamin Netanyahu i-a adresat mulțumiri publice președintelui paraguayan la începutul
ședinței de cabinet a guvernului israelian din 3 mai 2017295. Și tot Cartes era cel care a luat decizia
mutării ambasadei statului Paraguay la Ierusalim, fapt ce a fost primit cu mare bucurie de statul evreu
după cum stă mărturie discursul lui Benjamin Netanyahu la recepția dată cu ocazia deschiderii
ambasadei în 21 mai 2018: „Prietenia noastră este exprimată în atât de multe moduri. Recunoaștem
și ne amintim de rolul jucat de Paraguay în salvarea vieților evreiești înainte de Holocaust, în timpul
Holocaustului și primind refugiați evrei după Holocaust. […] Suntem foarte recunoscători pentru rolul
jucat de Paraguay. […] Horacio, din păcate spaniola mea nu e suficient de bună pentru ca să pot să îți
spun toate astea în spaniolă, dar vreau să știi ca amândoi vorbim aceeași limbă – limba inimii”296.
Din păcate, ambasada din Ierusalim nu a apucat să funcționeze foarte mult timp deoarece,
după începerea mandatului său, noul președinte ales al Paraguayului Mario Benitez a ordonat
reîntoarcerea ambasadei de la Ierusalim înapoi la Tel Aviv pentru „a intensifica eforturile diplomatice
regionale și internaționale cu scopul atingerii unei păci largi, drepte și durabile”, ceea ce a făcut
Autoritatea Palestiniană să declare „recunoștință față de decizia paraguayană” și să anunțe
deschiderea imediată a unei ambasade proprii în capitala Asuncion297.
Israelul s-a simțit ofensat de decizie, declarând că vede „cu cea mai mare gravitate decizia
extraordinară a Paraguayului, care va umbri relațiile bilaterale” și a dat ordine cu privire la închiderea
________________________________________________________________________________
294 Conform comunicatului oficial de presă al Ministerului Afacerilor Externe din Israel
https://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/2017/Pages/PM-Netanyahu-meets-with-Paraguayan-President-Horacio-Cartes-
13-September-2017.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
295 Conform comunicatului oficial de presă al Ministerului Afacerilor Externe din Israel
https://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/2017/Pages/PM-Netanyahus-remarks-at-the-start-of-the-weekly-cabinet-
meeting0503-2103.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
296 Conform comunicatului oficial de presă al Ministerului Afacerilor Externe din Israel
https://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/2018/Pages/PM-Netanyahu-attends-MFA-reception-marking-the-opening-of-
the-Paraguayan-Embassy-21-May-2018.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
297 Conform https://www.jpost.com/International/Paraguay-President-Benitez-regrets-Israels-decision-to-close-
embassy-566771 Data ultimei accesări 31.05.2019

146 ambasadei Israelului la Asuncion în data de 5 septembrie 2018298. Președintele Paraguayului a
reacționat pe contul său de Twitter la această nouă veste, declarând că „Paraguay este o țară a
principiilor” și că în opinia sa reacția Israelului este „disproporționată”299.

Graficul 14. Evoluția punctajului statului Paraguay în cei patru ani analizați. Menționăm că
în 2015 și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții
Honduras
Ultimul stat din grupul celor analizate, al Americii Latine și Caraibelor, este Honduras . Acest
stat, care deși în 1947 s-a abținut de la vot, a devenit între timp cel mai mare prieten al Israelului în
zonă, obținând în studiul nostru un scor de +14 puncte pe o scală de la -78 (minim) la +78 (maxim).
Acest rezultat a fost posibil astfel:
– voturi împotriva Israelului la 19 rezoluții (-1 punct pentru fiecare) ;
– abțineri de la votul pentru 53 rezoluții (+0.5 puncte pentru fiecare) ;
– voturi favorabile Israelului la 7 rezoluții (+1 punct pentru fiecare).
Lista rezoluțiilor la care Honduras a votat împotriva Israelului:
– A/RES/70/16 (în 2015) „Jerusalem” (Ierusalim) ;
– A/RES/70/83 (în 2015), A/RES/71/91 (în 2016), A/RES/72/80 (în 2017) și A/RES/73/92 (în
2018) „Assistance to Palestine refugees” (Asistență acordată refugiaților palestinieni) ;
– A/RES/70/85 (în 2015), A/RES/71/93 (în 2016), A/RES/72/82 (în 2017) și A/RES/73/94 (în
2018) „Operations of the United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in the Near
________________________________________________________________________________
298 Conform comunicatului oficial de presă al Ministerului Afacerilor Externe din Israel
https://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/2018/Pages/PM-Netanyahu-instructs-Foreign-Ministry-to-close-Israeli-embassy-
in-Paraguay-5-September-2018.aspx data ultimei accesări 31.05.2019
299 Conform https://www.reuters.com/article/us-paraguay-israel-netanyahu/israel-closing-embassy-in-paraguay-in-
response-to-return-of-mission-to-tel-aviv-idUSKCN1LL2KG Data ultimei accesări 31.05.2019

147 East” (Operațiunile Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru refugiații
palestinieni din Orientul Apropiat) ;
– A/RES/70/86 (în 2015) „Palestine refugees’ properties and their revenues” (Proprietățile
refugiaților palestinieni și veniturile lor) ;
– A/RES/70/88 (în 2015), A/RES/71/96 (în 2016), A/RES/72/85 (în 2017) și A/RES/73/97 (în
2018) „Applicability of the Geneva Convention relative to the Protection of Civilian Persons in Time
of War, of 12 August 1949, to the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem, and the
other occupied Arab territories” (Aplicabilitatea Convenției de la Geneva cu privire la protecția
civililor în timp de război, din 12 august 1949, asupra teritoriilor palestiniene ocupate, inclusiv a
Ierusalimului de Est și a altor teritorii arabe ocupate) ;
– A/RES/70/194 (în 2015) „Oil slick on Lebanese shores” (Pată de petrol pe țărmul Libanului) ;
– A/RES/71/83 (în 2016), A/RES/72/67 (în 2017) și A/RES/73/83 (în 2018) „The risk of
nuclear proliferation in the Middle East” (Riscul proliferării armelor nucleare în Orientul Mijlociu)
– A/RES/71/184 (în 2016) „The right of the Palestinian people to self-determination” (Dreptul
poporului palestinian la auto-determinare) ;
Lista rezoluțiilor la care Honduras a votat în favoarea Israelului:
– A/RES/71/95 (în 2016), A/RES/72/84 (în 2017), A/RES/73/96 (în 2018) „Work of the
Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights of the Palestinian
People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusă de Comitetul Special pentru a
investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului palestinian și altor arabi
din teritoriile ocupate) ;
– A/RES/72/13 (în 2017) și A/RES/73/18 (în 2018) „Committee on the Exercise of the
Inalienable Rights of the Palestinian People” (Comitetul pentru exercițiul drepturilor inalienabile ale
poporului palestinian) ;
– A/RES/73/21 (în 2018) „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru
drepturi palestiniene în cadrul Secretariatului) ;
– A/RES/ES-10/L.22 (în 2017) „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului) ;

148
Graficul 15. Evoluția punctajului statului Honduras în cei patru ani analizați. Menționăm că
în 2015 și 2016 au fost supuse la vot 19 rezoluții, iar în 2017 și 2018 câte 20 rezoluții
Statul Honduras are relații diplomatice cu Israelul încă din ianuarie 1950, ele desfășurându-
se prin intermediul Consulului Onorific din Tegucigalpa (capitala statului Honduras)300. Ultima
întâlnire la nivel înalt a avut loc în Brazilia, când premierul israelian Benjamin Netanyahu s-a întâlnit
cu președintele Honduras Juan Orlando Hernandez cu ocazia inaugurării mandatului noului
președinte brazilian Jair Bolsonaro la 1 ianuarie 2019. La întâlnire a participat și Secretarul de Stat
american Mike Pompeo, și cu această ocazie s-a discutat despre deschiderea unor noi ambasade, cea
a Israelului în Tegucigalpa și cea a Honduras în Ierusalim301.
Conform unei investigații de presă, înainte de această întâlnire o delegație din Honduras a
vizitat în secret Israelul la finalul lunii decembrie pentru a evalua posibilitatea mutării reprezentantei
diplomatice a statului de la Tel Aviv la Ierusalim, informație ce a fost ulterior confirmată de purtătorul
de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe din Israel302. Legat tot de această întâlnire din Brazilia,
mai multe surse de presă din Israel susțin că Netanyahu l-a ajutat pe președintele statului Honduras
________________________________________________________________________________
300 Data privitoare la începutul relațiilor diplomatice, conform Ministerului Afacerilor Externe din Israel
https://mfa.gov.il/MFA/AbouțeMinistry/Israeli%20ambassadors/Pages/Barbados.aspx Numele actualizat al
reprezentantului diplomatic în Honduras preluat de pe
https://mfa.gov.il/MFA/AbouttheMinistry/Documents/honorary_consuls1.pdf Data ultimei accesări 31.05.2019
301 Conform comunicatului oficial al Ministerului Afacerilor Externe din Israel
https://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/2019/Pages/PM-Netanyahu-meets-with-Honduran-President-Juan-Orlando-
Hernandez-and-US-Secy–of-State-Mike-Pompeo-1-January-2019.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
302 Conform https://www.timesofisrael.com/honduras-mulling-moving-embassy-to-jerusalem-report/ Data ultimei
accesări 31.05.2019

149 să obțină o audiență la Secretarul de Stat american Mike Pompeo, statul din Caraibe fiind foarte
interesat de întărirea relațiilor cu SUA303. Dacă este adevărat, acest fapt ar putea cu siguranță explica
atitudinea pro-israeliană a statului Honduras, care altfel nu are decât o comunitate restrânsă de evrei
pe teritoriul său (conform Congresului Mondial, ar exista aproximativ 40 evrei în această țară)304.
Subiectul mutării ambasadei Honduras în Ierusalim a fost deschis pentru prima dată în
primăvara anului trecut și a fost salutat de premierul Benjamin Netanyahu printr-un comunicat
oficial305, însă mutarea încă nu a avut loc efectiv. De cealaltă parte, statul Honduras a recunoscut și
independența statului Palestina, la 26 august 2011306, într-o decizie pe care ambasadorul de atunci al
Israelului a catalogat-o ca pe „o lovitură aplicată drept în inima Israelului”307.

5. Concluzii
După această trecere în revistă a rezoluțiilor votate de Adunarea Generală a ONU în ultimii
patru ani cu privire la Israel, și a punctelor de vedere ale statelor de pe continentul american, să
revenim cu gândul la întrebările inițiale ale acestui studiu:
– cum votează statele membre ONU din America de Nord și Sud atunci când vine vorba de
rezoluțiile legate de Israel?
– care sunt prietenii sau aliații Israelului în cadrul Adunării Generale, pe continentul american?
– care sunt trendurile sau afinitățile care pot impacta votul într-un sens sau altul?
– și, în final, cât adevăr este în declarațiile premierului israelian Benjamin Netanyahu atunci
când acuză ONU de antisemitism?
Să revenim la ele pe rând. Cu privire la voturile din Adunarea Generală, reluăm la pagina
următoare sub formă grafică rezultatele finale ale țărilor din America de Nord, Centrală și de Sud,
________________________________________________________________________________
303 De exemplu, https://www.timesofisrael.com/honduras-mulling-moving-embassy-to-jerusalem-report/ , https://www.
haaretz.com/israel-news/.premium-netanyahu-mediating-between-honduras-u-s-in-exchange-for-jerusalem-
embassy-move-1.6805110 , https://www.jta.org/quick-reads/with-boost-from-us-israel-and-honduras-advance-
towards-embassy-move , https://www.atlanticcouncil.org/blogs/new-atlanticist/israel-s-latin-america-push Data
ultimelor accesări 31.05.2019
304 Conform Congresului Mondial Evreiesc (World Jewish Congress)
https://www.worldjewishcongress.org/en/about/communities/HN Data ultimei accesări 31.05.2019
305 Conform Ministerului Afacerilor Externe israelian https://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/2018/Pages/Honduran-
embassy-to-move-to-Jerusalem-13-April-2018.aspx Data ultimei accesări 31.05.2019
306 Conform Misiunii Permanente de Observator A Statului Palestina la ONU http://palestineun.org/about-
palestine/diplomatic-relations/ Data ultimei accesări 31.05.2019
307 Conform https://www.reuters.com/article/us-honduras-palestine-idUSTRE77P7AX20110826 Data ultimei accesări
31.05.2019

150 inclusiv zona Caraibelor. Cu cât nuanța de albastru este mai închisă, cu atât statul a avut un rezultat
mai bun în studiul nostru (atitudine mai favorabilă Israelului):
Figura 3. Harta statelor de pe continentul american, în funcție de susținerea acordată
Israelului la votul rezoluțiilor Adunării Generale a ONU. Intensitatea culorii reflectă intensitatea
susținerii acordate
Dacă suprapunem această hartă cu una care arată statele de pe continentul american cu care
Israelul are relații diplomatice, se confirmă în mod deloc surprinzător rezultatele noastre (statele care
nu au relații diplomatice cu Israelul, reprezentate cu alb în harta următoare, sunt reprezentate cu
nuanțe foarte deschise și pe harta noastră, deoarece scorurile obținute sunt foarte mici).

151
Figura 4. Harta țărilor de pe continentul american cu care Israelul are relații diplomatice (în
verde) și a celor cu care nu are relații diplomatice (în alb), extrasă dintr-o hartă a Ministerului de
Externe israelian disponibilă la https://mfa.gov.il/MFA/AboutIsrael/Maps/Maps/Diplomatic-
Relations-of-Isr.jpg
Cum se verifică în practică declarația optimistă a premierului Benjamin Netanyahu conform
căreia Israelul are doar 5 dușmani în lume (despre care am amintit în introducerea lucrării)? Să ne
amintim că Netanyahu prezentase o hartă a lumii (din care vom extrage doar partea corespunzătoare
continentului american) în care culorile erau redate astfel: cu roșu statele cu care Israelul și-a
îmbunătățit relațiile în perioada recentă, în verde țările cu care nu există relații speciale, în albastru
cele cu care Israelul are relații bune și în negru statele inamice (pe harta continentului american, nu
există state colorate în negru).
Analizând harta premierului Netanyahu, nu există nici o surpriză în ceea ce privește susținerea
acordată de Canada și SUA, care apar colorate în albastru. Însă alte state care în studiul nostru au
obținut punctaje pozitive (susținând deci Israelul la ONU) apar colorate doar în verde pe harta lui

152 Netanyahu, în loc de albastru așa cum poate ar merita (de exemplu Honduras, cu un scor de +14
puncte).
La fel de surprinzătoare este și prezenta culorii roșii Pestre trei alte state (Argentina, Paraguay
și Columbia), care arată faptul că Netanyahu consideră că a existat o îmbunătățire a relațiilor cu aceste
state – fapt ce însă nu se confirmă în totalitate prin studiul nostru, deoarece două dintre cele trei state
au obținut scoruri puternic negative la analiza voturilor: Argentina are -69, iar Columbia -60
(Paraguayul a obținut +1.5).

Figura 5. Extras din harta prezentată de premierul Netanyahu în iulie 2016, care arată
stadiul relațiilor Israelului cu diverse state din lume. Sursa imaginii
https://www.timesofisrael.com/in-netanyahus-new-illustrated-world-israel-has-just-five-enemies
Data ultimei accesări 12.06.2019. Cu roșu apar statele cu care Israelul și-a îmbunătățit relațiile în
perioada recentă, în verde țările cu care nu există relații speciale, în albastru cele cu care Israelul
are relații bune

153 Dorim să aducem în atenție o comparație a scorurilor obținute în studiul nostru cu un al studiu,
aparținând lui Voeten, Strezhnev și Bailey308, realizat în colaborare de universitățile Harvard și
Georgetown. Cei trei au analizat voturile țărilor din Adunarea Generală a ONU în perioada 1946 –
2018, și au folosit un model statistic IRT (Item Response Theory) pentru a estima preferințele statelor
într-un sistem care să poată trece testul timpului (să reflecte în mod sensibil schimbările de agendă
care pot surveni de-a lungul anilor, de exemplu în urma schimbării partidelor de la putere în fiecare
țară). Una dintre observațiile lor a fost aceea că, atunci când textul unei rezoluții este identic de la an
la an (lucru pe care ei l-au verificat analizând rezoluțiile prin softul anti plagiat WcopyFind), votul
fiecărei țări rămâne identic cu cel dat în anii precedenți în 97.2% din cazuri309. Analiza lor ia însă în
calcul voturile exprimate de țări la toate rezoluțiile supuse la vot într-un an, nu doar cele care au
legătură cu Israelul, și permite calcularea raportării fiecărei țări la o serie de state importante: SUA,
Rusia, Brazilia, China, India și Israel.
Prezentăm în continuare un grafic care arată afinitatea statelor din America Latină și Caraibe
cu SUA și Israelul, pe baza mediei multianuale calculată folosind datele din studiul celor trei
cercetători americani. În datele lor, ei utilizează o scală între 0 și 1, unde 1 = acord tot timpul (sau vot
în aceeași direcție cu țara analizată), iar 0 este dezacord tot timpul:
________________________________________________________________________________
308 Voeten, Erik; Strezhnev, Anton; Bailey, Michael, 2018, „United Nations General Assembly Voting Data",
https://doi.org/10.7910/DVN/LEJUQZ , Harvard Dataverse, V20
309 Detalii despre metodologia folosită de cei trei, și principalele rezultate, sunt disponibile la
https://poseidon01.ssrn.com/delivery.php?ID=92107409500101509507406900907111908912303508103607404812
109200101411100303009301102600505010101200809801407600712209409812009410205906202906803002810
900001102312701808406309012210212100907902309109211100711208708912300600103109408801710303106
5000127&EXT=pdf

154
Graficul 16. Afinitatea dintre statele care au obținut scoruri puternic negative în studiul
nostru (între -70.5 și -78) și SUA și Rusia, conform datelor calculate de Voeten, Strezhnev și
Bailey
Analizând aceste rezultate, se observă imediat că toate țările care au afinitate foarte slabă cu
Israelul (scoruri în jurul valorii de 0.200) au o afinitate la fel de slabă față de SUA (scoruri doar cu
câteva fracții mai mari), însă o afinitate dramatic mai mare față de Rusia (scoruri în jurul valorii de
0.600). Rusia și SUA nu mai sunt formal oponente în cele câteva decenii care au trecut de la încheierea
Războiului Rece, dar cu toate acestea se pare că pe holurile Adunării Generale cele două state reușesc
încă să divizeze lumea civilizată în două tabere adverse.
Studiul celor trei cercetători americani ne oferă posibilitatea să observăm și deteriorarea
influenței pe care o au Statele Unite în America Latină, în deceniile de când s-a înființat Organizația
Națiunilor Unite, prin analiza scorurilor afinității ideale a câtorva state reprezentative din zonă:

155
Graficul 17. Evoluția defavorabilă a influenței SUA asupra voturilor țărilor din America
Latină la Adunarea Generală a ONU. Imagine preluată din studiul citat, pagina 20
Voturile diverselor țări la ONU pe rezoluțiile ce privesc Israelul sunt o chestiune fragilă,
supusă unor evoluții dinamice influențate de factori precum procentul de populație evreiască sau
palestiniană în populația statului, relațiile istorice dintre state, evoluția comercială și turistică, dar și
de orice război al declarațiilor dintre diverșii oficiali. Și, în lumina influentei în scădere a SUA în
zonă (de exemplu, până la această oră doar un singur alt stat a urmat exemplul SUA și a transferat
ambasada la Ierusalim), este foarte posibil ca trendul voturilor anti-Israel la Adunarea Generală să
continue mult timp de acum încolo. Dacă aceste voturi și aceste rezoluții repetitive sunt într-adevăr
născute din antisemitism – așa cum acuză conducătorii israelieni – vom lăsa fiecare persoană să își
formeze propria opinie pe acest subiect, în urma informațiilor prezentate. Dorim însă să încheiem
într-o notă optimistă, folosindu-ne de cuvintele unuia dintre părinții statului evreu , David Ben
Gurion: „În Israel, pentru a fi realist, trebuie să crezi în miracole”.

156

ANEXE
VOTURILE DETALIATE ALE STATELOR MEMBRE ONU ASUPRA REZOLUȚIILOR
ANALIZATE

157 LISTELE DE VOT DIN ADUNAREA GENERALA A ONU310
1. „Applicability of the Geneva Convention relative to the Protection of Civilian Persons in Time
of War, of 12 August 1949, to the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem, and the
other occupied Arab territories”
A/RES/70/88 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Austria,
Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Bhutan, Bolivia
(Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria,
Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo,
Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea,
Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia,
Fiji, Finland, France, Gabon, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea,
Guinea-Bissau, Guyana, Honduras, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of),
Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao
People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco,
Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal, Netherlands, New
Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New Guinea, Peru,
Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian
Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino,
Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, South
Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand,
the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Tonga, Trinidad and Tobago, Tunisia,
Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great
Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela
(Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau, United
States of America
________________________________________________________________________________
310 Procesele verbale ale ședințelor sunt disponibile la
https://www.un.org/en/ga/70/resolutions.shtml (pentru anul 2015),
https://www.un.org/en/ga/71/resolutions.shtml (pentru anul 2016),
https://www.un.org/en/ga/72/resolutions.shtml (pentru anul 2017),
https://www.un.org/en/ga/73/resolutions.shtml (pentru anul 2018)

158 Abțineri: Australia, Cameroon, Central African Republic, Côte d’Ivoire, Liberia, Paraguay, Togo,
Vanuatu
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Benin, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial
Guinea, Gambia, Haiti, Madagascar, Nauru, Rwanda, Sao Tome and Principe, Seychelles, Somalia,
South Sudan, Suriname, Swaziland (Eswatini după 19/04/2018)
A/RES/71/96 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic,
Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gambia, Georgia,
Germany, Ghana, Greece, Guatemala, Guinea-Bissau, Guyana, Honduras, Hungary, Iceland, India,
Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya,
Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia,
Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia,
Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama,
Papua New Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of
Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the
Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore,
Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden,
Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, Timor-Leste, Tonga, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu,
Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United
Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Vanuatu, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam,
Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau, United
States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Côte d’Ivoire, Paraguay, South Sudan, Togo

159 Nu au votat: Democratic Republic of the Congo, Equatorial Guinea, Gabon, Grenada, Guinea, Haiti,
Madagascar, Nauru, Rwanda, Sao Tome and Principe, Somalia, Swaziland (Eswatini after
19/04/2018), Uganda
A/RES/72/85 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic,
Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt,
El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Gambia,
Georgia, Germany, Greece, Guinea, Guyana, Honduras, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran
(Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein,
Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco,
Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand,
Nicaragua, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar,
Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint
Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra
Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden,
Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, Timor-Leste, Tonga, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu,
Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland,
United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam,
Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Guatemala, Papua New Guinea, Paraguay, Rwanda, Solomon Islands,
South Sudan, Togo, Vanuatu
Nu au votat: Benin, Chad, Comoros, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Ghana, Grenada,
Guinea-Bissau, Haiti, Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Myanmar, Niger, Sao Tome and
Principe, Seychelles, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
A/RES/73/97 (2018)

160 Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Austria,
Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Benin, Bhutan,
Bolivia (Plurinational State Of), Bosnia And Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chile, China,
Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czechia, Democratic People'S
Republic Of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El
Salvador, Estonia, Ethiopia, Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Ghana, Greece,
Grenada, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Honduras, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran
(Islamic Republic Of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People'S Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein,
Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco,
Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand,
Nicaragua, Niger, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal,
Qatar, Republic Of Korea, Republic Of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts And
Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent And The Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal,
Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, South Africa, Spain, Sri Lanka,
Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, The Former
Yugoslav Republic Of Macedonia, Timor-Leste, Tonga, Trinidad And Tobago, Tunisia, Turkey,
Turkmenistan, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom, United Republic Of Tanzania,
Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic Of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States Of), Nauru, United
States
Abțineri: Australia, Cameroon, Cote D'Ivoire, Fiji, Guatemala, Haiti, Liberia, Malawi, Papua New
Guinea, Rwanda, Solomon Islands, South Sudan, Togo, Vanuatu
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Chad, Democratic Republic of the Congo, Equatorial Guinea,
Eritrea, Kiribati, Madagascar, Myanmar, Nigeria, Palau, Sao Tome and Principe, Somalia, Swaziland
(Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Uganda
2. „Assistance to Palestine refugees” (Asistență acordată refugiaților palestinieni)
A/RES/70/83 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Australia,
Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Bhutan,
Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros,
Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea,

161 Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia,
Fiji, Finland, France, Gabon, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea,
GuineaBissau, Guyana, Honduras, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of),
Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao
People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco,
Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal, Netherlands, New
Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New Guinea, Peru,
Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian
Federation, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa,
San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon
Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic,
Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Togo, Tonga,
Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab
Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania,
Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Israel
Abțineri: Cameroon, Canada, Central African Republic, Côte d’Ivoire, Marshall Islands, Micronesia
(Federated States of), Nauru, Palau, Paraguay, United States of America, Vanuatu
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Benin, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial
Guinea, Gambia, Haiti, Madagascar, Sao Tome and Principe, Seychelles, Somalia, South Sudan,
Suriname, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
A/RES/71/91 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana,
Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cambodia, Central African Republic,
Chad, Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech
Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican
Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gambia,
Georgia, Germany, Ghana, Greece, Guatemala, Guinea-Bissau, Guyana, Honduras, Hungary, Iceland,
India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan,
Kenya, Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho,
Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,

162 Mauritius, Mexico, Monaco, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal,
Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New
Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova,
Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines,
Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia,
Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland,
Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-
Leste, Togo, Tonga, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Ukraine, United
Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania,
Uruguay, Uzbekistan, Vanuatu, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia,
Zimbabwe
Voturi împotrivă: Israel
Abțineri: Cameroon, Canada, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
Paraguay, South Sudan, United States of America
Nu au votat: Cabo Verde, Comoros, Democratic Republic of the Congo, Equatorial Guinea, Gabon,
Grenada, Guinea, Haiti, Liberia, Madagascar, Mongolia, Rwanda, Sao Tome and Principe, Somalia,
Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Uganda
A/RES/72/80 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil,
Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African
Republic, Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech
Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France,
Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Greece, Guinea, Guyana, Haiti, Honduras, Hungary, Iceland,
India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan,
Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius,
Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands,
New Zealand, Nicaragua, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New Guinea, Peru,
Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian
Federation, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa,
San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, South

163 Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan,
Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste, Togo, Tonga, Trinidad and
Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Israel
Abțineri: Cameroon, Canada, Guatemala, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru,
Palau, Paraguay, Solomon Islands, South Sudan, United States of America, Vanuatu
Nu au votat: Benin, Chad, Comoros, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Ghana, Grenada,
Guinea-Bissau, Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Myanmar, Niger, Sao Tome and Principe,
Seychelles, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
A/RES/73/92 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua And Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State Of), Bosnia And Herzegovina,
Botswana, Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia,
Central African Republic, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba,
Cyprus, Czechia, Democratic People'S Republic Of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Estonia, Ethiopia, Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia, Germany,
Ghana, Greece, Grenada, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Haiti, Honduras, Hungary, Iceland, India,
Indonesia, Iran (Islamic Republic Of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan,
Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People'S Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius,
Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands,
New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New Guinea,
Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic Of Korea, Republic Of Moldova,
Romania, Russian Federation, Rwanda, Saint Kitts And Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent And The
Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Singapore, Slovakia,
Slovenia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab
Republic, Tajikistan, Thailand, The Former Yugoslav Republic Of Macedonia, Timor-Leste, Togo,
Tonga, Trinidad And Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom, United Republic Of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic Of),
Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Israel, United States

164 Abțineri: Cameroon, Canada, Cote D'Ivoire, Fiji, Guatemala, Malawi, Marshall Islands, Micronesia
(Federated States Of), Nauru, Palau, Solomon Islands, South Sudan, Vanuatu
Nu au votat: Chad, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Eritrea,
Kiribati, Liberia, Madagascar, Myanmar, Sao Tome and Principe, Sierra Leone, Somalia, Swaziland
(Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Uganda
3. „Assistance to the Palestinian people” (Asistență acordată poporului palestinian)
A/RES/70/108 (2015): Adoptata fara vot
A/RES/71/126 (2016): Adoptata fara vot
A/RES/72/134 (2017): Adoptata fara vot
A/RES/73/256 (2018): Adoptata fara vot
4. „Committee on the Exercise of the Inalienable Rights of the Palestinian People” (Comitetul pentru
exercițiul drepturilor inalienabile ale poporului palestinian)
A/RES/70/12 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina, Azerbaijan, Bahrain,
Bangladesh, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Congo, Costa Rica, Cuba,
Cyprus, Democratic People’s Republic of Korea, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El
Salvador, Eritrea, Ethiopia, Fiji, Gabon, Gambia, Grenada, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Iceland,
India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jamaica, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Lebanon, Libya, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal, Nicaragua,
Niger, Nigeria, Oman, Pakistan, Papua New Guinea, Philippines, Qatar, Saint Lucia, Saint Vincent
and the Grenadines, Saudi Arabia, Senegal, Sierra Leone, Singapore, Solomon Islands, Somalia,
South Africa, Sri Lanka, Sudan, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, TimorLeste, Trinidad
and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, United Arab Emirates, United Republic of
Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of),
Nauru, Palau, United States of America
Abțineri: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Belgium, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria,
Cameroon, Colombia, Croatia, Czech Republic, Denmark, Estonia, Finland, France, Georgia,
Germany, Greece, Guatemala, Honduras, Hungary, Ireland, Italy, Japan, Latvia, Liberia,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Monaco, Montenegro, Netherlands, New Zealand, Norway,
Panama, Paraguay, Peru, Poland, Portugal, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania,
Russian Federation, Samoa, San Marino, Serbia, Slovakia, Slovenia, South Sudan, Spain, Sweden,

165 Switzerland, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Togo, Tonga, Ukraine, United Kingdom
of Great Britain and Northern Ireland
Nu au votat: Bahamas, Barbados, Belarus, Burundi, Central African Republic, Comoros, Côte
d’Ivoire, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Ghana, Haiti, Kiribati,
Lesotho, Madagascar, Malawi, Mongolia, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe,
Seychelles, Suriname, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Vanuatu, Venezuela
(Bolivarian Republic of)
A/RES/71/20 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina, Azerbaijan, Bahamas,
Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Brazil,
Brunei Darussalam, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Comoros,
Costa Rica, Cuba, Cyprus, Democratic People’s Republic of Korea, Djibouti, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Ethiopia, Fiji, Gambia, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana,
Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jamaica, Jordan, Kazakhstan, Kenya,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Lebanon, Lesotho, Libya, Malaysia,
Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Morocco, Mozambique, Myanmar, Nepal,
Nicaragua, Nigeria, Oman, Pakistan, Philippines, Qatar, Saint Lucia, Saint Vincent and the
Grenadines, Samoa, Saudi Arabia, Senegal, Singapore, Solomon Islands, South Africa, Sri Lanka,
Sudan, Suriname, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, Timor-Leste, Trinidad and Tobago,
Tunisia, Turkey, Turkmenistan, United Arab Emirates, United Republic of Tanzania, Uruguay,
Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Guatemala, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated
States of), Nauru, Palau, United States of America
Abțineri: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Belgium, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria,
Cameroon, Colombia, Croatia, Czech Republic, Denmark, Estonia, Finland, France, Georgia,
Germany, Greece, Honduras, Hungary, Ireland, Italy, Japan, Latvia, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Monaco, Montenegro, Netherlands, New Zealand, Norway, Panama, Papua New
Guinea, Paraguay, Peru, Poland, Portugal, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania,
Russian Federation, San Marino, Serbia, Slovakia, Slovenia, Spain, Sweden, Switzerland, the former
Yugoslav Republic of Macedonia, Togo, Tonga, Ukraine, United Kingdom of Great Britain and
Northern Ireland, Vanuatu
Nu au votat: Belarus, Botswana, Central African Republic, Congo, Côte d’Ivoire, Democratic
Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Gabon, Ghana, Grenada, Haiti, Kiribati,
Liberia, Madagascar, Malawi, Mongolia, Namibia, Niger, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome

166 and Principe, Seychelles, Sierra Leone, Somalia, South Sudan, Swaziland (Eswatini after
19/04/2018), Tuvalu, Uganda
A/RES/72/13 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Angola, Argentina, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh,
Belize, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Botswana, Brazil, Brunei Darussalam, Burkina Faso,
Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Comoros, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire,
Cuba, Cyprus, Democratic People’s Republic of Korea, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador,
Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Ethiopia, Fiji, Gabon, Gambia, Guinea, Guyana,
Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jamaica, Jordan, Kazakhstan, Kenya,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Lebanon, Lesotho, Libya, Malaysia,
Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Nicaragua,
Nigeria, Oman, Pakistan, Philippines, Qatar, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and
the Grenadines, Samoa, Saudi Arabia, Senegal, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Somalia, South
Africa, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, Trinidad and
Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, United Arab Emirates, United Republic of Tanzania,
Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Guatemala, Honduras, Israel, Marshall Islands, Micronesia
(Federated States of), Nauru, Solomon Islands, United States of America
Abțineri: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Belgium, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria,
Cameroon, Central African Republic, Colombia, Croatia, Czech Republic, Denmark, Estonia,
Finland, France, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Hungary, Ireland, Italy, Japan, Latvia,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Mexico, Monaco, Montenegro, Netherlands, New Zealand,
Norway, Panama, Papua New Guinea, Paraguay, Peru, Poland, Portugal, Republic of Korea, Republic
of Moldova, Romania, Russian Federation, San Marino, Serbia, Slovakia, Slovenia, South Sudan,
Spain, Sweden, Switzerland, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Togo, Tonga, Ukraine,
United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Barbados, Belarus, Benin, Democratic Republic of the Congo,
Dominica, Grenada, Guinea-Bissau, Haiti, Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Mongolia,
Myanmar, Niger, Palau, Rwanda, Sao Tome and Principe, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018),
Timor-Leste, Tuvalu, Vanuatu
A/RES/73/18 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Antigua and Barbuda, Argentina, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain,
Bangladesh, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Botswana, Brazil, Brunei Darussalam,
Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Comoros, Congo, Costa Rica, Côte

167 d’Ivoire, Cuba, Cyprus, Democratic People’s Republic of Korea, Djibouti, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Ethiopia, Gambia, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Iceland,
India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jamaica, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Lebanon, Libya, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali,
Malta, Mauritania, Mauritius, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Nicaragua, Niger, Nigeria,
Oman, Pakistan, Philippines, Qatar, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Saudi Arabia,
Senegal, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Somalia, South Africa, Sri Lanka, Sudan, Suriname,
Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, TimorLeste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey,
Turkmenistan, Uganda, United Arab Emirates, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Guatemala, Honduras, Hungary, Israel, Marshall Islands,
Micronesia (Federated States of), Nauru, Republic of Moldova, Solomon Islands, United States of
America
Abțineri: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Belarus, Belgium, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria,
Cameroon, Central African Republic, Colombia, Croatia, Czech Republic, Denmark, Estonia, Fiji,
Finland, France, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Ireland, Italy, Japan, Kiribati, Latvia,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Mexico, Monaco, Montenegro, Netherlands, New Zealand,
Norway, Palau, Panama, Papua New Guinea, Paraguay, Peru, Poland, Portugal, Republic of Korea,
Romania, Russian Federation, Rwanda, Samoa, San Marino, Serbia, Slovakia, Slovenia, South
Sudan, Spain, Sweden, Switzerland, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Togo, Tonga,
Ukraine, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, Vanuatu
Nu au votat: Angola, Barbados, Belize, Burundi, Democratic Republic of the Congo, Dominica,
Equatorial Guinea, Gabon, Grenada, Haiti, Lesotho, Liberia, Madagascar, Mongolia, Myanmar, Saint
Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu
5. „Comprehensive, just and lasting peace in the Middle East” (Pace completă, dreaptă și durabilă în
Orientul Mijlociu)
A/RES/73/89 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China,
Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Denmark, Djibouti,
Dominica, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gambia,
Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Haiti, Hungary,

168 Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan,
Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia,
Lebanon, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia,
Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Norway, Oman, Pakistan, Palau, Panama,
Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Romania, Russian
Federation, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, San
Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon
Islands, Somalia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian
Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Trinidad and
Tobago, Tunisia, Turkey, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain
and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian
Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Israel, Liberia, Marshall Islands, Nauru, United States of America
Abțineri: Cameroon, Canada, Côte d’Ivoire, Equatorial Guinea, Guatemala, Honduras, Myanmar,
Papua New Guinea, Samoa, South Sudan, Timor-Leste, Vanuatu
Nu au votat: Benin, Central African Republic, Democratic People's Republic of Korea (North Korea),
Democratic Republic of the Congo, Dominican Republic, Gabon, Lesotho, Madagascar, Malawi,
Micronesia (Federated States of), Nigeria, Republic of Moldova, Sao Tome and Principe, Seychelles,
Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Togo, Tonga, Turkmenistan, Tuvalu
6. „Division for Palestinian Rights of the Secretariat” (Divizia pentru drepturi palestiniene în cadrul
Secretariatului)
A/RES/70/13 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina, Azerbaijan, Bahrain,
Bangladesh, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Congo, Costa Rica, Cuba,
Cyprus, Democratic People’s Republic of Korea, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El
Salvador, Eritrea, Ethiopia, Fiji, Gabon, Gambia, Grenada, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, India,
Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jamaica, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Lebanon, Libya, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal, Nicaragua,
Niger, Nigeria, Oman, Pakistan, Philippines, Qatar, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines,
Saudi Arabia, Senegal, Sierra Leone, Singapore, Solomon Islands, Somalia, South Africa, Sri Lanka,
Sudan, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey,

169 Turkmenistan, Uganda, United Arab Emirates, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of),
Nauru, Palau, United States of America
Abțineri: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Belgium, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria,
Cameroon, Colombia, Croatia, Czech Republic, Denmark, Estonia, Finland, France, Georgia,
Germany, Greece, Guatemala, Honduras, Hungary, Iceland, Ireland, Italy, Japan, Latvia, Liberia,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Monaco, Montenegro, Netherlands, New Zealand, Norway,
Panama, Papua New Guinea, Paraguay, Peru, Poland, Portugal, Republic of Korea, Republic of
Moldova, Romania, Russian Federation, Samoa, San Marino, Serbia, Slovakia, Slovenia, South
Sudan, Spain, Sweden, Switzerland, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Togo, Tonga,
Ukraine, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
Nu au votat: Bahamas, Barbados, Belarus, Burundi, Central African Republic, Comoros, Côte
d’Ivoire, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Ghana, Haiti, Kiribati,
Lesotho, Madagascar, Malawi, Mongolia, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe,
Seychelles, Suriname, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Timor-Leste, Tuvalu, Vanuatu,
Venezuela (Bolivarian Republic of)
A/RES/71/21 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina, Azerbaijan, Bahamas,
Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Brazil,
Brunei Darussalam, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Comoros,
Costa Rica, Cuba, Cyprus, Democratic People’s Republic of Korea, Djibouti, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Ethiopia, Fiji, Gambia, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, India,
Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jamaica, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Lebanon, Lesotho, Libya, Malaysia, Maldives, Mali,
Malta, Mauritania, Mauritius, Morocco, Mozambique, Myanmar, Nepal, Nicaragua, Niger, Nigeria,
Oman, Pakistan, Philippines, Qatar, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, Saudi
Arabia, Senegal, Singapore, Solomon Islands, South Africa, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Syrian Arab
Republic, Tajikistan, Thailand, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, United Arab
Emirates, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of),
Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Guatemala, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated
States of), Nauru, Palau, United States of America

170 Abțineri: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Belgium, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria,
Cameroon, Colombia, Croatia, Czech Republic, Denmark, Estonia, Finland, France, Georgia,
Germany, Greece, Honduras, Hungary, Iceland, Ireland, Italy, Japan, Latvia, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Mexico, Monaco, Montenegro, Netherlands, New Zealand, Norway, Panama, Papua
New Guinea, Paraguay, Peru, Poland, Portugal, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania,
Russian Federation, San Marino, Serbia, Slovakia, Slovenia, Spain, Sweden, Switzerland, the former
Yugoslav Republic of Macedonia, Togo, Tonga, Ukraine, United Kingdom of Great Britain and
Northern Ireland, Vanuatu
Nu au votat: Belarus, Botswana, Central African Republic, Congo, Côte d’Ivoire, Democratic
Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Gabon, Ghana, Grenada, Haiti, Kiribati,
Liberia, Madagascar, Malawi, Mongolia, Namibia, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome and
Principe, Seychelles, Sierra Leone, Somalia, South Sudan, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018),
Timor-Leste, Tuvalu, Uganda
A/RES/72/11 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burundi, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Costa Rica, Croatia, Cuba,
Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gambia, Georgia,
Germany, Greece, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic
Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan,
Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia,
Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua,
Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of
Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the
Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Singapore, Slovakia, Slovenia,
Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian
Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste,
Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe

171 Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, United
States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Central African Republic, Honduras, Panama, Papua New Guinea,
Paraguay, South Sudan, Togo
Nu au votat: Botswana, Burkina Faso, Cabo Verde, Congo, Côte d’Ivoire, Democratic Republic of
the Congo, Djibouti, Dominica, Equatorial Guinea, Gabon, Ghana, Grenada, Guatemala, Haiti,
Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Namibia, Palau, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome
and Principe, Seychelles, Sierra Leone, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tonga,
Tuvalu, Uganda, Vanuatu
A/RES/73/21 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Antigua and Barbuda, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain,
Bangladesh, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Botswana, Brunei Darussalam, Burkina
Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Comoros, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Cuba,
Cyprus, Democratic People’s Republic of Korea, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El
Salvador, Eritrea, Ethiopia, Gambia, Guinea, GuineaBissau, Guyana, India, Indonesia, Iran (Islamic
Republic of), Iraq, Jamaica, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s
Democratic Republic, Lebanon, Libya, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Nicaragua, Niger, Nigeria, Oman, Pakistan,
Philippines, Qatar, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Saudi Arabia, Senegal, Seychelles,
Sierra Leone, Singapore, Somalia, South Africa, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Syrian Arab Republic,
Tajikistan, Thailand, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, United Arab
Emirates, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of),
Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Guatemala, Honduras, Hungary, Israel, Kiribati, Marshall
Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Republic of Moldova, Solomon Islands, United
States of America
Abțineri: "Albania, Andorra, Argentina, Armenia, Austria, Belarus, Belgium, Bosnia and
Herzegovina, Brazil, Bulgaria, Cameroon, Central African Republic, Colombia, Croatia, Czech
Republic, Denmark, Estonia, Fiji, Finland, France, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Iceland,
Ireland, Italy, Japan, Latvia, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Mexico, Monaco, Montenegro,
Netherlands, New Zealand, Norway, Palau, Panama, Papua New Guinea, Paraguay, Peru, Poland,
Portugal, Republic of Korea, Romania, Russian Federation, Rwanda, Samoa, San Marino, Serbia,
Slovakia, Slovenia, South Sudan, Spain, Sweden, Switzerland, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, Togo, Tonga, Ukraine, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, Vanuatu"

172 Nu au votat: Angola, Barbados, Belize, Burundi, Democratic Republic of the Congo, Dominica,
Equatorial Guinea, Gabon, Grenada, Haiti, Lesotho, Liberia, Madagascar, Mongolia, Myanmar, Saint
Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Timor-Leste, Tuvalu
7. „Israeli practices affecting the human rights of the Palestinian people in the Occupied Palestinian
Territory, including East Jerusalem” (Practicile israeliene care afectează drepturile omului ale
poporului palestinian din teritoriul palestinian ocupat, inclusiv Ierusalimul de Est)
A/RES/70/90 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Austria,
Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Bhutan, Bolivia
(Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria,
Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica,
Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti,
Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France,
Gabon, Georgia, Germany, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary,
Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan,
Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia,
Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar,
Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan,
Panama, Papua New Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic
of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the
Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia,
Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Sweden, Switzerland, Syrian Arab
Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad
and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of),
Nauru, Palau, United States of America
Abțineri: Cameroon, Central African Republic, Côte d’Ivoire, Ghana, Honduras, Liberia, Malawi,
Paraguay, Togo, Vanuatu
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Benin, Burkina Faso, Democratic Republic of the Congo,
Dominica, Equatorial Guinea, Gambia, Haiti, Madagascar, Rwanda, Sao Tome and Principe,
Seychelles, Somalia, South Sudan, Suriname, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tonga

173 A/RES/71/98 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chad, Chile,
China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic
People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El
Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gambia, Georgia, Germany, Ghana,
Greece, Guatemala, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic
Republic of), Iraq, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan,
Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya, Liechtenstein,
Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco,
Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal, Netherlands, New
Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New Guinea, Peru,
Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian
Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino,
Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon
Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab
Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad
and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau,
United States of America
Abțineri: Cameroon, Côte d’Ivoire, Honduras, Malawi, Paraguay, South Sudan, Togo, Vanuatu
Nu au votat: Burkina Faso, Democratic Republic of the Congo, Equatorial Guinea, Gabon, Grenada,
Guinea, Haiti, Ireland, Madagascar, Nauru, Rwanda, Sao Tome and Principe, Somalia, Swaziland
(Eswatini after 19/04/2018), Tonga, Uganda
A/RES/72/87 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chile, China,
Colombia, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic

174 People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador,
Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia,
Germany, Greece, Guinea, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of),
Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s
Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg,
Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro,
Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Norway, Oman,
Pakistan, Panama, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of
Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the
Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia,
Slovenia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab
Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad
and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of),
Nauru, Palau, United States of America
Abțineri: Cameroon, Guatemala, Honduras, Papua New Guinea, Paraguay, Rwanda, Solomon
Islands, South Sudan, Togo, Vanuatu
Nu au votat: Benin, Burkina Faso, Chad, Comoros, Democratic Republic of the Congo, Dominica,
Ghana, Grenada, Guinea-Bissau, Haiti, Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Myanmar, Niger,
Nigeria, Sao Tome and Principe, Seychelles, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tonga
A/RES/73/99 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Austria,
Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Benin, Bhutan,
Bolivia (Plurinational State Of), Bosnia And Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chile, China, Colombia, Comoros,
Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czechia, Democratic People'S Republic Of Korea,
Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Estonia, Ethiopia, Finland,
France, Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana,
Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic Of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan,
Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People'S Democratic Republic, Latvia,
Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia,

175 Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Paraguay,
Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic Of Korea, Republic Of Moldova, Romania,
Russian Federation, Saint Kitts And Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent And The Grenadines, Samoa,
San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia,
South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic,
Tajikistan, Thailand, The Former Yugoslav Republic Of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad And
Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom, United
Republic Of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic Of), Viet Nam, Yemen,
Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States Of),
Nauru, Solomon Islands, United States
Abțineri: Cameroon, Cote D'Ivoire, Fiji, Guatemala, Haiti, Honduras, Liberia, Malawi, Papua New
Guinea, Rwanda, South Sudan, Togo, Vanuatu
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Burkina Faso, Burundi, Chad, Democratic Republic of the Congo,
Dominica, Equatorial Guinea, Eritrea, Grenada, Kiribati, Madagascar, Myanmar, Nigeria, Palau, Sao
Tome and Principe, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tonga, Tuvalu, Uganda
8. „Israeli settlements in the Occupied Palestinian Territory, including East Jerusalem, and the
occupied Syrian Golan” (Așezările israeliene din teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul
de Est și Golanul sirian ocupat)
A/RES/70/89 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Austria,
Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Bhutan, Bolivia
(Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria,
Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo,
Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea,
Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia,
Fiji, Finland, France, Gabon, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea,
Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland,
Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s
Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mexico, Monaco, Mongolia,
Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand,
Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New Guinea, Peru, Philippines,
Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian Federation,

176 Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi
Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, South Africa,
Spain, Sri Lanka, Sudan, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the
former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey,
Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain
and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian
Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Central African Republic, Côte d’Ivoire, Honduras, Paraguay, Togo,
Vanuatu
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Benin, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial
Guinea, Gambia, Haiti, Madagascar, Mauritius, Rwanda, Sao Tome and Principe, Seychelles,
Somalia, South Sudan, Suriname, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tonga
A/RES/71/97 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic,
Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gambia, Georgia,
Germany, Ghana, Greece, Guatemala, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia,
Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia,
Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama,
Papua New Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of
Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the
Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore,
Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden,
Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, Timor-Leste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Ukraine,

177 United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of
Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia,
Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau, United
States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Côte d’Ivoire, Honduras, Paraguay, South Sudan, Togo
Nu au votat: Democratic Republic of the Congo, Equatorial Guinea, Gabon, Grenada, Guinea, Haiti,
Madagascar, Nauru, Rwanda, Sao Tome and Principe, Somalia, Swaziland (Eswatini after
19/04/2018), Tonga, Uganda, Vanuatu
A/RES/72/86 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic,
Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt,
El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Gambia,
Georgia, Germany, Greece, Guinea, Guyana, Haiti, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic
Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan,
Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia,
Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua,
Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of
Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint
Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone,
Singapore, Slovakia, Slovenia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden,
Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, Timor-Leste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, Ukraine,
United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of
Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia,
Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America

178 Abțineri: Australia, Cameroon, Guatemala, Honduras, Papua New Guinea, Paraguay, Rwanda,
Solomon Islands, South Sudan, Togo, Tuvalu, Vanuatu
Nu au votat: Benin, Chad, Comoros, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Ghana, Grenada,
Guinea-Bissau, Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Myanmar, Niger, Sao Tome and Principe,
Seychelles, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tonga
A/RES/73/98 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Austria,
Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Benin, Bhutan,
Bolivia (Plurinational State Of), Bosnia And Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chile, China, Colombia,
Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czechia, Democratic People'S Republic Of
Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Estonia, Ethiopia,
Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada, Guinea, Guinea-
Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic Of), Iraq, Ireland, Italy,
Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People'S Democratic Republic,
Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali,
Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique,
Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Norway, Oman, Pakistan, Panama,
Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic Of Korea, Republic Of Moldova,
Romania, Russian Federation, Saint Kitts And Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent And The Grenadines,
Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia,
Slovenia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab
Republic, Tajikistan, Thailand, The Former Yugoslav Republic Of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad
And Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom,
United Republic Of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic Of), Viet Nam,
Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States Of), Nauru, United
States
Abțineri: Australia, Cameroon, Cote D'Ivoire, Fiji, Guatemala, Haiti, Honduras, Liberia, Malawi,
Papua New Guinea, Rwanda, Solomon Islands, South Sudan, Togo, Vanuatu
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Burundi, Chad, Democratic Republic of the Congo, Dominica,
Equatorial Guinea, Eritrea, Kiribati, Madagascar, Myanmar, Nigeria, Palau, Sao Tome and Principe,
Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tonga, Tuvalu, Uganda
9. „Jerusalem” (Ierusalim)

179 A/RES/70/16 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Belgium, Belize, Benin, Bhutan,
Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba,
Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican
Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Finland, France, Gabon, Gambia,
Georgia, Germany, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Honduras,
Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan,
Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia,
Lebanon, Liberia, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar,
Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan,
Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania,
Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi
Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, Somalia,
South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan,
Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad and Tobago, Tunisia,
Turkey, Turkmenistan, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain
and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian
Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Panama, Papua New Guinea, Paraguay, South Sudan, Togo, Tonga
Nu au votat: Bahamas, Barbados, Burkina Faso, Burundi, Central African Republic, Comoros, Côte
d’Ivoire, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Fiji, Ghana, Haiti,
Kiribati, Lesotho, Madagascar, Malawi, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe,
Seychelles, Suriname, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Vanuatu
A/RES/71/25 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burundi, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Costa Rica, Croatia, Cuba,
Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican

180 Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gambia,
Georgia, Germany, Greece, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran
(Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein,
Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco,
Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Nepal, Netherlands, New Zealand,
Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar,
Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent
and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Singapore, Slovakia,
Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland,
Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste,
Togo, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Guatemala, Honduras, Panama, Papua New Guinea, Paraguay,
Vanuatu
Nu au votat: Botswana, Burkina Faso, Cabo Verde, Central African Republic, Congo, Côte d’Ivoire,
Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Gabon, Ghana, Grenada, Haiti,
Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Namibia, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome and
Principe, Seychelles, Sierra Leone, Somalia, South Sudan, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018),
Tonga, Tuvalu, Uganda
A/RES/72/15 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burundi, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Costa Rica, Croatia, Cuba,
Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gambia, Georgia,
Germany, Greece, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic
Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan,
Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia,

181 Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua,
Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of
Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the
Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Singapore, Slovakia, Slovenia,
Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian
Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste,
Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, United
States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Central African Republic, Honduras, Panama, Papua New Guinea,
Paraguay, South Sudan, Togo
Nu au votat: Botswana, Burkina Faso, Cabo Verde, Congo, Côte d’Ivoire, Democratic Republic of
the Congo, Djibouti, Dominica, Equatorial Guinea, Gabon, Ghana, Grenada, Guatemala, Haiti,
Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Namibia, Palau, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome
and Principe, Seychelles, Sierra Leone, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tonga,
Tuvalu, Uganda, Vanuatu
A/RES/73/22 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Antigua and Barbuda, Argentina, Armenia,
Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Belgium, Benin, Bhutan, Bolivia
(Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria,
Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Côte
d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark,
Djibouti, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Finland, France, Gambia, Georgia,
Germany, Greece, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic
Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan,
Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg,
Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia,
Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger,
Norway, Oman, Pakistan, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea,
Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines,
San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Singapore, Slovakia, Slovenia, Somalia,
South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic,

182 Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste, Trinidad and Tobago,
Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great
Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela
(Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Guatemala, Israel, Kiribati, Marshall Islands, Micronesia
(Federated States of), Nauru, Palau, Solomon Islands, United States of America
Abțineri: Cameroon, Central African Republic, Dominican Republic, Fiji, Honduras, Nigeria,
Panama, Papua New Guinea, Rwanda, Samoa, South Sudan, Togo, Tuvalu, Vanuatu
Nu au votat: Angola, Barbados, Belize, Burkina Faso, Democratic Republic of the Congo, Dominica,
Equatorial Guinea, Gabon, Ghana, Grenada, Haiti, Lesotho, Liberia, Madagascar, Myanmar, Saint
Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe, Sierra Leone, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tonga
10. „Oil slick on Lebanese shores” (Pată de petrol pe țărmul Libanului)
A/RES/70/194 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech
Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Democratic Republic of the Congo, Denmark,
Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland,
France, Gabon, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau,
Guyana, Haiti, Honduras, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq,
Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s
Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Madagascar, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico,
Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal, Netherlands,
New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Paraguay, Peru,
Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian
Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino,
Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands,
Somalia, South Africa, South Sudan, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland,
Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste,
Togo, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Tuvalu, Ukraine, United Arab Emirates, United

183 Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Vanuatu, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of),
United States of America
Abțineri: Cameroon, Papua New Guinea, Tonga
Nu au votat: Chad, Dominica, Equatorial Guinea, Gambia, Kiribati, Nauru, Palau, Rwanda, Sao Tome
and Principe, Seychelles, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Turkmenistan, Uganda
A/RES/71/218 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Antigua and Barbuda, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain,
Bangladesh, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Botswana, Brunei Darussalam, Burkina
Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Comoros, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Cuba,
Cyprus, Democratic People’s Republic of Korea, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El
Salvador, Eritrea, Ethiopia, Gambia, Guinea, GuineaBissau, Guyana, India, Indonesia, Iran (Islamic
Republic of), Iraq, Jamaica, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s
Democratic Republic, Lebanon, Libya, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Nicaragua, Niger, Nigeria, Oman, Pakistan,
Philippines, Qatar, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Saudi Arabia, Senegal, Seychelles,
Sierra Leone, Singapore, Somalia, South Africa, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Syrian Arab Republic,
Tajikistan, Thailand, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, United Arab
Emirates, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of),
Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Guatemala, Honduras, Hungary, Israel, Kiribati, Marshall
Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Republic of Moldova, Solomon Islands, United
States of America
Abțineri: "Albania, Andorra, Argentina, Armenia, Austria, Belarus, Belgium, Bosnia and
Herzegovina, Brazil, Bulgaria, Cameroon, Central African Republic, Colombia, Croatia, Czech
Republic, Denmark, Estonia, Fiji, Finland, France, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Iceland,
Ireland, Italy, Japan, Latvia, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Mexico, Monaco, Montenegro,
Netherlands, New Zealand, Norway, Palau, Panama, Papua New Guinea, Paraguay, Peru, Poland,
Portugal, Republic of Korea, Romania, Russian Federation, Rwanda, Samoa, San Marino, Serbia,
Slovakia, Slovenia, South Sudan, Spain, Sweden, Switzerland, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, Togo, Tonga, Ukraine, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, Vanuatu"

184 Nu au votat: Angola, Barbados, Belize, Burundi, Democratic Republic of the Congo, Dominica,
Equatorial Guinea, Gabon, Grenada, Haiti, Lesotho, Liberia, Madagascar, Mongolia, Myanmar, Saint
Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Timor-Leste, Tuvalu
A/RES/72/209 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus,
Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France,
Gambia, Georgia, Germany, Greece, Guinea, Guyana, Haiti, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran
(Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal,
Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Paraguay,
Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania,
Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa,
San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia,
Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian
Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste, Togo,
Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of
Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela
(Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of),
Nauru, United States of America
Abțineri: Cameroon, Democratic Republic of the Congo, Guatemala, Honduras, Mexico, Papua New
Guinea, Rwanda, Tonga, Vanuatu
Nu au votat: Dominica, Gabon, Ghana, Grenada, Guinea-Bissau, Kiribati, Myanmar, Palau, Sao Tome
and Principe, Somalia, South Sudan, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Turkmenistan, Tuvalu
A/RES/73/224 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua And Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,

185 Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State Of), Bosnia And Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chad, Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czechia, Democratic
People'S Republic Of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador,
Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia,
Germany, Ghana, Greece, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran
(Islamic Republic Of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People'S Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein,
Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal,
Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Palau, Panama,
Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic Of Korea, Republic Of Moldova,
Romania, Russian Federation, Saint Kitts And Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent And The Grenadines,
Samoa, San Marino, Sao Tome And Principe, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra
Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan,
Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, The Former Yugoslav
Republic Of Macedonia, Timor-Leste, Togo, Trinidad And Tobago, Tunisia, Turkey, Tuvalu, Uganda,
Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom, United Republic Of Tanzania, Uruguay,
Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic Of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States Of),
Nauru, United States
Abțineri: Cameroon, Cote D'Ivoire, Guatemala, Honduras, Papua New Guinea, Tonga, Vanuatu
Nu au votat: Comoros, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Grenada, Haiti, Kiribati,
Liberia, Myanmar, Rwanda, Somalia, South Sudan, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018),
Turkmenistan
11. „Operations of the United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in the Near
East” (Operațiunile Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru refugiații
palestinieni din Orientul Apropiat)
A/RES/70/85 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Australia,
Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Bhutan,
Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chad, Chile,
China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic

186 People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador,
Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada,
Guatemala, Guinea, GuineaBissau, Guyana, Honduras, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran
(Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia,
Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama,
Papua New Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of
Moldova, Romania, Russian Federation, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent
and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore,
Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Swaziland, Sweden,
Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, Timor-Leste, Togo, Tonga, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu,
Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland,
United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam,
Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau, United
States of America
Abțineri: Cameroon, Côte d’Ivoire, Nauru, Paraguay, Vanuatu
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Benin, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial
Guinea, Gambia, Haiti, Madagascar, Sao Tome and Principe, Seychelles, Somalia, South Sudan,
Suriname
A/RES/71/93 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana,
Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African
Republic, Chad, Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic,
Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gambia, Georgia,
Germany, Ghana, Greece, Guatemala, GuineaBissau, Guyana, Honduras, Hungary, Iceland, India,
Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya,
Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia,

187 Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Mexico, Monaco, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal,
Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Papua New Guinea,
Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania,
Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa,
San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia,
Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian
Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Togo,
Tonga, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Ukraine, United Arab Emirates,
United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay,
Uzbekistan, Vanuatu, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau, United
States of America
Abțineri: Cameroon, Côte d’Ivoire, Nauru, Paraguay, South Sudan
Nu au votat: Comoros, Democratic Republic of the Congo, Equatorial Guinea, Gabon, Grenada,
Guinea, Haiti, Madagascar, Mongolia, Panama, Rwanda, Sao Tome and Principe, Somalia, Swaziland
(Eswatini after 19/04/2018), Uganda
A/RES/72/82 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil,
Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African
Republic, Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech
Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France,
Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Greece, Guinea, Guyana, Haiti, Honduras, Hungary, Iceland,
India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan,
Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius,
Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands,
New Zealand, Nicaragua, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New Guinea, Peru,
Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian
Federation, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa,
San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, South

188 Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan,
Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste, Togo, Tonga, Trinidad and
Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau, United
States of America
Abțineri: Cameroon, Guatemala, Nauru, Paraguay, Solomon Islands, South Sudan, Vanuatu
Nu au votat: Benin, Chad, Comoros, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Ghana, Grenada,
Guinea-Bissau, Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Myanmar, Niger, Sao Tome and Principe,
Seychelles, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
A/RES/73/94 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua And Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State Of), Bosnia And Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czechia, Democratic
People'S Republic Of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador,
Estonia, Ethiopia, Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada,
Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Haiti, Honduras, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic
Republic Of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan,
Lao People'S Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia,
Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger,
Norway, Oman, Pakistan, Panama, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic Of
Korea, Republic Of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts And Nevis, Saint Lucia, Saint
Vincent And The Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles,
Singapore, Slovakia, Slovenia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden,
Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, The Former Yugoslav Republic Of
Macedonia, Timor-Leste, Togo, Tonga, Trinidad And Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan,
Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom, United Republic Of Tanzania, ,Uruguay,
Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic Of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States Of), United States

189 Abțineri: Australia, Cameroon, Cote D'Ivoire, Fiji, Guatemala, Malawi, Nauru, Papua New Guinea,
Rwanda, Solomon Islands, South Sudan, Vanuatu
Nu au votat: Chad, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Eritrea,
Kiribati, Liberia, Madagascar, Myanmar, Nigeria, Palau, Sao Tome and Principe, Sierra Leone,
Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Uganda
12. „Palestine refugees’ properties and their revenues” (Proprietățile refugiaților palestinieni și
veniturile lor)
A/RES/70/86 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Australia,
Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Bhutan,
Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cambodia, Central African Republic, Chad, Chile, China,
Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic
People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador,
Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada,
Guatemala, Guinea, GuineaBissau, Guyana, Honduras, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran
(Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia,
Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama,
Papua New Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of
Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the
Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia,
Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Swaziland, Sweden, Switzerland,
Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-
Leste, Togo, Tonga, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine,
United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of
Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia,
Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Cameroon, Côte d’Ivoire, Paraguay, Vanuatu

190 Nu au votat: Antigua and Barbuda, Benin, Cabo Verde, Democratic Republic of the Congo, Dominica,
Equatorial Guinea, Gambia, Haiti, Madagascar, Rwanda, Sao Tome and Principe, Seychelles,
Somalia, South Sudan, Suriname
A/RES/71/94 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana,
Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African
Republic, Chad, Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic,
Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gambia, Georgia,
Germany, Ghana, Greece, Guatemala, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia,
Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Mexico, Monaco, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal,
Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New
Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova,
Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines,
Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia,
Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland,
Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-
Leste, Tonga, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Ukraine, United Arab
Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania,
Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau, South
Sudan, United States of America
Abțineri: Cameroon, Côte d’Ivoire, Honduras, Paraguay, Togo
Nu au votat: Comoros, Democratic Republic of the Congo, Equatorial Guinea, Gabon, Grenada,
Guinea, Haiti, Madagascar, Mongolia, Nauru, Rwanda, Sao Tome and Principe, Somalia, Swaziland
(Eswatini after 19/04/2018), Uganda, Vanuatu
A/RES/72/83 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,

191 Belgium, Belize, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil,
Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African
Republic, Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech
Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France,
Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Greece, Guinea, Guyana, Haiti, Hungary, Iceland, India,
Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius,
Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New
Zealand, Nicaragua, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New Guinea, Peru,
Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian
Federation, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa,
San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, South
Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan,
Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Tonga, Trinidad and Tobago,
Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of
Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela
(Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Cameroon, Guatemala, Honduras, Mexico, Paraguay, Solomon Islands, South Sudan, Togo,
Vanuatu
Nu au votat: Benin, Chad, Comoros, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Ghana, Grenada,
Guinea-Bissau, Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Myanmar, Niger, Sao Tome and Principe,
Seychelles, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
A/RES/73/95 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua And Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State Of), Bosnia And Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czechia, Democratic
People'S Republic Of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador,
Estonia, Ethiopia, Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada,

192 Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Haiti, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic
Of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao
People'S Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Monaco, Mongolia,
Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger,
Norway, Oman, Pakistan, Panama, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic Of
Korea, Republic Of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts And Nevis, Saint Lucia, Saint
Vincent And The Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles,
Singapore, Slovakia, Slovenia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden,
Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, The Former Yugoslav Republic Of
Macedonia, Timor-Leste, Tonga, Trinidad And Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Ukraine,
United Arab Emirates, United Kingdom, United Republic Of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic Of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States Of), Nauru, United
States
Abțineri: Australia, Cameroon, Cote D'Ivoire, Fiji, Guatemala, Honduras, Malawi, Mexico, Papua
New Guinea, Rwanda, Solomon Islands, South Sudan, Togo, Vanuatu
Nu au votat: Chad, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Eritrea,
Kiribati, Liberia, Madagascar, Myanmar, Nigeria, Palau, Sao Tome and Principe, Sierra Leone,
Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Uganda
13. „Peaceful settlement of the question of Palestine” (Rezolvarea pașnică a chestiunii Palestinei)
A/RES/70/15 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Belgium, Belize, Benin, Bhutan,
Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica,
Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti,
Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France,
Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana,
Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan,
Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia,
Lebanon, Liberia, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar,
Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan,

193 Panama, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova,
Romania, Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino,
Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands,
Somalia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic,
Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Togo, Trinidad and
Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom
of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Viet Nam,
Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Honduras, Papua New Guinea, Paraguay, South Sudan, Tonga
Nu au votat: Bahamas, Barbados, Burundi, Central African Republic, Comoros, Côte d’Ivoire,
Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Ghana, Haiti, Kiribati, Lesotho,
Madagascar, Malawi, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe, Seychelles, Suriname,
Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Vanuatu, Venezuela (Bolivarian Republic of)
A/RES/71/23 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros,
Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea,
Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia,
Fiji, Finland, France, Gambia, Georgia, Germany, Greece, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau,
Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica,
Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia,
Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar,
Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama,
Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania,
Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi
Arabia, Senegal, Serbia, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri
Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the
former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste, Togo, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey,
Turkmenistan, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern

194 Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet
Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Honduras, Papua New Guinea, Paraguay, Tonga, Vanuatu
Nu au votat: Botswana, Central African Republic, Congo, Côte d’Ivoire, Democratic Republic of the
Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Gabon, Ghana, Grenada, Haiti, Kiribati, Liberia, Madagascar,
Malawi, Namibia, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe, Seychelles, Sierra Leone,
Somalia, South Sudan, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Uganda
A/RES/72/14 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Austria,
Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Belgium, Belize, Bhutan, Bolivia (Plurinational
State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso,
Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros,
Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s
Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial
Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Ghana,
Greece, Guatemala, Guinea, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of),
Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s
Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg,
Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro,
Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Nigeria, Norway,
Oman, Pakistan, Panama, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of
Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the
Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore,
Slovakia, Slovenia, Somalia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland,
Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Togo,
Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Solomon
Islands, United States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Fiji, Honduras, Papua New Guinea, Paraguay, South Sudan, Tonga

195 Nu au votat: Antigua and Barbuda, Barbados, Benin, Democratic Republic of the Congo, Dominica,
Grenada, Guinea-Bissau, Haiti, Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Myanmar, Niger, Palau,
Rwanda, Sao Tome and Principe, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Timor-Leste, Tuvalu,
Vanuatu
A/RES/73/19 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Antigua and Barbuda, Argentina, Armenia,
Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Belgium, Benin, Bhutan, Bolivia
(Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria,
Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chad, Chile, China,
Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic
People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador,
Eritrea, Estonia, Ethiopia, Finland, France, Gambia, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Guinea,
Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland,
Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic
Republic, Latvia, Lebanon, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi, Malaysia,
Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco,
Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway,
Oman, Pakistan, Panama, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea,
Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines,
Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia,
Slovenia, Somalia, South Africa, South Sudan, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden,
Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, Timor-Leste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, Ukraine,
United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of
Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia,
Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Kiribati, Marshall, Islands, Micronesia (Federated States
of), Nauru, United States of America
Abțineri: Cameroon, Côte d’Ivoire, Fiji, Guatemala, Honduras, Palau, Papua New Guinea, Rwanda,
Solomon Islands, Togo, Tonga, Vanuatu
Nu au votat: Angola, Barbados, Belize, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial
Guinea, Gabon, Grenada, Haiti, Lesotho, Liberia, Madagascar, Myanmar, Saint Kitts and Nevis, Sao
Tome and Principe, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu

196 14.„Permanent sovereignty of the Palestinian people in the Occupied Palestinian Territory, including
East Jerusalem, and of the Arab population in the occupied Syrian Golan over their natural resources”
(Suveranitate permanentă a poporului palestinian în teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv
Ierusalimul de Est, și a populației arabe în Golanul sirian ocupat asupra resurselor lor naturale)
A/RES/70/225 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chile, China,
Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic
People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El
Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Georgia, Germany, Ghana, Greece,
Grenada, Guatemala, Guinea, GuineaBissau, Guyana, Haiti, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran
(Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar,
Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan,
Panama, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova,
Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines,
Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia,
Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian
Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste,
Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), United States of
America
Abțineri: Australia, Cameroon, Côte d’Ivoire, Honduras, Papua New Guinea, Paraguay, South Sudan,
Togo, Tonga, Vanuatu
Nu au votat: Botswana, Chad, Democratic Republic of the Congo, Equatorial Guinea, Gambia,
Kiribati, Nauru, Palau, Rwanda, Sao Tome and Principe, Seychelles, Somalia, Swaziland (Eswatini
after 19/04/2018), Uganda
A/RES/71/247 (2016)

197 Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chad, Chile,
China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic
People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El
Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Georgia, Germany, Ghana, Greece,
Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Haiti, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran
(Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar,
Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan,
Panama, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova,
Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines,
Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia,
Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland,
Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-
Leste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab
Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania,
Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Côte d’Ivoire, Democratic Republic of the Congo, Honduras, Papua
New Guinea, Paraguay, South Sudan, Togo, Tonga, Vanuatu
Nu au votat: Burundi, Equatorial Guinea, Gambia, Rwanda, Sao Tome and Principe, Somalia,
Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
A/RES/72/240 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus,
Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic,

198 Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France,
Gambia, Georgia, Germany, Greece, Guinea, Guyana, Haiti, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran
(Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal,
Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Peru,
Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian
Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino,
Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon
Islands, Somalia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian
Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste,
Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, United
States of America
Abțineri: Australia, Cameroon, Democratic Republic of the Congo, Guatemala, Honduras, Mexico,
Papua New Guinea, Paraguay, Togo, Tonga, Vanuatu
Nu au votat: Dominica, Gabon, Ghana, Grenada, Guinea-Bissau, Kiribati, Myanmar, Palau, Rwanda,
Sao Tome and Principe, South Sudan, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu
A/RES/73/255 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua And Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State Of), Bosnia And Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chile, China,
Colombia, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czechia, Democratic People'S Republic Of
Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea,
Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Ghana, Greece,
Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic Of), Iraq,
Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People'S
Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg,
Madagascar, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Monaco, Mongolia,
Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger,

199 Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar,
Republic Of Korea, Republic Of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts And Nevis,
Saint Lucia, Saint Vincent And The Grenadines, San Marino, Sao Tome And Principe, Saudi Arabia,
Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, South Africa, Spain, Sri
Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, The
Former Yugoslav Republic Of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad And Tobago, Tunisia, Turkey,
Turkmenistan, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom, United Republic Of
Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic Of), Viet Nam, Yemen, Zambia,
Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Kiribati, Marshall Islands, Micronesia (Federated States Of), Nauru,
United States
Abțineri: Australia, Cameroon, Chad, Cote D'Ivoire, Guatemala, Honduras, Mexico, Papua New
Guinea, Samoa, Togo, Tonga, Tuvalu, Vanuatu
Nu au votat: Burundi, Comoros, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Grenada, Haiti,
Liberia, Myanmar, Palau, Rwanda, Solomon Islands, Somalia, South Sudan, Swaziland (Eswatini
after 19/04/2018)
15. „Persons displaced as a result of the June 1967 and subsequent hostilities” (Persoanele strămutate
ca urmare a ostilităților din iunie 1967 și a celor ulterioare)
A/RES/70/84 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Australia,
Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Bhutan,
Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros,
Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea,
Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia,
Fiji, Finland, France, Gabon, Georgia, Germany, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-
Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy,
Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic
Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi,
Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro,
Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger,
Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal,
Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis,
Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia,

200 Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka,
Sudan, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav
Republic of Macedonia, TimorLeste, Togo, Tonga, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey,
Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain
and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Vanuatu, Venezuela
(Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Cameroon, Central African Republic, Côte d’Ivoire, Ghana, Honduras, Liberia, Paraguay
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Benin, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial
Guinea, Gambia, Haiti, Madagascar, Rwanda, Sao Tome and Principe, Seychelles, Somalia, South
Sudan, Suriname, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
A/RES/71/92 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana,
Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African
Republic, Chad, Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic,
Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gambia, Georgia,
Germany, Ghana, Greece, Guatemala, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia,
Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Mexico, Monaco, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal,
Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New
Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova,
Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines,
Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia,
Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland,
Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-
Leste, Tonga, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Ukraine, United Arab
Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania,

201 Uruguay, Uzbekistan, Vanuatu, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia,
Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau, United
States of America
Abțineri: Cameroon, Côte d’Ivoire, Honduras, Paraguay, South Sudan, Togo
Nu au votat: Comoros, Democratic Republic of the Congo, Equatorial Guinea, Gabon, Grenada,
Guinea, Haiti, Madagascar, Mongolia, Nauru, Rwanda, Sao Tome and Principe, Somalia, Swaziland
(Eswatini after 19/04/2018), Uganda
A/RES/72/81 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil,
Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African
Republic, Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech
Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France,
Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Greece, Guinea, Guyana, Haiti, Hungary, Iceland, India,
Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius,
Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New
Zealand, Nicaragua, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Peru, Philippines, Poland, Portugal,
Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Rwanda, Saint Kitts
and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal,
Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan,
Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav
Republic of Macedonia, Timor-Leste, Tonga, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan,
Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern
Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet
Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Cameroon, Guatemala, Honduras, Mexico, Papua New Guinea, Paraguay, Solomon Islands,
South Sudan, Togo, Vanuatu

202 Nu au votat: Benin, Chad, Comoros, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Ghana, Grenada,
Guinea-Bissau, Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Myanmar, Niger, Sao Tome and Principe,
Seychelles, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
A/RES/73/93 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua And Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State Of), Bosnia And Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czechia, Democratic
People'S Republic Of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador,
Estonia, Ethiopia, Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada,
Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Haiti, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic
Of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao
People'S Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg,
Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco,
Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Norway, Oman,
Pakistan, Panama, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic Of Korea, Republic
Of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts And Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent And
The Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Singapore, Slovakia,
Slovenia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab
Republic, Tajikistan, Thailand, The Former Yugoslav Republic Of Macedonia, Timor-Leste, Tonga,
Trinidad And Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom, United Republic Of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic Of),
Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States Of), Nauru, United
States
Abțineri: Australia, Cameroon, Cote D'Ivoire, Fiji, Guatemala, Honduras, Malawi, Mexico, Papua
New Guinea, Rwanda, Solomon Islands, Togo, Vanuatu
Nu au votat: Chad, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Eritrea,
Kiribati, Lesotho, Liberia, Madagascar, Myanmar, Nigeria, Palau, Sao Tome and Principe, Sierra
Leone, Somalia, South Sudan, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Uganda
16. „Special information program on the question of Palestine of the Department of Public
Information of the Secretariat” (Programul de informare specială al Departamentului de Informare
Publică al Secretariatului asupra chestiunii Palestinei)

203 A/RES/70/14 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Belgium, Belize, Benin, Bhutan,
Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Congo, Costa Rica,
Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti,
Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France,
Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana,
Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan,
Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia,
Lebanon, Liberia, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar,
Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan,
Panama, Papua New Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic
of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa,
San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon
Islands, Somalia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic,
Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste, Trinidad and Tobago,
Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great
Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Viet Nam, Yemen,
Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau,
United States of America
Abțineri: Cameroon, Honduras, Nauru, Paraguay, South Sudan, Togo, Tonga
Nu au votat: Bahamas, Barbados, Burundi, Central African Republic, Comoros, Côte d’Ivoire,
Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Ghana, Haiti, Kiribati, Lesotho,
Madagascar, Malawi, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe, Seychelles, Suriname,
Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Vanuatu, Venezuela (Bolivarian Republic of)
A/RES/71/22 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros,
Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea,

204 Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia,
Fiji, Finland, France, Gambia, Georgia, Germany, Greece, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau,
Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica,
Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia,
Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar,
Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama,
Papua New Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of
Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San
Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, South
Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan,
Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste, Trinidad and Tobago, Tunisia,
Turkey, Turkmenistan, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and
Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian
Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau,
United States of America
Abțineri: Cameroon, Honduras, Nauru, Paraguay, Togo, Tonga, Vanuatu
Nu au votat: Botswana, Central African Republic, Congo, Côte d’Ivoire, Democratic Republic of the
Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Gabon, Ghana, Grenada, Haiti, Kiribati, Liberia, Madagascar,
Malawi, Namibia, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe, Seychelles, Sierra Leone,
Somalia, South Sudan, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Uganda
A/RES/72/12 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Austria,
Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Belgium, Belize, Bhutan, Bolivia (Plurinational
State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso,
Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros,
Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s
Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial
Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Ghana,
Greece, Guatemala, Guinea, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of),
Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s
Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg,
Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco,

205 Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Nigeria, Norway, Oman,
Pakistan, Panama, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Republic of Korea, Republic of Moldova,
Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines,
Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia,
Slovenia, Somalia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian
Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Trinidad and
Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom
of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela
(Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of),
Nauru, Solomon Islands, United States of America
Abțineri: Cameroon, Honduras, Mexico, Papua New Guinea, Paraguay, South Sudan, Togo, Tonga
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Barbados, Benin, Democratic Republic of the Congo, Dominica,
Grenada, Guinea-Bissau, Haiti, Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Myanmar, Niger, Palau,
Qatar, Rwanda, Sao Tome and Principe, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Timor-Leste, Tuvalu,
Vanuatu
A/RES/73/20 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Antigua and Barbuda, Argentina, Armenia,
Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Belgium, Benin, Bhutan, Bolivia
(Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria,
Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica,
Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea,
Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia,
Finland, France, Gambia, Georgia, Germany, Greece, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary,
Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan,
Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia,
Lebanon, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal,
Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Paraguay,
Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania,
Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, San Marino, Saudi Arabia,
Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Somalia, South Africa,
Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan,
Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad and Tobago, Tunisia,

206 Turkey, Turkmenistan, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain
and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian
Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Guatemala, Israel, Marshall, Islands, Micronesia (Federated
States of), Nauru, United States of America
Abțineri: Cameroon, Central African Republic, Fiji, Honduras, Mexico, Palau, Papua New Guinea,
Rwanda, Samoa, Solomon Islands, South Sudan, Togo, Tonga, Vanuatu
Nu au votat: Angola, Barbados, Belize, Burundi, Democratic Republic of the Congo, Dominica,
Equatorial Guinea, Gabon, Ghana, Grenada, Haiti, Lesotho, Liberia, Madagascar, Myanmar, Saint
Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu
17. „Status of Jerusalem” (Statutul Ierusalimului)
A/RES/ES‑10/L.22 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Armenia, Austria, Azerbaijan,
Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Bolivia, Botswana, Brazil, Brunei,
Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Comoros, Congo,
Costa Rica, Cote d'Ivoire, Cuba, Cyprus, Democratic People's Republic of Korea (North Korea),
Denmark, Djibouti, Dominica, Ecuador, Egypt, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Finland, France, Gabon,
Gambia, Germany, Ghana, Greece, Grenada, Guinea, Guyana, Iceland, India, Indonesia, Iran, Iraq,
Ireland, Italy, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kuwait, Kyrgyzstan, Laos, Lebanon, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Monaco, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New
Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Papua New Guinea, Peru, Portugal,
Qatar, Republic of Korea (South Korea), Russia, Saint Vincent and the Grenadines, Saudi Arabia,
Senegal, Serbia, Seychelles, Singapore, Slovakia, Slovenia, Somalia, South Africa, Spain, Sri Lanka,
Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syria, Tajikistan, Thailand, The Former Yugoslav Republic
of Macedonia, Tunisia, Turkey, United Arab Emirates, United Kingdom, United Republic of
Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela, Vietnam, Yemen, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Guatemala, Honduras, Israel, Marshall Islands, Micronesia, Nauru, Palau, Togo,
United States
Abțineri: Antigua-Barbuda, Argentina, Australia, Bahamas, Benin, Bhutan, Bosnia-Herzegovina,
Cameroon, Canada, Colombia, Croatia, Czech Republic, Dominican Republic, Equatorial Guinea,
Fiji, Haiti, Hungary, Jamaica, Kiribati, Latvia, Lesotho, Malawi, Mexico, Panama, Paraguay,
Philippines, Poland, Romania, Rwanda, Solomon Islands, South Sudan, Trinidad-Tobago, Tuvalu,
Uganda, Vanuatu

207 Nu au votat: Central African Republic, Democratic Republic of the Congo, El Salvador, Georgia,
Guinea-Bissau, Kenya, Mongolia, Myanmar, Republic of Moldova, Saint Kitts and Nevis, Saint
Lucia, Samoa, San Marino, Sao Tome and Principe, Sierra Leone, Swaziland (Eswatini after
19/04/2018), Timor-Leste, Tonga, Turkmenistan, Ukraine, Zambia
18. „The occupied Syrian Golan” (Golanul sirian ocupat)
A/RES/70/91 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Australia,
Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Bhutan,
Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros,
Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea,
Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia,
Fiji, Finland, France, Gabon, Georgia, Germany, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-
Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy,
Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic
Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi,
Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro,
Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger,
Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Papua New Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal,
Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis,
Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia,
Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka,
Sudan, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav
Republic of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu,
Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland,
United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam,
Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Israel
Abțineri: Cameroon, Canada, Central African Republic, Côte d’Ivoire, Ghana, Honduras, Liberia,
Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau, Paraguay, Togo, Tonga, United
States of America, Vanuatu
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Benin, Cyprus, Democratic Republic of the Congo, Dominica,
Equatorial Guinea, Gambia, Haiti, Madagascar, Rwanda, Sao Tome and Principe, Seychelles,
Somalia, South Sudan, Suriname, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)

208 A/RES/71/99 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana,
Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China,
Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic
People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El
Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gambia, Georgia, Germany, Ghana,
Greece, Guatemala, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic
Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia,
Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Papua New
Guinea, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova,
Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines,
Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia,
Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland,
Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-
Leste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Ukraine, United Arab Emirates,
United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay,
Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Israel
Abțineri: Cameroon, Canada, Central African Republic, Côte d’Ivoire, Honduras, Marshall Islands,
Micronesia (Federated States of), Palau, Panama, Paraguay, South Sudan, Togo, Tonga, United States
of America, Vanuatu
Nu au votat: Burundi, Democratic Republic of the Congo, Equatorial Guinea, Gabon, Grenada,
Guinea, Haiti, Madagascar, Nauru, Rwanda, Sao Tome and Principe, Somalia, Swaziland (Eswatini
after 19/04/2018), Uganda
A/RES/72/88 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil,
Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chile,

209 China, Colombia, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic,
Democratic People’s Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt,
El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Gambia,
Georgia, Germany, Greece, Guinea, Guyana, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic
Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao
People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Monaco, Mongolia,
Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua,
Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea,
Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent
and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore,
Slovakia, Slovenia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian
Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste,
Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United
Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Israel, Palau
Abțineri: Cameroon, Canada, Guatemala, Honduras, Kenya, Marshall Islands, Mexico, Micronesia
(Federated States of), Nauru, Panama, Papua New Guinea, Paraguay, Rwanda, Solomon Islands,
South Sudan, Togo, Tonga, Tuvalu, United States of America, Vanuatu
Nu au votat: Benin, Burundi, Chad, Comoros, Democratic Republic of the Congo, Dominica, Ghana,
Grenada, Guinea-Bissau, Haiti, Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi, Myanmar, Niger, Sao Tome
and Principe, Seychelles, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
A/RES/73/100 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Argentina, Armenia, Austria,
Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize, Bhutan, Bolivia
(Plurinational State Of), Bosnia And Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria,
Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica,
Croatia, Cuba, Cyprus, Czechia, Democratic People'S Republic Of Korea, Denmark, Djibouti,
Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Estonia, Ethiopia, Finland, France, Gabon,
Gambia, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary, Iceland,
India, Indonesia, Iran (Islamic Republic Of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan,
Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People'S Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius,

210 Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New
Zealand, Nicaragua, Niger, Norway, Oman, Pakistan, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal,
Qatar, Republic Of Korea, Republic Of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts And
Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent And The Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal,
Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, South Africa, Spain, Sri Lanka,
Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, The Former
Yugoslav Republic Of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad And Tobago, Tunisia, Turkey,
Turkmenistan, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom, United Republic Of Tanzania,
Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic Of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Israel, United States
Abțineri: Australia, Cameroon, Canada, Central African Republic, Cote D'Ivoire, Fiji, Guatemala,
Haiti, Honduras, Liberia, Marshall Islands, Mexico, Micronesia (Federated States Of), Nauru,
Panama, Papua New Guinea, Rwanda, Solomon Islands, South Sudan, Togo, Tonga, Vanuatu
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Benin, Burundi, Chad, Democratic Republic of the Congo,
Dominica, Equatorial Guinea, Eritrea, Grenada, Kiribati, Madagascar, Malawi, Myanmar, Nigeria,
Palau, Sao Tome and Principe, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Uganda
19. „The right of the Palestinian people to self-determination” (Dreptul poporului palestinian la auto-
determinare)
A/RES/70/141 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana,
Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African
Republic, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba,
Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Democratic Republic of the
Congo, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea,
Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada,
Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Haiti, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic
Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar,
Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan,
Panama, Papua New Guinea, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea,

211 Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent
and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore,
Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, Somalia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname,
Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, Timor-Leste, Togo, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu,
Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland,
United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Vanuatu, Venezuela (Bolivarian Republic of),
Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Cameroon, Honduras, South Sudan, Tonga
Nu au votat: Equatorial Guinea, Rwanda, Sao Tome and Principe, Seychelles, Swaziland (Eswatini
after 19/04/2018)
A/RES/71/184 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana,
Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African
Republic, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech
Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Democratic Republic of the Congo, Denmark,
Djibouti, Dominica, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea,
Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Guatemala,
Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Haiti, Honduras, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic
Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania,
Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia,
Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama,
Papua New Guinea, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea,
Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent
and the Grenadines, Samoa, San Marino, Sao Tome and Principe, Saudi Arabia, Senegal, Serbia,
Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, Somalia, South Africa,
Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan,
Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Togo, Trinidad and Tobago,

212 Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of
Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Vanuatu,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Cameroon, Côte d’Ivoire, South Sudan, Tonga
Nu au votat: Gambia, Grenada, Malawi, Rwanda, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
A/RES/72/160 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana,
Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African
Republic, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba,
Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea, Democratic Republic of the
Congo, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial
Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Ghana,
Greece, Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Haiti, Hungary, Iceland, India,
Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia,
Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama,
Papua New Guinea, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea,
Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent
and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone,
Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, Somalia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan,
Suriname, Swaziland, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former
Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan,
Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern
Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Vanuatu, Venezuela (Bolivarian Republic
of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Nauru, Palau,
United States of America
Abțineri: Cameroon, Honduras, Togo, Tonga

213 Nu au votat: Kiribati, Lesotho, Myanmar, Rwanda, Sao Tome and Principe, South Sudan
A/RES/73/158 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua And Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belgium, Belize,
Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State Of), Bosnia And Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Czechia,
Democratic People'S Republic Of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France,
Gabon, Gambia, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau,
Guyana, Haiti, Hungary, Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic Of), Iraq, Ireland, Italy,
Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People'S Democratic Republic,
Latvia, Lebanon, Lesotho, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Malaysia,
Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco,
Mozambique, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway,
Oman, Pakistan, Panama, Papua New Guinea, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar,
Republic Of Korea, Republic Of Moldova, Romania, Russian Federation, Rwanda, Saint Kitts And
Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent And The Grenadines, Samoa, San Marino, Sao Tome And Principe,
Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon
Islands, Somalia, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian
Arab Republic, Tajikistan, Thailand, The Former Yugoslav Republic Of Macedonia, Timor-Leste,
Trinidad And Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab
Emirates, United Kingdom, United Republic Of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela
(Bolivarian Republic Of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States Of), Nauru, United
States
Abțineri: Australia, Cameroon, Cote D'Ivoire, Honduras, Kiribati, Liberia, Palau, South Sudan, Togo,
Tonga, Vanuatu
Nu au votat: Democratic Republic of the Congo, Malawi, Myanmar, Swaziland (Eswatini after
19/04/2018)
20. „The risk of nuclear proliferation in the Middle East” (Riscul proliferării armelor nucleare în
Orientul Mijlociu)
A/RES/70/70 (2015)

214 Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belize, Benin,
Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Brazil, Brunei Darussalam,
Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic, Chad, Chile,
China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Democratic People’s
Republic of Korea, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador,
Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Fiji, Finland, Gabon, Gambia, Georgia, Ghana, Greece, Grenada,
Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Iceland, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq,
Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao
People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya, Liechtenstein, Madagascar,
Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Marshall Islands, Mauritania, Mauritius, Mexico,
Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal, New Zealand,
Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Papua New Guinea, Paraguay, Peru, Philippines,
Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Saint Kitts
and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal,
Serbia, Seychelles, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka,
Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former
Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste, Togo, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda,
Ukraine, United Arab Emirates, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Vanuatu,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Micronesia (Federated States of), Palau, United States of America
Abțineri: Australia, Belgium, Cameroon, Côte d’Ivoire, Czech Republic, Ethiopia, France, Germany,
Honduras, Hungary, India, Lithuania, Luxembourg, Monaco, Netherlands, Panama, Poland, Rwanda,
Swaziland, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
Nu au votat: Botswana, Democratic Republic of the Congo, Haiti, Montenegro, Nauru, Sao Tome and
Principe, Sierra Leone, Somalia, South Sudan, Tonga, Trinidad and Tobago, Tuvalu
A/RES/71/83 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Benin, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Canada, Chad, Chile, China,
Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic,
Democratic Republic of the Congo, Denmark, Djibouti, Dominica, Dominican Republic, Ecuador,
Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Georgia, Germany, Ghana,

215 Greece, Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Haiti, Honduras, Hungary, Iceland,
Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya,
Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia,
Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia,
Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Papua New Guinea,
Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova,
Romania, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines,
Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia,
Solomon Islands, Somalia, South Africa, South Sudan, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden,
Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, Timor-Leste, Togo, Tonga, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu,
Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland,
United Republic of Tanzania, United States of America, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian
Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: India, Israel, Palau
Abțineri: Bhutan, Malawi, Pakistan, Panama
Nu au votat: Botswana, Cameroon, Central African Republic, Democratic People's Republic of Korea
(North Korea), Equatorial Guinea, Gabon, Gambia, Marshall Islands, Mauritius, Micronesia
(Federated States of), Nauru, Rwanda, Sao Tome and Principe, Seychelles, Swaziland (Eswatini after
19/04/2018), Vanuatu
A/RES/72/67 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus,
Belgium, Belize, Benin, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil,
Brunei Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Canada, Central African
Republic, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba,
Cyprus, Czech Republic, Democratic Republic of the Congo, Denmark, Djibouti, Dominican
Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland,
France, Gabon, Gambia, Germany, Ghana, Greece, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana,
Haiti, Honduras, Hungary, Iceland, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica,
Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia,
Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Malawi,
Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius, Mexico, Monaco, Mongolia, Montenegro,

216 Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Nigeria,
Norway, Oman, Panama, Papua New Guinea, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar,
Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Rwanda, Saint Kitts and
Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino, Saudi Arabia, Senegal,
Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, Somalia, South Africa, Spain,
Sri Lanka, Sudan, Suriname, Swaziland, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan,
Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, TimorLeste, Togo, Trinidad and Tobago,
Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of
Great Britain and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, United States of America, Uruguay,
Uzbekistan, Vanuatu, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: India, Israel, Pakistan
Abțineri: Bhutan, Nauru
Nu au votat: Burundi, Cameroon, Democratic People's Republic of Korea (North Korea), Dominica,
Georgia, Grenada, Kiribati, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Niger, Palau, Sao
Tome and Principe, Seychelles, South Sudan, Tonga
A/RES/73/83 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina,
Armenia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belize, Benin,
Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Central African Republic,
Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica, Croatia, Cuba, Cyprus, Democratic People’s
Republic of Korea, Democratic Republic of the Congo, Djibouti, Dominica, Dominican Republic,
Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Eritrea, Estonia, Fiji, Finland, Gabon, Gambia,
Ghana, Greece, Grenada, Guatemala, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Honduras, Iceland, Indonesia,
Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Jamaica, Japan, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia, Lebanon, Lesotho, Liberia, Libya,
Liechtenstein, Madagascar, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta, Mauritania, Mauritius,
Mexico, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nauru, Nepal, New
Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Papua New Guinea, Paraguay, Peru,
Philippines, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Russian Federation, Saint
Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, San Marino, Sao Tome and
Principe, Saudi Arabia, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia,
Solomon Islands, South Africa, Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian
Arab Republic, Tajikistan, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Togo,

217 Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, Ukraine, United Arab
Emirates, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Vanuatu, Venezuela (Bolivarian
Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau, United
States of America
Abțineri: Australia, Belgium, Cameroon, Côte d’Ivoire, Czech Republic, Denmark, Ethiopia, France,
Georgia, Germany, Hungary, India, Italy, Lithuania, Luxembourg, Monaco, Netherlands, Panama,
Poland, Romania, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
Nu au votat: Chad, Haiti, Kiribati, Rwanda, Somalia, South Sudan, Swaziland (Eswatini after
19/04/2018), Tonga
21. „The Syrian Golan” (Golanul sirian)
A/RES/70/17 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina, Armenia, Azerbaijan,
Bahrain, Bangladesh, Belarus, Belize, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Botswana, Brazil,
Brunei Darussalam, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Congo,
Costa Rica, Cuba, Democratic People’s Republic of Korea, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador,
Egypt, El Salvador, Eritrea, Ethiopia, Gabon, Gambia, Grenada, Guatemala, Guinea, GuineaBissau,
Guyana, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jamaica, Jordan, Kazakhstan, Kenya,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Lebanon, Libya, Malaysia, Maldives, Mali,
Mauritania, Mauritius, Mexico, Mongolia, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia, Nepal,
Nicaragua, Niger, Nigeria, Oman, Pakistan, Papua New Guinea, Peru, Philippines, Qatar, Russian
Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, Saudi Arabia, Senegal, Sierra
Leone, Singapore, Solomon Islands, Somalia, South Africa, Sri Lanka, Sudan, Syrian Arab Republic,
Tajikistan, Thailand, TimorLeste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda,
United Arab Emirates, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian
Republic of), Viet Nam, Yemen, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau, United
States of America
Abțineri: Albania, Andorra, Australia, Austria, Belgium, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria,
Cameroon, Croatia, Cyprus, Czech Republic, Denmark, Estonia, Finland, France, Georgia, Germany,
Greece, Honduras, Hungary, Iceland, Ireland, Italy, Japan, Latvia, Liberia, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Malta, Monaco, Montenegro, Nauru, Netherlands, New Zealand, Norway, Panama,
Paraguay, Poland, Portugal, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, San Marino, Serbia,

218 Slovakia, Slovenia, South Sudan, Spain, Sweden, Switzerland, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, Togo, Tonga, Ukraine, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
Nu au votat: Bahamas, Barbados, Benin, Burundi, Central African Republic, Comoros, Côte d’Ivoire,
Democratic Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Fiji, Ghana, Haiti, Kiribati,
Lesotho, Madagascar, Malawi, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe, Seychelles,
Suriname, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu, Vanuatu, Zambia
A/RES/71/24 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Angola, Antigua and Barbuda, Argentina, Armenia, Azerbaijan,
Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belarus, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational
State of), Brazil, Brunei Darussalam, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China,
Colombia, Comoros, Costa Rica, Cuba, Democratic People’s Republic of Korea, Djibouti,
Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Ethiopia, Gambia, Guatemala, Guinea,
Guinea-Bissau, Guyana, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jamaica, Jordan,
Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Lebanon, Lesotho,
Libya, Malaysia, Maldives, Mali, Mauritania, Mauritius, Mexico, Mongolia, Morocco, Mozambique,
Myanmar, Nepal, Nicaragua, Niger, Nigeria, Oman, Pakistan, Peru, Philippines, Qatar, Russian
Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, Saudi Arabia, Senegal, Singapore,
Solomon Islands, South Africa, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Syrian Arab Republic, Tajikistan,
Thailand, TimorLeste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, United Arab Emirates,
United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam,
Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), Palau, United
States of America
Abțineri: Albania, Andorra, Australia, Austria, Belgium, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria,
Cameroon, Croatia, Cyprus, Czech Republic, Denmark, Estonia, Fiji, Finland, France, Georgia,
Germany, Greece, Honduras, Hungary, Iceland, Ireland, Italy, Japan, Latvia, Liechtenstein, Lithuania,
Luxembourg, Malta, Monaco, Montenegro, Nauru, Netherlands, New Zealand, Norway, Panama,
Papua New Guinea, Paraguay, Poland, Portugal, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania,
San Marino, Serbia, Slovakia, Slovenia, Spain, Sweden, Switzerland, the former Yugoslav Republic
of Macedonia, Togo, Ukraine, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, Vanuatu
Nu au votat: Botswana, Burundi, Central African Republic, Congo, Côte d’Ivoire, Democratic
Republic of the Congo, Dominica, Equatorial Guinea, Gabon, Ghana, Grenada, Haiti, Kiribati,
Liberia, Madagascar, Malawi, Namibia, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Sao Tome and Principe,

219 Seychelles, Sierra Leone, Somalia, South Sudan, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tonga,
Tuvalu, Uganda
A/RES/72/16 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Angola, Argentina, Armenia, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain,
Bangladesh, Belarus, Belize, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Botswana, Brazil, Brunei
Darussalam, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo,
Costa Rica, Cote d’Ivoire, Cuba, Democratic People’s Republic of Korea, Djibouti, Dominican
Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Ethiopia, Gambia, Guatemala, Guinea, Guyana,
India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jamaica, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait,
Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Lebanon, Lesotho, Libya, Malaysia, Maldives, Mali,
Mauritania, Mauritius, Mongolia, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Nicaragua, Nigeria,
Oman, Pakistan, Peru, Philippines, Qatar, Russian Federation, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia,
Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, Saudi Arabia, Senegal, Seychelles, Sierra Leone,
Singapore, Solomon Islands, Somalia, South Africa, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Syrian Arab
Republic, Tajikistan, Thailand, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda,
United Arab Emirates, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian
Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of), United Kingdom
of Great Britain and Northern Ireland, United States of America
Abțineri: Albania, Andorra, Australia, Austria, Belgium, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria,
Cameroon, Central African Republic, Croatia, Cyprus, Czech Republic, Denmark, Equatorial Guinea,
Estonia, Fiji, Finland, France, Georgia, Germany, Greece, Honduras, Hungary, Iceland, Ireland, Italy,
Japan, Latvia, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malta, Mexico, Monaco, Montenegro, Nauru,
Netherlands, New Zealand, Norway, Panama, Papua New Guinea, Paraguay, Poland, Portugal,
Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, San Marino, Serbia, Slovakia, Slovenia, South
Sudan, Spain, Sweden, Switzerland, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Togo, Ukraine
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Barbados, Benin, Burundi, Democratic Republic of the Congo,
Dominica, Gabon, Ghana, Grenada, Guinea-Bissau, Haiti, Kiribati, Liberia, Madagascar, Malawi,
Myanmar, Niger, Palau, Rwanda, Sao Tome and Principe, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018),
Timor-Leste, Tonga, Vanuatu
A/RES/73/23 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Antigua and Barbuda, Argentina, Armenia, Azerbaijan,
Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Botswana,
Brazil, Brunei Darussalam, Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia,

220 Comoros, Congo, Costa Rica, Cuba, Democratic People’s Republic of Korea, Djibouti, Dominican
Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Ethiopia, Gambia, Guinea, Guyana, India, Indonesia,
Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jamaica, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao
People’s Democratic Republic, Lebanon, Libya, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Mauritania,
Mauritius, Mongolia, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Nicaragua, Niger, Oman, Pakistan,
Peru, Philippines, Qatar, Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Saudi
Arabia, Senegal, Seychelles, Singapore, Somalia, South Africa, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Syrian
Arab Republic, Tajikistan, Thailand, TimorLeste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey,
Turkmenistan, Uganda, United Arab Emirates, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan,
Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Kiribati, Marshall Islands, Micronesia (Federated States
of), Nauru, Palau, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, United States of America
Abțineri: Albania, Andorra, Austria, Belgium, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria, Cameroon, Central
African Republic, Côte d’Ivoire, Croatia, Cyprus, Czech Republic, Denmark, Estonia, Fiji, Finland,
France, Georgia, Germany, Ghana, Greece, Guatemala, Guinea-Bissau, Honduras, Hungary, Iceland,
Ireland, Italy, Japan, Latvia, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malta, Mexico, Monaco,
Montenegro, Netherlands, New Zealand, Nigeria, Norway, Panama, Papua New Guinea, Paraguay,
Poland, Portugal, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Rwanda, Samoa, San Marino,
Serbia, Slovakia, Slovenia, Solomon Islands, South Sudan, Spain, Sweden, Switzerland, the former
Yugoslav Republic of Macedonia, Togo, Tonga, Tuvalu, Ukraine, Vanuatu
Nu au votat: Angola, Barbados, Belize, Burundi, Democratic Republic of the Congo, Dominica,
Equatorial Guinea, Gabon, Grenada, Haiti, Lesotho, Liberia, Madagascar, Myanmar, Saint Kitts and
Nevis, Sao Tome and Principe, Sierra Leone, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
22. „Work of the Special Committee to Investigate Israeli Practices Affecting the Human Rights of
the Palestinian People and Other Arabs of the Occupied Territories” (Munca depusaa de Comitetul
Special pentru a investiga practicile israeliene care afectează drepturile omului ale poporului
palestinian și altor arabi din teritoriile ocupate)
A/RES/70/87 (2015)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Angola, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados,
Belize, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Brazil, Brunei Darussalam, Burundi, Cabo Verde,
Cambodia, Chad, Chile, China, Comoros, Congo, Cuba, Democratic People’s Republic of Korea,
Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Gabon, Grenada, Guinea, GuineaBissau,
Guyana, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kiribati,
Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Lebanon, Lesotho, Libya, Malawi,

221 Malaysia, Maldives, Mali, Mauritania, Mauritius, Morocco, Mozambique, Myanmar, Namibia,
Nepal, Nicaragua, Niger, Nigeria, Oman, Pakistan, Papua New Guinea, Qatar, Saint Kitts and Nevis,
Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Saudi Arabia, Senegal, Sierra Leone, Singapore,
Solomon Islands, South Africa, Sri Lanka, Sudan, Syrian Arab Republic, Tajikistan, Trinidad and
Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, Uganda, United Arab Emirates, United Republic of
Tanzania, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated States of),
Nauru, Palau, Panama, United States of America
Abțineri: Albania, Andorra, Argentina, Armenia, Austria, Belgium, Bosnia and Herzegovina,
Botswana, Bulgaria, Cameroon, Central African Republic, Colombia, Costa Rica, Côte d’Ivoire,
Croatia, Cyprus, Czech Republic, Denmark, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Georgia,
Germany, Ghana, Greece, Guatemala, Honduras, Hungary, Iceland, Ireland, Italy, Jamaica, Japan,
Latvia, Liberia, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malta, Mexico, Monaco, Mongolia,
Montenegro, Netherlands, New Zealand, Norway, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal,
Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Samoa, San Marino, Serbia,
Slovakia, Slovenia, Spain, Sweden, Switzerland, Thailand, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, Timor-Leste, Togo, Tonga, Ukraine, United Kingdom of Great Britain and Northern
Ireland, Uruguay, Vanuatu
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Belarus, Benin, Burkina Faso, Democratic Republic of the Congo,
Dominica, Equatorial Guinea, Gambia, Haiti, Madagascar, Rwanda, Sao Tome and Principe,
Seychelles, Somalia, South Sudan, Suriname, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
A/RES/71/95 (2016)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Angola, Antigua and Barbuda, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain,
Bangladesh, Barbados, Belize, Benin, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Brazil, Brunei
Darussalam, Burundi, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Congo, Cuba, Democratic
People’s Republic of Korea, Djibouti, Dominica, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador,
Gambia, Guinea-Bissau, Guyana, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jordan,
Kazakhstan, Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Lebanon, Lesotho,
Libya, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Mauritania, Mauritius, Morocco, Mozambique, Myanmar,
Namibia, Nepal, Nicaragua, Niger, Nigeria, Oman, Pakistan, Papua New Guinea, Qatar, Saint Kitts
and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Saudi Arabia, Senegal, Sierra Leone,
Singapore, Solomon Islands, South Africa, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Syrian Arab Republic,
Tajikistan, Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Tuvalu, United Arab Emirates,

222 United Republic of Tanzania, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen,
Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Guatemala, Honduras, Israel, Marshall Islands, Micronesia
(Federated States of), Nauru, Palau, South Sudan, United States of America
Abțineri: Albania, Andorra, Argentina, Armenia, Austria, Belgium, Bosnia and Herzegovina,
Botswana, Bulgaria, Cameroon, Central African Republic, Colombia, Costa Rica, Côte d’Ivoire,
Croatia, Cyprus, Czech Republic, Denmark, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Georgia,
Germany, Ghana, Greece, Hungary, Iceland, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Kiribati, Latvia,
Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malta, Mexico, Monaco, Montenegro, Netherlands, New
Zealand, Norway, Panama, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Republic of Korea,
Republic of Moldova, Romania, Russian Federation, Samoa, San Marino, Serbia, Slovakia, Slovenia,
Spain, Sweden, Switzerland, Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste,
Togo, Tonga, Ukraine, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, Uruguay, Vanuatu
Nu au votat: Belarus, Burkina Faso, Comoros, Democratic Republic of the Congo, Equatorial Guinea,
Gabon, Grenada, Guinea, Haiti, Liberia, Madagascar, Mongolia, Rwanda, Sao Tome and Principe,
Seychelles, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Uganda
A/RES/72/84 (2017)
Voturi pentru: Afghanistan, Algeria, Angola, Antigua and Barbuda, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain,
Bangladesh, Barbados, Belize, Bhutan, Bolivia (Plurinational State of), Brunei Darussalam, Burundi,
Cabo Verde, Cambodia, Chile, China, Congo, Côte d’Ivoire, Cuba, Democratic People’s Republic of
Korea, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Equatorial Guinea, Gabon,
Gambia, Guinea, Guyana, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jordan, Kazakhstan,
Kenya, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Lebanon, Lesotho, Libya, Malaysia,
Maldives, Mali, Mauritania, Mauritius, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal, Nicaragua, Oman,
Pakistan, Qatar, Saint Kitts and Nevis, Saint Vincent and the Grenadines, Saudi Arabia, Senegal,
Sierra Leone, Singapore, South Africa, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Syrian Arab Republic, Tajikistan,
Trinidad and Tobago, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Uganda, United Arab Emirates, United
Republic of Tanzania, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia,
Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Guatemala, Honduras, Israel, Marshall Islands, Micronesia
(Federated States of), Nauru, Palau, United States of America
Abțineri: Albania, Andorra, Argentina, Armenia, Austria, Belgium, Bosnia and Herzegovina,
Botswana, Brazil, Bulgaria, Cameroon, Colombia, Costa Rica, Croatia, Cyprus, Czech Republic,
Denmark, Eritrea, Estonia, Ethiopia, Fiji, Finland, France, Georgia, Germany, Greece, Hungary,

223 Iceland, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Latvia, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malta, Mexico,
Monaco, Mongolia, Montenegro, Myanmar, Netherlands, New Zealand, Norway, Panama, Papua
New Guinea, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Republic of Korea, Republic of Moldova,
Romania, Russian Federation, Rwanda, Samoa, San Marino, Serbia, Slovakia, Slovenia, Solomon
Islands, South Sudan, Spain, Sweden, Switzerland, Thailand, the former Yugoslav Republic of
Macedonia, TimorLeste, Togo, Tonga, Tuvalu, Ukraine, United Kingdom of Great Britain and
Northern Ireland, Uruguay, Vanuatu
Nu au votat: Belarus, Benin, Burkina Faso, Central African Republic, Chad, Comoros, Democratic
Republic of the Congo, Dominica, Ghana, Grenada, Guinea-Bissau, Haiti, Kiribati, Liberia,
Madagascar, Malawi, Niger, Nigeria, Saint Lucia, Sao Tome and Principe, Seychelles, Somalia,
Swaziland (Eswatini after 19/04/2018)
A/RES/73/96 (2018)
Voturi pentru: Afghanistan, Albania, Algeria, Andorra, Antigua and Barbuda, Argentina, Armenia,
Austria, Azerbaijan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Belgium, Benin, Bhutan, Bolivia
(Plurinational State of), Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Brunei Darussalam, Bulgaria,
Burkina Faso, Cabo Verde, Cambodia, Chad, Chile, China, Colombia, Comoros, Congo, Costa Rica,
Côte d’Ivoire, Croatia, Cuba, Cyprus, Czech Republic, Democratic People’s Republic of Korea,
Denmark, Djibouti, Dominican Republic, Ecuador, Egypt, El Salvador, Eritrea, Estonia, Ethiopia,
Finland, France, Gambia, Georgia, Germany, Greece, Guinea, Guinea-Bissau, Guyana, Hungary,
Iceland, India, Indonesia, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Ireland, Italy, Jamaica, Japan, Jordan,
Kazakhstan, Kenya, Kiribati, Kuwait, Kyrgyzstan, Lao People’s Democratic Republic, Latvia,
Lebanon, Libya, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Malawi, Malaysia, Maldives, Mali, Malta,
Mauritania, Mauritius, Monaco, Mongolia, Montenegro, Morocco, Mozambique, Namibia, Nepal,
Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norway, Oman, Pakistan, Panama, Paraguay,
Peru, Philippines, Poland, Portugal, Qatar, Republic of Korea, Republic of Moldova, Romania,
Russian Federation, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, San Marino, Saudi Arabia,
Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Slovakia, Slovenia, Somalia, South Africa,
Spain, Sri Lanka, Sudan, Suriname, Sweden, Switzerland, Syrian Arab Republic, Tajikistan,
Thailand, the former Yugoslav Republic of Macedonia, Timor-Leste, Trinidad and Tobago, Tunisia,
Turkey, Turkmenistan, Uganda, Ukraine, United Arab Emirates, United Kingdom of Great Britain
and Northern Ireland, United Republic of Tanzania, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela (Bolivarian
Republic of), Viet Nam, Yemen, Zambia, Zimbabwe
Voturi împotrivă: Australia, Canada, Guatemala, Israel, Marshall Islands, Micronesia (Federated
States of), Nauru, United States of America

224 Abțineri: Cameroon, Central African Republic, Fiji, Honduras, Mexico, Palau, Papua New Guinea,
Rwanda, Samoa, Solomon Islands, South Sudan, Togo, Tonga, Vanuatu
Nu au votat: Antigua and Barbuda, Burkina Faso, Chad, Democratic Republic of the Congo,
Dominica, Equatorial Guinea, Eritrea, Gabon, Grenada, Kiribati, Madagascar, Nepal, Niger, Nigeria,
Palau, Sao Tome and Principe, Seychelles, Somalia, Swaziland (Eswatini after 19/04/2018), Tuvalu,
Uganda