Relatia Copil Parinte In Familiile Imigrantilor Romani din Austria

RELAȚIA COPIL-PĂRINTE ÎN FAMILIILE IMIGRANȚILOR ROMÂNI DIN AUSTRIA

LUCRARE DE LICENȚĂ

INTRODUCERE

PARTEA I – CADRUL TEORETIC

Capitolul 1 – Problematica migrației

1.1 Noțiuni și concepte ȋn legatură cu migrația

1.2 Amploarea fenomenului in Romȃnia

1.3 De ce pleacă romȃnii?

1.4 Consecințe pozitive si negative ale migrației

Capitolul 2 – Rolul familiei ȋn dezvoltarea copilului

2.1 Noțiunea de familie

2.2 Funcțiile familiei

2.3 Rolul familiei ȋn protecția și educarea copiilor

2.4 Familia cadrul dezvoltării copilului; nevoile de bază ale copilului

2.5 Drepturile și îndatoririle părinților cu privire la persoana copilului

2.6 Principiile protectiei copilului

Capitolul 3 – Importanța relației copil-părinte ȋn familiile migrante și ajutorul oferit de autoritățile austriece pentru familiile imigrante

3.1 Relația copil-părinte

3.2 Ajutorul oferit de autoritățile austriece pentru familiile imigrante

PARTEA A II-A CERCETAREA SI INTERVENTIA DE ASISTENTA SOCIALA

Capitolul 4 – Cercetarea

4.1 Scopul și obiectivele cercetării

4.2 Interogațiile și ipotezele cercetării

4.3 Metodologia cercetării

4.4 Rezultatele cercetării

4.5 Concluziile cercetării

4.6 Concluzii personale

Capitolul 5 – Intervenția

5.1 Proiect de intervenție

5.1.1 Scopul si obiectivele intervenției

5.1.2 Metode de intervenție

5.2 Aspecte metodologice

5.3 Desfășurarea intervenției sociale propriu-zise

5.3.1 Grupul de consiliere

5.3.2 Activități recreative

Evaluarea finală a intervenției

5.4.1 Rezultate așteptate

5.4.2 Rezultatele evaluării finale

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Instabilitatea socio-economică din Romania și tranziția parcă interminabile, se pare că au determinat mulți romȃni să plece la muncă ȋn străinătate pentru a-și putea ȋntreține familia sau pentru a putea oferi familiei un trai de viața mai decent.

Datale publicate de Institutul Național de Statistică (INS 2014), bazate pe Recensamȃntul Populației și al Locuințelor din Romȃnia 2011 (vezi Tabelul 1), arată că numărul persoanelor plecate in străinătate la data recenzării era de aproape 400 de mii, din care, in Austria aproape 8 mii. Austria este a 9-a țară de emigrație in ordinea preferințelor romȃnilor, dintr-o listă de 21 de țări, ceea ce ma ȋndreptățește să afirm că, populația țintă a lucrării mele de licența merită a fi studiată, chiar daca ne limităm doar la argumentul cantitativ.

Tabel 1. Numărul de persoane plecate in străinătate la recensamȃntul din Romȃnia 2011

Dacă privim ȋnsă statisticile oficiale din Austria, aflăm că numărul imigranților romȃni este mult mai mare, de peste 50 mii de persoane (vezi Figura 1). La ȋnceputul anului 2013, romȃnii erau pe locul cinci in rȃndurile imigranților din Austria, pe locul ȋntai fiind cei de origine germană. Conform datelor Wirtschaftskammer Österreich (2014) numărul imigranților romȃni va fi in creștere in special după 1 ianuarie 2014, cȃnd legislatia europeană obligă țările membre ale Uniunii Europene să ridice barierele din calea muncitorilor romȃni și să permită accesul liber pe piața muncii.

Figura 1. Statistici privind numărul imigranților in Austria pȃnă la data de 01.01.2013

Ȋn ciuda faptului că literatura de specialitate arată plecarea unui număr mare de romȃni fără copii in străinătate, aceștia fiind lăsati acasă cu celalalt părinte sau cu alte rude, in Austria, țara ȋn care locuiesc de 5 ani, am ȋntȃlnit foarte multe familii care au venit să locuiască aici ȋmpreună cu copiii lor. Ceea ce mi-a stȃrnit ȋntr-un fel curiozitatea a fost să aflu cum anume se adaptează acești copii ȋntr-o țara străină și mai exact cum este afectată relația lor cu părinții ȋn urma părăsirii țării, a orașului sau satului natal și a prietenilor făcuți in Romȃnia .

Lucrarea de față este structurată ȋn două parți: prima parte, unde sunt conturate fundamentele teoretice ale migrației, familiei și relației copil-părinte, și cea de-a doua parte, unde este concentrată cercetarea și intervenția studiului inițiat.

Partea de cadru teoretic cuprinde trei capitole ȋn care sunt prezentate considerate despre problematica studiata. Primul capitol se refera la fenomenul migrației, definiția, cauzele și consecintele acesteia. Ȋn special dupa anul 1990 romȃnii au ȋnceput să plece din Romȃnia cu speranța unei vieți mai bune, lăsȃnd ȋn urma lor familia, prietenii, țara natală și cultura romȃnească. Acest fenomen a luat amploare deaorece Romȃnia a oferit locuitorilor ei prea puține locuri de muncă, prea puține posibilități pentru un trai decent. Deși țările care au primit romȃnii le-a oferit acestora o viată ȋn contrast cu cea din Romȃnia, acestea nu le-a putut ȋnsa oferi acel „acasă“.

Capitolul al doilea prezintă noțiunea de familie cu funcțiile si rolurile acesteia, dar și cu drepturile si ȋndatoririle părinților, respectiv a copiilor. Familia a fost și este considerată celula de bază a societății. Protecția, dragostea, educația, nevoile de bază ale unui copil nu pot fi oferite de nici o alta comunitate; familia este locul unde copilul este iubit și ȋnvată să iubească.

Ȋn al treilea capitol găsim cȃt de importantă este relația dintre copil si părinte, ȋn special ȋn familiile migrante. Schimbarile majore care au loc in viața copilului pot duce la tensiuni care să provoace un comportament agresiv. Este importantă susținerea din partea părinților prin manifestarea interesului ȋn adaptarea acestora dar și ajutorul autorităților țării gazdă. Austria, țara care găzduiește peste 52.000 imigranți romȃni, oferă acestora sprijin pentru a se adapta mai ușor, ȋn special familiilor cu copii.

Partea a doua a lucrării, cea practică, este o cercetare privind relația dintre parinți și copii ȋn familiile de romȃni care au venit ȋmpreuna cu copiii să locuiască ȋn Austria, precum și implementarea unui program de intervenție ȋn vederea prevenției și a recuperării eventualelor tulburări ȋn relația copil-parinte.

PARTEA I

CADRUL TEORETIC

Capitolul 1

Problematica migrației

Ȋn acest capitol voi prezenta amploarea fenomenului de migrare ȋn străinătate a romănilor, cauzele posibile care determină plecarea unor membri ai familiilor, respectiv plecarea parinților ȋmpreuna cu copiii, precum și consecințele pozitive si negative pe care le determină acest fenomen atȃt asupra familiei, a individului și ȋn special asupra copilului.

Noțiuni și concepte ȋn legatură cu migrația

Ȋn Dicționarul explicativ al limbii romȃne (1998, p.632), termenul care definește deplasarea indivizilor unor populații dintr-o țară ȋn alta, din cauze economice, sociale, politice și naturale se numeste migrație. Se poate observa că, definiția acestui fenomen este ȋn strȃnsă legatură cu factorii pe care ȋl determină, și anume: factori de tip push/ de ȋmpingere (sărăcia, nivelul de trai scăzut, lipsa locului de muncă, criza financiară, terorism, crize politice, conflicte sociale, fenomenele naturale care prezintă pericol pentru populație) și factori de tip pull/ de atragere ( salarii mai mari, nivel de trai mai ridicat, posibilitatea de a găsi un loc de muncă, libertate individuală ).

Cauzele care determină fenomenul de migrare sunt introduse ȋn ȋnsași definiția acestui termen. Dumitru Sandu (1984, p.15), definește fenomenul de migrație ca fiind fiind totalitatea “evenimentelor de plasare a unor persoane sau grupuri sociale ȋn afara comunitații lor de rezidență iȋn vederea schimbării domiciliului stabil si/ sau locului de muncă principal” . Același autor spune despre migrația fortei de muncă că ea apare ca raspuns la diferențele dintre nivelurile medii de cȃstig din diferite arii. Prin intermediul ei, ȋn conditții de competiție perfectă, se asigură un echilibru ȋntre cererea și oferta de forțe de muncă.

Ȋntr-adevăr, deseori cetațenii unei țări nu sunt mulțumiți de ofertele de muncă și de salariile obținute ȋn urma prestărilor de servicii ȋn țara de origine. Prin urmare, aceștia găsesc ca rezolvare a situației migrarea ȋntr-o țară mai dezvoltată din punct de vedere economic și social. Migrația forței de muncă este răspunsul la diferențele dintre țări cu privire la veniturile medii din diferite arii profesionale.

Conceptul specific de migrație a forței de muncă apare adesea ȋn literatura de specialitate romȃnească. Dat fiind faptul că majoritatea romȃnilor care pleacă din Romȃnia ȋntr-o țară străină o fac pentru a avea un loc de muncă sau un loc de muncă mai bine plătit, considerăm importantă circumscrierea diverselor accepțiuni ale acestui concept. Monica Șerban și Melinda Stoica (2007), consideră migrația forței de muncă ca fiind un tip de migrație mai aparte, care se referă la acei migranți care sunt admiși pe teritoriul unei țări străine cu scopul și condiția de a efectua o activitate economică remunerată, și care include datoria de a-și achita toate plățile către un stat diferit de statul de origine. Durata de ședere este ȋn mod obișnuit restricționată la durata angajării pe care străinii o dețin. Ȋn acest fel, conceptul are ȋn vedere exclusiv migrația realizată pe cale legală.

Cȃteodată migrația este definită ca fiind “mișcarea oamenilor dintr-o țară ȋn altă țară, cu intenția de a nu se ȋntoarce ȋn țara de origine“ (Jary si Jary 1995, p.414). Emigrarea se referă la plecarea definitivă a persoanelor ȋn afara țării lor de origine. Imigrarea se referă la sosirea și rămȃnerea, pe durata a cel puțin un an, ȋn țara de destinație a persoanelor originare din alte țări.

Termenul migrant este definit simplu, dar foarte pertinent, ca de exemplu ȋntr-o publicație a Organizației Natiunilor Unite: „ orice persoană care ȋși schimbă teritoriul unde locuiește de obicei“ (Ozden si Schiff 2007, p.19).

1.2 Amploarea fenomenului in Romȃnia

O creștere accentuată a fenomenului de migrare s-a remarcat după ’90, dar acest fenomen a existat si ȋnainte de ´89. Odată cu intrarea Romȃniei ȋn Uniunea Europeană s-au ȋntețit acordurile ȋntre guvernele altor state și guvernul romȃn cu privire la contingentele de lucrători care pot munci ȋn țările respective. Recunoașterea unor drepturi cu privire la plăți și asigurările sociale și de sănătate au ȋncurajat migrarea forței de muncă.

Informații despre numărul romȃnilor care muncesc legal sau ilegal peste granițe se pot găsi pe situl www.economica.net. Acesta este estimat la 2 – 2,5 milioane de oameni.

Cele mai multe informații despre amploarea fenomenului migrației in Romȃnia găsim atunci cȃnd tema de interes este problema copiilor ramași ȋn țară, ȋn urma plecării părinților ȋn străinătate. Potrivit studiului “Efectele migrației: copiii rămași acasă”, realizat de Fundația Soros, “aproximativ 170.000 de elevi de gimnaziu au cel puțin un părinte plecat la muncă ȋn străinătate, copiii rămȃnȃnd ȋn grija familiei restrȃnse sau a altor persoane. Ȋn cazul copiilor care au ambii părinți plecați din țară, peste o treime (34%) trăiesc fără aceștia de cel puțin doi ani, iar peste jumătate (54%) de mai puțin de un an.”.

Numărul familiilor care au mers ȋmpreună la lucru in străinătate lăsȃndu-și copiii acasă, a crescut odată cu integrarea Romȃniei ȋn Uniunea Europeană.

Mult mai puține sunt informațiile despre familiile care emigrează ȋn străinătate ȋmpreună cu copiii lor, și tocmai de aceea considerăm tema noastră, a relațiilor dintre copiii și părinții lor imigranți, importantă de studiat.

1.3 De ce pleacă romȃnii?

Durata perioadei pentru care plecă romȃnii din țară determină ȋmparțirea lor ȋn două categorii: cei ce pleacă temporar (la studii, la muncă – cu contract sau fără) și cei care pleacă definitiv.

Silvia Lomacă si Constantin Lomacaă, (2004), ne prezintă cȃțiva factori care ar putea determina plecarea oamenilor definitiv din tară. Astfel, ei consideră că, printre motivele pentru care oamenii pleacă este nemulțumirea față de nivelutimat la 2 – 2,5 milioane de oameni.

Cele mai multe informații despre amploarea fenomenului migrației in Romȃnia găsim atunci cȃnd tema de interes este problema copiilor ramași ȋn țară, ȋn urma plecării părinților ȋn străinătate. Potrivit studiului “Efectele migrației: copiii rămași acasă”, realizat de Fundația Soros, “aproximativ 170.000 de elevi de gimnaziu au cel puțin un părinte plecat la muncă ȋn străinătate, copiii rămȃnȃnd ȋn grija familiei restrȃnse sau a altor persoane. Ȋn cazul copiilor care au ambii părinți plecați din țară, peste o treime (34%) trăiesc fără aceștia de cel puțin doi ani, iar peste jumătate (54%) de mai puțin de un an.”.

Numărul familiilor care au mers ȋmpreună la lucru in străinătate lăsȃndu-și copiii acasă, a crescut odată cu integrarea Romȃniei ȋn Uniunea Europeană.

Mult mai puține sunt informațiile despre familiile care emigrează ȋn străinătate ȋmpreună cu copiii lor, și tocmai de aceea considerăm tema noastră, a relațiilor dintre copiii și părinții lor imigranți, importantă de studiat.

1.3 De ce pleacă romȃnii?

Durata perioadei pentru care plecă romȃnii din țară determină ȋmparțirea lor ȋn două categorii: cei ce pleacă temporar (la studii, la muncă – cu contract sau fără) și cei care pleacă definitiv.

Silvia Lomacă si Constantin Lomacaă, (2004), ne prezintă cȃțiva factori care ar putea determina plecarea oamenilor definitiv din tară. Astfel, ei consideră că, printre motivele pentru care oamenii pleacă este nemulțumirea față de nivelul de trai, dorind să-și ȋncerce norocul și ȋn altă parte și sperȃnd ȋntr-un viitor mai bun care să le ofere mai multe posibilități. Un alt motiv pentru care plecă este revolta față de locul și vremurile pe care le trăiesc, dorind să-și ofere șansa de a lua totul de la ȋnceput. Diferite alte motive cum ar fi apariția unor probleme de viață ireconciliabile, sau reȋntregirea familiei, sau vȃrsta ca justificare pentru plecare, sunt iarași motive care justifică plecarea oamenilor.

Acești factori prezentați mai sus pot fi sintetizați astfel:

Lipsa unui loc de muncă sau dorința de a găsi unul mai bun: Statul are obligația să asigure cetățenilor săi locuri de muncă, posibilitatea ca aceștia să-și cȃștige existența prin prestarea unor servicii liber alese. De asemenea, oamenii trebuie platiți cu un salariu echitabil cu munca pe care ei o depun. Dorința romȃnilor de a pleca in străinătate apare ȋn momentul ȋn care aceeași muncă, prestata ȋntr-o altă țară, este mai bine plătită decȃt ȋn țara de origine sau atunci cȃnd statul nu este capabil să le asigure un loc de muncă.

Lipsa banilor: Acest factor este strȃns legat de stadiul ȋn care se află economia Romȃniei de azi, a salariilor și pensiilor foarte mici, a ajutorului social aproape inexistent. Ȋntr-o țară precum Romȃnia ȋn care prețurile cresc pe zi ce trece, oamenii nu reușesc din remunerația primită să-și acopere nici măcar necesitățile de bază (Rostas si Stoica 2006, pp.185-191).

Lipsa locuinței: Multe din persoane din mediul urban locuiesc cu chirie pentru că salariul nu le permite să pună deoparte sau să plătească un credit pentru locuința, iar statul nu ȋi ajută nici ȋn această privință, decȃt dacă ȋndeplinesc anumite cerințe, aproape imposibil de realizat.

Dorința de a oferi familiei o viață mai bună: Studiile au arătat că majoritatea persoanelor care pleacă ȋn străinatăte au cel puțin doi copiii ȋn ȋntrețtinere. Părinții, din dorința de a oferi un trai mai bun atȃt pentru prezent cȃt și pentru viitor copiilor lor, pleacă ȋn străinătate (Rostaș și Stoica 2006, pp.195-200).

Convingerea că munca este recompensată la adevarata valoare: Diferențele de salariu primit pentru prestarea acelorlași servicii ȋntarește ȋncrederea persoanelor ȋn acest lucru.

Imitația socială: Unii din romȃnii care părăsesc țara, pleacă la alte rude, prieteni sau cunoștințe care au reușit prin munca prestată ȋn afara granițelor țării să-și ȋmbunătătească condiția socială atȃt ȋn țara de origine cȃt și acolo unde traiesc. Rostaș Zoltan, Sorin Stoica (2006).

1.4 Consecințe pozitive si negative ale migrației

Migrația are la bază comportamentul individual-familial și influențează diferitele sfere ale vieții sociale cu ajutorul caracteristicilor ei de volum, intensitate, ritm, selectivitate și tip (Sandu 1989).

Astfel, efectele migrației sunt strȃns legate de spațiu, timp și tipul de activitate: spațiu: origine și destinație ( locul de unde a plecat și destinația unde se află momentan), timp: efecte sincronice sau ȋntarziate ale migrației, tipul de activitate: efecte la nivelul reproducerii volumelor și structurilor demografice, activităților economice, de refacerea capacitătilor de muncă si de organizare socio-culturală.

Atȃt consecințe pozitive cȃt și consecințe negative ȋntȃlnim ȋn fenomenul de migrație. Creșterea nivelului de trai al familiei și rezolvarea problemelor, cel puțin pe termen scurt. Persoana poate face economii pentru viitorul copiilor lor in eventualitatea continuarii studiilor ȋntr-un centru universitar. Este mulțumit că munca pe care o depune este plătită corespunzator- acestea sunt cȃteva din consecințele pozitive.

Sunt semnalate și anumite efecte negative ale fenomenului de migrație, și anume: individul poate avea dificultăți de adaptare la mediul social nou sau probleme de adaptare profesională, ajung să muncească ȋn alte domenii decȃt cel pentru care au specializare, persoana poate avea dificultăți de relaționare cu colegii de muncă sau cu alte persoane și poate rămȃne izolat.

Cele mai grave și des ȋntȃlnite probleme apar ȋn mediul familial: probleme ȋn relația cu partenerul, de cele mai multe ori este rămas acasă cu copiii, care sunt scăpați de sub control. Efecte negative cu care se confruntă societatea sunt cazurile de abandon familial, abandon școlar, indisciplina, performanțe școlare scăzute, copii atrași spre fapte penale. Dintre toate aceste efecte cele mai importante se referă la copii pentru că aceștia sunt in plină perioadă de dezvoltare fizică, mentală, socială și morală.

Capitolul 2

Rolul familiei ȋn dezvoltarea copilului

2.1 Noțiunea de familie

Rolul familiei ȋn dezvoltarea copilului este de o importanță covărșitoare. Noțiunea de familie, nu este unanim la fel definită, ea poate fi abordată sub varii aspecte:

Privită sub aspect sociologic, caracterizată prin comunitate de viață, interese și întrajutorare, familia poate fi definită ca o formă specifică de comunitate umană, formată dintr-un grup de persoane unite prin căsătorie, filiație sau rudenie. Comunitatea socială familială are trăsături caracteristice distincte față de alte categorii de comunități umane. În cadrul relațiilor de familie, privită în sens sociologic, apar aspecte morale, fiziologice, psihologice și economice, care dau acestor relații un caracter de complexitate ce nu poate fi întâlnit la alte categorii de comunități sociale.

Privită sub aspect juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi și obligații ce izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopție), precum și din alte raporturi asimilate relațiilor de familie.

În sens restrâns, familia ca nucleu social elementar, cuprinde soții și descendenții lor necăsătoriți.

În sens larg, din familie fac parte soții și copiii lor, părinții soților, precum și alte persoane cu care aceștia se află în relații de rudenie. Acest sens se desprinde din ansamblul dispozițiilor noului Cod civil (Filipescu si Filipescu 2006).

Privită sub aspect moral-creștin, familia este o instituție de origine divină stabilită de la Creație. Ea a fost constituită prin căsătorie, ale cărei principale caracteristici au fost unitatea și indisolubilitatea. Fiind instituită de Dumnezeu, familia are caracter sacru, acest caracter de sacralitate fiind pus în evidență prin caracteristicile: iubirea desăvârșită, comuniunea, unitatea și egalitatea membrilor acesteia (Stăniloaie 1995).

Funcțiile familiei.

Familia îndeplinește următoarele funcții:

Funcția demografică. Având în vedere că familia este privită și ca o entitate biologică și social juridică, alcătuită fiind din două persoane de sex diferit – soții, uniți între ei prin căsătorie –, putem spune că ea îndeplinește o funcție de procreație, de perpetuare a speciei umane, fără de care societatea ar fi de neconceput (Albu,1975).

Funcția biologică a familiei poate fi influențată, într-o anumită măsură, de către societate, de politica ei privind natalitatea. Unele state promovează o politică de stimulare a natalității (țările nordice), iar altele de frânare a sporului populației (China, India etc.). Sprijinirea și stimularea creșterii natalității se realizează, în bună măsură, prin mijloace juridice și sociale.

Funcția educativă. Familia a avut din toate timpurile un rol hotărâtor în educația copiilor. Educația în familie are ca scop formarea caracterului și personalității copilului, pentru că ea dăruiește toate calitățile ereditare și asigură cel mai important mediu pentru educație. Preluând comportamentul de la părinți, rude și vecini, copilul imită tot ce îl înconjoară,. Modelul pe care îl oferă părintele este foarte important (Albu, 1965).

Familia, în sânul căreia copiii găsesc dragostea adevărată, ambianța sufletească cea mai armonioasă, constituie cadrul cel mai favorabil pentru dezvoltarea lor fizică, morală și intelectuală. În sânul familiei, copiii își formează primele noțiuni despre oameni și lucruri. Părinții trebuie să dea primele îndrumări copiilor despre cum să se comporte în familie, în societate, ce atitudini trebuie să aibă față de semenii lor, să le cultive bunăvoința față de alții, înțelegerea trăirilor lor și acceptarea punctului de vedere al semenilor atunci când acesta este just. Atitudinea părinților față de copii trebuie să fie echilibrată, nici foarte severă, nici extrem de liberă. În familie se deprind disciplina și spiritul de inițiativă și se cultivă sentimentul demnității, iubirii, respectului și ajutorului, sentimentul sacrificiului și al dăruirii pentru semenii noștri (Staniloaie 1978). Educarea copilului în spiritul armoniei cu semenii săi îl va feri pe viitorul adult de multe situații conflictuale, asigurându-i astfel un climat psihic și moral propice dezvoltării unei personalități sociale armonioase. Formarea unei conștiințe sociale încă din copilărie, educarea pentru înțelegerea a ceea ce i se cuvine și ceea ce datorează celorlalți creează condițiile formării unui om integru, care se va putea bucura de prețuirea celorlalți în societate, știind să îi prețuiască și el la rândul lui pe semenii săi.

Dispozițiile art. 487 Noul Cod Civil prevăd că părinții sunt datori să crească copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. În spiritul dispozițiilor noului Cod civil, părinții au implicit și îndatorirea ca prin felul lor de viață să fie un exemplu pozitiv pentru copiii lor, prin atitudinea față de muncă și societate să fie un exemplu pozitiv pentru copiii lor, un model de comportament în familie și societate. Nimic nu este mai dăunător pentru educația copiilor decât viciile, imoralitatea, brutalitatea, incorectitudinea sau alte purtări reprobabile ale unuia sau altuia dintre părinți (Ionascu si colab. 2012).

Dreptul are, printre altele, rolul de a preveni prin dispozițiile sale acele comportamente ale unora dintre părinți care contravin intereselor copilului, dezvoltării sănătății lui psihice, fizice și intelectuale. Astfel, statul edictează norme juridice prin care impune anumitor organe de stat să vegheze la asigurarea desfășurării corespunzătoare a procesului educativ în familie. Legea nr. 272/2004

Funcția economică. Importanța funcției economice a familiei diferă de la o societate la alta. În prezent, funcția economică a familiei își găsește expresia în libertatea alegerii regimului matrimonial de către soți (art. 312 noul C. civ.), în posibilitatea încheierii de către aceștia a unor convenții matrimoniale (art. 329-338 noul C. civ.), în modul de reglementare a locuinței familiei, în posibilitatea dezvoltării vieții economice a familiei prin aportarea de bunuri în societăți comerciale și, totodată, ca o expresie a funcției economice a familiei este și obligația legală de întreținere dintre membrii familiei, solidaritatea acestora în ajutorul acordat membrilor de familie aflați în nevoie din cauza incapacității de a munci ș.a. (Ionascu si colab. 2012).

Rolul familiei ȋn protecția și educarea copiilor

Principala funcție a familiei este aceea de a crește tinerele generații, de a le face capabile să ducă o viață autonomă și de a-și asuma la rȃndul lor responsabilitatea de a crește noi generații. Un factor care perturbă acest rol al familiei, este plecarea unuia sau a ambilor parinți parinți ȋn străinătate pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp și care, din dorința de a le oferi un trai mai bun, lasă creșterea și educația copiilor lor in grija altor persoane, membrii ai familiei și nu numai. Copiii lasați singuri manifestă comportamente deviante, aceste fiind rezultatatul depărtarii copiilor de parinți. Lipsa de atenție și de dragoste pe care o simt aceștia, precum și neglijența din partea persoanelor care ar trebui să suplinească lipsa părinților, conștientizarea acestor riscuri de către părinți are loc, din păcate, doar ȋn momentul ȋn care manifestările copiilor le trezesc sentimente de culpabilitate și responsabilitate parentală.

Familia este mediul educogen primar, cu valențe formative esențiale pentru dezvoltarea normală a copilului ,privita prin caracterul său stabil și coerent.

Siguranța afectiv materială si afectiv esențială pentru dezvoltarea psihică a copilului, îndeosebi în etapele timpurii ale evoluției acestuia condiționează apartenența acestuia la familie. Această cauză determină perturbări grave ale echilibrului biopsihic a copilului daca acesta este separat de familie. Familia este cel mai adecvat și potrivit mediu de structurare intelectuală, afectivă și volitivă a personalității copiilor, ȋn care atȃt climatul cȃt și atmosfera familială devin cadrul de ambianță materială, spirituală și afectivă în care copiii se vor forma. Ceea ce influențează ȋn mod negativ dezvoltarea psihocomportamentală a copiilor sunt eventualele carențe materiale ale mediului și climatului familial. O slabă preocupare pentru educația copiilor este rezultatul absenței părinților din cadrul familiei, din cadrul căminului, pentru ȋndeplinirea sarcinilor socio-profesionale.

2.4 Familia cadrul dezvoltării copilului; nevoile de bază ale copilului.

Cea mai veche și importantă instituție din lume este familia. Aceasta este o comunitate umană care este formată din soț și soție și descendenții acestora, un mediu afectiv, social și cultural.

Familia este mediul esențial care poate influența dezvoltarea și destinul copilului prin securizare materială, dragoste și educație.

Familia este prima care influențează dezvoltarea copilului, deoarece își pune amprenta pe întreaga sa personalitate iar trăinicia edificiului depinde de calitatea temeliei.

Rolul familiei este acela de a pregăti copilul pentru viață oferindu-i cel mai potrivit cadru în care să își formeze principalele deprinderi, pentru transmiterea principalelor cunoștințe asupra realității și pentru formarea primelor principii de viață.

În primii ani de viață copilul este dependent de membrii care formează familia, în special de părinți, fapt care reprezintă o etapă importantă în ciclul său de viață deoarece acum sunt dobândite principalele motivații și deprinderi ale viitorului adult.

Familia reprezintă pentru copil structura socio-afectivă securizantă, principala structură protectoare, oricând și întotdeauna primitoare absolut necesară existenței lui.

Relația părinți-copii are o deosebită importanță atât în fixarea celor mai adecvate deprinderi comportamentale, cât și în asigurarea unor condiții psihologice normale.

Maslow face cea mai bună clasificare a nevoilor umane, și anume: nevoi fiziologice, nevoia de siguranța și de securitate, nevoia de apartenență și dragoste, nevoia de respect și stimă de sine și nevoia de autodezvoltare. Pornind de la această clasificare facută de Maslow, dar și de la cele facute de alti autori s-a realizat o particularizare a nevoilor umane formulate de aceștia, la vȃrsta copilăriei, obținȃndu-se nevoile de bază ale copilului.

Nevoia de dragoste și securitate: o ȋnalnim ȋn copilărie permanent, cȃnd copilul ȋși construiește atașamentul față de mama apoi de tata și de cei apropiați.

Nevoia de experiențe noi, de stimulare: jocul și limbajul sunt cele mai importante activități care ȋi satisfac acestuia nevoile.

Nevoia de a fi apreciat, de a-i fi cunoscute capacitățile: copilul are nevoie de a fi apreciat si răsplătit pentru abilitățile sale.

Nevoia de responsabilități: copilul are nevoia de recunoaștere a independenței și a autonomiei de către ceilalți, responsabilitățile crescȃnd odată cu vȃrsta.

Nevoia de bază, fiziologice ale copilului: aceste nevoi duc la dezvoltarea și supraviețuirea copilului. Ȋn cazul ȋn care aceste nevoi nu sunt satisfăcute, apare frustrarea și starea emoțională negativă a copilului.

Drepturile și îndatoririle părinților cu privire la persoana copilului

Pentru creșterea copiilor sunt responsabili ambii parinți ȋn egală măsură. Ȋndeplinirea obligațiilor părintești și exercitarea drepturilor a acestora trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, asigurȃndu-i acestuia, prin ȋngrijire, menținerea relației personale cu el, educare, ȋntreținere și reprezentare legală, o bunăstare materială si spirituală.

Ȋn articolul 494 din Noul Cod Civil, referitor la conținutul autorității părintești se amintește că: Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia. Noul Cod Civil, (2014).

Referitor la ȋndatoririle părintesti, tot ȋn Noul Cod Civil, articolul 488, găsim:

(1) Părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios.

(2) În acest scop, părinții sunt obligați:

a) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea;

b) să prezinte și să permită informarea și lămurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia;

c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului;

d) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului. Noul Cod Civil, (2014).

Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului vorbește despre drepturile și obligațiile părinților: Art. 47

Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale.

Părinții copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educației care urmează să fie dată copiilor lor și au obligația să înscrie copilul la școala și să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor școlare.

2.6 Principiile protectiei copilului

Familia este cel mai prielnic loc ȋn care copilul poate să crească, să ȋși manifeste drepturile, avȃnd totodată dreptul, prin lege de a crește alături de părinții săi. Art. 30(1) din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor afirmă: „ Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi.“

Termenul de protecție a copilului implică protejarea acestuia ȋmpotriva riscului de maltratare, aceasta fiind cauzată de abuzul fizic și emoțional, abuzul sexual, neglijare și exploatare.

Art.1 din Proiectul de lege al Parlamentului Romȃniei privind protecția copiilor a căror parinți sunt plecați temporar ȋn străinătate, dă urmatoarele dispoziții generale și definiții:

Prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor minorilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate.

Autoritățile publice, organismele private autorizate, precum și persoanele fizice și persoanele juridice responsabile de protecția copilului sunt obligate să respecte, să promoveze și să garanteze drepturile minorului stabilite prin Constituție și legislația română , în concordanță cu prevederile Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată, și ale celorlalte acte internaționale în materie la care România este parte.

Art.4 din acceași lege spune că : Protecția minorilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate trebuie să respecte următoarele principii: principiul interesului superior al copilului; principiul creșterii și educării copilului într-un mediu familial; principiul continuității în educarea copilului ținându-se cont de originea sa etnică, culturală, lingvistică și religioasă.

Tatăl si mama au rol decisiv în dezvoltarea emoțională și socială a fiind persoane importante de atașament. Interesul superior al copilului este meținerea acestuia ȋntr-un cadru familial normal și echilibrat, ȋn prezența ambilor părinți pentru că, riscul ruperii legăturilor emoționale poate apărea atunci cȃnd unul dintre părinți sau ambii părinți pleacă. De aceea, este vitală ȋncurajarea și susținerea copilului de către celălat părinte sau tutore după separare. Acest lucru este necesar pentru o dezvoltare morală normală și sănătoasă a copilului.

Articolul 24 litera (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene spune: „În toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial“

Astfel cele mai importante aspecte pe care instanța ar trebui să le ia în considerare cu privire la încredințarea minorilor către un părinte sau altul sunt: nevoile fizice, emoționale și psihologice, nevoia de stabilitate a copilului, opiniile și preferințele acestuia.

Familia, respectiv cadrul familial reprezintă locul unde copilul ȋnvață să iubească și să fie iubit. Pozitia primordială a relatiilor ȋntr-o familie o ocupă relația dintre părinți și copii. Aceste relații rămȃn profund imprimate și interiorizate ȋn copil pentru totodeauna, ȋn fiecare etapă a vieții.

Relațiile din sȃnul familiei și acțiunile care loc in familie, asigură simultan socializarea și individualizarea copilului.

Autoritatea părinților este ȋntemeiată pe un sistem de reprezentări și idei care au mare influentă ȋn educarea și creșterea copiilor.

Educarea copiilor se face atat ȋn mediul familial de către parinți, cȃt și ȋn mediul școlar de către ȋnvățători, profesori. Toți copiii au dreptul la educație indiferent de etnie, religie și cultură.

Capitolul 3

Importanța relației copil-părinte ȋn familiile migrante și ajutorul oferit de autoritățile austriece pentru familiile imigrante

3.1 Relația copil-părinte

Imediat după venirea sa pe lume, copilul iși stabilește prima sa relație de tip social cu părinții săi, relație care impune foarte multe condiții: răbdare, dăruie, înțelegere, atenție, dragoste, comunicare și tot așa mai departe. Această relație se bazează atȃt pe comunicarea verbală, cȃt și pe cea nonverbală – gesturi, mimică, ton al vocii, postură care să întarească cele comunicate verbal de părinte. Această relație determină dezvoltarea copilului și ȋmplinirea nevoilor sale.

Ȋn sistemul familial cele mai de durată subsisteme ȋntalnite sunt subsistemul marital ( soț-soție) și cel partental ( părinte-copil), care poate lua și forma de monoparentalitate (mama/tata-copil).

Rolul important și esențial ȋn viața copiilor ȋl are subsistemul parental, care oferă educație, ȋndrumare și ajută la socializarea copiilor. O oarecare disfuncție din acest sistem este reflectată de cea mai importantă unitate din familie care are un rol major, și anume unitatea soț-soție. Relațiile dintre părinți și copii sunt afectate de modelul oferit de părinți, a intertacțiunii dintre bărbat și femeie și a deciziilor luate de aceștia. Totodată, instabilitatea și dezoganizarea famlială este reflecatată de problemele existente in subsistemul părinte-copil, cum ar fi: rebeliunea, fuga de acasă, agresiunea, furtul, minciuna, eșecul școlar etc. (Poledna 2010).

Fenomenul migrării are un impact puternic atȃt asupra părinților cȃt și asupra copiilor. Dorința părinților de a duce un trai mai bun și de a oferi copiilor o viată cȃt mai bună este urmată de suferința pentru ambele părti, datorită schimbărilor majore la care trebuie sa se adapteze și pierderii mediului familiar. Schimbarea mediului ȋn care copiii trăiesc rezultă de cele mai multe ori cu traume legate de pierderea prietenilor și a relațiilor din țara maternă. Eșecul, marginalizarea și agresiunea sunt consecințele „socului“ socio-cultural manifestat prin sentimente de inferioritate, comportament retras, anxietate, separare,comportament agresiv.

Ȋn acest caz, agresiunea este comportamentul reactiv generat de frustrare la situația de inadaptare la noul mod de viață. Agresiunea poate fi manifestată direct, asupra unei persoane (părinților, copiilor) sau indirect. Comportamentul agresiv al unei persoane depinde de factorii sociali și de mediul din situatie. Schimbarea mediului aduce stres, efort pentru adaptare, dificultăți de transfer cultural și acumulează tensiuni ȋn interiorul familiei (Rusu 2009).

Chiar dacă ȋși schimbă radical mediul de viață, copiii au o mare capacitate de adaptare. La succesul de adaptare a copilului, comportamentul părinților și atitudinea acestora este foarte importantă. Pentru aceasta, părinții trebuie să satisfacă copilului nu doar nevoile fiziologice, ci și nevoile de securitate, apartenență, cogniție și dezvoltare. Pentru a construi o relație sănătoasă, este nevoie ca părinții să ȋnvețe să comunice cu copiii, să ȋnvețe să le asculte toate formele de limbaj, sa ȋnvețe să se poziționeze clar ȋn fața lor. 

3.2 Ajutorul oferit de autoritățile austriece pentru familiile imigrante

Deoarece ȋn Austria la ora actuală exista un număr mare de imigranți, autoritățile vin ȋn ajutorul tuturor familiilor cu diferite programe de asistență socială care oferă prevenție și ajutor. Aceste programe se desfasoară ȋn diferite centre de asistentă socială și au ca punct central nevoile familiei, ȋn special relația dintre părinți și copii, ȋncepȃnd cu perioada de sarcină.

Beneficiarii acestor programe au parte de mai multe ȋntălniri cu asistenții sociali din aceste centre, centre care oferă informații și ajutor cu privire la viața cotidiană ( limbă, scoală, loc de muncă, locuintă etc. ) dar și consiliere acolo unde este nevoie.

Deoarece punctul forte al acestor centre este relația dintre părinți și copii, se organizează diferite activități la care participă atȃt părinții cȃt și copii. Se urmărește o relație mai bună ȋn familie dar și o adaptare la noul stil de viată. www.eltern-kind-zentrum.at/

PARTEA a II-a

CERCETAREA ȘI INTERVENȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Capitolul 4

Cercetarea

4.1 Scopul și obiectivele cercetării

Prezentul studiu a fost realizat din dorința de a aduce câteva clarificări privind una din problemele delicate a societății noastre, respectiv problema relației copil-părinte a imigranților romȃni din Austria, părinti care eu venit la muncă și, după o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă și-au adus copiii cu ei. Acest studiu este realizat din perspectiva parinților, este ghidat de rațiuni obiective, din dorința de a descoperi care este situația exactă a acestor familii, care sunt problemele cu care ei se confruntă și a indica, explicit sau implicit, eventuale soluții.

Avănd în vedere că subiecții chestionați sunt parinți aflați la muncă ȋn Austria, studiul abordează problema din prisma acestora, prin raportare la efectele materiale,

morale, psihologice, sociale precum și informațiile pe care ei le dețin cu privire la situația actuală a copiilor aflați cu ei, ȋn Austria. Pot afirma astfel faptul că, studiul oferă o perspectivă asupra uneia dintre părțile implicate ȋn problematica relațiilor parinți – copii, respectiv a părinților, lipsindu-ne perspectiva celei de-a doua părți, anume cea a copiilor.

Statisticile spun că ȋn Austria locuiesc peste 50.000 de romȃni și numarul lor este in creștere.

Acest lucru mi-a dat de gȃndit; și anume ceea ce privește numărul atȃt de mare a romȃnilor din Austria, dacă acești romȃni au venit cu familiile lor sau singuri.

Doresc să identific în egală masură problemele pe care acești parinți le ȋntampină și schimbările de mentalitate care intervin în cazul lor și a copiilor lor; am urmărit în același timp sa identific câteva din schimbările ce pot avea loc în interiorul acestor familii, văzute din perspectiva părintilor. Perspectiva dominantă a acestui studiu este: ce cred ei despre ei respectiv despre relația lor cu copiii.

Obiectivele stabilite pentru această cercetare sunt:

Identificarea cauzelor care au stat la baza deciziei părintilor de a pleca în străinatate (ȋn Austria),

Determinarea modurilor în care decizia părinților de a pleca, ȋmpreună cu copiii sau fără ei, i-a afectat pe copii. (din perspectiva părinților)

Identificarea schimbărilor ce intervin în viața familiei și ȋn relația copil-părinte în urma plecării părinților în străinătate (Austria).

Indentificarea modalităților în care copiii se adaptează ȋn Austria (din perspectiva părintilor).

Determinarea schimbărilor de mentalitate antrenate de locuirea în strainatate la parinții plecați si consecințele acestor schimbări de mentalitate asupra copiilor rămași în țară.

4.2 Interogațiile și ipotezele cercetării

Ipotezele pe care se bazează cercetarea mea sunt:

Părinții conștientizează schimbări în relațiile dintre ei și copiii lor, indiferent dacă îi au lăngă ei în Austria sau i-au lăsat în România .

Părinții conștientizează schimbări ȋn comportamentul copiilor lor, indiferent dacă aceștia trăiesc impreună cu ei în Austria sau au rămas acasă în România.

Plecarea părinților, ȋmpreună cu copii sau fără ei, îi afectează nu doar pozitiv ci și negativ pe copii, părinții recunoscând acest lucru.

4.3 Metodologia cercetării

Prezentul studiu s-a desfășurat ȋn perioada martie 2014- aprilie 2014, instrumentul folosit fiind „Chestionarul pentru cercetarea relației copil-părinte ȋn familiile imigranților romȃni din Austria“ (a se vedea Anexa). Acesta este cu autocompletare și conține 28 de ȋntrebări de mai multe tipuri:

Ȋn funcție de modalitatea de ȋnregistrare a răspunsurilor: întrebări deschise și ȋntrebari închise, adică întrebări cu răspunsuri prestabilite din care subiectul a putut alege un singur răspuns, mai multe răspunsuri sau nici un raspuns.

Ȋntrebările 2, 4, 5, 6 din chestionarul utilizat ȋn cercetare sunt ȋntrebari ȋnchise deoarece permite identificarea vȃrstei subiecților cerecetati, a numărului de copii aflați ȋn ȋntreținerea lor ȋn Austria sau Romȃnia cȃt și vȃrsta acestora. De asemenea, ȋntrebările 9 si 13 se ȋncadrează ȋn categoria ȋntrebarilor ȋnchise deoarece subiectului ȋi este oferita posibilitatea de a completa ȋn ani și luni de cȃnd este plecat/ă din Romȃnia, respectiv de cȃt timp acesta și-a adus copilul/copii să locuiască ȋmpreună ȋn Austria.

Din categoria ȋntrebarilor ȋnchise utilizate ȋn chestionar se numără: ȋntrebari dihotomice ( 1, 7, 10, 11,), ȋntrebări cu raspunsuri la alegere cu una sau mai multe variante de raspuns ( 3, 8, 12, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 28) și intrebări operationalizate pe o scală ordinală în care respondentul evaluează raspunsul sau de la mai des la mai rar (20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27).

Pentru ȋndeplinirea scopului și a obectivelor cercetării, am ales un eșantion format din 30 subiecți, aceștia fiind părinți imigranți ȋn Austria. Din totalul de 30 de subiecți, selectați ȋn vederea determinării relației copil-părinte ȋn familiile imigranților romȃni din Austria, am ales număr egal de cazuri: 15 sunt parinți care locuiesc ȋn Austria dar au copii minori lăsați ȋn Romȃnia iar ceilalți 15 sunt părinți care, la un moment dat, și-au adus copiii să locuiască ȋmpreună cu ei ȋn Austria.

Ȋn chestionar au fost formulate ȋntrebări pentru ȋndeplinirea obiectivelor și testarea ipotezelor cercetării , astfel ȋncȃt:

Obiectivului numărul 1 „Identificarea cauzelor care au stat la baza deciziei părinților de a pleca în străinătate (ȋn Austria)“, ȋi corespunde ȋntrebarea numărul 14: „Ce v-a determinat să plecați în străinătate?“.

Obiectivului numărul 2 „Determinarea modurilor în care decizia părinților de a pleca, ȋmpreună cu copiii sau fără ei, i-a afectat pe copii. (din perspectiva părinților)“ ȋi corespunde ȋntrebarea numărul 15: „Cu ce dificultăți mai importante v-ați confruntat în primul an de ședere?“

Obiectivului numarul 3 „Identificarea schimbărilor ce intervin în viata familiei și ȋn relația copil-părinte în urma plecării părinților în străinătate (Austria) “ȋi corespund ȋntrebările:

17: „Care sunt efectele negative ale plecării dumneavoastră ca și părinți în străinătate?“

18 : „Care sunt efectele pozitive ale plecării dumneavoastră ca și părinți în străinătate?“

20: „Față de cȃnd ați plecat din Romȃnia, cȃt de des vă ȋntȃlniți cu copiii dumneavoastră?“,

21: „Față de cȃnd ați plecat din Romȃnia, cȃt de des vorbiți cu copiii dumneavoastră?“

Obiectivului numărul 4 „Indentificarea modalităților în care copiii se adaptează ȋn Austria (din perspectiva părinților).“ Ȋi corespunde ȋntrebarea numărul 24: „Față de cȃnd erai ȋn Romȃnia, copilul tău îți povestește cu mai multe amănunte ce a facut la școală, îți împărtășește mai des mici secrete, îți face mai des confesiuni?“

Obiectivului numărul 5 „Determinarea schimbărilor de mentalitate antrenate de locuirea în străinătate la parinții plecați și consecințele acestor schimbări de mentalitate asupra copiilor rămași în țară.“ ȋi corespunde ȋntrebarea numărul 24: „Fată de cȃnd erai ȋn Romȃnia, copilul tău îți povestește cu mai multe amănunte ce a facut la școală, îți împărtășește mai des mici secrete, îți face mai des confesiuni?“

Ipotezele si interogațiile cercetării sunt testate prin ȋntrebarile:

Ipoteza numărul 1 „Părinții percep anumite schimbări ȋn relațiile dintre ei și copii.“, este testată prin ȋntrebările:

17: „Care sunt efectele negative ale plecării dumneavoastră ca și părinți în străinătate?“;

18: „Care sunt efectele pozitive ale plecării dumneavoastră ca și părinți în străinătate ?“;

20: „Față de cȃnd ați plecat din Romȃnia, cȃt de des vă ȋntȃlniți cu copiii dumneavoastră? “;

21: „Față de cȃnd ai plecat din Romȃnia, cȃt de des vorbiți cu copiii dumneavoastră ?“;

22: „De cȃnd ești ȋn Austria, cum s-a schimbat relația cu copilul/copiiii dumneavoastră? “;

23: „Față de cȃnd erați in Romȃnia, cȃt timp acordați zilnic pentru a sta de vorbă, a povesti, a da sfaturi, a afla ce probleme are copilului dumneavoastră?“;

24: „Față de cȃnd erați ȋn Romȃnia, copilul dumneavoastră vă povestește cu mai multe amănunte ce a facut la școală, vă împărtășește mai des mici secrete, vă face mai des confesiuni?“;

25: „Îi spuneți copilului dumneavoastră că îl iubiți?“;

26: „Dacă ați greșit, recunoașteții acest lucru față de copil?“;

27: „Aveți obiceiul de a petrece sărbătorile în familie: copii, părinți, bunici? “;

28: „Ați renunta la un trai mai bun ȋn favoarea creșterii și educării copiilor?“;

Ipoteza numărul 2 „Părinții percep anumite schimbări ȋn comportamentul copiilor.“, este testată prin ȋntrebările:

19: „Ați observat modificări în comportamentul copiilor față de dvs. dupa plecarea din Romȃnia?“;

24: „Față de cȃnd erați ȋn Romȃnia, copilul dumneavoastră vă povestește cu mai multe amănunte ce a facut la școală, vă împărtășește mai des mici secrete, vă face mai des confesiuni?“;

Ipoteza numărul 3 „Plecarea părințiilor (ȋmpreună cu copii sau fără ei) îi afectează nu doar pozitiv ci și negativ pe copii, părinții recunoscând aceast lucru.“, este testată prin ȋntrebările:

19 „Ati observat modificari în comportamentul copiilor fata de dvs. după plecarea din Romȃnia?“;

24: „Față de cȃnd erați ȋn Romȃnia, copilul dumneavoastră vă povestește cu mai multe amănunte ce a facut la școală, vă împărtășește mai des mici secrete, vă face mai des confesiuni?“.

Deoarece grupul țintă al cercetării mele nu a putut fi identificat din statistici, am recurs la metoda „ bulgărului de zapadă“. Un subiect (parinte) care a completat chestionarul, a recomandat un alt subiect (parinte) care are sau a avut la un moment dat copilul/copiii ȋn Romȃnia, realizȃndu-se o ȋnlănțuire a părinților aflați in aceeași situație.

4.4 Rezultatele cercetării

Ȋn urma aplicării chestionarului pentru 30 de familii de imigranți romȃni ȋn Austria, 15 familii care au copii sub 18 ani ȋn ȋntreținere ȋn Austria și 15 familii care ai copii ȋn ȋntreținere ȋn Romȃnia, s-a ajuns la următoarele rezultate:

Figura 2. Distribuția procentuală a respondenților pe sexe

Din cei care au completat chestionarul 60 % din subiecti au fost de sex feminin iar 40% de sex masculin (figura 2), cu vȃrste cuprinse ȋntre 25 și 47 de ani.

Se poate observa ȋn figura 2, căci dintre cei care au imigrat ȋn Austria 66,7% sunt căsătoriți, 20% divorțați, 6,7% necăsătoriți și 6,7% văduv/ă. De aici reiese că nevoia copilului de a aparține unei familii, de a avea mamă și tată, este este ȋnțeleasa de părinti prin faptul că aceștia sunt ȋmpreună și sunt căsătoriți.

Figura 3.. Distribuția procentuală a respondenților după starea civilă

Numărul și varsta copiilor din familiile de imigranți romȃni din Austria care fie locuiesc ȋmpreună cu părinții ȋn Austria, fie că locuesc ȋn Romȃnia variază. Ȋn cazul nostru, din 15 familii studiate care au imigrat ȋn Austria ȋmpreună cu copiii, ȋn egală măsură se află familiile cu 1, 2 si 3 copii, avȃnd fiecare un procentaj de 31,3 %, iar 6,3 % reprezintă familiile cu 5 copii ( figura 4). Situația este diferită ȋnsă in cazul celor 15 familii studiate care nu au emigrat ȋmpreună cu copii, aceștia fiind ȋn Romȃnia ȋn grija celuilalt părinte, a bunicilor, a rudelor sau a prietenilor. Cele mai multe familii imigrante ȋn Austria făra copii sunt familiile cun un singur copil (46,7%), fiind urmate de familiile cu 2 copii (40,0%) apoi ȋn egală măsură aflȃndu-se familiile cu 3 și 4 copii ( 6,7%), ( figura 5).

Figura 4. Distribuția procentuală respondenților după numărul de copii minori cu care locuiesc în Austria

Figura 5. Distribuția procentuală respondenților după numărul de copii minori lăsați în Romania

.

Mai mult de jumătate din familiile investigate au copii cu vȃrsta cuprinsă ȋntre 7 și 12 ani (60%), perioada de viață numită și „a treia copilărie“. Familiile cu copii aflati in prima si a doua copilărie sunt ȋn proporție de 40%, (0-6 ani), iar 10 % reprezintă familiile cu copii aflați la vȃrsta pubertății, vȃrsta adolescenței (13-18 ani), (figura 6). Fiecare etapă a copilăriei este caracterizată de anumite stări și etape de dezvoltare atȃt fizică cȃt și emoțională. Este importat ca relația dintre părinți și copii să fie o relație bună, bazată pe ȋncredere, ȋntelegere și susținere, pentru ca dezvoltarea să aibă loc ȋn condiții normale.

Figura 6. Distribuția respondenților după categoria de vârstă a copiilor lor minori

Relația dintre părinți și copii poate fi influențată de mediul de proveniență și de nivelul de școlarizare al părinților. Ȋn figura 7 se poate observa că, din cele 30 de familii investigate aproape jumătate provin din mediul rural (46,7%), iar restul de 53,3% provin din mediul urban. Dupa cum se poate observa, diferența este foarte mică.

Figura 7. Distribuția procentuală a respondenților după mediul de proveniență

Ȋn ciuda diferenței mici a mediului de proveniență, un factor care influențează relația părinților cu copiii lor este școala absolvită. Se poate observa ȋn figura 8 căci, marea majoritate a părintilor (56,7%), deși provin poate din mediul rural, au absolvit un liceu sau o școală post-liceală. Din ȋntregul eșantion de 30 persoane, aproape un sfert au absolvit studii universitare sau post-universitare (23,3%), iar 20 % au absolvit studii minime obligatorii sau școala profesională.

Figura 8. Distribuția procentuală a respondenților după nivelul de educație

Graficele (figura 9), după analiza făcută pentru copiii rămași ȋn Romȃnia, arată că 9 din 15 familii si-au lăsat copiii ȋn grija celuilalt părinte. Acest lucru ne arată că nu toți copiii sunt lipsiți de grija părintească, din contră, marea majoritate obțin protecția unui părinte sau cel putin protecția bunicilor, bunicii fiind pentru 5 familii din cele studiate un ajutor pentru grija copiilor. Doar o singură familie și-a lăsat copii in grija rudelor, lucru care nu este ȋngrijorător.

Figura 9. Repartizarea respondenților după calitatea persoanelor in grija cui si-au lăsat copiii în România

Plecarea ȋn străinătate a romȃnilor cu sau fără copii fost determinată de de mai mulți factori. Unul din cei mai importanți factori decizivi a fost lipsa banilor. Indiferent de numărul copiilor avuți lipsa banilor s-a adeverit a fi factorul cheie al părăsirii țării natale si stabilirea pe o perioadă determinată sau nedeterminată de timp ȋn Austria. După cum se poate observa in figura 10 și figura 11, după lipsa banilor, următorul factor este imposibilitatea de a găsi un loc de muncă ȋn Romȃnia.

Figura 10. Repartizarea respondenților care locuiesc cu copiii în Austria, dupa numărul de copii și motivul emigrarii

Figura 11. Repartizarea respondenților cu copii minori lăsați în România, după numarul de copii și motivul emigrării

Situația după venirea ȋn Austria a romȃnilor nu a fost tocmai ușoară la ȋnceput. Limba germană s-a adeverit a fi o piedică si o dificultate pentru integrare și găsirea unui loc de muncă: 26,7% din esantionul de 30 familii studiat au recunoscut acest lucru. 23,3% au afirmat faptul căci pentru ei găsirea unui loc de muncă și despărțirea de țară au fost dificultățile cu care s-au confruntat la ȋnceput. Dreptul de muncă și de dreptul de ședere, echivalarea actelor/studiilor a fost doar o mică problemă pentru romȃnii din Austria (10%),( figura 12).

Figura 12. Distribuția procentuală a respondenților după dificultătile de adaptare întâmpinate în Austria

Faptul că s-a putut emigra cu sau fără copii, a fost un lucru bun pentru romȃni. Creșterea nivelului de trai, o situație financiară mai bună și siguranța zilei de mȃine prin găsirea unui loc de muncă sunt efectele pozitive ale emigrării romȃnilor ȋn Austria. Dar ca și ȋntotdeauna nu exista doar efecte pozitive ci și efecte negative, după cum se poate vedea ȋn figura 13 și figura 14. Printre acestea se pot număra lipsa sprijinului copiilor ȋn activitățile școlare și extrașcolare dar si lipsa afecțiunii. De aici nu lipsesc nici problemele emotionale si performanțele scăzute in activități. Deteriorarea relației dintre părinți și copii nu este la un nivel ridicat. Aceste afirmatii au fost făcute de părinții care au completat chestionarul.

Figura 13. Repartizarea respondenților cu copii minori lăsați în România după numărul de copii și percepția consecințelor negative ale emigrarii.

Figura 14. Repartizarea respondenților care locuiesc ȋmpreună cu copiii în Austria, după numărul de copii și percepțiaconsecințelor negative ale emigrarii.

Rezultatele obținute la ȋntrebarea dacă părinții au observat modificări ȋn comportamentul copiilor după plecarea din Romȃnia infrimă ipoteza numarul 2, anume că părinții au observat modificări ȋn comportamentul copiilor. Din 15 familii a căror copii se află ȋn Romȃnia, 9 nu au observat modificări in comportamentul copiilor loc. Același răspuns predomină și la familiile care au copiii ȋmpreună cu ei ȋn Austria: 13 din 15 familii spun că nu vad modificări ȋn comportamentul copiilor lor. (figura 15 și 16)

Figura 15. Repartizarea respondenților cu copii minori lăsați în România după numărul de copii și percepția modificărilor ȋn comportamentul copiilor după plecarea din Romȃnia.

Figura 16. Repartizarea respondenților cu copii minori ȋn Austria după numărul de copii și percepția modificărilor ȋn comportamentul copiilor după plecarea din Romȃnia.

Relația dintre copii și părinți, de cȃnd părinții se află ȋn Austria variază. Pentru 8 familii din 15 care au copiii ȋn Romȃnia relatia a rămas aceeași, nu s-a schimbat. Pentru 6 familii din aceeași categoria relația s-a deteriorat, iar o singură familie a afirmat ca relația s-a ȋmbunătățit (figura 17).

Ȋn cazul familiilor care locuiesc ȋmpreună cu copii ȋn Austria, situația este diferită. 9 familii din cele 15 cercetate spun ca relația dintre părinți și copii ȋn urma emigrării a răma acceași iar pentru 5 familii relația s-a ȋmbunătățit. Pentru o singura familie emigrarea ȋmpreună cu copiii a avut ca și consecință deteriorarea relației dintre părinți și copii (figura 18).

Pentru ambele tipuri de familii se poate observa din diagrame căci mai mult de jumătate spun că relația părinților cu copiii nu s-a schimbat ȋn urma emigrării ȋn Austria a părinților cu sau fără copii. Prima ipoteză din această cercetare care spune că părinții percep anumite schimbări n relația dintre copii si ei aproape ca este falsă ȋn urma răspunsurilor primite la această ȋntrebare.

Figura 17. Repartizarea respondenților cu copii minori lăsați în România după numărul de copii și percepția schimbării relației copil-părinte după plecarea ȋn Austria.

Figura 18. Repartizarea respondenților cu copii minori ȋn Austria după numărul de copii și percepția schimbării relației copil-părinte după plecarea ȋn Austria.

Ȋn urma emigrării ȋn Austria fără copii a părinților romȃni, aceștia comunică si se ȋntalnesc mai rar cu copiii lor. Acest lucru este de ȋnteles si normal datorită distanței mari. Situația se schimbă ȋnsă ȋn cazul părinților care au copiii ȋmpreună cu ei ȋn Austria. Aceștia comunică și se ȋntȃlnesc la fel sau mai des ȋn cazul familiilor cu 5 copii de cȃnd sunt ȋmpreună.

Sfaturile date de părinți copiilor lor, pentru familiile care au copii ȋn Romȃnia sunt oferite mai puțin de către părinții care au 1, 2 si 4 copii, familiile cu 2 copii acordȃnd același timp pentru a povesti, a sta de vorba, a da sfaturi copiilor lor (figura 19). După cum se vede ȋn figura 20, copiilor care se află ȋn Austria ȋmpreună cu părinții le este acordat aceași timp sau ȋn unele cazuri chiar mai mult pentru a primi sfaturi, a povesti.

Comunicarea dintre părinți și copii este un factor important pentru o relație armonioasă. Părinții trebuie sa isi facă timp să afle problemele cu care se confruntă copiii, sa ȋi sfătuiască, să stea de vorbă cu ei.

Figura 19. Repartizarea respondenților cu copii minori lăsați în România după numărul de copii și percepția timpului acordat zilnic pentru a sta de vorbă, a da sfaturi, a afla problemele copilului.

Figura 20. Repartizarea respondenților cu copii minori ȋn Austria după numărul de copii și percepția timpului acordat zilnic pentru a sta de vorbă, a da sfaturi, a afla problemele copilului

Relația dintre părinți-copii are la bază comunicarea și ȋncrederea. De aceea o ȋntrebare din chestionar a fost dacă copilul ȋi părintelui mici secrete, dacă ȋi face confesiuni. Evident, răspunsurile diferă de la caz la caz. Pentru familiile cu copii ȋn Romȃnia situația este: 5 din 15 familii spun că, la fel ca și ȋnainte, copiii le ȋmpartășesc mici secrete, ȋn 2 familii copiii ȋmpărtășesc mai mult ca ȋnainte secretele lor parintilor, iar ȋn 8 familii mai rar acuma decȃt ȋnainte. In cazul familiilor care au copiii ȋn Austria 11 familii se bucura la fel ca ȋnainte de confesiunile facute de copiii lor, ȋn 3 familii situația s-a ȋmbunătățit, ȋntr-o familie se ȋntȃmplă mai rar acum decȃt ȋnainte ca și copiii sa facă confesiuni părinților sau să le ȋmpărtășească mici secrete.

Părintele nu trebuie să fie doar o persoană care petrece timp ȋmpreună cu copiii săi, ȋi ajută cȃnd au nevoie sau sa fie bun confident. El trebuie și să isi exprime sentimentele copiilor săi. Ȋn cercetarea făcută, din fericire, pentru ambele categorii de părinți am obținut răspunsuri egale. 12 familii spun totdeauna copiilor lor că ȋi iubesc, 2 familii spun uneori/adesea copiilo lor ca ȋi iubesc, iar o singură familie nu spune niciodată (figura 21 și 22).

Figura 21. Repartizarea respondenților cu copii minori ȋn Austria după numărul de copii și percepția exprimării sentimentului de iubire către copil.

Figura 22. Repartizarea respondenților cu copii minori lăsați ȋn Romȃnia după numărul de copii și percepția exprimării sentimentului de iubire către copil.

Ȋntr-o relație, oricȃt ar fi de strȃsă, se poate greși. Important este să recunoști greșala si să ȋți ceri iertare. Ȋn familiile cercetate, ȋn ambele tipui de familii există o singura excepție, o singură familie car nu ȋși cere scuze niciodată. In celelalte familii, atunci cȃnd părinții greșesc scuzele sunt exprimate ȋn cuvinte și sunt cerute adesea sau chiar totdeauna.

Unitatea familială și renunțarea la binele tău pentru binele celor din jur duce spre ȋntărirea relațiilor, de orice gen ar fi ele. Ȋn cazul nostru, a petrece sărbătorile ȋmpreuna cu membrii familiei face ca relația dintre părinți si copii sa fie una mai strȃnsă. Mai mult de jumătate din familiile cercetate aleg sa facă acest lucru, fapt care demonstrează că sunt unite chiar daca uneori distanța este un factor problemă.

Un trai mai bun nu ȋți aduce neapărat o viața de familie mai bună, copii mai bine educați. De aceea, ultima ȋntrebare din chestionar a fost dacă ei ca și părinți ar fi dispuși să renunțe la un trai mai bun ȋn favoarea creșterii si educației copiilor. Nu toate răspunsurile au fost 100% pozitive. Ȋn graficele de mai jos (tabel 24 si 25), se poate observa că, mai mult de jumătate din familii dar fi dispuse să renunțe la traiul mai bun ȋn favoarea copiilor.

Figura 23. Repartizarea respondenților cu copii minori ȋn Austria după numărul de copii și percepția renunțării la un trai mai bun ȋn favoarea creșterii copiilor.

Figura 24. Repartizarea respondenților cu copii minori lăsați ȋn Romȃnia după numărul de copii și percepția renunțării la un trai mai bun ȋn favoarea creșterii copiilor.

4.5 Concluziile cercetării

Prin evaluarea inițială am urmărit cunoașterea factorilor principali care au determinat familiile de romȃni să emigreze cu sau fără copii, efectele negative si pozitive ale emigrarii si cum a afectat plecarea lor relatia dintre părinți si copii – din punctul de vedere al părinților.

După cum am precizat în proiectarea evaluării inițiale, am folosit o metodă cantitativă folosind ca și intrument chestionarul, orientat spre atingerea scopului de a afla schimbările ȋn relația copil-părinte a romȃnilor imigranți ȋn Austria.

Rezultatele obținute în urma evaluării inițiale au fost prelucrate pe rând.

Ȋn legătură cu ȋntrebările din chestionar, acestea au fost formulate pentru a afla cum si de ce s-a schimbat relația dintre parinți și copii.

Ȋn legătură cu populația studiată, persoanele care au răspuns ȋntrebărilor din chestionar au fost majoritatea de sex feminin, cu vȃrste cuprinse ȋntre 25 si 47 de ani, predominȃnd ȋnsă persoanele cu vȃrsta cuprinsă ȋntre 30 si 40 de ani. Mai mult de 60% din populația studiată au ȋntemeiată o familie prin căsătorie, ceea ce ȋnseamna ca ȋn viața copiilor sunt prezenți ambii părinți. Mediul de proveniența care predomină este mediul urban, iar nivelul de școlarizare predominant este cel mediu, peste 55% din subiecții avand liceul sau o scoală post-liceală.

De asemenea, am constatat faptul că, parinții care locuiesc momentan ȋn Austria fără copiii, aceștia i-au lăsat ȋn grija celuilalt părinte sau a bunicilor.

Desi cercetarea mea nu se bazează pe mirgrație si pe motivele sau efectele migrării, totuși am dorit să scot ȋn evidența principalele determinări ale familiilor de a veni ȋn Austria si principalele probleme cu care se contruntă ȋn urma emigrării. Ȋn acest context, factorul principal care a ȋndemnat familiile studiate să migreze a fost lipsa banilor urmat de imposibilitatea de a găsi un loc de muncă ȋn Romȃnia. Totuși, se pare că situatia nu a fost tocmai favorabilă de la ȋnceput pentru romȃni. Limba germană s-a adeverit a fi principala dificultate ȋntampinată, aceasta fiind urmată de imposibilitatea gasirii unui loc de muncă urmȃnd ca situația să fie ȋngreunată de desparțirea de țară, despărțirea de familie.

Sitația financiară mai buna datorită găsirii unui loc de muncă mai bine plătit par sa fie efectele pozitive ale plecării romȃnilor din Romȃnia ȋn Austria. Ȋn situația noastră se pare că, deși traiul de viață este unul mai bun, sunt și efecte negative care umbresc fericirea oferită de nivelul de trai mai ȋnalt. Lipsa afecțiunii oferite copiilor, lipsa sprijinului ȋn activitățile scolare si extrașcolare, probeleme de comportament si agresivitate apărute la copii sunt „punctele negre“ apărute in urma plecării părinților cu sau făra copii in Austria.

Situația nu pare ȋnsă să fie atȃt de gravă la capitolul relația dintre părinți și copii. Majoritatea părintilor nu observă modificări ȋn comportamentul copiilor și nici ȋn relația dintre ei și copii. Comunicarea este la fel ca și ȋn perioada cȃnd parinții locuiau ȋn Romȃnia iar pentru unele familii este mai bună. Binențeles, exceptie fac familiile care au copiii ȋn Romȃnia si afirma că, pentru ei comunicarea este mai slaba acuma decȃt ȋnainte si copiii nu mai fac așa des confesiuni. Acest fapt se poate datora distanței dintre părinți și copii.

Aproape toți părinții susțin că le spun copiilor ca ȋi iubesc și ca ȋși cer scuze atunci cȃnd greșesc. Lucrul acesta ne duce ȋnspre ideea că, relația dintre părinți și copii ȋn urma emigrării este aceeasi sau chiar mai bună pentru familiile care eu emigrat ȋmpreună cu copii, iar pentru familiile care au copiii ȋn Romȃnia singura problemă ar fi comunicarea iar relația este una bună.

Ȋn urma interpretării și analizării rezultatelor cercetării se poate spune că ipotezele mai sus formulate sunt false deoarece părinții nu percep schimbari de comportament la copii, nu percep schimbări ȋn relația dintre ei și copii decȃt la comunicare si faptul că părinți au venit ȋn Austria cu sau fără copii nu ii afectează pe copii negativ decat intr-o proporție foarte mica.

4.6 Concluzii personale

Cercetarea efectuată si rezultatele acesteia au fost facute cu scopul de a dovedi cum se schimba relația dintre părinți și copii atunci cȃnd părinții emigrează cu sau fără copii.

Pentru mine personal rezultatele au fost o surpriză deoarece, din literatura citită pȃnă acum dar si din observații reiese că, relația părinte-copil ȋn urma emigrării se schimbă, se deteriorează datorită schimbării de mediu și de limbă, a tensiunilor apărute.

Rezultatele obținute prin intermediul chestionarului mi-au furnizat datele necesare pentru fundamentarea unei intervenții orientate pe prevenția deteriorării relației dintre părinți și copii prin stimularea comunicării atat a părinților cȃt și a copiilor care locuiesc ȋn Austria ȋmpreună cu ei.

Capitolul 5.

Intervenția

5.1 Proiect de intervenție

5.1.1 Scopul si obiectivele intervenției–

Scopul intervenției este prevenția deteriorării relației dintre părinți și copii prin stimularea comunicării atat a părinților cȃt și a copiilor care locuiesc ȋn Austria ȋmpreună cu ei.

Obiectivele intervenției:

Încurajarea adoptării de către părinții și copiii participanți la intervenție a unei perspective pozitive asupra nevoii de comunicare;

Încurajarea părinților si copiilor de a-și folosi resursele de care dispun pentru îmbunătățirea relației dintre ei;

Dezvoltarea unor comportamente pozitive sub aspect relațional și comunicațional care să faciliteze o mai bună integrare socială în Austria;

Stimularea părinților și copiilor pentru a participa mai des și a se implica activ în activitățile din centrele pentru copii si părinți din Austria.

Beneficiari: 5 familii ȋmpreună cu copiii lor (total 8 copii) și 5 părinți care au copiii ȋn Romȃnia

5.1.2 Metode de intervenție:

– consiliere ȋn grup – 5 persoane (beneficiarii au fost părinții care au copiii ȋn Romȃnia) – 3 ȋntȃlniri

– activități recreative – 7 adulți si 8 copii( beneficiarii au fost păriții ȋmpreună cu copii) – 3 ȋntȃlniri

Perioada de desfășurare a intervenției: 2-16 mai 2014

5.2 Aspecte metodologice

Grupurile de consiliere

Câteva dintre caracteristicile grupurilor de consiliere sunt enumerate în ceea ce urmează: problemele de natură educațională, socială, legate de profesie, carieră sau personale ale membrilor cum ar fi relația părinte-copil reprezinta cȃteva dintre problemele pe se focalizează munca, are scopul de prevenție și intervenție fiind orentată spre rezolvarea unor probleme specifice. ( Gal D., 2010)

Aceste caracteristici reprezintă, de fapt, motivația pentru care am optat pentru alegerea acestui tip de intervenție dar și datorită următoarelor aspecte: se potrivește, ca și specific, abordării unor probleme cu specific social; ca și orientare, vizează rezolvarea de probleme; oferă contextul propice introducerii unor ameliorări la nivel de componente psihice.

5.3 Desfășurarea intervenției sociale propriu-zise

Rolurile pe care le-am avut în intervenție sunt următoarele:

facilitator de posibilități – în sensul că i-am ajutat pe unii părinți să-și clarifice problemele de comunicare, să-și dezvolte capacitățile, prin consilierea de grup, oferirea de încurajări, ascultare activă, empatie, răbdare;

educator – prin oferirea de modele de comportament de adaptare la schimbările care survin în viața părinților;

facilitator de grup – prin grupul de consiliere pe care l-am condus.

5.3.1 Grupul de consiliere

Abilitățile necesare liderului de grup la care am „apelat” în contextul acestor activități sunt: încurajarea participării fiecăruia dintre membrii grupului, recunoscând fiecăruia contribuția personală; facilitarea comunicării; ascultarea activă; reflectarea sentimentelor; empatizarea; stabilirea de scopuri specifice pentru procesul de grup și sprijinirea participanților pentru a-și defini scopuri utile și concrete; oferirea de feed-back; evaluarea continuă a procesului individual și de grup și a dinamicii de grup.

Întâlnirea nr. 1

Scopul întâlnirii: construirea unui climat de încredere în cadrul grupului pentru facilitarea comunicării și creșterea gradului de atractivitate al acestei activități

Structura activității:

5 minute – am început desfășurarea acestei întâlniri cu un feedback emoțional inițial, prin care fiecare membru al grupului să aibă posibilitatea de a-și exprima starea sa afectiv-emoțională de moment;

Am considerat necesar acest exercițiu pentru a vedea în ce măsură membrii grupului își pot identifica și numi sentimentele de moment. De asemenea, un astfel de exercițiu are funcția de a contribui la „dezghețarea” atmosferei, prin încurajarea fiecăruia dintre participanții la grup de a comunica unul cu celălalt, de a-și asculta colegii de grup.

20 minute – fiecare dintre membrii grupului a povestit pe scurt care este motivul pentru care se află în Austria;

Această sarcină are rolul de a crea un sentiment de încredere la nivelul grupului, fiecare dintre participanți ajungând astfel să cunoască detalii mai mult sau mai puțin personale din viața celorlalți părinți. De asemenea, prin acest exercițiu, am dorit exersarea abilității de comunicare, aspect necesar pentru îmbunătățirea atmosferei generale la nivel de grup și, prin extensie in relația părinte-copil.

5 minute – sumarizarea, respectiv punctarea pe scurt a principalelor motive pentru care fiecare dintre membrii grupului a ajuns ȋn Austria;

5 minute – feedback emoțional de final, prin care fiecare dintre clienți își exprimă starea psihică de moment, printr-un singur cuvânt, ca și modalitate de a încheia activitatea de grup, încercând astfel să facem o comparație între momentul de început al activității și finalul acesteia.

Observații la final de întâlnire

Fiind prima întâlnire cu acest grup, am considerat că este necesar să inventariez care au fost motivele pentru care părinții au ajuns ȋn Austria fără copii, considerând că acesta este un bun punct de plecare pentru atingerea scopului general de grup și, în același timp, un exercițiu de comunicare , de exprimare a unor stări emoționale sensibile, de clarificare superioară a situațiilor lor prezente

Referitor la motivele pentru care părinții au ajuns ȋn Austria fără copii, acestea au fost: creșterea nivelului de trai, ȋntreținerea membrilor familiei, ȋn special a copiilor care sunt școlari sau preșcolari, siguranța zilei de mȃine.

Sumarizarea de la finalul întâlnirii a avut rolul de a oferi persoanelor participante sentimentul de satisfacție că le-au fost înțelese sentimentele și au fost ascultați.

Întâlnirea 2

Scopul întâlnirii: clarificarea câtorva concepte referitoare la relația dintre părinți și copii și comunicare.

Structura de activități:

5 minute – feedback emoțional inițial

5 minute – sumarizarea celor discutate în întâlnirea anterioară – pentru a verifica acuratețea informațiilor reținute

40 minute – în cadrul acestei întâlniri, am prezentat participanților câteva aspecte privind perspectiva pozitivă a emigrării lor ȋn Austria dar si nevoia copiilor de a comunica, necesitatea comunicării ȋn familie, nevoia copiilor de a avea o relație bazată pe ȋncredere cu părinții lor; am dat cât mai multe exemple și am stimulat participanții să pună întrebări și am încurajat dezbaterea unor aspecte care au născut controverse.

5 minute – feedback emoțional final

Observații la final de întâlnire

Sinceră să fiu, această ȋntȃlnire a fost destul de grea și pentru mine. Am incercat sa ii fac conștienți pe părinti de necesitatea comunicării ȋn familie. Comunicarea face ca relația dintre părinți și copii sa fie una de calitate sau una deteriorată. Ȋmi doresc ca și părinții să fi ȋnțeles acest factor important.

Întâlnirea nr. 3

Scopul grupului: transmiterea de informații către participanții la grup în legătură cu modalitățile prin care aceștia își pot depăși stările de nesiguranța ȋn legatură cu relația dintre ei și copii si utilizarea tuturor posibilitătilor pentru facilitarea comunicării.

Structura activității:

5 minute – activitatea de feedback emoțional inițial;

40 minute – discuții referitoare la problemele fiecăruia dintre participanții la grup:, probleme relaționale, probleme emoționale;

De asemenea, pentru fiecare dintre aceste categorii de probleme am încercat să generăm, la nivel de grup, soluții pentru a le depăși sau, cel puțin, pentru a putea trece peste acestea în cel mai benefic mod cu putință. Este vorba astfel despre încercarea de a identifica și întări resursele avute pentru o mai bună comunicare, o mai bună relație cu copiii din Romȃnia.

5 minute – Exprimarea, în câteva cuvinte, a principalelor impresii legate de ceea ce s-a întâmplat în cadrul grupului, de modul în care a decurs activitatea și de atmosfera generală creată.

5 minute – feedback emoțional de final.

Observații la final de întâlnire

La finalul acestei întâlniri, am constatat că aspectul despărțirii de familie, de copii reprezintă problema principală pentru părinții cu care am lucrat în contextul acestui demers practic. De asemenea, aceasta este asociată cu dificultățile de adaptare ȋn Austria. Toți acești factori concură la apariția unor manifestări negative, comunicarea fiind afectată. Am constatat, din acestea discuții, că despre categoria „de ce ați venit ȋn Austria?” le este cel mai ușor să vorbească. Cu toate acestea, odată ce încep să intre în detalii, poate fi ușor observat faptul că nu acestea sunt problemele principale cu care se confruntă părinții, ci acumularea de sentimente și gânduri care provoacă referitor la ceea ce au lăsat acasă – la toți membrii grupului, neliniște.

Am observat, de asemenea, că a le oferi contexte în care să se simtă bine și să vorbească despre micile problemele care îi preocupă cel mai tare reprezintă o adevărată formă de terapie, în sensul îmbunătățirii stării lor de spirit și a comunicării, având în vedere că, în câteva rânduri, de la probleme „serioase” s-au făcut și mici glume care au învigorat atmosfera.

Participanții la grup au apreciat că, în general, le-a plăcut modul în care a decurs activitatea și mai ales faptul că au putut vorbi liber. În același timp, mi-au spus faptul că singura problemă a fost faptul că a timpul a trecut prea repede.

Feedback-ul emoțional final a avut, de asemenea, rolul de a marca finalul activității și de a face comparație cu starea inițială, constatându-se progrese în acest sens.

5.3.2 Activități recreative

Scopul acestor activități a fost de a stimula interacțiunea dintre părinți si copii în direcția dezvoltării unei atmosfere pozitive, caracterizate printr-un grad sporit de relaționare și comunicare.

Activitatea nr. 1

Tema: Pregătiri pentru concursul de „Miss Mami” care v-a avea loc în data de 16 mai

Eforturile au fost canalizate spre implicarea copiilor si taților în pregătirile pentru concursul de „Miss Mami” ce va avea loc în data de 16 mai.

Chiar dacă, la început, marea majoritate a taților nu au fost încântați de acest eveniment, motivând că nu știu ce să facă și cum să se creeze ținuta corespunzătoare, dupa multe insistențe și lămuriri au acceptat.

Mamele și-au manifestat disponibilitatea de a participa ca și a concura la concurs.

Activitatea și-a atins scopul prin faptul că a creat posibilitatea copiilor sa comunice cu tații ȋn vederea alegerii costumațiilor mamelor si a alegerii juriului format atat din tați cȃt și din copii.

Activitatea nr.2

Tema: Serbarea părinților și a copiilor născuți în luna mai sau cel mai aproape de această lună

Sărbătoriților li s-au oferit cadouri, băuturi răcoritoare și tort și au avut posibilitatea să asculte genul preferat de muzică.

Într-o atmosferă călduroasă si familială, s-a cântat și s-au organizat jocuri. Atȃt copii cȃt și părinții au fost cooperanți, încântați și mulțumiți.

Activitatea nr.3

Tema : O zi la grădina zoologica din Linz

Părinții ȋmpreună cu copiii au avut posibilitatea de a vizita gradina zoologica și de a-și ȋmpărtăși unii altora animalele preferate

Depășind rutina zilnică, toate familiile au fost relaxate, vesele si prin micile concursuri organizate de ei au reusit să comunice mai mult unii cu alții și sa se cunoască mai pofund.

5.4 Evaluarea finală a intervenției

Scopul evaluării finale este determinarea măsurii în care s-a reușit îmbunătățirea nivelului de comnicare dintre părinți și copii si a relației dintre ei.

Rezultate așteptate

Părinții si copiii participanți la intervenție și-au clarificat nevoia de comunicare ȋn cadrul familiei si nevoia de a avea o relație cȃt mai strȃnsa părinții cu copiii.

Părinții care au copiii ȋn Romȃnia au devenit constienți de relația actuala dintre ei și copii și ȋși doresc o ȋmbunătățire

Populație: 12 adulți ( părinți) și 8 copii.

Metode de evaluare: interviul calitativ structurat

Rezultatele evaluării finale

Ȋn urma implementării intervenției, pentru identificarea progreselor înregistrate, respectiv realizarea evaluării finale, am folosit ca și metodă de cercetare interviul calitativ structurat. Acesta conține întrebări din interviul realizat în evaluarea inițială. Aceasta tocmai pentru a facilita compararea răspunsurilor obținute la început cu cele culese după încheierea intervenției.

Astfel, interviul calitativ aplicat ca și metodă de evaluare finală are ca și instrument ghidul de interviu.

Părinții si copiii au manifestat o acomodare nu foarte sporită la condițiile oferite de țara ȋn care au migrat, de Austria. Acest lucru pare să fie factorul principal care a dus la eventuale fisurări ȋn comunicare respectiv ȋn relația dintre părinți și copii.

De asemenea, am identificat o deschidere mai mare spre comunicare, spre exprimarea sentimentelor nu doar cu mine, ci și între ei, având în vedere faptul că, până în acel moment, aceste comportamente existau foarte puțin.

Din aceaste motive, concluzionez că intervențiile desfășurate și-au atins scopul, în sensul realizării unei detensionări și al scăderii gradului de disconfort general dintre părinți și copii, aceștia ȋnvățȃnd să iși utilizeze toate resursele pentru o comunicare fluentă și deschisă si o relație cȃt mai apropiată.

Aceasta, prin activitățile orientate spre comunicare, spre identificarea și exprimarea sentimentelor, spre crearea de contexte armonioase, confortabile care să le permită acestor părinți să discute liber, cu copiii lor dar și cu alte persoane care pot să le aducă, într-o formă sau alta ȋncurajare, siguranță.

Concluzii finale

Plecarea părinților la muncă în străinătate a luat amploare ȋn ultimii ani. După entuziasmul inițial al exodului, au început să-și arate colții și "efectele adverse“: copii lăsați în voia nimănui, dificultăți de adaptare și de readaptare, probleme cu familia și cu membrii acesteia.

Avȃnd ȋn vedere numărul mare de familii care au emigrat ȋn Austria cu sau fără copii, în prezenta lucrare am scos în evidență faptul că, deși migrația este un fenomen adesea asociat cu destrămarea familiilor, din fericire, există unele situații care neagă acest lucru. Deși ipotezele cercetării mele spun că migrarea afectează relația dintre părinți și copii indiferent dacă părinții migrează cu sau fără copii, rezultatele sunt evidente si destul de clare: ȋn cazul a celor 30 de familii de romȃni imigranți ȋn Austria relația dintre părinti și copii s-a deteriorat foarte puțin sau chiar deloc după plecarea lor din Romȃnia.

Rezultatele cercetării au furnizat datele necesare pentru intervenție, intervenție realizată ȋn scopul de a preveni vreo rupere ȋn relația copil-părinte și de a ȋnvăța familiile să comunice.

Ceea ce trebuie scos ȋn evidență este faptul că, atunci cȃnd părinții comunică corect cu copii lor, pe lȃngă siguranța pe care o primesc copiii, are loc si stabilizarea relației dintre ei.

Ȋn intervențiile efectuate mi-am dat seama de „setea” care o au copiii de vorbele părinților, „setea” de a comunica cu ei, de a le ȋmpărtăși acestora secretele si problemele lor. Părinții trebuie să ȋși facă timp pentru copii, oricȃt ar fi de ocupați ȋn plan profesional.

BIBLIOGRAFIE

Academia Romȃnă, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan“, (1998), Dicționarul Explicativ al Limbii Romȃne, Univers Enciclopedic, București, pagina 632;

Albu Ioan, (1965), Funcția educativă a familiei în lumina Codului familiei, în S.U.B.B., Iurisprudentia, paginile 91-97 citat in Dreptul familiei conform noului cod civil, preluat ȋn 10.03.2014 din http://www.beckshop.ro/fisiere/5982_fp_2748_Beckshop-dreptul-familiei-conform-noului-cod-civil_extras.pdf;

Albu Ioan, (1975), Dreptul familiei, Editura didactică și pedagogică, București

Art. 488 Noul cod civil, (2014), Indatoririle specifice, Drepturile si indatoririle parintesti preluat in 10.03.2014 din http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-488-indatoririle-specifice-drepturile-si-indatoririle-parintesti ;

EUROSTAT (2014). Recensămȃntul populației 2011, preluat ȋn 13.03.2014, din http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=migr_pop1ctz&lang=en;

Filipescu Ion P., Filipescu A.I, ( 2006), Tratat de dreptul familiei, Editura „Universul Juridic”, București, citat ȋn Suport de curs Dreptul Familiei, Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj Napoca, Facultatea de Drept;

Gal Denizia, (2010), Suport curs IDD, Metode de Asistență Socială: grup

Isengrand Bettina, (2013), “Der Apfel lebt nicht weit vom Stamm” – Wohnentfernungen zwischen Eltern und ihren erwachsenen Kindern in Europa, ȋn Zeitschrift für Bevölkerungswissenschaft, vol.38, nr.2, paginile 263-290 preluat ȋn 14.03.2014 din: http://www.comparativepopulationstudies.de/index.php/CPoS/article/view/44/130;

Lomaca Silvia, Lomaca Constantin. (2004), Emigrarea foaie de parcurs, Editura Enciclopedică, Bucuresti, pagina 7;

Parlamentul Romȃniei, (2014), Lege privind protecția copiilor ai căror părinți sunt plecați temporar ȋn străinătate preluat ȋn 10.03.2014, din http://www.cdep.ro/proiecte/2012/100/00/0/se140.pdf;

Poledna Sorina, (2009), Suport curs IDD, Devianță și Control Social;

Poledna Sorina, (2010), Suport curs IDD, Metode de Asistență Socială: individul și familia

Recensămȃntul Populației și al Locuințelor Romȃnia 2011, Persoane temporar absente plecate în străinătate, după țara de destinație, pe sexe și grupe de vârstă preluat ȋn 13.03.2014, din: www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/…/sR_TAB_19.xls ;

Rostas Zoltan, Sorin Stoica,(2006), Tur-retur. Vol. I Convorbiri despre munca ȋn străinătate, Editura Curtea Veche, București, paginile 185-200;

Rudica Tiberiu, (1979), Eu și celălalt. De la poziția egocentristă la poziția altruistă, Editura Junimea, Iași, paginile 10-11 , preluat ȋn 10.03.2014 din: http://www.beckshop.ro/fisiere/5982_fp_2748_Beckshop-dreptul-familiei-conform-noului-cod-civil_extras.pdf;

Rusu Dan, (2009), Suport curs IDD, Psihologie Socială;

Sandu Dumitru, (1989), Migrația și dinamica structurii sociale. Migrație și mobilitate socială, Publicat ȋn Ion Drăgan, C. Anastasiu, Structura socială a Romȃniei Socialiste, Editura Stiintifică, București, pagina 9;

Salvați Copiii ( 2014). Situația copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, preluat ȋn 13.03.2014, din http://www.salvaticopiii.ro/upload/p0001000100030001_Situa%C5%A3ia%20copiilor%20ai%20c%C4%83ror%20p%C4%83rin%C5%A3i%20sunt%20pleca%C5%A3i%20la%20munc%C4%83%20%C3%AEn%20str%C4%83in%C4%83tate.pdf;

Sandu Dumitru, Dorel Abraham, Petre Datculescu, Mircea Kivu, Sebastian Lăzăroiu, Ioan Mărginean, (2004), Cultura și experiența de migrație ȋn satele Romȃniei, Sociologie Romȃnească 3, Polirom, Iași, pagina 15;

Stăniloaie Dumitru, (1978), Teologia dogmatică ortodoxă, vol. III, București , pagina 180, citat în Familia creștină azi, (1995), Editura Trinitas, Iași, pagina 27, preluat ȋn 11.03.2014 din http://www.beckshop.ro/fisiere/5982_fp_2748_Beckshop-dreptul-familiei-conform-noului-cod-civil_extras.pdf;

Șerban Monica, Stoica Melinda, (2007), Politici și instituții ȋn migrația internatională: migrația pentru muncă din Romȃnia., Fundația pentru o Societate Deschisă, București, preluat ȋn 10.03.2014 din http://www.soros.ro/sites/default/files/Raport%20institutional%20+%20legislativ%20final.pdf;

UNICEF (2014), Migrants and migration, preluat ȋn 13.03.2013, din http://www.unesco.org/most/migration/glossary_migrants.htm;

Wall Karin, Aboim Sofia, Ramos Vasco, Nunes Catia, (2013), Geographical Mobility and Family Life: Comparing Generations from a Life Course Perspective, ȋn Comparative Population Studies, Vol. 38, 2 (2013), paginile 341-370, preluat ȋn 14.04.2014 din: http://www.comparativepopulationstudies.de/index.php/CPoS/article/view/43/134;

Wirtschaftskammer Österreich ( 2014). Caracteristici pentru imigrația din Romania și Bulgaria, preluat ȋn 13.03.2014, din https://www.wko.at/Content.Node/Interessenvertretung/Arbeit-und-Soziales/2014-01-23-SPIK–SozialPolitik-Informativ–Kurz.html;

ANEXE

CHESTIONAR

pentru cercetarea relației copil-părinte ȋn familiile imigranților romȃni din Austria

Sex:

Masculin

Feminin

Vȃrsta:

Stare civila:

Necasatorit/ă

Casatorit/ă

Divortat/ă

Vaduv/ă

Copii ȋn Austria sub 18 ani, aflați în întreținere / număr):

Copii ȋn Romȃnia (sub 18 ani, aflați în întreținere / număr):

Vȃrsta copiilor:

Mediul de proveniență din Romȃnia:

Rural

Urban

Studii efectuate:

Studii minime obligatorii sau școală profesională;

Liceu sau școala post-liceală;

Studii universitare sau postuniversitare

De cât timp sunteți plecat/ă din Romȃnia? ( Exprimat in ani si luni)

Ați emigrat împreună cu soțul/soția dumneavoastră?

Da

Nu

Ați emigrat împreună cu copiii dumneavoastra?

Da

Nu

Daca nu, in grija cui se afla copiii dumneavoastra?

Celălalt părinte

Bunici

Rude

Prieteni

Daca momentan copiii locuiesc ȋn Austria, cu dumneavoastră, de cȃt timp i-ați adus?

( Exprimat ȋn ani și luni)

Ce v-a determinat să plecați în străinătate?

Imposibilitatea de a găsi un loc de muncă în România;

Lipsa banilor – ca factor decisiv;

Rușinea că vă veți fi întreținut/ă de către părinți sau în general, de către familie în cazul în care, angajat/ă sau nu, veți fi obligat/ă să apelați la suport material/financiar din partea acestora;

Lipsa de perspectivă asupra evoluției dumneavoastră din punct de vedere profesional în România;

Dezamăgirea creată de succesiunea evenimentelor politice și sociale parcurse de România după anul 1989 care v-au făcut să credeți că locul dumneavoastră nu mai poate fi în România;

Motive personale (ex: * relații sentimentale, reîntregirea familiei, conflicte sau neînțelegeri la locul de muncă, în familie etc.

Altele

Cu ce dificultăți mai importante v-ați confruntat în primul an de ședere?

Limba;

Dificultatea de a găsi un loc de muncă;

Permis de ședere (viză Schengen) / forme legale de muncă;

Echivalarea actelor (certificate / diplome de studiu / atestări / examene de diferență);

Despărțirea de țară (efortul de adaptare, separarea de familie, prieteni, cunoscuți).

Nici una

Altele:

Odată ajuns în Austria, cât timp ați așteptat pentru eliberarea permisului de muncă?

Până la 2 luni;

2-4 Luni

4-6 Luni

6 Luni- 1 An

Peste 1 an

Care sunt efectele negative ale plecării dumneavoastra ca si parinti în străinătate?

Lipsa sprijinului copiilor în activitatea scolară și extrascolară;

Lipsa afecțiunii oferite copiilor;

Deteriorarea relației dintre părinți și copii;

Nivel scăzut al energiei si al performanțelor în activitățile desfăsurate;

Probleme emoționale: anxietate, depresie;

Dezvoltarea unor probleme de comportament: agresivitate, violență/ izolare, însingurare, inadecvare

Apariția frustrării și dezamăgirii, neîncrederii;

Apariția sentimentului de vinovătie;

Teamă de viitor;

Vulnerabilitate la consumul de alcool, droguri, tutun;

Posibilitatea manifestării unor tentative de suicid.

Care sunt efectele pozitive ale plecării dumneavoastră ca și părinți în străinătate?

Găsirea unui loc de muncă;

Situație financiară mai bună;

Sumele de bani primite sunt destinate investițiilor;

Susținerea membrilor familiei;

Constientizare mai bună cu privire la asumarea responsabilitătilor ce revin fiecărui copil (în activitatea scolară si familială);

Aprecierea afecțiunii și eforturilor pe care le fac părintii copiilor pentru a-i creste;

Creșterea economică;

Ați observat modificări în comportamentul copilului/copiilor față de dvs. după plecarea din Romȃnia?:

Nu

Da,se poartă mai frumos cu mine pentru a mă menaja

Da, se poartă mai frumos cu mine pentru a obține viitoare beneficii

Da, se poartă mai urât cu mine

Cȃt de des vă ȋntalniți cu copilul/copiii față de cȃnd erați ȋn Romȃnia?

La fel

Mai des

Mai rar

Cȃt de des vorbiți cu copilul/copiii față de cȃnd Romȃnia?

La fel

Mai des

Mai rar

De cand sunteți ȋn Austria, cum s-a schimbat relația cu copilul /copiii dumneavoastră?

Nu s-a schimbat, e aceeași

S-a ȋmbunătățit

S-a deteriorat

Față de cȃnd erați in Romȃnia, cȃt timp acordați zilnic pentru a sta de vorbă, a povesti, a da sfaturi, a afla ce probleme are copilul/copiii dumneavoastră?

La fel

Mai mult

Mai putin

Față de cȃnd erați ȋn Romȃnia, copilul/copiii dumneavoastră vă povestește cu mai multe amănunte ce a facut la școală, văîmpărtășește mai des mici secrete, vă face mai des confesiuni?

La fel ca ȋntotdeauna

Mai mult acum decȃt ȋnainte

Mai rar acum decȃt ȋnainte

Spuneți copilului/copiilor dumneavoastra că ȋl/îi iubiți?

Totdeauna

Uneori

Niciodată

Dacă ați greșit, recunoașteți acest lucru față de copil/copii?

Totdeauna

Uneori

Niciodată

Aveți obiceiul de a petrece sărbătorile în familie: copii, părinți, bunici?

Totdeauna

Uneori

Niciodată

Ați renunța la un trai mai bun ȋn favoarea creșterii și educării copilului/copiilor dumneavoastră?

Da

Nu

Probabil

BIBLIOGRAFIE

Academia Romȃnă, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan“, (1998), Dicționarul Explicativ al Limbii Romȃne, Univers Enciclopedic, București, pagina 632;

Albu Ioan, (1965), Funcția educativă a familiei în lumina Codului familiei, în S.U.B.B., Iurisprudentia, paginile 91-97 citat in Dreptul familiei conform noului cod civil, preluat ȋn 10.03.2014 din http://www.beckshop.ro/fisiere/5982_fp_2748_Beckshop-dreptul-familiei-conform-noului-cod-civil_extras.pdf;

Albu Ioan, (1975), Dreptul familiei, Editura didactică și pedagogică, București

Art. 488 Noul cod civil, (2014), Indatoririle specifice, Drepturile si indatoririle parintesti preluat in 10.03.2014 din http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-488-indatoririle-specifice-drepturile-si-indatoririle-parintesti ;

EUROSTAT (2014). Recensămȃntul populației 2011, preluat ȋn 13.03.2014, din http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=migr_pop1ctz&lang=en;

Filipescu Ion P., Filipescu A.I, ( 2006), Tratat de dreptul familiei, Editura „Universul Juridic”, București, citat ȋn Suport de curs Dreptul Familiei, Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj Napoca, Facultatea de Drept;

Gal Denizia, (2010), Suport curs IDD, Metode de Asistență Socială: grup

Isengrand Bettina, (2013), “Der Apfel lebt nicht weit vom Stamm” – Wohnentfernungen zwischen Eltern und ihren erwachsenen Kindern in Europa, ȋn Zeitschrift für Bevölkerungswissenschaft, vol.38, nr.2, paginile 263-290 preluat ȋn 14.03.2014 din: http://www.comparativepopulationstudies.de/index.php/CPoS/article/view/44/130;

Lomaca Silvia, Lomaca Constantin. (2004), Emigrarea foaie de parcurs, Editura Enciclopedică, Bucuresti, pagina 7;

Parlamentul Romȃniei, (2014), Lege privind protecția copiilor ai căror părinți sunt plecați temporar ȋn străinătate preluat ȋn 10.03.2014, din http://www.cdep.ro/proiecte/2012/100/00/0/se140.pdf;

Poledna Sorina, (2009), Suport curs IDD, Devianță și Control Social;

Poledna Sorina, (2010), Suport curs IDD, Metode de Asistență Socială: individul și familia

Recensămȃntul Populației și al Locuințelor Romȃnia 2011, Persoane temporar absente plecate în străinătate, după țara de destinație, pe sexe și grupe de vârstă preluat ȋn 13.03.2014, din: www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/…/sR_TAB_19.xls ;

Rostas Zoltan, Sorin Stoica,(2006), Tur-retur. Vol. I Convorbiri despre munca ȋn străinătate, Editura Curtea Veche, București, paginile 185-200;

Rudica Tiberiu, (1979), Eu și celălalt. De la poziția egocentristă la poziția altruistă, Editura Junimea, Iași, paginile 10-11 , preluat ȋn 10.03.2014 din: http://www.beckshop.ro/fisiere/5982_fp_2748_Beckshop-dreptul-familiei-conform-noului-cod-civil_extras.pdf;

Rusu Dan, (2009), Suport curs IDD, Psihologie Socială;

Sandu Dumitru, (1989), Migrația și dinamica structurii sociale. Migrație și mobilitate socială, Publicat ȋn Ion Drăgan, C. Anastasiu, Structura socială a Romȃniei Socialiste, Editura Stiintifică, București, pagina 9;

Salvați Copiii ( 2014). Situația copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, preluat ȋn 13.03.2014, din http://www.salvaticopiii.ro/upload/p0001000100030001_Situa%C5%A3ia%20copiilor%20ai%20c%C4%83ror%20p%C4%83rin%C5%A3i%20sunt%20pleca%C5%A3i%20la%20munc%C4%83%20%C3%AEn%20str%C4%83in%C4%83tate.pdf;

Sandu Dumitru, Dorel Abraham, Petre Datculescu, Mircea Kivu, Sebastian Lăzăroiu, Ioan Mărginean, (2004), Cultura și experiența de migrație ȋn satele Romȃniei, Sociologie Romȃnească 3, Polirom, Iași, pagina 15;

Stăniloaie Dumitru, (1978), Teologia dogmatică ortodoxă, vol. III, București , pagina 180, citat în Familia creștină azi, (1995), Editura Trinitas, Iași, pagina 27, preluat ȋn 11.03.2014 din http://www.beckshop.ro/fisiere/5982_fp_2748_Beckshop-dreptul-familiei-conform-noului-cod-civil_extras.pdf;

Șerban Monica, Stoica Melinda, (2007), Politici și instituții ȋn migrația internatională: migrația pentru muncă din Romȃnia., Fundația pentru o Societate Deschisă, București, preluat ȋn 10.03.2014 din http://www.soros.ro/sites/default/files/Raport%20institutional%20+%20legislativ%20final.pdf;

UNICEF (2014), Migrants and migration, preluat ȋn 13.03.2013, din http://www.unesco.org/most/migration/glossary_migrants.htm;

Wall Karin, Aboim Sofia, Ramos Vasco, Nunes Catia, (2013), Geographical Mobility and Family Life: Comparing Generations from a Life Course Perspective, ȋn Comparative Population Studies, Vol. 38, 2 (2013), paginile 341-370, preluat ȋn 14.04.2014 din: http://www.comparativepopulationstudies.de/index.php/CPoS/article/view/43/134;

Wirtschaftskammer Österreich ( 2014). Caracteristici pentru imigrația din Romania și Bulgaria, preluat ȋn 13.03.2014, din https://www.wko.at/Content.Node/Interessenvertretung/Arbeit-und-Soziales/2014-01-23-SPIK–SozialPolitik-Informativ–Kurz.html;

ANEXE

CHESTIONAR

pentru cercetarea relației copil-părinte ȋn familiile imigranților romȃni din Austria

Sex:

Masculin

Feminin

Vȃrsta:

Stare civila:

Necasatorit/ă

Casatorit/ă

Divortat/ă

Vaduv/ă

Copii ȋn Austria sub 18 ani, aflați în întreținere / număr):

Copii ȋn Romȃnia (sub 18 ani, aflați în întreținere / număr):

Vȃrsta copiilor:

Mediul de proveniență din Romȃnia:

Rural

Urban

Studii efectuate:

Studii minime obligatorii sau școală profesională;

Liceu sau școala post-liceală;

Studii universitare sau postuniversitare

De cât timp sunteți plecat/ă din Romȃnia? ( Exprimat in ani si luni)

Ați emigrat împreună cu soțul/soția dumneavoastră?

Da

Nu

Ați emigrat împreună cu copiii dumneavoastra?

Da

Nu

Daca nu, in grija cui se afla copiii dumneavoastra?

Celălalt părinte

Bunici

Rude

Prieteni

Daca momentan copiii locuiesc ȋn Austria, cu dumneavoastră, de cȃt timp i-ați adus?

( Exprimat ȋn ani și luni)

Ce v-a determinat să plecați în străinătate?

Imposibilitatea de a găsi un loc de muncă în România;

Lipsa banilor – ca factor decisiv;

Rușinea că vă veți fi întreținut/ă de către părinți sau în general, de către familie în cazul în care, angajat/ă sau nu, veți fi obligat/ă să apelați la suport material/financiar din partea acestora;

Lipsa de perspectivă asupra evoluției dumneavoastră din punct de vedere profesional în România;

Dezamăgirea creată de succesiunea evenimentelor politice și sociale parcurse de România după anul 1989 care v-au făcut să credeți că locul dumneavoastră nu mai poate fi în România;

Motive personale (ex: * relații sentimentale, reîntregirea familiei, conflicte sau neînțelegeri la locul de muncă, în familie etc.

Altele

Cu ce dificultăți mai importante v-ați confruntat în primul an de ședere?

Limba;

Dificultatea de a găsi un loc de muncă;

Permis de ședere (viză Schengen) / forme legale de muncă;

Echivalarea actelor (certificate / diplome de studiu / atestări / examene de diferență);

Despărțirea de țară (efortul de adaptare, separarea de familie, prieteni, cunoscuți).

Nici una

Altele:

Odată ajuns în Austria, cât timp ați așteptat pentru eliberarea permisului de muncă?

Până la 2 luni;

2-4 Luni

4-6 Luni

6 Luni- 1 An

Peste 1 an

Care sunt efectele negative ale plecării dumneavoastra ca si parinti în străinătate?

Lipsa sprijinului copiilor în activitatea scolară și extrascolară;

Lipsa afecțiunii oferite copiilor;

Deteriorarea relației dintre părinți și copii;

Nivel scăzut al energiei si al performanțelor în activitățile desfăsurate;

Probleme emoționale: anxietate, depresie;

Dezvoltarea unor probleme de comportament: agresivitate, violență/ izolare, însingurare, inadecvare

Apariția frustrării și dezamăgirii, neîncrederii;

Apariția sentimentului de vinovătie;

Teamă de viitor;

Vulnerabilitate la consumul de alcool, droguri, tutun;

Posibilitatea manifestării unor tentative de suicid.

Care sunt efectele pozitive ale plecării dumneavoastră ca și părinți în străinătate?

Găsirea unui loc de muncă;

Situație financiară mai bună;

Sumele de bani primite sunt destinate investițiilor;

Susținerea membrilor familiei;

Constientizare mai bună cu privire la asumarea responsabilitătilor ce revin fiecărui copil (în activitatea scolară si familială);

Aprecierea afecțiunii și eforturilor pe care le fac părintii copiilor pentru a-i creste;

Creșterea economică;

Ați observat modificări în comportamentul copilului/copiilor față de dvs. după plecarea din Romȃnia?:

Nu

Da,se poartă mai frumos cu mine pentru a mă menaja

Da, se poartă mai frumos cu mine pentru a obține viitoare beneficii

Da, se poartă mai urât cu mine

Cȃt de des vă ȋntalniți cu copilul/copiii față de cȃnd erați ȋn Romȃnia?

La fel

Mai des

Mai rar

Cȃt de des vorbiți cu copilul/copiii față de cȃnd Romȃnia?

La fel

Mai des

Mai rar

De cand sunteți ȋn Austria, cum s-a schimbat relația cu copilul /copiii dumneavoastră?

Nu s-a schimbat, e aceeași

S-a ȋmbunătățit

S-a deteriorat

Față de cȃnd erați in Romȃnia, cȃt timp acordați zilnic pentru a sta de vorbă, a povesti, a da sfaturi, a afla ce probleme are copilul/copiii dumneavoastră?

La fel

Mai mult

Mai putin

Față de cȃnd erați ȋn Romȃnia, copilul/copiii dumneavoastră vă povestește cu mai multe amănunte ce a facut la școală, văîmpărtășește mai des mici secrete, vă face mai des confesiuni?

La fel ca ȋntotdeauna

Mai mult acum decȃt ȋnainte

Mai rar acum decȃt ȋnainte

Spuneți copilului/copiilor dumneavoastra că ȋl/îi iubiți?

Totdeauna

Uneori

Niciodată

Dacă ați greșit, recunoașteți acest lucru față de copil/copii?

Totdeauna

Uneori

Niciodată

Aveți obiceiul de a petrece sărbătorile în familie: copii, părinți, bunici?

Totdeauna

Uneori

Niciodată

Ați renunța la un trai mai bun ȋn favoarea creșterii și educării copilului/copiilor dumneavoastră?

Da

Nu

Probabil