Relatia Clima Poluarea Aerului In Orasul Ploiesti

Cuprins

Introducere

“Relația clima- poluarea aerului in orașul Ploiești”

“Înființarea Ploieștiului a intrat in legendă…Mihai Viteazul a intemeiat orașul Ploiești în 1599, cu prilejul concentrării trupelor care, in toamna acestui an, au trecut în Ardeal. Locurile îi erau cunoscute prin bogația vânatului si a pescuitului. El iși făcuse aici chiar și curți. Mihai Viteazul alese acest punct pentru adunarea oștilor, având in vedere atât drumul Teleajenului, cât și posibilitatea de aprovizionare imbelșugata si eftena in acel loc unde se întalnesc șesul, dealul si muntele, cu diversele lor produse, si unde răscrucea marilor drumuri ușura schimbul de mărfuri.”

Așezarea geografică a arealului studiat

Municipiul Ploiești, reședinta județului Prahova este unul dintre cele mai mari și mai importante orașe ale țarii noastre, aflându-se la o distanța de numai 60 km de capitala, București.

Se află pe următoarele coordonate geografice:  25°2'48" longitudine estică și 44°56'24" latitudine nordică. Aria judetului Prahova este traversată de paralela de 45° latitudine Nordica, iar orașul Ploiești este străbatut de meridianul de 26° longitudine estica.

Suprafața actuală a Ploieștiului este de peste 50 km².

Se învecinează: la nord cu orașul Băicoi și comuna Blejoi, la sud – comunele Bărcănești și Brazi, la est – comunele Bucov și Berceni, la vest cu satul Negoiești și comuna Târgșorul Vechi. Aspectul solului și subsolului este determinat de așezarea sa pe structurile vechiului con de dejecție al râului Prahova. Ploieștiul se găsește în apropierea marii regiuni viticole Dealu Mare – Valea Călugăreasca și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism montan din Romania.

Județul are aproximativ forma unui patrulater, cu laturi paralele și egale și se desfășoară pe direcția NNV- SSE. Se invecinează în partea de nord cu județul Brașov, la est cu județul Buzău, limita vestică desparte județul Prahova de județul Dâmbovița, iar cea sudică străbate câmpia și ne separă de județul Ilfov.

Imag.1 Poziția geografică a orașului Ploiești (sursa: www.geospațial.org)

De-a lungul timpului, orașul aurului negru, Ploiești, a suferit o puternică antropizare cu efecte vizibile asupra mediului cât și a populației, drept pentru care am considerat că aceasta este o temă de interes și necesită o cercetare detaliată. Pe de altă parte, fiind orașul meu natal, mă simt datoare să cunosc cât mai multe informații cu privire la aceasta tematică și imi doresc să observ pe baza propriilor analize schimbările climatologice care au avut loc pe parcursul timpului.

Scopul acestei lucrări este în primul rând obținerea unei diplome prin intermediul căreia să demonstrăm că pe parcursul acestor ani de studiu am acumulat cunoștiințe vaste din domeniul geografiei și în special al climatologiei. Pentru realizarea acesteia, a trebuit să cercetăm, să analizăm, să sintetizăm și să interpretăm anumite date, ceea ce ne-a ajutat să ne dezvoltăm abilitățile de structurare, comunicare in termeni științifici, dar mai ales de elaborare a unei lucrări științifice de mare întindere și complexitate. Cum orice sfârșit reprezintă de fapt un început, încununarea celor trei ani, va deschide porțile viitorilor specialiști în acest domeniu.

Pe această cale doresc să îmi exprim recunoștiința față de domnul Lector universitar dr. Tiscovschi Adrian. Mulțumesc pentru răbdarea și sprijinul acordat pe parcursul acestui an

universitar, pentru îndrumarea științifică și sfaturile utile cu privire la alegerea corespunzătoare a

titlului și la elaborarea corectă din punct de vedere metodologic si teoretic a lucrării.

Istoricul stației meteorologice Ploiești

Pentru realizarea acestui studiu am utilizat datele climatologice de la stația Ploiești și Agenția Națională de Meteorologie, pentru un interval de timp cuprins între anii 1971- 1980, dar și date cu privire la poluarea mediului și a consecințelor acestui fenomen asupra sănătății populației obținute de la Agenția de Protecție a Mediului și de la Direcția de Sănătate Publică, Prahova, pentru o perioada cuprinsa intre 2008- 2012. Pe baza acestor date statistice și a informațiilor, am încercat să conturez relațiile dintre condițiile climatice și procesele de poluare a atmosferei din arealul municipiului Ploiești.

Stația meteorologică Ploiești se află la o altitudine de 177m pe coordonatele: 44º57’21” latitudine nordică și 25º59’15” longitudine sudică. A intrat in funcțiune in luna mai a anului 1941, fiind așezată la nord-vest de oraș, lângă rafinăria Vega, încadrată cu doi observatori. In 1942 este mutată in Ploiești pe strada Sichelt nr.12, încadrată tot cu doi observatori și funcționează până în aprilie 1944 când își întrerupe activitatea din cauza bombardamentelor. În ianuarie 1945 începe să funcționeze pe strada Cantacuzino nr.29, în iunie 1955 se mută pe Bulevardul Republicii nr.299, reprezentând și actualul sediu, in nordul orașului.

În septembrie 1956 se reinstalează un adăpost pentru instrumente cu jaluzele duble pentru experimentare lângă arealul cu adăpostul simplu; se fac observații paralele timp de cinci ani. În aprilie 1957 se instaleaza trei pluviometre Tretiakov, la diferite nivele de experimentare. În iulie 1957 se instalează pentru experiment, de către IMH București, pluviometrul tip Imc, la nivel de 1.5m, 1m, 0.5m și la nivelul solului. În august 1958 se instalează în platformă un pluviograf de tip Helmmann, la care se încep observațiile.

Imag.2 Biroul stației și platforma meteorologică, Ploiești (sursa: arhiva personală)

În mai 1960 se montează doi stâlpi metalici pentru giruete. În aprilie 1962, stația este înzestrată cu un proiector de nori, iar în luna septembie a aceluiași an se montează împrejmuirea platformei din panouri metalice cu plasă de sârmă. În data de 15 septembrie 1965 s-a instalat o stație meteorologică automata de tip I.M pentru a executa operații timp de un an, iar în iunie 1970 încep observațiile asupra vitezei vântului cu anemometrul.

În august 1984, stația colecta următoarele stații meteorologice: Câmpina, Sinaia, Babele, Vârful Omu, Predeal, Târgu Titu, si Întorsura Buzăului, Cheia. În 1986, stația colectează stațiile Câmpina, Sinaia(cota 1500), Vârful Omu, Târgu Titu, Babele, Predeal, Întorsura Buzăului, Cheia, Snagov.

Pe data de 1 iunie 1988 la stație a intrat in funcțiune laboratorul de radioactivitate cu program redus (2 aerosoli), iar în septembrie 1990, în urma reorganizării unor ministere, se înființeaza Ministerul Mediului; laboratorul de radioactivitate din cadrul stației se transfera la Agenția de Mediu, Prahova. Din mai 1999, transmisia începe să se facă prin calculator (fiecare stație transmite propriile mesaje), având program de observații complet, la care se adaugă observații agroclimatice și pluviometrice. În iunie 1999, rețeaua posturilor pluviometrice se reduce de la 43 la 9.

Începând cu 1 aprilie 2001, se transmit și mesajele climat 1 și 2 pentru elaborarea sintezelor TM1. În decembrie se efectuează primele lucrări la sediul viitoarei stații meteorologice. În data de 26 septembrie 2002 încep transmisiile cu stația automată Vaisala. Pe 22 mai 2004 are loc inaugurarea noii clădiri care cuprindea stația meteorologică, laboratorul de radioactivitate și unitatea pilot de combatere a grindinei și stimularea precipitațiilor din cadrul direcției Prahova.

Stația este dotată cu o sondă pentru determinarea umidității solului marca Thetakit, aceasta fiind utilizată pentru partea de agrometeorologie, dar și cu un senzor de sol, senzor de timp prezent și pluviometru de încălzire.

Bazele lucrării

Lucrarea de licența cu titlu: “Relația clima-poluarea aerului in orașul Ploiești”, reprezintă o muncă personală, pentru realizarea căreia, am utilizat în primul rând date climatice, pentru o perioadă de 10 ani, cât si date despre poluare, pe o perioadă de 5 ani, dar si o bibliografie vastă, din literatura de specialitate, rapoarte ale ANPM sau articole din diverse reviste.

Aceasta este structurată în 5 capitole și 21 de subcapitole. Totalizează 63 de pagini, ce includ tabele, grafice, hărți și imagini de pe teren.

În cadrul lucrării este evidențiată relația cauză- efect, dintre climă si poluarea aerului in orașul Ploiești. Pentru a ilustra cât mai bine fenomenele și procesele analizate, am folosit metode de prelucrare și interpretare a datelor meteorologice, cât și metode de reprezentare grafică și cartografică a datelor climatologice prin intermediul tehnicilor clasice, ori moderne, datorate diferitelor soft- uri disponibile.

Capitolul 1. Factorii genetici ai climei

Clima municipiului Ploiești, ca și in celelalte localități este determinată de interacțiunea a trei categorii de factorii: radiația solară, deplasarea maselor de aer si factorii fizico- geografici locali, la care putem adăuga influența factorului uman.

1.1 Factorii radiativi- Radiația solară

Radiația solară reprezintă sursa fenomenelor meteorologice.

Cantitatea mare de impurități din atmosfera orașului, conduce la scăderea intensității radiației solare. Determinări realizate pe parcursul timpului, relevă faptul că radiația solară variază in funcție de perioada zilei sau de anotimp. Astfel, radiația înregistrează valori scăzute la orele dimineții și ale serii, pe când in timpul zilei, acestea cresc semnificativ. Așa se întâmplă și în anotimpul rece, când valorile radiației sunt puternic scăzute datorită faptului că inălțimea Soarelui deasupra orizontului este mică si concentrația de impurități mult mai mare față de sezonul cald când concentrația de impurități este minimă, iar valorile radiației in creștere.

Atmosfera reprezintă un mediu tulbure, unde regăsim atât gaze cât și particule în suspensie de diferite origini. Într- un astfel de mediu, radiația solară directă suferă o extincție datorată : “ difuziei moleculare în gazele atmosferei; absorbției selective în gazele permanente ce au o concentrație constantă; absorbției în vaporii de apă; extincției produse de aerosol, întelegând prin aceasta, pulberile naturale sau antropice și picăturile de apă aflate în suspensie în atmosferă”(Clima Romaniei)

Opacitatea atmosferei este influențată de umezeala aerului, dinamica atmosferei și de suprafața subiacentă. Opacitatea de la București poate caracteriza regiunile centrale și de est ale Câmpiei Române, care cuprind și orașul Ploiești. Așadar, valorile medii ale opacității înregistrate la București au fost:

Tab.1.1 Valorile medii lunare multianuale ale opacității atmosferei (sursa: Clima României,2004)

Tabelul 1.1, demonstrează faptul că după maximul de vară, valorile opacității încep să scadă în lunile de toamnă.

Opacitatea atmosferei variază în funcție de evoluția temperaturii, de evapotranspirație, dar mai ales de circulația atmosferei. Creșterea temperaturii duce la intensificarea convecției termice, antrenând astfel pulberile de la suprafața solului, iar procesele de evaporație se intensifică odata cu creșterea temperaturii, rezultând astfel sporirea opacității. Pe de altă parte, circulația atmosferei la scară mare imprimă anumite particularități zonale, astfel, datorită frecvenței maselor de aer polare mai curate, opacitatea atmosferei din regiunile central- nordice este mai scăzută decât cea din regiunile sudice.

1.2 Factorii dinamici

Factorii dinamici au un rol esențial în evidențierea caracteristicilor climatice de pe teritoriul României; aceștia produc perturbații ale unor elemente și fenomene meteorologice răspândind nuanțele climatice în funcție de tipul maselor de aer care traversează teritoriul țării.

Masele de aer reprezintă volume de aer cu mărimi diferite, dar omogene prin proprietățile dobândite pe suprafața de origine, acestea preiau din caracteristicile suprafețelor deasupra cărora staționează o perioadă mai îndelungată, elementele specifice maselor de aer fiind temperatura și umezeala specifică. Procesele de la suprafața terestră, care imprima aerului caracteristicile suprafeței respective sunt : turbulența, convecția termică și bilanțul. Dinamica maselor de aer este strâns legată de diferențele de presiune ale acestora. Presiunea atmosferică reprezintă presiunea exercitată de aerul din atmosferă asupra scoarței terestre și este influențată de temperatură și altitudine.

Masele de aer care se deplasează deasupra continentului European sunt de tip: arctic, formate deasupra Oceanului Înghețat de Nord; polar, cele formate în anticiclonii regiunilor subpolare; tropical, formate în anticiclonii brâului tropical de mare presiune și ecuatorial. Din aceste patru tipuri de mase de aer, România va fi întotdeauna influențată de masele de aer polar (temperat) sau de masele de aer tropical, niciodată de masele de aer arctic sau ecuatorial.

Pe teritoriul țării noastre aceste mase de aer prezintă două subtipuri: continental și marin.

Masele de aer polar au frecvența cea mai mare și capacitatea de transformare a aerului pe parcursul deplasării. Masele de aer polar marin sunt reci și instabile, provin de pe Atlantic, prin intermediul Anticiclonului Azoric și determină în semestrul cald ploi abundente, iar în cel rece ninsori viscolite. Masele de aer polar continental sunt reci, uscate și stabile, generate de Anticiclonul Est- European și Scandinav.

Masele de aer tropical sunt fierbinți și uscate. Masele de aer tropical marin sunt aduse de Anticiclonul Nord- African și de Ciclonii Mediteraneeni, producând precipitații primăvara și toamna și iarna la contactul cu masele de aer polar continental, viscole. Masele de aer tropical continental ce provin din nordul Africii, aduc temperaturi foarte ridicate vara, producând topirea zăpezii iarna.

Distribuția valorilor medii ale elementelor meteorologice evidențiază caracterul general al deplasării maselor de aer, oferind o imagine asupra circulației atmosferice. Există diferite tipuri de circulație în troposfera medie:

Circulația vestică, are cea mai mare frecvență și se încadrează în circulația generală de la

vest la est. Se mai numește circulație zonală și se manifestă pe parcursul întregului an, având caracter de persistență. Aspectul vremii diferă în funcție de gradul de baroclinitate, drept pentru care pe teritoriul României, iernile sunt blânde, iar precipitațiile dominante sub formă de ploaie, vara acest tip de circulație determină un grad accentuat de instabilitate, genrând furtuni cu grindină și ploi torențiale

Circulația polară, apare atunci când Anticiclonul Azoric se dezvoltă și se extinde către

Islanda. Această circulație antrenează mase de aer oceanice, de la latitudini polare, care determină scăderea temperaturii, creșterea nebulozității și căderea de precipitații cu character de aversă. Pe teritoriul României, provoacă răcirile de primăvară- vară și toamna, iar iarna, temperaturi foarte coborâte, căderi abundente de zăpadă însoțite de viscole.

Circulația tropicală, are o frecvență mai redusă pe teritoriul țării noastre, asigură

transportul excesului de căldură din zonele tropicale către cele polare, realizandu-se echilibtul caloric între zonele excedentare și deficitare pe continent. Are o importanță deosebită pe teritoriul țării noastre, determinând cantități mari de precipitații în sezonul rece, cât și prin faptul că favorizează transportul de aer cald.

Circulația de blocare, reprezintă acțiunea de deviere a perturbațiilor ciclonice din

Oceanul Atlantic către nordul și nord- Estul Europei, ocolind partea centrală și de sud- est; aceasta se concretizează în prezența unui câmp de presiune atmosferică ridicat, care determină o vreme frumoasă, caldă și secetoasă pe timpul verii și o vreme închisă cu temperature scăzute, dar precipitații reduse în sezonul rece.

1.3 Factorii fizico- geografici

1.3.1 Relief

“Relieful teritoriului prahovean s-a format treptat de la nord la sud, ca urmare a succedării mai multor cicluri de sedimentare și a catorva faze orogenetice. Mișcările orogenice de la sfârșitul levantinului și începutul cuaternarului au determinat fragmentarea reliefului în zona de deal și de munte, adâncirea treptată a văilor și formarea teraselor, reactivarea proceselor de eroziune torențială, de alunecare și de spălare a solului, precum și acumularea unor mari conuri de dejecție la marginea fostului lac levantin. În timpul răcirii generale a climei din pleistocen, temperaturile scăzute, au dus la formarea ghețarilor în Masivul Bucegi, iar în regiunile mai joase lipsite de păduri, unde climatul avea un caracter pluvial, la declanșarea unor alunecari de mare amploare. Prin urmare, faza de eroziune din cuaternar a conferit reliefului infățișarea lui actuală.”

Altitudinea medie a așezării este de 150 m, orașul fiind deci plasat într-o zonă de câmpie, mai exact câmpia Ploieștilor caracterizată ca fiind netedă, ușor bombată; aceasta reprezintă conul de dejecție al Prahovei.

Câmpia Ploieștilor se invecinează in partea de est cu glacisul Valea Călugărească, iar în nord, o dată cu creșterea în altitudine regăsim: depresiunea Mislea cu Măgurile Țintei; apoi, pe masură ce terenul devine din ce în ce mai accidentat, își fac apariția numeroase dealuri, precum: Dealul Bucovelului și dealurile Cosminele, întrepătrunse de depresiunea Podeni, dealurile Lazului, Culoarul Vălenilor sau dealurile Salciei. Linia Filipeștii Târg- Urlați asupra căreia insistă geografii, separă două regiuni distincte: la nord – zona de deal, iar la sud – câmpia.

Imag.1.1 Harta unităților de relief din județul Prahova (sursa: www.geospațial.org)

Prin urmare, așa cum se observă și pe harta alăturată (Imag.1.1.), împrejurimile orașului Ploiești sunt caracterizate prin varietatea formelor de relief dispuse în formă de amfiteatru.

1.3.2 Vegetația

Orașul Ploiești s-a născut dintr-un sat, aflat într-o pădure imensă de stejari. În timp, ploieștenii și-au făcut datoria de a defrișa pădurea pentru a-și face loc de arătură.

Pe parcurs, din cauza metamorfozării, dezvoltării economice și a faptului că a devenit cel mai urbanizat și industrializat oraș din țară, aspectul său a fost modificat în totalitate. Vegetația zonei urbane propiu-zise a fost inlocuită de amenajările antropice, constând în clădiri și zone industriale. Imaginea este imbogățită de esențe ornamentale și de aliniament, plantații de castani, plopi și salcâm (Bulevardul castanilor). Zona parcurilor și a spațiilor verzi este destul de restransă (parcul Tineretului, parcul din nordul orașului, parcul Mihai Viteazu și parcul Bucov- la periferia orașului). În perimetrul imediat al orașului există terenuri agricole și pajiști secundare cu firuță.

Imag.1.2. Harta vegetației municipiului Ploiești (sursa: www.eea.europa.eu)

Specii protejate prin lege fac acum dovada spuselor anterioare. Printre acestea putem enumera:

Stejarul secular – Quercus robur L. (1 ex.) aflat pe strada Rudului nr. 62

Stejarul secular – Quercus robur L. (1 ex.) – strada Gheorghe Lazăr nr. 3

Stejarul secular – Quercus robur L. (1 ex.) – strada Gheorghe Doja

Stejarul secular – Quercus robur L. (1 ex.) – Str. 1907 nr. 32

Tei secular – Tilia tomentosa Mnch. (1 ex.) – Squar str. Praga

Tei secular – Tilia tomentosa Mnch. (1 ex.) – Str. Ana Ipătescu nr. 26

Tei secular – Tilia tomentosa Mnch. (1 ex.) – B-dul Independenței nr.6

Platan – Platanus hybrida Brot (15 ex.) – Colonia Teleajen

Platan – Platanus hybrida Brot (1 ex.) – Str. Gh. Barițiu nr. 5

Aleea de platani – Platanus hybrida Brot (27 ex.) – Uzina Mecanică Teleajen

Tisă – Taxus baccata L. (1 ex.) – Str. Democrației nr. 34

Tisă – Taxus baccata L. (2 ex.) – Str. Vlad Țepeș nr. 19

Imag.1.3. Stejar Quercus Robur Imag.1.4. Tisa, str. Vlad Țepeș

(sursa: Agenția pentru protecția mediului, Prahova)

1.3.3 Hidrografie

În ceea ce privește hidrografia, Ploieștiul este limitat în partea de S- SV de râul Prahova, cel mai mare colector al apelor din județul cu același nume, iar la N- NE de cel mai important afluent al său, Telejen. In zona de câmpie, Telejenul are drept afluent râul Dâmbu, care străbate zona limitrofă din partea de NE a orașului; are o suprafață de 190 km² și o lungime de 39 km. Pârâul Dâmbu, prin ieșirea din matcă aduce pagube Ploieștiului.

“Rețeaua de canalizare a județului, cu o lungime de 249,6 km se face în sistem mixt pe cea mai mare parte a teritoriului. Apele uzate menajere, industriale și cele meteorice sunt colectate prin două colectoare principale. Pe timp ploios pentru preluarea debitelor maxime s-a prevăzut posibilitatea deversării surplusului de apă în prârâul Dâmbu. Sistemul divizor de canalizare s-a aplicat în cartierele Ploiești Nord și Bereasca. Apele uzate menajere și industriale sunt colectate și dirijate la stația de epurare. Apele meteorice sunt colectate și evacuate în prârâul Dâmbu. Stația de epurare este amplasată în partea de Sud-Est, pe malul drept al prârâului Dâmbu. Este dimensionată pentru Qmax. = 1.200 l/s, cu o singură treaptă de epurare – mecanică.

Râul Dâmbu are un grad de curățenie relativă cu o valoare mică 26 %, reflectând un grad accentuat de poluare a apei.” (conform: Planului Integrat de Dezvoltare Urbană al Polului de Creștere Ploiești-Prahova)

1.3.4 Soluri

Solurile din Câmpia Ploieștilor sunt diversificate în funcție de aluviunile grosiere sau fine existente și de vechimea acestora. Astfel, se identifică următoarele clase: molisolurile, solurile argiloiluviale, solurile cambice și soluri neevoluate.

În această regiune, “pietrișurile conului prahovean prelungite în amonte cu terasa de la Câmpina și Breaza, sunt acoperite cu cernoziomuri rendzinice și cernoziomuri levigate”. Molisolurile sunt reprezentate prin cernoziomuri freatic umede situate pe terasele Teleajenului. De asemenea regăsim asociații de cernoziomuri cambice vertice și vertisoluri în extremitatea de sud-est.

Solurile argiloiluviale reprezentate de solurile brun- roșcate ocupă cea mai întinsă suprafață, fiind situate în luncile râurilor Teleajen și Prahova și în câmpia de divagare.

Solurile existente în această regiune sunt profunde, bogate în substanțe nutritive, deci fertile, ceea ce favorizează dezvoltarea agriculturii.

1.4 Factori antropici

Prin definiție, orașul reprezintă un mediu antropic, fiind o așezare omenească cu dotări industriale și diverse funcții menite să satisfacă nevoile economice și social- culturale ale locuitorilor. “Plămădit din cărămizi și beton, din sticlă și din fier, din piatră și din asfalt, orașul se extinde neîncetat, înghițind iarba și pădurea, micșorând suprafețele acoperite cu soluri fertile si întunecând strălucirea Soarelui”

Printre principalii factori existenți în oraș, care modifică în mod constant elementele meteorologice se numără:

Materialele de construcții: betonul, asfaltul, pavajul, cărămida sau țigla, modifică condițiile termice și de umezeală, datorită căldurii specifice mici și a conductibilității mari

Profilul orașului – determină creșterea suprafeței de contact cu aerul datorită creșterii în sens vertical, cât și pe orizontal a orașului, a dimensiunilor diferite ale cladirilor ce conferă aspect de linii frânte, dar și a străzilor de lungimi și lățimi diferite. Astfel, odată cu creșterea suprafetei active se observă valori mai mari ale parametrilor climatici puse pe seama imixtiunii pe care o are radiatia caldurii si absorbția

Sistemul de canalizare – datorită gradului redus de permeabilitate a suprafeței active, precipitațiile sunt evacuate rapid prin sistemul de canalizare rezultând uscarea suprafeței active și încălzirea asfaltului, a acoperișurilor și bineînțeles a aerului urban.

Spațiile verzi – faptul că nu sunt uniform repartizate, iar suprafața de desfășurare este redusă, face ca acestea să nu aibă o influență mare asupra orașului. Existența copacilor și a plantelor ponderează încălzirea excesivă prin umbrire și evapotranspirați și au importanță și pentru sănătatea populației

Încălzirea artificială – fiind un oraș industrializat, Ploieștiul este caracterizat prin emanații mari de căldură ce produc schimbări majore ale temperaturii zilnice și anuale a aerului urban. La această încălzire participă și încălzirea artificială a locuințelor, arderea combustibililor în motoarele autovehiculelor și cea emisă de animale și oameni

Impurificarea atmosferei urbane- produce modificările cele mai importante fiind rezultatul activităților economice , industriale. Principalele urmări ale impurificării urbane sunt cresterea numarului de zile cu ceața, precipitațiile acide și reducerea intensității radiației solare.

Prin urmare, activitățile umane, defrișarea pădurilor de stejar ce îmbrăcau regiunea, creșterea populației, evoluția tehnologiei, materialele din care este construit orașul, existența platformelor industriale, toți acești factori au condus la schimbări majore în ceea ce privește radiația solară și clima orașului, generând un tip de climă proprie.

Capitolul 2. Caracteristicile climatice ale orașului Ploiești

Clima este influențată de diverși factori: radiativi, fizico- geografici si dinamici; asfel, orașul Ploiești situat în zona de câmpie , traversat de paralela de 45º latitudine nordică și meridianul de 26º longitudine sudică, se încadrează în tipul de climat temperat continental.

Masele de aer polar nu se resimt grație munților Bucegi,care au rol de barieră orografică și nu permit trecerea acestora către sud. În schimb asupra regiunii acționează masele de aer dinspre vest, care determină o iarnă blândă și o vară instabilă. Datorită poziției municipiului între izoterma de 11 ºC ce traversează sudul țării și izoterma de 10 ºC ce limitează orașul în partea nordică, temperatura medie anuală resimțită atinge valori de 10.2 ºC.

Partea sudică a țării, ce corespunde și zonei noastre de studiu, este traversată de sisteme barice de minimă și maximă presiune (cicloni și anticicloni), ce influențează masele de aer și generează anumite fenomene, printre care:

Anticiclonul Azoric, este un nucleu de presiune maximă, ce ia naștere deasupra Insulelor Azore și actionează asupra sudului țării noastre generând fie innourări, averse și grindină, la amiază când se înregistrează valorile maxime ale convecției locale, fie secete atunci când persistă pe teritoriul țării noastre.

Ciclonii Mediteraneeni, se formează în bazinul central al Mării Mediterane și înaintează spre nord-est si est. Ajung pe teritoriul României în zona Mării Negre, unde se încarcă cu vapori de apă, după care se îndreaptă spre vest și nord- vest provocând o situație nefavorabilă din punct de vedere meteorologic. Acțiunea acestora se face simțită mai ales în perioada rece a anului și provoacă ploi abundente, viscole și inundații.

De asemenea putem aminti de anticiclonul est- european, format pe teritoriul Rusiei, ce acționează în sezonul rece pe tot teritoriul sudic al țării. Generează geruri datorită transportului de mase de aer continental rece, polar și arctic. Sau anticiclonul Scandinav, format deasupra peninsulei scandinave, care asemenea celui menționat anterior, acționează mai ales în sezonul rece producând geruri, iar în sezonul cald, răciri intense.

2.1 Temperatura aerului

Temperatura, reprezintă principalul element meteorologic ce caracterizează starea vremii. Această stare de încălzire sau răcire a aerului se datorează radiației solare, dar mai ales suprafeței terestre, “unde o parte din radiația solară este reflectată, iar alta absorbită”, ceea ce determină variabilitatea temperaturii în timp și spațiu. (Tișcovschi A.,Diaconu D.,2004)

Pentru măsurarea temperaturii sunt folosite mai multe scări: scara Réaumur, scara Fahrenheit, scara Kelvin si scara Celsius, cea mai utilizată, introdusă de astronomul și fizicianul suedez Anders, divizată în 100 de părți egale.

În urma prelucrării datelor obținute de la Administrația Națională de Meteorologie, am obținut un număr de indici climatici pe care ii voi analiza în cele ce urmează: printre aceștia se numără: mediile, extremele, amplitudinea si frecvențele.

2.1.1. Temperaturi medii lunare, anotimpuale, semestriale si anuale

Mediile lunare și anuale se numără printre parametrii cei mai cunoscuți și utilizați în meteorologie, dar și în alte domenii de activitate. Acestea se calculează prin raportarea sumei tuturor valorilor unei marimi variabile la numărul acestora.

Tab. 2.1. Temperaturi medii lunare, anuale și multianuale la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971- 1980

În tabelul 2.1. am redat valorile temperaturilor medii lunare, anuale și multianuale în intervalul 1971- 1980, pentru stația meteorologică Ploiești.

După cum putem observa în tabel, variația anuală a temperaturilor medii lunare înregistrează valori minime în luna ianuarie și valori maxime în luna iulie.

Media anuală prezintă valoarea cea mai mică în anul 1980 (9.03°C), iar valoarea cea mai mare în 1975 (10.70°C); media multianuală reprezentativă intervalului analizat este de 9.84°C.

Fig. 2.1. Regimul anual al temperaturilor medii lunare ale aerului (ºC) la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Graficul reprezentat în figura 2.1. arată variația multianuală a temperaturilor medii lunare ale aerului în perioada 1971-1980. În luna ianuarie se înregistrează valoarea minimă de -2.3°C , iar în luna iulie valoarea maximă 20.7°C. Aceste valori sunt specifice zonelor joase, de câmpie, în zonele montane minima și maxima înregistrându-se în luna februarie, resprectiv august.

2.1.2. Temperaturi medii anotimpuale și semestriale

În tabelul de mai jos sunt redate temperaturile medii anotimpuale și semestriale, ce arată mersul anual al temperaturii aerului pe intervale calendaristice de timp.

Tab.2.2. Temperaturi medii anotimpuale și semestriale la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Așa cum rezultă din tabel, în anotimpul de iarnă, temperaturile medii sunt negative, ajungând la -0.7°C, însă în general, zona de câmpie este caracterizată de valori medii ce oscilează în jurul valorii de 1ºC; doar în zona Dobrogei au fost înregistrate temperaturi medii

pozitive, ce au depășit și 2°C în sudul litoralului.

În anotimpul de primavară, valorile temperaturilor medii sunt pozitive depășind 10.1°C la stația meteorologică Ploiești, dar și pe restul teritoriului țării; doar în zona montană înaltă temperaturile medii înregistrează valori negative.

Vara este anotimpul caracterizat de cele mai mari temperaturi, se înregistrează valori pozitive pe întreaga așezare teritorială. Valoarea înregistrată în zona noastră de studiu a fost de 19.9°C

Observăm faptul că în anotimpul de toamnă, temperaturile medii revin la valori apropiate cu cele înregistrate primăvara, diferența fiind foarte mică, de numai 0.2°C. În această zonă, temperaturile medii au ajuns la 9.9°C, temperaturi negative fiind înregistrate doar pe piscurile cele mai înalte ale Carpaților.

În urma analizei tabelului 2.2. remarcăm faptul că în semestrul rece, temperatura medie calculată din mediile lunare pe intervalul octombrie- martie are valori pozitive ce depășesc 2°C. Iar în semestrul cald, cu temperaturi medii calculate pentru intervalul aprilie- septembrie, valorile inregistrate ajung pana la peste 16°C.

2.1.3. Temperaturi extreme

Temperaturile maxime și minime sunt obținute cu ajutorul valorilor zilnice extreme. Valorile obținute arată “limitele reale între care se produc variațiile diurne neperiodice termice, contrastul dintre zi și noapte, important în dezvoltarea plantelor, în procele de dezagregare a rocilor.(…) Marimea lor depinde, în primul rand, de radiația solară și de procesele de circulație.”

Tab.2.3. Temperaturi medii lunare minime și maxime la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Cele mai mici valori ale mediei temperaturilor maxime zilnice se înregistrează conform tabelului 2.3. în luna ianuarie (0.3°C), moment în care temperaturile încep să crească în lunile ce urmează, iar mediile lunare ale temperaturilor maxime ajung să aibă valorile cele mai mari în luna iulie (19.1°C)

Putem observa în figura 2.1. faptul că, la stația meteorologică Ploiești, aceste medii înregistrează creșteri mai accentuate la începutul primăverii (cea mai mare creștere are loc în intervalul martie – aprilie, 6.4°C) și mai moderată în prima parte a verii (0.6°C între lunile iunie-iulie). În a doua jumătate a anului mediile lunare ale temperaturilor maxime zilnice se află în continuă descreștere, diferența cea mai mare înregistrându-se între lunile noiembrie- decembrie (4.8°C), iar cea mai mica diferență se observă în decembrie-ianuarie (1.9°C).

Mediile lunare ale temperaturilor minime zilnice au o ascensiune normală. Așa cum se observă și în figura 2.1., curba este ascendentă în prima parte a anului, înregistrând o valoare maximă în luna iulie (19.1°C), după care, valorile sunt în descreștere și ajung la o minimă de -5.2°C în luna ianuarie.

Analizând valorile din tabelul 2.3., constatăm faptul că acestea sunt negative timp de trei luni consecutive (decembrie, ianuarie si februarie).

Datorită creșterii intensității radiației solare, începând cu prima luna de primăvara, media temperaturilor minime devine pozitivă, înregistrând mari diferențe între intervalul martie- aprilie (6.3°C), așadar, remarcăm creșterea bruscă a temperaturii de la 2°C în luna martie la 8.3°C în luna aprilie.

Începând cu luna mai și până în august, diferențele dintre mediile minimelor zilnice sunt relativ mici. Mai-iulie reprezintă o perioadă de creștere a valorilor, înregistrându-se maxima în luna iulie (19.1°C), după care acestea încep să descrească, până la sfârșitul anului, determinând o a doua mare diferență, de 6.3°C între lunile octombrie- noiembrie.

Fig.2.2. Variația mediilor lunare multianuale ale temperaturii aerului (ºC) la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Datorită așezării geografice în Câmpia Română și a inversiunilor termice care se produc ca urmare a răcirilor advective și radiative, conform figurii 2.2., media temperaturilor minime zilnice în luna ianuarie este mai mică de -6°C, iar în luna iulie în jur de 19°C.

Mediile temperaturilor maxime zilnice sunt pozitive chiar și în luna ianuarie, iar valorile din luna iulie sunt cuprinse între 28-30°C.

Tab.2.4. Temperaturi medii anuale, media anuală multianuală la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Pentru a înțelege mai bine variația anuală a mediei temperaturii aerului față de media multianuală, am intocmit un tabel (tab.2.4.) cu ajutorul căruia am realizat un grafic (figura 2.3.) pe baza căruia putem observa media anuală multianuală de 9.8°C. De asemenea întelegem că de-a lungul intervalului analizat, 1971-1980 au existat variații ale mediilor anuale, valoarea ce mai mare înregistrându-se în anul 1975, iar cea mai mică în anul 1980. Diferența dintre valoarea cea mai mare și cea mai mică a acestor medii anuale este de 1.6°C.

Fig.2.3. Variația de la un an la altul a mediei temperaturii aerului față de media multianuală la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Tab.2.5. Abaterile medii față de media multianuală a temperaturii la stația meterologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Fig.2.4. Abaterile valorilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii aerului la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971- 1980

Calculate ca diferență între mediile anuale și mediile multianuale, abaterile valorilor medii ale temperaturii aerului la stația Ploiești, pot fi evaluate prin intermediul figurii 2.4., cu ajutorul căreia putem vedea clar anii cu abaterile cele mai importante.

Așa cum am constatat anterior, media multianuală este 9.8°C; prin urmare observăm valori negative ale abaterilor în anii 1973 ( -0.43°C); 1976( -0.57°C); 1978 (0.45°C) și 1980 (-0.77°C) pe când în restul anilor valorile sunt pozitive, cea mai mare fiind de 0.9°C (1975).

2.1.4. Extreme absolute

Temperaturile maxime absolute se produc în anotimpul cald datorită circulației aerului determinat de Anticiclonul Azoric, de Depresiunea Islandeză și Depresiunea Asiatică; în aceste perioade sunt antrenate mase de aer tropical-continental, fierbinți, în condiții de timp stabil și senin. Masele de aer ajung pe teritoriul țării noastre mai uscate și cu temperatura mai ridicată datorită gradienților orizontali foarte slabi. Deoarece masele de aer vin dinspre vest, rezultă înnorări de scurtă durată și timp în general senin.

Tab.2.6. Temperaturi minime și maxime absolute la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Așezarea geografică într-o zonă de campie, determină ca la stația noastră, procesele advective și radiative să fie repartizate uniform, rezultând condiții de încalzire excesivă a aerului.

Temperatura maximă absolută, conform tabelului 2.6., înregistrată în intervalul de studiu 1971-1980, pentru stația meteorologică Ploiești, a fost de 22.1°C , urmată la mică diferență de luna august cu 21.8°C.

Temperaturile minime absolute se înregistrează în cazul producerii unor geruri, datorită advecțiilor de aer rece arctic continental și răcirilor radiative în regim anticiclonic.

În perioada anotimpului rece, masele de aer sunt influențate de anticiclonul Est-European, despresiunea Islandeză, anticiclonul Azoric și depresiunea Mediteraneană; iar asupra țării noastre acționează anticiclonul Est-European și în mod indirect depresiunile mediteraneene.

Temperatura minimă absolută ce poate fi observat analizând tabelul 2.6, a fost de -5.2°C, în luna ianuarie, urmată de luna februarie, cu -4°C.

2.1.5. Temperaturi extreme caracteristice

Pentru identificarea datelor medii de apariție sau dispariție a zilelor cu temperaturi caracteristice, extragem zilele în care temperatura aerului a depășit un prag critic, după care zilele se numerotează în ordinea apariției, urmând ca apoi să se calculeze media.

Tab.2.7. Numărul de zile cu temperaturi extreme caracteristice la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Scăderea temperaturii până la valoarea de 0ºC sau mai mică decât aceasta, conduce la fenomenul de îngheț. Datorită alternanței perioadelor mai reci cu perioade mai calde, există zile în care temperaturile minime sunt positive, ceea ce determină o întrerupere a zilelor cu îngheț, fenomen obișnuit pe timp de iarnă, în regiunile de câmpie.

Prin urmare, media zilelor cu ingheț din perioada 1971-1980 la stația meteorologică Ploiești, conform tabelului 2.7. este de 8.7 zile în luna ianuarie, 4.3 zile în februarie, 0.6 zile în martie, 1.1 noiembrie și decembrie 3.5 zile.

Zilele de iarnă sunt într-un număr mult mai mare față de cele cu îngheț. Așadar observăm în tabel, pentru luna ianuarie 28.5 zile de iarna, 22 în februarie, 16.3 în luna martie, aceste zile extinzându-se chiar și în luna aprilie, cu un număr de 2.1, moment în care încep și zilele tropicale: 0.9 zile în aprilie, 7.6 în mai, 17.9 în iunie, 23.7 în luna iulie ( când se înregistrează numarul maxim de zile tropicale), 20.2 în august, 10.7 în septembrie, 0.9 în luna octombrie; în ultimele doua luni precizate revin zilele de iarnă: 0.2 septembrie; 4.5 octombrie, la care se adaugă cele 12.1 în noiembrie și 24.1 în decembrie. Cel mai mare număr de zile de iarnă îl remarcăm în luna ianuarie.

Zilele de vară se înregistrează pe o suprafață extinsă a teritoriului României. Potrivit tabelului, în zona și intervalul analizat, observăm că zilele de vară încep în luna mai (0.2 zile) și durează până în luna septembrie 0.5 zile, cu un maxim înregistrat în luna iulie, de 6.2 zile.

Influența temperaturii asupra poluării aerului

Conform studiilor, “temperatura influențează gradul de poluare al aerului prin distribuția pe verticală a acesteia, ce generează stabilitatea sau instabilitatea maselor de aer”. Stabilitatea termică se produce atunci când aerul aflat în mișcare ascendentă suportă un grad de răcire mai mare decât atmosfera din jur, caz în care dispersia poluanților se realizeză într-un procent redus; iar instabilitatea termică are loc când aerul în mișcare ascendentă

se răcește mai puțin decât cel înconjurător, ceea ce determină ca poluanții proveniți din diverse surse să fie imprăștiați pe distanțe mari.

Dispersia poluanților este condiționată de: nivelul convecției, tipul și masa poluanților, cât și de intensitatea mișcărilor termoconvective. Astel, când stratul de convecție are înălțime mică, substanțele poluante sunt împrăștiate intr-un volum mic de aer, rezultând creșterea concentrațiilor; în caz contrar, când grosimea stratului de amestec este considerabilă, iar viteza maselor de aer ascendente este în creștere, poluanții sunt răspândiți mult mai repede.

Sursele fixe cum sunt uzinele Petrobrazi, Vega sau Teleajen, emit pene de poluanți, în funcție de care se poate preciza stabilitatea sau instabilitatea stratului de aer. Penele sunt disperate longitudinal și latitudinal în funcție de distanța față de sursă, înălțimea sursei si de stratificarea atmosferei, așadar, pe măsură ce se îndepărtează de sursă, concentrația poluanților va scădea continuu.

Ținând cont de evoluția tehnologică și economică cu care se confruntă marile orașe, în viitor se va resimți și în Ploiești o creștere a valorilor termice datorată lipsei spațiilor verzi, a creșterii numărului de construcții și autovehicule, cât si a existenței centralelor proprii de încălzire. Toti “acești factori vor contribui la formarea unei insule de căldură urbană cu variații sub raportul valorilor de temperatură și a arealului afectat.”

3.2 Umezeala aerului

Umezeala sau umiditatea aerului este determinată de cantitatea de vapori de apă existentă la un moment dat în atmosferă. Aceasta se află în stransă legătură cu temperatura, masele de aer și caracteristicile locale ale suprafeței terestre. În funcție de valoarea acestui parametru climatic putem analiza și cantitatea norilor și a precipitațiilor, opacitatea atmosferei sau bilanțul radiativ caloric.

Pentru identificarea valorilor umezelii aerului, la stațiile din România se folosesc: psihrometre și higrometre, iar ca înregistratoare higrografe de diferite tipuri (Junkalor, Fisher, Richard sau de tip rusesc – folosit și la stația meteorologică Ploiești).

Umezeala relativă

Valoarea umezelii relative depinde de temperatură. Aceasta arată gradul de saturație a aerului cu vapori de apă și reprezintă raportul dintre tensiunea reală și tensiunea maximă a vaporilor de apă la temperatura aerului din momentul respectiv.

Tab. 2.8. Valorile medii lunare și anuale ale umezelii relative la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Mediile lunare ale umezelii relative sunt invers proportionale cu cele ale temperaturii aerului, adică cele mai ridicate valori se înregistrează în sezonul rece, iar cele mici în sezonul cald. Ca și în cazul temperaturii, putem vorbi despre un maxim principal înregistrat în luna decembrie, datorat advecției maselor de aer mai calde și umede dinspre Mediterană și unl secundar în luna februarie; cât și despre un minim principal în luna iulie si unul secundar în luna iunie (2 sutimi dieferență).

Pentru a evidenția distribuția umezelii relative, pe parcursul anilor, s-au calculat mediile multianuale cu ajutorul cărora am întocmit graficul evoluției anuale a umezelii relative.

Fig. 2.5. Evoluția anuală a umezelii relative la stația meteorologică Ploiești, în intervalul

1971-1980

Conform figurii 2.5., unde este redată curba evoluției anuale a umezelii relative a aerului pentru stația meteorologică Ploiești, observăm faptul că, vara, valorile medii lunare scad în iunie si iulie până la 69-69.5%, iar în anotimpul rece cresc până la 84-85%, în lunile decembrie si februarie.

Așa cum am specificat anterior, maximul stării higrometrice se produce în lunile de iarnă datorită frecvenței mai mari a aerului cald și umed ce vine dinspre Marea Mediterană. Pe când minimul se înregistrează în lunile iunie, iulie, cand temperatura este ridicată, iar advecțiile umede sunt rare.

Asupra Câmpiei de Vest și Transilvaniei, persistă aerul oceani, efect al existentei lanțului Carpatic, în schimb, în regiunile estice si centrale ale Câmpiei Române, precum și in estul și sud-estul Moldovei, se răsfrânge un regim mai continental al climei, datorită căruia mediile anuale ale umezelii relative sunt între 76-78%.

Influența umezelii asupra poluării

În sezonul cald, sub acțiunea radiației solare, emisiile poluante din atmosferă în interdependență cu valorile mici ale umezelii, dau naștere fenomenului de smog tip londonez.

Smog-ul reprezintă amestecul de fum și ceață, în compoziția căruia se regăsesc diverși poluanți aflați în toate stările de agregare. În sezonul rece, valorile mari ale umidității corelate cu ceața, au un efect negativ asupra sănătății umane și afectează rezistența căilor de comunicații sau a construcțiilor.

3.3 Nebulozitatea

Totalitatea norilor existenți pe bolta cerească la un moment dat reprezintă nebulozitatea atmosferică și se exprimă în zecimi, respectiv optimi de cer acoperit. Cu cât gradul de acoperire al cerului este mai mare, cu atat scade intensitatea radiației solare directe, luminozitatea si vizibilitatea în altitudine.

„Gradul de acoperire și felul norilor depind de evoluția maselor de aer, a fronturilor atmosferice aferente și de particularitățile suprafeței subiacente. Creșterea gradului de poluare, deci si a nucleelor de condensare, contribuie la creșterea nebulozitășii în zonele puternic industrializate sau cu grad ridicat de urbanizare.”

Nebulozitatea totală

Când bolta cerească este acoperită în totalitate de norii dezvoltați în plan vertical, atunci considerăm nebulozitate totală, exprimată astfel: 10/10 sau 8/8.

Deasupra României se deplasează diferite sisteme barice, care determină variația nebulozității de la o lună la alta. Astfel:

Tab.2.9. Valorile medii lunare si anuale ale nebulozității totale la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

conform mediilor lunare și multianuale identificate în tabelu 2.9., sesizăm faptul că la

Ploiești valorile maxime se înregistreză în luna februarie, fapt explicat de intensificarea activității ciclonice de deasupra Mării Negre, retragerea spre sud a Anticiclonului Azoric și înaintarea spre latitudini mijlocii ale Depresiunii Islandeze

valorile minime din lunile iulie- septembrie sunt determinate de persistența regimului

anticiclonic la nivelul întregii țări; evoluție ce corespunde regiunilor de câmpie.

Fig.2.6. Nebulozitatea medie lunară la stația meteorologică Ploiești, în intervalul

1971-1980

Figura 2.6., confirmă informațiile susținute anterior ce fac referire la valorile maxime ale nebulozității, înregistrate în lunile februarie și noiembrie, cât și la valorile minime din lunile iulie si septembrie. Deși ne aflăm în zona de câmpie, se pare că în perioada analizată, 1971- 1980, s-au înregistrat un minim și un maxim principal, dar și un minim și un maxim secundar, fenomen specific zonelor cu altitudini mai mari precum Podișul Transilvaniei, Maramureș ori Subcarpații Getici.

Influența nebulozității asupra poluării

În componența norilor se regăsesc pe lângă picături și cristale, substanțe poluante. În cazul nebulozității joase poluanții se adună în zona înaltă a atmosferei, unde, în orașele de câmpie se regăsesc condițiile optime de dispersie; astfel la suprafața solului rămân noxe în concentrație redusă. În timpul verii și al iernii, în condiții de nebulozitate totală, pot exista situații critice de poluare, ceea ce nu se poate întâmpla atunci când cerul este senin.

3.4 Durata de strălucire a Soarelui

Perioada de timp în care discul solar poate fi observat pe bolta cerească, reprezintă durata de strălucire a Soarelui si se măsoară în ore și zecimi de oră. Acest parametru este infulențat de factori meteorologici precum: transparența atmosferei și nebulozitate; factori geografici: latitudine, înclinarea și expoziția versanților și factori astronomici: unghiul înălțimii Soarelui, unghiul azimutal și declinația Soarelui, care fac ca durta de strălucire a Soarelui să creasca o dată cu apropierea solstițiului de vară și să scadă o dată cu apropierea solstițiului de iarnă.

Durata de strălucire a Soarelui se măsoară cu heliograful. La stațiile meteorologice din Romania cele mai folosite heliografe sunt cele de tip Fuess, Universal si Metra- Praha.

În ceea ce privește repartiția teritorială a duratei de strălucire a Soarelui, regiunile de câmpie se diferențiază între ele în funcție de poziția acestora în raport cu circulația maselor de aer. Astfel, în partea centrală a Câmpiei Române, durata medie anuală de insolație totalizează 2200 de ore, datorită aerului continental ce predomină în această parte a țării.

Tab.2.10. Valorile medii lunare și anuale ale duratei efective de strălucire a Soarelui la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Valorile medii ale duratei de strălucire a Soarelui variază de-a lungul anului în funcție de durata astronomică a zilei si de nebulozitate.Prin urmare, conform tabelului 2.10.,durata medie cea mai mare se înregistrează în luna iulie, ca pe întreg teritoriul României, excepție făcând zonele montane. Durata medie de strălucire a Soarelui în această lună ajunge până la 300 de ore.

Fig.2.7. Regimul anual al duratei medii lunare de strălucire a Soarelui la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Durata medie lunară minimă se înregistrează pe întreg teritoriul în luna decembrie, când ziua astronomică este cea mai scurtă, iar nebulozitatea atinge valori maxime, însă în ceea ce privește orașul Ploiești putem menționa și luna februarie. Aceasta variază între 50-70 de ore, însă în perioada analizată au existat si ani în care durata de strălucire a depășit 100 de ore.

Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui se realizează pe baza analizei mediilor lunare. Pe baza graficului (fig.2.7.) este evidențiată creșterea valorilor duratei de strălucire din perioada caldă a anului, cu un maxim în luna iulie si un minim in lunile decembrie, februarie.

Influența duratei de strălucire a Soarelui asupra poluării

Când Soarele strălucește o perioadă indelungată, iar nebulozitatea este redusă, ori lipsește, se produce o răspândire mai bună a poluanților, iar asupra orașului se răsfrânge un grad mai mic de poluare. Cu toate acestea, vara, când radiația solară devine mai intensă, în aerul poluat se activează reacții chimice care în relație cu diverse noxe precum oxizii de azot sau

hidrocarburile, conduce la formarea unor reacții fotochimice specific smogului.

3.5 Precipitațiile atmosferice

„Precipitațiile atmosferice cuprind totalitatea produselor de condensare si cristalizare a vaporilor de apă din atmosfera, care cad de obicei din nori si ajung la suprafața pământului sub formă lichidă, solidă sau sub ambele forme în același timp.”

La stația meteorologică Ploiești, observațiile se realizează intrumental, măsurând și înregistrând; la început, măsurarea cantitătii de precipitații se realiza cu ajutorul pluviometrului tip Tetriakov, iar ulterior s-a instalat pluviometrul tip I.M.C si un pluviograf de tip Helmmann pentru înregistrarea continuă a cantității, duratei și intensității precipiatațiilor.

Datorită poziției geografice a țării noastre și a faptului că se află sub influența centrilor barici, care în Europa acționează în zona de interferență a maselor de aer tropicale cu cele polare, perioadele în care se înregistrează cantități însemnate de precipitații sunt puse pe seama perioadelor cu activitate ciclonică, iar cele în care precipiatațiile sunt mai reduse corespund dominației ariilor anticiclonale.

În ceea ce privește variația anuala a precipitațiilor, în urma analizei valorilor lunare multianuale, se constată faptul că, începând cu luna martie până în lunile iunie- iulie, cantitățile medii de precipitații prezintă o creștere continuă, după care, acestea scad treptat până în lunile ianuarie- februarie, cand se înregistrează cele mai reduse cantități de precipitații.

Tab.2.11. Cantitățile medii(mm) lunare și anuale de precipitații la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

Analizând fig.2.8., vom sesiza mersul lunar al cantităților medii de precipitații.

Datele prelucrate pentru o perioadă de 10 ani, indică valori cuprinse între 27- 28 mm pentru lunile ianuarie- februarie, urmate de o ușoară creștere în luna martie, până la 30 mm.

Fig.2.8. Variația anuală a cantităților medii lunare de precipitații

Luna aprilie este caracterizată de cantități de precipitații superioare față de lunile anterioare, ca urmare a intensificării activității ciclonilor islandezi; dpret pentru care, cantitățile de apă cumulate în această lună ajung până la 50mm.

În luna mai se înregistrează cele mai mari cantități de precipitații, dublu față de luna aprilie, depășind 100mm. Acest fapt este explicat prin pătrunderea maselor de aer umed, de origine oceanică, cât si prin dezvoltarea convecției termice.

Lunile iunie si iulie sunt și ele caracterizate de cantități bogate de precipitații, cu valori cuprinse între 98 – 99mm.

Datorită dominanței regimului anticiclonic în lunile august și septembrie, cantitățile de precipitații scad semnificativ, ajungând la aproape 66 mm, cu aproximativ 20 mm mai putin față de lunile iunie- iulie.

Începând cu luna octombrie, cantitățile de precipitații scad semnificativ, de la 46 mm, 44 în luna noiembrie, până la 28 în luna decembrie când, deși activitatea ciclonică se intensifică, scaderea temperaturilor iși face simțită prezența, contribuind la scaderea bruscă a valorilor precipitațiilor.

Cantitățile de precipitații indică valori diferite atât în funcție de anotimp cât și de semestru. Astfel, observăm faptul că:

Tab.2.12. Cantități medii anotimpuale și semestriale de precipitații

La stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

iarna, datorită temperaturilor scăzute se însumează cele mai mici cantități de precipitații

primăvara, precipitațiile sunt mai abundente față de cele din timpul iernii

vara, precipitațiile sunt cele mai abundente, depășind 260 mm

iar toamna, cantitățile de precipitații se reduc semnificativ, ca urmare a predominării

regimului anticiclonic

în semestrul cald, observăm cea mai însemnata pondere a cantităților de precipitații

pe când în semestrul rece, cantitatea de apă din precipitații este mai redusă datorită

temperaturilor coborâte ce influențează continutul scăzut în vapori de apă al maselor de aer.

Fig.2.9.Variabilitatea cantităților anuale de precipitații la Ploiești, în perioada 1971-1980

Potrivit mediilor anuale illustrate în figura 2.9., cantitatea de precipitații cu ponderea cea mai însemnată s-a înregistrat în anul 1979 și a depășit valoarea de 904 mm, iar cantitatea cea mai mică în anul 1977, având o valoare de aproximativ 472mm.

Influența precipitațiilor asupra poluării

În urma precipitațiilor, fie lichide ori solide, aerul se purifică, devine sesizabil mai curat. Efectul de curățire al aerului este tributar duratei și intensității precipitațiilor, astfel, precipitațiile de durata au un efect mai mare de curățare, însă atunci când sunt mai intense, efectul de curățire este mai mic. Conform cercetărilor, toate tipurile de precipiatații îndepărtează acizii și sulfații din aer, dacă se stopează emiterea acestora.

Pe de altă parte, precipitațiile pot afecta sănătatea populației și vegetația din cauza amestecului cu diverși compuși chimici, în urma căruia se produc ploi acide.

3.6 Presiunea atmosferică

Presiunea atmosferică este un element meteorologic ce caracterizează starea vremii, reprezentând forța cu care intreaga atmosferă apasă pe unitatea orizontală de suprafață terestră. Aceasta este determinată cu ajutorul instrmentelor cu citire directă (barometrul cu mercur, altimetrul) sau cu instrumentele înregistratoare (barografele) si se exprimă în milibar(mb) sau hectopascali și milimetru coloana de mercur (mmHg).

Valorile medii lunare și anuale ale presiunii atmosferice variază în funcție de altitudine; de aceea valorile maxime se înregistrează pe litoralul Mării Negre, în Delta și Lunca Dunării, iar la altitudini mari cele mai mici valori. În zonele urbane, presiunea atmosferică suferă anumite modificări datorită regimulu termic și diferențelor altitudinale din interiorul orașului, astfel încât variațiile corespund gradientului baric vertical.

Tab.2.13. Presiunea atmosferică medie lunară și anuală la Ploiești, în perioada 1971-1980

Variația presiunii atmosferice prezintă trei tipuri, însă în zona cercetată se regăsește tipul I de presiune atmosferică. Tipul continental este caracterizat prin valori medii lunare scăzute în semestrul cald când datorită încălzirii se dezvoltă ciclonii și valori ridicate în semestrul rece, când datorită scăderii temperaturilor se formează anticicloni puternici.

Fig.2.10. Variația lunară a presiunii atmosferice la Ploiești, în perioada 1971-1980

În general, în zonele de câmpie se întâlnesc valori ale presiunii atmosferice care depășesc 1000hPa, însă la Ploiești, în perioada de referință 1971- 1980, valorile sunt cuprinse între 990- 1010hPa. Astfel, figura 2.10. confirmă cele spuse anterior cum că cele mai mici medii lunare ale presiunii atmosferice se înregistrează în lunile aprilie, iunie, iulie, iar cele mai mari în decembrie și ianuarie.

Valorile presiunii atmosferice variază de la un an la altul în funcție de raporturile dintre centrii barici care influențează vremea și clima din țara noastră. Așadar, cauzele evoluției presiunii atmosferice pot fi de natură termică sau dinamică.

Fig.2.11. Presiunea atmosferică, valori medii anuale la stația meteorologică Ploiești, în intervalul 1971-1980

În figura 2.11. este reprezentată evoluția valorilor medii anuale din perioada 1971-1980. Pe parcusul acestui interval de timp valoarea maximă s-a înregistrat în anul 1972 și a fost de 997.12 hPa, iar cea minimă, de 994.63 hPa în anul 1980.

Influența presiunii atmosferice asupra poluării

În ceea ce privește presiunea, aceasta are un rol secundar în creșterea sau reducerea poluării. Când presiunea atmosferică are valori ridicate, vremea este stabilă și astfel se produce o creștere a concentrației poluanților, ajungând chiar să depășească cma-urile. În schimb, la presiune coborâtă, vremea se schimbă, iar vântul se intensifică și spulberă poluanții, atmosfera devenind mai curată.

3.7 Vântul

“Vântul este un fenomen meteorologic vectorial, variabil în timp și spațiu, condiționat de contrastul baric orizontal creat în cadrul circulației generale a atmosferei. Deplasarea curenților de aer dintr-un loc în altul este determinată în principal, de dezvoltarea diferitelor sisteme barice și, în primul rând de activitatea centrilor barici de acțiune.”

La stațiile meteorologice, valorile frevenței și vitezei vântului se obțin cu ajutorul giruetei, afată la înălțimea standard de 10m și se prelucrează, calculând frecvența medie și maximă a vântului, cât și viteza în m/s, pe cele opt direcții principale.

În ceea ce privește zona Câmpiei Române, influența circulației atmosferice este marcată în centrul și sudul acesteia prin prezența vântului predominant din directiile est și vest, pe când în partea estică a acesteia predomină vanturile din NE.

Tab.2.14.Frecvența (%) medie a vântului pe direcții la Ploiești, în perioada 1971-1980

Aparent, direcțiile dominante rămân aceleași în toate regiunile tării, însă există diferențieri în privința ponderii acestora. Asfel, la stația meteorologică Ploiești, frecvența anuală predominantă a vântului este NE (18.89% media multianuală), oscilând pe parcursul perioadei de referință între 15% și 22%.

Fig.2.12. Roza frecvenței și vitezei vântului la Ploiești, în perioada 1971-1980

Asemenea tuturor orașelor mijlocii și mari, în ceea ce privește orașul Ploiești, putem vorbi mai ales datorită situării la exteriorul Carpaților de Curbură despre rolul climatologic-sanitar al brizei urbane, ce ajută la primenirea aerului atmosferei urbane în perioadele de acalmie, când gradul de poluare atinge valori îngrijorătoare. Astfel se explică frecvența mare a vântului din NE în în anotimpul rece (17.3% în ianuarie) și mai scăzută în anotimpul cald (16.9%)

Fig.2.13. Roza Frecvenței vântului pe direcții în luna ianuarie și în luna iulie, la Ploiești, în perioada 1971-1980

Orașul influențează atât direcția, dar mai ales viteza vântului; datorită suprafeței mari și a construcțiilor înalte acesta reprezintă un obstacol în calea vânturilor. În general cele mai mari viteze se înregistrează din direcțiile cu frecvența ce mai mare.

Tab.2.15. Viteza medie a vântului pe direcții la stația meteorologică Ploiești, în perioada 1971-1980

La Ploiești, deși cea mai mare frecvență o au vânturile din NE, vitezele cele mai mari se înregistrează din direcția SV- 3.28m/s și E- 3.24m/s.

Calmul atmosferic variază și el asemenea vitezei și direcției vântului în timp și spațiu. Frecvența medie anuală a calmului variază în functie de condițiile geografice, drept pentru care, în zona noastră de studiu valorile sunt scăzute, cuprinse între 20- 30% în perioada anilor 1971-1980.

Pe lângă vânturile dominante, datorită poziției geografice și a apropierii de masivele montane, în zona Câmpiei Ploieștilor se dezvoltă două tipuri de vânturi regionale:

föehnul, acel vânt cald și uscat format pe versanții opuși circulației dominante a aerului

crivățul, un vânt rece, care se manifestă iarna și se dezvoltă la periferia anticiclonului

Siberian.

Gradul de acoperire cu nori variază de la o zi la alta și de la o regiune la alta, în funcție de condițiile locale și circulația atmosferică; drept pentru care, am considerat necesară realizarea graficului frecvenței nebulozității, prin care să evidențiez procentul de zile senine, noroase și acoperite. Considerăm zile senine atunci când nebulozitatea este cuprinsă între 0 și 3.5 zecimi, zile noroase, când cerul este acoperit în proporție de 3.6- 7.5 zecimi și zile acoperite, bolta cerească acoperită cu sisteme noroase în proporție de 7.6 până la 10 zecimi.

Fig.2.14. Frecvența zilelor cu cer senin, acoperit și înnorat,la stația meteorologică Ploiești în perioada 1971-1980

Conform figurii 2.14., pe parcursul celor 10 ani, cele mai multe zile senine s-au înregistrat în luna octombrie, iar cele mai puține în lunile februarie, aprilie și mai (când s-a înregistrat minimul). Zilele noroase predomină în sezonul cald, cu un maxim în lunile iunie- iulie, pe când zilele acoperite au un procent ridicat în sezonul rece, maximul producându-se în lunile ianuarie febriarie, iar minimul în luna iulie.

Înfluența vântului asupra poluării

Vântul exercită cea mai mare influență asupra poluării, determinând atât efecte pozitive, cât și negative, iar factorii care contribuie la acest lucru sunt viteza și direcția vântului.

În orașul Ploiești, ținând cont de faptul că direcția vântului este nord, nord- est, acesta deplasează substanțele poluante de la sursă câtre suprafețe întinse din oraș și zonele limitrofe, provocând impurificarea atmosferei din acel arondisment. Poluanții ajung la valori din ce în ce mai mici față de cele din zona surselor de emisie, fapt datorat dispersiei și sedimentării ce a avut loc pe parcursul traseului.

Viteza vântului este cel mai important factor. Aceasta depinde de mărimea gradienților barici și de forța de presiune, care în oraș are un procent mai mic, îngreunând imprăștierea substanțelor poluante. Astfel, în situațiile de calm atmosferic, sau atunci când deplasarea maselor de aer înregistrează valori minime, poluanții nu au posibilitatea de a se răspândi și se acumulează in jurul surselor de emisie. Însă, când există situații cu regim ciclonic, vântul iși face simțită prezența și împrăștie substanțele impurificate.

3.8 Fenomene atmosferice deosebite

În general, în această categorie se regăsesc fenomenele caracteristice sezonului rece, dintre care: ceața, bruma și chiciura, grindina, viscolul. În funcție de intensitatea acestor fenomene, se înregistrează pagube economice sau chiar este pusă în pericol viața oamenilor.

Ceața “reprezintă o suspensie atmosferică cu picături de dimensiuni microscopice”.

Fig.2.15. Numărul mediu lunar de zile cu ceață

Acest fenomen are un impact negativ asupra vieții economice, afectând activitățile de transport datorită faptului că vizibilitatea este redusă sub 1 km. De asemenea exista riscul accidentării, ceea ce poate duce și la pierderea de vieți omenesti.

Conform datelor obținute de la stația meteotologică Ploiești, numărul mediu anual de zile cu ceață se situează între 33 și 50 de zile pentru perioada de referință 1971- 1980. Figura… arată faptul că ceața este un fenomen întalnit în perioada rece a anului, cel mai mare numar mediu de zile cu ceața înregistrându-se în luna ianuarie, urmata la mici diferențe de lunile decembrie și februarie.

Bruma reprezintă o depunere de gheață sub forma unor solzi, ace, evantaie pe suprafața unor obiecte aflate pe sol. Aceasta provine din sublimarea vaporilor de apă conținuți în aerul ambiant.

Fig.2.16. Numărul mediu lunar de zile cu brumă

Numărul mediu anual de zile cu brumă este cuprins intre 60-80 de zile în general, însă în intervalul analizat a ajuns până la 90 de zile în anul 1975. Primele zile cu brumă s-au înregistrat în luna septembrie, iar ultimele în luna aprilie; luna decembrie fiind cea cu numărul maxim de 17.5 zile.

Chiciura, asemenea brumei, reprezintă o depunere de gheață, ce rezultă în urma înghețării picăturilor de apă suprarăcită din ceață sau nor.

Fig.2.17. Numărul mediu lunar de zile cu chiciură

Numărul mediu de zile cu chiciură este cuprins între 1 si 12 zile, în luna ianuarie înregistrându-se maximul de 2.8 zile.

3.9. Topoclimatul urban

În interiorul unui oraș există diferențe de temperatură datorate unor factori locali precum:

existența unei perdele de pâclă, formată prin acumularea particulelor de praf, gaze și fum, care provin din industrie și activitățile umane. Modifică regimul radiativ și condițiile de condensare a vaporilor de apă

profilul accidentat al orașului, cu rețeaua de străzi, spațiile verzi (parcuri, curile din jurul cladirilor) și clădirile de diferite dimensiuni, care determină modificări ale vitezei și direcției vântului

materialele de construcție din care este alcătuit orașul, au căldură specifică redusă, ceea ce determină încălzirea accentuată în timpul zilei și degajarea acesteia pe timpul nopții

sistemul de canalizare, care ajută la drenarea apelor din precipitații și a apelor menajere, reducând evaporația locală și astfel, consumul de căldură.

Acești factori conduc la diferențe de temperatură atât între oraș și împrejurimi, cât și în cadrul orașului. “Orașul apare ca un conglomerat neomogen de suprafețe active cu caractere și structuri dintre cele mai diverse”(Ciulache St.,1980) drept pentru care, în orașul Ploiești putem analiza caracteristicile climatice din : zona centrală, zona rezidențială, zona industrială, zona bulevardelor largi și a străzilor înguste, intersecțiile mari și intens circulate sau zona parcurilor.

Conform studiilor realizate de către cercetătorul german H. Emond, media anuală a temperaturii din zona centrală, unde regăsim clădiri înalte și zone complet acoperite de asfalt, cu foarte puțină vegetație, este cu 0.9ºC mai mare față de cartierele aflate la periferie, aceasta se păstrează aproape neschimbată în sezonul cald și toamna, scăzând cu până la 50% iarna.

Zona industrială, care practic inconjoară orașul Ploiești. În timpul funcționării la capacitate maximă, prin arderile ce au loc în procesul de prelucrare al țițeiului, rafinăriile emană cantități foarte mari de căldură, care produc schimbări în ceea ce privește mediile diurne și anuale ale temperaturii.

Existența parcurilor (Parcul Tineretului, Parcul Bucov și parcurile din cartiere), prin umbrire și evapotranspirație atenuează încălzirea excesivă și mărește umezeala relativă a aerului. De asemenea, arborii joacă rol de filtru pentru impuritățile urbane.

Bineînteles, există diferențe între strazile largi sau bulevarde, care datorită faptului că sunt expuse razelor solare se încălzesc puternic la orele după-amiezii și se răcesc mai lent seara față de străzile înguste, unde se înregistrează temperaturi cupână la 5ºC mai mici. Totuși, în timpul nopții, diferențele de temperatura dintre aceste străzi se pierd, existând posibilitatea chiar ca străzile inguste sa rămână mai calde.

Iar în ceea ce privește zona intersecțiilor intens circulate, temperaturile ridicate sunt explicate de existența numărului mare de mașini și a arderilor produse de motoarele acestora.

Deși explicațiile nu sunt de amploare, întelegem că în zonele cu temperaturi ridicate, umezeala aerului este mai mică, iar masele de aer se deplasează cu o viteză mai mare pe străzile largi și iși micșorează viteza pe străzile cu direcție perpendiculară pe direcția vântului.

Capitolul 3. Poluarea aerului în orașul Ploiești

Odată cu progresul tehnologic, extinderea zonelor industriale, creșterea numărului de mașini, dar nu în ultimul rând, creșterea populației, orașul Ploiești a devenit unul dintre cele mai poluate orașe ale țării. Aerul din ce în ce mai poluat, încărcat cu diverse substanțe, are un efect distrugător asupra mediului înconjurător, dar mai ales asupra sănătății umane.

Pentru a ține sub permanentă observație concentrațiile poluanților și pentru a lua măsurile necesare atunci cand CMA- urile sunt depășite, atât în oraș, cât și in zonele din imediata apropiere, au fost instalate șase stații automate de monitorizare a calității aerului și șase stații manuale. Acestea monitorizează impactul traficului, industriei și al așezărilor umane asupra mediului. Astfel:

stațiile de tip trafic PH- 1 (sediu APM) și PH- 5 (Bd București) monitorizează poluanții ce provin din activitățile de transport, precum: SO2, NO, NO2, NOx, CO, metale (din PM10), PM10, Benzen, Toluen, O-xilen, Etilbenzen, xilen

stațiile industriale PH- 4 (Primăria Brazi) și PH- 6 (M. Bravu) au rolul de a observa evoluția următorilor poluanți: SO2, NO, NO2, NOx, CO, O3, PM10, Benzen, Toluen, O-xilen, Etilbenzen, xilen (PH-4), respectiv SO2, NO, NO2, NOx, CO, O3, metale (din PM10), PM10 (PH-6).

PH- 2 (Piața Victoriei) stație de fond urban, a fost amplasată în zonă rezidențială, la distanță de sursele de emisii locale. Poluanți monitorizați: SO2, NO, NO2, NOx, CO, O3, PM10, metale (din PM10), Benzen, Toluen, O-xilen, Etilbenzen, xilen.

Stația de fond suburban PH- 3 ( Primăria Blejoi) evidențiază influența așezărilor umane asupra calității aerului. Monitorizează: SO2, NO, NO2, NOx, CO, O3, PM10, metale (din PM10), Benzen, Toluen, O-xilen, Etilbenzen, xilen.

Dacă stațiile automate se regăsesc și în localități din apropierea orașului, stațiile manuale de monitorizare a calității aerului sunt amplasate doar în perimetrul urban.

În zona de Est a municipiului Ploiești sunt amplasate doua stații: Spitalul de Obstetrică și

Ginecologie și POLISERV care monitorizează activitatea unităților amplasate în această zonă

(PETROTEL LUKOIL, ISOVER România, Rafinăria VEGA–zona NE). Astfel, se prelevează și analizează următorii indicatori: H2S, HCHO, NH3, pulberi în suspensie.

În zona de Nord a municipiului Ploiești este amplasată stația : ICERP care monitorizează

activitatea unităților DERO-LEVER, BIANCA INTERNATIONAL, FRIGORIFER Ploiești și traficul rutier (DN 1) și stația Gara de Nord. Se prelevează și analizează următorii indicatori: NH3, HCHO, H2S, fenol, pulberi în suspensie.

În zona de Vest a municipiului Ploiești este amplasată stația A.P.M. Prahova sediul care

monitorizează activitatea economica din zona și traficul rutier, se prelevează și analizează următorii indicatori: H2S, HCHO, NH3, pulberi în suspensie.

Centrul orașului este monitorizat de stația Palatul Culturii, punct ales pentru a urmări

dispersia poluanților datorați industriei și în special a celor patru rafinării de prelucrare a produselor petroliere ce înconjoară orașul. Indicatorii prelevați și analizați sunt: NH3, H2S, HCHO.

Compoziția atmosferei s-a modificat de-a lungul timpului datorită activităților umane, și

a existenței industriilor ce emit noxe gazoase, pulberi și aerosoli. Cu o capacitate de absorbție limitată, atmosfera nu poate neutraliza substanțele poluante, eliberate continuu, acestea fiind rapid împrăștiate mai ales în zona de câmpie, unde nu există obstacole, fără a mai exista posibilitatea de a fi captate si epurate. Odată ce pătrund în atmosferă, aceste substanțe pot reacționa chimic cu constituenții atmosferici, rezultând astfel noi substanțe cu agresivitate mai mare sau mai mică asupra omului și a mediului.

Sursele de poluare a aerului

Sursele de poluare reprezintă locul unde se produc și de unde se propagă poluanții în atmosferă. Acestea sunt clasificate în: surse naturale și surse artificiale.

I. Sursele naturale – doar în mod excepțional reprezintă un risc pentru sănătate

Eroziunea solului de către vânt, duce la antrenarea în atmosferă a unor cantități variabile de praf, mai ales în perioadele de secetă și în absența vegetației.

Descompunerea naturală a materiilor organice – cu toate că volumul poluanților emiși poate fi foarte mare, nu ridică probleme de poluare deoarece acestea sunt repartizate uniform pe glob. Astfel prin acțiunea anumitor bacterii asupra compușilor naturali care conțin azot și prin descărcările electrice naturale se estimează că se produce de 10 ori mai mult monoxid de azot decât în toate sursele industriale.

Polenul diferitelor plante dispersat de curenții de aer. Cantitatea cea mai mare de polen în atmosferă se constată primăvara, în perioada aprilie – iunie, mai ales datorită polenului de plop, frasin, pin, stejar, mesteacăn. În timpul verii se observă un maxim produs de polenul ierburilor, iar în timpul toamnei de polenul unor plante (ambrosia artemisifolia).

Sporii de ciuperci, mucegaiuri, cu dimensiuni care variază între 2-3 microni, se pot răspândi pe distanțe mari. Temperatura ridicată și presiunea atmosferică scăzută favorizează creșterea concentrației sporilor în atmosferă, în timp ce precipitațiile o reduc substanțial.

II. Surse artificiale – sunt principalele surse de poluare a mediului și provin din procesele de combustie în instalații fixe, industrie, transport. Acestea pot fi, fixe sau mobile.

Sursele fixe de poluare. Industria reprezintă sursa principală de poluare a orașului Ploiești, acesta fiind înconjurat de patru mari rafinării, patru CET-uri la care se adaugă fabricile (Dero, Coca- Cola, Bergenbier, Unilever). Prin procesele de ardere a combustibililor, cât și prin poluanții eliminați din procesul tehnologic, atmosfera și întregul mediu înconjurător îndură consecințele distrugătoare ale poluării.

Rafinăria Petrobrazi – înființată în anul 1934, se află în sud- vestul Ploieștiului. Este

conectată la o infrastructură complexă de conducte, care permite atât transportul de țiței intern de la câmpurile Petrom, cât și țiței importat din portul Constanța. Are o capacitate de procesare de 4.5 mil. tone/an. Începând cu luna septembrie 1997, Petrobrazi a fost integrată în Petrom, devenind una din sucursalele sale.

Imag.3.1. Rafinăria Petrobrazi (sursa: www.incomod.ph)

Rafinăria are peste 70 de ani de experiență și o gamă variată de produse valoroase, obținute în urma procesării țițeiului:

Carburanți: Benzină, Motorină (50 ppm, Top Nordic), carburanți pentru avioane Jet A-1, GPL pentru motoare cu ardere internă

Combustibili pentru domeniul industrial și non-industrial: păcură grea, aragaz, păcură ușoară;

Produse petrochimice și speciale: benzen, toluen, propilenă, sulf, cocs de petrol

De la această rafinărie provin: dioxid de sulf (SO2), monoxid de azot (NO), dioxid de azot (NO2), NOx, monoxid de carbon (CO), ozon (O3), pulberi în suspensie (PM10), Benzen, Toluen, O-xilen, Etilbenzen, m, p – xilen.

Rafinăria Astra – a apărut în peisajul urban în anul 1880 ca o modestă fabrică de

petrol. Între anii 1911 – 1947, rafinăria a aparținut trustului “ROYAL DUTCH SHELL” , perioada în care s-a extins și a fost utilată cu cele mai moderne utilaje. La finele anilor 1930, a ajuns la o capacitate de prelucrare de 1.6 mil. tone/an, însă după cel de-al doilea război mondial a scăzut până la valoarea de 900.000 tone țiței/an.

Imag.3.2. Rafinăria Astra Română (sursa: arhiva personală)

Fluxul tehnologic al S.C.Rafinăria “ASTRA ROMÂNĂ” S.A.are în prezent doua linii

tehnologice principale. Pe prima linie tehnologică se prelucrează țiței indigen  și de import cu un conținut de sulf redus (max.0,5%), obținându-se carburanți. Iar pe cea de-a doua linie tehnologică se prelucrează țiței naftenic selecționat indigen producându-se uleiuri. Apele industriale și menajere de pe platforma rafinăriei sunt colectate și dirijate într-o stație modernă de epurare.

În prezent, rafinăria este integral privatizată.

Rafinăria Teleajen (Petrotel Lukoil) – localizată în zona estică a orașului, în cartierul

Mihai Bravu, a fost fondată în anul 1904 de Societatea Româno- Americană, al cărei nume l-a purtat până în anul 1979, când este redenumită Rafinăria Teleajen, dupa numele râului ce străbate orașul. În anul 1998 a fost preluată de compania Lukoil.

Aceasta comercializează în România carburanți printr-o rețea de 301 de stații de distribuție și 9 depozite de produse petroliere, fiind unul dintre liderii pieței petroliere românești, cu o cota de aproximativ 20% din piața totală de produse petroliere.

Imag.3.3. Rafinăria Petrotel Lukoil (sursa: arhiva personală)

Se urmăresc concentrațiile următoarelor substanțe poluante: hidrogen sulfurat, formaldehidă, amoniac și pulberi în suspensie, care deși adeseori își fac simțită prezența, atmosfera devenind irespirabilă mai ales dimineața și seara, concentrațiile maxime admisibile nu au fost depășite.

Pentru a completa peisajul, în imediata apropiere a rafinăriei există și sediul REMAT, ce are ca activitate principală recuperarea și reciclarea deșeurilor feroase și neferoase.

Rafinăia Vega – situată în nord- estul orașului Ploiești, construcția acesteia a fost

finalizată în anul 1905, având o capacitate de prelucrare de 200 000 tone țiței/an. După cel de-al doilea râzboi mondial, a fost reconstruită, cu o capacitate de prelucrare de aproximativ 1 mil. tone/an.

Vega este specializată în prelucrarea de materii prime alternative (naphtha, rafinat de RC, fracție C5-C6, alte fracții petroliere și păcură) și în producția de solvenți ecologici, bitum cu destinație specială, carburanți ecologici pentru încălzire și alte produse specializate. Rafinăria dispune atât de instalații pentru distilarea atmosferică și în vid a țițeiului, cât și de instalații de prelucrare a materiilor prime alternative.

Imag.3.4. Rafinăria Vega (sursa: arhiva personală)

În prezent, rafinăria se află în amplu proces de dezvoltare și modernizare.

Pe lângă aceste mari surse de poluare, putem enumera și fabricile aflate în zona de nord și de vest a orașului Ploiești: fabrica Dero ( 2 coșuri de evacuare gaze), poluanții emiși sunt: hidrogenul sufurat, aldehida formică, amoniac. Fabrica de țigări BAT (British American Tabacco), fabrica Coca- Cola (datorită construirii centralei termoelectrice în anul 2009, emisiile de CO2 au fost mult reduse) și fabrica de bere (Bergenbier).

În cadrul surselor fixe de poluare, amintim și procele de combustie, responsabile pentru obținerea energiei electrice, termice sau mecanice pentru încălzirea spațiilor de locuit sau pentru procese industriale. Principalele surse de energie sunt:

Cărbunele și petrolul elimină la ardere canțități mari de produși poluanți printe care:

dioxid de carbon, oxizi de azot, bioxid de sulf, oxid de carbon, hidrocarburi, aldehide și pulberi în suspensie.

Gazele naturale, se remarcă mai puține suspensii sau produși rezultați din impurități.

Oxidul de carbon și oxidul de azot, reprezintă principalii poluanți.

Centralele electrice de termoficare (CET), reprezintă un ansamblu sistemic de echipamente și instalații care realizează o serie de transformări energetice, în scopul obținerii de energie electrică și termică. Combustibilii folosiți de acestea sunt: păcura, gazul natural, gazul de rafinărie și cărbunii.

În orașul Ploiești se regăsesc 4 astfel de centrale:

CET Vega; CET Unilever

CET Lukoil- Teleajen – aflată pe platforma rafinăriei, are o capacitate de 61MW. Energia electrică și termică produsă asigură necesarul rafinăriei.

CET Brazi – o capacitate de 860 de MW, mai mare decât un reactor al centralei nucleare de la Cernavodă. Echipatã cu 3 cazane de abur de câte 420 t/h cu funcționare pe gaze naturale și pãcurã, 2 turboagregate de 105 MW,1 turboagregat de 50 MW și 2 cazane de apă fierbinte (CAF –uri) de câte 100 Gcal/h.

CET Brazi a fost realizată în scopul alimentării consumatorilor tehnologici aferenți cplatformei industrial, consumatorilor urbani și industriali din Municipiul Ploiești. Centrala produce energia electrică și termică în regim de cogenerare, folosind drept combustibil păcura cu conținut redus de sulf și gaze naturale. Actualmente centrala asigură în principal alimentarea cu energie termică sub formă de apă fierbinte a sistemului de termoficare din Municipiul Ploiești, care cuprinde punctele termice urbane și cele ale consumatorilor industriali din zonele de Nord, Vest, Malu Roșu, Centru, Sud, Democrației și Calea București.

Prin intermediul acestei unități, Petrom devine unul dintre cei mai mari producători de energie din România acoperind 8-9% din piața de electricitate.

Funcționarea centralelor electrice de termoficare, prin emisiile de dioxid de carbon, dioxid de sulf, pulberi, monoxid de carbon, oxizi de azot, metan, creează un efect de poluare a atmosferei, dar și de încălzire, fenomen numit efect de seră. De asemenea contribuie la deteriorarea ecosistemelor, deteriorarea mediului urban și formarea ploilor acide.

Sursele mobile de poluare, fac referire în primul rând la transporturi, iar ca principal sursă de poluare în această clasă sunt autovehiculele. Motoarele Diesel, bine reglate poluează mai puțin, dar motoarele în doi timpo sunt cele mai poluante.

Cele mai importante substanțe poluante sunt hidrocarburile (inclusiv hidrocarburile policiclice aromatice), CO, oxizii de azot, aldehidele și plumbul eliminat sub formă de suspensii de plumb mineral, halogenuri de plumb; se apreciază că 70-80% din plumbul introdus în benzină se elimină în atmosferă sub formă de aerosoli.

Autovehiculele care folosesc benzina, poluează atmosfera și prin evaporarea combustibilului care se realizează atât în rezervor prin vehicularea benzinei, cât mai ales după oprirea motorului până la răcire.

Și transporturile feroviare contribuie la poluarea atmosferei orașului, însă într-un

procentaj mult mai redus.

Imag.3.5. Trafic Ploiești centru Imag.3.6. Gara de Sud (sursa: arhiva personală)

(sursa: www.panoramio.com)

De altfel, însăși populația reprezintă o sursă de poluare. Datorită numărului mare de locuitori (conform datelor obținute la recensământul din 2011 – numărul de locuitori a ajuns la 201 226, față de 56 460 în anul 1912), în atmosferă sunt eliminate impurități organice.

Tipurile de poluanți atmosferici și emisiile lor în orașul Ploiești

Substanțele sau amestecul de subtanțe impurificate prezente în atmosferă și care la

concentrații ce depășesc limitele maxime admisibile provoacă disconfort, iar pe termen lung chiar îmbolnăvirea populației, poartă numele de poluanți atmosferici.

Din punct de vedere al efectului direct asupra populației, agenții poluanți pot fi clasificați în următoarele grupe:

Poluanți iritanți – afectează în general mucoasa căilor respiratoriiși alveolele

pulmonare, iar la concentrații mai crescute – conjuctiva și corneea. Aceștia sunt cei mai numeroși, întrucât provin din procese de combustii, circulația autovehiculelor, cât și din diverse tehnologii industriale; pot fi gazoși sau solizi.

Din categoria poluanților iritanți gazoși fac parte:

Dioxidul de sulf – gaz cu miros iritant, care în condiții de umiditate ridicată, raze solare și în prezența unor catalizatori (oxid feric și garfit) devine trioxid de sulf; acesta din urmă, în combinație cu vaporii de apă formează acidul sulfuric, cu efect iritant aproape de 20 de ori mai mare decât SO2.

Concentrația de dioxid de sulf nu a depășit la stațiile de monitorizare automate pragurile de calitate pentru protecția sănătății umane sau pentru protecția ecosistemelor prevăzute în Legea 104/2011, decât la stația PH6 – str M. Bravu și stația PH5, unde s-a înregistrat câte o depășire a valorii limită de emisie orară.

Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de sulf este cea prevăzută în standardul SR EN 14212 "Calitatea aerului înconjurator. Metoda standardizată pentru măsurarea concentrației de dioxid de sulf prin fluorescența în ultraviolet".

Oxizii de azot – provin mai ales din surse naturale (monoxidul de azot este produs de activitatea bacteriană, în perioadele ploioase), dar și din surse artificiale, rezultând mai ales din traffic, dar și din prose de combustie.

Monoxidul de azot devine dioxid de azot datorită razelor ultraviolete însă, atunci când razele Soarelui au intensitate mai mică, crește cantitatea de monoxid de azot și nu mai are loc transformarea în dioxid. Dioxidul de azot este un gaz foarte toxic și iritant, cu miros neplăcut, având capacitatea de a reduce vizibilitatea și de a schimba culoarea aerului.

La stațiile de monitorizare automate, concentrația de dioxid de azot nu a fost depășită, în perioada de studiu 2008- 2012.

Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de azot și a oxizilor de azot este cea prevăzută în standardul SR EN 14211 "Calitatea aerului înconjurator. Metoda standardizată pentru măsurarea concentrației de dioxid de azot și monoxid de azot prin chemiluminiscență".

Clor – recunoscut ca și gaz toxic încă din primul tăzboi mondial, acesta are o culoare galben- verzui și un miros foarte puternic, fiind de 20 de ori mai toxic decât acidul clorhidric.

În categoria poluanților iritanți solizi se regăsesc pulberile.

Particulele în suspensie (PM2.5 și PM10), se regăsesc sub formă de fum, praf sau alte forme de aerosoli. Gradul de toxicitate depinde de mărimea particulelor, compoziție, distribuția constituenților chimici în interiorul particulelor. Este recunoscut faptul că particulele de mici dimensiuni și cu un anumit specific toxic dat de compoziția chimică au implicația cea mai mare în patologia respiratorie.

Nivelul particulelor în suspensie este influențat de viteza și direcția vântului, temperatură și precipitații. Natura acestora diferă; astfel încât, ele pot conține particule de carbon (funingine), metale grele (plumb, cadmiu, crom, mangan etc.), oxizi de fier, sulfați, dar și alte noxe toxice, unele dintre acestea având efecte cancerigene.

Valorile concentrațiilor medii anuale a pulberilor sub 10 microni (PM10) nu depășesc valoarea limită (40 μg/mc).

Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea concentrației de PM10 este cea prevăzuta în standardul SR EN 12341 "Calitatea aerului. Determinarea fracției PM10 de materii sub forma de pulberi în suspensie. Metoda de referință și proceduri de încercare în teren pentru demonstrarea echivalenței cu metoda de măsurare de referință", iar pentru prelevarea și măsurarea PM2.5 – “metoda standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracției masice de PM2.5 a particulelor în suspensie".

Poluanți asfixianți – monoxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, nitriții, cianurile

etc. Cel mai răspândit este CO, în timp ce hidrogenul sulfurat sau cianurile sunt legate de procese industriale, constituind riscuri pentru sănătate numai în condiții accidentale.

Monoxidul de carbon – gaz incolor, inodor și insipid. Este un gaz toxic, care în concentrații foarte mari este letal.

În orașele aglomerate și intens industrializate, asemenea orașului Ploiești, cantități mari de Co provin din industrie, gaze de eșapament și fumat.

Nu au fost înregistrate depășiri ale valorii limită pentru sănătatea umană (10 mg/mc, calculată ca maximă zilnică a mediilor pe opt ore).

Metoda de referință pentru măsurarea monoxidului de carbon este cea prevăzuta în standardul SR EN 14626 "Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru măsurarea concentrației de monoxid de carbon prin spectroscopie în infrarosu nedispersiv".

Poluanți toxici sistemici – se referă la plumb și alte metale toxice. Substanțele

care fac parte din această categorie sunt substanțe xenobiotice (xenos = străin), nu au funcție biologică cunoscută în organismele vii (plumb, mercur, cadmiu, beriliu) sau în organismul uman (seleniu, staniu, nichel, vanadiu) , dar au acțiune nocivă asupra funcțiilor și structurilor vitale, în orice cantitate s-ar afla.

Poluanții toxici sistemici provin din procesele industriale și din mijloacele de transport rutiere. Sunt rar întâlnite în atmosferă, cu excepția plumbului. Se găsesc sub formă de suspensii și vapori. Nu au depășit concentrația maximă admisă.

Metoda de referință pentru măsurarea plumbului și a celorlalte metale toxice este cea prevăzuta în standardul SR EN 14902 "Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru determinarea Pb, Cd, As și Ni în fractia PM10 a particulelor în suspensie".

Poluanți fibrozanți – dioxid de siliciu, azbest, mangan, beriliu, cadmiu, care odată

ce pătrund în plămâni, determină o reacție fibroasă. Sunt sesizate modificări pulmonare de tip fibros, mai ales la grupa populației infantile.

Poluanți cancerigeni – sunt fie de natură organică (hidrocarburi policiclice

aromatice, epoxizi, compuși azotici, coloranți aromatici, pesticide organice etc.), fie de natură anorganică (arsen, beriliu, cadmiu, crom, nichel etc.) sau de natură minerală (azbest).

Hidrocarburile policiclice aromatice rezultă din combustia materiilor fosile și sunt sub formă gazoasă sau de particule.

De asemenea, dintre poluanții atmosferici importanți putem aminti benzenul (nu a depășit valoarea limită anuală pentru sănătatea umană), care provine din traficul rutier și din evaporarea combustibilului la stocarea și distribuția acestuia și ozonul. Acesta din urmă are un miros înecăcios și este de două tipuri: stratosferic ( absoarbe radiațiile ultraviolete și astfel protejează planeta) și troposferic (extrem de toxic, poluant principal al orașelor industrializate). Cu toate acestea, nu au fost înregistrate depășiri ale pragului de alertă (240 µg/mc medie orară, trei ore consecutiv), în schimb au fost înregistrate depășiri ale concentrației maxime zilnice a mediilor pe 8 ore la stația de monitorizare a calității aerului ambiental PH2, PH3 si PH4 fără a depăși concentratiile stabilite prin Legea 104/2011.

Metoda de referință pentru măsurarea benzenului este cea prevăzuta în standardul SR EN 14662 "Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru măsurarea concentrațiilor de benzen" – parțile 1, 2 si 3, iar pentru ozon – "Metoda standardizată pentru măsurarea concentrației de ozon prin fotometrie în ultraviolet".

Consecințele poluării atmosferice asupra populației și a mediului înconjurător

Poluarea acționează in mod direct asupra sănătății umane prin efectul patongen al

substanțelor impurificate, în funcție de natura, concentrația și timpul de acțiune a acestora și în mod indirect, prin efectul dăunator asupra mediului înconjurător.

În cadrul acțiunii directe asupra sănătății, există efecte acute, cauzate în urma expunerii

de scurtă durată la poluanții atmosferici. Acestea sunt reprezentative nivelurilor ridicate ale concentrației poluanților si provoacă intoxicații sau agravarea unor boli deja existente. De asemenea, exista efecte cornice, în urma expunerii de lungă durată la concentrații moderate de poluanți, rezultând apariția fenomenelor patologice. Și nu în ultimul rând, efecte tardive, care în final provoacă cancerul.

Pentru a evidenția cât mai bine gradul de poluare pentru fiecare zonă a orașului, sursele fixe de poluare, mai exact uzinele industriale și fabricile aflate în fiecare punct cardinal, cât și localizarea stațiilor de monitoring a calității aerului, am realizat cu ajutorul tehnologiilor moderne, HARTA POLUĂRII ORAȘULUI PLOIEȘTI. În cele ce urmează voi explica pe scurt pașii pe care i-am urmat pentru conturarea acesteia.

pentru realizarea cartierelor, am descărcat un fișier kml care conținea toate datele

vectoriale existente pe www.wikimapia.org; apoi, fiecare cartier a fost exportat din Google Earth și introdus în programul Global Mapper. Acestea apar sub forma unor linii, urmând ca apoi să fie tranformate în poligoane și exportate în programul Arc Gis sub forma shp

platformele industriale se extrag din CLC 2006 (codurile 121) și sunt introduse ulterior

cu opțiunea symbology în programul Arc Gis

pentru a realiza interpolarea poluării (prin optiunea interpolation- topo to raster), am

însumat mediile anuale (anul 2011) ale poluanților, pentru fiecare stație în parte, însă înainte de aceasta am georeferențiat harta ploieștiului cu stațiile de monitoring. La final se trasează un cerc în jurul stației, simbolizând aria de reprezentivitate și se scriu valorile poluanților.

Imag. 3.7. Harta poluării pe cartiere a Municipiului Ploiești(sursa: Corine Land Cover 2006; www.wikimpia.com)

Așadar, se observă faptul că valorile cele mai mici ale poluanților se regăsesc în zona de sud, sud-vest a orașului, întrucât rafinăria Astra nu mai funcționează, iar rafinăria Petrobrazi se află la o distanță de câțiva kilometri de orașul Ploiești, astfel, substanțele poluante sunt împrăștiate în satele din imediata apropiere, ajungând în spațiul urban în cantități reduse. Nici traficul, nu reprezintă o sursă majoră de poluare, spre deosebire de celelate zone, cum ar fi nordul sau centrul orașului.

În ceea ce privește zona centrală și nordică, un rol important în poluarea atmosferică îl are rafinăria Vega, dar și traficul intens, datorat localizării spațiilor comerciale de mare interes.

Zona de est, conform hărții, înregistrează valorile maxime ale poluanților. Acest lucru este explicat de existența rafinăriei Petrotel- Lukoil, care funcționează la capacitate maximă și a situării rematului, în imediata apropiere, cât și a traficului.

Imag. 3.8. Roza frecvenței vântului la Ploiești

De asemenea, aceste valori ridicate ale poluării din zona de nord, nord-est, sunt explicate de frecvența vântului pe direcții, orientată către aceste puncte cardinale. Așa cum se observă în imaginea 2.4.3. cea mai mare valoare a frecvenței vântului, de 18.8 m/s, se regăsește în NE, urmată de N, 16.2 m/s.

În cele ce urmează, vom explica efectele negative ale fiecărui poluant atmosferic asupra organismului uman și asupra mediului.

Efectele poluanților iritanți:

Dioxidul de sulf. Efecte asupra populației.

Expunerea pe o perioadă scurtă de timp, la concentrații mari, provoacă probleme respiratorii grave, iritații oculare. Sunt afectați mai ales copiii, vârsticii, persoanele cu boli pulmonare sau cardiovasculare. La concentrații deosebit de ridicate, se produc intoxicații acute, caracterizate prin leziuni conjunctivale și corneene, sindrom traheo-bronșic, iar în cazurile cele mai grave edem pulmonar toxic. Se înregistrează o creștere a morbidității și mortalității, mai ales la populația infantilă.

Expunerea pe termen lung, la concentrații reduse de SO2, are ca efect infectarea tractului respirator. Astfel, apare bronșita cronică, emfizemul pulmonar, astmul bronșic.

Efecte asupra mediului

Dioxidul de sulf contribuie la acidifierea precipitațiilor, care au efecte toxice asupra vegetației și solului. Oxizii de sulf pot eroda: piatra , zidaria, vopselurile , fibrele, hartia , pielea si componentele electrice.

Oxizii de azot. Efecte asupra sănătății populației

Fiind de 4 ori mai toxic decât monoxidul de azot, expunerea la concentrații ridicate poate fi fatală, iar la cantități reduse, apar probleme la nivelul țesutului pulmonar. Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii, pot apărea dificultăți respiratorii, iritații ale căilor respiratorii și disfuncții ale plămânilor.

Efecte asupra mediului – NO contribuie la formarea ploilor acide și la acumularea de nitrați la nivelul solului, ceea ce provoacă alterarea echilibrului ecologic ambiental.

Pulberi în suspensie – Efecte asupra populației

Sunt afectate persoanele cu boli cardiovasculare și respiratorii, copiii, vârstnicii și astmaticii. Cele mai periculoase sunt particulele cu diametru aerodinamic mai mic de 10 micrometri, care trec prin nas și gât, apoi pătrund în alveolele pulmonare provocând inflamații și intoxicări.

Copiii, până la vârsta de 15 ani respiră mai repede decât un adult și ocolesc filtrul natural din nas, respirând mai mult pe gură. Deoarece plămânii lor nu sunt complet dezvoltați, iar țesutul pulmonar care se dezvoltă în copilărie este mai sensibil, aceștia sunt în mod special mai vulnerabili.

Efectele poluanților asfixianți

Monoxidul de carbon. Efecte asupra sănătății populației

Efecte imediate, la concentrații mari – oboseală acută, migrene, greață, amețeală, apar

modificări senzoriale (acuitate vizuală, sensibilitate cromatică) și psihomotorii (scăderea

performanței intelectuale). Efecte evidente apar la persoane cu tulburări circulatorii cerebrale, la

cele care au consumat alcool, au făcut tratament cu sedative, antihistaminice, hipotensoare sau la

persoane cu funcția miocardică alterată – care constituie grupul de vulnerabilitate maximă la CO.

La concentrații moderate, apar efecte la nivelul aparatului cardio- vascular și asupra embrionului și fătului în cazul femeilor însărcinate, determinând apariția malformațiilor congenitale, nașteri premature, în cazul femeilor fumătoare.

Efectele poluanților toxici sistemici

Plumbul și alte metale toxice (Cd, As, Hg). Efecte asupra sănătății populației

O multitudine de astfel de poluanți sunt emiși în atmosferă. Concentrarea în lanțurile trofice și prezența în aerul poluant, facilitează pătrunderea acestora în organism, această acțiune relizându-se atât prin inhalarea aerului, ingerarea de apă și alimente, dar și prin contactul cu diverse obiecte.

Dispersia acestor poluanți are efecte nocive asupra sistemului nervos și asupra sănătății infantile. În funcție de nivelul plumbemiei apar anemia, tremurăturile, delirul, convulsiile, coma sau chiar decesul. Efectele asupra sistemului nervos conduc la scăderea performanțelor intelectuale, retardare scolară, creșterea și dezvoltarea defctoasă a țesutului nervos. Efectele asupra tensiunii aparatului cardiovascular și renal apar în urma expunerii îndelungate la concentrații scăzute de plumb și se manifestă prin hipertensiune arterială și creșterea ureei sanguine.

Mercurul și cadmiul, poluanți de origine industrială, favorizează ateroscleroza și hipertensiunea, iar prin cumulare, disfuncția renală.

Efectele poluanților fibrozanți – apar modificări pulmonare de tip fibros, cei mai

expuși la astfel de poluanți fiind copiii

Efectele poluanților cancerigeni

Hidrocarburi policiclice aromatice, la care se adaugă amine aromate, compuși azoici, coloranți aromatici,agenți alchilanți, pesticide organice, arsen, beriliu, cadmiu, crom, cobalt, nichel. Prin expunerea îndelungată la acești poluanți rezultă tumori maligne.

Expunerea populației trebuie concepută prin însumarea în organism a substanțelor poluante pătrunse pe cale respiratorie (calea dominantă), după răspândirea în aer și trecerea în alți factori de mediu (apă, alimente, sol), apoi pătrunderea în organism și prin tropismul pe organele sensibile. Efectul este cumulativ, până la atingerea pragului de dezechilibru neoplazic.

Se pare că în ordinea importanței pentru sănătate, comportamentul individual este pe primul loc, urmat de mediul urban și mediul de muncă. Însumarea lor la aceeași persoană este deosebit de importantă.

Benzen – Substanța cancerigenă, încadrată în clasa A1 de toxicitate, cunoscută drept cancerigenă pentru om. Produce efecte dăunătoare asupra sistemului nervos central.

Efectele negative ale ozonului. Efecte asupra sănătății populației

Concentrația de ozon la nivelul solului provoacă iritarea traiectului respirator și iritarea ochilor. Concentrații mari de ozon pot provoca reducerea funcției respiratorii.
Efecte asupra mediului

Este responsabil de daune produse vegetației prin atrofierea unor specii de arbori din zonele urbane.

Măsuri de prevenire și combatere a poluării aerului

A. Măsuri tehnice

1. schimbarea substanțelor nocive din producție cu substanțe nenocive sau mai putin nocive;

2. purificarea materiei prime de amestecuri nocive;

3. schimbarea mijloacelor uscate de prelucrare a materialelor ce produc prăfuire ,cu mijloace umede;

4. schimbarea încălzirii cu flacără prin încălzirea electrică;

5. ermetizarea proceselor tehnologice;

6. folosirea celor mai bune tehnologii disponibile;

7. schimbarea proceselor tehnologice cu funcționare intermitentă cu procese tehnologice cu flux continuu;

8. folosirea de instalații de epurare și a construcțiilor de coșuri inalte;

B. Măsuri urbanistice

1. zonarea funcțională urbanistică trebuie să țină cont de incompatibilitățile funcționale dintre zona de locuit și cea industrială,de roza vânturilor și de condițiile climatice și de relief locale, amplasarea industriilor poluante să se facă în zona special destinată acestor industrii,etc.

2. între zonele industriale/obiectivele poluatoare și teritoriile protejate (zonele de locuit,etc.) se vor dimensiona, institui, asigura și respecta zone de protecție sanitară;

3. amplasarea de plantații vegetale de protecție între obiectivele poluante și teritoriile protejate,etc.

C. Măsuri medicale

1. stabilirea de concentrații maxime admise pentru poluanții emiși în factorii de mediu (aer,apa,sol,habitat); monitorizarea acestor poluanți ;

2. supravegherea de sănătate publică (nivelurile mortalității și morbidității asociate)

3. măsuri igienico-sanitare în caz de poluări accidentale

4. educație sanitară;

5. asistență de specialitate pentru proiecte cu posibil impact asupra mediului înconjurător și sănătății populației;

6. studii de impact asupra sănătății; studii epidemiologice;

D. Măsuri specifice fiecărei ramuri industriale

1. tehnologii nepoluante

(conform Direcției de Sănătate Publică, Ploiești, Prahova)

Capitolul 5. Concluzii

În cuprinsul lucrării de licență “Relația clima- poluarea aerului în orașul Ploiești”, am dorit să evidențiez relația cauză- efect dintre climă și poluarea atmosferică. Prin urmare, am vorbit despre caracteristicile climatice din arealul studiat, despre calitatea mediului înconjurător, precum și despre efectele poluanților asupra sănătății urbane.

Pe baza informațiilor obținute din diverse surse bibliografice, a prelucrării și interpretării datelor climatice provenite din perioada 1971-1980 , a datelor de mediu din perioada 2008- 2012 și a datelor medicale din 2010-1013, am reușit să descriu în prima parte a proiectului monografia climatică a orașului Ploiești și am specificat influența pozitivă sau negativă a fiecărui element climatic asupra poluării, iar în cea de-a doua parte am evidențiat efectele poluării asupra mediului și a populației.

Orașul este poziționat în Câmpia Ploieștilor, subdiviziune a Câmpiei Române, la adăpostul munților, la o altitudine medie de 150m. Activitățile antropice, împreună cu factorii radiativi, dinamici și fizico- geografici influențează caracteristicile climatice din această zonă și le individualizează.

În perioada analizată, temperaturile medii anuale au oscilat de la un an la altul, însă nu s-au înregistrat diferențe foarte mari. Acestea au fost cuprinse între 9.03- 10.7ºC. Direcția dominantă a vântului este nord, nord- est, unde se înregistrează și cele mai mari valori ale poluării.

Datorită materialelor din care este construit orașul, a rețelei de canlizare și a lipsei spațiilor verzi, la care se adaugă încălzirea artificială și poluarea aerului, orașul generează un tip propriu de climă, numit topoclimatul urban. Acesta este caracterizat prin valori mai ridicate ale temperaturii față de imprejurimi, umezeală mai scăzută, nebulozitate mai accentuată, precipitații mai multe, durată de strălucire a Soarelui mai mică, strat de yăpadă cu durată și grosime mai mică.

Poluarea reprenzintă o adevărată problemă în orașul Ploiești, datorită surselor variate de poluare, dar mai ales datorită faptului că orașul este inconjurat de patru rafinării industriale, la care se adaugă fabrica de tigarete, dero, Coca-Cola sau Unilever.

Valorile medii ale principalilor poluanți analizați nu au depășit concentrațiile maxime admisibile, excepție făcând ozonul. Deși nu au fost înregistrate depășiri ale pragului de alertă (240 µg/mc medie orară, trei ore consecutiv), s-au observant depășiri ale concentrației maxime zilnice a mediilor pe 8 ore la stațiile de monitorizare a calității aerului ambiental PH2, PH3 și PH4.

Cu toate acestea, efectele asupra mediului, dar mai ales asupra populației sunt foarte periculoase. Se înregistrează îmbolnăviri mai ales în rândul copiilor și a bătrânilor, care au imunitatea mult mai scăzută, existând și riscul deceselor.

În concluzie, din punct de vedere environmental, Ploieștiul, fiind unul dintre cele mai industrializate orașe este supus unui grad ridicat de poluare, iar localnicii nu sunt informați așa cum ar trebui cu privire la riscurile la care sunt supuși locuind intr-un astfel de mediu.

Bibliografie