Rela țiile Armatei cu societatea. București: Editura [606636]

INSTITUTUL DE CERCETĂRI JURIDICE ȘI POLITICE
AL ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 32.001

COROPCEAN ION

SERVICIUL MILITAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA:
ABORDARE POLITICO -JURIDICĂ

Specialitatea 561.01 –

teoria, metodologia și istoria politologiei; instituții și procese politice

Teză de doctor în științe politice

Conduc ător științific: Manolache Constantin , doctor
habilitat în științe politice,
conferențiar universitar

Consultant științific : Juc Victor, doctor habilitat în
științe politice, profesor
cercetător

Autorul:

Chișinău, 2017

2

© COROPCEAN Ion, 2017

3
CUPRINS
ADNOTARE (în română, engleză și rusă)……………………………………………………………………….4
LISTA ABREVIERILOR…………………………………………………………………………………………….. ..7
INTRODUCERE…….. …………………………………………………………………………………………………….8
1. ASPECTE ISTORIOGRAFICE ȘI ABORDĂRI TEORETICO -METODOLOGICE
ALE SERVICIULUI MILITAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA …… .…..………….……..18
1.1. Insti tuționalizarea și dezvoltarea serviciului militar în Republica Moldova: studiu istoriografic
și normativ ………….………………………………………………………….. ………………… …………………….. 18
1.2. Repere teoretico -metodolo gice de cercetare a serviciului militar din Republica Moldova
…………………………………………………………………………………………………………….. ……….. …………… 43
1.3. Concluzii la capitolul 1 …………………………………………………………………………………………… .67
2. FUNDAMENTE CONCEPTUALE ȘI POLITICO -JURIDICE ALE SERVICIULUI
MILITAR DIN REPUBLICA MOLDOVA …..…………………………………….…… ..…68
2.1. Cadrul conceptual de organizare și funcționare a serviciului militar în contextul de reformă a
Forțelor Armate ……………..……………………………………………………………………………. 68
2.2. Mecanismul organizatorico -juridic de conducere a serviciului militar …………….. …………… 90
2.3. Concluzii la capitolul 2 ………………………………………………………………………………… …….. .112
3. REGLEMENTAREA POLITICO -JURIDICĂ A RELAȚIILOR DE SERVICIU
MILITARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA …………………………… ..…………………..113
3.1. Promovarea rolului serviciului militar în societate, instituirea și reglementarea relațiilor de
serviciu militare …………….…………………..……………………………………………. …………. 113
3.2. Încetarea relațiilor de serviciu militare și adaptarea militarilor trecuți în rezervă la viața civilă
……………………………………………….………………………….…… ……. ……… ……132
3.3. Concluzii la capitolul 3……………………………………………………………………. …………………….. 150
CONCLUZII GENERA LE ȘI RECOMANDĂRI…………………………………………………………151
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………….. …….154
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPU NDERII…………………………………………….16 7
CV-ul AUTORULUI …………………………………………………………………………………………………. .168

4
ADN OTARE
Coropcean Ion. Serviciul militar în Republica Moldova: abordare politico -juridică.
Teză de doctor în științe politice. Chișinău, 2017.
Structura tezei: introducere, trei capitole cu trei subcapitole fiecare, concluzii generale
și recomandări, bibliografie din 194 ti tluri, 150 pa gini de te xt de bază. Rezul tatele obținute au fost
publicate în 25 luc rări științifice.
Cuvinte cheie: serviciu militar, securitate națională, securitate militară, organism militar,
principii ale serviciului militar, relații de serviciu militare, instituționalizare, organizare, adaptare,
funcționare, Forțele Armate, Armata Națională, Republica Moldova.
Domeniul de studiu: științe politic e și studii de securitate.
Scopul și obiectivele tezei: Scopul constă în analiza politico -juridică a esenței, structurii,
conținutului și contradicțiilor funcționalității serviciului militar al Republicii Moldova în vederea
determinării modalităților de impact asupra securității naționale și identificării mecanismelor de
modernizare în contextul proceselor de reformă a Forțel or Armate. Au fost stabilite obiectivele: a
supune cercetării serviciul militar ca o componentă a politicii statului în organizarea cetățenilor și
a societății în vederea asigurării suveranității, independenței, integrității teritoriale și securității
naționale; a pune în lumină reperele conceptual -teoretice și cadrul politico -juridic de organizare și
funcționalitate a serviciul militar al Republicii Moldova, fiind identificate principiile generale și
particularitățile de instituționalizare, conducere și ac tivitate; a cerceta în dinamică aspectele care
țin de apariția și încetarea relațiilor de serviciu militare.
Problema științifică importantă soluționată în domeniul științelor politice și studiilor
de securitate pentru teorie și practică ține de argumentar ea indispensabilității serviciului militar
în asigurarea securității și apărării naționale a Republicii Moldova, fapt care a contribuit esențial
la demonstrarea necesității și a oportunității de modernizare internă și racordare la standardele
contemporane . Au fost identificate potențialul și capabilitățile în vederea moderniz ării serviciului
militar al Republicii Moldova în contextul redimensionării arhitecturii de securitate regională.
Noutatea și originalitatea științifică se exprimă prin efectuarea pentru prima dată în
Republica Moldova a analizei de pe poziții politologice a esenței și structurii serviciului militar, a
dinamicii de reconfigurare ca element al politicii statului în organizarea cetățenilor și societății
pentru apărarea int ereselor naționale: este argumentată oportunitatea funcționalității serviciului
militar ca proces de asigurare a securității și apărării naționale; sunt puse în lumină procesele de
reglementare politico -juridică a relațiilor de serviciu militare; este anal izat cadrul politico -juridic
de instituționalizare și mecanismul organizatorico -juridic de conducere a serviciului militar, fiind
reliefate instituțiile cu diferite atribuții de organizare și/sau de executare.
Semnificația teoretică a tezei rezidă în elaborarea cadrului conceptual -metodologic pentru
cercetarea serviciului militar, cadru racordat la relațiile în schimbare și tendințele postneclasice de
dezvoltare a științei; este aplicat instituționalismul în calitate de suport teoretic pent ru studiul
serviciului militar ca instituție în contextul în care a devenit actor important al serviciului public;
este determinată deosebirea dintre serviciu de alternativă, serviciu militar activ și serviciu militar
în rezervă, fiind reliefate importanț a elementului protecției sociale a militarilor.
Valoar ea aplicativă a lucrării rezidă în elaborarea unui studiu care contribuie la buna
înțelegere a caracterului, obiectivelor, modului de organizare și funcționalitate a serviciului
militar ; complete ază elaborările științifice consacrate securității militare a statului, formulează
unele recomandări științifico -practice referitoare la optimizarea sistemului serviciului militar, la
desfășurarea construcției militare în Republica Moldova, la elaborarea politi cii de apărare și
securitate a statului, la promovarea relațiilor civil -militare în societate.
Implementarea rezultatelor științifice s-a produs prin: examinarea și aprobarea lor în
cadrul Centrului de Cercetări Politice și Relații Internaționale și Semina rului Științific de Profil al
ICJP al AȘM; au fost prezentate la 8 conferințe și publicate în 25 de lucrări științifice.

5
ANNOTATION

Coropcean Ion. Military service in the Republic of Moldova: political -legal approach. PhD
thesis in political science. Chisinau, 2017.
Thesis structure: introduction, three chapters with three subchapters each, conclusions and
recommendations, bibliography of 194 titles, 150 pages of basic text. The obtain ed results are published in
25 scientific papers.
Keywords: military service, national security, military security, military body, principles of military
service, military service relationship, institutionalization, organization, adaptation, functioning, Armed
Forses, the National Army, Republic of Moldova
Field of study: Political Science and Security Studies.
The purpose and objectives of the paper: The goal is to make an analysis of political and legal
essence, structure, content and contradictions, in the context of the functionality of Moldovan military
service, aiming to determine the impact on national security and identification of modernization
mechanisms, related to the Armed Forces reform processes. The following objectives have been
established: to make a research of military service as part of the state policy in organizing citizens and the
whole society to guarantee the sovereignty, independence, territorial integrity and national security; to
highlight the conceptual -theoretical and the politi cal-legal aspects of organization and functionality of
military service of the Republic of Moldova, being identified the general principles and peculiarities of
institutionalization, leadership and activity; to investigate the dynamics of those aspects rel ated to
occurrence and ending of military service.
The important scientific problem solved in the field of political science and security studies is
connected to the importance of military service to guarantee the national security and defense of the
Repub lic of Moldova, which has proved the need and opportunity for internal modernization and
adjustment to the contemporary standards, thus, being identified the potential and capabilities necessary in
the process of modernizing the military service in the con text of regional security architecture redesign.
The theoretical significance of the thesis lies in developing the conceptual and methodological
framework to study the military service, considering the continuous change of relationships and post –
nonclasic al trends of science development. There is applied the institutionalism as theoretical support for
the study of military service as an institution, becoming as well an important actor of the civil service; there
is emphasized the difference between the a lternative service, active military service and retired military
service, highlighting the importance of social protection of militaries.
The applied value of the paper lies in making a study, that would lead to a better understanding of
nature, objectives, organization and capabilities of military service; improves the scientific researches on
military security of the state, presents some scientific -practical recommenda tions on how to optimize the
military service system, pursue the construction of military body in Moldova, elaborate the defense and
security policy of the state, promote the civil -military relations within society.
Scientific novelty resides in performi ng, for the first time in the Republic of Moldova, of an analysis
on quintessence and structure of the military service from the politological perspective, the reconfiguration
dynamics as an intrinsic part of the state policy, aiming to citizens’ and socie ty’s way of organization to
defend the national interests: it is argued the functionality of the military service as a process to guarantee
the national security and defense; it is highlighted the political and legal regulations on the military service
relationships; it is analyzed the political and legal context of institutionalization process and the
organizational -legal mechanism of military service governance, giving some examples of institutions with
diverse responsibilities of organizing and / or impl ementation.
Implementation of scientific results was made via: examination and approval by both the Centre
for Political Research and International Relations and Specialized Scientific Seminar of ICJP of the ASM;
the results were presented at 8 conferences and published in the 25 scientific papers.

6
АНН ОТАЦИЯ

Коропчан Ион. Военная служба в Республике Молдова: политико -правовой подход .
Диссертация на соискание учѐной степени доктора политических наук, Кишинѐв, 2017.
Структура диссертации: работа состоит из введения, трѐх глав, общих выводов и
рекомендаци й, библиографии из 194 наименований, 150 страниц основного текста.
Полученные результаты опубликованы в 25 научных работах.
Ключевые слова: военная служба, национальная безопасность, военная безопасность,
Вооруженные Силы, Национальная Армия, военная орган изация, принципы военной службы,
организация, функционирование, адаптация, институционализация, военно -служебные отношения,
Республика Молдова
Область исследования: политические науки и исследования в области
безопасности.
Цель и задачи работы. Цель работы состоит в проведении политико -правового
анализа сущности, структуры, содержания и противоречий функционирования военной
службы Республики Молдовы для определения её влияния на национальную безопасность
и разработку механизмов её модерни зации в контексте реформы Вооружённых Сил. Были
поставлены следующие задачи: исследовать военную службу как составную часть
политики государства в организации граждан и общества для обеспечения суверенитета,
независимости, территориальной целостности и нац иональной безопасности; разработать
концептуально -теоретические и политико -правовые основы организации и функциониро –
вания военной службы Республики Молдова; изучитъ в динамике проблемы возникновения
и прекращения военно -служебных отношении.
Важная научн ая проблема, разрешённая в работе, для теории и практики
состоит в аргументации необходимости военной службы для обеспечения национальной
безопасности и обороноспособности Республики Молдова. В этой связи, была доказана
важность внутренней модернизации в с оответствии с современными требованиями , a также
был определён потенциал в процессе модернизации воинской службы в Республике
Молдова в контексте трансформации архитектуры региональной безопасности.
Научная новизна и оригинальность заключаются в проведени и впервые в
Республике Молдова политологически -правового исследования сущности и структуры
военной службы, динамики её трансформации как элемента политики государства в
организации граждан и общества для обеспечения национальных интересов.
Теоретическая значимость работы состоит в разработке концептуально – методо –
логических рамок для исследования военной службы в соответствии с постнеклассичес –
кими тенденциями в развитии науки; используется теория институционализма в качестве
теоретической основы для исследования военной службы как института публичной
службы; определяются различия между разными типами военной службы.
Практическая значимость работы состоит в выработке рекомендаций по научно –
практической оптимизации системы военной службы, военному строи тельству в
Республике Молдова, выработке политики безопасности и обороны государства, с целью
оказания содействия в развитии военно -гражданских отношений в обществе. Работа
создаст предпосылки для научного обоснования стратегии и тактики организации военно й
службы на современном этапе.
Внедрение научных результатов: работа подготовлена в Центре Политических
Исследований и Международных Отношений Института Правовых и Политических
Иследований АНМ, её результаты были представлены на Научном Профильном Семина ре
Института Юридических и Политических Исследований АНМ, на 8 научных конференциях
и в 25 научных трудах. Они могут быть использованы государственными структурами и
ВУЗами, заинтересованными в изучении военной службы.

7
LISTA ABREVIERILOR

IPAP – Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului
PARP – Procesul de Revizuire și Planificare a Parteneriatului
NATO – Organizația T ratatului Atlanticului de Nord
PpP – Parteneriat pentru Pace
ONU – Organizația Națiunilo r Unite
UE – Uniunea Europeană
OSCE – Organizația p entru Securitate și Coope rare în Eu ropa
SUA – Statele Unite ale Americii
FA – Forțele Armate
AN – Armata Națională
OMP – Operațiuni Internaționale de Menținere a Păcii
CSI – Comunitatea Statelor Independente
URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
ONG – Organizații Neguvernamentale
HP – Hotărârea Parlamentului
HG – Hotărârea Guvernului
ICJP – Institutul de Cercetări Juridice și Politice
AȘM – Academia de Științe a Moldovei
RSS Moldovenească – Republica Sovietică Socialistă Moldovenească

8
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța problemei abordate . După proclamarea independenței în 1991,
Republica Moldova a înregistrat unele rezultate în edificarea statului de drept și realizarea unor
transformări multidimensionale, dar, în același timp, continuă să se confrunte cu un spectru extins
de probleme, printre care o deosebită importanță revine asigurării apărării și securități i naționale.
Actualmente, țările vecine ale Republicii Moldova nu constituie pericolul unei agresiuni deschise.
Totodată, se schimbă arhitectura securității europene ca rezultat al războiului hibrid din Ucraina,
războiului din Siria, riscurilor și amenință rilor atentatelor teroriste, migrației masive. În același
timp, Republica Moldova se confruntă cu probleme interne care îi afectează securitatea, una dintre
care constă în regimul separatist din raioanele de est și staționarea ilegală a trupelor militare ale
Federației Ruse pe acest teritoriu, fără acordul autorităților constituționale. În plus, regiunea
transnistreană dispune de forțe paramilitare substanțiale, reminiscenț e ale fostelor trupe sovietice.
Forțele unite de menținerea păcii ale Republicii Moldova, Federației Ruse, Ucrainei și raioanelor
de est ale Republicii Moldova, împreună cu Misiunea Organizației pentru Securitate și Cooperare
în Europa în Moldova, au stabi lizat relativ situația în aceste raioane, însă soluționarea politică a
conflictului a intrat în impas. Vom sublinia că serviciul militar ca instituție s -a aflat la originea
apărării independenței, suveranității și integrității teritoriale a statului Republ ica Moldova, iar
actualmente reprezintă garanția soluționării pașnice a conflictului transnistrean. În această ordine
de idei, actualitatea cercetării politico -juridice a serviciului militar este dictată de obiectivele de
securitate pe termen apropiat de o bținere a suveranității depline asupra întregului teritoriu al
Republicii Moldova prin soluționarea pașnică a problemei transnistrene și retragerii complete a
trupelor ruse împreună cu depozitele mari de utilaj și muniții dislocate în regiune. Pe termen ma i
lung, în contextul politicii proclamate de neutralitate, Republica Moldova tinde spre menținerea și
spre dezvoltarea unor relații bune în domeniul securității și apărării cu vecinii săi, nu numai din
proximitatea imediată, dar și cea medie. Totodată, Guv ernul Republicii Moldova și -a exprimat clar
intenția de a reforma prin modernizare Forțele Armate după modelul european și euroatlantic, , de
a extinde cooperarea în cadrul Parteneriatului pentru Pace și a consolida relațiile cu organismele
de securitate eu ropene și transatlantice.
În prezent, Republica Moldova nu a elaborat o strategie coerentă de asigurare a securității
naționale în ansamblu, un document de politici care să înregimenteze mai multe sfere: politică,
economică, militară, ecologică, informați onală, societală. În acest context, una dintre problemele
majore pentru stat și societate ține de necesitatea de a reexamina atât Strategia securității naționale
din 15 iulie 2011, cât și sistemul de apărare și securitate națională în ansamblu. Aceasta est e
important, deoarece stabilitatea economică și prosperarea socială a unui stat sunt direct dependente
de climatul general de securitate, de calitatea și eficiența sistemului de asigurare a securității și

9
apărării naționale. Proiectul Strategiei securități i naționale, aprobat de către Consiliul Suprem de
Securitate la 21 iunie 2016, a generat discuții și aprecieri, deseori controversate, cert fiind că
elaborarea unui document care să includă toate sectoarele de securitate și apărare se dovedește a
fi difici l de realizat.
În scopul implementării cu succes a obiectivelor strategice de integrare europeană pe care le
urmărește Republica Moldova, este iminentă necesitatea edificării suportului științific adecvat
pentru modernizarea sectorului de apărare și securi tate națională, cu referință în mod prioritar la
serviciul militar ca factor de bază pentru participarea la mecanismele de securitate internațională.
În cadrul angajamentelor asumate pe plan internațional (IPAP, PARP, ONU, UE), Republica
Moldova și -a anunț at intenția de a dezvolta capabilități de participare la misiuni și operațiuni
internaționale de gestionare a crizelor (de stabilizare, menținere a păcii, umanitare), acțiuni care
nu contravin neutralității permanente legiferate constituțional.
Binomul arm ată-societate se dovedește a fi important în menținerea și promovarea stabilității
și securității naționale. Armata exercită influență asupra societății, iar societatea civilă exercită
control indirect asupra organismului militar, control care garantează p ăstrarea de către Armată a
rolului constituțional în asigurarea securității și apărării naționale. În acest sens, serviciului militar
îi revine o sarcină de prim ordin privind educația patriotică și morală, care reprezintă piatra de
temelie a formării pers onalității omului. Fiind destinat să asigure suveranitatea și integritatea
teritorială a țării, serviciul militar constituie unul din cele mai importante mecanisme ale apărării
și securității statului. În 2 6 de ani de independență, serviciul militar a căpă tat conținut și trăsături
noi: profesionalizare, creștere a semnificației sănătății fizice și psihice a contingentului încorporat,
a perseverenței și pregătirii volitive. Militarii îndeplinesc nu numai obligațiunile constituționale în
interiorul țării, dar participă și la activitățile desfășurate în cadrul Programului „Parteneriat pentru
Pace” Republica Moldova -NATO. Actualmente, serviciul militar trece o perioadă de transformări
calitative și cantitative.
În condițiile identificării conținutului reformelor o deosebită actualitate capătă abordarea
politologică a serviciului militar, reliefată în contextul oportunități i asigurării securității naționale
a statului, societății și persoanei. Această abordare generează problema cercetării politico -juridice
comple xe a serviciului militar care la etapa actuală a dezvoltării societății este una importantă și
arzătoare. Aspectele privind politica construcției militare, reevaluarea împuternicirilor autorităților
puterii de stat și ale conducerii militare ce țin de diri jarea serviciului militar pot fi soluționate
numai ținând cont de rolul evident al analizei politologice.
Incontestabilă este ideea că apărarea Patriei reprezintă datoria și obligația constituțională a
fiecărui cetățean al Republicii Moldova care se reali zează printr -un complex de mijloace
normative, inclusiv prin instituirea serviciului militar. Constituind o variantă distinctă a serviciului

10
public, serviciul militar este un institut de drept. Problema interacțiunii statului și cetățenilor prin
prisma înd eplinirii serviciului militar este actuală în contextul edificării în Republica Moldova a
statului de drept aliniat la valorile europene, formării societății contemporane și al diversificării
riscurilor la adresa securității. Prin intermediul îndeplinirii serviciului militar, militarilor le revine
sarcina importantă de a asigura securitatea militară a statului și cetățenilor săi, astfel oferindu -se
posibilitate societății să participe la edificarea statului democratic, fondat pe normele libertății și
drept urilor general acceptate. În circumstanțele când în societate s -a creat o situație care solicită
imperios elaborarea fundamentelor teoretico -metodologice și reperelor practice ale modernizării
serviciului militar prin prisma necesităților de securitate naț ională, cercetarea acestor oportunități
se distinge prin actualitate și importanță deosebită, conceptual -teoretică și aplicativă. Serviciul
militar are misiunea să asigure funcționalitatea Forțelor Armate, mai ales în contextul schimbărilor
cardinale în ar hitectura securității europene și regionale prin desfășurarea unui război hibrid în
Ucraina, războiului din Siria și revendicărilor islamiștilor, migrației masive din lumea orientală
spre Europa și în noul context al colaborării Republicii Moldova cu Organ izația Atlanticului de
Nord și Uniunea Europeană. Aceste și alte transformări reclamă stringent adoptarea unor programe
de reformă a Forțelor Armate pentru a face față noilor împrejurări. Însă există incertitudinea
procesului de reformă a Armatei Naționale , în lipsa clarității în cadrul Ministerul ui Apărării asupra
rezultatului Analizei Strategice a Apărării și elaborării Strategiei militare naționale. Aceste
documente trebuie să fie o platformă pentru a elabora Planul privind construcția și dezvoltarea
Armatei, prevăzut în Legea cu privire la apărarea națională, lipsa acestora la etapa actuală nu putem
avea o viziune clară asupra modelului Forțelor Armate, modalității construcției militare și de
alocare a surselor financiare.
Considerăm că politicile în dom eniul militar trebuie să fie schimbate pentru a putea trece de
la stagnarea sau dezvoltarea haotică a armatei să trecem la o armată integrată corespunzător în
interesele naționale. Procesul complex de reformare a Armatei Naționale necesită dezvoltarea și
perfecționarea continuă a bazei normative în sectorul apărării și securității, inclusiv a instituției
serviciului militar, accentuându -se semnificația asigurării multilaterale a drepturilor, libertăților și
protecției sociale ale militarilor și membrilor fa miliilor lor. În acest context de supoziții, analiza și
dezvoltarea valorii sociale a serviciului militar și regăsirea acest ui aspect în legislație , va asigura
fortificarea imaginii pozitive a serviciului militar în societate.
Așadar, actualitatea și impo rtanța problemelor abordate sunt determinate de necesitatea de a
supune investigațiilor științifice problematica serviciului militar în Republica Moldova ca element
consolidant al securității militare a statului. Relevanța științifică a investigațiilor est e amplificată
de imprimarea valorii serviciului militar , care devine actuală în reforma și modernizarea Armatei.
Actualmente, nu avem o analiză politologică și juridică a serviciului militar, deși aceasta a devenit

11
o cerință imperativă a timpului. Analiza politologică a serviciului militar ne permite să identificăm
locul și rolul în asigurarea securității și apărării naționale . Investigațiile reglementărilor juridice
ale serviciului militar permit de a urmări constituirea și dezvoltarea relațiilor de servic iu militare,
în proces se asigură îndeplinirea obligațiunilor de serviciu, sunt determinate atribuțiile militarilor
și definite competențel e structurilor în cadrul cărora își exercită serviciul. Semnificația științifico –
practică a investigațiilor realizate este determinată de actualitatea concluziilor și recomandărilor
pentru reforma Armatei Naționale, având ca bază principiile europene de organizare și funcționare
a serviciului militar, perfecționarea continuă a acestuia urmează să se regăsească printre pr ioritățile
Ministerului Apărării.
Descrierea situației în domeniul de cercetare a serviciului militar sub aspect politico –
juridic și identificarea problemelor supuse investigațiilor. Analiza literaturii științifice denotă
că cercetătorii de peste hotare au acumulat un bogat potențial de idei și abordări, în baza cărora s –
a produs elaborarea conceptual -teoretică a problemelor ce vizează funcționalitatea și dezvoltarea
serviciului militar al statului, fiind publicate diferite lucrări științifice, inclusiv mil itaro-științific,
care tratează sub variate aspecte problema în cauză. În continuare vom prezenta lapidar unele
dintre elaborările științifice la tema investigată.
Astfel, în lista autorilor occidentali care au analizat evoluția serviciului militar în ansa mblu
se includ B. Boene [1] și V. Porteret [2], care argumentează transformarea serviciului militar de la
unul de masă la unul profesionist. Școala științifică rusă cu privire la securitate și arta militară a
avut impact relevant asupra calității cercetări lor din domeniu, printre autorii de vază înscriindu -se
O. Alexeenko [3], A. Semakin [4] și A. Kudașkin [5] și alții.
Pentru cercetarea realizată se impun ca relevante elaborările efectuate de către specialiști din
România, printre care pot fi menționați P. Duțu [6], C. Moștoflei [7], A. Sarcinschi [8], M. Ionescu
[9], L. Grigore [10], care analizează problema serviciului militar în cadrul reformei Forțelor
Armate ale României ca membru al structurilor euroatlantice. Este de notat că la momentul de față
în lucrările științifice predomină abordările pur militare, problematica serviciului militar ca factor
de asigurare a securității naționale rămânând mai puțin cercetată din punct de vedere politologic.
În Republica Moldova teze de doctorat cu tematică militară au fost susținute de V. Gaiciuc
[11] și V. Pleșca [12], iar de doctor habilitat – de C. Manolache [13], care s -au referit tangențial și
la serviciul militar, însă această problematică abia urmează să fie adusă pe tapetul cercetărilor,
ceea ce ne propunem să realizăm în studiul de față.
Principalele probleme supuse investigațiilor științifice înaintate cu titlul de ipoteze sunt:
– serviciul militar în Republica Moldova are proveniență constituțională și este organizat pentru
apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale, reprezentând structural -funcțional
un element definitor al securității mil itare ca parte componentă a securității naționale;

12
– serviciul militar este organizat instituțional în baza unor principii care îl caracterizează ca pe un
tip de serviciu public și în calitate de formă specială de exercitare a serviciului public, reflectă cele
mai importante laturi ale activității cetățenilor și ale organizațiilor în care este prevăzut;
– serviciul militar se află în slujba societății prin reglementarea politico -juridică a relațiilor de
serviciu militare, iar procesul de modernizare a Forțe lor Armate în conformitate cu standardele
europene poate fi realizat cu succes atunci când este fondat pe principii avansate de organizare și
funcționalitate;
– după exercitarea serviciului militar persoanele sunt trecute în rezerva Forțelor Armate, proce sul
de adaptare multidimensională a lor la viața civilă nu se află în atenția autorităților, lăsând în mare
parte acești cetățeni în voia sorții și întâmplării, afect ând imaginea serviciului militar în societate.
Scopul și obiectivele tezei . Scopul urmărit constă în analiza politico -juridică a esenței,
structurii, conținutului și contradicțiilor funcționalității serviciului militar al Republicii Moldova
pentru a determina modalitățile de impact asupra securității naționale și identifica mecanisme de
moderni zare în contextul proceselor de reformă a Forțelor Armate.
Pentru atingerea scopului trasat, au fost stabilite următoarele obiective:
– a supune investigațiilor serviciul militar ca parte componentă a politicii statului în organizarea
cetățenilor și a soc ietății în vederea asigurării suveranității, independenței, integrității teritoriale și
securității naționale a Republicii Moldova;
– a pune în lumină reperele conceptual -teoretice și a reliefa cadrul politico -juridic de organizare și
funcționalitate a se rviciului militar al Republicii Moldova, fiind identificate principiile generale și
particularitățile de instituționalizare, conducere și activitate;
– a cerceta în dinamică aspectele care vizează apariția și încetarea relațiilor de serviciu militare,
stabilite între militari, pe de o parte, militari și organizațiile care prevăd statutar raporturi de acest
tip, pe de alta;
– a nuanța relațiile de interdependență dintre militari, pe de o parte, stat și societate, pe de alta, în
special prin identificarea un or soluții fezabile ce țin de problema trecerii militarilor în rezervă și
adaptarea lor și a familiilor acestora la viața civilă.
Metodologia cercetării științifice. Investigațiile la tema studiului au fost efectuate în baza
unui instrumentar metodologic alcătuit atât din abordări, metode și principii de cercetare general –
științifice, cât și cu aplicare particulară în funcție de specificul domeniului de explorare. Acestea
sunt abordări le (politologică și sistemică), metodele general -științifice ( sistemică, istoriografică,
instituțională, structural -funcțională, comparativă, analiza și sinteza, inducția și deducția ) si cele
particular -științifice (politologico -descriptivă, sociologico -militară, militar -strategică, studiul de
caz, anali za evenimentelor, istorico-militară, analiza conținutului documentelor și pedagogico –
militară), precum și principiile (interdisciplinarității și istorismului ).

13
Aplicarea setului de instrumente metodologice a urmărit tentativa elaborării unui studiu
pluridimensional și complex a l interconexiunii subiectelor „serviciu militar – securitate/apărare
națională”. Dat fiind faptul că determinarea cadrului conceptual al securității este, cu predilecție,
un obiectiv de percepție, s -a impus necesitatea abordării problemelor serviciului mil itar ca pe o
totalitate integră, ca pe un sistem cu legături specifice între diferite elemente care îl alcătuiesc,
folosind în măsura posibilităților metoda sistemică. Altă metodă, structural -funcțională, a facilitat
cercetarea serviciului militar ca proce s de asigurare a securității naționale. Metoda istorică a permis
cercetarea politicii de constituire a serviciului militar în Republica Moldova prin prisma devenirii
Armatei Naționale și instituționalizării sistemului național de securitate. Metoda sociolo gico-
militară vine să confirme că orice cercetare trebuie să se bazeze pe anumite sondaje, iar metoda
pedagogico -militară a fost folosită nu numai în procesul de elaborare teoretică a lucrării, ci și în
activitatea practică, prin educația în spiritul patri otismului, demnității, libertății și sacrificiului.
Pentru a atinge scopul propus al investigațiilor, am apelat la abstracția științifică, la analiză și
sinteză, inducție și deducție, au fost generalizate multiple date statistice, documente militare de
specialitate, acte normative, evenimente, experiența internațională, ordine care au permis de a
efectua analiza serviciului militar prin reliefarea specificului Republicii Moldova.
Problema științifică importantă soluționată în domeniul științelor politice și studiilor
de securitate pentru teorie și practică ține de argumentarea indispensabilității serviciului militar
în asigurarea securității și apărării naționale a Republicii Moldova, fapt care a contribuit esențial
la demonstrarea necesității și a oportuni tății de modernizare internă și racordare la standardele
contemporane . Au fost identificate potențialul și capabilitățile pentru modernizarea serviciului
militar în contextul redimensionării arhitecturii de securitate regională.
Noutatea științifică a rezu ltatelor obținute se exprimă prin efectuarea pentru prima dată
în Republica Moldova a cercetărilor de pe poziții politologice a esenței și structurii serviciului
militar, a dinamicii de reconfigurare ca element al politicii statului în organizarea cetățeni lor și
societății pentru apărarea intereselor naționale. În particular, noutatea științifică rezidă în:
– este argumentată științific oportunitatea funcționării serviciului militar ca proces de asigurare a
securității și apărării naționale, fiind identific ate și clasificate sursele de activitate, contradicțiile și
tendințele de dezvoltare a acestei instituții;
– sunt puse în lumină procesele de reglementare politico -juridică a relațiilor de serviciu militare în
Republica Moldova, apariția și modificarea lor , fiind identificat rolul acestora în consolidarea
organismului militar al statului;
– sunt elucidate cadrul politico -juridic de instituționalizare și mecanismul organizatorico -juridic
de conducere a serviciului militar, acțiuni desfășurate la nivel de ins tituții, cu diferite atribuții de
organizare și/sau de executare.

14
Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării constă în elaborarea cu titlul de
pionierat a unei cercetări științifice interdisciplinare a serviciului militar în Republica Moldova
prin abordarea politico -juridică, iar sub aspect ul practic investigațiile științifice soldându -se cu
perfectarea și preze ntarea unui studiu amplu și complex, în măsură să contribuie la elucidarea
semnificației serviciului militar. În particular, semnificația teoretică a investigațiilor constă în:
– este elaborat cadrul conceptual -metodologic pentru efectuarea cercetărilor se rviciului militar,
racordat la relațiile în schimbare și tendințele postneclasice de dezvoltare a științei, fiind propusă
o construcție relevantă de investigație a serviciului militar, rezultatele obținute constituind o bază
metodologică pentru cercetarea acestui fenomen social -politic, și anume serviciul militar al
statului;
– este aplicat instituționalismul în calitate de suport teoretic pentru cercetarea serviciului militar ca
instituție în contextul în care a devenit un actor important al serviciului pu blic prin calitatea de a
apăra independența, suveranitatea și integritatea teritorială a statului;
– este determinată deosebirea dintre serviciul de alternativă, serviciul militar activ și serviciul
militar în rezervă, fiind reliefate importanța elementulu i protecției sociale a militarilor ca factor de
consolidare a imaginii în societate.
Valoarea aplicativă a lucrării rezidă în elaborarea unui studiu cu valen țe fezabile, c are
se mani festă prin următoarele:
– contribuie la familiarizarea opiniei publice cu rolul și locul serviciului militar în asigurarea
securității și apărării naționale , contribuind la mai buna înțelegere a caracterului, obiectivelor,
modului de organizare și funcționalitate, evidențiind militarul ca purtător al principalelor
răspunderii pentru apărare și securitate ;
– complete ază setul redus de elaborări științifice/științifico -practice consacrate securității militare
a statului, formulează unele recomandări științifico -practice referitoare la optimizarea sistemului
serviciului militar, la desfășurarea construcției militare în Republica Moldova, la elaborarea
politicii de apărare și securitate a statului, la promovarea relațiilor c ivil-militare în societate;
– asigură factorii de de cizie din cadrul autorităților puterii de stat, experții din centrele analitice
și cercetătorii științifici din instituțiile unive rsitar-academice cu rezultate pentru fundamenta rea și
promova rea politicilor în domeniul serviciului militar, vine în suportul cadrelor din conducerea
militaro -politică și militară să soluționeze științific argumentat sarcini practice vizând asigurarea
capacității de apărare în condițiile de transformare a societății și redim ensionare a arhitecturii de
securitate regională;
– sunt create premisele indispensabile pentru fundamentarea științifică a strategiei și tacticii de
organizare a serviciului militar la etapa actuală de modernizare a sistemului național de securitate
și apărare.

15
Rezultatele obținute pot fi folosite la elaborarea cadrului normativ în domeniul militar, la
predarea cursurilor speciale de politologie (politologie militară) în sistemul de învățământ militar
și universitar, la desfășurarea pregătirii social -umanitare și juridice a militarilor, la elaborarea unor
manuale și a altor suporturi metodico -didactice.
Implementarea rezultatelor științifice. Rezultatele cercetărilor științifice exprimate prin
recomandări și concluzii au fost implementate în următoarele documente de politici și acte
normative: Concepția reformei militare, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1315 din 26
octombrie 2002; Legea cu privire la pregătirea cetățeni lor pentru apărarea Patriei nr.1245 din 18
iulie 2002; Legea privind pregătirea de mobilizare și mobilizarea nr. 1192 din 04 iulie 2002; Legea
cu privire la rezerva Forțelor Armate nr. 1244 din 18 februarie 2002; Legea cu privire la apărarea
națională nr. 345 din 25 iulie 2003; Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005;
Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 941 din 17 august 2006; Concepția de r estructurare și modernizare
a Armatei Naționale în perspectiva anului 2014, aprobată prin decizia Consiliului Suprem de
Securitate nr. 05/1 -03-05 din 13 mai 2004. Am asigurat argumentarea și aprobarea modificării
duratei serviciului militar în termen de la 18 luni la 12 luni, introducerea serviciului militar cu
termen redus de 3 luni pentru absolvenții instituțiilor civile de învățământ superior, care anterior
nu au satisfăcut serviciul militar și instruirea studenților în cadrul catedrel or militare din ins tituțiile
de învățământ superior universitar de stat.
Vom releva participarea la pregătirea și operaționalizarea Armatei Naționale prin elaborarea
și aprobarea prin Hotărârea Parlamentului nr. 679 din 23 noiembrie 2001 a Structurii generale a
efectivului Armatei Naționale și a instituțiilor Ministerului Apărării. Am participat la formarea,
pregătirea și operaționalizarea Marelui Stat -Major al Armatei Naționale după modelul occidental,
prin elaborarea și aprobarea Regulamentului Marelui Stat Major al Armate i Naționale, pus în
aplicare prin ordinul Ministrului Apărării nr.335 din 12 decembrie 2008. Am luat parte la
pregătirea cadrelor de ofițeri ai Armatei Naționale și pregătirea de luptă a armatei prin elaborarea
și aprobarea unor documente, precum: Regulame ntul activității de stat major al Forțelor Armate
ale Republicii Moldova în operații (acțiuni) de luptă, Regulamentul pregătirii operative (operativ –
tactice) în Armata Națională, Regulamentul serviciului în garnizoană și de gardă, Regulamentul
serviciului interior, Regulamentul instrucției de front, Regulamentele de luptă a genurilor de arme
în Armata Națională , Regulamentul disciplinei militare .
Am realizat , de asemenea, o activitate de investigație științifică la temă în cadrul Centrului
de Informare și D ocumentare privind NATO în Moldova , la Asociația George C. Marshall din
Republica Moldova și Centrul de Studii Strategice de Apărarea și Securitate al Academiei Militare
a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”.

16
Aprobarea rezultatelor. Lucrarea este elaborată în Centrul Cercetări Politice și Relații
Internaționale al Institutului de Cercetări Juridice și Politice al Academiei de Științe a Moldovei.
Rezultatele obținute au fost examinate și susținute în ședințele Centrului menționat și Seminarului
Științific de Profil din cadrul Institutului, ele au fost prezentate, discutate și aprobate la opt foruri
științifice naționale și internaționale: C onferința științifică cu participare internațională „NATO –
o alianță a valorilor și solidarității”, 02 octombrie 2007; M asa rotundă cu participare internațională
„Challenges to Peacekeeping and Stability Operations in the 21st Century”, 15 ianuarie 2008; M asa
rotundă „Perspectivele parteneriatului cu NATO în condiții de neutralitate/non -aliniere”, 01
octombrie 2012; Seminar ul IV Școala CID NATO „Regimul armelor în Republica Moldova”, 11
aprilie 2013; Conferința științifico -practică cu participare internațională „Republica Moldova în
condițiile noii arhitecturi de securitate regională”, 30 mai 2014; M asa rotundă „Rolul dreptu lui de
poliție al statului într -o societate democrată”, 24 ianuarie 2015; Conferința științifică internațională
„Republica Moldova în contextul noii arhitecturi de securitate regională”, 15 mai 2015; Conferința
științifică internațională „Inegalități socia le în Republica Moldova. Constituirea clasei de mijloc”,
23 februarie 2017.
Cercetările efectuate se includ în cadrul direcțiilor prioritare de dezvoltare a științei în
Republica Moldova – Direcția strategică Patrimoniul cultural și dezvoltarea societății.
Sumarul capitolelor tezei. Lucrarea include Introducere, trei capitole divizate fiecare în trei
subcapitole, concluzii generale și recomandări, finalizând cu Bibliografie.
Introducerea înglobează toate subdiviziunile: actualitatea și importanța problemei abordate,
descrierea situației în domeniul de cercetare și identificarea problemelor supuse cercetării, scopul
și obiectivele trasate , problema științifică importantă soluționată, noutatea științifică a rezultatelor
obținute, importanța teoretică și valoar ea aplicativă a lucrării, aprobarea rezultatelor și sumarul
capitolelor tezei.
Capitolul întâi include regulamentar studiul istoriografic și reperele teoretico -metodologice
și politico -juridice de cercetare a problemelor abordate. În primul subcapitol sunt elucidate cele
mai relevante elaborări științifice la tema investigată, perfectate de către cercetători științifici,
experți și analiști din străinătate și autohtoni. Este efectuat studiul istoriografic al instituționalizării,
al actelor normative adoptat e în acest scop și evoluției serviciului militar în Republica Moldova.
Al doilea subcapitol pune în lumină reperele teoretico -metodologice de cercetare a serviciului
militar prin prisma noțiunilor și categoriilor de referință: profesia de militar, profesio nalizarea
armatei, serviciul militar, securitate, principiile serviciului militar, apărare. Principiile serviciului
militar sunt reflectate prin aspecte ce se referă la organizarea și funcționalitatea nu în exclusivitate
a serviciului militar ca o activita te specifică a cetățenilor, ci și a organizațiilor, unde este prevăzută
îndeplinirea serviciului militar, care reprezintă un sistem de instituții de stat abilitate cu sarcini în

17
sectorul apărării și securității. Ultimul subcapitol înglobează unele concluzi i preliminare la tema
aspectelor abordate.
Capitolul al doilea, o continuare logică a primului, este rezervat cercetării fundamentelor
conceptuale și politico -juridice ale serviciului militar, abordate în evoluție istorică și în aspectul
contemporaneității , fiind argumentată oportunitatea reformei Forțelor Armate ale Republicii
Moldova și supusă analizei baza juridică din sfera apărării și securității. Primul subcapitol include
reliefarea cadrului conceptual de organizare și funcționare a serviciului milita r, alcătuit dintr -un
pachet extins de concepții și acte normative, inclusiv se efectuează analiza detaliată a pachetului
de drepturi și libertăți ale militarului. Subcapitolul al doilea este consacrat analizei mecanismului
organizatorico -instituțional de c onducere a serviciului militar, exercitat prin prisma principiilor
sale specifice. În același context se cercet ează influenț a serviciului militar asupra organismului
militar al statului. În final, subcapitolul al treilea totalizează preliminar investigații le.
Al treilea capitol pune în lumină procesele de reglementare politico -juridică a relațiilor de
serviciu militar în Republica Moldova. Primul subcapitol înglobează elucidarea rolului serviciului
militar în societate, aspectelor juridice de apariție și ev oluție a relațiilor de serviciu, efectuându -se
analiza conexiunii „armată -societate” ca fiind unul dintre factorii de bază a stabilității naționale.
Al doilea subcapitol reflectă aspectele juridice ce țin de încetarea relațiilor de serviciu militare,
speci ficul trecerii militarilor în rezerva serviciului militar, precum și adaptarea militarilor trecuți
în rezervă la viața civilă. Este de notat, în același context , analiza desfășurată a cadrului normativ ,
care determină modalitatea de aflare a militarilor în rezervă. Ultimul subcapitol este rezervat unor
totaliz ări problemele ce vizează relațiile militare de serviciu, fiind specificată importanța instituției
serviciului militar în societate.
Concluziile generale încheie investigațiile științifice, imprimându -le caracter finalizat pentru
moment, iar recomandările sunt fezabile, concrete și cu șanse de perspectivă.

18
1. ASPECTE ISTORIOGRAFICE ȘI ABORDĂRI TEORETICO –
METODOLOGICE ALE SERVICIULUI MILITAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Capitolul conține suportul istoriografic și teoretico -metodologic necesar pentru valorificarea
științifică a problemelor abordate în lucrare. Obiectul de cercetare a primului subcapitol cuprinde
unele elaborări științifice definitorii la temă și întreprinde o radiografie a situației în domeniul
cercetării cadrului analitic al serviciului militar, inclusiv în Republica Moldova. Cel de -al doilea
subcapitol este consacrat fundamentării bazei teoretico -metodologice aplicate pentru investigația
științifică a serviciului militar, sunt tras ate obiectivele propuse, ipotezele înaintate și direcțiile de
valorificarea lor.

1.1. Instituționalizarea și dezvoltarea serviciului militar în Republica Moldova: studiu
istoriografic și normativ
Necesitatea studiului istoriografic este determinată de raționamente conceptual -teoretice,
adică de a evalua serviciul militar în ansamblu, înregimentând locul care îi revine în procesul de
asigurare a securității și apărării naționale, modul de organizare și exercitare, rolul în consolidarea
societății și vale nțele conceptual -aplicative, dat fiind că societatea se află în mereu transformare,
iar serviciul militar urmează să fie dezvoltat astfel încât să răspundă intereselor de securitate a
societății, mai ales în contextul reconfigurărilor care se produc.
Instituționalizarea serviciului militar în Republica Moldova a fost o necesitate obiectivă și
parte a proceselor politice de asigurare a suveranității și independenței. În procesul de organizare
s-a ținut cont atât de locul și rolul în asigurarea securității na ționale, cât și de etapa la care se afla
serviciul militar în Europa în perioada anilor`90. Fiind indispensabil legat de apărarea națională,
serviciul militar a fost mereu adaptat la contextele strategice, iar schimbările din cadrul mediului
de securitate provocate de implozia Uniunii Sovietice și sfârșitul războiului rece, proliferarea
crizelor zonale au determinat caracterul depășit al principiilor de organizare și funcționalitate a
serviciului militar, noile condiții de angajare a forțelor armate în oper ațiunile militare solicitând
inevitabila lor profesionalizare. Totodată, din cauza că a fost suspend at în mai multe țări, serviciul
militar invocă nostalgia exprimată, spre exemplu în Franța, pe când în altele, cum ar fi în Elveția,
acesta asigură interacțiunea, într -o formă reală, a diversității sociale. Este de notat că împrejurările
istorice au impus Republicii Moldova propria cale de instituționalizare și, respectiv, de dezvoltare
a serviciului militar.
I. Coropcean și C . Manolache afirmă în articolul „Transformările social -politice sub aspectul
consecințelor militare: Abordare teoretico -metodologică” că experiența practică a statelor care și –
au definitivat schimbările transformaționale de tranziție ne convinge că acest tip de reforme social –
economice și politice necesită o garanție eficientă, altfel spus, solicită un număr maxim de condiții

19
obiective și subiective care să asigure realizarea scopurilor propus e. Asemenea condiții pot fi atât
factori și fenomene interne, câ t și de natură externă, una din condițiile esențiale ale transformării
sociale fiind asigurarea militară a procesului perceput ca unitate organică a factorilor interni și
celor externi: asigurarea imposibilității de a interveni armat, din afară, în procesu l de realizare a
schimbărilor și de elaborare a unui concept de organizare militară internă, adecvat caracterului
reformelor. Apărarea externă și schimbările militare interne sunt interdependente și urmăresc, de
fapt, același scop: garantarea siguranței pr ocesului de transformare în interesul societății, statului
și individului [14]. Mențion ăm că serviciului militar îi revine un loc deosebit ca parte componentă
a asigurării militare a proceselor menționate. În acest context de supoziții, re ferindu-ne detali at la
tematica și conținutul mai multor elabo rări științifice relevante, constatăm că prevalează lucrările
care pun în lumină transformările produse după încheie rea războiu lui rece în structura sistemu lui
internațional, ale căror consecințe au determinat schimba rea caracterului serviciului militar: de la
unul obligatoriu la unul profesionist, care se exercită nu în armată de masă, ci de profesie și cărei
îi revin noi sarcini, precum lupta cu terorismul internațional și desfășurarea operațiunilor de
menținere a păcii. O parti cularitate distinctă, deloc neglijabilă, a elaborărilor științifice reliefate
rezidă în analiza comparativă a transformărilor care se produc în raport cu perioada precedentă,
urmărindu -se validarea concluziilor referitor la locul, rolul și forma de organiz are a serviciului
militar, cu specificul statului pentru care este efectuată analiza. În unele țări, Republica Moldova,
problema serviciului național, civil sau militar începe a fi discutată în societate [15, p 12].
Ideea utilizării în manieră autoritară a potențialului uman al unei țări pentru a completa
numărul efectivelor unităților militare în funcție de necesități este una veche, dar, realmente, a fost
organizată în Europa începând cu secolul al XVIII -lea. În decursul a două secole fundamentul de
apăra re a țărilor europene era bazat pe conscripție și militari de profesie care serveau cot la cot sub
drapelul țării. Atragem atenția: conscripția, o practică foarte veche, a avut întotdeauna ca obiectiv
primar de a furniza și de a garanta țărilor efective mi litare necesare apărării. După cel de -al Doilea
Război Mondial, conscripțiile europene trebuiau să fie adaptate la evoluțiile din cadrul sistemului
de apărare a fiecărui stat în parte. Punerea în aplicare a tehnicelor performante, pe de o parte,
implica sc ăderea constantă a dimensiunii unităților militare, păstrându -se efective cu o pregătire
militară la cel mai bun nivel, pe de alta, adaptarea conscripțiilor la noile realități era determinată
și de alți indicatori. Nivelul scutirilor, în special amânarea s erviciului militar în termen, dictată de
necesitatea continuării studiilor sau de insuficiența oportunităților de angajare pentru persoanele
mai calificate din cadrul efectivelor unităților militare. În aceste condiții, serviciul militar practic
și-a funda mentat caracterul său național.
P. Duțu în lucrarea sa „Fenomene și procese definitorii pentru evoluția armatei naționale”
constată că, de fapt, evoluția organizatorică a serviciului militar este în funcție de transformările

20
fundamentale din cadrul arma tei naționale a unui stat. Această transformare este determinată de
necesitatea concordanței organizării, încadrării cu personal, înzestrării suficiente cu mijloace de
luptă a armatei cu contextul strategic din perioada respectivă. După 1990, s -au produs s chimbări
radicale în raportul de forțe pe arena mondială. Mai întâi, prin dizolvarea URSS și a Tratatului de
la Varșovia a dispărut rivalitatea între cele două sisteme sociale opuse: capitalist și socialist. Pe
toată durata opoziției, armatele s -au dezvolt at în direcția apărării teritoriului național împotriva
unui eventual atac armat masiv din partea inamicilor identificați și riguros determinați. Apoi, atât
NATO, cât și Uniunea Europeană și -au „deschis porțile” pentru aderarea altor state, printre care
se numără și cele ex -socialiste europene. În prezent altele sunt, cel puțin pe continentul european,
amenințările și riscurile de securitate cărora trebuie statele să le facă față [6, p.101]. Apariția și
manifestarea unor noi riscuri și amenințări în materie de securitate reprezintă factorul central al
procesului de transformare a armatei și de desfășurarea a serviciului militar. Acești factori, precum
și lipsa de resurse , au determinat concentrarea eforturilor bugetare și umane pentru a găsi soluții
ambițioa se de trecere de la armata bazată pe conscripție la o armată profesională, abordare pe care
o susținem.
Pentru efectuarea studiului istoriografic sunt necesare unele precizări terminologice, dat
fiind că termenul „serviciu militar” este folosit atât de căt re specialiști, cât și în vorbirea curentă
în strânsă legătură cu mai multe sintagme, precum: armată, armată de masă, armată de profesie,
conscripție, mercenar, militar de carieră, militar în termen, militar angajat pe bază de contract.
În ordinea reliefată de idei, evităm posibilitatea apariției unor confuzii în înțelegerea sensului lor
de către cei care îi folosesc și, în același timp, determinăm complexitatea problemei investigate,
având la bază abordarea politico -juridică a serviciului militar î n Republica Moldova.
Pentru noi este importantă, mai întâi, studierea serviciului militar și a noțiunilor conexe prin
prisma elaborărilor științifice ale cercetătorilor străini, care reprezintă țări cu tradiții militare
solide, care pot fi aplicate cu refe rință la reforma Armata Națională.
H. Georgescu în „Dicționarul explicativ militar” formulează definiția că armata „reprezintă
totalitatea forțelor militare regulate ale unui stat” [16, p.113 -114], J. Sumpf se pronunță în același
context de idei, notând în „Dicționarul de sociologie” că armata este „ansamblul forțelor militare
ale unei națiuni” [17, p.23]. Altfel spus, armata se dovedește a fi o instituție a statului, care poate
folosi, în mod organizat și legal, violența pentru îndeplinirea misiunilor. Fiind organism specializat
în vederea purtării războiului, armata se compune din subunități, unități și mari unități de luptă,
categorii de forțe și genuri de arme capabile prin organizare, dotare și instruire să pregătească și
să poarte acțiuni militare tere stre, aeriene și maritime cu caracter tactic, operativ și strategic. În
„Lexicon militar” se menționează că armata este o instituție cu un sistem propriu de organizare,
conducere și ierarhizare, a cărei activitate se desfășoară în strictă conformitate cu p revederile

21
legilor statului, regulamentelor militare, ordinelor și dispozițiilor comandanților și șefilor [18, p.
41-42].
În acest sens, P. Duțu, C. Moștoflei și A. Sarcinschi în lucrarea „Profesionalizarea Armatei
României în contextul integrării în NATO ” subliniază că organizarea, caracterul și evoluția
armatei sunt determinate de un complex de factori, precum: regimul politic; progresele științei și
tehnicii; nivelul de dezvoltare economică a țării; posibilitățile economice, tehnico -științifice și
demog rafice ale fiecărui stat; apartenența la anumită alianță politico -militară; poziția geografică;
dimensiunile și caracteristicile teritoriului național; tradițiile și specificul național al fiecărui
popor . Actualmente, această evoluție a armatelor are un ri tm tot mai alert, astfel explicându -se clar
preocupările statelor de a amplifica, prin reorganizare și profesionalizare, capacitățile armatelor de
adaptare flexibilă la necesitățile sociale, politice și militare, interne și internaționale, aflate într -o
continuă schimbare [7, p.3].
Vom consemna faptul că misiunea esențială a armatei este apărarea prin mijloace militare a
statului. În realizarea acestui scop, armata trebuie să îndeplinească trei sarcini primordiale: să
apere, să mobilizeze și să lupte. Lupt a armată poate fi considerată ca un mod de acțiune a unui
instrument al politicii statului, al Forțelor Armate, în vederea realizării scopurilor pe care politica
nu le -a putut realiza folosind arsenalul său de mijloace pașnice. Ea include totalitatea acțiu nilor
desfășurate de toate categoriile de forțe la nivel strategic, operativ și tactic. Un rol esențial în aceste
acțiuni îl joacă cantitatea și calitatea forțelor și mijloacelor participante la luptă, care se reprezintă
prin: masa de militari, cadrele de comandă, armamentul și tehnica de luptă, dar și factorii morali
care îi leagă într -un tot întreg pe cei dintâi [19].
Vom nota că din experiența ultimelor conflicte armate, pentru succesul unei lupte contează
calitatea și moralul militarilor implicați în lu ptă. Anume această sarcină revine serviciului militar.
Astfel se explică interesul sporit al cercetătorilor față de problema apariției și manifestării unor
dificultăți în organizarea și în desfășurarea serviciului militar, cum ar fi J. Callaghan în lucrare a
„Securitatea internațională și Forțele Armate” [20], P. Azoulay în lucrarea „ Un nouveau profil
pour l'armée : compte rendu du séminaire entr e le Centre militaire d'études stratégiques et le Centre
d'études en sciences sociales de la Défense” [21], C. Moștoflei și A. Sarcinshi în ampla lucrare
„Militar – nonmilitar în securitatea națională. Dilema armatei” [22], L. Stăncilă și B. Dabija în
lucrarea „Probleme generale privind apărarea armată a țării” [23].
De fapt, pentru noi este importantă analiza modalităților de organizare a armatei unui stat,
pe motivul că determină caracterul de organizare a serviciului militar în Republica Moldova. În
continuare vom defini, mai întâi de toate, doi termeni, recrutarea și încorporarea, a căror esență a
fost fundamentată în „Regulamentul cu privire la încorporarea cetățenilor în termen sau în cel cu
termen redus”, autorul tezei aflându -se în fruntea grupului de lucru care a elaborat documentul.

22
Recrutarea este activitatea privind luarea în evidența militară a tinerilor, selectarea recruților apți
pentru îndeplinirea serviciului militar și pentru repartizarea lor preliminară pe genuri de arme și
componente ale Forțelor Armate [24]. Politicile militare de recrutare determină resursele umane
de care armata dispune, reflectă structura instituțională a statului, situația social -politică și chiar
diplomatică. Vom preciza că cercetarea practicilor de recrutare nu se l imitează numai la studiul
istoriei militare, chiar dacă tradițiile de recrutare sunt diferite.
Încorporarea este selectarea recruților pentru îndeplinirea serviciului militar, repartizarea pe
genuri de arme și componente ale Forțelor Armate, trimiterea lor în unitățile militare pentru
îndeplinirea serviciului militar în termen sau celui cu termen redus, conform deciziei comisiei de
recrutare -încorporare. Actul normativ principal în baza căruia este organizat serviciului militar,
elaborat sub conducerea auto rului, Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea
Patriei, reglementează organizarea și desfășurarea încorporării cetățenilor Republicii Moldova în
serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus [25].
În prezent, deosebim următoarel e tipuri de armate: armată de masă; armată de profesie și
armată mixtă , fiecărui tip (de armată) îi este caracteristică o metodă de organizare a serviciului
militar. În opinia noastră , tipul armatei deține primatul, în cadrul căreia ca parte componentă est e
determinată metoda de organizare a serviciului militar prin criteriul de recrutare a militarilor în
termen (soldați și gradați) pentru serviciul militar. Astfel, N. I. Sava în articolul numit „Armata și
societatea” menționează că trăsătura generală a armatei de masă rezidă în faptul că o parte
semnificativă a personalului militar, adică militarii în termen, execută serviciul militar obligatoriu,
ajungând în armată împotriva voinței lor, prin așa numita conscripție. Nu împărtășim această idee,
deoarece, at unci când valorile morale de cinste, onoare, demnitate, datorie, credință jurământului,
tradiții sunt activ promovate în societate, iar societatea își respectă armata, serviciul militar devine
o obligațiune morală, exprimată prin voința tânărului de a se î ncadra în mod benevol în serviciului
militar. Armata populară chineză funcționează pe principiul de conscripție, numărul doritorilor de
a se încadra fiind mult mai mare decât numărul necesar pentru recrutate, din care cauză înrolarea
tinerilor se efectueaz ă în bază de concurs. Este de precizat că autorul și -a satisfăcut serviciul militar
în Afganistan și pot fi prezentate multiple exemple când tinerii benevol scriau cereri să fie trimiși
pentru a lupta (în Afganistan). Ofițerii și subofițerii vin în mod vol untar, alegând liber, dacă doresc
să devină militari de profesie. În prezent, acest tip de armată se află în declin. După anii 1970, în
cele mai multe state industriale avansate, îndeosebi în cele care dispun de armament nuclear sau
fac parte dintr -o alian ță politico -militară, tendințele în formatul organizațional militar a fost
canalizate pe forțe militare reduse numeric, complet profesionalizate, gata de luptă permanent sau
în timp foarte scurt, cu putere de intervenție și de lovire foarte mare [26, p.12 -13]. Aceste aspecte
nu pot să nu fie luate în calcul, ținând cont de realitățile din Republica Moldova.

23
Armata de profesie se exprimă prin angajarea benevolă în instituția militată a întregului
efectiv de militari, toți având pregătire profesională specifică posturilor și funcțiilor pentru care
sunt încadrați. Acceptarea sau respingerea solicitanților se face potrivit unor cri terii complexe și,
de regulă, prin concurs. Asemenea tip de armată este propriu statelor industriale dezvoltate, care
pot să se înzestreze masiv cu tehnică militară modernă. Vom nota că apariția și evoluția armatei
de profesie se dovedește a fi un răspuns adecvat la schimbările produse în mediul de securitate atât
la nivel național, cât și internațional.
Armata mixtă reprezintă instituția militară în care se întâlnesc atât militari de rând, proveniți
din conscripție, cât și din voluntariat, pe lângă milita rii de carieră , întrunind ofițeri, maiștri militari
și subofițeri. Proporția în care se uzitează de o modalitate de recrutare sau alta depinde de un
spectru extins de factori economici, politici, sociali, demografici și militari, de starea și tendințele
de evoluție ale mediului de securitate națională, zonală, regională și globală. Un asemenea tip de
armată se întâlnește și în state cu un nivel de dezvoltare economică ridicată, care aparțin sau nu
unei alianțe politico -militare.
Vom specifica în contextul celor menționate mai sus că la nivelul conducerii Ministerului
Apărării al Republicii Moldova, chiar de la formarea sa, nu a fost formulată o singură opțiune cu
privire la tipul armatei pe care urma s -o construim: în lipsa unei politici de stat fondată pe calcule
fezabile și clarviziune privind securitatea militară a statului, în general, și a modului de organizarea
a serviciului militar, în special, fiecare ministru a venit cu propria viziune asupra reformei armatei
și modelului de organizare a serviciului militar. Astfel, în ultimii ani aspectele ce vizează forma
de completare a Armatei Naționale au cunoscut o oscilație de la o extremă la alta, factor care nu a
permis să fie asigurată o platformă clară a serviciului militar. V. Marinuța în interviul „Colab orarea
cu NATO nu este un pericol” d e la ziarul „Timpul”, pronunțându -se pe marginea politicii ce ține
de modelul serviciului militar, menționează că, personal, nu este adeptul ca sută la sută armata să
fie prin contract, deoarece pentru Republica Moldova va fi foarte dificil din punct de vedere
financiar să mențină o armată exclusiv din ofițeri prin contract. Armata Națională este o instituție
care își îndeplinește și rolul educator în domeniul militar -patriotic. În plus, sunt foarte multe funcții
care nu necesită cadre pregătite calitativ pe termen lung, acestea ar putea fi îndeplinite de militari
în termen [27]. După doi ani, într -o conferința de presă transmisă de „Publika TV”, exprim ă altă
abordare politică, prin care, soldații nu vor mai fi luați cu ar canul la armată, iar serviciul militar
prin contract va înlocui serviciul militar în termen. „Ne propunem către 2017 să finalizăm trecerea
armatei la serviciul militar prin contract”, trecerea la o armată prin contract este privită ca o formă
prin care va avea loc diminuarea cazurilor de umilire și de maltratare în rândurile soldaților [28].
V. Troenco a fost un promotor convins al armatei profesionale: astfel, în interviul pentru portalul
„Basarabia.md” a vorbit despre conceptul trecerii la armată prin con tract că este aproape gata, în

24
scurt timp serviciul militar în Moldova nu va mai fi obligatoriu, se va trece la armata prin contract.
„Subofițerii care activează prin contract la număr constituie jumătate din numărul total al Armatei
Naționale, acest proce s este în realizare deplină” [29]. V. Cibotaru a venit cu altă abordare politică
de organizare a serviciului militar, fiind adept al sistemului mixt. În interviul „Armata Națională
trebuie să fie gata oricând pentru orice provocare și orice risc” la portal ul de știri „Tribuna.md”
acesta afirmă că este un adept convins al sistemului mixt: „jumătate din Armată Națională este
formată din militari prin contract, care asigură continuarea procesului de instruire și asigură gradul
înalt de pregătire de luptă pentr u a putea îndeplini sarcinilor constituționale de care avem nevoie.
Totodată, în lipsa unui sistem de recrutare și fără un serviciul militar în termen, nu vom fi în stare
să asigurăm cadre pregătite, care ulterior trec în rezervă și care ar fi capabile să execute misiunile
stabilite de conducerea statului în caz de necesitate” [30]. Republica Moldova nu este gata să aibă
o armată profesionistă: Franța, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii având resurse financiare,
intelectuale, propagandistice și alte resurse, cu mar i dificultăți au ajuns la o armată profesionistă.
Republica Moldova cu posibilitățile sale limitate pur și simplu nu va putea face acest lucru, o
variantă ideală pentru Forțele Armate poate fi considerat modelul mixt [31]. A. Șalaru a repre zentat
un partid care pledează pentru armată profesionistă: în interviul pentru postul „TV Moldova -1”,
liderul liberalilor M. Ghimpu a subliniat că, în scopul modernizării Armatei Naționale, partidul
său propune înrolarea tinerilor doar pe bază de contrac t, deoarece suntem prea săraci să ne putem
permite lucruri ieftine și venim cu propunerea să trecem la o armată cu ostași încadrați pe bază de
contract, să avem o armată profesionistă [32].
Prin urmare, în ultimii ani la Ministerul Apărării au fost exprima te diferite viziuni politice
privind modul de completare a Armatei Naționale și de organizare a serviciului militar, ordine care
demonstrează lipsa politicii unice a statului asupra procesului de reformă și dezvoltare a armatei.
În această ordine de idei, vom accentua importanța tezei noastre în etapa actuală, susținând poziția
lui V. Cibotaru că Republica Moldova trebuie să -și dezvolte Forțele Armate pe principiul mixt de
completare, care presupune prezența militarilor încadrați atât pe bază de contract, cât și prin
conscripție. Vom menționa că nu s -au întreprins toate acțiunile necesare pentru a avea o armată
mixtă multilateral organizată și asigurată. Astfel, în organizarea serviciului militar prin contract
crește rolul formării tinerilor ofițeri în preg ătirea lor de a lucra cu militari profesioniști pe contract,
însă actualmente în Armata Națională acest factor practic nu este luat în considera re, Academia
Militară „Alexandru cel Bun” continuând procesul de pregătire a ofițerilor prin prisma excluzivă
a lucrului cu militarii în termen.
Important se dovedește a fi factorul că absolut în orice tip de armată primul profesionist este
ofițerul și deci, până a discuta despre trecerea la o armată profesionistă, trebuie să construim un
corp de ofițeri profesioni ști. Potrivit opiniei lui S. P. Huntington expusă în „The Soldier and The

25
State”, corpul ofițerilor este unul profesional, iar ofițerul modern este un profesionist. În acest
sens, profesionalismul este caracteristica ce diferențiază ofițerul de luptătorii epocilor din trecut.
Din perspectiva relațiilor civil -militare, profesionalismul ofițerilor reprezintă o garanție a păstrării
loialității militarilor față de conducerea politică democratică. Aceștia trebuie să îndeplinească mai
multe condiții , precum : să fie experți în acțiunile pe care le fac; să aibă o bună pregătire academică
și militară; să fie buni executanți ai ordinelor primite de la conducerea civilă; să aibă sentiment
puternic de apartenență la clasa militară, responsabilitatea față de societate a lcătuind sursa puterii
instituției militare [33, p.7 -19]. Un aspect care pune în dificultate pregătirea de luptă a armate i
mixte ține de sustragerea efectivului la anumite activități de asigurare a serviciului în interior: nu
este posibil să ai militari pe contract profesionist care în loc de instruire sunt menținuți în diferite
categorii de serviciu și activități care nu sunt legate cu pregătirea de luptă. Acest factor trebuie să
fie luat în calcul pentru schimbarea politicilor în organizarea serviciului m ilitar.
B. Boene și M. Martin în monografia „Conscription et armee de metier” cercetează sub toate
aspectele armata de conscripție, menționând că dacă ne referim la conscripție , putem spune că
aceasta constituie o modalitate de recrutare a unei părți impo rtante a efectivelor armatei (este vorba
de militarii în termen sau militarii de rând), se traduce în obligativitatea tuturor cetățenilor țării,
care îndeplinesc condițiile prevăzute prin lege, să efectueze stagiul militar. Statele care practică
conscripți a legiferează prevederi legale privind criteriile de selecție (vârstă, sex, stare de sănătate,
aptitudini) a celor care vor executa serviciul militar, durata, excepțiile permise de lege, sancțiuni
pentru cei care se sustrag de la o asemenea îndatorire. În prezent, în majoritatea țărilor dezvoltate
estr atestat un curent enorm de opinie nefavorabil acestei metode de recrutare a militarilor de rând
(soldaților). Totodată, atestăm și partizani ai acestui mod de efectuare a serviciului militar, printre
argumentele aduse în favoarea conscripției se numără: formarea și dezvoltarea sentimentului de
apărare a țării; întărirea legături i dintre instituția militară și națiunea cărei aparține; costuri mai
mici pentru conscripție decât pentru militarii de profesie ; asigurarea rezervelor umane necesare
și suficiente în caz de război [34, p.144 -145, 246 -247]. Subscriem la această aserțiune, d eoarece
concluziile se dovedesc a fi relevante și pentru Republica Moldova. Un factor destul de important
pe care îl menționează este rolul serviciului militar în termen în procesului educativ al tinerilor,
dar și în contextul interconexiunilor cu societa tea se evidențiază platforma ideologică și patriotică
pentru pregătirea tinerilor pentru serviciul militar. Considerăm că anume lipsa acestor platforme
în formarea tinerilor pentru serviciul militar în Armata Națională reprezintă cauza multor abateri
disci plinare săvârșite de militarii în termen: din propria experiență afirm ăm că numărul încălcărilor
disciplinare la o mie de militari săvârșite de tineri în serviciul militar în Armata Sovietică a fost de
zeci de ori mai mic decât în Armata Națională. Această situație ne impune să căutăm răspunsul,
care se regăsește anume în platforma puternică ideologică și patriotică care forma tânărul pentru a

26
servi regimul sovietic. Constatăm cu certitudine că instituțiile și mecanismele care funcționau și
participau la fo rmare tânărului soldat în condițiile sovietice și cele care actualmente sunt implicate
în vederea pregătirii tânărului pentru a servi Patria, statul Republica Moldova se dovedesc a fi total
incomparabile, deși nu este mai puțin adevărat că unele obiceiuri și tradiții și -au continuitate.
În contextul reliefat de idei, vom face o scurtă trecere în revistă a instrumentarului politic și
ideologic al regimului sovietic orientat spre pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei. Până a
ajunge la vârsta de încad rare în serviciul militar, tânărul trecea printr -o mașinărie bine pusă în
acțiune, astfel încât la chemarea Patriei să fie gata să -și apere țara cu prețul propriei vieți. Printre
acțiuni trebuie de r emarc at domeniul ideologic, aproape toți tinerii treceau prin organiza țiile de
masă, octombrei, pionie ri și comsomoliști, în cadrul cărora se forma o singură opțiune: fidelitate
sistemului. Din punct de vedere spiritual, percepția armatei a fost unica formă de transformare a
tânărului în bărbat, repetându -se „c ine n -a făcut armata, nu este bărbat”, percepția primind rădăcini
adânci, inclusiv la fete tinere, care, la rândul lor, nu -și puteau imagina crearea unei familii cu cel
ce nu a satisfăcut serviciul militar. În sate, în colective de muncă, petrecerea tânăru lui în armată și
întâlnirea după armată era un obicei cu substrat ideologic. O pondere aparte revenea familiei, unde
tata, care și-a satisfăcut serviciul militar, încuraja și dorea feciorului să treacă această școală a
bărbăției. Alt aspect a fost cel educ ațional prin care treceau tinerii, constatând că o sută procente
din tinerii soldați aveau studii medii sau studii profesionale. Toți tinerii treceau cursul pregătirii
militare, un obiect obligatoriu pentru clasele superioare. Un rol deosebit a fost acorda t aspectului
propagandistic, unde televiziunea, radioul, presa scrisă, cinematograful, teatrul, literatura ridicau
sus cultul serviciului militar și a apărătorului țării. Am menționat punctual o parte din arsenalul de
acțiuni și mecanisme care participau l a formarea viitorului soldat sovietic, remarcând în context
că în Republica Moldova actualmente Ministerul Apărării practic a rămas singura entitate
preocupată de aspectul important al pregătirii și formării viitorului apărător al Patriei. Sistemul de
conscripție presupune necesitatea unui program de educație patriotică a tineretului,o abordare
complexă și multiaspectuală, date fiind noile împrejurări, solicitări și tendințe. Considerăm că
armata este o școală a educației polivalente, inclusiv de formare a concepțiilor despre lume.
P. Duțu în „Fenomene și procese definitorii pentru evoluția Armatei Naționale” a argumentat
necesitatea conscripției , a rolului ei educativ în societate, susținând că, în esență, conscripția este
o obligație legală, cărei trebuie să-i „răspundă afirmativ” persoanele care îndeplinesc condițiile de
efectuare a serviciului militar. Acesta, la rândul său, reprezintă traducerea practică a obligațiunilor
legale printr -un serviciu personal sub arme (chemarea sub drapel). Dar nevoile arma telor fiind
variabile, contigentele și diferitele legi cu privire la serviciu (se fixează în special durata) au fost
condiționate prin adecvarea nevoi – resurse. Progresiv, depășind aspectul tehnic, conscripția a
devenit un simbol politic pe motivul legătu rii conscripție – cetățeni (soldatul cetățean) [6, p.18].

27
În literatura de specialitate identificăm o analiză amplă a evoluției conscripțiilor ținând cont
de specificul fiecărei țări aparte. În lucrările „La conscription en debat ou le triple apprentissage
de la nation, de la citoyennete, de la Republique” și „Historie de la conscription” A. Crepin pune
accentul pe rolul conscripției și serviciului militar la construcția statului -națiune, la aculturația
politică, la construcția identității naționale și celei de cetățenie [35]. Vom menționa actualitatea
poziției expuse pentru Republica Moldova și din aces t punct de vedere susținem poziția autorului.
Ca argument în plus pentru poziția noastră este încercarea nereușită a Ucrainei, un stat cu
identitatea cetățenilor necimentată, de a trece , începând cu 1 ianuarie 2013 , la armată de profesie,
situație care nu numai că a lăsat armata fără apărători, dar a și fost una dintre cauzele pierderii
Crimeii și pierderilor militare în acțiunile antiteroriste din est.
Referindu -ne mai detaliat la tematica și conținutul unor elaborări științifice ale cercetătorilor
moldov eni, exprimată prin analiza proceselor de formare a cadrului politico -juridic și de edificare
structural -instituțională în domeniul dat, cu precădere a serviciului militar în Republica Moldova,
constatăm că se află într -o strânsă legătură cu evoluția indep endenței statului. Istoria serviciului
militar în Republica Moldova se află în interconexiune directă cu modificările social -politice de la
sfârșitul secolului XX în spațiul ex -sovietic. Declararea suveranității Republicii Sovietice
Socialiste Moldova a fost întâmpinată cu rezistență de forțele conservatoare locale, cât de și cele
din centrul unional. În aceste condiții, clasa politică trebuia să urgenteze organizarea instituțiilor
statale menite să contribuie la edificarea statului și consolidarea indepe ndenței, în urma adoptării
Declarației de Independență, iar printre aceste obiective se afla și instituția serviciului militar.
Necesitatea și oportunitatea creării pentru tinerii din Republica Moldova a mecanismului de
îndeplinire a serviciului militar la baștină era u privit e în mai multe aspecte, atât politice, ca element
de consolidare a propriei securități, cât și ca factor de protecție a tinerilor în fața fărădelegilor , altor
ilegalități profund înrădăcinate în Armata Sovietică. Lupta politică pentru d reptul de organizare și
desfășurare a serviciului militar pentru cetățenii Republicii Moldova în propria țară a fost o parte
a luptei pentru independență. În mâinile oamenilor politici, care luptau pentru dreptul de organizare
a serviciului militar în Patr ie, se afla soarta a aproximativ 55.000 de tineri recrutați pentru serviciul
în termen și aproximativ 5.000 de ofițeri și plutonieri originari din RSS Moldovenească, care își
satisfăceau serviciul militar în perioada dată în Armata Sovietică [36]. Astfel, pentru oamenii
politici moldoveni ai anilor`90 secolului XX a fost prioritar de a stabili legalitățile organizării
serviciului militar, mai apoi forma structurii militare în care să fie organizat, demonstrând cursul
prioritar -strategic absolut pașnic în a l cărui limite se dorea dezvoltarea evenimentelor în contextul
obținerii independenței.
Lucrarea lui V. Ciobanu „Organizarea Instituției Militare a Republicii Moldova (1990 –
2011)” este consacrată analizei istoriei evenimentelor din această perioadă cu pri vire la evoluția

28
constituirii Armatei Naționale. Lucrarea permite să evidențiem procesul de devenire a serviciului
militar național. Cercetătorul menționează că schimbările social -politice din acea perioadă au
generat criza din Armata Sovietică, iar aceas ta a condiționat opțiunea promovării unei politici
militare proprii.
Vom consemna că agravarea situației interetnice din acea perioadă motiva, într -un anumit
fel, implicarea armatei în soluționarea conflictelor interne. Din cercetarea dată vom spicui că
serviciul militar a pus cetățenii din republicile unionale, atât ofițerii, cât și militarii în termen,
contrar voinței lor, dar și voinței poporului pe care îl reprezentau, să se lupte unii cu alții. Asupra
lor în acea perioadă acționa mașinăria de superior itate a Codului Penal cu privire la încălcările
serviciului militar. Vom preciza că rămâne neelucidată soarta militarilor moldoveni care au fost
prinși de circumstanțe și trimiși să reprime mișcările naționale în Georgia, Azerbaidjan, Lituania.
Autorul men ționează că la acea etapă, în anii 1988 -1990, în condiții de pace din unitățile Armatei
Sovietice fuseseră trimise în Moldova circa 140 de sicrie de zinc. În 1990, în timpul satisfacerii
serviciului militar în Armata Sovietică își pierduseră viața 41 de ti neri din Republica Moldova; în
47 de zile ale anului următor, încă 10 persoane; numărul dezertorilor depășea o mie de persoane
[37, p.5]. Constatăm, în ordinea reliefată de idei că în acțiunile de luptă din cadrul războiului din
Afganistan în anii 1979 -1989 au căzut în lupte 301 băștinași din Republica Moldova, pe când în
doi ani, 1988 -1990, din Armata Sovietică au fost aduși peste 150 de sicrie ale tinerilor moldoveni.
Evoluția evenimentelor a lăsat fără răspundere penală fosta conducere a Armatei Sovietic e pentru
aceste crime, dar nici nu au fi fost cerute explicații de la conducerea politică a URSS. Mai mult,
armele fostei Armate Sovietice ne -au mai curmat viața a peste 300 de patrioți ai neamului în luptele
pentru apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova în
perioada anilor 1991 -1992.
Lucrarea elaborată de V. Gaiciuc și V. Ciobanu „Construirea Armatei Naționale (cronica
evenimentelor 1989 -1992)” pune în lumină subiectul urgentării creării unei instituții de for ță care
să garanteze independența și viața cetățenilor în circumstanțele destrămării URSS și încălcărilor
grave din Armata Sovietică. Cercetătorii operează direct cu exemple ale scrisorilor adresate
conducerii Republicii Moldova: „Feciorii Moldovei nu mai doresc să apere teritorii străine, să
vorbească o limbă străină, să se pătrundă de patriotism și internaționalism fals, băgat cu forță în
creier, ei vor să stea de veghe la hotarele Țării Moldovei, să -și apere pământul străbunilor…”;
„Considerăm că cetățen ii Moldovei trebuie să -și satisfacă serviciul militar pe teritoriul republicii
noastre. Cerem să fim întorși la baștină pentru a ne continua serviciul militar, pentru a sta la paza
pământurilor lăsate drept moștenire de către străbunii noștri”.Tot în aceas tă perioadă la mitingurile
și adunările mișcării democratice, care în acei ani luaseră amploare, se scanda din ce în ce mai
insistent: “Vrem Armată Națională” [38, p.8]. În baza cercetărilor, determinăm că un alt motiv

29
pentru oamenii politici de a asigura legalitatea serviciului militar în Republica Moldova a fost
dorința directă manifestată a băștinașilor, atât a ofițerilor, cât și a militarilor în termen, de a reveni
acasă. Vom evidenția însă și dorința părinților ca feciorii lor să nu fie trimiși pentru satisfacerea
serviciului militar în Armata Sovietică, care avea în rândurile cetățenilor percepția întruchipării
negativismului și respingerii. Acest factor s-a dovedit a fi nefast pentru primii ani de funcționare
a serviciului militar în cadrul Armatei Na ționale a Republicii Moldova, deoarece era percepută ca
succesor al Armatei Sovietice. A fost necesar un efort considerabil din partea conducerii Armate
Naționale de a obține încrederea de a fi considerată armata poporului. Unitățile militare și centrele
militare au înrădăcinat temelia tradiției de organizare a încorporării în serviciul militar pe
principiul teritorial (mai aproape de casă), ziua recrutului în centrele raionale, ziua ușilor deschise
în unitățile militare, formarea comitetelor părintești ale ostașilor în unitățile militare, susținerea
activității organizațiilor neguvernamentale.
Atragem atenția că pentru perioada 1990 -1991 problema militară nu putea fi rezolvată de
politicienii moldoveni, deoarece depindea, în mare măsură, de raporturile cu p uterea militară
centrală. În contextul primelor etape ale organizării instituției de apărare a Republic ii Moldova,
trebuie evidențiată activitatea Comisiei parlamentare pentru probleme militare și securitatea
statului și a Departamentului militar, structur i care au contribuit substanțial la stabilirea bazelor
organizării serviciului militar în Republica Moldova.
Suntem plenar de acord cu V. Ciobanu când menționează că, pentru a salva viața tinerilor
recrutați, trebuiau întreprinse unele măsuri excepționale care, deseori, nu erau pe placul conducerii
Armatei Sovietice. În acest context, se recurgea la tactica informării și obținerii de informații
veridice cu privire la moldovenii încorporați în serviciul militar, scoțându -se în evidență aspectul
principial pe ntru conducerea Republicii Moldova de organizare a serviciului militar în țară –
salvarea vieților tinerilor, apoi importanța și rolul lui în sistemul de securitate. Notăm și faptul că
cercetătorul scoate în lumină rolul primului Parlament în stabilirea pl atformei serviciului militar
național: luând act de problema militară și condițiile obiective de recrutare, la 4 septembrie 1990
a fost adoptată Hotărârea cu privire la serviciul militar al cetățenilor RSS Moldovenești, care a
inclus și prima formulare cla ră a ideii militare în republică. Vom preciza că sursele de informare
centrale blocau orice informație de acest gen, încercând să protejeze militarii din unitățile sovietice
de a lua atitudine față de procesele care se derulau în republicile de baștină. În conformitate cu
hotărârea dată, atitudinea negativă a populației față de serviciul militar în armata sovietică
reprezenta unul dintre principalii factori de destabilizare a situației social -politice din republică,
antrenarea cetățenilor (militarilor) repu blicii în acțiunile de aplanare a conflictelor interetnice și
lichidarea consecințelor dezordinilor cu caracter de masă din diferite regiuni ale URSS cauzau
moartea multor dintre tinerii încorporați în armată. În acea perioadă complicată marea majoritate

30
a parlamentarilor considera că șefii de unități și subunități militare, inclusiv conducerea Forțelor
Armate ale Uniunii Sovietice, se dovedeau a fi incapabili să asigure condiții normale pentru
satisfacerea serviciului militar și securitatea personală a cel or încorporați. Astfel, conștienți de
responsabilitatea pe care o purtau pentru apărarea drepturilor, onoarei și demnității cetățenilor,
pentru asigurarea securității, ocrotirea sănătății și vieții acestora, dat fiind că cetățenii republicii
trebuie să -și satisfacă serviciul militar pe teritoriul propriului stat, deputații au examinat proiectul
privind reglementarea problemei militare.
În hotărâre se menționa că pe viitor cetățenii Republicii Moldova nu -și vor mai satisface
serviciul militar activ în cadru l Armatei Sovietice, iar militarii în rezervă nu vor mai fi chemați la
cantonamente. În același context de acțiuni preconizate, Guvernul și -a propus să soluționeze și
problema cu privire la reîntoarcerea la baștină a persoanelor care -și satisfăceau servici ul militar în
cadrul Forțelor Armate ale U niunii Republicilor Sovietice Socialiste ; satisfacerea serviciului
militar pe teritoriul republicii; elaborarea unui program de înființare a formațiunilor militare ale
Armatei Naționale și asigurarea condițiilor te hnico -materiale pentru funcționarea lor. Executivul
a inițiat acțiuni pentru elaborarea proiectului de lege “Cu privire la serviciul militar al cetățenilor
RSS Moldova”.
Oamenii politici moldoveni erau conștienți de faptul că, în mare măsură, succesul poli ticii
promovate privind crearea Armatei Naționale depinde de eficiența și coerența relațiilor cu centrul
unional. Semnarea Tratatului bilateral cu Federația Rusă în a doua jumătate a anului 1990 a permis
obținerea anumitor privilegii pentru satisfacerea se rviciului militar pe teritoriul republicii. În
temeiul Tratatului au avut loc unele întâlniri cu reprezentanți ai Ministerului Apărării al URSS,
însă în cadrul acestora nu s -a abordat problema formării Armatei Naționale, ci doar aspecte privind
recrutarea tinerilor din Moldova. În urma negocierilor, 35% din băștinașii recrutați și 20% din noii
recruți carabinieri moldoveni urmau să -și satisfacă serviciul militar pe teritoriul republicii. În afara
acestor condiții, recrutarea se realiza în baza unei cereri ș i cu consimțământul părinților celor
recrutați, urmând ca noii recruți să nu fie antrenați în conflicte interetnice. Astfel, la 15 ianuarie
1991 din numărul total de 9.192 de tineri încorporați, pe teritoriul RSS Moldova au fost lăsați să –
și satisfacă serv iciul militar 1.373 (10%), iar în districtul militar Odessa au fost repartizate 4.212
de persoane (45,8%). Soarta dezertorilor și fărădelegile din cadrul armat ei au făcut ca la 9 iulie
1991 președintele r epublicii să semneze Legea nr. 633 -XII “Cu privire l a serviciul de alternativă”,
argumentând că, potrivit art. 50 al Constituției, care recunoaște dreptul cetățenilor la libertatea
conștiinței, consfințit în Declarația Drepturilor Omului, era necesară adoptarea respectivei legi,
care să racordeze legislația republicii la normele de drept internațional. Conform Legii, cetățenilor
Republicii Moldova li se oferea dreptul de a se eschiva de la satisfacerea serviciului militar în bază
de convingeri religioase și politice. Trebuie precizat că în primăvara anului 1 992, în serviciul de

31
alternativă erau încorporate circa 6.000 de persoane, inclusiv 2.000 din rândul celor care au
abandonat unitățile fostei armate sovietice [37, p.15].
Una din elaborările recente, lucrarea lui C. Manolache „Politica de construcție mili tară în
Republica Moldova: Repere teoretico -metodologice și valențe practice”, care reprezintă în opinia
noastră o cercetare fundamentală a construcției militare a statului, instituționalizării organismului
militar al statului și instituțiilor componente, asigură un înalt nivel de cunoaștere și înțelegere a
sectorului național de securitate. Din lucrare vom evidenția că procesele de construcție militară a
statului au demarat imediat după proclamarea suveranității și s -au extins pe măsura necesității de
a elabora cadrul legislativ -normativ și instituționaliza formațiuni abilitate cu atribuții în domeniul
securității și apărării naționale [39, p.5]. În lumina cercetării efectuate de către autor, vom scoate
în evidență evoluția serviciului militar în totalitate a de acțiuni care s -au desfășurat pentru
asigurarea construcției militare a statului. Suntem de acord cu aserțiunea lui C. Manolache c are
susține că în lipsa unei argumentări științifice necesare, conducerea politico -militară a Republicii
Moldova reducea politica construcției militare, (ca și a serviciului militar – precizarea noastră) la
o sumă mecanică de acțiuni, mai ales când resursele disponib ile sunt minimale.
Evenimentele care au urmat actului de independență au fost marcate de un efort reformator
care viza consolidarea instituțiilor statale. Pentru ca statul independent să se poată menține pe
arena internațională și să poată funcționa eficie nt, se impunea necesitatea creării unor instituții
adecvate. Unul dintre punctele principale pe agenda liderilor moldoveni era constituirea Armatei
Naționale. C. Manolache în lucrarea „Geneza organismului militar: Dimensiunea conceptuală”
întreprinde anali za fenomenului continuității și discontinuității construcției militare, considerând
ieșirea din sistemul militar sovietic ca una fiind determinantă. Vom fi de acord cu C. Manolache
când susține că la începutul anilor 90 ai secolului XX era incontestabil c ă organismul militar de
sorginte sovietică nu mai corespundea exigenților noi, și -a epuizat potențialul, impunându -se
edificarea unei construcții noi, cu alte obiective și cu alte funcții decât cele precedente, problema
continuității procesului istoric rev enind pe agenda zilei [40]. Vom evidenția că transformările care
au avut loc au fost relevante și pentru serviciul militar. În acele circumstanțe nu ne puteam permite
continuarea serviciului militar pe principii sovietice, care s -a discreditat în societate dar aveam
nevoie de un serviciu militar național.
V. Cibotaru pe paginile lucrării „Constituirea sistemului de securitate națională și evoluția
rolului Consiliului Suprem de Securitate” vine cu abordarea și argumentarea, susținută și de noi,
că procesul c reării Forțelor Armate și a sistemului național de apărare a decurs fără a avea la bază
concepții și programe în domeniul securității naționale și construcției militare, sistematizate și
coordonate cu interesele fundamentale ale statului [41]. În opinia no astră, această constatare este
una ce reflectă realitățile: într -adevăr, dacă vom analiza în actele normative locul serviciului militar

32
în Republica Moldova, vom determina că imediat după decizia de a fi înființat, acesta apare ca o
formă a serviciului de stat și se regăsește în mai multe instituții: Forțele Armate, Apărarea Civilă,
Serviciul de Protecție și Pază de Stat, Procuratura Militară, Judecătoria Militară, situație structural
– instituțională nejustificată, luând în considerație destinația sa de ba ză – apărarea Patriei. Mai
degrabă apariția serviciului în aceste instituții s -a datorat forței de convingere a celor care au
promovat ideile respective în instituțiile respective.
În continuare ne propunem să supunem cercetăm procesul de instituționalizar e și dezvoltare
a serviciului militar în Republica Moldova prin analiza de conținut a actelor normative în domeniu,
adoptate de la declararea independenței.
Decretarea creării Armatei Naționale a avut loc în condițiile în care acțiunile distructive ale
separatiștilor luau amploare, iar intenția de a constitui formațiuni militare și institui serviciul
militar era în exclusivitate îndreptată pentru asigurarea securității și integrității statului, păstrării
regimului constituțional și apărării drepturilor omul ui. În acest context, declarația Parlamentului
Republicii Moldova nr.708 din 10.09.91 privind aspecte ale securității și dezarmării stipulează că
se recunosc efectele favorabile pentru afirmarea independenței Republicii Moldova care pot
rezulta din promova rea unei politici îndreptate spre reducerea tensiunii și promovarea dezarmării
și, în acest fel, să contribuie la menținerea stabilității și securității în Europa, la întărirea păcii în
lume. Vom menționa poziția fermă a Parlamentului privind retragerea to tală a forțelor armate ale
URSS de pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel, Armata Națională se presupunea a fi creată pe
o platformă națională fără a avea tangențe de sorginte sovietică. Această declarație a fost folosită
de cercurile politice din centru l unional pentru a retrage nestingherit patrimoniul militar de pe
teritoriul republicii. Vom preciza, de ademenea, că poziția de retragere în totalitate a Armatei
Sovietice a aparținut doar Țărilor Baltice, pe care a urmat -o și Republica Moldova. Dar polit icienii
moldoveni, spre deosebire de politicienii din Țările Baltice, nu au putut evita nici separatismul și
nici conflictul armat, Republica Moldova rămânând în fața agresiunii secesioniste dezarmată.
Ulterior crearea Armatei Naționale s -a desfășurat pe r ămășițele fostei Armate Sovietice , fapt care
nu putea să nu se răsfrângă asupra unor sau altor aspecte .
Optând pentru retragerea definitivă a forțelor armate ale URSS, Republica Moldova se
angajează în constituirea formațiunilor militare proprii, destinate în exclusivitate pentru a asigura
securitatea și integritatea teritorială a statului, păstra regimul constituțional și apăra drepturilor
omului, în condiții de transparență și în conformitate cu prevederile Actului Final de la Helsinki și
Tratatului de la Paris pentru o Nouă Europă. În Decretul Președintelui Republicii Moldova cu
privire la crearea Forțelor Armate și în Declarația Parlamentului privind aspecte ale securității și
dezarmării vom evidenția o voință politică conjugată a clasei politice privind crearea unităților
militare și, respectiv, organizarea serviciului militar în Republica Moldova.

33
La 18 noiembrie 1991, prin Decretul Prezidiumului Parlamentului Republicii Moldova nr.
783-X11 a fost aprobat textul jurământului militar, tratat ca element indispensabil al apartenenței
la serviciul militar. În același timp, insistăm asupra a două aspecte: primul este că nu existau unități
militare naționale, iar al doilea – inexistența bazei legislative militare și a bazei sociale. În acest
context de acțiun i, la 10 ianuarie 1992 Parlamentului i se propune spre examinare proiectul legii
„Cu privire la protecția socială și juridică a militarilor și membrilor familiilor lor”, care stabilea
normele de protecție socială și juridică a militarilor Forțelor Armate a le Republicii Moldova pe
perioada satisfacerii serviciului militar și a membrilor familiilor lor.
Nu pot fi trecute cu vederea nici atmosfera și relațiile între ofițerii din unitățile militare
sovietice staționate în republică, drept exemplu al trădării l or și alimentării spiritului separatist în
raioanele din stânga Nistrului servind faptele descrise în lucrarea lui Gh. Bălan, V. Ciobanu și Gh.
Cojocaru „În Memoriam. În memoria eroilor căzuți la Nistru [1992]”, din care reiese că la 10 -12
septembrie 1991, la indicațiile șefilor din districtul militar Odessa și a șefilor Armatei a 14 -a rusă,
au fost convocate adunări ale ofițerilor și plutonierilor, declarând că indiferent de deciziile
ministrului apărării al URSS, vor trece de partea separatiștilor și, în caz de complicare a situației,
vor proceda le apărarea lor [42, p.15]. Putem cu certitudine constata că stări de spirit similare
dominau în rândurile ofițerilor și plutonierilor care își satisfăceau serviciul militar în unitățile
militare sovietice din par tea dreaptă a Nistrului, dar vom menționa, totuși, atitudinea de toleranță
și loialitate față de militarii sovietici care au satisfăcut serviciul militar pe teritoriul Republicii
Moldova și au trecut la pensie, rămânând cu traiul în țară. Statul le -a acord at tuturor dreptul la
cetățenie și le -a asigurat dreptul la pensie din bugetul republican. Țările Baltice nu au acceptat
această politică binevoitoare și primitoare față de categoria dată, iar problema pe cât de bine
ulterior s -au încadrat și dacă, în gene re, s-au încadrat în societate, este o temă aparte. Vom nota că
în aceste condiții crearea sistemului de apărare presupunea și edificarea unor structuri eficiente de
conducere. La 5 februarie 1992, în baza Decretului nr.19 al Președintelui Republicii Moldo va a
fost creat organul de conducere al Armatei Naționale – Ministerul Apărării al Republicii Moldova,
revenindu -i sarcina de desfășurare a încorporării cetățenilor în serviciul militar în termen și în cel
obligatoriu, chemarea rezerviștilor la mobilizare, trecerea lor în rezervă sau demobilizarea.
Voința politică a clasei politice din anii 1989 -1992 de a organiza serviciul militar pentru
cetățenii țării și în interesul securității statului reprezintă, de fapt, unul dintre modelele în care prin
perseverenț ă, insistență, argumente, competență, dialog se soluționează multe sarcini. Având în
vedere situația complicată a cetățenilor moldoveni în Armata Sovietică, dar și creșterea tensiunilor
pe interior dictate de rezistența forțelor separatiste, prin instituți onalizarea serviciului militar în
unele structuri ale statului se urmărea scopul deschiderii posibilității pentru băștinași de a rămâne
acasă și a face față noilor provocări cu care republica se confrunta. În acest context, vom evidenția

34
că inițial servici ul militar nu a apărut ca element integru pentru toate instituțiile de forță, dar a fost
înființat ca formă de executare și organizare pentru 4 structuri diferite care aveau și sarcini diferite
în asigurarea securității statului. În aprecierea noastră, ac easta a fost o decizie greșită, iar principala
dificultate constă în faptul că nu fusese determinată noțiunea de Forțe Armate, nici părțile sale
componente și nu a fost elaborată o viziune clară nici asupra instituțiilor militare ale statului, nici
asupra structurilor de forță.
Astfel, ne propunem să cercetăm instituționalizarea și evoluția serviciului militar în aceste 4
structuri ale instituțiilor de forță. Prima legiferare a serviciului militar în Republica Moldova a fost
efectuată prin Decretul Președi ntelui Republicii Moldova nr.191 din 03.09.1991 cu privire la
comisariatele militare ale Ministerului Apărării al U niunii Republicilor Sovietice Socialiste
dislocate pe teritoriul Republicii Moldova . Decretul prevedea subordonarea Guvernului Republicii
Moldova a tuturor comisariatelor militare ale Ministerului Apărării al Uniunii Sovietice care erau
dislocate pe teritoriul republicii, stabilind că toate comisariatele militare își păstrează funcțiile de
evidență, recrutare, încorporare și mobilizare a cetățe nilor supuși militari, își desfășoară întreaga
activitate exclusiv conform legislației în vigoare , hotărârilor și dispozițiilor Republicii Moldova.
Subliniem, în concluzie, că aceste entități, comisariatele militare, au fost, de fapt, prima structură
de stat în care militarii au început serviciul militar în Republica Moldova [43].
Ulterior a fost instituționalizat serviciul militar în unitățile militare ale Ministerului
Afacerilor Interne prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.235 din 14.11.1991 cu
privire la trecerea în jurisdicția Republicii Moldova a unităților militare ale trupelor de interne ale
Ministerului Afacerilor Intern e al URSS, prevăzând trecerea sub jurisdicția Republicii Moldova a
unităților militare 7481 și 5447 (orașul Chișinău) ș i 5543 (orașul Bender) ale trupelor de interne
ale Ministerului Afacerilor Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste dislocate pe
teritoriul Republicii Moldova și a le transmite în subordinea Ministerului Afacerilor Interne al
Republicii Moldova împreună cu toate mijlocele tehnice, armamentul, clădirile și alte bunuri aflate
la bilanțul acestor unități militare și se stabilea expres că unitățile militare menționate vor îndeplini
sarcinile operative de serviciu în volum deplin, acționând în conformitate cu legislația Republicii
Moldova: hotărârile Parlamentului, decretele, hotărârile și dispozițiile Președintelui și Guvernu lui
Republi cii Moldova și ordine le ministrului Afacerilor Interne [44].
Totodată, Decretul cerea ca militarilor din unitățile militare menționate, care își exprimă
dorința de a -și continua serviciul pe teritoriul Republicii Moldova, să li se garanteze toate
drepturil e și privilegiile prevăzute de legislația Republicii Moldova. Ulterior, Legea nr. 806 din 12
decembrie 1991 cu privire la trupele de carabinieri (trupele de interne) ale Ministerului Afacerilor
Interne stabilește că trupele de carabinieri sunt organizate p e principii militare și se completează
cu cetățeni ai Republicii Moldova încorporați în armată [45]. Prin Hotărârea Guvernului nr.434

35
din 24 iunie 1992 cu privire la crearea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a trupelor de
carabinieri (trupe interne ) au fost create primele unități naționale, conferindu -le cu numerele 1001
și 1002. În Hotărâre se cerea întreprinderea operativă, în scopul asigurării nivelului profesional
cuvenit al trupelor de carabinieri (trupe interne), a măsurilor necesare pentru a atrage și transfera
în acest gen de trupe ofițerii, subofițerii și alte categorii de militari din Republica Moldova, care
își satisfăceau serviciul militar peste hotare [46].
Altă structură în care a fost instituționalizat serviciul militar ține de apărare a civilă: prin
Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 422 din 24 decembrie 1991 privind apărare civilă
a Republicii Moldova au fost trecute sub jurisdicția Republicii Moldova Statul -Major al Apărării
Civile a Republicii Moldova, instituțiile și org anele lui de comandă, precum și unitățile militare
ale Apărării Civile a URSS dislocate pe teritoriul republicii. Totodată, Legea nr.271 din 09
octombrie 1994 cu privire la protecția civilă instituționalizează detașamentele militare de salvatori
și pompier i în componența Serviciului de salvare -deblocare [47]. Este necesar de precizat că
serviciul militar în termen în această instituție a fost organizat și asigurat până în 1998, când, prin
Hotărârea Guvernului nr.1126 din 13 noiembrie 1998 cu privire la tran smiterea batalioanelor de
salvare -deblocare ale Departamentului Protecției Civilă și Situații Excepționale Ministerului
Apărării, miliarii în termen sunt transferați Ministerului Apărării pentru continuarea satisfacerii
serviciului militar. Decizia urma să asigure implementarea Hotărârii Consiliului Suprem de
Securitate nr.1 din 25 august 1998, inclusiv optimizarea Forțelor Armate și reducerea cheltuielilor
pentru întreținerea lor. Analiza atribuțiilor instituției în conformitate cu cerințele legislației
demonstrează că această autoritate practic n -are tangențe cu asigurarea securității militare a
statului, iar prerogativa ei internă vizează protejarea populației în condițiile situațiilor excepționale
cu caracter tehnogen, ecologic și natural. Trebuie de sub liniat că decizia de a demilitariza Apărarea
Civilă în Republica Moldova și a exclude serviciul militar din această autoritate corespunde
rigorilor și modelelor europene, fiind o hotărâre justificată și a permis promovarea unui concept
de serviciu profesio nal în cadrul serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale.
Cea mai importantă etapă a instituționalizării serviciului militar în Republica Moldova a fost
în luna martie 1992, când a fost adoptat un pachet de legi în domeniu apărării statului . Urgentarea
adoptării acestui pachet de acte normative a fost dictat de începerea fazei active a acțiunile militare
pe 2 martie în stânga Nistrului. În fața acestor amenințări la adresa suveranității, independenței și
integrității teritoriale a țării poli ția națională rămânea practic de una singură și se cereau acțiuni
concrete. Pe 17 martie Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.964 cu privire la
apărare, Legea nr.966 cu privire la Forțele Armate, Legea nr. 968 despre obligațiunea militară și
serviciul militar al cetățenilor Republicii Moldova, iar puțin mai târziu, pe 8 aprilie, a fost adoptată
Hotărârea Parlamentului nr.1009 cu privire la aprobarea textului jurământului militar. Conducerea

36
statului conștientiza că un rol important în asigurare a funcționalității legi i date revine completării
Forțelor Armate cu personal calificat, Președintele semnând Decretul nr.80 din 31martie 1992 cu
privire la măsurile pentru întoarcerea în Patrie în vederea satisfacerii în continuare a serviciului
militar a ofițerilor și subofițerilor cetățeni ai Republicii Moldova, precum și a militarilor în termen,
recrutați de pe teritoriul republicii [48].
Președintele Republicii Moldova cerea Guvernului să asigure întoarcerea în republică din
celelalte state membre ale C SI și din Georgia a militarilor, cetățeni ai Republicii Moldova, ținând
cont de dorința lor de a -și continua serviciul în Patrie: pentru militarii în termen – până la 15 mai
1992; pentru ofițerii și subofițerii – în mod individual și de comun acord cu mini sterele apărării
ale statelor membre ale CSI și din Republica Georgia și cu Comandamentul Forțelor Armate ale
CSI, până la sfârșitul anului 1992. În Decretul prezidențial se cerea, de asemenea, ca Ministerul
Apărării al Republicii Moldova să organizeze tra nsportarea în republică a militarilor în termen
care se întorc din locurile de dislocare a unităților lor și să creeze toate condițiile necesare pentru
transferul organizat în republică al ofițerilor, subofițerilor și al membrilor familiilor lor, care și -au
exprimat dorința de a se întoarce în Patrie. Se menționa și obligațiunea Ministerului Apărării de a
asigura condițiile necesare pentru satisfacerea în continuare a serviciului militar pe teritoriul
republicii de persoanele menționate. Decretul a reprezen tat momentul culminant al luptei pentru
reîntoarcere în Patrie a cetățenilor și organizare a serviciului militar pentru interesele de securitate
a statului și a cetățeanului. Totuși Decretul Președintelui cu privire la măsurile pentru întoarcerea
în Patrie în vederea satisfacerii în continuare a serviciului militar a ofițerilor și subofițerilor,
cetățeni ai Republicii Moldova, a militarilor în termen, recrutați de pe teritoriul republicii nu a
beneficiat de reflectarea mediatică necesară, iar mass -media so vietică a lăsat fără atenție aceste
acțiuni de o înaltă încărcătură patriotică. Trebuie de subliniat că, din motive subiective, Decretul
a fost neglijat până la finele anului 1992, însă Ministerul Apărării a admis reîncadrarea ofițerilor
în Armata Național ă până la începutul anilor 2000, acest factor nu a contribuit la stimularea
sentimentului de patriotism.
Precum am menționat, în pachetul de legi adoptat de Parlamentul Republicii Moldova pe 17
martie 1992, Legea nr. 968 cu privire la obligațiunea militar ă și serviciul militar al cetățenilor
Republicii Moldova ocupă locul central în crearea sistemului serviciului militar în țara noastră.
Legea stabilește și oferă conținut legislativ național principalelor noțiuni ce țin de obligațiunea
militară, serviciul militar, clasificarea cetățenilor în raport cu obligațiunea militară și cu serviciul
militar. Prin Lege sunt stabilite gradele militare, funcțiile militare, uniforma militară și însemnele
de distincție a militarilor, obligațiunile cetățenilor, instituțiilo r statului și mecanismele necesare
care să asigure trecerea cetățenilor în evidență militară, pregătirea cetățenilor pentru încorporare
în serviciul militar în termen (pregătirea militară obligatorie), încorporarea lor în serviciul militar

37
în termen (pregă tirea militară obligatorie), satisfacerea serviciului militar în termen, satisfacerea
serviciului militar în rezerva Forțelor Armate, satisfacerea serviciului militar prin contract,
evidența militară a cetățenilor Republicii Moldova, încorporarea în caz de mobilizare. Prin
conținut, Legea reprezintă piatra de temelie a serviciului militar în Republica Moldova, fiind
pregătită și aprobată în premieră, dat fiind că nu avusese nici experiența și nici practica necesară
în domeniu. Cu toate acestea, apreciem îna lt conținutul Legii și platforma legală care permitea
organizarea serviciului militar în Republica Moldova. Vom consemna câteva aspecte importante
reflectate în Lege: în primul rând, se evidențiază obligațiunea militară ca datorie constituțională a
cetățen ilor Republicii Moldova, iar serviciul militar este apreciat ca un gen special de serviciu de
stat, care constă în îndeplinirea de către cetățeni a datoriei constituționale de apărare a statului în
rândurile Forțelor Armate, pe baza obligațiunii militare s au a angajării benevole prin contract. În
al doilea rând, vom sublinia că Legea stabilește termenul de 18 luni de satisfacere a serviciului
militar în termen pentru cetățenii care sunt încorporați [49].
Referindu -ne la altă instituție, vom sublinia că în v ara anului 1992 la frontiera de stat a
Republicii Moldova s -a creat o situație extrem de complicată. Unitățile și subunitățile trupelor de
grăniceri, aflate sub comanda trupelor de grăniceri al CSI, nu -și îndeplineau obligațiunile puse în
sarcină. Pentru a soluționa această problemă de securitate, a fost adoptat Decretul Președintelui
Republicii Moldova nr.139 din 10 iunie 1992 cu privire la măsurile urgente de organizare a pazei
Graniței de Stat a Republicii Moldova. Din setul de misiuni ale instituțiilor statului evidențiem
sarcina Guvernului Republicii Moldova să autorizeze ofițerii și subofițerii care și -au satisfăcut
serviciul militar să continue serviciul în trupele de grăniceri ale Republicii Moldova și să permită
rechemarea din rezervă a personalului militar pentru a suplini locurile vacante, inclusiv angajarea
în serviciu pe baza contractului. În asemenea manieră a fost pusă temelia organizării serviciului
militar în a patra instituție de forță – Serviciul de Grăniceri, care ulterior a fost numită pa rte
componentă a Forțelor Armate [50].
B. Gamurari în lucrarea „На крутых поворотах жизни” desfășoară o analiză detaliată a
evenimentelor istorice a perioadei de instituționalizare a serviciului militar național în Trupele de
grăniceri. Autorul menționeaz ă că pe 25 iunie 1992, luând în pază sectorul moldo -român al
frontierei de stat, grănicerii din formațiunile militare naționale ale trupelor naționale de grăniceri,
au depus un efort enorm moral și fizic pentru a asigura legalitatea și ordinea. Pe prim -plan au fost
puse probleme ce vizau formarea și închegarea colectivelor militare, asigurarea unei atmosfere
morale sănătoase, un rol deosebit revenind organizării serviciului militar în aceste colective și
completării cu cadre militare. În decurs de un an se rviciul militar al trupelor de grăniceri a fost
completat cu 142 de ofițeri, ceea ce reprezenta 67 procente din totalul de funcții conform statelor
și la 80 de procente au fost completate cu plutonieri și militari prin contract. Dar completarea cu

38
cadre mi litare pregătite rămâne o problemă permanentă, B. Gamurari evidențiază importanța
atitudinii statului față de atractivitatea serviciului militar în general ca serviciu de stat. Autorul
menționează că față de serviciul militar trebuie să existe o ideologie a statului, iar noi susținem
această poziție, care prin actualitatea ei ar trebui să se afle pe agenda clasei politice. B. Gamurari
sublini ază că această ideologie trebuie să pornească de la adevărul că viața soldatului și ofițerului
reprezintă valoare de stat, libertățile lor sunt incontestabil neatinse, iar limitările și riscurile pe care
le înfruntă în timpul serviciului militar urmează a fi compensate de stat prin condiții economice
avantajoase pentru ei și prestigiul serviciului militar. Armata trebuie privită ca o parte a societății
și nu numai ca instrument al puterii [51, p. 157, 167, 281].
Vom sublinia că serviciul militar în această instituție a fost organizat până pe 1 iulie 2012
când a intrat în vigoare Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră.
Conform Legii, Serviciul de Grăniceri se reorganizează în Poliția de Frontieră și se transmite în
subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Militarii Serviciului de Grăniceri au fost eliberați din
serviciul militar și tre cuți în rezervă în condițiile Legii cu privire la statutul militarilor. În opinia
noastră, forma de reorganizare a Serviciului di Grăniceri în Poliția de Frontieră a fost un succes,
reușindu -se într -o perioadă scurtă a se construi o instituție de nivel și standarde europene [52].
Pe parcursul instituționalizării și evoluției serviciului militar s -a concretizat politica de stat
pe marginea componenței Forțelor Armate. Concepția securității naționale a Republicii Moldova
aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 455 din 05 mai 1995 stabilea expres la data adoptării că
din componența Forțelor Armate fac parte, de asemenea, rezervele militare instruite ale Armatei
Naționale, Trupelor de Grăniceri, Trupelor de Carabinieri, formațiunilor militarizate de protecție
civilă. Toate formațiunile militare și speciale ale ministerelor și departamentelor în care, conform
legislației, se satisface serviciul militar sunt parte integrantă a Forțelor Armate. Concluzionăm că
serviciul militar a fost instituționalizat și a evolua t în cele patru instituții de forță, punctul de
pornire este anul 1992: Armata Națională, Trupele de Carabinieri, Serviciul de Grăniceri și
Departamentul Protecției Civile și Situații Excepționale, actualmente fiind organizat și exercitat
numai în cadrul a două componente: Armata Națională și Trupele de Carabinieri, care reprezintă
singurele elemente ale Forțelor Armate [53].
În legătură cu evoluția structurală a Forțelor Armate, precizăm că clasa politică nu a avut o
viziune unică asupra acestui aspect. C onducerile Ministerului Apărării și Comisia parlamentară
pentru asigurarea securității statului și asigurarea ordinei publice prezentau viziuni și argumente
proprii. Astfel, contrar poziției Ministerului Apărării, structurile Departamentului Protecției Civ ile
și Situații Excepționale au fost incluse în componența Forțelor Armate. Este de remarcat lucrarea
lui P. Creangă „Я хочу рассказать…”, în care autorul specifică următoarele: conform Constituției,
apărarea civilă nu este o funcție a Forțelor Armate, pre supunând că serviciul militar în această

39
structură este anticonstituțional. Ex -ministrul Apărării în lucrarea sa descrie perioada de formare
a Armatei Naționale, prin care putem determina și politicile de edificare a serviciului militar: din
lunile februar ie-aprilie 1992 unitățile militare au început a trece treptat sub jurisdicția Republicii
Moldova, iar cel mai dificil moment al acestei perioade a fost lichidarea tensiunilor provocate de
militarii sovietici care nu doreau să servească în continuare Republ icii Moldova. În lucrare este
menționat că acțiunile ferme ale Ministerului Apărării și personale ale autorului au depășit această
situație. Astfel, s -a transmis militarilor decizia că în componența Armatei Naționale vor continua
satisfacerea serviciului m ilitar militarii care vor semna contract și vor depune jurământ de credință
Republicii Moldova. Totodată, cei care nu sunt de acord, în timp de trei zile vor preda funcțiile
deținute, vor fi achitați cu toate asigurările necesare și li se va interzice acce sul în unitățile militare.
Decizia a fost una corectă, dar întârziată, pentru că din rezervele unităților militare deja a fost
retrasă și scoasă ilegal din republică sau vândută o cantitate enormă de tehnică și bunuri materiale.
Nucleul unităților militare acum a devenit un număr mic de ofițeri și plutonieri care au hotărât să
continue serviciul militar în Republica Moldova și cei aproximativ 1300 de moldoveni, militari în
termen, care, datorită eforturilor depuse de conducerea politică, în 1991 au fost rep artizați pentru
satisfacerea serviciului militar la locul de baștină, evidențiindu -se direct una din cauzele refuzului
conducerii URSS de a lăsa cetățenii noștri acasă pentru serviciul militar. Anume pe acest nucleu
începător al armatei a fost pusă sarcina de primire în gestiune a patrimoniului militar și asigurare
a pazei și integrității lui.
P. Creangă menționează că în aceeași perioadă tensiunile în regiunea transnistreană au
crescut foarte mult, iar evenimentele au căpătat caracter de acțiuni de luptă. În aceste împrejurări,
la începutul lui martie 1992, Președintele Republicii Moldova, Comandantul Suprem al Forțelor
Armate a fost trimisă decizia pentru Ministerul Apărării de a chema la mobilizare în garnizoana
Cahul 2500 de rezerviști. Acțiunea cu chema rea rezerviștilor în serviciul militar a fost una de
expresie fermă a conducerii statului de a nu admite escaladarea conflictului și a demonstra voința
de ași apăra interesele naționale. Din cauza faptului că situația în regiunea transnistreană a căpătat
caracterul unui conflict armat, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova pe 28 martie 1992
în țară este introdusă situația excepțională, iar ulterior adoptată decizia de a continua chemarea în
serviciul militar a rezerviștilor, formarea subunităților, înzestrarea lor cu tehnică și cu armament,
pregătirea și folosirea în conform itate cu planuril e aprobate în funcție de situația conflictului armat.
În aceeași perioadă a fost aprobată structura unităților militare: se încadrau în serviciul
militar ofițer ii și plutonierii care reveneau în Patrie. Astfel, într -o perioadă relativ scurtă a fost
preparată baza necesară de instruire și programele de organizarea primei chemări în serviciul
militar în termen a cetățenilor Republicii Moldova. Prima încorporare în serviciul militar național
pentru completarea Armatei Naționalei s -a produs în perioada mai -iunie 1992, militarii fiind

40
înregimentați pentru termenul de 18 luni. Ministerul Apărării a elaborat un program de pregătire a
militarilor în termen pentru aceste 1 8 luni, care prevedea mai mult etape: pregătirea tânărului ostaș
(pregătirea individuală) se finaliza obligatoriu cu ceremonia oficială de depunere a jurământului
militar, pregătirea pe specialitate, închegarea grupei, apoi a plutonului și a companiei și s e finaliza
cu închegarea batalionului. Acest sistem modern de pregătire a permis către finele anului 1993 ca
armata să fie completată cu efectiv de 10 mii de militari capabili să îndeplinească misiunile
conform destinației, ordine confirmată la ședința pri mului Colegiului Militar de bilanț anual al
Ministerului Apărării (29 decembrie 1993) cu participarea Președintelui, Comandant Suprem al
Forțelor Armate [54, p. 114, 155, 185].
La 21 iulie 1992, la Moscova, Președintele Republicii Moldova M. Snegur și Președintele
Federației Ruse B. Elțin, a u semnat Acordul privind principiile reglementării pașnice a conflictului
armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova , care a pus capăt fazei fierbinți a conflictului
armat, a demarat procesul de identificare a unei soluții de reglementare pe cale pașnică a problemei
raioanelor de Est ale Republicii Moldova. Pe linia confruntării armate a fost creată zona de
securitate și introduse forțele de menținere a păcii, unde Republica Moldova avea un contingent
de 1200 d e militari. Pentru completarea contingent ului, Ministerul Apărării a apelat la chemarea
în serviciu militar al rezerviștilor, care și -au executat datoria de pacificatori până în toamna anului
1993, iar pe măsura completării unităților militare cu efectiv d e militari în termen și pregătirii lor
necesară, au schimbat rezerviștii și îndeplinesc misiunile de menținere a păcii în zona de securitate
până în prezent.
Pe parcursul dezvoltării sale, Armata Națională și -a perfecționat structura, sistemul de
completar e, sistemul de pregătire pentru ofițeri, sistemul de pregătire pentru militarii în termen.
Astfel, către începutul anilor 2000 s -au creat premisele necesare de a folosi experiența acumulată
pe parcurs, mai cu seamă lecțiile însușite în cadrul Programului P arteneriat pentru Pace, la care
Republica Moldova a aderat la 16 martie 1994. Participarea la Program a permis un schimb de
experiență avansat cu atât statele membre ale O rganizației Tratatului Nord -Atlantic , cât și cu state
partenere, inclusiv de organiza re și desfășurare a serviciului militar, creându -se premisele necesare
de folosire a acestei experiențe și de adoptare a unei noi legi care să asigur e legislativ noile cerințe
și provocări la adresa serviciul ui militar: Legea nr.1245 din 18 iulie 2002 cu p rivire la pregătirea
cetățenilor pentru apărarea Patriei vine să răspundă rigorilor noi, abrog ând prima lege în domeniu :
Legea despre obligațiunea militară și serviciul militar al cetățenilor Republicii Moldova. Noua
Lege a modificat termenul de satisfacer e a serviciului militar pentru militarii în termen de la 18
luni la 12 luni, răspunzând, la modelul euro -atlantic al organizării serviciului militar. Vom remarca
premisele care au stat la baza acestei decizii: structura stabilă a armatei, prezența unui cor p calificat
de ofițeri în armată, formarea corpului de comandanți inferiori, edificarea unui sistem eficient de

41
pregătire a militarilor în termen, stabilirea expresă în structura de state pentru specialitățile militare
dificile a pozițiilor de militari pri n contract cu sporirea ponderii acestora în armată, stabilirea unui
sistem european și euroatlantic de închegare și pregătire a unităților militare, prezența bazei
materiale și de instruire corespunzătoare și creșterea nivelului de pregătire generală a rec ruților.
Republica Moldova este prima țară din cadrul C omunității Statelor Independente care a trecut la
acest termen și principii, iar timpul a confirmat pe deplin corectitudinea și justificarea cursului
adoptat.
Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei a anulat pregătirea militară
obligatorie și a introdus o nouă formă a serviciului militar – serviciul militar cu termen redus, care
are o durată de 3 luni, precum și ca formă de pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei a inclus
instruirea la catedrele militare. Ambele modificări se referă la studenții sau absolvenții instituțiilor
superioare de învățământ. Legea stabilește că absolvenții instituțiilor civile de învățământ superior
universitar care nu și -au îndeplinit obligațiunea militară până la finalizarea studiilor îndeplinesc
serviciul militar cu termen redus în centrele de instruire ale Forțelor Armate sau la concentrări
special organizate de către centrele militare dacă nu au atin s vârsta de 27 de ani, fiind prevăzută
instituționalizarea catedrelor militare în instituțiile de învățământ superior universitar de stat, unde
studenții urmau să audieze în mod benevol cursul de instruire. Precizăm că această formă de
instruire la catedre le militare a fost una care a răspuns la cerințele timpului, deschizând un nou
potențial de pregătire a rezerviștilor pentru necesitățile serviciului militar al Forțelor Armate.
Jurământul militar este actul indispensabil al legământului cetățeanului cu se rviciul militar
și prin care un tânăr dobândește pe deplin statutul de militar. Instituționalizarea și evoluția de
conținut a jurământului militar reprezintă într -o formă actul de evoluție a societății și asumării
răspunderii de propria securitate și neces itate de apărare. Primul text al Jurământului militar a fost
aprobat prin Decretul Prezidiului Parlamentului din 18 noiembrie 1991. Acest jurământ a fost de
scurtă durată și nu a fost depus de militarii Armatei Naționale. Însă pe 8 aprilie 1992 prin Hotărâ rea
nr.1009 a Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova se aprobă textul Jurământului militar.
Cetățenii Republicii Moldova jurau credință Republicii Moldova și poporului său, să -și apere țara
chiar și cu prețul vieții proprii, să nu facă uz de arme împ otriva poporului Republicii Moldova și
a organelor constituționale alese, să respecte legile Republicii Moldova și regulamentele militare.
Dacă vor încălca jurământul, ei își asumau responsabilitatea să suporte pedeapsa aspră a legilor
Republicii Moldova. Acest jurământ a fost piatra de temelie prin care cetățenii Republicii Moldova
s-au angajat în serviciul militar în Forțele Armate în perioada de înființare și formare, fiind depus
de toți ofițerii care au revenit în Patrie în 1992 și toți rezerviștii care au format unitățile militare și
s-au ridicat în apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova
în acțiunile militare din primăvara -vara anului 1992.

42
Actualul text al Jurământului militar a fost aprobat prin Legea nr .1245 din 18 iulie 2002 cu
privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei. Din noul Jurământ militar a fost exclus
textul ce vizează de a nu se face uz de arme împotriva poporului Republicii Moldova și a organelor
constituționale și în cazul înc ălcării jurământului, să se suporte pedeapsa aspră în baza legislației
Republicii Moldova. Ca argument pentru excluderea acestui text a aservit adoptarea Constituției
Republicii Moldova care cuprinde obligațiunea cetățenilor de apărare a Patriei și faptul că apriori
conținutul textului presupunea posibilitatea de încălcare. Modalitatea de depunere a jurământului
militar este stipulată în Regulamentul serviciului interior al Forțelor Armate ale Republicii
Moldova și prevede că cetățenii Republicii Moldova în corporați în serviciu militar sau chemați la
concentrare (la instrucție) pentru prima dată depun Jurământul militar în fața Drapelului de Stat al
Republicii Moldova și a Drapelului de luptă al unității militare [55].
În concluzie notăm că instituționalizar ea serviciului militar se află în strânsă conexiune cu
lupta politică din anii 1989 -1992 pentru obținerea independenței și asigurarea integrității teritoriale
a Republicii Moldova. Instituționalizarea serviciului militar a permis Republicii Moldova să -și
creeze propriile Forțe Armate prin care să -și garanteze existența statului și sa -și apere valorile
naționale supreme. Cercetarea științifică a spectrului de probleme ce vizează serviciul militar din
Republica Moldova urmează să fie pusă pe agenda preocupări lor teoretice și practice, dat fiind că
în lucrările existente aspecte de acest gen sunt abordate doar tangențial [56, p. 202 -204].

43
1.2. Repere teoretico -metodologice de cercetare a serviciului militar din Republica
Moldova
Serviciul militar este un feno men social și juridic complex, el se află la baza activității și
funcționării organismului militar al statului. Prin organizarea serviciului militar statul își realizează
în practică obiectivele sale de securitate națională. În acest context vom susține că există o legătură
directă între serviciul militar și securitatea națională. Analiza reperelor teoretico -metodologice de
cercetare a serviciului militar ne permite să studiem în complexitate fenomen ul dat și această
legătură.
C. Manolache și I. Coropcean în „Organismul militar al statului: Abordare metodologică a
cercetării” efectuează o cercetare metodologică a organismului militar al statului, menționând că
acesta traversează o perioadă specifică, însoțită de reevaluarea unor abordări și paradigme de
conducere, ca repercusiune a schimbărilor în situația social -politică și spiritual -morală din cadrul
societății și armatei; de clarificare a rolului și locului organismului militar în sistemul de relații
politico -militare în țară și în lume; analiza influențe i asupra asigurării securității militare a statului.
Notăm că această afirmație este în deplină măsură caracteristică pentru serviciul militar ca element
indispensabil al organismului militar.
Analiza serviciului militar în stat ca fenomen social -politic, argumentarea și precizarea
abordărilor metodologice inițiale de cercetare a problemei au creat premisele teoretice necesare de
înțelegere a esenței, structurii și conținutului său. Analiza politico -juridică presupune cercetarea
obiectu lui supus studiu lui (esența, conținutul, principiile și legitățile constituirii și funcționării
serviciului militar, principalele probleme și tendințele de dezvoltare la etapa contemporană ) din
punct de vedere al naturii sociale și politice, al caracterului concret -istoric, a l implicării în spațiul
sociocultural și politic al societății, în sfera relațiilor social -politice. În procesul abordării social –
politice apare posibilitatea de a studia respectivele probleme în contextul dialecticii dintre social –
obiectiv și subiectiv, m aterial și spiritual.
Aspectul social al problemei ce vizează funcționarea și dezvoltarea serviciului militar al
statului este constituit, întâi de toate, din factori care determină acest proces, formând „comanda”
socială, aplicată la caracterul, conținutu l, obiectivele și funcțiile (serviciului militar). Cele mai
importante dintre acestea sunt: schimbarea situației politico -militare internaționale ; perioada de
tranziție în dezvoltarea statului Republica Moldova; perioada transformării relațiilor sociale;
dificultățile și contradicțiile serviciului militar la etapa actuală. Conținutul aspectului social –
obiectiv determină activitatea subiecților politicii militare a statului, societății și instituțiilor , atât
militare, cât și civile de conducere, fiind caract erizate prin implicarea în procesele funcționării și
dezvoltării organismului militar și serviciului militar. În procesul studierii organismului militar al
statului și serviciului militar un rol metodologic principal revine abordării substanțiale în cadru l

44
cunoașterii sociale; aceasta presupune analiza condițiilor și factorilor sociali care, interacționând,
fac posibilă apariția organismului militar ca sistem autonom, capabil să realizeze acțiuni militare
[57, p.237 -242].
În opinia noastră, serviciul milit ar își are locul și rolul său și în ecuația de putere militară a
statului. Potrivit lui C. Zamfir și L. Vlăsceanu, puterea militară este capacitatea de acțiune armată
a unui stat, asigurată de potențialul său militar (buget, personal, infrastructură, armam ent, logistică,
industria de apărare și instituțiile de dezvoltare militară), în scopul asigurării propriei securități și
a aliaților, precum și realizării intereselor politico -militare [58, p.481]. Noi vom veni cu supoziția
că puterea militară poate fi re prezentată de potențialul său militar și cel spiritual. În acest sens
serviciul militar prin destinația sa se regăsește în ambele.
În cercetare ne vom baza pe suportul teoretico -metodologic al investigațiilor care a cuprins
un set de abordări și metode, di n cadrul căruia vom remarca metoda analizei structural -funcționale
a serviciului militar, ale cărei particularități prevăd evidențierea factorilor și condițiilor care
conduc la organizarea elementelor în formă de sistem, identificarea fundamentelor, legătur ilor și
interdependențelor dintre părți în sistem, determinarea legităților instituționalizării și funcționării
serviciului militar ca sistem. Pentru a supune investigațiilor politica de organizare a serviciului
militar în Republica Moldova, este n ecesar de a defini unele repere de bază ale serviciului militar,
de actualitate pentru armatele europene: profesionalizarea armatei și profesia de militar. Astfel, în
dicționarul militar „Culegere de termeni, concepte și noțiuni de referință” profesia de m ilitar este
definită ca ocupație cu caracter permanent, desfășurată în mediul militar, exercitată de o persoană
care a absolvit o instituție de învățământ militar sau care a încheiat un contract de angajare cu
instituția militară [59, p.216]. Profesia de m ilitar poate fi considerată o formă specială de activitate
socială exercitată pe temeiul unei pregătiri teoretice și practice, de regulă, în cadrul instituției
militare și presupune activități a căror finalitate posibilă rezidă în pregătirea și ducerea ac țiunilor
de luptă, asigurarea sau sprijinirea lor nemijlocită, inclusiv din punct de vedere logistic.
Atragem atenția asupra sintagmei „profesionist militar” definită de I. Stoianovici în lucrarea
„Profesionalismul între necesitate și reevaluare”. Potrivi t acestuia profesionistul este cel care este
plătit pentru o anumită profesie și este foarte bun în practicarea ei. Pe baza analizei comparativ –
istorice și praxiologice, în general, în armată imaginea profesionistului a fost asociată ofițerului –
un comand ant ale cărui calități sunt de a fi expert în profesia armelor, cel care răspunde de militarii
din subordine, cel care se dedică apărării țării și care se simte puternic legat de valorile eticii
militare. Cei care manifestă aceste calități dovedesc un înal t profesionalism [60, p.105]. N. Sava
în lucrarea „Armata și societatea” de asemenea scrie că termenul de profesionist este utilizat atunci
când se referă la „o persoană înalt calificată, caracterizată prin competență; responsabilitate și spirit
de corp” [ 61, p.240 -250]. Termenul este pe larg discutat în contextul organizării serviciului militar

45
la etapa contemporană . Notăm că în literatura de specialitate problema studierii serviciului militar
este abordată prin prisma importanței p rofesionalizării armatei , care, potrivit descrierii lui P. Duțu,
C. Moștoflei și A. Sarcinschi, reprezintă un proces complex, multidimensional, de lungă durată și
cu efecte diferite, sub aspectul naturii lor. Acest proces complex presupu ne anumite transformări
profunde în organi zarea efectivului, dotarea cu armament și tehnică de luptă moderne, instituirea
și funcționarea organismului militar, schimbări acompaniate de implicațiile corespunzătoare în
raporturile dintre armată și societate (societatea politică, societatea civilă, i nstituții ale statului),
precum și în diverse compartimente ale vieții social e: nu se reduce doar la eliminarea conscripției
ca unica metodă de recrutare a militarilor în termen, ci presupune: ridicarea continuă a nivelului
calificării profesionale atât a militarilor de carieră (ofițeri, maiștri militari și subofițeri), cât și a
militarilor angajați pe bază de contract; înaltă specializare , în consens cu exigențele funcției și
postului ocupate în organigramă și cu caracteristicile tehnice ale aparaturii mil itare și mijloacelor
de luptă; implicarea activă și responsabilă a personalului, pe toată durata serviciului militar, în tot
ceea ce face subunitatea sau unitatea în care este încadrat; respectarea legilor , celorlalte acte
normative care reglementează acti vitatea militară desfășurată de către întregul efectiv, atât în țară,
cât și în afară [7, p.6].
În baza lucrărilor autorilor străini, B. Boene [1], V. Porteret [2], R. Kay [62], C. Sarkesian
[63], B. Savych [64], putem spune că profesionalizarea armatei este o problemă politică foarte
sensibilă, cu implicații majore în managementul și în structura forțelor armate, procesul de luare a
unei asemenea decizii implicând analiza a numeroase aspecte. H. Liddel [65] face o analiză
detaliată cu privire la avanta jele și inconveniențele serviciului militar ancorate pe circumscripție
în comparație cu cel profesional. În acest context, atragem atenția că în literatura de specialitate se
analizează, în special, demersul natural al factorilor (interni și internaționali ) ce determină trecerea
de la armata de masă la armata mixtă/de profesioniști.
Printre factorii internaționali se evidențiază:
– diminuarea sau chiar aparenta absență a pericolului reprezentat de un atac militar extern masiv
asupra vreunui stat european;
– apariția și manifestarea pe plan internațional în materie de apărare și securitate pe lângă actorii
tradiționali (statele), a actorilor nestatali (organizații politico -militare și de altă natură);
– manifestarea tot mai intensă a terorismului internați onal;
– apariția și manifestarea unor noi pericole de securitate – proliferarea armelor de distrugere în
masă și a vectorilor specific acestora, crima organizată, conflictele regionale; migrația ilegală;
– transformarea politicilor organizațiilor politico -militare și, implicit, ale statelor membre: spre
exemplu, Organizația Nord -Atlantică se află într -un proces de transformare, care, la rândul său, a
impus statele membre să procedeze similar în domeniul securității și apărării.

46
Printre factorii interni care au determinat transformările din cadrul armatei și, respectiv, din
cadrul serviciului militar, se regăsesc următorii:
– factorul psihosocial: evoluția mentalităților în societate, mai ales a celor ce vizează „spiritul de
apărare” și legătura armată – cetățean. Un rol important pare să fi avut lacunele manifestate în timp
de conscripție ca metodă de recrutare a militarilor (gradați și soldați) și lipsa de legitimitate în
ochii populației a serviciului militar obligatoriu;
– factorul tehnologic: creșter ea gradului de tehnicizare a armamentului și introducerea de noi
tehnologii, îndeosebi ale informației și comunicațiilor, solicită militari bine formați și specializați
în domeniile de vârf;
– factorul economic: tot mai multe state europene, după 1990, au trecut la diminuarea bugetelor
destinate apărării, dat fiind noul context geostrategic și geopolitic. În plus, se pare că sistemul
conscripției, într -o armată modernă și într -o societate democratică, este apreciat ca fiind destul de
costisitor în comparați e cu avantajele oferite în domeniul apărării și securității naționale;
– factorul militar : evoluția conflictelor contemporane soldate cu cvasi dispariția confruntărilor de
masă în profitul crizelor internaționale punctuale, „țintite” și multiforme [6, p. 1 18-120].
Problema profesionalizării armatelor a reprezentat o necesitate obiectivă stringentă, mai ales
pentru țările din Europa de Est. Printre motivele unei asemenea importante opțiuni politico –
militare se numără următoarele: finalizarea reală a reformei în armată; înfăptuirea cerințelor unor
tratate și convenții internaționale la care este parte; eficiența și eficacitatea în acțiunea militară;
considerente demografice ; democratizarea societăților; caracteristici și tendințele de evoluție ale
mediului de securitate națională, zonală, regională și globală. Astfel, autorii români, precum C.
Moștoflei [7], A. Sarcinschi [8], M. Mureșan [66], abordează cadrul de analiză al serviciului
militar, ancorându -se pe problematica profesionalizării armatei, și const ată că oportunitatea este
determinată și de criteriile de admitere a României în NATO ; necesitatea înzestrării armatei cu
echipamente militare și tehnică de luptă moderne; reforma din armatele statelor membre aliate. În
acest cadru de analiză, A. Sarcinsch i subliniază că în constituirea unei armate de profesie este
necesar să se definească cu claritate modul în care se vor selecționa, forma, instrui și perfecționa
profesional militarii angajați pe bază de contract, [8, p.36] evidențiind importanța elaborări i unei
metodologii de recrutare și formare profesională a acestei categorii de militari.
Dacă ne referim la caracterul cercetărilor autohtone pe marginea problematicii serviciului
militar, observăm că acestea sunt modeste, având un conținut general, fapt care fundamentează
importanța teoretică și practică a lucrării date. În literatura de specialitate dezbaterile cu privire la
problematica serviciului militar se regăsesc într -un context social sau politic, fiind determinate în
fapt de evoluția Armatei Naț ionale, de rolul instituției armatei în asigurarea securității naționale
sau importanța reformei militare. Evidențiem lucrările elaborate de V. Mija [67], V. Gaiciuc [68]

47
și V. Pleșca [69], care exprimă supoziția că instituția armatei este una fundamentală atât pentru
știința politică contemporană, cât și realitățile social -politice interne și internaționale de ultimă oră.
Atragem atenția asupra studiului „Obligațiile militare ale locuitorilor regiunii transnistrene a
Moldovei” efectuat de Asociația Promo -Lex în contextul activității sale de apărare și promovare a
drepturilor omului în regiunea de est a Republicii Moldova. Acest studiu, completând numărul
documentelor ce reflectă starea de fapt din regiunea separatistă, analizează situația militară a
locuito rilor din raioanele de est ale Republicii Moldova, care în toate aspectele legale se dovedește
a fi foarte dificilă.
Pentru a examina sintagma „serviciu militar”, considerăm necesară definirea termenului
„serviciu”, care reprezintă „acțiunea, faptul de a servi, de a sluji sau formă de muncă prestată în
folosul sau în interesul cuiva”. S erviciul militar poate fi examinat ca o acțiune servită în folosul
cuiva. În același timp, serviciul militar este considerat o formă specială a serviciului public, care
apare odată cu formarea statului pentru a satisface unele interese generale sau nevoi sociale, având
menirea să asigure și să garanteze realizarea scopurilor și funcțiilor de bază ale statului. Din această
perspectivă, serviciul militar este o acțiune servită în folosul statului și se definește ca „stagiu la
care sunt obligați, prin lege, cetățenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în
rândurile Forțelor Armate”. În fundamentarea ideilor menționate, V. Pleșca [70, p.62 -67] și X.
Ulianovsc hi [71, p.5] definesc fiecare sintagma „serviciu militar” prin prisma evaluării trăsăturilor
esențiale ale serviciului public. În general, există câteva definiții ale serviciului public care nu se
deosebesc radical și se reduc, în fond, la definirea sa ca un organism administrativ creat de către
stat pentru îndeplinirea atribuțiilor sale executive. În conformitate cu legislația în vigoare,
„serviciul public înseamnă totalitatea autorităților publice și activitatea persoanelor care ocupă
posturi în aparatul acestor organe, îndreptată spre realizarea împuternicirilor în scopul dezvoltării
economiei, culturii, sferei sociale, promovării politicii externe, apărării ordinii de drept și asigurării
securității naționale, ocrotirii drepturilor, libertăților și inter eselor legitime ale cetățenilor” [72,
p.3].
Sfera de activitate a serviciului public se răsfrânge asupra tuturor instituțiilor care sunt parte
componentă a aparatului de stat, formate în conformitate cu legislația în vigoare și înzestrate cu
anumite împute rniciri necesare pentru a promova politica de stat. O analiză mai profundă a
definiției serviciului public ne permite să evidențiem trăsăturile sale esențiale: serviciul public
trebuie să asigure realizarea practică a sarcinilor și funcțiilor de bază ale statului; reprezintă
activitatea profesională având la bază profesionalismul și competența, calități obținute ca rezultat
al unei instruiri de specialitate și în urma activității practice. În sensul reliefat de idei, serviciul
public este orientat, de reg ulă, spre soluționarea sarcinilor de dirijare a statului în cele mai diferite
sfere de activitate. Serviciul public include nu doar conducerea de stat a sectoarelor vieții sociale,

48
dar și activitatea orientată spre soluționarea altor sarcini și realizarea altor funcții ale statului, cum
ar fi asigurarea securității naționale în serviciul public, în acest sens, se încadrează și serviciul
militar.
În legislația militară a Republicii Moldova serviciul militar este definit ca „formă specială a
serviciului publi c, care constă în îndeplinirea de către cetățeni a obligațiunii constituționale de
apărare a Patriei și asigurare a securității naționale a statului” [25, p.4]. Activitatea militarilor, în
ordinea elucidată de idei, poartă un caracter de stat și din acest punct de vedere serviciul militar
are toate trăsăturile caracteristice serviciului public. Putem considera deci că, deoarece serviciul
militar se instituie în organizațiile care soluționează problemele în domeniul apărării și securității
militare a statulu i, el este o varietate a serviciului public. Concomitent, serviciul militar are unele
trăsături specifice, distincte, datorându -se faptului că instituțiile militare au drept scop asigurarea
apărării țării prin măsuri speciale, inclusiv cele militare [70, p .62-67].
Din definiția serviciului militar decurge, în mod logic, că el constituie o formă specifică a
serviciului public. Reieșind din aceasta, vom evidenția unele particularități esențiale, prin care
serviciul militar se deosebește de alte forme ale serv iciului public:
– predestinarea serviciului militar, adică posibilitatea de a aplica metode speciale (militare) pentru
realizarea sarcinilor puse (aplicând mijloacele luptei armate – arme, armament, muniții), o astfel
de posibilitate nefiind acordată altor forme de serviciu de stat;
– cetățenii implicați la îndeplinirea serviciului militar sunt supuși examenului medical, militarii
prin contract trebuie să corespundă cerințelor profesional -psihologice pentru o specialitate militară
concretă și să aibă o preg ătire fizică corespunzătoare;
– cetățenii încadrați în serviciul militar în termen sau chemați la concentrare pentru prima dată sunt
obligați să depună jurământul militar. Procedura jurământului militar, amintim, este stabilită de
Regulamentul serviciului interior al Forțelor Armate și prevede depunerea jurământului militar în
fața Drapelului de Stat și Drapelului de luptă a unității militare [73, p. 160]. Textul jurământului
militar a fost stabilit prin Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apă rarea Patriei;
– modul de pregătire a cetățenilor pentru apărarea Patriei este reglementat de Constituție, de Legea
cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, Legea cu privire la apărarea națională,
alte acte normative menite să reglemen teze condițiile de îndeplinire a serviciului militar și statutul
militarilor;
– persoana aflată în serviciul militar nu poate, din propria inițiativă, să -și schimbe locul de serviciu
și să refuze îndeplinirea obligațiilor de serviciu;
– serviciul militar impune o răspundere și responsabilitate mai ridicată pentru încălcări;
– existența unei conduceri unice în relațiile dintre militari;
– existența și conferirea gradelor militare;

49
– portul uniformei militare și altor semne distinctive [25, p.6];
– îndeplin irea serviciului militar este atât benevolă, pe bază de contract și prin recrutare, ca o formă
a obligațiunii militare prevăzută juridic pentru o parte a populației statului, fapt care, de asemenea,
nu este caracteristic altor tipuri de serviciu public.
În opinia noastră, este important de precizat că aproape toate acțiunile militarului în cadrul
îndeplinirii serviciului militar sunt prevăzute în regulamentele militare, subsisteme care alcătuiesc
sistemul integru, numit serviciul militar. Dezvoltând metodol ogia edificată pe unitatea „sistem –
element” prin reliefarea unor funcții ale subsistemelor și raporturi structurale, deducem că fiecare
regulament militar în parte îndeplinește și determină numai domeniile proprii, iar împreună asigură
funcționalitatea ser viciului militar și relațiilor militare. Prevederile regulamentelor sunt de caracter
obligatoriu pentru militari și se disting prin normă juridică obligatorie, autoritate și operativitate.
Apărarea independenței și integrității teritoriale a țării este „u n drept și o datorie sfântă a
fiecărui cetățean”, stabilește Constituția Republicii Moldova [74, p.20], iar cetățenii pot îndeplini
această obligațiune prin acordarea diferitor mijloace materiale: impozite, punerea la dispoziție a
mijloacelor de transport, îndeplinirea diferitor lucrări. Dar formele principale de apărare a Patriei
în perioada de pace țin de pregătirea cetățenilor (pentru apărarea Patriei), ce presupune îndeplinirea
serviciului militar în termen și încadrarea în serviciul militar prin contra ct. Notăm că rolul principal
în determinarea locului serviciului militar în cadrul serviciului public îl joacă relațiile între militari.
Analiza lor demonstrează că ele poartă un caracter specific și se formează pe parcursul serviciului
militar. Relațiile dintre militari se caracterizează printr -un nivel înalt de organizare și subordonare,
executarea la timp a tuturor sarcinilor, grad sporit de răspundere pentru faptele săvârșite. Totodată,
se consideră că relațiile sunt de caracter mult mai dinamic și mult mai operativ comparativ cu
restul componentelor serviciului public. Conținutul relațiilor este determinat prin îndeplinirea
serviciului militar, a obligațiunilor de serviciu și a atribuțiilor speciale ale militarilor „când se află
în serviciul de gardă, î n serviciul de zi și în serviciul de garnizoană, atunci când sunt antrenați la
lichidarea consecințelor calamităților naturale și în alte circumstanțe de urgență” [73, p.11]. Este
important să precizăm că obiectul relațiilor de serviciu militare sunt relaț iile înrudite, legate de
organizarea și îndeplinirea serviciului militar, inclusiv de realizarea de către subiecții acestor relații
a statutelor sale (drepturilor, obligațiunilor și responsabilităților).
În urma analizei surselor științifice și practicii existente , conchidem că serviciul militar (în
termen sau prin contract) este o formă specială a serviciului public și are drept scop realizarea
practică a sarcinilor și funcțiilor de bază ale statului cu privire la asigurarea securității naționale, a
indep endenței și integrității teritoriale. Totodată, este necesar de semnalat că întregul complex de
probleme cu privire la statutul constituțional al serviciului militar, organizarea, formele și metodele
de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu necesită o reg lementare politico -juridică minuțioasă. Este

50
de precizat că serviciul militar poate fi cercetat doar având ca repere metodologice principiile lui
de organizare. Am folosit punctual metoda analitică pentru a supune investigațiilor fiecare element
în parte a sistemului, iar metoda comparativă a oferit posibilitatea de a evidenția aspecte comune
și diferențe în realizarea acestor principii. Am apelat la prognoza științifică prin posibilitatea de a
formula unele argumente, dar și unele tendințe ce vizează perfe cționarea serviciului militar. Nu
am trecut cu vederea nici unele metode corelative, cum ar fi analiza și sinteza, inducția și deducția.
Termenul „principiu” poate fi definit ca element fundamental, idee, lege de bază pe care se
întemeiază o teorie științ ifică, un sistem politic, un sistem juridic, o normă de conduită, prin acest
termen avându -se în vedere ceea ce se află la baza totalității fenomenelor, noțiunilor și faptelor.
Principiul este noțiunea centrală, ideea călăuzitoare, baza sistemului care rep rezintă generalizarea
și extinderea asupra tuturor fenomenelor din domeniul în care principiul reliefat este abstractizat.
În lucrarea „Determinarea și analiza principiilor generale ale serviciului militar” notăm că serviciul
militar este o varietate deose bită a serviciului public, suport care ne -a permis să efectuăm analiza
principiilor sale prin prisma serviciului public [75]. Principiile serviciului public includ ideile
fundamentale care exprimă legitățile obiective și determină expres direcțiile științi fic argumentate
de realizare a competențelor, sarcinilor și funcțiilor autorităților și atribuțiilor funcționarilor publici
angajați în cadrul sistemului puterii de stat și în particular, în sistemul serviciului public. Principiile
serviciului public trebu ie să oglindească obiectiv esența serviciului public [76].
Referitor la unele tipuri ale serviciului public, inclusiv cel militar, principiile generale sau
fundamentale la care ne vom referi mai jos pot să conțină particularități determinate de specificul
sarcinilor soluționate și funcțiilor îndeplinite [77]. Principiile fundamentale pe care se bazează
serviciul public în Republica Moldova se exprimă în următoarele: legalității, profesionalismului,
transparenței, imparțialității independenței, stabilității și loialității [78]. Totodată, vom specifica și
principiile de conduită a funcționarului public, fiind legalitatea, imparțialitatea, independența și
profesionalismul [79]. Ne propunem să examinăm principiile generale cu identificarea aspectelor
de politici pe care le manifestă în raport cu serviciul militar.
1. Principiul legalității: trăsăturile legalității, precum unitatea, caracterul general și obligativitatea
cerințelor sunt asigurate prin faptul că legile, alte acte normative adoptate, trebuie să cores pundă
Constituției, aceasta având putere juridică supremă. Particularitățile legalității rezidă în egalitatea
tuturor cetățenilor, inclusiv a militarilor în fața legii; inadmisibilitatea ca legea să se opună față de
raționalitate; inadmisibilitatea abateri i de la acte le normative sub oricare pretext. Principiul
legalității este principiul universal al serviciului public, care nu admite excepții pentru nici una din
varietățile ei, inclusiv serviciul militar, reieșind din necesitate și raționalitate.
Aspectul exterior în respectarea principiului legalității se exprimă în activitatea instituțiilor
în care este prevăzut serviciul militar și, respectiv, trebuie să se exercite în strictă corespundere cu

51
legea. Particularitatea serviciului militar constă în faptul că se efectuează în organele puterii
executive, care realizează conducerea instituțiilor militare de stat în care este prevăzut serviciul
militar. Este actuală această supoziție pentru cei ce desfășoară controlul civil asupra respectării
principiului legal ității în cadrul activității instituțiilor conducerii militare, factorilor decizionali
militari și militarilor. Ei trebuie să fie independenți de conducerea militară, inclusiv în problemele
asigurării cu toate tipurile de drepturi, care, în caz contrar, fa c posibilă exercitarea presiunii și, prin
urmare, realizarea intereselor unor persoane cu funcții de răspundere și nu ale statului. Considerăm
că principiului legalității îi putem atribui și accesul egal al cetățenilor la serviciul public, inclusiv
cel mil itar, în strictă conformitate cu aptitudinile și nivelul pregătirii profesionale, fapt care
corespunde tezei din Declarația generală a drepturilor omului și cetățeanului: fiecare cetățean, fără
discriminare sau restricții neîntemeiate, are dreptul să fie a dmis în condiții generale de egalitate la
serviciul public. Același drept este prevăzut și în p. 2 al art. 39 din Constituția Republicii Moldova,
unde se stipulează: „Oricărui cetățean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcție publică” [74].
Esenț a principiului constă în faptul că nu doar se asigură dreptul egal al tuturor cetățenilor de a
ocupa anumită funcție în aparatul de stat, ci și de a determina condițiile de avansare în serviciu în
ordinea fixată de lege și de a acorda posibilitate egală pe ntru toți de perfecționare permanentă a
calificării de conducere.
În baza principiului rezultă un șir de excepții, care nu diminuează, ci dimpotrivă, confirmă
valoarea lui. Toate restricțiile pot fi divizate în generale, care se răsfrâng asupra tuturor tip urilor
de servicii de stat și speciale, determinate de particular. Restricțiile generale țin de cetățenie, vârsta
candidatului la încadrarea în serviciu, capacitatea lui de a acționa, studiile necesare prevăzute
pentru funcția publică respectivă . Particula ritățile de realizare a accesului egal al cetățenilor la
serviciul public sub aspectul serviciului militar constă în faptul că, pe de o parte, serviciul militar
este pe timp de pace dreptul cetățeanului Republicii Moldova de a îndeplini benevol datoria sa
constituțională de apărare a Patriei, iar pe de alta, datoria întregii populații de gen masculin de a
îndeplini serviciul militar în conformitate cu ordinul, realizând datoria sa constituțională privind
apărarea Patriei. Principiului legalității îi atribui m obligativitatea executării deciziilor adoptate de
instituțiile ierarhic superioare și conducătorilor acestor autorități în limitele atribuțiilor și conform
legislației Republicii Moldova. Referitor la militari, aspectul evocat a fost asigurat juridic în
Regulamentul serviciului interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova și rezidă în „dreptul
comandantului (șefului) de a da ordin și obligativitatea subalternului de a se supune fără obiecții,
reprezintă principiile unice fundamentale” [73].
2. Princ ipiul loialității este unul determinant în serviciul public și obligă funcționarul public să
servească cu bună -credință autoritatea publică în care activează, precum și interesele legitime ale
cetățenilor. Principiul loialității este indispensabil de princ ipiul devotamentului (credinței) față de

52
Patrie a funcționarilor publici în timpul îndeplinirii obligațiunilor și principiul încrederii față de
funcționarii publici atât din partea statului, cât și a cetățenilor. Principiul devotamentului față de
Patrie se conține într -un șir de acte normative, iar, devenind militar, cetățeanul își asumă obligația
să îndeplinească cu jertfire de sine datoria cu privire la apărarea Patriei în caz de pericol pentru a –
i asigura integritatea și suveranitatea. Confirmând această obligație, militarul depune Jurământul
militar , jurând credință Patriei și poporului, jurând să apere țara, să respecte legile și regulamentele
militare.
Încrederea în activitatea militarilor are o deosebită importanță pentru stabilitatea societății
în an samblu. Populația va avea încredere în militari atunci când activitatea lor se va desfășura în
strictă conformitate cu Constituția și în modul stabilit de lege. În scopul ridicării nivelului de
încredere din partea societății în militari, este necesară dez voltarea principiului controlului civil al
organismului militar, care se manifestă prin realizarea controlului permanent asupra legalității în
activitatea desfășurată de Forțele Armate.
3. Principiul imparțialității obligă funcționarii publici să ia decizi i și să întreprindă acțiuni în mod
imparțial, nediscriminatoriu și echitabil [79], astfel fiind asigurate drepturile și libertățile omului
și cetățeanului, ale acțiunii lor nemijlocite. Axiomatică este supoziția că drepturile și libertățile
omului constitu ie valoarea supremă, protecția drepturilor și libertăților omului și cetățeanului fiind
datoria statului și obligația cetățenilor aflați în serviciul public. Valoarea politică și socială a
serviciului militar, pe de o parte, se exprimă prin faptul că asigu ră suveranitatea și integritatea
teritorială a statului, stabilitatea societății, ordinea care permite cetățenilor să realizeze drepturile
și libertățile lor garantate. Pe de altă parte, populația, dar și factorii decizionali ai puterii centrale
și adminis trației publice locale trebuie să recunoască, să respecte și să apere drepturile și libertățile
militarilor. În același timp, mecanismele de protejare trebuie să fie prevăzute în legislație, dat fiind
că în cazul nerespectării, militarii pot folosi metode de apărare a drepturilor și libertăților care au
fost încălcate sau nerespectate, garantate de către stat, inclusiv în judecată, să aplice autoapărarea
drepturilor și intereselor legale încălcate. La aceasta va contribui și sistemul de garanții juridice de
realizare a drepturilor și libertăților militarilor.
Principiul indicat înglobează, în activitatea militarilor, nu numai un aspect exterior, adică
respectarea drepturilor și libertăților populației civile, ci și un aspect interior , adică recunoașterea,
respectarea și protejarea drepturilor și libertăților militarilor din partea altor militari, inclusiv ale
comandanților și șefilor. Aspectul interior se realizează prin îndeplinirea obligatorie a cerințelor
disciplinei militare și respectării ordinii special e în activitatea de serviciu, inclusiv în timpul
acțiunilor de luptă.
4. Principiul profesionalismului: vom sublinia că prin termenul „profesionalism” se subînțelege
cunoașterea profundă și multilaterală, posedarea deprinderilor practice într -un domeniu a numit al

53
activității publice utile, pe când termenul „competență” presupune cunoașterea obiectului de
activitate, existența pregătirii profesionale și a deprinderilor de lucru, studierea și valorificarea
experienței avansate. Vom menționa că principiul pro fesionalismului și competenței este legat de
îndeplinirea profesională a serviciului public, activitatea de asigurarea exercitării împuternicirilor
organelor de stat (adică serviciul public) trebuie considerată profesie, care presupune o calificare
cu semn ificație pentru stat și care cere de la funcționarii publici măiestrie, dobândită și menținută
în urma studierii sistematice și continue. Exercitarea profesională a obligațiunilor funcționale de
funcționarii publici prevede îndeplinirea lucrului de bază contra unei recompense bănești (salariul
de funcție, soldă), abordare aplicată în întregime și față de s erviciul militar, însă cu unele excepții.
În plan profesional serviciul militar este îndeplinit doar de militarii care fac serviciul militar
prin contract. Pentru acești militari este activitatea pentru care primesc soldă și care reprezintă
sursa principal ă de întreținere. Militarii în termen exercită o obligațiune militară prin intermediul
îndeplinirii serviciului militar conform încorporării în cursul unui termen strict stabilit (12 luni).
Ei se află la asigurarea completă de stat, iar soldele bănești plă tite lor (de câteva ori mai mici decât
a militarilor care efectuează serviciul militar prin contract la unele și aceleași funcții) sunt menite
pentru asigurarea doar a necesităților curente mărunte și nu reprezintă sursa principală de existență.
Particular itățile indicate nu prevăd că principiul profesionalismului și competenței nu se dovedește
a fi caracteristic serviciului militar. Principiul profesionalismului și competenței este caracteristic
serviciului militar, ca și altor tipuri ale serviciului de st at. Mai mult, îndeplinirea profesională a
obligațiunilor reprezintă una dintre îndatoririle de bază ale fiecărui militar, pentru care este obligat
să posede în permanență cunoștințe militare profesionale, să perfecționeze pregătirea și măiestria
sa militar ă. Trăsătura distinctivă a exercitării profesionale a obligațiunilor funcționale de către
militari prevede că uneori nu e obligatoriu să posezi cunoștințe profesionale primare, deoarece
deprinderile necesare se dobândesc în cadrul sistemului de pregătire m ilitară, inclusiv cu privi re la
specialitățile militare. Totuși profesionalismul militarilor înseamnă, în primul rând, necesitatea
obținerii studiilor militare profesionale generale, care permit de a îndeplini atât funcțiile cu
specializare îngustă, cât și funcții de conducere. În al doilea rând, înseamnă îndeplinirea calitativă
anume a funcțiilor și sarcinilor speciale caracteristice pentru serviciul militar, pentru care uneori
nu este necesar de a obține studii militare profesionale. Competența reprezintă realizarea în
practică a capacităților profesionale și calităților profesionale ale militarului, caracterizându -se
prin dinamism, prezența competenței înseamnă posedarea cunoștințelor despre obiectul activității
militare proprii, nivelul de pregătire în v ederea realizării atribuțiilor privind funcția ocupată.
5. Principiul transparenței în realizarea serviciului public se bazează pe Constituție: autoritățile
puterii de stat, organele administrației publice locale și persoanele cu funcții de răspundere sunt
obligate să asigure fiecărui cetățean posibilitatea familiarizării cu documentele și materialele care

54
ating drepturile și libertățile lui, dacă altceva nu este prevăzut de lege. Principiul indicat nu este
absolut pentru militari și are anumite limite stab ilite de Legea cu privire la statutul militarilor, fiind
îndatorați să păstreze cu strictețe secretul militar, secretul de stat și caracterul confidențial al unor
activități și documente [80]. Serviciul militar se bazează pe relația dintre transparență și
respectarea secretului de stat în activitatea militarilor.
Principiul transparenței în sistemul serviciului militar se asigură prin: mecanismul luării în
considerare a părerii militarilor; protecția de stat a militarilor în cazul criticii conducerii milita re
și a persoanelor militare cu funcții de răspundere; reflectarea sistematică a activității structurilor
militare prin intermediul mijloacelor de informare în masă (ziarul „Oastea Moldovei”, pagina
electronică „army.md”, rețele de socializare) [81]. Cadrul de acțiune al principiului transparenței
referitor la serviciul militar trebuie să fie conturat mai pronunțat de către legislație, iar încălcarea
principiului trebuie să atragă după sine responsabilități juridice. Principiul transparenței corelează
cu pr incipiul credibilității față de militari și activitatea lor, limitarea exagerată a transparenței în
cadrul organismului militar al statului se răsfrânge asupra nivelului de credibilitate în întregime,
sau în raport cu unele persoane abilitate cu funcții de răspundere, inclusiv militare, din partea
populației Republicii Moldova. În același timp, este oportun de găsit balanța între transparență și
păstrarea intactă a datelor privind modul de pregătire a armatei și planificarea întrebuințării ei
conform destin ației. Din acest punct de vedere societatea civilă urmează să conștientizeze plenar
că armata este o instituție care deține secretul de stat, care reprezintă limita accesibilității asupra
activității sale.
6. Principiul responsabilității privind pregătirea și luarea deciziilor, neexecutarea sau îndeplinirea
inadecvată a obligațiunilor sale funcționale are scopul să orienteze funcționarii publici și militarii
spre realizarea conștiincioasă, oportună și legală a obligațiunilor sale funcționale. Pentru militar i
înseamnă că neîndeplinirea sau îndeplinirea neadecvată a obligațiunilor atrage după sine măsuri
de responsabilitate juridică, astfel fixarea principiului responsabilității cimentează organismul
militar.
7. Principiul independenței obligă la comportament, decizii și acțiuni neinfluențate de apartenența
politică a funcționarului. Acest principiu, care limitează în esență militarii în drepturi politice, nu
contrazice principiile și normele dreptului internațional. Legea cu privire la statutul militarilor a
fixat un spectru de drepturi și libertăți care, totodată, nu împiedică introducerea restricțiilor legale
de folosirea unor drepturi pentru persoanele care fac parte din componența Forțelor Armate, iar în
Convenția cu privire la drepturile omului este prevă zut că „legislația națională determină în ce
măsură garanțiile prevăzute de către Convenția în cauză vor fi aplicate față de Forțele Armate”
[82]. Vom menționa că în cazul luptelor politice în stat, trupele ar putea deveni instrumentul unor
șantaje politic e și chiar mai mult, armata care votează poate să se exprime împotriva guvernului și

55
să se plaseze în poziție adversă. Atribuirea drepturilor politice armatei o poate transforma din
putere care se supune și servește legea și intereselor de stat, în forța c are servește interesele unor
partide. Astfel, în scopurile realizării principiului neutralității politice (sau neapartenenței la un
partid) militarilor le este interzis să facă parte din asociații obștești, care urmăresc obiective
politice, la care se refe ră partidele politice și alte forme organizaționale de drept ale asociațiilor
obștești, edific ate în scopul cuceririi și exercitării puterii politice. Militarilor le este interzis atât
oficial, cât și public de a demonstra atașamentul față de un partid pol itic, trebuie să fie neutri în
lupta politică dintre partide, alte formațiuni social -politice. În Republica Moldova acest principiu
este consfințit prin Legea cu privire la statutul militarilor, care prevede că militarilor, pe perioada
îndeplinirii servici ului militar, li se interzice să facă parte din partide și din alte organizații social –
politice ori să desfășoare activități politice în favoarea acestora. Militarilor nu le este interzis să
participe în astfel de asociații obștești create în scopul realiz ării drepturilor social -economice și a
intereselor legale. Singura condiție de participare în cadrul acestor organizații – militarii nu trebuie
să fie în exercițiul funcțiunii [80].
8. Principiul stabilității referitor la funcționarii publici reprezintă st abilitatea relațiilor de serviciu
de stat. Stabilitatea poziției de serviciu include două aspecte: ea trebuie atinsă în interesele atât a
aparatului de stat, cât și a celui de serviciu, adică să combine interesele statului și ale personalității.
Corelația dintre interesele de stat și interese le persoanei se atinge prin respectarea următoarelor
condiții: dezrădăcinarea protecționismului și practicii selectării cadrelor conform principiului
devotamentului personal (se atinge prin prezența procedurilor de adop tare colegială a deciziilor
privind numirea în funcții militare prin comisii de atestare); debarasarea de persoane incompetente
sau profesional inutile din sistemul serviciului militar profesional; crearea condițiilor pentru
activitatea de serviciu a milit arilor; aprofund area și extinderea protecției sociale și de drept a
militarilor; asigurarea garanțiilor împotriva eliberării nelegitime din serviciul militar.
Considerăm că politica de cadre prin respectarea condițiilor enumerate trebuie să devină un
facto r important în asigurarea securității statului și să se regăsească în Strategia securității naționale
și în Strategia apărării naționale, neglijența acestui principiu în ultima perioadă atât la promovarea
cadrelor în instituțiile puterii de stat, cât și în Armata Națională au avut influență negativă asupra
securității. Resursele umane sunt cele mai importante resurse strategice ale instituțiilor de stat,
succesul lor, în general, depinde, în mare parte, de existența unor oameni potriviți la locul potrivit
și în momentul potrivit, aceasta este esența politicii de cadre. Principiul stabilității presupune și
asigurarea nivelului corespunzător al protecției sociale și de drept al funcționarilor publici,
protecția socială a militarilor, cetățenilor eliberați din serviciul militar și membrilor familiilor lor
reprezentă funcția statului. Conform Constituției, Republica Moldova este un stat social, prevedere
ce presupune punerea în sarcina statului a unor probleme sociale, în particular, cu referire la

56
militari, resp onsabilitatea și obligațiunea statului privind îndeplinirea programului social de
realizare a drepturilor acestora. Funcția de protecție socială a militarilor se reflectă în activitatea
instituțiilor puterii de stat, conducerii militare și administrației p ublice locale privind crearea
condițiilor pentru realizarea drepturilor, intereselor și obligațiunilor legale, înlesnirilor, garanțiilor
și compensațiilor provenite din particularitățile serviciului militar. Condițiile indicate includ
obligațiunile organel or enumerate privind prevederea în actele normative a înlesnirilor, garanțiilor
și compensațiilor care sunt expresie a specificului serviciului militar și crearea mecanismelor de
realizare a drepturilor, libertăților și obligațiunilor militarilor.
Analizând măsura de coordonare a principiilor serviciului public în Republica Moldova cu
principiile serviciului public pentru funcția publică din Uniunea Europeană, vom constata prezența
a cinci principii ale serviciului public european: angajamentul față de Uniunea Europeană și față
de cetățenii comunitari; integritate; obiectivitate; respect față de ceilalți; transparență. Vom indica
în special principiul integrității, care lipsește în legislația națională, dar despre care se discută mult
în ultima perio adă atunci când se face referință la persoanele cu funcții publice de conducere de
nivel superior. Acest principiu prevede că funcționarii, persoanele cu demnități publice trebuie să
se comporte în toate cazurile într -un mod care ar putea fi supus celui ma i amănunțit control public,
obligațiune care nu este considerată ca fiind îndeplinită doar acționând în spiritul legii. Funcționarii
publici nu trebuie să -și asume nicio obligație financiară sau de alt tip care i -ar putea influența în
exercitarea funcțiilo r, inclusiv acceptarea de cadouri, alte obiecte, servicii, mijloace financiare, ci
trebuie să declare prompt orice interese private ce vizează funcțiile lor. Funcționarii publici trebuie
să procedeze în maniera încât să evite orice conflicte de interese și apariția acestor conflicte, să
întreprindă măsuri rapide pentru a soluționa orice conflict care poate să apară sau apare. Această
obligație le revine chiar și după ce au părăsit biroul [83]. Având în vedere aspirațiile de realizare
a integrării europene a Republicii Moldova, considerăm necesar perfecționarea legislației
naționale privind funcția publică și statutul funcționarului public, codului de conduită și ajustarea
principiilor serviciului public național la principiile serviciului public european [84 ]. Unul dintre
acestea este și principiul clasificării funcțiilor și gradelor militare, a căror destinație de bază este
de a asigura claritate și precizie în relațiile reciproce dintre militari și subordonarea militarilor,
adică reglementează relațiile din tre putere și subordonare, consolidează poziția de serviciu a
fiecărui militar. Clasificarea funcțiilor și gradelor militare permite să se creeze un sistem clar al
relațiilor reciproce dintre militari, cu posibilitatea de a rezolva mai eficient problemele specifice.
Examinând principiile serviciului public, subliniem că acestea necesită dezvoltare prin
perfecționarea legislației în domeniu [78]. În acest context trebuie de notat că militarii, executând
serviciul public special de stat, care se bazează pe ac eleași principii generale, sunt dezavantajați
prin neechitate la aprecierea calificării și nivelului pregătirii profesionale: gradele de calificare a

57
funcționarilor publici nu au echivalență cu gradele de calificare și gradele militare ale militarilor.
Examinând situația pentru militarii care își satisfac serviciul militar și cei care au fost trecuți în
rezervă, am considerat că militarii trecuți în rezervă se află într -o situație discriminatorie. Un ofițer
cu grad militar superior, categorie superioară de calificare militară, care și-a desfășurat activ itatea
în cadrul organelor de conducere a Ministerului Apărării o perioadă îndelungată, la trecere în
rezervă și angajare în funcție publică similară în instituții le de stat, practic este nevoit să -și înceapă
activitatea de la zero, fiindu -i atribuit gradul de calificare a funcționarilor publici cel mai mic.
Venim cu sugestia ca această inechitate să fie înlăturată prin modificarea legislației și inechitatea
privind angajarea militarilor în funcții civile treb uie înlăturată.
În afară de principiile generale, serviciului militar îi sunt caracteristice principii speciale,
adică principiile specifice ale serviciului militar, care îl caracterizează, în general, ca o diversitate
deosebită a serviciului public și po t fi aplicate la toate formele sale. Serviciul militar reprezintă un
tip de activitate specifică a omului, are un caracter organizatoric exclusiv, adică se realizează într –
un anumit scop și are un aspect de conducere. Prin urmare, serviciului militar îi su nt caracteristice
principiile de conducere în sfera militară a statului. Analiza legislației privind serviciul militar și
statutul militarilor din Republica Moldova permite de a formula următoarele principii specifice ale
serviciului militar: conducerea ce ntralizată atât a serviciului militar, cât și a militarilor, conducerea
unică, disciplina militară severă, subordonarea relațiilor reciproce dintre militari, continuitatea,
principiul responsabilității juridice sporite a militarilor [85]. Principiile servi ciului militar reflectă
cele mai importante aspecte ale organizării și funcționării nu numai a serviciului dat, tratat ca o
activitate specifică a cetățenilor, ci și a organizațiilor unde este prevăzută îndeplinirea acestui tip
de activitate. Serviciul mil itar reprezintă un sistem de instituții de stat care îndeplinesc sarcini în
domeniul apărării și securității naționale, principiile determinând conținutul relațiilor complexe în
teritoriul acestui sistem, fiind absolut necesar ca Ministerul Apărării să țin ă cont la perfecționarea
legislației în domeniul militar, la planificarea dezvoltării prin modernizare și prin democratizare a
Armatei Naționale.
Suportul teoretico -metodologic al investigațiilor efectuate a cuprins aplicarea unor principii
( al interdisc iplinarității și al istoricismului), abordări (sistemică și politologică), metode general –
științifice (instituțională, sistemică, structural -funcțională, comparativă, analiza și sinteza, inducția
și deducția) și particular -științifice (politologică -descrip tivă, istoriografică, analiza conținutului
documentelor, studiul de caz, analiza evenimentelor).
Sublini em că sinteza este un instrument metodologic de bază care a permis elaborarea unui
studiu pluridimensional. Utilizarea sintezei a făcut posibilă analiz a binomului serviciu milita r –
securitatea națională. În această ordine de idei , serviciul militar este abordat ca instituție, formă de
organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate.

58
Dat fiind că determinarea cadrului conceptual al securității este o problemă de percepție,
metoda sistemică ne -a permis să analizăm aspectele serviciului militar ca un tot întreg, ca sistem
cu interconexiuni între diferite elemente. Alături de metoda sistemică, de natu ră fundamentală,
pentru cercetarea efectuată este de importanță determinantă și metoda structural -funcțională, care
a făcut posibilă investigația serviciului militar ca proces de asigurare a securității naționale. Vom
menționa aplicarea altor metode de cer cetare științifică, precum cea logică, comparativă și
sociologică. Astfel, metoda logică a permis analiza structura raporturilor stabilite între cetățean și
autoritățile puterii de stat în procesul de organizare a serviciului militar. Metoda comparativă a
oferit largă posibilitate să identific ăm și să fixăm elementele identice, divergențele în organizarea
serviciului militar și a serviciului public, serviciului militar în Republica Moldova și în alte state.
Pornind de la supoziția că toate fenomenele jurid ice sunt fenomene sociale, metoda sociologică a
permis să determinăm în ce măsură legislația cu privire la serviciul militar este respectată și care
este atitudinea cetățenilor față de elementul de studiu – serviciul militar.
Am reliefat că serviciul milit ar este un serviciu public care vizează securitatea militară a
statului a cărui cercetare ca sistem este asigurată prin metode particular -științifice de specialitate.
Vom invoca, totodată, aplicabilitatea metodelor general -științifice de investigație, rema rcând, cu
predilecție, metoda hermeneutică, care a contribuit la înțelegerea sensului unor categorii pentru a
introduce claritate și a face diferențe de conținut. În această ordine de idei, pentru o abordare mai
complexă a serviciului militar ca parte inte gră a noțiunii militar, noțiune care ține de armată sau
militari; propriu armatei sau militarilor, am supus examinării dihotomia militar – non-militar în
contextul securității naționale, fapt care a permis să identificăm locul și rolul serviciului militar în
sistemul de securitate a statului. Actualmente, este aproape general acceptată ideea că asocierea
tradițională a securității cu apărarea militară punându -se semn de egalitate, practic nu corespunde
indicatorilor mediului de securitate național și intern ațional, schimbările intervenite determinând
modificarea reprezentărilor sociale despre securității, sfera de cuprindere a conceptului incluzând
pe lângă problemele militare și aspectele non -militare. Astfel, experiența din ultimii ani denotă că
securitat ea națională nu poate fi asigurată numai prin mijloace militare, ea include și elemente non –
militare [86, p . 46-47].
Extinzând competențele în mai multe domenii, securitatea riscă să devină un concept mai
evaziv, mai ambiguu, însă distincția militar – non-militar deloc nu implică producerea unei rupturi
în cadrul conceptului de securitate, ci este vorba despre dihotomi a care extinde sfera de cuprindere.
Este absolut evident că securitatea nu numai se realizează la toate nivelurile de organizare socială
(de la individ la grupuri umane de diferite dimensiuni și de diferite grade de instituționalizare și
organizare), ci și în toate domeniile vieții sociale: politic, economic și societal , (incluzând aspecte
demografice, culturale, etnice și religioase), militare și de mediu. Preciz ăm lapidar că prin studiile

59
de securitate s -a încercat elaborarea și s -a reușit prezentarea abordărilor coerente ale acestei stări
a sistemelor sociale. Încă în 1957, S. Huntington afirma că securitatea națională poate fi asigurată
prin îmbunătățirea siguranței instituțiilor sociale, economice și politice împotriva amenințărilor
care provin din alte state independente [87, p.67]. Pornind de la această premisă, S. Huntington
distinge trei tipuri de politici de securitate, care se manifest ă la nivel operațional (măsurile imediate
pentru a preveni amenințările la adresa securității) și instituțional (modalitatea în care politica de
securitate este exercitată la nivel operațional):
– politica de securitate militară: stabilește și coordonează activitățile destinate să reducă sau să
neutralizeze eforturile de a slăbi sau de a distruge o națiune prin atac armat din afara granițelor
instituționale și teritoriale;
– politica de securit ate internă: este centrată pe amenințarea la adresa statului, exercitată de forțe
care acționează în cadrul granițelor sale instituționale și teritoriale;
– politica de securitate situațională: este preocupată de riscul apariției unei eroziuni rezultate d in
schimbările pe termen lung la nivel politic, economic, social și demografic, schimbări care tind să
reducă puterea statului. S. Huntington delimitează securitatea militară de cea non -militară, dar fără
a reliefa importanța celei din urmă. Totodată, i ntroducerea securității politice, economice și sociale
în categoria securității situaționale reprezintă o eroare metodologică, aceasta împiedică analiza de
securitate realizată din această perspectivă.
Trebuie evidențiat faptul că nici teoriile dezvoltate ul terior nu au reușit să fundamenteze o
metodologie științifică funcțională. Astfel, protagoniștii pozitivismului s -au împărțit în două
tabere: cei care abordează securitatea prin prisma relației dintre stat și dimensiunea ei militară și
cei care și -au propu s să lărgească agenda de securitate prin analiza atât a aspectelor militare, cât și
a celor non -militare. Constructiviștii susțin că lumea este un produs al interacțiunilor sociale, poate
fi măsurată și cercetată prin aplicarea mijloacelor științifice. Nic i unul din aceste curente de gândire
nu a produs o metodologie pertinentă de analiză a securității, astfel că apariția postmodernismului
a adus o nouă perspectivă în studiile de securitate. Postmoderniștii, realizând un volum mare de
studii de securitate, notează că, într -adevăr, lumea se dovedește a fi rezultat al interacțiunilor
sociale, însă natura complexă a cunoașterii face imposibilă măsurarea și analiza ei științifică. Se
cuvine de precizat că studiile postmoderniste au readus pe prim -planul investig ațional dihotomia
militar – non-militar, remarcându -se B. Buzan, care distinge dimensiunile militară și non -militară
ale securității [88, p.43 -45]. Potrivit elaborări lor cercetătorului, se disting următoarele dimensiuni
ale securității , care, de altfel, au devenit suport conceptual – teoretic și metodologic de referință
pentru realizarea investigațiilor științifice :
– dimensiunea militară se referă la interacțiunea reciprocă a capabilităților armate ofensive și
defensive ale statelor cu percepțiile acestor a față de intențiile celorlalți actori;

60
– dimensiunea politică vizează stabilitatea organizațională a statelor, sistemelor de guvernare și a
ideologiilor care le conferă legitimitate;
– dimensiunea economică include accesul la resursele, finanțele și pie țele necesare menținerii unui
nivel acceptabil de bunăstare și putere al statului respectiv;
– dimensiunea societală ține de sustenabilitatea, în condiții acceptabile de evoluție, a pat ernurilor
tradiționale de limbă, cultură, religie, identitate naționa lă și obiceiuri;
– dimensiunea de mediu desemnează întreținerea biosferei planetare și locale ca sistem esențial de
suport al existenței umane.
Aceste dimensiuni ale securității conțin mai multe aspecte. Dimensiunea politică vizează atât
relația dintre s tat și cetățenii săi, cât și relațiile internaționale ale statului respectiv. Dimensiunea
economică ține de fundamentarea economică a puterii militare și de componenta pur economică a
securității la toate cele patru niveluri ale sale, accentul fiind pe cel individual. Ultimul nivel este
și cel vizat de dimensiunea socială a securității: securitatea statului este extrem de importantă, însă
nu poate fi realizată fără a avea la bază securitatea indivizilor. Dimensiunea de mediu include unele
aspecte care nu po t fi ignorate: problemele de mediu cauzate de război, resursele naturale a căror
posesie poate genera dispute internaționale și catastrofele naturale.
Vom sublinia că politica militară (numită și politică de apărare ) este politica publică , care
cuprinde măsurile și inițiativele întreprinse de către guverne sau nu luarea deciziilor și obiectivele
strategice , cum ar fi când și în ce mod să se angajeze Forțele Armate naționale. Politica militară
este folosită pentru a asigura independența națională și pentru reducerea greutăților impuse de
actori ostili și agresivi externi. Ministerul Apărării este principalul factor de decizie în politica
militară națională . Problematica formării obiectivelor polit icii militare este un drept excluziv al
conducerii politico -militare a statului și se regăsesc în Doctrina militară. În funcție de obiectivele
propuse și mijloacele prin care se planifică atingerea obiectivelor lor putem identifica următoarele
tipuri ale p oliticii militare promovate de state: aventuristă – este caracteristică statelor, unde puterea
politică este acapara tă prin forță de către cercuri politice reacționare; agresivă – este caracteristică
statelor, unde conducerea politică admite atingerea unor scopuri prin încălcarea intereselor altor
state; neconsecventă – este caracteristică statelor care tind să -și realizeze obiectivele naționale ce
admit în anumite situații agresiu nea militară; realistă – este caracteristică statelor, unde interesele
naționale se bazează pe realitatea obiectivă a situației politico -militare în lume și în regiune; de
pace – este specifică statelor unde folosirea mijloacelor militare este prevăzută ex cluziv în situația
de apărare a țării împotriva unei agresiuni din afară [89]. Vom sublinia că astfel de politică militară
de pace este promovată de statele neutre , fiind proprie și Republicii Moldova.
Considerăm că politica militară a Republicii Moldova a bia începe să se formuleze și în aceste
împrejurări ea poate fi credibilă, dacă există organismul militar de sprijin adecvat, elementul

61
principal al căruia sunt Forțele Armate. Acest argument este mai evident, deoarece politica militară
a Republicii Moldov a este bazată pe principiul neutralității, care presupune apărarea independentă
și neapartenența la blocuri militare și politico -militare.
Așadar, o sarcină importantă a politicii militare în Republica Moldova rezidă în construcția
militară, care presupune un proces complex al activității teoretice și practice a statului pentru
formarea și consolidarea organismului militar, capabil să asigure protecția eficientă a intereselor
naționale. În mod tipic construcția militară constă în măsuri economice, științifice, tehnice, sociale,
politice, religioase și militare. Principalele elemente ale construcției militare sunt Forțele Armate ,
puterea de ap ărare a statului, în desfășurarea ei urmând să fie luată în considerație situația politică
în lume și posibilitățile statului [90]. În acest context, serviciul militar ca subiect al politicii militare
vine să asigure funcționalitatea eficientă a Forțelor A rmate, să contribuie la dezvoltarea fiecărui
militar a calităților militare cerute și culturii politice de păstrare, consolidare și promovare a păcii.
Aparatul de cercetare științifică, folosit în realizarea studiilor de securitate include o gamă
largă de concepte: vulnerabilitate, risc, amenințare, insecuritate, criză. În contextul dezbaterii pe
coordonata militar – non-militar în securitatea națională, aceste concepte capătă noi dimensiuni,
aplicându -se aceeași dihotomie. Vulnerabilitatea este înțeleasă ca rezultat al combinării riscurilor
existente la adresa unei societății cu capacitatea de a face față și supraviețui situațiilor de urgență
internă și externă. Logica modelului este evidentă: întrucât coeziunea sociopolitică, ca adeziune la
obiectivele so ciale și politice comune ale grupului în care există relații de cooperare are impact
deosebit asupra securității politice, absența sa determină vulnerabilitatea statului la amenințările
politice. Nivelul scăzut al puterii statului sporește gradul de vulner abilitate la amenințări armate,
reducând gradul de securitate militară. Analiza vulnerabilităților poate fi efectuată prin prisma
dihotomiei militar – non-militar. În acest sens, vulnerabilitățile pot fi atât de natură militară, cât și
de factură politică sau economică, socială sau ecologică. La nivel național, o vulnerabilitate care
transcende frontiera dintre militar și non -militar poate fi din lipsa încrederii populației în forțele
armate ale statului. În contextul dat de supoziții, existența unor proble me economice și financiare
generate de întârzierea reformelor structurale în țările postcomuniste reprezintă o vulnerabilitate
de natură economică, în timp ce nerespectarea normelor de mediu în diverse activități industriale
este vulnerabilitate ecologică. În acest context de idei trebuie de specificat că hotarul dintre militar
și non -militar în securitatea națională este deosebit de fragilă.
Alt concept esențial în studiile de securitate este cel de risc. În literatura de specialitate au
fost elaborate ma i multe definiții ale riscului, una dintre care este cea sociologică, care constă în
expresia nedeterminării structurale a realității (caracterul probabilist obiectiv al evenimentelor),
incertitudinii, insuficienței cunoștințelor noastre despre procesele r eale [91, p.516]. În domeniul
securității naționale riscul exprimă posibilitatea ca starea de normalitate să se deterioreze, făcând

62
loc unor factori activi sau potențiali, care pot afecta în sens negativ starea de securitate, mediul de
securitate [92, p.49 ]. Conceptul de risc poate fi subiect al dihotomiei descrise, existând riscuri de
natură militară, politică, economică, socială, ecologică. În prezent, s unt reliefate frecvent noile
riscuri sau riscurile netradiționale: eșecul Tratatului de Neproliferare N ucleară, spre exemplu, este
un risc netradițional, de natură militară, având implicații sociale, economice și de mediu, în timp
ce sporirea crimei organizate transnaționale, a traficului de droguri și a numărului organizațiilor
teroriste internaționale sun t riscuri de natură socială, respectiv militară, c are nu pot fi încadrate
într-o categorie unică. Avansând pe continuumul de la starea de securitate la insecuritate , vom nota
că la o anumită etapă riscul se poate transforma în amenințare, natura căruia poa te fi de caracter
fie militar, fie non -militară.
Amenințarea este definită ca declarare a unei intenții de a pedepsi sau a răni o persoană, a
aduce prejudicii de natură politică, economică, socială, militară sau ecologică unui grup, unui stat,
unui grup d e state. În domeniul politic, conform unor teorii [88, p.124 -142], amenințările au drept
obiect de referință statele și grupările de state, pu nând în pericol suveranitatea, independența sau
integritatea teritorială și cu cât aceste state sau grupări de sta te se dovedesc a fi mai slabe, cu atât
intensitatea amenințării se află în creștere. Amenințările economice sunt adresate atât regimurilor
economice, cât și pieței mondiale, fiind factori care subminează regulile, normele și instituțiile
economice. Identit ățile colective abordate atât la scară largă, cât și restrânsă, care pot funcțion a
independent de stat, reprezintă obiecte de referință ale amenințărilor de natură socială, însă, la fel
de bine, pot constitui subiectul amenințărilor din domeniul politic, d at fiind că identitatea națională
este o caracteristică a dimensiunii sociale a unui grup, dar și celei politice. Cât despre amenințările
ecologice, acestea țin de o variată și vastă gamă de obiecte de referință, se extind de la entități
concrete, punctual e la probleme fundamentale ale omenirii și planetei.
Vom remarca că actualmente de către unii cercetători larg se studiază conceptul războiului
hibrid. Prin term enul războiului hibrid noi definim un complex de activități, care reprezintă în sine
acțiunile militare în sensul lor tradițional și metodele nemilitare de destabilizare, distrugere și
nimicire a adversarului, care includ efectuarea presiunilor economice, alimentarea și pornirea
conflictelor politice și sociale, desfășurarea activităților subversiv e și campaniilor propagandistice
de masă, cunoscute ca „război psihologic” sau „război informațional”.
Astfel de acțiuni complexe au fost desfășurate în Crimeea de Federația Rusă prin ocuparea
de forțe paramilitare pro -ruse a clădirilor administrative și supravegherea referendumului privind
intrarea peninsulei și a orașului Sevastopol în componența Federației Ruse . Folosirea unor trupe
militare fără însemne naționale, a unor tactici de luptă asimetrice, dar și a acțiunilor de natură
psihologică și mediati că sunt doar câteva dintre caracteristicile specifice acestei forme de conflict,
denumită de strategii militari drept război hibrid, special sau non liniar [93, p.8 -9].

63
Specificul unui război hibrid este că lupta se dă nu pentru teritorii, ci pent ru mințile și
atitudinile cetățenilor altor state, iar mijloacele de luptă sunt foarte sofisticate. De aceea, un război
hibrid e o confruntare între state, în care unul din aceste state încearcă să și -l subordoneze pe
celălalt prin diverse mijloace: econom ice, informaționale, memoria istorică. Adică este un război
în care acțiunile militare nu sunt prioritare, ci doar au rolul de catalizator” [94].
Totodată războiul hibrid nu este ceva nou pentru istoria omenirii. Iar formele și metodele
sunt vechi ca și c alul troian. Deosebirea principală a zilelor de astăzi sunt scara la care se utilizează,
viteza și intensitatea desfășurării acestuia [95].
Vom evidenția că conceptul războiului hibrid a fost studiat și sistematizat la începutul anilor
1960 de către gândit orul militar emigrant rus E. Messner în lucrarea sa „Războiul rebel mondial”.
Astfel, se menționează că lupta fără trupe militare , adică lupta partizanilor, sabotorilor, teroriștilor,
dăunătorilor, diversioniștilor, propagandiștilor va avea în viitor dimen siuni impunătoare. Totodată,
acțiunile neregulate ale acestora, care nu sunt susținute de forțele oficiale (instructori, furnizarea
de armament, tehnică de luptă, medicamente, echipamente, surse financiare), sunt sortite eșecului.
Aceste acțiuni au puter e, succes și rezultat numai prin susținerea materială și morală a forțelor de
bază: succesul forțelor de bază ridică activismul forțelor neregulate și influențează la mărirea
numărului lor [96, p. 42,43].
Considerăm necesar de a menționa că amenințările as imetrice și ale războiului hibrid sunt
percepute ca pericol real pe dimensiunea militară a securității naționale a Republicii Moldova, în
contextul existenței trupelor militare, armamentelor și munițiilor pe teritoriul său, fără acordul țării
gazdă și decl anșării unui război hibrid de către Federația Rusă pe teritoriul Ucrainei. Amenințările
asimetrice, care înregimentează terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele
nesoluționate, regimurile autoritare, statele eșuate, migrația necon trolată, criminalitatea organizată
transnațională, alături de fizionomia noilor conflicte, cum ar disputele etnice, războiul de gherilă
și, nu în ultimul rând, războiul hibrid, au determinat schimbări ale organizării și structurii forțelor
militare, modulu i de acțiune, tehnicii și mijloacelor de luptă. Prin urmare, actorii majori adaptează,
modernizează și profesionalizează puterea militară, revizuiesc strategiile de securitate și doctrinele
militare, dezvoltă noi tehnici și tehnologii [97, p.84]. În aceast ă ordine de idei, Republica Moldova
urmează să întreprindă primii pași în conștientizarea , identificarea, profilaxia și/sau minimizarea
riscurilor și amenințărilor în contextul transformărilor geopolitice regionale și subregionale, să -și
identifice obiecti vele de asigurare a securității naționale, fiind elaborate și adoptate documentele
strategice pertinente. Un rol important revine acțiunilor de modernizare a serviciului militar.
La celălalt pol al dihotomiei conceptuale a amenințării se află, evident, dom eniul militar, cu
conținutul de bază – serviciul militar. Amenințările militare implică folosirea forței, având și efecte
devastatoare pentru multe entități, indiferent de nivelurile de coeziune sociopolitică și de putere

64
care le sunt caracteristice. Acest tip de amenințări poate varia de la hărțuire și raiduri la ocupare
teritorială, invazie, blocadă și/sau bombardamente. În consecință, securitatea căpătă un caracter
multidimensional datorită factorilor cu impact de natură variată, însuși mediul de securit ate solicită
o abordare profund nuanțată a riscurilor și amenințărilor, având repercusiuni și asupra serviciului
militar. Securitatea nu mai reprezintă actualmente exclusiv domeniul forțelor armate, ci comportă
cooperarea efectivă și eficientă între toate componentele sector iale, atât la nivel național, cât și la
cel internațional, atât în domeniul militar, cât și în alte domenii, non -militare. Opoziția față de
lărgirea conceptului de securitate și ancorarea sa în tradiționalism poate avea repercusiuni gra ve
însăși asupra stării de securitate, dat fiind că abordarea politică va fi canalizată pe acțiuni militare
în detrimentul soluțiilor politice, economice și sociale. Multidimensionalitatea securității a devenit
evidentă din cauza diversificării tipurilor d e riscuri și amenințări. Societățile moderne se dovedesc
a fi contaminate de multiple și variate vulnerabilități determinate atât de insuficiența resurselor,
cât și de gestionarea lor deficitară, iar securitatea individului numai poate fi asigurată doar pr in
măsuri militare sau politice, ci prin politici sociale și economice, adică acțiuni nemilitare.
Din acest punct de vedere susținem că un rol important în asigurarea securității internaționale
revine Alianț ei Atlanticului de Nord, care promovează trei ti puri de activități majore – politice,
militare și nemilitare. Pe dimensiunea nemilitară relațiile Republicii Moldova cu Alianța Nord –
Atlantică sunt exprimate prin mai multe sectoare instituționalizate de interes comun, printre care
cercetarea științifică și protecția mediului. Astfel, prin Programul Știința pentru Pace și Securitate,
NATO dezvoltă proiecte care se referă la diferite componente ale securității, precum durabilitatea
mediului, calitate vieții, riscuri și vulnerabilități la adresa sănătății da r și altele, esențial fiind că
știința devine un mijloc foarte important de a găsi răspunsuri la provocările contemporanității și o
modalitate solidă de promovare a cooperării internaționale. Activitățile nemilitare nu vor deveni
funcția de bază a Organiza ției Atlanticului de Nord cel puțin într -un viitor imediat, însă aceste
componente ale politicilor vor continua să aibă o influență benefică asupra relațiilor internaționale
abordate în ansamblu și sectorial [98, p.7, 147]. Specificăm importanța deosebită a proiectelor de
distrugere și evacuare a pesticidelor; de distrugere a combustibilului de rachete „Melanj”, realizate
în Republica Moldova cu participarea militarilor Armatei Naționale care au contribuit la
perceperea pozitivă a NATO de către cetățeni.
Problema științifică importantă soluționată în domeniul științelor politice și studiilor
de securitate pentru teorie și practică de argumentarea indispensabilității serviciului militar în
asigurarea securității și apărării naționale a Republicii Moldova, fapt care a contribuit esențial la
demonstrarea necesității și a oportunității de modernizare internă și racordare la standardele
contemporane . Au fost identificate potențialul și capabilitățile pentru modernizarea serviciului
militar al Republicii Moldova în contextul redimensionării arhitecturii de securitate regională.

65
Scopul și obiectivele lucrării . Scopul urmărit constă în analiza politico -juridică a esenței,
structurii, conținutului și contradicțiilor funcționalității serviciului militar al Republic ii Moldova
pentru a determina modalitățile de impact asupra securității naționale și identifica mecanisme de
modernizare în contextul proceselor de reformă a Forțelor Armate. Pentru atingerea scopului
trasat, au fost stabilite următoarele obiective:
1. A supune investigațiilor serviciul militar ca parte componentă a politicii statului în organizarea
cetățenilor și a societății în vederea asigurării suveranității, independenței, integrității teritoriale și
securității naționale a Republicii Moldova.
2. A pune în lumină reperele conceptual -teoretice și a reliefa cadrul politico -juridic de organizare
și funcționalitate a serviciului militar al Republicii Moldova, fiind identificate principiile generale
și particularitățile de instituționa lizare, conducere și activitate.
3. A cerceta în dinamică aspectele care vizează apariția și încetarea relațiilor de serviciu militare,
stabilite între militari, pe de o parte, militari și organizațiile care prevăd statutar rap orturi de acest
tip, pe de alta.
4. A nuanța rel ațiile de interdependență dintre militari, pe de o parte, stat și societate, pe de alta,
în special prin identificarea unor soluții fezabile ce țin de problema trecerii militarilor în rezervă
și adaptarea lor și a familiilor acestora la viața civilă.
Direc țiile principale de valorificare științifică a problemelor de cercetare se exprimă
prin următoarele:
– vor fi supuse cercetărilor proveniența, caracterul și instituționalizarea serviciului militar,
determinând generalul și identificând particularul pentru Republica Moldova;
– vor fi analizate principiile de organizare și locul serviciului militar în cadrul serviciului public;
– vor fi examinate obiectivele serviciului militar și rolul său în procesele de modernizare Forțelor
Armate ale Republicii Moldova în contextul necesităților de securitate și apărare;
– vor fi analizate procesele de formare și încetare ale relațiilor de serviciu militare.
În concluzie sublini em că, actualele caracteristici ale mediului de securitate național, zonal,
regional și internaț ional, tendințele sale de dezvoltare impun analiza stării de securitate pe mai
multe niveluri. Dihotomia militar – non-militar în cadrul conceptului de securitate lărgește cadrul
de investigație, permițând formularea politicilor de securitate la toate niv elurile menționate și,
implicit, evidențiind locul, rolul și importanța serviciului militar.
Am susținut constant că serviciul militar se dovedește a fi un element important al securității
militare, care, alături de securitatea politică, economică, societ ală, ecologică, dar și de altă factură,
are misiunea să asigure securitatea națională. Serviciul militar se află la originea securității militare
a statului, care se asigură prin realizarea unui complex de măsuri privind pregătirea către apărarea
Patriei. Forma de bază pe timp de pace se exprimă prin serviciul miliar obligatoriu, presupunând

66
serviciul militar în termen și serviciul militar prin contract. Serviciul militar abordat ca fenomen
juridic instituționalizat prezintă în sine un sistem de norme de d rept, care reglementează statutul
(principiile, organizarea, atribuțiile autorităților) și relațiile sociale care se formează în procesul
îndeplinirii (serviciului militar ) și prin realizarea de către subiecți a acestor relații care derivă din
statutul său (drepturi, obligațiuni și responsabilități).

67
1.3. Concluzii la capitolul I
1. Instituționalizarea și evoluția serviciului militar în Republica Moldova este strâns legată
de lupta politică din anii 1989 -1992 pentru obținerea independenței și de asigurare a suveranității
și a integrității teritoriale. Constituirea și dezvoltarea acestui tip de serviciu a permis Republicii
Moldova să creeze propriile Forțe Armate, prin intermediul cărora urmărind garant area existenț ei
statului și ap ărarea valoril or sale naț ionale.
2. Serviciul militar în termen sau prin contract prezintă în sine o formă specială a serviciului
public și urmărește obiectivul îndeplinirii sarcinilor și funcțiilor de bază ale statului în asigurarea
securității și apărării naționale, independențe i și integrității teritoriale. Complexul de probleme ce
țin de statutul constituțional și stuctural -instituțional al serviciului militar solicită reglementare
politico -juridică minuțioasă.
3. Serviciul militar tratat ca fenomen juridic instituționalizat r eprezintă un sistem de norme
de drept, care reglementează statutul său, relațiile sociale formate și exercitate de subiecții acestor
relații, exprimate prin respectarea drepturilor, obligațiunilor și responsabilităților. Principiile
serviciului militar ref lectă cele mai însemnate aspecte ale organizării și funcționalității nu doar ca
o activitate specifică a cetățenilor, ci și în cadrul organizațiilor în care este prevăzut, reprezentând
un sistem de instituții de stat, abilitate cu atribuții în sectorul apă rării și securității naționale.
Principiile serviciului militar determină conținutul relațiilor complexe în interiorul sistemului și
este necesar să fie fixate în acte normative. Principiile care nu sunt fixate în legislație, pot fi
considerate de către le gislator la formarea normei de drept și folosite în practică.
4. Problemele ce vizează diferite aspecte ale serviciului militar și -au găsit puțină reflectare
în lucrările consacrate analizei securității și apărării naționale, fiind elucidate colateral, tan gențial
și fără a pătrunde în esența fenomenului. În general, atestăm un interes științifico -practic destul de
scăzut față de serviciul militar, Armata Națională, sectorul de apărare națională.
5. Fiecărui tip de armată (de masă, de profesie, mixtă) se ca racterizează prin metoda proprie
de organizare a serviciului militar. Tipul armatei este determinat de metoda prioritară de organizare
a serviciului militar prin criteriul de recrutare a militarilor în termen (soldați și gradați) pentru
serviciul militar.
6. Politica militară a Republicii Moldova se află în perioadă incipientă și poate fi credibilă
dacă se va baza pe organismul militar eficient al statului, forța principală a căruia sunt Forțele
Armate, care necesită modernizare prin dezvoltare și organizar e la standarde moderne de pregătire
și înzestrare. Această oportunitate și necesitate este de valorificat în regim de urgență, deoarece
politica militară în Republica Moldova se bazează pe principiul neutralității, care presupune că
apărarea națională se e xercită prin forțele proprii. În acest context, serviciul militar, ca subiect al
politicii militare , asigură funcționalitatea Forțelor Armate.

68
2. FUNDAMENTELE CONCEPTUALE ȘI POLITICO -JURIDICE ALE
SERVICIULUI MILITAR DIN REPUBLICA MOLDOVA
Capitolul al do ilea fiind o continuare logică a primului, încorporează cercetarea științifică a
fundamentelor politico -juridice și pune în lumină reperele conceptuale ale serviciului militar în
Republica Moldova, abordat în planul instituționalizării și evoluției. Primul subcapitol abordează
cadrul conceptual de organizare și funcționalitate a serviciului militar, fiind supuse cercetării trei
tipuri de completare a efectivului, pe când subcapitolul doi este consacrat analizei mecanismului
organizatorico – juridic de condu cere a serviciului militar.

2.1. Cadrul conceptual de organizare și funcționare a serviciului militar în contextul de
reformă a Forțelor Armate
Fiind constituită în conformitate cu voința și cu idealurile de suveranitate și de independență,
unitate și integritate a Republicii Moldova, Armata Națională rămâne devotată poporului în orice
împrejurări istorice, principii consfințite în Legea supremă: Forțele Armate sunt subordonate în
exclusivitate voinței poporului pentru garantarea suveranității, independ enței, unității, integrității
teritoriale și democrației constituționale [74]. În acest context de idei, serviciul militar în Republica
Moldova este de proveniență constituțională, fiind trasate fundamentele de reglementare juridică
în sfera apărării și securității naționale și reperele ce țin de îndeplinirea de către cetățenii Republicii
Moldova a serviciului militar. Din debutul formării Forțelor Armate ale Republicii Moldova pentru
conducerea politică a devenit prioritară și oportună elaborarea suportului normativ, mecanismelor
politico -juridice de gestiune a activității Forțelor Armate și structurilor sale de comandă în scopul
asigurării apărării naționale, stabilității interne și securității.
Însă procesul de creare a bazei legislative militare s -a dovedit a fi foarte dificil, deoarece nu
existau concepții și programe clare în domeniul securității naționale și al construcției militare în
stat, sistematizate și coordonate cu interesele naționa le. Conflictul armat de la Nistru a demonstrat
indispensabilitatea unificării tuturor forțelor militare ale statului, care ar fi garant al integrității
teritoriale și independenței țării, necesitatea elaborării actelor legislative în domeniul militar.
Cadr ul conceptual de organizare și de funcționalitate a serviciului militar a fost creat pe 17 martie
1992, când Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 964 cu privire la apărare [99],
Legea nr. 966 cu privire la Forțele Armate [100] și Legea nr. 96 8 cu privire la obligațiunea militară
și serviciul militar al cetățenilor Republicii Moldova [101]. Din cadrul reliefat se evidențiază
următoarele aspecte clar determinate: obligațiunea militară a stabilit categoria de cetățeni care sunt
pasibili serviciul ui militar; structurile puterii de stat abilitate cu asigurarea organizării și exercitării
serviciului militar, fiind stabilite împuterniciri și mecanisme de activitate; tipurile de serviciu
militar, fiind instituit serviciul militar în termen, serviciul m ilitar prin contract și serviciul militar

69
în rezerva Forțelor Armate; componența instituțiilor statului în care serviciul militar poate fi/este
executat: este stabilită și definită noțiunea de Forțe Armate; sunt stabilite organele puterii de stat
și ale ad ministrației de stat, atribuțiile , obligațiunile întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor
în domeniul apărării și, respectiv, de organizare a serviciului militar.
Fundamentele de organizare și de funcționalitate a serviciului militar au fost adapt ate în linii
mari la cerințele timpului, însă vom constata că nu s -a depășit experiența sistemului sovietic.
Legea cu privire la Forțele Armate stabilește expres: conducerea supremă a Forțelor Armate este
exercitată de Parlament, Președintele Republicii M oldova, care, concomitent, este Comandantul
Suprem al Forțelor Armate și Guvern, în limitele atribuțiilor determinate de legislație. Ministerul
Apărării este autoritatea centrală a conducerii de stat a Forțelor Armate, exercitând conducerea lor
nemijlocită , inclusiv prin Marele Stat Major al Forțelor Armate, subordonat sie direct. Notăm că
și Președintele Republicii Moldova pentru prima dată obține atribuții și competențe prin acordarea
funcției de Comandant Suprem al Forțelor Armate, hotărârea era una impe rativă în situația în care
acțiunile de luptă pentru asigurarea suveranității, independenței și integrității teritoriale luau
amploare. Prin urmare, implicarea Președintelui în identificarea soluțiilor de reglementare a
conflictului din raioanele de est al e Republicii Moldova a fost importantă, chiar dacă mai persistă
unele interpretări.
Alt aspect care trebuie elucidat este că sistemul de conducere în Ministerul Apărării a fost
constituit după modelul sovietic, unde apriori ministrul Apărării era perceput ca persoană militară
ce avea în subordine Marele Stat Major, care era tratat mai mult ca organ de executare a deciziilor
ministrului decât de conducere militară. Ne pronunțăm succint pe marginea acestui mecanism creat
în acea perioadă ca fiind cu efecte n egative, întârziate asupra proceselor de edificare a Armatei
Naționale și de racordare la standarde europene, notând că pe o perioadă îndelungată, practic a fost
diminuată importanța Marelui Stat Major ca organ de conducere militară și, din contra, sporite
nejustificat de mult prerogativele ministrului asupra conducerii Armatei Naționale.
Referindu -ne la Forțele Armate ca structură de organizare a serviciului militar, subliniem că
inițial, prin Legea cu privire la Forțele Armate în componentele sale intrau în exclusivitate trupe
regulate și rezerva de militari instruiți. Baza trupelor regulate este formată din trupele terestre,
unitățile de apărare antiaeriană și aviația militară. Această structură este corectă și corespunzător
cerințelor timpului și științe i militare, iar introducerea în componența Forțelor Armate a altor
structuri a fost mai degrabă o formulă de legiferare a serviciului militar în aceste structuri decât de
sporire a potențialului de apărare a țării.
Legea cu privire la apărare oferă mai mul te lecții, una din ele este neadmiterea implicării
armatei în politică. Vom preciza că Legea stabilea atribuțiile Președintelui Republicii Moldova
prin care, la propunerea primului -ministru, numește și eliberează din funcție ministrul Apărării, pe

70
când pot rivit Legii despre obligațiunea militară și serviciul militar al cetățenilor Republicii
Moldova, la atingerea limitei de vârstă de aflare în serviciul militar prin contract militarii urmau
să fie trecuți în rezerva Forțelor Armate ori în retragere, în modu l legal stabilit. Având ca temei
aceste argumente, Președintele Republicii Moldova prin Decretul nr. 68 din 15 martie 1996 îl
destituie din funcția de ministru al Apărării pe P. Creangă. Acest decret, după părerea noastră, dar
mai cu seamă acțiunile întrep rinse de unele persoane din conducerea Ministerului Apărării au avut
unele consecințe nefaste pentru evoluția armatei. O parte din ofițeri au fost împărțiți, uneori fără
voința lor, în tabere diferite, ulterior soldându -se cu plecarea din armată a unui num ăr mare de
ofițeri bine pregătiți, pierzând din ritmul de dezvoltare. Curtea Constituțională prin Hotărârea nr.
9 din 04 aprilie 1996 a declarat neconstituțional Decretul nr. 68 din 15 martie 1996. Notăm în acest
context că din situația creată, odată cu em iterea Decretului, nu au fost trase concluziile de rigoare,
iar unele tangențe au putut fi observate în armată la sfârșitul anului 2015 și începutul anului 2016,
cu prezentarea pentru eliberare din funcție a Șefului Marelui Stat Major, Comandant al Armatei
Naționale.
Am menționat mai sus că în primele legi, care au pus bazele serviciului militar, au fost unele
neclarități privind componența Forțelor Armate. În scopul unificării tuturor forțelor militare într –
un sistem unic, integru destinat asigurării secu rității naționale, corelării sistemului de asigurare a
securității și apărării naționale cu stipulările Legii supreme, principiile politicii externe și interne,
normele internaționale privind securitatea și apărarea națională, în scopul stabilirii priorită ților și
separării competențelor autorităților publice în domeniul asigurării securității și apărării naționale,
forul legislativ a aprobat mai multe documente de politici, precum Concepția securității naționale
[102] și Doctrina militară a Republicii Mold ova [103], mai târziu – noua Concepție a securității
naționale a Republicii Moldova [104] și Strategia securității naționale [105]. Atragem atenția că
Ministerul Apărării prin modificările propuse în textul Legii cu privire la apărarea națională,
acceptate de către Parlamentul Republicii Moldova, a introdus un capitol nou „Planificarea apărării
naționale”, prevăzând că planificarea apărării naționale se realizează în baza măsurilor și acțiunilor
de planificare întreprinse de Parlament, Președintele Republic ii Moldova și Guvern, precum și de
autoritățile publice cu atribuții în domeniul securității și apărării naționale. În documentele de
politici în baza cărora se realizează planificarea apărării naționale se preconizează elaborarea și
adoptarea strategiei n aționale de apărare și a strategiei militare, imprimându -se politicilor în
domeniu un context mai extins.
În contextul îndeplinirii angajamentelor asumate în cadrul Planului Individual de Acțiuni
cu Alianța Atlanticului de Nord a fost elaborat proiectul un ei strategii a securității naționale și un
plan de acțiuni cu privire la implementarea prevederilor strategiei, fiind aprobate la 21 iunie 2016
de Consiliul Suprem de Securitate. Proiectul nou are drept obiectiv de a contribui la consolidarea

71
securității n aționale în contextul riscurilor și amenințărilor din regiune, inclusiv asimetrice și la
avansarea parcursului european al Republicii Moldova. Potrivit proiectului, Republica Moldova
va trebui să -și concentreze eforturile, ajustând prevederile legale și de politici care reglementează
funcționarea integrată a structurilor din cadrul sectorului național de apărare bazat pe procesul de
planificare în consolidarea eforturilor necesare menținerii și dezvoltării capacității operaționale.
Totodată, se menționează necesitatea modernizării capacităților sistemului național de apărare ca
urmare a amenințărilor convenționale, asimetrice și de tip hibrid, fiind evaluate riscurile externe și
interne la care este supusă Republica Moldova. Astfel, instabilitatea regională și conflictul din
Ucraina, procesul de identificare a unei soluții politice privind conflictul din raioanele de est ale
Republicii Moldova, asigurarea securității energetice și a intereselor comercial -economice se află
printre principalele riscuri în vizor ul autorităților [106].
Vom semnala că proiectul strategiei securității naționale nu răspunde pe deplin obiectivelor
propuse și urmează să fie îmbunătățit din următoarele considerente: în document nu este descris
conținutul politicii de apărare a statului în realizarea obiectivelor propuse ale sistemului național
de apărare. Această abordare este una foarte importantă, deoarece proiectul, pretinzând de a fi
exhaustiv, prevede abrogarea Doctrinei Militare; documentul nu stabilește sarcinile sistemului
națion al de apărare și nu servește ca o platformă pentru elaborarea strategiei securității militare;
documentul nu stabilește componența Forțelor Armate, organismului militar al statului și în fapt
ne întoarcem la înțelegerea confuză a acestor noțiuni de la înce putul anilor` 90 ai secolului XX;
obiectivele pe dimensiunea securității militare sunt axate pe procesul de transformare, modernizare
și înzestrare a forțelor sistemului național de apărare, fapt care nu corespunde cu capacitățile
economice ale statului; e ste neglijată importanța managementului de personal în sectorul de
apărare, militarului ca parte a potențialului militar al sistemului național de apărare nu i se acordă
nicio importanță. În acest context considerăm că proiectul strategiei securității nați onale urmează
să fie îmbunătățit prin a lua în calcul cele expuse, precum și alte sugestii, prin a specifica
importanța managementului personalului militar prin prisma politicii de organizare a serviciului
militar ca factor substanțial în asigurarea securi tății militare a statului. Suntem de părere că pentru
a avea o armată modernă, este necesar de a investi în militar, prin instruire occidentală, acțiune și
interoperabilitate, echipament contemporan, infrastructură și protecție socială.
În viziunea Minist erului Apărării, obiectivul strategiei naționale de apărare presupune, în
perspectivă, adaptarea sistemului național de apărare astfel încât să facă față noilor provocări de
insecuritate, afectat de factori interni și externi, de ordin economic, politic, m ilitar, informațional,
social și geopolitic. Însă proiectul prezentat este foarte generalizat, fără a asigura claritate la rolul
și locul instituțiilor statului care au atribuție la asigurarea securității și a misiunilor care le revin.
Cu toate că strategi a națională de apărare se aprobă pentru perioada unui act al guvernării, adică

72
patru ani, vom observa că obiectivele propuse sunt confuze. Spre exemplu, forma de completare
mixtă a serviciului militar este considerată ca o soluție temporară, deși în aceast ă perioadă nu există
premisele necesare pentru a refuza de acest model și de a trece la o armată profesionistă. Noi ne
păstrăm poziția că în perspectivă anume serviciului militar mixt reprezintă forma optimă pentru
Republica Moldova, iată de ce în strategi e urmează a fi tratată nu ca soluție temporară, ci una de
bază [107].
Am menționat anterior că un document important în domeniul securității naționale, care
determină specificul securității și apărării naționale a Republicii Moldova este Doctrina militar ă,
în care se afirmă că Forțele Armate se compun din Armata Națională, Trupele de Grăniceri și
Trupele de Carabinieri, având menire să asigure securitatea militară, paza frontierei și menținerea
ordinii publice. Totodată, se precizează modalitatea de condu cere a lor, pe timp de pace Marele
Stat Major al Armatei Naționale elaborează planurile operative și de mobilizare ale Forțelor
Armate, organizează pregătirea pentru apărarea statului, pe când în cazul apariției unui pericol
militar sau pe timp de război s e transformă în Marele Stat Major al Forțelor Armate de pe lângă
Președintele Republicii Moldova , Comandantul Suprem al Forțelor Armate și asigură conducerea
cu toate unitățile militare ale Forțelor Armate pe parcursul organizării și desfășurării acțiunilor de
apărare a țării. Se stabilesc orientativ, de asemenea pentru prima dată, și principiile de organizare
a serviciului militar, orientându -se spre asigurarea unui nivel înalt al profesionalismului efectivului
Forțelor Armate, completarea se plan ifică pe baza principiului mixt – atât prin recrutare, cât și prin
contract, cu trecerea treptată în viitor la completarea trupelor în volum deplin pe bază de contract.
Notăm că Doctrina militară stabilește aspectul organizatoric al construcției și dezvolt ării Forțelor
Armate în condițiile respectării neutralității permanente: cu toate că s -a declarat stat pașnic și
neutru, Republica Moldova este nevoită să țină cont de potenția lele surse ale pericolului militar,
iar opțiunea de neutralitate permanentă nu u rmărește scopul de a promova interesele naționale prin
izolare, ci dimpotrivă, de a consolida securitatea națională și regională prin edificarea unor punți
de legătură, conjugate de interesele politice și economice ale statelor și popoarelor. Vom menționa
aspectul neutralității militare, care stipulează că Republica Moldova nu va adera la nicio alianță
militară ofensivă sau defensivă, bazată pe reciprocitate, și nu va adera la tratate de garantare a
securității sau la acorduri de securitate colectivă, ce as umă obligațiuni necondiționate de a oferi
ajutor unei părți beligerante [108]. Totuși, în conformitate cu prevederile din Doctrina militară,
Republica Moldova are dreptul la autoapărare, își asigură securitatea militară prin toate mijloacele
de care dispun e, considerând legal și necesar de a avea Forțe Armate pentru apărarea suveranității,
independenței și integrității teritoriale, anihilarea conflictelor armate și a altor acte de violență din
interiorul țării care periclitează ordinea constituțională. Este de precizat că sub aspectul participării
la mecanismele militare de securitate regională și internațională, statele neutre pot să se implice

73
activ în sistemul de cooperare în domeniul securității și apărării dezvoltat de Uniunea Europeană
și de Organizați a Nord -Atlantică prin Programul Parteneriat pentru Pace, inclusiv prin participarea
la acțiuni de caracter umanitar, acțiuni de management al crizelor, menținere și impunere a păcii.
C. Manolache susține că esența acestui statut ar putea fi redusă actualme nte la neparticiparea în
alianțele militare, dar cu precizarea oportună că sensul clasic al neutralității deja nu reflectă
aranjamentele internaționale noi, marcate de globalizare și de regionalizare [109, p. 245 -246]. Se
cere de menționa t din punc de vede re conceptual că statutul de neutralitate al fiecărui stat neutru
prevede expres necesitatea propriilor forțe de apărare, care ne fac să concluzionăm despre prezența
obligatorie a mecanismelor de funcționare a serviciului militar.
În același context vom re liefa unele opinii din discursul Președintelui Republicii Moldova
N. Timofti în cadrul conferinței internaționale „Politica de neutralitate: cooperare internațională
pentru pace, securitate și dezvoltare”, notând că prin proclamarea în Constituție a statut ului de
neutralitate permanentă, Republica Moldova a decis să nu facă parte din alianțe și organizații
internaționale cu caracter militar, să se abțină de la alte acțiuni de natură similară. Neutralitatea nu
trebuie privită ca un concept dogmatic, static ș i restrictiv, acest statut nu exclude participarea la
acțiuni de menținere a păcii, de neadmitere a utilizării forței pentru soluționarea conflictelor. Din
anul 2003, Republica Moldova s -a încadrat, sub egida O rganizației Națiunilor Unite, în misiuni
pacif icatoare într -o serie de țării, printre care Liberia, Sudanul de Sud, Coasta de Fildeș, iar recent,
din anul 2014, în Kosovo. Aliniindu -se la Politica Comună de Securitate și Apărare a Uniunii
Europene, participarea la soluționarea crizelor din Mali și Rep ublica Central Africană se înscrie în
această listă. Președintele consideră că este de datoria Republicii Moldova să figurăm nu doar ca
beneficiar, ci și ca furnizor de securitate. Totodată, N. Timofti considera că statutul nostru de
neutralitate permanentă nu a fost și nici nu este respectat de către Federația Rusă, care își menține
trupele militare în regiunea transnistreană, deși la Reuniunea OSCE de la Istanbul, în 1999, s -a
angajat să -și retragă trupele mili tare și stocurile de muniții [110].
Susținem abordările ex -Președintelui N. Timofti cu referire la necesitatea Forțelor Armate și
rolul lor în asigurarea securității militare a statului și a celei internaționale, dar exprimăm altă
supoziție cu privire la v iziunea precum că doar respectarea statutului de neutralitate se dovedește
a fi singura problemă pentru securitate. În studiul analitic „Perspectivele cooperării Republicii
Moldova în cadrul Politicii de Securitate și Apărare Comună” Iu. Pîntea, D. Helly ș i P. Panainte
au pus în lumină trei provocări esențiale ale statutului de neutralitate permanentă a Republicii
Moldova: credibilitatea, recunoașterea și respectarea. Pornind de la supoziția că respectarea și
recunoașterea statutului de neutralitate permane ntă se bazează, în primul rând, pe credibilitatea
acestui stat, adică pe eficiența eforturilor interne ale statului în asigurarea apărării credibile, este
absolut alogic de a presupune că Republica Moldova poate fi recunoscută ca stat neutru exclusiv

74
în ba za acțiunilor de politică externă [111]. Noi suntem acord cu autorii, considerând că statutul
de neutralitate necesită un sistem de apărare credibil și o politică militară activă.
Sublini em că obiectivele politicii militare a Republicii Moldova sunt asigurarea securității
militare a poporului și statului, prevenirea războaielor și conflictelor armate prin mijloace de drept
internațional. Pentru atingerea acestor obiective, Republica Moldova realizează un sistem complex
de măsuri care întrunesc următoarele: la nivel global se prevede participarea la acțiunile întreprinse
de comunității mondiale pentru prevenirea războaielor și conflictelor armate; soluționarea pașnică
a problemelor litigioase; crearea condițiilor care, în cazul unui pericol militar extern, să poată
asigura realizarea dreptului la asistența organizațiilor internaționale guvernamentale; participarea
activă la procele de edificare a sistemului internațional de securitate colectiv ă. La nivel regional
este oportună stabilirea relațiilor amicală bilaterale și multilaterale, care vor asigura un nivel înalt
de încredere reciprocă și deschidere în domeniul militar, asistența reciprocă în cazul periclitării
securității colective. La nive l național se presupune edificarea potențialului militar suficient pentru
asigurarea securității și apărării naționale.
Realizându -și cursul militar -politic, Republica Moldova nu acceptă războiul (cu excepția
cazurilor de autoapărare) ca mijloc de atinger e a scopurilor politice; promovează o politică externă
de pace;asigură securitatea sa militară fără a prejudicia securitatea altor state , securitatea generală;
nu admite folosirea teritoriului său pentru acțiuni agresive contra altor state și pentru dis locarea
de trupe străine, cu excepția cazurilor prevăzute de acordurile internaționale privi tor la dislocarea
contingentelor forțelor pacificatoare. Pornind de la aceste fundamente edificatoare , Republica
Moldova respectă principiile inviolabilității fro ntierelor de stat și reglementării pașnice a litigiilor
internaționale; nu consideră nici un stat drept inamic al său; nu înaintează pretenții teritoriale altor
state și nu acceptă nici un fel de pretenții teritoriale față de sine; nu admite utilizarea arm atei sale
pentru atingerea scopurilor politice în interesul unor factori de răspundere, partide și mișcări
social -politice aparte; nu va începe prima acțiuni militare [103].
În altă ordine de supoziții , V. Juc consideră că securitatea națională a Republici i Moldova ar
putea fi asigurată mai eficient în condițiile integrării euroatlantice: amendarea prevederilor
const ituționale ce se referă la stat utul de neutralitate permanentă, prezintă un proces complex,
anevoios și de lungă durată [112, p. 24]. S. Nazari a exprimă altă părere, considerând că însăși
solicitarea de aderare la Organizația Nord -Atlantică vine în contradicție cu interesele cardinale ale
Republicii Moldova și ale cetățenilor săi [113, p. 630]. Conform opiniei exprimate de V. Croitoru,
actualment e coliziunea dintre Occident și Federația Rusă este orientată asupra controlului spațiului
pontic, care leagă din punct de vedere geoeconomic, Uniunea Europeană cu zonele foarte bogate
în resurse energetice, cum ar fi Bazinul Caspic, Asia Mijlocie și Golfu l Persic. Republica Moldova
este importantă din punct de vedere geostrategic atât pentru Europa, cât și pentru Federația Rusă,

75
ambele părți depun diferit efort: Federația Rusă încearcă să -și mențină influența prin conservarea
conflictului transnistrean și susținerea comunității rusești [114, p.343 -344]. În viziunea noastră,
din aceste considerente, statutul de neutralitate al Republicii Moldova nu exprimă formula ideală
de securitate, dar este o variantă optimă. Deoarece refuzul la aceasta, în conjunctura a ctuală de
securitate, va aduce nemijlocit fie la înrăutățirea relațiilor cu una din puteri, fie cu ambele.
În această ordine , Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova
– NATO prevede că ținând cont de statutul de neutralitat e, Republica Moldova prin implementarea
acestui program nu urmărește scopul aderării la Alianța Nord -Atlantică, ci intensificarea dialogului
și aprofundării relațiilor cu structurile euroatlantice, în speranța accelerării procesului de reforme
în sectoarel e apărării și securității naționale [115, p.21].
În acest context, instituirea și dezvoltarea serviciului militar în Republica Moldova
reprezintă un aspect al politicii sale militare, având scopul să creeze și să perfecționeze cadrul
normativ ce asigură pr egătirea cetățenilor și Forțelor Armate pentru apărarea Patriei. Totodată,
considerăm că tendința de a substitui Doctrina militară prin Strategia Securității Militare nu trebuie
să lase fără considerație elementele politicii militare prevăzute în aceasta.
Este axiomatică ideea că apărarea Patriei reprezintă datoria și obligațiunea constituțională a
fiecărui cetățean al Republicii Moldova. Prevederea reliefată în legea fundamentală corespunde
principiilor și normelor internaționale general recunoscute. În De clarația Universală a Drepturilor
Omului este stipulat că „fiecare om are obligațiuni în fața societății, doar în cadrul căreia poate fi
posibilă dezvoltarea liberă și deplină a personalității” [116]. În Pactul internațional cu privire la
Drepturile Civile și Politice este stabilit că „fiecare om are obligațiuni față de alți oameni și față
de colectivul de care aparține” [117]. Asumându -și mai multe obligațiuni privind asigurarea
drepturilor cetățenilor, statul are dreptul deplin de a cere comportament lega l, care ar corespunde
etaloanelor fixate în normele de drept, scopuri în care formulează cerințele sale în cadrul sistemului
de obligațiuni și stabilește măsuri de responsabilitate juridică pentru neîndeplinirea lor.
Republica Moldova încredințează obligaț iunea apărării Patriei fiecărui cetățean, purtând
caracter general. Totodată, pentru diferite categorii de cetățeni manifestările (formele) concrete ale
acestei obligațiuni variază. Potrivit Legii cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patrie i,
obligațiunea militară expres prevede aflarea în evidența militară, îndeplinirea serviciului militar,
participarea la alte forme de pregătire pentru apărarea Patriei. Încredințând obligațiunea militară
cetățenilor Republicii Moldova, legea stabilește cat egorii concrete asupra cărora se extinde, după
cum urmează: nu sunt supuși evidenței militare cetățenii care își ispășesc pedeapsa în locurile de
detenție, persoanele de gen feminin, persoanele care permanent își au locul de trai în afara țării,
care au pi erdut cetățenia Republicii Moldova și cele cu rang religios. Sunt scutiți de înrolare în
serviciul militar în termen cetățenii ce sunt recunoscuți inapți pentru serviciul militar potrivit stării

76
sănătății. Amânarea încorporării în serviciul militar în term en sau în cel cu termen redus se acordă
recruților din unele motive familiale, de sănătate, în legătură cu necesitatea continuării studiilor,
desfășurarea activității de deputat în parlament sau consilier al autorității administrației publice
locale de niv elul al doilea [25].
Din exemplele enumerate mai sus putem concluziona că nu asupra tuturor cetățenilor
Republicii Moldova, care au posibilitate să -și satisfacă serviciul militar, poate fi încredințat de
către stat. Prin urmare, în cazul dat este vorba des pre posibilitatea necesară conform legii, adică
despre necesitatea juridică. Necesitatea juridică de încredințare a obligațiunii militare diferitor
categorii de cetățeni este stabilită de către stat prin intermediul promulgării legii corespunzătoare
reieși nd din condiții istorice concrete ale vieții publice. Serviciul militar derivă din obligațiunile
constituționale ale cetățenilor Republicii Moldova cu privire la apărarea Patriei, iar din serviciul
militar derivă obligativitatea serviciului militar în term en pentru unele categorii de cetățeni. În
conformitate cu principiul constituțional de egalitate a obligațiunilor, toți cetățenii sunt exponenți
ai obligativității constituționale cu privi re la apărarea Patriei [74], însă nu toți sunt exponenți ai
obligati vității juridice a serviciului militar. Prin urmare, obligativitatea serviciului militar, având
proveniență constituțională, nu reprezintă o obligativitate constituțională a cetățenilor Republicii
Moldova, trebuie de considerat inexactă afirmația privind e xistența obligativității constituționale
a serviciului militar și obligațiunii referitor la îndeplinirea serviciului militar în termen, deoarece
obligativitatea cu privire la serviciul militar nu reprezintă obligativitatea egală pentru toți cetățenii
Repub licii Moldova, aceasta fiind o obligațiune juridică a unor categorii aparte.
Obligativitatea constituțională privind apărarea Patriei este o necesitate constituțională
stabilită de Republica Moldova în interesele tuturor membrilor societății, care prescrie fiecărui
cetățean măsura și tipul de comportament prevăzut de legislație în domeniul apărării și securității
militare, precum și responsabilitatea pentru îndeplinirea ei inadecvată. În același timp, apărarea
Patriei presupune și posibilitatea de asumare b enevolă a responsabilității de a îndeplini serviciul
militar, fiind prevăzută în Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în
cadrul Forțelor Armate: „cetățeanul aflat în evidență militară care solicită să fie încadrat benevol
în serviciul militar prin contract, va depune o cerere ” [118]. În societățile democratice persoana
cu obligațiuni nicidecum nu reprezintă un obiect pasiv al puterii de stat, ci o personalitate activă
pentru care transpunerea în viață a obligațiunilor repre zintă un proces liber de exprimare.
Totodată, este necesar de menționat că întregul complex de probleme ce vizează statutul
constituțional al serviciului militar, modul de organizare și funcționare, formele și metodele de
îndeplinire a atribuțiilor de se rviciu necesită o reglementare juridică minuțioasă, în special având
în vedere folosirea armei, unde este absolut necesar de a fi descrise, din punct de vedere juridic,
toate aspectele utilizării armei (condițiile de utilizare, cine are dreptul de a o folo si). În Armata

77
Națională nu există asemenea reglementări juridice, limitându -se doar la aspecte prevăzute în
Regulamentele de luptă ale genurilor de arme. Dreptul și împuternicirile militarului în vederea
folosirii armei în timpul îndeplinirii misiunilor a tât pe teritoriul național, cât și în afara țării,
necesită reglementare juridică, o soluție temporară este asumarea responsabilității de Șeful Marelui
Stat Major al Armatei Naționale, Comandant al Armatei Naționale prin semnarea „Regulilor de
angajare”. N otăm că acest important aspect s -a evitat a fi menționat la detașarea contingentului
moldovenesc în operațiuni internaționale de menținere a păcii, nefiind prevăzut în Legea cu privire
la participarea Republicii Moldova la misiunile/operațiunile internațio nale de menținere a păcii,
nici în hotărârile Parlamentului pentru fiecare detașare în parte. Vom constata că în toate armatele
europene aspectul abordat este clar și detaliat expus în „Reguli de angajare” aprobate de Parlament,
elaborate în conformitate c u cerințele dreptului internațional umanitar și expun limitele dreptului
militarului de a folosi atât armamentul individual, cât și armamentul colectiv (sisteme de artilerie,
antiaeriene).
În Capitolul III al Constituției Republicii Moldova, serviciul mili tar este reglementat din
două puncte, fiecare având însemnătate primordială. Baza principală se conține în articolul 57 –
„Apărarea Patriei este un drept și o datorie sfântă a fiecărui cetățean”. Cuvintele -cheie „apărare”
și „Patrie” solicită analiză jurid ică și caracteristică adecvată, fiind nevoie de referință la Legea cu
privire la apărarea națională, care ne permit să determinăm valorile principale care urmează a fi
apărate. Apărarea națională reprezintă ansamblu de măsuri și activități adoptate și desf ășurate de
Republica Moldova în scopul de a garanta suveranitatea, independența și unitatea statului,
integritatea teritorială a țării și democrația constituțională. Acțiunea de apărare este forma de bază
a acțiunilor de luptă, având scopul de a zădărnici ofensiva inamicului, a -i provoca pierderi cât mai
mari, a păstra cu fermitate pozițiile încredințate, a câștiga timp și a crea condițiile necesare pentru
trecerea la acțiuni militare ofensive în scopul eliberării teritoriului ocupat [119].
În Preambulul C onstituției este consemnat că „demnitatea omului, drepturile și libertățile
sale, reprezintă valori supreme și sunt garantate”: din context conchidem că executarea obligațiunii
de apărare a Patriei solicită unele măsuri concrete menite să asigure drepturil e și libertățile tuturor
cetățenilor Republicii Moldova și fiecărui în parte, în sensul că unii cetățeni, care își îndeplinesc
obligațiile militare, apără alți cetățeni, antrenați în alte activități. În spatele formulei constituționale
„Apărarea Patriei” s e conține un profund conținut social, urmărindu -se să consolideze toți cetățenii
Republicii Moldova și întreaga societate. Fără un asemenea conținut serviciul militar se transformă
într-un simplu instrument de apărare a puterii de stat și a persoanelor car e se află în vârful piramidei
și, totodată, se pierde sensul noțiunii de “Patrie”.
Astfel, Patria este mediul politic, social și cultural în care s -a născut, își desfășoară viața și
activitatea fiecare popor; teritoriul, locul, cadrul geografic și modul de viață a poporului, limba,

78
cultura și tradițiile. În contextul abordării politico -juridice a serviciului militar, considerăm că
această definiție este una neterminată ca și conținut, urmând să fie continuată astfel: „pe care le -a
moștenit un popor și est e obligat să le păstreze, să le apere, să le îmbunătățească și să le transmită
generațiilor următoare”. Din aceste considerente, un rol deosebit de important revine, conform art.
2 al Constituției, aspectului care caracterizează „câmpul” de activitate a ce tățenilor și principalele
trăsături ale noțiunii de „Patrie” și expresiei „suveranitatea națională aparține poporului Republicii
Moldova”. Asigurarea suveranității pe întreg teritoriul Republicii Moldova nu reprezintă altceva
decât apartenența puterii înt regului popor, exercitată prin instituții reprezentative și prin
referendum . Suveranitatea este un atribut esențial al societății moderne, iar pierderea suveranității
reprezintă, de fapt, supunerea altui stat sau uniuni de state, altor structuri. În urma p ierderii
suveranității are de pierdut cetățeanul, libertatea țării și libertatea omului poate să existe numai
când sunt apărate de un stat suveran. Este de subliniat că potrivit Constituției Republicii Moldova,
teritoriul este un element constitutiv al sta tului, fiind inalienabil, fără a putea fi înstrăinat. Teritoriul
statului reprezintă o noțiune politico -juridică amplă, care presupune existența unor frontiere, în
interiorul cărora statul își exercită deplina suveranitate și acționează în vederea realizării sarcinilor
și funcțiilor sale. Totodată, teritoriul reprezintă principalul izvor de existență al poporului. În aceste
sens, în articolul 3 al Constituției se stipulează că bogățiile de orice natură ale subso lului, spațiului
aerian, apele și pădurile, resursele naturale, precum și alte bunuri aparțin întregului popor [74].
Existența teritoriului permite omului să -și schimbe modul de trai, formele de activitate pentru
îmbunătățirea condițiilor de viață, pierder ea din motive diferite limitează câmpul de activitate și
se reduc esențial posibilitățile de a satisface cerințele cetățenilor.
Din punct de vedere legal, importanța teritoriului se prezintă în două modalități: în primul
rând, teritoriul formează un „câmp de activitate” a Constituției Republicii Moldova, determinând
arealul și frontierele de răspândire a legislației, iar în al doilea rând, teritoriul reprezintă un câmp
legal pentru viața și activitatea cetățeanului garantată și apărată de legislație. În Le gea supremă se
stipulează că fiecare cetățean al Republicii Moldova beneficiază de drepturi, libertăți și are anumite
îndatoriri fundamentale consacrate prin Constituție și alte acte legislative.
Actualmente un segment al teritoriului țării este de jure parte a Republicii Moldova, dar de
facto regiunea nu se află sub jurisdicția sa. M enționăm că legislația despre serviciul militar de jure
se răsfrânge asupra acestui teritoriu, însă, de facto, nu se realizează. Cetățenii Republicii Moldova
din stânga Nistrului au toate drepturile și libertățile constituționale pentru a se încadra în serviciul
militar în Forțele Armate națion ale, ei se folosesc larg de aceste libertăți, iar mai mulți, conform
meritelor și pregătirii profesionale, au ajuns la cele mai înalte funcții militare, inclusiv cea de Șef
al Marelui Stat Major al Armatei Naționale. Pe de altă parte, Republica Moldova nu are unitățile
sale militare în acest teritoriu, iar autoritățile neconstituționale au înființat și mențin forțe armate

79
care servesc regimului separatist, o parte din cetățeni fiind impuși să satisfacă serviciul militar în
aceste structuri nerecunoscute. În cadrul dialogul ui politic de identificare a soluțiilor conflictului
transnistrean și asigurare a integrității teritoriale, pe agenda negocierilor este necesar de inclus și
problematica de a avea Forțe Armate integrate și, respectiv, indispensabilitatea d e a determina
statutul acelor persoane care au satisfăcut serviciul militar în structurile militare nerecunoscute.
În acest context, subliniem că în Constituția Republicii Moldova se conțin unele explicații
care definesc din punct de vedere juridic termen ul „Patrie”, iar în baza lui și a sintagmei „apărarea
Patriei”. În această ordine de idei determinăm conținutul noțiunilor „drept”, „datorie” și „obligație”
a cetățeanului Republicii Moldova: dreptul reprezintă o obligație legală sau morală; îndatorire, î n
locul unde te cheamă obligațiile (de serviciu – n.n.); datoria este o sarcină morală sau materială
obligatorie; angajament, obligațiunea fiind mai mult o noțiune juridică care corespunde drepturilor
și libertăților omului și cetățeanului. Dacă omul se bu cură de drepturile și libertățile sale, atunci
este clar că este necesar să aibă și anumite obligații față de societate și față de stat, ultimul având
statut de garant. Tratarea prevederii constituționale „a părarea Patriei este un drept și o datorie
sfântă a fiecărui cetățean” solicită abordarea părții a doua din același articol: „serviciul militar este
satisfăcut în condițiile legii”. Asemenea act normativ este Legea cu privire la pregătirea cetățenilor
pentru apărarea Patriei, stabilind expres că obligați unea militară este o datorie constituțională a
cetățenilor Republicii Moldova. Totodată, în lege este stipulat că „cetățenii care din diferite motive
de conștiință, se eliberează de îndeplinirea obligațiunii militare (a serviciului militar sub arme)
execut ă serviciul civil, care înlocuiește serviciul militar, în modul stabilit de lege” [25]. Modul de
îndeplinire a serviciului civil a fost reglementat de Legea cu privire la serviciul de alternativă,
aprobată la 9 iunie 1991. Este necesar de menționat că acea stă lege a fost adoptată într -o perioadă
destul de complicată pentru tinerii moldoveni încorporați în rândurile Armatei Sovietice și avea
drept scop îmbunătățirea situației moldovenilor care abandonase din diferite motive unitățile
militare. Evoluția eveni mentelor a impus revizuirea legii și aducerea ei în concordanță cu actele
normative în vigoare, în acest scop fiind adoptată Legea cu privire la organizarea serviciului civil
(de alternativă) [120].
Spre deosebire de celelalte state din CSI, Republica Mold ova a instituționalizat cel mai
liberal serviciu de alternativă, dispunând de cel mai mare număr de persoane care îl solicită și în
mare măsură corespunde drepturilor omului și standardelor europene. Dacă facem o analiză mai
amplă, pe teritoriul Comunități i Statelor Independente funcționează două modele ale serviciului
de alternativă: european (Republica Moldova, Ucraina) , care este unul mai liberal, se exprimă prin
atitudine loială față de confesiunile religioase; central -asiatic ( Kârgâzstan și într-o mare măsură
Uzbekistan) , acesta se caracterizează printr -o atitudine rezervată față de confesiunile religioase
netradiționale lor [121]. Serviciul civil este definit ca serviciu de stat, fiind social util și benevol,

80
reprezentând o alternativă pent ru cetățenii Republicii Moldova, care, din convingeri religioase,
etice, morale, umanitare, sau din alte motive, nu pot îndeplini serviciul militar în termen. Dintre
cele 19 confesiuni înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, membrii a 10 dintre aces tea nu
acceptă serviciul militar din motive religioase, fiind acceptați în serviciul civil (de alternativă)
[122]. Concluzionăm că prin organizarea serviciului civil Republica Moldova a demonstrat voința
de a respecta normele internaționale ce țin de drept urile omului.
Considerăm că serviciul militar este necesar pentru societate și cetățenii săi. Istoria oferă mai
multe exemple când ideile pacifiste s -au aflat la baza diferitor conflicte, atât interstatale, cât și în
interiorul statelor, dezvoltarea sla bă a forțelor armate fiind unul dintre catalizatori. Din aceste
considerente este absolut necesar de analizat din toate punctele de vedere aspectele ce se referă la
apărare, forțele armate și serviciul militar, inclusiv situația geopolitică și geostrategic ă a statului,
care stă la baza elaborării doctrinei militare și a sistemului de apărare națională. În acest sistem,
rolul armatei constă în a apăra suveranitatea, independența și integritatea teritorială, postulat care
este în vigoare în contextul schimbăr ilor produse în ultimul timp, în special sfârșitul războiului
rece. Istoria contemporană oferă exemple când unele state, dacă se creează condiții favorabile,
aspiră să -și extindă sfera de influență, inclusiv prin expansiune teritorială, cum ar fi ocupația
Kuweitului de către Irak în august 1990 sau anexarea Crime ei de către Federația Rusă în martie
2014. Este imposibil să nu observăm și să nu acordăm o atenție deosebită schimbărilor care se
produc fără a fi prognozată dinamica lor în raport cu necesitatea d e asigurare a securității naționale.
Am determinat că rolul primordial în elaborarea bazei juridice de activitate a statului și a
societății în ansamblu în sfera apărării naționale și edificării organismului militar revine Legii cu
privire la apărarea nați onală, care stabilește, specificăm, structura sistemului național de apărare,
bazele organizării și asigurării apărării țării, atribuțiile și responsabilitățile autorităților publice în
domeniul apărării, conducerea, organizarea și destinația forțelor sist emului național de apărare.
Ținându -se cont de cele menționate anterior, legea stabilește scopurile, componența și atribuțiile
principale ale Armatei Naționale, fiind componenta de bază a Forțelor Armate. În conformitate cu
Legea, structura generală și efe ctivul Armatei Naționale și a instituțiilor Ministerului Apărării se
aprobă de către Parlament, ministrul Apărării fiind investit cu prerogativa de a modifica structura
organizațională a statelor Armatei Naționale, a instituțiilor sale, în limitele aprobat e ale structurii
generale și ale efectivului. Ministrul Apărării prin aprobarea structurii organizaționale a statelor
armatei stabilește platforma de organizare a serviciului militar în Armata Națională.
Armata se deosebește de alte instituții ale statului prin specificul rolului care îi revine în
sistemul de apărare, și anume, este abilitată să folosească violența în mod legal pentru a îndeplini
misiunile încredințate. Legea menționată determină modul de întrebuințare a Armatei Naționale și
în alte scopuri . Astfel, Armata Națională poate fi utilizată în soluționarea problemelor ce nu țin

81
nemijlocit de apărarea națională numai prin hotărârea Parlamentului sau în cazuri excepționale
prin Decretul Președintelui. Parlamentul aprobă participarea unităților (subu nităților) Armatei
Naționale în afara teritoriului țării cu efective, armament și tehnică militară la exerciții militare
comune, operațiuni de menținere a păcii cu unități militare ale altor state [119].
Vom releva că serviciul militar fiind destinat să as igure funcționalitatea Forțelor Armate este
organizat și în Trupele de carabinieri. Precum am menționat deja, Armata Națională are restricții
la întrebuințarea în alte scopuri decât apărarea națională. Trupele de carabinieri sunt destinate să
asigure, împr eună cu poliția sau independent, ordinea publică, apărarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale cetățenilor, avutului proprietarului, prevenirea faptelor de încălcare a legii [45].
Participarea la mecanismele de securitate europeană și de securitat e internațională solicită
angajamentul de a dispune de forțe militare profesioniste și interoperabile cu ale partenerilor. În
angajamentele asumate pe plan internațional ( IPAP, PARP, ONU, UE ), Republica Moldova și -a
anunțat intenția de a dezvolta capa bilități de participare la operațiuni internaționale de gestionare
a crizelor, precum operațiuni de stabilizare, menținere a păcii, operațiuni umanitare. Instituind și
dezvoltându -și serviciul militar, reieșind din cadrul internațional și național, Republi ca Moldova
poate participa la operațiuni internaționale de gestionare a crizelor. Temeiul juridic internațional
principal servește Carta Organizației Națiunilor Unite, iar cadrul juridic național este acoperit de
Legea cu privire la participarea Republicii Moldova la misiuni/operațiuni internaționale, Legea cu
privire la apărarea națională, Legea cu privire la ratificarea Acordului dintre Republica Moldova
și Uniunea Europeană de stabilire a cadrului normativ pentru participarea Republicii Moldova la
operaț iunile Uniunii Europene de gestionare a crizelor.
Odată cu lansarea Programului Parteneriatul pentru Pace în 1994 și un an mai târziu, cu
elaborarea primului Program Individual de Parteneriat al Republicii Moldova, Armata Națională
s-a aflat în avangarda instituțiilor statului care a beneficiat de cooperare cu Alianța Atlanticului de
Nord prin intermediul mecanismului dat. Acest fapt a demonstrat că transformările sistemului
european și a sistemului euroatlantic de securitate au fost abordate ca fiind proc ese benefice pentru
Republica Moldova. Cooperarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova pe dimensiunea
militară, prin Programul Parteneriat Pentru Pace, a devenit promotor al dialogului și încrederii
reciproce între țările membre și cele partenere, a sigurând soluții fezabile în problemele securității
de interes comun. Republica Moldova la rândul ei și -a asumat în cadrul Parteneriatului Euro –
Atlantic unele angajamente: a promova credibilitatea, transparența și interoperabilitatea, a construi
instituții le de apărare sub controlul democratic și a contribui prin participare la operațiunile de
menținere a păcii [123].
Acordul de Asociere între Republica Moldova și Uniunea Europeană stabilește expres cadrul
normativ pentru participarea Republicii Moldova la operațiunile Uniunii Europene de gestionare

82
a crizelor. În acest context vom remarca , printre obiectivele asocierii , promovarea, menținerea și
consolidarea păcii și stabilității în regiune și în lume, inclusiv prin unirea eforturilor în vederea
eliminării surselor de tensiune. Un rol esențial este acordat politicii de securitate prin promovarea
stabilității și a securității în lume; consolidarea cooperării și dialogului cu privire la securitatea
internațională și la gestionarea crizelor în lume; stimularea cooperării practice în vederea asigurării
păcii, a securității și stabilității pe continentul european; intensificarea dialogului în domeniul
securității și apărării; respectarea și promovarea principiilor suveranității și integrității teritoriale,
a invio labilității frontierelor și a independenței. Republica Moldova intenționează să fie furnizor
de securitate pe continentul european și să îmbunătățească cooperarea în vederea unei posibile
participări la operațiunile civile și militare de gestionare a crize lor conduse de Uniunea Europeană,
precum și la exercițiile și activitățile relevante de formare [124].
Alianța Nord -Atlantică susține parcursul european al Republicii Moldova, aprofundarea
cooperării cu NATO și realizarea parcursului european se compliment ează, urmărind valorificarea
priorității strategice, integrarea europeană. Constatăm că Republica Moldova poate să aspire și să
realizeze integrarea europeană fără a adera la Organizația Atlanticului de Nord, după cum nu este
mai puțin adevărat că statutul de stat aliat nu garantează expres aderarea la Uniunea Europeană,
cazul Albaniei confirmând această aserțiune [125, p. 174].
Vom evidenția rolul Summitului NATO din 2014 din Țara Galilor, dat fiind că Republica
Moldova a fost invitată și primită în cadrul Platformei de Interoperabilitate, platformă ce vizează
interacțiunea eficientă dintre militarii diferitor țări în cadrul operațiunilor Alianței și acceptată la
Inițiativa de Construcție a Capacităților de Apărare a NATO. În aceeași ordine de idei, următor ul
summit NATO din 2016 din Varșovia a întărit dimensiunea cooperării cu Republica Moldova:
vom invoca articolul 116 din Declarația Finală, în care se face referință la Republica Moldova,
fapt care este o premieră. În articol se menționează că în Țara Gali lor a fost extinsă Inițiativa de
Construcție a Capacităților de Apărare și în raport cu Republica Moldova, aliații și partenerii
oferind expertiză pentru a sprijini procesul de reformă a apărării în scopul întăririi capabilităților
Forțelor Armate ale Repu blicii Moldova.
Constatăm că la baza interoperabilității și capacităților de apărare a armatei urmează să se
afle politica de perfecționare a serviciului militar, asigurând pregătirea militarilor la standardele
occidentale prin gândire militară, principii de conlucrare, d e instruire, de acțiune și administrare.
Interoperabilitatea forțelor militare este platforma prin care participăm la operațiunile de menținere
a păcii. În ultimele șase decenii, operațiunile de acest gen exercitate de ONU, dar și cele conduse
de NATO și U E, s-au dezvoltat, devenind unul dintre cele mai importante instrumente folosite în
acest sens de către comunitatea internațională. Principala problemă rămâne selectarea personalului
pentru serviciul militar în misiunile de menținere a păcii: misiunile ONU și NATO trebuie să

83
asigure sprijin în domenii, precum transport aerian tactic, spitale de campanie, control al mișcărilor
în cadrul operațiunilor. Resursele necesare pentru serviciul militar în misiunile de menținere a
păcii adesea sunt furnizate de statele membre. În acest scop, în centrele „Operațiuni de menținere
a păcii” ale statelor aliate și statelor partenere, au trecut pregătirea mai mult de 200 de ofițeri din
Republica Moldova, care participă ca fiind observatori ai Națiunilor Unite, iar ulte rior contribuie
prin participare în misiunea de menținere a păcii din zona transnistreană a Republicii Moldova.
Participarea la operațiunile internaționale de menținere a păcii solicită eforturi umane, materiale și
financiare, iar Republica Moldova nu -și poate permite toate acestea de una singură. Este greșită și
nefondată părerea că operațiunile de menținere a păcii ar aduc e venit uri material e statului și pot fi
considerate ca afaceri. Considerăm că singurul avantaj de care se bucură statul prin participar e la
operațiuni se exprimă prin valoare morală și respect internațional, care, desigur, se dovedește a fi
mai important decât dimensiunea materială, aducând indirect mult mai multe avantaje statului prin
susținerea pe care o poate primi la forumurile inter naționale și de la proiectele internaționale.
Principiile de participare a Republicii Moldova la operațiunile internaționale de menținere a
păcii derivă din angajamentele internaționale, întrunind anumite condiții, printre care menționăm:
operațiunile se d esfășoară sub mandatul Organizați ei Națiunilor Unite, Uniun ii Europen e sau al
Organizați ei pentru Securitate și Cooperare în Europa; Republica Moldova exclude participarea
direct ă la operațiunile internaționale de impunere a păcii; este finalizată pregătir ea multilaterală a
forțelor naționale de menținere a păcii pentru misiune, în conformitate cu caracterul lor. Pentru
Republica Moldova participarea la susținerea eforturilor internaționale de menținere a păcii este o
prioritate. Totodată, în lista țărilor europene neutre Republica Moldova se sovedește a fi singura
țară care desfășoară pe teritoriul propriu operațiuni de menținere a păcii, după conflictul militar
din anul 1992. Aceasta solicită Armatei Naționale eforturi majore pe plan intern, contribuind la
asigurarea stabilității și păcii în zona de sud -est a Europei, dar care nu poate să nu alimenteze o
dilemă pentru a găsi balanța resurselor necesare în vederea desfășurării propriei operațiuni de
menținere a păcii și pentru operațiunile internaționale [12 6].
Transformările care au survenit în dezvoltarea statului, societății, relațiilor internaționale și
mediului de securitate, respectând principiul de neutralitate, au impus reevaluarea întregului sistem
național de apărare. Reforma sistemului național de apărare poate fi realizată în practică numai
atunci când va avea bază juridică adecvată, care să presupună și să determine principalele direcții
ale reformei militare, scopuri, termene de efectuare a măsurilor preconizate, atribuții și obligațiuni
ale orga nelor administrării și persoanelor de conducere. Aceste precondiții au permis în trecut, în
anul 2002 , ca Parlamentul să adopte documentul de bază care a fost impus de schimbările din
societate: Concepția reformei militare [127]. Adoptarea Concepției date a permis elaborarea și
adoptarea a noi acte legislative care reglementează aspectele ce țin de îndeplinirea serviciului

84
militar și determină structura sistemului național de apărare, bazele organizării și asigurării apărării
naționale, atribuțiile și respo nsabilitățile autorităților publice în domeniul apărării, conducerea,
organizarea și destinația forțelor sistemului național de apărare. După adoptarea Concepției, s -a
redus durata serviciului militar în termen până la 12 luni, pentru astfel de hotărâre s -au întrunit mai
multe condiții: trecerea armatei la principiul mixt de completare, care permitea numirea la
specialitățile cheie (în armată) a militarilor prin contract; creșterea nivelului de pregătire generală
a tinerilor; micșorarea numărului de militar i necesară serviciului în termen pentru necesitățile
armatei; modificarea programelor de pregătire și instruire în corespundere cu cerințele timpului;
folosirea eficientă în procesul de instruire și educație pentru însușirea specialității militare a noilor
tehnologii informaționale.
Timpul a demonstrat că această decizie a fost corectă. Nivelul general al pregătirii tinerilor
pentru serviciul militar le permite calitativ să se încadreze în funcțiile militare. Spre exemplu, dacă
în 2013, din tinerii încorpo rați aveau următorul nivel al studiilor: colegiu – 4%, școli profesionale
– 38%, liceu – 4% și gimnaziu – 48% [128], atunci în 2016 tinerii încorporați s -au prezentat după
cum urmează: colegiu – 3,5%, liceu, medii complete și speciale – 52,7% și gimnaziu 4 2,5% [129].
Observăm că numărul tinerilor încorporați în serviciul militar cu studii speciale, liceu și colegii
este în creștere, fiind peste 50%, iar nivelul cunoștințelor celor cu studii gimnaziale este suficient
pentru a trece cu succes cursurile de pre gătire inițială a soldatu lui. Acești tineri pot benevol să se
încadreze în serviciul militar prin contract la funcțiile de soldat în condițiile legii, oportunitate care
poate să contribuie la îmbunătățirea calității efectivului.
Este necesar de notat că în politica de organizare a serviciului militar nu au fost trecute cu
vederea nici drepturile și libertățile omului, garantate constituțional și de legislația internațională.
Legea cu privire la statutul militarilor din 22 iulie 2005, prevede expres încadra rea drepturilor și
libertăților cetățeanului, consfințite în Titlul II al Constituției, într -un statut juridic al cetățenilor
care execută serviciul militar, principala idee fiind : cetățenii Republicii Moldova păstrează toate
drepturile și libertățile lor garantate de Constituție.
Dezvoltarea valorii sociale a serviciului militar urma să reprezinte o prioritate în procesul
desfășurării reformei militare. Considerăm că în procesul reformei Forțelor Armate ale Republicii
Moldova rămâne actuală schimbarea accentului de la prioritățile dezvoltării potențialului tehnic pe
dezvoltarea potențialului uman, iar ținta reformei nu este o structură nouă, ci militarul motivat și
responsabilizat prin serviciul militar prestat. Asigurarea securității militare depinde nemijlocit de
ridicarea prestigiului serviciului militar pentru generația tânără, iar construcția aspectului exterior
nou al armatei depinde nemijlocit de prestigiul armatei în societate. Iată de ce este stringent necesar
de o nouă concepție a educației mil itar-patriotice a tinerilor, care să răspundă provocărilor la adresa
securității și aspirațiilor de integrare europeană.

85
Un element care fortifică prestigiul serviciului militar este pachetul de drepturi și libertăți
oferit militarilor, urmând să le exami năm ulterior. Efectuând o analiză a drepturilor și libertăților
militarilor garantate prin legislația în vigoare și ținându -se cont de caracterul lor, le putem diviza
în câteva grupuri: individuale, politice, social -economice.
1. drepturi și libertăți indi viduale. Din spectrul extins de drepturi și libertăți ale omului, cele mai
importante sunt, incontestabil, dreptul la viață, integritatea fizică și psihică, deoarece erorile care
cauzează încălcarea acestor drepturi sunt irecuperabile. În același context, nimeni nu este în drept
să lezeze onoarea, demnitatea și reputația profesională, să amenințe cu violență sau să atenteze la
viața și la sănătatea militarilor în timpul îndeplinirii obligațiunilor de serviciu [80]. Conducătorii
structurilor militare sunt ob ligați să întreprindă toate măsurile necesare întru eliberarea militarilor
aflați în prizonierat sau în situația de ostatic [73]. Legislația garantează tuturor militarilor dreptul
la corespondență secretă, dreptul la informație, libertatea creației. Milita rii, ca și toți cetățenii, au
dreptul la protecția juridică a drepturilor, libertăților și intereselor legale. Tot în această categorie
de drepturi și libertăți se include și dreptul militarilor de a practica un cult religios recunoscut de
stat și a parti cipa la ritualuri religioase, în afara timpului de exercitare a obligațiunilor serviciului
militar, fiind prevăzute în Legea cu privire la statutul militarilor [80];
2. drepturi și libertăți politice. Cu toate că militarii fac parte dintr -o categorie apar te a populației,
ținându -se cont de particularitățile serviciului militar, ei nu au fost lipsiți de drepturile electorale,
având posibilitate să participe la referendum și alegeri. În plus, militarii prin contract, indiferent
de gradul militar și de funcți a deținută au dreptul de a fi aleși într -o funcție electivă. Totodată,
ținându -se cont de particularitățile serviciului militar, legislația națională nu permite militarilor,
pe perioada îndeplinirii serviciului militar, să facă parte din partide politice s au alte formațiuni
social -politice, să declare greve sau să participe la acțiuni de acest gen;
3. drepturi și libertăți social -economice. În această categorie pot fi incluse drepturile garantate de
Constituție, Codul muncii, legislația militară și alte act e normative, cum ar fi: dreptul la muncă,
dreptul la învățătură, dreptul la odihnă, dreptul la ocrotirea sănătății.
Dreptul la muncă militarul prin contract îl realizează în mod specific, efectuând serviciul
militar și îndeplinind obligațiile sale funcțion ale. Totodată, este necesar de menționat că militarii
nu pot să dețin ă alte funcții retribuite, cu excepția activităților științifice, didactice și de creație.
Legislația stabilește că perioada aflării militarului în serviciul militar este inclusă în vechi mea în
muncă generală și în stagiul de cotizare care acordă dreptul de a primi sporuri pentru vechimea în
muncă, pensia de asigurări sociale de stat, indiferent de termenul trecut de la data eliberării din
serviciul militar până la data încadrării în câmpu l muncii. Pentru militarii prin contract săptămâna
de serviciu este, la fel ca și la angajații civili, de 5 zile, având 2 zile de odihnă. Pentru îndeplinirea
atribuțiilor de serviciu în afara orelor de program, comandanții sunt obligați să acorde militaril or

86
și cetățenilor antrenați în pregătirea militară recuperări pentru odihnă în alte zile, ținând cont de
interesele de serviciu. Vom susține că militarilor nu li se achită pentru orele suplimentare și de
noapte, întrucât în armată nu sunt prevăzute nici or e suplimentare și nici de noapte, din moment
ce sunt remunerați în zile calendaristice. Orele de muncă ale militarului pe contract încep din prima
zi: serviciul interior, serviciul de gardă și de garnizoană, activități pe alarmă, deplasări la centrele
de instruire, fiind simplu de calculat că un locotenent care pe săptămână va avea două servicii de
gardă, va acumula 72 ore de lucru, dublu față de orele de muncă remunerate pentru un funcționar
public, discriminarea enunțată în modalitatea de salarizare a mil itarilor urmând a fi exclusă prin
modificarea legislației.
De rând cu toți cetățenii, militarii au drept la odihnă, fiind asigurat prin stabilirea timpului
de îndeplinire a obligațiunilor de serviciu, care nu va depăși 40 ore pe săptămână. În orarul zilnic
și în regulamentul timpului de serviciu sunt prevăzute ore pentru exercita rea obligațiunilor de
serviciu, pentru servirea hranei, pregătirea individuală, pentru militarii în termen fiind rezervat și
timpul pentru odihnă, plimbări. [73]. Militarii se bucu ră de dreptul la zile de odihnă și de sărbători,
acordarea concediilor anuale, suplimentare, medicale, pe motive familiale, pentru studii. Este
foarte important că militarii, conform Legii cu privire la statutul militarilor, beneficiază de dreptul
la asist ență medicală și tratament (ambulatoriu și staționar) gratuit, acordat în subunități, unități și
instituții medico -militare. Alte drepturi de care se bucură militarii, cum ar fi dreptul la asigurare
alimentară și cu echipament, dreptul la asigurare financi ară, dreptul la indemnizații, au ca obiectiv
crearea condițiilor favorabile pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu, a sarcinilor de luptă și a
misiunilor speciale.
Unul dintre drepturile garantate prin lege este asigurarea militarului prin contract cu spațiu
locativ de serviciu din fondul de serviciu disponibil al Ministerului Apărării. Militarii în termen
sunt asigurați necondiționat cu spațiu locativ de cazarmă la locul executării serviciului militar și
trebuie să corespundă normelor stabilite de r egulamentele militare [80]. Însă militarii prin contract
practic au fost lipsiți de dreptul la spațiul locativ ca proprietate: la eliberare din rândurile Forțelor
Armate, cu dreptul de a primi pensie militară, trebuie să restituie Ministerului Apărării spa țiul
locativ de serviciu. Aceasta este cea mai gravă problemă în sfera protecției sociale a militarilor și
trebuie să fie rezolvată în legislație prin instituirea unor mecanisme c are ar permite revigorarea în
conformitate cu bunele practici din țările europene: salariu decent, posibilitate de a lua credite
preferențiale garantate de Ministerul Apărării, construcția locuințelor de către Ministerul Apărării
și oferite spre vânzare militarilor la costul real.
O categoria aparte de drep turi de care beneficiază militarii aflați la îndeplinirea obligațiilor
serviciului militar ține de dreptul la păstrarea, purtarea, folosirea și aplicarea armei. Militarii au
dreptul să aplice ca măsură excepțională arma de foc din dotare într -un șir de cir cumstanțe [73].

87
Totodată, se cere de subliniat că modul de aplicare a armei pe timp de pace, urmările și măsurile
necesare pentru asigurarea protecției cetățenilor sunt detaliat descrise în regulamentele militare.
Astfel, prin dreptul de a purta și întrebu ința arma în timpul executării serviciului militar, militarul
primește drepturi exclusive, dictând unele reguli stricte de evidență și aplicare. Regimul armelor
este o probl emă importantă, cu impact nemijlocit asupra securității naționale, fiind înregistra te mai
multe cazuri când lacunele în asigurarea unei evidențe stricte a armelor, controlului și pazei sigure,
condițiilor de cumpărare, înstrăinare, deținere, port, folosire a armelor și munițiilor, operațiile cu
acestea , afectează direct securitatea cetăț eanului și a statului [130].
O succintă analiză a drepturilor și libertăților militarilor garantate de legislația în vigoare ne
permite să afirmăm că problema asigurării drepturilor și libertăților omului în unitățile militare și
instituțiile Ministerului Apărării a evoluat și se încadrează în procesul de democratizare a societății
și edificării statului de drept. Este absolut necesat de subliniat și de înțeles că o condiție esențială
în sfera drepturilor și libertăților militarilor rămâne cunoașterea lor și a mecanismelor de aplicare ,
câmpul pentru activitatea de instruire și educație fiindpuțin valorificat .
Cele expuse pe marginea problemelor politicilor de organizare a serviciului militar ne permit
să identificăm noi concepte de organizare și funcționare , care să corespundă actualei arhitecturi de
securitate și noilor provocări la adresa mediului internațional și național de securitate. Cert este că
în prezent Armata Națională parcurge un amplu proces de profesionalizare, situație care presupune
trecerea într-o anumită perspectivă de la serviciul militar obligatoriu (mixt) la sistemul completării
unor unități militare cu militari pe bază de contract pentru a răspunde eficient cerințelor social –
politice și militare, interne și internaționale, în conformitat e cu evoluția mediului de securitate. În
acest proces, potrivit reglementărilor statuate la nivel național, rolul, locul și importanța profesiei
de militar se extinde, fiind pus accentul pe efectivul de soldați și sergenți angajați pe bază de
contract . Însă actualmente Armata Națională se confruntă cu problema substanțială a capacității
reduse de a menține/completa efectivul de sergenți și soldați angajați prin contract (cu resurse
umane capabile să însușească arta militară) . Problema identificată și expusă se referă, în principal,
la categoria de soldați și sergenți, iar în perspectiva anunțată este de așteptat ca îndrepta rea resursei
umane spre cariera militară să se contureze ca o provocare esențială, a cărei abordare va reclama
schimbare de atitudine și o viziune politică clară, fermă și de lungă durată.
Vom reliefa principalele probleme de completare a serviciului militar cu efectiv de sergenți
și soldați angajați prin contract: alternativa locurilor de muncă mai bine remunerate; diminuarea
statutului so cial de apărător al țării; lipsa motivației tinerilor pentru angajare în serviciul militar;
lipsa vizibilității rezultatelor reformelor în sectorul de securitate și apărare; resursele materiale și
tehnice, necesare pentru desfășurarea activităților cotidie ne sub nivelul de calitate corespunzător.
Printre factorii care diminuează statutul social de apărător al țării vom preciza: cultivarea limitată

88
a sentimentului de patriotism în rândul tinerilor; opinia publică preponderent negativă față de
serviciul milit ar; percepția Armatei Naționale ca purtătoare a sistemului militar sovietic; tendința
manifestării subculturii Armatei Sovietice în Armata Națională; atenția redusă a mass -media față
de armată și serviciul militar; comunicarea deficitară între Ministerul A părării și mass -media. În
lista factorilor determinanți care marchează absența motivației tinerilor pentru serviciul militar pot
fi evidenți ate salarizarea redusă; cheltuieli le adiționale pentru achiziția atributelor specifice ținutei
militare; protecția s ocială necorespunzătoare specificului serviciului militar; lipsa asigurării cu
condiții de trai a militarilor [127, p. 4, 37].
Ministerul Apărării nu poate neglija examinarea și soluționarea problemelor identificate. În
studiul „Propuneri de Politică Publi că. Sporirea atractivității serviciului militar prin contract” ca
una din soluții pentru domeniu se propune opțiunea de mărire a numărului militarilor în misiunile
internaționale de menținere a păcii la care participă Republica Moldova, opțiune care va asi gura
creșterea atractivității profesiei militare, dat fiind faptul numărului mare de militari care doresc să
participe la astfel de operațiuni. Considerăm sporirea participării contingentelor Armatei Naționale
la misiuni în afara frontierelor naționale un factor care va constitui un punct atractiv pentru tinerii
care vor veni ca voluntari în armată, atât datorită caracterului inedit al unor asemenea activități,
necesită pregătire profesională specială, însușirea și formarea unor deprinderi, abilități și pri ceperi
de utilizare eficace a armamentului și echipamentului, posibilitate maximă de afirmare militară,
cât și a remunerării ce se dovedește a fi atractivă în comparație cu mărimea unor salarii obținute
în sectorul privat sau în cel public din țară. Perspe ctiva participării la misiuni de menținere a păcii
și la acțiuni în astfel de misiuni reprezintă o satisfacție morală și profesională pentru militarii de
carieră, implementarea opțiunii duce la îmbunătățirea culturii organizaționale în Armata Națională,
iar soldații și sergenții care vor participa în misiuni vor fi o sursă temeinică de experiență și de
educație militară. Prin urmare, calitatea și imaginea Armatei Naționale va câștiga, contribuind la
sporirea atractivității serviciului militar prin contract atât în interior, cât și în exterior. Participarea
la misiuni/operațiuni de menținere a păcii sub mandat internațional contribuie la sporirea gradului
de profesionalism și operaționalitate a efectivului, la menținerea/sporirea aptitudinilor profesionale
datorită rotației și experienței practice, asigurând creșterea capacității instituției de a îndeplini
misiunile stabilite [131, p. 22].
Considerăm că inițierea și desfășurarea unei campanii de promovare a imaginii serviciului
militar în Armata Națională, in clusiv sub aspectul sporirii numărului militarilor prin contract, este
de importanță deosebită, însă a se baza numai pe un singur pilon al atractivității (participarea la
operațiuni internaționale de menținere a păcii), este insuficient. Este nevoie de un program aparte,
care ar lua în considerare toți factorii menționați, devenind ulterior parte din Planul Construcției și
Dezvoltării Armatei Naționale.

89
În final conchidem că deși Republica Moldova prin art. 11 din Constituție s -a declarat un
stat pașnic și neutru, este nevoită să ia în considerare sursele potențiale și reale de pericole militare
care în orice moment pot amenința suveranitatea, independența și integritatea teritorială. Dreptul
Republicii Moldova la autoapărare este consfințit la nivel naționa l și internațional, fiind legal și
necesar de a dispune de Forțe Armate pentru apărarea suveranității, independenței și integrității
teritoriale în cazul dacă va deveni obiect al agresiuni militare sau pentru înlătura rea conflictelor
armate și oricăror alt or acte de violență în interiorul țării care periclitează orânduirea de stat [132,
p. 26 – 30]. Fiecare cetățean contribuie la apărarea Patriei, exercitându -și datoria constituțională,
serviciul militar fiind activitatea de asigurare a funcționalității și conducerii Forțelor Armate în
timp de pace și de război, reprezentând mecanismul constituțional prin intermediul căruia cetățenii
contribuie la apărarea și securitatea națională.

90
2.2. Mecanismul organizatorico -juridic de conducere a serviciului militar
De la bun început trebuie de subliniat că mecanismul organizatorico -juridic de conducere a
serviciului militar este edificat pe principii speciale, ale organismului militar în care este încadrat,
și relațiile de serviciu militare. Instituționalizarea polit ico-juridică a serviciului militar constă în
formarea relațiilor de serviciu, proces în care se asigură exercita rea atribuții lor de serviciu și
reglementarea competențelor organizațiilor în care îndeplinesc serviciul, participă la conducerea
serviciului mi litar și realizarea funcțiilor în sectorul apărării și securității statului. Aspectul juridic
este strâns legat de aspectul organizatoric, trasându -se legătura serviciului militar cu elementele
structural -funcționale ale organizațiilor și organelor.
Vom ev idenția obiectul comun al aspectului juridic al serviciului militar – relațiile sociale
care se constituie în domeniul activității militare a statului. În interiorul acestui obiect se regăsesc
câteva categorii de relații sociale relativ identice, care se f ormează în diferite sfere ale activității
militare a statului și deci putem vorbi despre instituționalizarea serviciului militar.
La prima categorie se referă relațiile sociale care se formează în sfera asigurării apărării și
securității prin metode milita re, pregătirea și întrebuințarea în aceste scopuri a tuturor elementelor
organizării militare a statului, structurilor militare, conducerii Forțelor Armate, asigurarea lor cu
cele necesare. A doua înregimentează relații ce țin de îndeplinirea obligațiunilo r serviciului militar,
angajarea în serviciul militar în termen și prin contract, precum și statutul militarilor. În categoria
a treia sunt incluse relațiile privind menținerea disciplinei militare, legalității și ordinii de drept
prin intermediul activită ții organelor justiției. Categoria a patra cuprinde relațiile reglementate de
normele dreptului internațional, privind conlucrarea militară și responsabilitatea pentru încălcarea
normelor dreptului umanitar internațional.
Vom preciza că sintagma „relații militare” înglobează toate relațiile enumerate și clasificate
conform conținutului lor. Deoarece relațiile militare se formează în sfera puterii executive, fiind
relații administrativ -militare, este îndreptățit de inclu s în sintagma „relații administrativ -militare”
altă sintagmă – „relații de serviciu militare” -, care le corelează în raport de general și particular.
Relațiile de serviciu militare reprezintă varietatea relațiilor militare care se stabilesc în cadrul
procesului de organizare și îndeplinire a serviciului militar. În cazul dat, serviciul militar ca obiect
al relațiilor de serviciu militare se manifestă ca și conduită. Aceste relații pot fi prezentate ca fapte
și acțiuni prin care se produce instituționalizarea serviciului militar. Prin urmare, pot fi evidențiate
două grupe ale relațiilor de serviciu militare: relațiile ce țin de organizarea serviciului militar și
relațiile care apar în procesul îndeplinirii serviciului militar. Vom nota că relațiile de organizare a
serviciului militar apar între autoritățile de stat și subdiviziunile structurale din necesitatea de
reglementare a statutului juridic al funcției militare și includerea lor în statele de organizare ale
unităților militare, elaborarea cerințelor juridice față de funcțiile militare, det erminarea metodelor

91
de suplinirea lor și a condițiilor de încadrare în serviciul militar, perfectarea cerințelor calificate
pentru suplinirea funcțiilor militare, determinarea ordinii de atestare a militarilor, efectuarea
evidenței dosarelor personale, exe rcitarea politicii de cadre (selectarea, pregătirea, perfecționarea,
sporirea calificării militarilor); asigurarea organizată a serviciului militar.
Militarii nu sunt subiecți de sine stătători ai relațiilor de serviciu militare, acestea se formează
între structurile militare și militari prin încadrarea în serviciul militar; numirea în funcții militare;
exercitarea de către militari a drepturilor și obligațiunilor de serviciu; acordarea gradelor militare;
modificarea relațiilor de serviciu militare (îndepli nirea serviciului militar și documentarea
acțiunilor desfășurate); efectuarea pregătirii profesionale, perfecționarea și ridicarea calificării
profesionale a militarilor; asigurarea lor socială; sistarea relațiilor de serviciu militare; atragerea
lor la ră spundere juridică [133, p. 190].
Relațiile de serviciu militare se disting prin trăsături specifice, precum caracter autoritar și
spirit organizatoric, supunere necondiționată, responsabilitate înaltă pentru fapte ilicite, dinamism.
Relațiile de serviciu m ilitare reprezintă relații reglementate de normele de drept ale „puterii și
subordonării”, adică serviciu în subordonare, ele se manifestă mult mai reliefat asupra serviciului
militar, format pe principiile conducerii unice și subordonării necondiționate a subalternului față
de șef. Militarii sunt obligați să execute ordinele comandanților , să se subordoneze autorității lor
stabilite prin regulamentele militare. Reglementarea relațiilor indicate se efectuează centralizat și
imperativ, pe verticală, mecanism ul reglementării juridice incluzând normele juridice obligatorii
(obligativitatea serviciului militar în încorporarea categorii lor de cetățeni ce corespund exigențelor
regulamentare , obligațiunile exercit ate de militari după stabilirea relațiilor de servic iu militare);
relațiile juridice relative (drepturile și îndatoririle subiecților relațiilor de serviciu militare);
realizarea obligațiunilor juridice (îndeplinirea obligațiunilor și dreptul de a cere executarea lor din
partea subiecților relațiilor de ser viciu militare). Mecanismul de reglementare juridică a relațiilor
de serviciu militare se bazează nemijlocit pe împuternicirile autoritare ale organelor de stat și
persoanelor cu funcții de răspundere. Prin urmare, reglementarea relațiilor de serviciu mili tare se
caracterizează printr -o metodă specifică de subordonare [134, p. 8].
În baza celor analizate determinăm că relația de serviciu și subordonarea militarilor este
exclusiv orientată către stat, reprezentat prin autoritățile create, în componența căro ra efectuează
serviciul militar. Astfel de relații presupun devotament statului din partea militarilor și încredere
din partea statului față de militari. Stabilirea unei legături nemijlocite a cetățeanului (militarului)
cu statul se efectuează prin actul public de drept, exprimat prin depunerea Jurământului militar,
care atrage după sine forme suplimentare și un grad înalt al răspunderii juridice.
Relațiile de serviciu militare se disting prin drepturi și îndatoriri specifice ale militarilor, nu
se exprim ă în relațiile particulare de drept și în alte relații ale serviciului public, fiind determinate

92
de posibilitatea de a folosi arma, armamentul și tehnica militară în operațiunile de apărare a Patriei.
Examinând modalitatea apariției acestor relații, vom pr eciza că se formează atât pe baza acceptării
benevole de către cetățeni a obligațiunilor de apărare a Patriei, cât și prin intermediul încadrării
obligatorii în serviciul militar. Relațiile privind îndeplinirea practică a serviciului militar se
stabilesc p e baza faptelor juridice, care determină apariția, modificarea sau stingerea raporturilor
juridice și odată cu aceasta apariția, modificarea sau încetarea unor drepturi subiective sau
obligații. Pentru relațiile juridice de muncă un astfel de fapt juridic este contractul de muncă, iar
pentru funcționarii publici – actul administrativ privind numirea în funcție. Pentru militari relațiile
de serviciu militare se formează în funcție de modul de încadrare în serviciul militar: cetățenii
înrolați în serviciul mi litar devin militari din momentul expedierii lor din centrul militar în unitatea
militară unde este destinat pentru executarea serviciului militar. Subiecți ai relațiilor de serviciu
militare devin treptat, pe măsură ce sunt instruiți, depun Jurământul mil itar, sunt numiți în funcție.
Relațiile de serviciu militare pentru cetățenii ce se încadrează în serviciul militar prin contract apar
din momentul intrării în vigoare a contractului cu privire la efectuarea serviciului militar, adică
spre deosebire de apa riția relațiilor de serviciu ale funcționarilor publici, apariția relațiilor de
serviciu militare sunt legate nu de numirea în funcții militare, ci de alte fapte juridice. Relațiile de
serviciu militare se caracterizează prin plenitudinea reglementării în baza legii și practic nu se
admit e introducerea unor derogări după ce a avut loc înțelegerea dintre două părți – persoana
militară cu funcții de răspundere (comandantul unității) și militar, spre deosebire de reglementarea
contractuală care predomină în re lațiile de muncă. Relațiile de serviciu militare reprezintă în sine
o variantă a relațiilor serviciului public, deoarece unul dintre subiecți este statul, acesta fiind
reprezentat prin organele puterii de stat, alte structuri de stat și persoanele cu funcț ii de răspundere.
Subiecți ai relațiilor de serviciu militare sunt militarii și autoritățile de conducere militare, factorii
decizionali, care organizează în limitele atribuțiilor sale completarea Forțelor Armate, organizarea
serviciului militar, realizare a statutului militarilor și prin urmare, asigură conducerea serviciului
militar. În ordinea reliefată de idei conchidem că militarii sunt subiecți individuali, iar autoritățile
sunt subiecți colectivi ai relațiilor de serviciu militare.
Normele de drept î n baza cărora sunt reglementate relațiile de serviciu militare reprezintă
norme de drept speciale care se extind asupra subiecților juridici specifici (de exemplu: militari).
Acțiunea acestor norme nu se extinde asupra funcționarilor publici, cetățenilor c are îndeplinesc
serviciul de alternativă și recruților. Totodată, în cazurile prevăzute de legislație, normele se extind
asupra cetățenilor care se află în rezervă, participă la convocările militare, deoarece sunt antrenați
în sfera relațiilor de serviciu militare și, potrivit situației lor juridice, se egalează cu militarii, deși
nu sunt militari. Relațiile de serviciu militare și mecanismele de conducere a serviciului militar
sunt prevăzute în regulamente mil itare, cum ar fi Regulamentul serviciului interior al Forțelor

93
Armate, Regulamentul serviciului de garnizoană și serviciului de gardă al Forțelor Armate,
Regulamentul instrucției de front al Forțelor Armate ale Republicii Moldova, fiind puse în aplicare
prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 2327 din 3 septembrie 2009, Regulamentul
disciplinei militare fiind aprobat prin Legea nr.52 din 2 septembrie 2007 [81].
Cercetarea mecanismului organizatorico -instituțional de conducere a serviciului milita r se
cuvine să fie examinată și prin prisma unor principii specifice, proprii acestei instituții, după cum
urmează: conducerea centralizată a serviciului militar și a militarilor; conducerea unică totală și
disciplina militară severă, subordonarea relațiil or mutuale dintre militari; principiul continuității;
principiul răspunderii juridice sporite a militarilor [135].
Conducerea centralizată a serviciului militar și a militarilor . Centralizarea conducerii se
exprimă prin stabilirea unei conduceri administra tiv – gospodărești operative unice și comune a
trupelor, formațiunilor, organizațiilor militare unde se prevede statutar serviciu militar. Separarea
funcțiilor de conducere reprezintă o particularitate în organizarea serviciului militar. Conducerea
politic ă și administrativ -gospodărească a Forțelor Armate ale Republicii Moldova se exercită
nemijlocit de Ministerul Apărării al Republicii Moldova, iar conducerea operativă a Forțelor
Armate de Marele Stat Major al Armatei Naționale. Am subliniat că numirea în funcția de ministru
al Apărării a unei persoane civile în situația în care încă nu este pregătită și plenar aprobată baza
normativă necesară care trebuie să prevadă delimitarea atribuțiilor sale și ale șefului Marelui Stat
Major, reprezintă principala prob lemă privind mecanismul de conducere a serviciului militar în
Republica Moldova. Centralizarea conducerii se exprimă prin investirea structurilor de conducere
ierarhic superioară cu toate drepturile referitoare la conducerea trupelor și organizațiilor mili tare
inferioare din subordine, obligativitatea absolută a actelor emise de către organel e de conducere
superioare pentru inferiori și subordonarea ultimilor, de asemenea, în acordarea organelor centrale
de conducere a drepturilor reglementării juridice a c ondițiilor de trai și activității trupelor. Astfel,
structurile care fac parte din sfera militară a statului se caracterizează prin subordonarea pe
verticală, creându -se, în forma finală, o piramidă ierarhică, bazată pe conducerea unică și unitatea
spiritu lui de organizare. Tipul indicat al structurii de conducere îl determinăm ca fiind de linie și
are atât avantaje, cât și dezavantaje. Tipul liniar al structurii de conducere este strict formalizat,
imprimându -i-se stabilitate și fiabilitate, fiind benefic pentru îndeplinirea și realizarea cerințelor
autoritare, dar , totodată, se dovedesc a fi slabe conexiunile opuse, micșorându -se eficiența. Pentru
compensarea aspectelor negative ale conducerii liniare în cadrul legislației privind serviciul militar
sunt pr evăzute diferite forme de subordonare în cazul conducerii centralizate, pe care ne propunem
să le examinăm.
Subordonarea directă înseamnă subordonarea, sub toate formele, a tuturor comandanților
(șefilor) superiori, începând cu cel nemijlocit, care sunt r ăspunzători de toate aspectele de trai și

94
de activitățile militarilor subordonați lor. Subordonarea nemijlocită reprezintă subordonarea celui
mai apropiat șef direct, pe când subordonarea în sens operativ înseamnă subordonarea incompletă
și, de obicei, pro vizorie a unei persoane care nu este șef direct, dar poartă responsabilitate de un
domeniu în care activează mai multe persoane. În fine, subordonarea în sens special înseamnă
subordonare pe unele probleme de serviciu sau într -un domeniu special de activit ate, către o
persoană numită special pentru gestionare. Prezența acestor forme de subordonare permite de a
aborda funcționarea structurilor liniar -funcționale de conducere a serviciului militar.
Conducerea unică . Conducerea unică reprezintă principiul org anizațional de drept care
determină forma relațiilor reciproce dintre șef și subaltern, modalitățile de adoptare a deciziilor și
de soluționare a problemelor. Conducerea unică ca principiu de relație reciprocă dintre militari
este prevăzut în Regulamentulu i serviciului interior al Forțelor Armate. Esența problemei constă
în faptul că șeful (comandantul) este învestit cu toate drepturile de conducere a subalternilor, însă
asupra lui se răsfrânge responsabilitatea personală în fața statului pentru toate aspec tele de trai și
activitate a unității militare. Comandantul, șeful unic, este în drept să adopte decizii personal, să
dea ordine corespunzătoare și să asigure executarea lor. Dreptul comandantului (șefului) de a da
ordine și obligativitatea subalternului s ă se supună necondiționat nu reprezintă altceva decât
principiile de bază ale conducerii unice.
Cerința invocată rezumă în întregime din caracterul organizației militare și reprezintă un
principiu incontestabil al relațiilor reciproce de serviciu, pilonul disciplinei militare. Din această
particularitate a relațiilor de serviciu militare provin unele consecințe juridice: pentru necesitatea
de serviciu și raționalitatea ordinului dat poartă răspundere comandantul; înaintarea reclamațiilor
nu poate să suspend e executarea ordinului; în caz de nesupunere a subalternului, comandantul nu
numai că este în drept, ci obligat să ia toate măsurile de impunere până la arestarea vinovatului și
tragerea lui la răspundere penală, iar în cazuri excepționale în acest scop po ate fi aplicată arma;
nici un organ al puterii nu dispune d e dreptul să se implice în activitatea legitimă a comandantului;
comandanții (șefii) în raport cu subalternii au atribuții mult mai mari decât persoanele cu funcții
de răspundere respective ale str ucturilor nemilitare de stat.
În același timp, conducerea unică nu este absolută, adică fără limite, comandanților li se
atribuie împuterniciri sporite pentru a putea asigura controlul eficient a tuturor aspectelor de trai
și activitate a unității militare , independența în soluționarea individuală a problemelor principale
de exercitare a puterii. Totodată, ei nu sunt în drept să încalce și să depășească limitele puterii care
sunt atribuite prin lege, deoarece principiul conducerii unice se realizează în cor espundere cu
principiul de legitimitate. Regulamentele militare generale care prevăd principiul executării
necondiționate a ordinelor, stabilesc condițiile legalității, interzicând de a emite ordine, dispoziții
care nu se referă la îndeplinirea obligațiuni lor serviciului militar ori sunt orientate spre încălcarea

95
legislației Republicii Moldova [73, p. 5, 7, 9], dat fiind că ordinul se emite în conformitate cu
serviciul și în interesele de serviciu, în limitele competențelor șefului. În caz contrar, în funcț ie de
gravitatea faptei comise, poate fi pedepsit chiar penal, dacă a dus la consecințe sociale periculoase.
Vom evidenția, în ordinea reliefată de idei, unele reguli care contribuie la implementarea în
relațiile de serviciu a principiului conducerii unice : obligativitatea necondiționată a ordinului
comandantului pentru subalterni; neadmiterea neexecutării ordinului comandantului pe motiv ul de
recurs; ordinea strictă de subordonare; corespunderea obligativități militarilor caracterului funcți ei
executate, activității de serviciu; răspunderea personală a militarilor de îndeplinirea obligațiunilor;
stimularea inițiativei raționale a militarilor.
Conducerea unică înseamnă concentrarea într -o singură persoană a tuturor funcțiilor de
conducere – comandament (ope rative) și administrativ -gospodărești; stabilirea responsabilității
unei persoane pentru toate aspectele de cazare și activitate a militarilor subordonați de rând cu
stabilirea răspunderii personale a factorilor de decizie pentru unele aspecte ce țin de ca zare și de
activitate a subalternilor săi. Principiul conducerii unice nu exclude, ci presupune posibilitatea și
necesitatea dezbaterii colective a deciziilor pregătite de comandant privind cele mai importante
probleme. Astfel, la atestarea militarilor com andantul ia decizii după ședința comisiei de atestare
care emite concluzia în scris privind rezultatele discuției colective a deciziilor examinate [118].
Disciplina militară . Menționăm că disciplina militară reprezintă totalitatea deprinderilor
morale, int electuale și fizice, necesare pentru ca ofițerii și soldații de toate gradele să corespundă
numirii în funcția respectivă. Regulamentul disciplinei militare al Forțelor Armate ale Republicii
Moldova stabilește că „disciplina militară înseamnă respectarea c u strictețe și exactitate de către
militari a ordinii militare și a regulilor de comportare obligatorii prevăzute de legi, regulamentele
militare și alte acte normative care reglementează îndeplinirea serviciului militar” [81]. Disciplina
militară reprezin tă o variantă a disciplinei funcționarilor publici și îndeplinește rolul factorului
organizațional, reglementează și protejează sistemul de relații în interiorul colectivului. Disciplina
militară constă în unitatea aspectelor obiective și subiective. Aspec tul obiectiv își găsește
exprimare în normele de drept, în regulile disciplinei care consolidează cerințele înaintate față de
militari și ordinea de executare a lor. Aceste norme și reguli prezintă conținutul disciplinei militare.
Aspectul subiectiv se man ifestă prin respectare reală de militari a cerințelor stabilite și deci fiecare
militar este obligat să ajute comandanții (șefii) și superiorii la menținerea ordinii și disciplinei
militare. În acest sens, indiciile disciplinei militare sunt: asigurarea re spectării stricte a ordinii de
drept de către militari; stabilirea unor relații corecte dintre militari, care contribuie la consolidarea
și susținerea conducerii unice; supunerea necondiționată a subalterni lor la ordine le și dispozițiile
legale ale comanda nților (șefilor) în scopurile realizării principiului conducerii unice. Menționăm
în contextul abordat de idei că supunerea obligatorie a fiecărui funcționar voinței conducătorului,

96
ordinelor pe care le emite pentru executare , reprezintă principiul esenția l de funcționare a oricărei
structuri organizate.
Particularitățile disciplinei militare constau în următoarele: regulile disciplinei militare se
extind și asupra timpului din afara serviciului; disciplina militară înaintează cerințe cu mult mai
înalte faț ă de executor decât alte forme de disciplină de stat, în particular – să suporte cu stoicism
toate greutățile serviciului militar, să nu -și cruțe viața pentru îndeplinirea datoriei militare și să fie
curajos în timpul îndeplinirii datoriei militare; pentru încălcarea cerințelor disciplinei militare, este
stabilită răspundere severă comparativ cu alte tipuri de disciplină de stat. Astfel, răspunderea
penală este stabilită pentru nesupunere, neexecutarea ordinului, părăsirea samavolnică a unității.
Subordona rea relațiilor reciproce dintre militari . Prin subordonare se subînțelege forma
organizațională de drept a relațiilor reciproce ale militarilor pe baza principiilor conducerii unice,
disciplinei militare și centralismului. Reiterăm că Regulamentul serviciu lui interior al Forțelor
Armate ale Republicii Moldova conține indirect următoarele reguli de subordonare: în probleme
de serviciu, militarul trebuie să se adreseze șefului său direct și cu permisiunea lui, la următorul
șef conform ordinului; în probleme p ersonale, militarul trebuie să se adreseze șefului direct, iar în
caz de necesitate deosebită – șefului superior [73]. În viziunea noastră, principiul subordonării
trebuie dezvoltat și prevăzut direct în actele normative care reglează relațiile de serviciu militare,
suportul normativ având semnificație deosebită.
Principiul continuității serviciului militar sau pregătirea de luptă permanentă .
Principiul continuității serviciului militar conține două aspecte, unul general și altul individual. În
măsura în ca re serviciul militar îndeplinește funcțiile statului legate de integritatea și securitatea
lui, în aceeași măsură activitatea indicată se desfășoară continuu de către structurile de stat în care
este prevăzută de lege. Activitatea indicată prevede serviciu l de gardă, îndeplinirea obligațiunilor
în componența serviciului interior, executarea sarcinilor în condițiile stării excepționale și de luptă,
alte obligațiuni în corespundere cu problemele care urmează a fi soluționate.
Aspectul individual al principiu lui continuității serviciului militar se referă la militari, adică
executorul nemijlocit al serviciului militar, care, în virtutea motivelor biologice, nu poate să
execute o activitate ce ține de îndeplinirea obligațiunilor funcționale. În afară de obligaț iunile
funcționale, militarilor le sunt puse în sarcină obligațiunile generale, care nu țin de limitări în timp
a îndeplinirii obligațiunilor de serviciu. Vom afirma că de la momentul începerii și până la
momentul încheierii serviciul militar, pentru perso ana care îl îndeplinește, are caracter continuu.
Principiul răspunderii juridice a militarilor . Principiul răspunderii privind neîndeplinirea
sau îndeplinirea neadecvată a obligațiunilor de serviciu este principiul general al serviciului de
stat, stipulat în legislația Republicii Moldova. Analiza legislației militare permite de a formula
concluzia că principiul vizat cu referire la activitatea de serviciu militară a fost dezvoltat ulterior

97
și prevede răspundere juridică înaltă, manifestându -se prin două as pecte: pentru delicte similare
militarii poartă răspundere juridică înaltă în comparație cu funcționarii de stat civili și alți
funcționari; militarii poartă răspundere nu doar pentru neîndeplinirea sau pentru îndeplinirea
neadecvată a obligațiunilor funcț ionale, ci și pentru îndatoririle generale și speciale. În Codul penal
al Republicii Moldova este prevăzută răspunderea penală pentru neexecutarea ordinului, opunerea
șefului sau forțarea pentru încălcarea obligațiunilor serviciului militar, aplicarea mijl oacelor
interzise și metodelor de purtare a războiului; comportamentul brutal atât cu prizonierii de război,
cât și cu populația civilă, deportarea populației civile, prădarea patrimoniului național pe teritoriul
ocupat, aplicarea în conflictul militar a m ijloacelor și metodelor interzise prin convențiile
internaționale ratificate de Republica Moldova. [136].
Serviciul militar reprezintă în sine un grup de norme de drept obiective formate separat, care
reglementează detaliat relațiile de serviciu militare, elementele de organizare și de conducere, fiind
caracterizate prin independență, stabilitate și autonomie relativă de funcționalitate.
Tradițional, în literatura de drept care abordează normele de reglementare a aspectelor ce țin
de problematica serviciulu i militar, este elucidată în diferită măsură legislația militară și izvoarele
dreptului militar. Legislația cu privire la serviciul militar, în virtutea volumului și importanței,
poate fi considerată o subramură a legislației administrative. Astfel, legisl ația Republicii Moldova
privind apărarea și securitatea națională, inclusiv organizarea serviciului militar, conține mai mult
de 150 de acte normative și mai mult de 100 de izvoare privind serviciul militar. Legislația militară
a fost elaborată în baza Con cepției reformei militare [127] și asigură interesele de securitate,
reprezentând fundamentul asigurării securității militare a statului și călăuză în domeniu atât pentru
structurile statului cu atribuții în domeniu, cât și pentru militari. Din acest punct de vedere,
considerăm absolut necesar ca Ministerul Apărării să asigure editarea unui volum de carte ale
actelor normative ce se referă la legislația militară. Spre deosebire de legislația ce reglementează
serviciul public, care în cazuri limită poate fi aplicată subsidiar față de reglementarea relațiilor de
serviciu militare, cum ar fi, principiile generale ale serviciului public, legislația privind serviciul
militar se aplică doar pentru reglementarea relațiilor identice care sunt create în timpul servi ciului
militar, fiind, prin urmare, intern coordonată, separată și aplicată față de unele relații strict limitate.
După cum a fost anterior menționat, prin stabilirea relațiilor de serviciu militare, scopul
principal al fiecărui stat rezidă în asigurarea coeziunii sociale și definirea atribuțiilor autorităților
în organizarea și conducerea serviciului militar, urmărindu -se realizarea prerogativelor instituției
date pentru atingerea obiectivelor trasate, statul îndeplinind anumite funcții, inclusiv de prote cție,
care este asigurată de organismul militar. Serviciul militar se află în tr-o relație indispensabilă cu
organismul militar al statului, în care este organizat, fiind , în ordinea elucidată de idei, subiect al
relațiilor de serviciu militare.

98
Așadar, notăm că serviciul militar este o activitate destinată pentru a asigura funcționarea,
perfecționarea și conducerea organismului militar în timp de pace și război. În procesul abordării
organismului militar al statului , un rol metodologic principial revine tratării substanțiale în cadrul
cunoașterii sociale; aceasta presupune analiza condițiilor și factorilor sociali care, interacționând,
fac posibilă constituirea organismului militar al statului ca sistem autonom, capabil să realizeze
acțiuni militare. Un a spect vizează a partenența organică la stat: organismul militar a apărut și s -a
dezvoltat ca parte integrantă a statului, ca instrument al realizării politicii interne și celei externe.
Înțelegerea și explicarea esenței unui organism militar poate fi atinsă prin raportarea la natura
socială a statulu i care a creat acest organism. Modificarea caracterului politico -juridic al statului,
a ordinii social -statale implică, inevitabil, modificări corespunzătoare ale organismului militar. Alt
aspect al organismului militar al statului este caracterul organiza t și dotarea cu armament . În
calitate de institut al statului, organismul militar întrunește particularitățile caracteristice oricărei
structuri statale, însă dotarea cu armament și posibilitatea de a exercita acțiuni militare îl
diferențiază în mod princi pial de alte componente, oferindu -i statut special în cadrul sistemului
politic. Datorită forței militare concentrate în cadrul organismului militar, acesta reprezintă cel mai
puternic instrument de exercitare a puterii politice. Al treilea aspect care dif erențiază organismul
militar de alte structuri ale statului, inclusiv de structurile de forță care dispun de armament, cum
ar fi, poliția, trupele de protecție civilă este capacitatea de a desfășura operații militare și soluționa
autonom anumite sarcini strategice . Războiul reprezintă un fenomen social specific, necesită
mobilizarea tuturor forțelor și mijloacelor în scopul obținerii victoriei, în anumite situații punând
în pericol existența statului. Din aceste considerente, organismul militar ca subiect a l războiului
are o poziție exclusivă și necesită susținere permanentă [137].
Abordând organismul militar, particularitățile și caracteristicile sale specifice, trebuie să
menționăm, subscriind la supozițiile practic general acceptate sau, cel puțin de mare a majoritate a
cercetătorilor și experților în domeniu, că , de fapt, nu există organism militar al statului în general.
Există organismul militar al unui stat concret, cu un sistem social -politic care urmărește anumite
scopuri, o anumită putere militară, a numite forme și metode de organizare a operațiilor militare, o
doctrină militară care se dezvoltă într -o direcție bine determinată, o anumită formă de organizare
a serviciului militar. Organismele militare ale statelor se deosebesc în conformitate cu tipul de
regim politic, nivelul asigurării tehnice, formele de organizare . Dacă sunt supuse analize i în
interconexiune cu diferite blocuri politico -militare, de exemplu cu NATO, în cadrul lor identificăm
aspecte comune. Organismele militare ale statelor pot fi clasificate în funcție de caracterul puterii
politice (regimuri totalitare, regimuri autoritare, regimuri democratice) și forma de organizare a
statelor (unitară, federativă, confederativă). Părțile componente ale organismului militar sunt unite
prin structură, prin relații interne create de sistem. Particularitatea esențială a structurii ține de

99
caracterul multidimensional al interconexiunilor și interdependențelor care oferă suportul necesar
pentru perceperea org anismului militar ca un sistem constituit din subsisteme relativ autonome:
subsistemul de asigurare a organismului militar, menit să creeze condițiile economice, științifice,
social -politice, moral -spirituale necesare soluționării cerințelor protecției mil itare; subsistemul de
conducere realizează conducerea și dirijarea politico -militară a întregului organism militar și
elementelor sale esențiale; subsistemul de realizare a scopurilor, care soluționează nemijlocit
problemele politice, economice sau de altă natură prin metode militare. În acest sens, în cadrul
organismului militar pot fi evidențiate două aspecte interdependente: aspectul spiritual (ideologia
politico -militară, teoriile politico -militare, cunoștințele militare, ideile militare), dar și aspect ul
practic (relațiile politico -militare, funcționalitatea elementelor organismului militar, organizarea
serviciului militar, instrumente materiale necesare pentru a putea exercita operațiilor militare).
Aspectul spiritual și aspectul practic al organismulu i militar se află într -o unitate indisolubilă,
reprezentând două părți ale întregului. Totodată, în plan generic, aspectul spiritual al organismului
militar și, mai ales, componenta lui politico -militară contribuie, în mai multe cazuri, la formarea
relații lor de serviciu militare reale în sistemul militar al statului, având un rol dominant în procesul
de funcționare și dezvoltare a organismului militar.
Cel mai important obiectiv al abordării substanțiale constă în determinarea sursei unice și a
bazei privi nd organizarea internă a sistemului, realizarea unei clasificări științifice stricte a tuturor
formelor de organizare din cadrul așa -numitei calități substanțiale. Deoarece viața socială
reprezintă un proces continuu de activitate în comun a oamenilor, tot ce există în societate nu se
dovedește a fi altceva decât o manifestare a activității omului, sursa unică și baza organizării
interne a sistemului militar al statului fiind serviciul militar abordat ca o activitate a oamenilor în
direcția pregătirii și re alizării de operațiuni militare. Abordarea sistemică, în această înlănțuire de
idei, oferă posibilitate de a stabili caracterul, conținutul activității subiecților organismului militar,
această activitate fiind destinată pregătirii și realizării de operați uni militare; a analiza activității
lor politico -militare ca bază socioculturală a mecanismului politic de realizare a obiectivelor unui
stat. Activitatea militară se manifestă și se dezvoltă sub două forme: activitatea politico -militară
și, propriu -zis, a ctivitatea tehnico -militară. Fiecare din aceste forme presupune existența celeilalte,
fiind legate organic [13, p.43]. O formă distinsă a politicii de apărare a statului a devenit diplomația
militară, ancorată pe probleme ce țineau de menținerea păcii, ani hilarea conflictelor armate,
promovarea imaginii statului și, mai ales, realizarea într -un mod diplomatic a dimensiunilor puterii
militare a statului dat, lucru extrem de important în exercitarea echilibrului de putere. Instituția
responsabilă de înfăptuir ea politicii de apărare, prin aplic area mecanismelor diplomației militare
este Ministerul Apărării al Republicii Moldova [138, p. 9]. Considerăm că pe această coordonată
există mai multe rezerve de valorificat.

100
Așadar, generalizând cele expuse, afirmăm că organismul militar al statului poate fi perceput
ca o totalitate a instituțiilor militare în care este asigurată instituționalizarea serviciului militar și
care prin activități militare, asigură desfășurarea luptelor armate/pregătirea nemijlocită pentru
lupta armată a membrilor societății.
Structura organismului militar contemporan are următoarele componente: politică – include
autoritățile publice supreme (Președintele, Parlamentul, Guvernul și Consiliul Suprem de
Securitate), strategică – înregimentează alte autorități publice abilitate în domeniul securității și
apărării (Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, Armata Națională, Marele Stat Major
al Armatei Naționale, Statul Major General al Forțelor Armate) și operativ – strategică (Servici ul
de Informații și Securitate, Serviciul de Protecție și Pază de Stat, Poliția de Frontieră, Trupele de
Carabinieri, Serviciul Protecției Civile și Situații Excepționale) [139, p. 286 -294].
Forțele Armate (Armata Națională, Trupele de Carabinieri) sunt e lementul structural de bază
al organismului militar. Capacitatea de a soluționa sarcinile militare depinde de mai mulți factori,
precum: nivelul de dezvoltare a științei militare, nivelul de înzestrare tehnico -materială a armatei,
potențialul armamentului din dotare și a tehnicii militare, organizarea serviciului militar, pregătirea
profesională a personalului, starea lui morală. Organismul militar este o componentă a sistemului
politic, fiind un mijloc de realizare a obiectivelor sale. Funcțiile organismul ui militar se realizează
prin implementarea direcțiilor principale de activitate, determinate de stat prin intermediul cărora
se exprimă sensul social -politic al elementelor de bază: descoperirea în timp util a pregătirilor
pentru agresiune sau a situațiil or periculoase și prevenirea la timp a conducerii supreme a statului
despre acest fapt; formarea și menținerea în stare de pregătire a forțelor și a mijloacelor care
asigură securitatea națională; aducerea de prejudicii adversarului, crearea unor condiții pentru
stoparea operațiunilor militare în fazele inițiale de declanșarea lor; participarea la operațiuni
internaționale de menținere a păcii sub egida și autorizate de Consiliul de Securitate al Organizației
Națiunilor Unite, altor structuri de securitate colectivă abilitate cu dreptul de a desfășura operațiuni
de acest gen; lupta cu criminalitatea și crima organizată, crearea condițiilor propice pentru
dezvoltare economică și politică stabilă a țării, asigurarea securității militare, menținerea ordinii
publice și legalității. Legitățile de funcționare și dezvoltare a organismului militar se disting prin
trăsături comune tuturor proceselor social -politice, cât și prin particularități specifice. Trăsăturile
comune decurg din esența organismului militar, adică din capacitățile și gradul de pregătire pentru
acțiuni militare care după conținutul lor sunt o consecință a politicii manifestată sub o altă formă,
una violentă.
Tendința generală de dezvoltare a organismului militar al Republicii Moldova rezidă în
trece rea de la fostul sistem totalitar -administrativ de organizare militară la organizarea militară
proprie statului de drept, statului democratic. Această tendință transformațională este determinată

101
de caracterul democratic al reformelor economice și politice, de aspirațiile de a se integra în noul
sistem mondial al valorilor democratice, de năzuința către o dezvoltare civilizată, inclusiv prin
promovarea propriei politici în domeniul securității și apărării. Răspunderea pentru promovarea și
implementarea propr iei politici în domeniul securității statului s -a exprimat în premieră prin
Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.162 din 20 august 1991, când a fost creat Consiliul
Suprem de Securitate, revenindu -i examinarea și soluționarea celor mai dificile pro bleme ce țineau
de asigurarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova în condițiile unui război
informațional, politico -diplomatic, dar și a unei blocade economice, inclusiv a sistării alimentării
cu gaze. Acțiunile la care a fost su pusă Republica Moldova în anii 1991 -1992, se conturează în
noțiunea de război „hibrid” (repetându -se ulterior scenariul desfășurarea acțiunilor în Crimeea și
estul Ucrainei). Totodată, membrii Consiliului Suprem au trebuit în mod simultan să învețe lecțiile
importante în sfera securită ții statului, una din acestea fiind planificarea, coordonarea și acțiunile
comune ale instituțiilor de forță [140, p.18]. Subliniem că particularitățile de funcționalitate a
organismului militar al Republicii Moldova sunt determinate de scopurile transform ărilor politico –
sociale, acestea se dovedesc a fi condiții de bază ale realizării intereselor de securitate națională.
Printre acestea vom distinge: lipsa unei baze juridice suficiente pentru funcționarea corectă a
organismului militar; tergiversarea refor mei militare și reorganizării sistemului militar în contextul
noilor transformări geopolitice din regiune și condițiilor social -economice de dezvoltare. Aceste
condiții specifice au exercitat și exercită o influență considerabilă asupra procesului de const ituire,
funcționalitate și dezvoltare a organismului militar al statului și, respectiv, al serviciului militar.
Vom invoca, în contextul reliefat de supoziții, relațiile complexe dintre organismul militar
și politică, relații ce se disting, de asemenea, pr in multiaspectualitate și specificitate. În raporturile
dintre politică și puterea militară a statului rolul determinant revine politicii. Această situație se
manifestă, în primul rând, prin faptul că în etapa contemporană, securitatea militară națională e ste
influențată într -o măsură mai mare nu de politica de pe poziții de putere, ci de puterea politicii; în
al doilea rând, abordate din perspectiva unității contrariilor, politica și puterea militară sunt în
raport de scop și de mijloc de atingere a scopul ui și cu toată importanța mijloacelor de agresiune
militară, acestea, în ultimă instanță, sunt determinate de obiectivele politice pe care le slujesc; în
fine, în al treilea rând, în țările cu sisteme politice democratice utilizarea puterii militare este s trict
limitată de anumite mecanisme de drept și proceduri democratice [141, p.18]. Sursa internă de
dezvoltare a organismului militar al statului este contradicția dintre interacțiunea politicii militare
și puterea militară. Însă politica determină caracte rul și modalitatea de aplicare a puterii militare,
a întregului organism militar al statului, iar puterea militară a unui stat este determinată de mai
mulți factori : capacitățile militare terestre, aeriene și maritime; numărul de militari; resursele
dispon ibile; situația financiară și poziția geografică. În acest context vom menționa că serviciul

102
militar, aflându -se la originea puterii militare, anume prin numărul de militari, își are expresie în
dimensiunea exprimării interesului național. În opinia noastr ă, interesul național este un fenomen
complex care trebuie să fie tratat ca instrument al politicii interne și al politicii externe, necesitate
conștientizată a națiunii în autopăstrare și dezvoltare, în sporirea resurselor naționale și asigurarea
securită ții, abordate ca cele mai esențiale necesități ale statului ce țin de suveranitate, independență
și integritate teritorială, prosperare economică, realizarea drepturilor și libertăților omului [142,
p.23].
C. Manolache și Gh. Rusnac susțin că securitatea m ilitară constituie criteriul de exercitare a
politicii militare și caracterizează situația în realizarea intereselor naționale ale statului în domeniul
militar și garanția apărării în fața pericolelor miliare și agresiunii externe. Asigurarea securității
militare a Republicii Moldova este imposibilă fără consolidarea stabilității globale și regionale,
precum și fără menținerea capacității de apărare la un nivel care să asigure neadmiterea declanșării
de conflicte militare și riposta la orice forme de agresi une externă [143].
În această ordine de idei, insistăm asupra faptului că interesul național este unul determinant
în formarea și promovarea politicii interne și a politicii externe a statului, care în acest context se
prezintă ca un instrument al interesu lui național. În accepția lui V. Juc, interesele naționale trasează
obiectivele fundamentale de dezvoltare a societății și statului, solicitând mobilizarea și canalizarea
eforturilor pentru realizarea lor, determină direct opțiunile strategice atât de poli tică internă, cât și
de politică externă, aflându -se în strânsă interconexiune. Reintegrarea țării și integrarea europeană
alcătuiesc două din cele mai importante probleme fundamentale ale politicii interne ale Republicii
Moldova, dar care prin complexitat ea lor solicită o prezență externă masivă și au devenit priorități
strategice de politică externă [144, p. 203].
În literatura de specialitate, conceptul de interes național frecvent este abordat în conexiune
cu politica externă a statului, considerându -se că statele își materializează interesele naționale prin
politica externă. Spectrul instrumentelor implicate în realizarea politicii externe de către stat poate
fi destul de larg. La o extremă a acestui spectru se află forța, direcționată spre asigurarea i ntereselor
statului, inclusiv metode le de violență, adică prin utilizarea forței armate, iar la cealaltă se află
diplomația, înțeleasă ca un complex de instrumente și metode nonviolente, menite să asigure
interesele de stat. Supunând analizei mijloacele pr in care se exercită politica externă în vederea
realizării anumitor scopuri, V. Borș definește următoarele: mijloace politice, economice, militare
și informaționale. Mijloacelor militare ale politicii externe cercetătorul le atribuie forța militară a
statu lui: armata, cantitatea și calitatea armamentului, starea morală a efectivului militar, existența
bazelor militare și a armelor nucleare. Mijloacele militare pot influența atât direct, cât și indirect
relațiile cu alte state. Mijloacele de influență direct ă sunt: războiul, intervenția, blocada. În setul
mijloacelor indirecte se includ, potrivit opini ei cercetătorului, cursa înarmărilor care înglobează

103
producerea și experimentarea unor tipuri de arme noi, exerciții și manevre militare, elaborarea
metodelor e fective de aplicare a forței [145, p.58 -59].
În această ordine de idei, serviciul militar este privit ca parte a puterii militare a statului, prin
intermediul căruia cetățenii pot să contribuie la realizarea interesului național, să -și îndeplinească
datori a de apărare a Patriei în formele prevăzute de lege. Astfel, în Legea cu privire la pregătirea
cetățenilor pentru apărarea Patriei această contribuție este prevăzută prin pregătirea benevolă
pentru serviciului militar, încadrarea/îndeplinirea serviciului m ilitar pe contract, înmatricularea
cetățenilor în instituțiile de învățământ militar. Vom reitera în contextul dat că Legea fundamentală
se află la originea serviciului militar prin contract și a instituțiilor de stat de conducere, dreptul de
încadrare în serviciul militar de acest tip reprezintă una dintre formele de realizare a drepturilor
cetățenilor Republicii Moldova la muncă, garantată în articolul 43: „orice persoană are dreptul la
muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăc ătoare de muncă …”.
În acest sens, este absolut necesar de a analiza corelarea serviciului militar obligatoriu cu
dreptul constituțional la muncă și cu interzicerea muncii forțate, deoarece Constituția Republicii
Moldova interzice munca forțată (articolu l 44 (1), prevedere care corespunde normelor dreptului
internațional. Astfel, articolul 2 al Convenției Organizației Mondiale a Muncii nr. 29 cu privire la
munca constrânsă și obligatorie (Geneva, 28 iunie 1930), articolul 4 al Convenției cu privire la
protecția dreptului omului și libertăților fundamentale (Roma, 4 noiembrie 1950), articolul 1 din
Convenția Organizației Mondiale a Muncii nr. 105 privind eliminarea muncii forțate (Geneva, 25
iunie 1957) conțin interdicția atragerii la muncă forțată și obli gatorie. Prin urmare, aspectul privind
corelația serviciului militar obligatoriu cu dreptul constituțional garantat la muncă și interzicere a
muncii forțate este pertinent și trebuie explicat. Militarii își exercită dreptul la muncă recunoscut
de actele in ternaționale și de Constituție prin intermediul serviciului militar atât în mod obligatoriu,
cât și în mod benevol în bază de contract. Într -adevăr, orice activitate de serviciu reprezintă o
variantă a activității de muncă, iar serviciul militar, potrivit esenței sale sociale, este una dintre
variantele sale. Declarând și acordând dreptul fiecărui la alegerea liberă a genului de activitate și
a profesiei, Legea supremă a Republicii Moldova prevede, totodată, posibilitatea restrângerii
drepturilor și libertă ților în măsura în care este necesar de a proteja ordinea constituțională, asigura
capacitățile de apărare și securitatea națională. Prin urmare, reieșind din indispensabilitatea
valorificării interesului național, asigurării capacității de apărare și secu rității naționale, legislația
națională restrânge unele categorii de cetățeni ai Republicii Moldova în drepturi constituționale de
alegere a genului de activitate. În cazul dat este vorba nu atât despre privarea cetățenilor de drepturi
la muncă, cât despre obligarea lor de a îndeplini o obligațiune prevăzută de legislație – serviciul
militar în termen. Astfel se asigură atât realizarea de către toți cetățenii a dreptului constituțional
la muncă, cât și îndeplinirea de către ei a obligațiunii constituționale și datoriei privind apărarea

104
Patriei sub forma îndeplinirii serviciului militar în moduri diferite: în timpul înrolării în termen
sau benevol, prin contract.
Consecințele juridice privind astfel de alegere liberă, nu pot fi privite ca fiind încălcare a
garanțiilor prevăzute de Constituția Republicii Moldova. Înrolarea în serviciul militar în termen,
care, potrivit legislației naționale, reprezintă un tip al obligativității militare, nu presupun lipsirea
cetățenilor de dreptul la muncă, însă le limitează pe ntru o perioadă anumită prevăzută de lege a
dreptului constituțional la dispunerea liberă a capacităților sale în muncă și alegerea domeniului
de activitate. În același timp, este indispensabilă implementarea bunelor practici ale armatelor
europene (Estoni a, Finlanda), prin care cetățenii înrolați în serviciul militar obligatoriu dispun de
dreptul de alegere a specialității militare, genului de arme și chiar a unității militare în care doresc
să-și îndeplinească datoria constituțională. Această practică sp orește motivația serviciului militar.
Am notat anterior că datoria și obligațiunea privind apărarea Patriei, exercitate în diferite
forme, inclusiv prin serviciul militar, sunt prevăzute de Constituție: bazele reglementării juridice
în sectorul apărării și securității, fundament ele ce țin de îndeplinirea de către cetățeni a serviciului
militar și limitarea drepturilor și libertăților acestora ca om și ca cetățean. Prin urmare, legislația
privind serviciul militar este de proveniență constituțională, prevăzâ nd principiile fundamentale
ale serviciului militar al cetățenilor, evidențiindu -se din totalitatea relațiilor care reglementează
conducerea serviciului militar, deoarece conținutul este determinat prin Constituție. Vom sublinia
că edificarea mecanismului juridico -organizatoric de conducere este important în serviciul militar,
datorându -se faptului că în cadrul structurilor militare se întrebuințează armele din dotare și
necesită o interpretare clară a tuturor acțiunilor care urmează a fi clare și foarte bi ne gândite. Din
aceste considerente, unele aspecte cu referință la reglement area mecanismului juridic de conducere
a serviciului militar și de realizare a legislației militare sunt prevăzute în Constituți a Republicii
Moldova, care a introdus principiul sep arării și colaborării puterilor în stat și deci eșalonul superior
al puterii de stat prin care se asigură conducerea politico -juridică a serviciului militar, Parlament,
Președinte, Guvern și autoritatea judecătorească, fiind stabilite principalele atribuți i ale acestor
autorități în sfera apărării naționale și edificării organismelor militare, inclusiv ale serviciului
militar. În ordinea reliefată de idei, atenție deosebită merită a fi acordată la trei aspecte: în primul
rând, regimul politic și determinare a problemelor apărării și serviciului militar; în al doilea rând,
forma de conducere, în conformitate cu care procesul de apărare și serviciul militar sunt atribuite
autorităților speciale, abilitate cu atribuțiile respective; în al treilea rând, determina rea structurii și
a statutului juridic al organelor de stat care sunt responsabile de problemele de apărare națională
și serviciul militar.
Regimul politic reprezintă raportul politic de dominare a societății și exprimă multitudinea
de forme în care își găsește manifest are, reun ind ansamblul relațiilor dintre formele sociale de

105
conștientizare, organizare și promovare a scopurilor trasate . În acest context se disting următoarele
tipuri de regimuri politice: liberale – corespund societăților occidentale, dem ocratic; totalitare – se
caracterizează prin monopolul partidului unic, ideologia de stat unică, monopolul asupra activității
economice, sociale, educaționale și de cultură, totul este judecat conform criteriilor ideologice și
politice; autoritare – sunt specifice noilor națiuni, pe cale de a -și defini structurile politice [146].
În cadrul autoritarismului remarcăm că un aspect îl reprezintă regimul militar -birocratic care
apare, de obicei, în forma dictaturii militare, dar ulterior în dezvoltare politică un rol mai mare îl
joacă persoanele civile profesionale. În această formă în coaliția de guvernământ domină militarii
și birocrații. Principala problemă a acestui regim este frica unei revoluții a maselor de jos, pe care
regimul o rezolvă prin violență și închiderea accesului intelectualilor în sectorul politic. E xemple
de astfel de regimuri sunt conducerea generalului A. Pinochet în Statul Chile (1973 -1990), juntele
militare în Argentina, Brazilia, Peru [147]. Vom preciza că în aceste circumstanțe serviciul militar
devine un instrument al violenței față de propriu l popor.
Regimul politic totalitar, în funcție de ideologia pe care se menține, poate fi de tip fascist,
socialist și național -socialist. Exemple de astfel de regimuri sunt sistemul german, nazist (1933 –
1945); sistemul italian, fascist; (1922 -1945) [148], regimul totalitar comunist în URSS (1917 –
1991) [149]. Specific pentru regimul totalitar este militarismul, acesta reprez entând o politică de
subordonare a activității de stat și a vieți sociale în ansamblu , a intereselor de mărire a potențialului
militar, de pregătire pentru un eventual război, precum și de menținere cu ajutorul forței militare
a relațiilor de dominație atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. Astfel, serviciul militar în
aceste împrejurări, reprezintă instrumentul dominației par tocrației.
Susținem că tipul regimului politic este determinant pentru forma de organizare a serviciului
militar. Astfel, în statele democratice contemporane, serviciul militar este organizat pe principiile
constituționale care respectă valorile supreme al e drepturilor și libertăților omului, caracteristic e
și Republicii Moldova. Constituția Republicii Moldova reafirmă drept valori supreme democrația,
pacea civică, demnitatea omului, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea, statul de drept
și pluralismul politic. Promovarea acestor valori a făcut posibilă declanșarea energiilor creatoare
ale oamenilor implicați în edificarea societăți i libere, democrația constituțională demonstrându -și
viabilitatea [150]. Legea fundamentală reglementând aspectele cu referință la structura de stat,
inclusiv organismul militar, definește atribuțiile forului legislativ suprem în domeniul apărării și
securității naționale și, implicit, al serviciului militar, stabilind că Parlamentul este unica autoritate
care aprobă Doctrina militară, declară mobilizarea parțială sau generală, declară stare de urgență,
de asediu și de război [74], aprobă Strategia securității naționale, Strategia națională de apărare și
Doctrina militară, structura generală și efectivul tuturor compon entelor Forțelor Armate, volumul
alocațiilor bugetare pentru apărare [119]. Examinarea mecanismului organizatorico -instituțional

106
de conducere a serviciului militar este incontestabil legată de analiza detaliată a structur ii Armatei
Naționale, în cadrul căr uia este organizat. Trebuie de precizat că Parlamentul Republicii Moldova,
cu participarea nemijlocită a autorului, a legiferat structura dată prin adoptarea Hotărârii nr. 455
din 18 iunie 1999 cu privire la structura generală și efectivul Armatei Național e și instituțiilor
Ministerului Apărării. Este un document de importanță primordială, prin care se instituționalizează
serviciul militar, determină structura și efectivul militar disponibil pentru asigurarea intereselor de
securitate militară și deschide transparent armata în fața societății și comunității internaționale.
Această deschidere este întreprinsă în corespundere cu principiile de construire a statului de drept,
democratic, spre care Republica Moldova tinde, însă rezultatele nu se dovedesc a fi, c el puțin la
moment, pe măsura așteptărilor.
Vom afirma că pe parcurs Republica Moldova și -a ajustat structura militară în funcție de
sarcinile armatei, dar și de posibilitățile economice. Astfel, inițial a fost aprobat efectivul armatei
de 8500 militari, ulterior a fost micșorat până la 7200 prin Hotărârea Parlamentului nr. 679 din 23
noiembrie 2001, apoi la 6800 prin Hotărârea Parlamentului nr. 347 din 25 iulie 2003 și până la
6500 militari prin Hotărârea Parlamentului nr.100 din 13 aprilie 2007, care est e în vigoare în
prezent. Această reducere a efectivului de militari mai poate fi un exemplu relevant al politicii
pacifiste a Republicii Moldova și cu siguranță reprezintă un contraargument forte împotriva unor
declarații ale liderilor de la Tiraspol despr e intențiile militariste ale Republicii Moldova. Totuși,
constatăm că în actuala conjunctură de securitate regională și internațională reducerea numărului
de 6500 de militari în armată va afecta capacitatea de apărare. Totodată, o prioritate a Guvernului
Republicii Moldova și Ministerului Apărării este asigurarea condițiilor necesare pentru suplinirea
funcțiilor vacante, atât pentru militari în termen, cât și prin contract, în statele de personal ale
Armatei Naționale. Această supoziție se bazează pe analiz a numerică a armatelor statelor neutre
europene în proporție procentuală față de numărul de populație, pentru aceste țări coeficientul fiind
următorul: Suedia – 1,7 (armata – 17.600, populația – 9,2 mln.); Austria – 1,5 (armata – 42.500,
populația – 8,3 ml n.); Finlanda – 0,66 (armata – 34.700, populația – 5.244 mln.); Irlanda – 0,21
(armata – 10.000, populația – 4,6 mln.); Republica Moldova – 0,15 (armata – 6.500, populația – 4,3
mln.). Constatăm că Republica Moldova dispune de cea mai mică armată în Europa comparativ cu
numărul populației [151, p. 141, 212, 246]. Considerăm importantă și o analiză a alocațiilor
bugetare a acestor armate în proporție față de Produsul Intern Brut. Astfel, alocațiile sunt în Suedia
– 1,2%, în Austria – 0,9%, în Finlanda – 1,5% , în Irlanda – 0,6%, în Republica Moldova – 0,5%
[152].
Comparația alocațiilor pentru bugetul militar față de Produsul Intern Brut descrie mai mult
atitudinea statului față de domeniul apărării naționale și locul pe care îl ocupă securitatea militară
în pr ioritățile conducerii politice a statului. Însă alocațiile nu caracterizează ca volum starea

107
finanțării domeniului apărării. Vom preciza că la același procent din Produsul Intern Brut bugetul
militar al Irlandei este de 1,354 miliarde dolari, pe când al Re publicii Moldova este de 19 milioane
dolari, aproximativ de șaptezeci de ori mai mic decât bugetul militar al Irlandei.
Din analiza comparativă a bugetelor militare alocate vom concluziona că bugetul militar al
Republicii Moldova este cel mai mic față de t oate țările neutre enumerate. Mult mai expresiv este
nivelul finanțării armatei folosind comparația cheltuielilor în acest scop pe cap de locuitor al țării
respective. Spre exemplu, Republica Moldova a alocat 6,5 dolari pe cap de locuitor pentru militari
în 2015, pe când alte țări neutre, din regiune sau comparative după populație, au alocat în dolari:
Estonia – 347; Letonia – 141; Lituania – 162; România – 125; Ucraina – 84,8; Austria – 297; Elveția
– 579; Finlanda – 544; Irlanda – 214; Suedia – 544.
Subli niem că în lipsa unei clarități a politicii față de securitatea națională, prin adoptarea și
aprobarea documentelor conceptuale ale securității și de reformă a Armatei Naționale, majorarea
bugetului militar este dificilă. Considerăm rațional ca Ministerul Apărării să finalizeze procesele
de planificare a reformei sistemului de apărare națională, iar Guvernul să asigure majorarea
graduală a alocațiilor pentru armată până la media regională [153]. Este indispensabil ca aceste noi
investiții să fie, cu predil ecție, efectuate pentru a asigura o nouă imagine a serviciului militar prin
perfecționarea organizatorică și îmbunătățirea protecției sociale a militarilor.
Este necesar de a insista pe supoziția că armata trebuie să fie capabilă să exercite misiunile
puse și să fie susținută financiar de capacitățile economice ale statului. Determinarea balanței între
aceste două criterii este răspunsul la noua paradigmă „Apărare inteligentă”, lansată la summitul
Organizației Atlanticului de Nord de la Chicago din 2012, ia r Ministerul Apărării urma să
identifice relația între misiunile armatei și structura ei, completarea cu efectiv contract/în termen,
dotarea, stabilirea standardelor operaționale, de pregătire și acțiune. Subliniem că niciun stat nu -și
permite pe timp de p ace să mențină o armată conform structurii, numeric completată cu efectiv și
dotată cu tehnică care trebuie să corespundă pericolului militar maxim – războiul. Capacitățile
armatei sunt eșalonate în funcție de ascendența pericolului și sarcinile care se af lă în fața ei pentru
a răspunde corespunzător, acestui deziderat îi răspunde sistemul de mobilizare al armatei.
Ministerul Apărării trebuie să dezvolte sistemul de mobilizare al armatei ca să devină unul eficient
și capabil să -și sporească capacitatea adec vat pericolelor de securitate militare, o atenție în
dezvoltarea acestui sistem urmând să fie acordată rezervei active în bază de contract.
Serviciul militar reprezintă sursa pregătirii rezervei militare, aceste două sintagme (serviciul
militar și rezerva militară) aflându -se în interacțiune și interdependență, iar realizarea se efectuează
prin intermediul centrelor militare și autorităților locale. Vom pune în lumină o lecție din
activitatea de edificare a serviciului militar: în primăvara -vara anului 199 2, în timpul conflictului
armat de pe Nistru, centrele militare în cooperare cu autoritățile locale au chemat sub arme

108
aproximativ 15.000 de militari rezerviști, având rolul său în asigurarea independenței și in tegrității
Republicii Moldova. Un spectru mai larg de atribuții în domeniul militar și, implicit, de conducere
a serviciului militar revine Președintelui Republicii Moldova, care prin Legea nr. 966 din 17 martie
1992 cu privire la Forțele Armate în premieră a abilitat șeful statului cu prerogative de Comandant
Suprem al Forțelor Armate. În această calitate, împuternicirile Președintelui Republicii Moldova
au fost fixate în Legea cu privire la apărarea națională. Referindu -ne la puterea executivă, notăm
că Legea fundamentală stabilește principalele atr ibuții ale Guvernului pentru toate domeniile de
activitate, în sfera securității și apărării naționale inclusiv, și a edificării organismului militar. În
cadrul activității sale Guvernul adoptă hotărâri, ordonanțe și dispoziții, care sunt obligatorii pe
întreg teritoriul țării. Puterea executivă, exercitată de către instituțiile militare ale Forțelor Armate,
funcționează atât pe baza principiilor generale, cât și cele specifice, cele mai evidente fiind putere
centralizată, conducere unică și disciplină irep roșabilă. Ministerul Apărării este autoritatea publică
centrală de specialitate care organizează, coordonează și conduce activitățile în domeniul apărării
naționale, inclusiv ce ține de serviciul militar, fiind responsabil de construcția și de dezvoltarea
Armatei Naționale și de pregătirea ei pentru executarea misiunilor de apărare a țării.
Structura principală de conducere operativă a Armatei Naționale și implicit, de organizare a
serviciului militar este Marele Stat Major al Armatei Naționale: elaborează și înaintează propuneri
cu privi re la pregătirea pentru apărare, înaintează propuneri privind doctrina militară, structura,
numărul și obiectivele care stau în fața Armatei Naționale și a Forțelor Armate, privind înzestrarea
cu tehnică și armament, pregăti rea cadrelor militare , trasarea planului de mobilizare, organizarea
activităților de mențin erea capacităților de luptă a unităților, elaborarea directivelor strategice și
operative de planificare și de construire a Armatei Naționale.
Aderarea Republicii Mo ldova la Programul Parteneriat pentru Pace (16 martie 1994 ), urmată
de semnarea și reactualizarea Planului Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova
– NATO, a oferit posibilitate reală de a -și consolida securitatea națională și capacități le de apărare
și aplica experienț a construcției militare a țărilor aliate și partenere în scopul modernizării Forțelor
Armate, organizării serviciului militar , pregătirii cadrelor militare , instruirii lingvistice a ofițerilor
Armatei Naționale, fiind asigurat accesul la informații, date statistic e, surse de asistență tehnică și
financiară. Un aspect aparte constituie dezvoltarea capacităților naționale de participare la misiuni
și operațiuni de menținere a păcii. O deosebită atenție se acordă în cadrul PpP și IPAP controlului
democratic civil al Forțelor Armate, obiectivele dezvoltării și consolidării pot fi atinse numai prin
implementarea mai multor acțiuni concrete practic în toate domeniile. Astfel, pe calea aprofundării
relațiilor cu Alianța Nord -Atlantică, Republica Moldova tinde să asigure ca Forțele Armate să
servească și să protejeze dezvoltarea democrată a statului. Asumarea angajamentului în edificarea
capacităților viabile pentru asigurarea securității și apărării naționale este posibilă prin exercitarea

109
controlului democratic comprehensiv asupra Forțelor Armate. Acțiunile speciale care urmează a
fi întreprinse, în acest context de idei, țin de consolidarea rolului persoanelor civile participante la
procesul de adoptarea deciziilor în cadrul se ctorului securității și apărării naționale, implementarea
standardelor euroatlantice în reformarea Forțelor Armate și promovarea accesului mass -media și
a opiniei publice la informațiile ce țin de apărare și securitate.
În acest sens de idei, Republica Moldova încă nu a revizuit cadrul juridic de reglementare a
repartizării clare a atribuțiilor între autoritățile supreme ale puterii în stat, prin aplicarea experienței
internaționale avansate în acest domeniu. Ministerul A părării urmează să extindă treptat numărul
persoanelor civile angajate la minister și să încurajeze participarea societății civile la examinarea
problemelor de apărare și securitate națională. Din experiența noastră vom afirma că aflarea sau
păstrarea în f uncții care trebuie să fie civile în Ministerul Apărării a personalului militar trezește
ambiguități și concurență nesănătoasă cu militarii din Marele Stat -Major. Numirea în frunte a unei
persoane civile de Ministerul Apărării în anul 1997 a reprezentat ex presie a voinței politice a
conducerii de vârf de a construi un stat în baza normelor democratice, iar serviciul militar a intrat
în sfera controlului civil. Acest factor a schimbat esențial locul și rolul a două instituții importante
în asigurarea securit ății militare: Ministerului Apărării și Marelui Stat -Major al Armatei Naționale,
schimbând nu numai responsabilitățile și atribuțiile, dar și mecanismele de conlucrare cu celelalte
instituții ale statului, inclusiv Parlament, Președinție, Guvern. Ajustarea și adoptarea legislației
care prevede aceste aspecte, asigurând eficiența activității Ministerului Apărării și a Marelui Stat
Major al Armatei Naționale, nu s -a încheiat. Totodată, nu este mai puțin adevărat că relațiile dintre
ministrul Apărării și șeful Marelui Stat -Major al Armatei Naționale s -au dorit a fi edificate mult
timp pe factorul de compatibilitate personală, responsabilitate și profesionalism.
Un element important în eficiența activității Ministerului Apărării și Marelui Stat -Major îl
reprezi ntă delimitarea atribuțiilor politice de atribuțiile militare. În acest scop sub conducerea și
cu aportul autorului a fost elaborat pentru prima dată în Republica Moldova Regulamentul Marelui
Stat-Major al Armatei Naționale, cu evidențierea clară a atribuț iilor și drepturilor Marelui Stat –
Major, dar și obligațiunilor funcționale ale Șefului Marelui Stat -Major [154]. Acesta a fost unul
din primele documente elaborate pentru implementarea obiectivelor Concepției reformei militare.
Este de subliniat că Marele Stat-Major al Armatei Naționale s -a aflat în avangarda proceselor de
reformă și racordarea instituțiilor militare în conformitate cu standardele euroatlantice. În calitate
de exemplu servește trecerea de la structura organizatorică și de state de tip sovie tic la unul bazat
pe structuri de tip occidental „joint” sau „întrunit”, care reprezintă un nivel superior al elementului
organizării, planificării și conducerii serviciului militar.
Mediul de securitate regional și pericolele interne dictează necesitatea urgentării elaborării
cadrului normativ în domeniul supus elucidării, prioritatea revenind Strategiei securității naționale,

110
Strategiei naționale de apărare, Strategiei militare naționale, Planului de construcție și dezvoltare
a Armatei; o mai bună delimi tare a competențelor Ministrului Apărării de cele ale șefului Marelui
Stat-Major. În acest context de propuneri considerăm ca Regulamentul de activitate a Ministerului
Apărării și Regulamentul de activitate a Marelui Stat -Major al Armatei Naționale să fie aprobat
prin Decretul Președintelui Republicii Moldova.
În condițiile actuale de securitate este absolut indispensabil un Mare -Stat Major consolidat
și bine pregătit să -și asume conducerea militară a armatei, să se prezinte ca o structură competentă
de pl anificare și conducere a acțiunilor militare pe lângă Comandantul Suprem al Forțelor Armate;
persoane civile cu pregătire și experiență necesară pentru Ministerul Apărări; o viziune clară
asupra Planului Construcției și Dezvoltării Armatei Naționale. Urm ează să fie excluse numirile
spontane în funcții ale personalului militar, formarea de structuri noi, dar și subordonări ale celor
existente ori modificărilor de state în funcție de voința persoanei care se află la conducere. Armata
trebuie să se adapteze operativ la noile provocări în adresa securității, iar lipsa stabilității statelor
de personal este o provocare mai mare. Un exemplu ar fi entitățile administrativ – militare care nu
au fost permanent în subordinea firească a Marelui Stat -Major, aceste os cilări structurale practic
nu au permis realizarea obiectivelor urmărite în procesul organizării și funcționalității serviciului
militar , alimentând incertitudine lipsa de eficientă în activitate .
Autoritățile administrativ -militare teritoriale sunt princi palii organizatori ai lucrului militar
în teritoriu și veriga principală de legătură între Armata Națională și izvoarele de completare. Ele
reprezintă acea verigă de conducere prin care aparatul militar central exercită relația nemijlocită
cu autoritățile publice teritoriale. În acest context, este necesar de menționat că datorită legăturii
date se produce coordonarea măsurilor de mobilizare și încorporare, un șir de măsuri cu caracter
de masă, se efectuează educația militar -patriotică a tinerei generații. Relațiile dintre autoritățile
publice centrale și autoritățile locale, pe de o parte, și autoritățile Ministerului Apărării, pe de altă
parte, în contextul bunei înțelegeri a rolului, locului și răspunderii în sectorul apărării reprezintă
un element import ant în domeniul conducerii, organizării și asigurării serviciului militar.
Considerăm necesară o instruire specială a persoanelor care activează în aceste instituții, inclusiv
a personalului civil al Ministerului Apărării, în cadrul cursului postuniversita r de perfecționare în
domeniul securității și apărării naționale cu genericul „Probleme actuale ale securității naționale”
(curs de nivel politico -militar). La acest curs trebuie să participe de asemenea funcționarii publici
de conducere, inclusiv cu statu t special și reprezentanți ai societății civile, absolvenții instituțiilor
de învățământ superior civil sau militar ce ocupă sau tind în perspectivă să ocupe funcții publice
de conducere, responsabile de elaborarea politicilor de securitate și apărare ale statului. Totodată,
susținem că având în vedere rolul acestui curs pentru pregătirea funcționarilor publici din diferite
instituții, Regulamentul de organizare a cursului indicat să fie aprobat de Guvern.

111
În concluzie notăm că mecanismul juridico -organizatoric de conducere a serviciului militar
prevede crearea unui sistem complex de conducere a autorităților centrale și locale de administrare
a funcțiilor, procedurii de adoptare și executare a actelor normative, raporturilor pe orizontală și
pe verticală dintre aceste instituții. Totodată, precizăm că sistemul existent nu este perfect și nu
asigură plenar necesitățile de apărare, impunându -se de întreprins măsuri de reformă democratică
și modernizare. Fundamentele politico -juridice ale serv iciului militar sunt determinate de formarea
relațiilor de serviciu militare în procesul cărora se exercită obligațiunile de serviciu, împuternicirile
militarilor și reglementarea competențelor autorităților în care își îndeplinesc serviciul, participă
la realizarea funcțiilor în sectorul apărării și securității naționale. Aspectul juridic este strâns legat
de aspectul organizatoric, exercitându -se conexiunea serviciului militar cu elementele structural –
funcționale ale autorităților administrației publice. Examinarea serviciului militar se află în strînsă
interconexiune și interdependență cu organismul militar al statului, unde este parte, fiind subiect
al relațiilor de serviciu militare prin care se produce instituționalizarea acestui tip de serviciu.

112
2.3. Concluzii la capitolul 2
1. Serviciul militar prezintă în sine un set de norme de drept care reglementează relațiile de
serviciu militare și se caracterizează prin stabilitate și autonomie de funcționalitate. Mecanismul
juridico -organizatoric de conduce re a serviciului militar ține de relațiile de serviciu militare, de
principiile speciale ale serviciului militar și de organismul militar al statului. Serviciul militar este
prin caracter o amplă instituție, cu un rol substanțial în societate, exercitând diferite funcții de
importanță pentru stat. Serviciul militar trebuie abordat ca parte a puterii militare a statului, prin
intermediul căreia cetățenii Republicii Moldova pot să contribuie la realizarea interesului național,
realizând datoria de apărare a P atriei în formele prevăzute de lege.
2. Asigurarea apărării reprezintă una din funcțiile principale ale statului, apărarea Patriei
fiind o datorie constituțională a tuturor autorităților puterii de stat și a cetățenilor: este datoria care
trebuie să conso lideze toate forțele politice și structurile asociative. În Constituție sunt prevăzute
bazele reglementării politico -juridice în sectorul apărării și securității naționale, prevederile care
se referă la îndeplinirea de cetățenii Republicii Moldova a servic iului militar, limitarea drepturilor
și a libertăților acestora ca om și cetățean.
3. Fundamentele conceptuale și politico -juridice ale serviciului militar sunt determinate de
instituționalizarea relațiilor de serviciu militare , în procesul cărora se ati nge îndeplinirea practică
a obligațiunilor de serviciu, împuternicirilor militarilor și reglementarea competențelor structurilor
în care își îndeplinesc serviciul și participă la realizarea funcțiilor în sectorul apărării și securității
naționale.
4. Eșalonul superior, care asigură organizarea și conducerea serviciului militar, este format
din Parlament, Președinte și Guvern, fiind stabilite constituțional principalele atribuții ale acestor
autorități în domeniul asigurării apărării naționale, a edific ării organismelor militare și, respectiv,
gestiun ii serviciului militar. Relațiile dintre administrația publică centrală, administrați a public ă
local ă, pe de o parte, și structurile Ministerului Apărării, pe de alta, prezintă în sine elementul de
importanț ă majoră în sistemul organizării, conducerii și asigurării serviciului militar, serviciul
militar și rezerva militară aflându -se într -o interacțiune și interdependență permanentă.
5. Instituirea și evoluția serviciului militar în Republica Moldova reprezin tă o componentă
a politicii militare, printre obiective figurând perfecționarea cadrului normativ menit să asigur e
pregătirea cetățenilor și a Forțelor Armate pentru apărarea Patriei, creșterea prestigiului serviciului
militar, asigurarea protecției social e a militarilor.
6. Tipul regimului politic este determinat pentru forma de organizare a serviciului militar.
În statele democratice, obiectiv spre care tinde Republica Moldova, serviciul militar este organizat
pe principiile constituționale și valorile su preme ale drepturilor și libertăților omului , asigurarea
controlului democratic civil și participarea reală a civililor, deși mai există numeroase carențe .

113
3. REGLEMENTAREA POLITICO -JURIDICĂ A RELAȚIILOR DE SERVICIU
MILITARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Acest capi tol este consacrat investigațiilor științifice a proceselor de reglementare politico –
juridică a relațiilor de serviciu militare în Republica Moldova, constituirea și evoluția lor. Primul
subcapitol elucidează rolul serviciului militar în societate, aspecte le juridice de apariție și evoluție
a relațiilor de serviciu, iar cel de -al doilea reflectă fundamentele juridice ce se referă la încetarea
relațiilor de serviciu militare și adaptarea militarilor trecuți în rezervă la viața civilă, societatea
fiind furniz orul unic de cadre pentru serviciul militar, dar și beneficiarul după finalizarea perioadei
de serviciu militar.

3.1. Promovarea rolului serviciului militar în societate, instituirea și reglementarea
relațiilor de serviciu militare
Serviciul militar este plasat în beneficiul societății prin intermediul reglementării politico –
juridice a relațiilor de serviciu militare, relația „armată – societate” reprezentând unul dintre factorii
de bază a i securității și stabilității naționale. Serviciul militar și societatea interacționează și se
influențează reciproc: i nstituția militară este o instituție a statului, dar depășește simpla condiție
de instrument al statului datorită funcțiilor pe care le ar e în societate și calității ei de putere militară
a poporului. În acest sens de idei, relația „armată – societate” este una de tip special, cu numeroase
valențe și condiționări, deseori această relație semnificativă pentru configurarea unui sistem
credibil de securitate națională fiind înțeleasă și tratată simplist.
Constituția Republicii Moldova a stabilit că Forțele Armate sunt subordonate în exclusivitate
voinței poporului [74], însă Armata Națională împreună cu serviciul militar nu se limitează doar
la acest cadru, ci reprezintă o instituție socială al cărei rol în societate este deosebit de important.
În acest sens, în articolul „Rolul serviciului militar în societate” am supus analizei relația dintre
armată și societate prin influența reciprocă și fac torul consolidant pentru securitatea națională
[155].
Sociologic, armata reprezintă o formă de organizare socială a cărei membri satisfac serviciul
militar și acționează pe baza relației dintre normele instituționalizate și execuția rolurilor [156].
Deși a rmata este o componentă a societății de care depinde funcțional, un subsistem deschis al
sistemului social, totuși diferă structural de societate. În societate cadrele militare fiind în serviciul
militar, formate în corpuri profesionale puternic individual izate, întrunesc obligațiunea respectării
regulilor „jocului politic” democratic: corpurile militare întrunesc instituțiile de apărare, siguranță
națională și ordine publică, puse în subordinea puterii politice democratice. Accesul militarilor
activi în vi ața politică și activitățile comerciale este coerent reglementat, pentru a preîntâmpina
tentative de deturnare a Forțelor Armate de la responsabilitățile lor principale. Implicarea curentă

114
a armatei în viața politică sau în politic ile de partid este inter zisă în democrațiile moderne [157],
inclusiv în Republica Moldova. Am avut conflicte instituționale cu implicarea factorilor militari
de decizie, dar fără ca Forțele Armate să se implice în discuții politice sau de partid , realitate care
trebuie apreciată la justa valoare, specificăm noi .
Analizând rolul armatei și serviciului militar în sistemul societal , putem desprinde câteva
aspecte. Un aspect important al analizei armatei ca instituție socială în relație directă cu societatea
se referă la relația dintre armat ă și popula ție prin prisma determinărilor socio -demografice. În acest
context de idei, se are în vedere că raportul dintre armată și populație este, de fapt, raportul dintre
„parte” și „întreg”, armata reprezentând partea populației special pre gătită pentru apărarea țării
prin intermediul serviciului militar. Studiile de specialitate [158] au stabilit existența unor factori
care determină organizarea armatei în funcție de contextul social și cel demografic: caracterul
determinant al populației î n raport cu armata: structura demografică a populației și a armatei; rata
natalității; numărul populației active apte să participe la acțiuni de luptă; trăsăturile psihologice ale
populației (hotărâre, fermitate, spirit de sacrificiu); potențialul economic , tehnic și științific al țării;
sistemul de organizare, mobilizare și pregătire militară a populației; atitudinea populației față de
obiectivele războiului.
În acest sens, este cert că armata dispune doar de autonomie relativă, neavând capacitatea de
a subzista și de a acționa, în anumite limite, în afara raporturilor nemijlocite cu populația. În același
timp, trebuie luată în considerare influența activă exercitată de armată asupra populației în forma
socializării, acest proces psihosocial de transmitere – asimilare a atitudinilor, valorilor, concepțiilor
sau modelelor de comportament specifice unui grup sau unei comunități în vederea formulării,
adaptării și integrării sociale a persoanei [159, p. 546 -547]. Acest aspect conține nu numai relația
dintre ar mată și populație, ci și raportul dintre a rmată și cultură: socializarea indivizilor, atât a
celor care sunt implicați direct în funcționarea instituției militare, în sensul că satisfac serviciul
militar, cât și a cetățenilor, condiționează puternic organi zația militară din două puncte de vedere
– mărimea și structura grupului militar prin cei încadrați în serviciul militar și valorile, normele și
atitudinile care definesc mediul militar. Socializarea militară a personalului din cadrul serviciului
militar e ste caracteristică socializării secundare, definită ca ansamblu al proceselor de însușire și
internalizare a normelor și valorilor militare, învățare a comportamentului ostășesc, procese care
pot fi organizate sau spontane, conștiente sau inconștiente [160 , p.61].
Având în vedere aceste aspecte, menționăm următorii factori care influențează socializarea
militarilor, dar și cei care favorizează încadrarea în serviciul militar în armată:
– imaginea armatei în societate: pentru ca armata ca factor instituțion al să dispună de o mai mare
semnificație în procesul de socializare este necesar ca imaginea ei să fie cea reală, să influențeze
formarea persoanei prin aspectele pozitive, nu prin cele care nu îi sunt caracteristice, însă sunt

115
aduse în prim -plan de mass -media. Rolul socializării militare nu este numai de a pregăti oamenii
pentru o profesie, ci și pentru viața socială;
– cunoașterea nivelului de maturizare psihosocială, acesta fiind, totodată, rezultat al procesului de
socializare, în ansamblu, și condiție fundamentală a socializării secundare;
– cunoașterea reală a nivelului de instruire și de dezvoltare a facultăților de gândire al militarilor
din armată, influențând asupra materializării socializării militare în comportamente dezirabile
pentru instituția militară și pentru societatea civilă.
Alte aspecte ale conexiunii a rmată – cultur ă vizează participarea militarilor la îmbogățirea
patrimoniului militar și integrarea valorilor materiale și spirituale ale societății în structura armatei,
care se redimens ionează modificându -și sau diversificându -și funcțiile. Influența culturii asupra
armatei se realizează atât în plan general, adică la nivel de subsistem militar, cât și în plan particular
(creațiile culturale și științifice proprii armatei). Raporturile s tabilite între armată, serviciul militar
și societate, armată și economia națională, armată și politică, sunt reliefate mai puțin, societatea
civilă fiind delimitată prin definiție de această entitate. Propunem o cercetare succintă, care să
faciliteze înțe legerea rolului instituției militare în viața socială prin elucidarea acestor două tipuri
de relații. Raporturile de natur ă economic ă, stabilite între armat ă și societate, sunt mediate politic,
în sensul stabilirii proporțiilor și finalităților privind rolul și funcțiile interne și externe ale armatei;
condițiile și misiunile în care va fi folosită violența organizată și, respectiv, în care vor fi folosite
forțe armate; dota rea tehnică a armatei; principiile, normele și regulile de folosire a potențialului
economic național în vederea pregătirii acțiunilor de apărare. Astfel, economia națională se
definește ca un cadru obiectiv material dintre armată și societate.
Cât despre relația dintre armat ă și politic ă, aceasta se desfășoară în ambele sensuri: clasa
politică deține monopol asupra anumitor decizii privind instituția militară, în timp ce armata
influențează direct sau mediat asupra clasei politice. Domeniile în care clasa politică adoptă decizii
referitoare la activitatea armatei includ: organizarea, structura, rolul și funcțiile; principiile și
normele instituite de stat cu privire la apărare și serviciul militar prin legi juridice și regulamente
militare, pe baza cărora este organizată și se desfășoară activitatea de pregătire a militarilor;
relațiile între armată și alte instituții, atât guvernamentale, cât și neguvernamentale. Alt aspect al
binomului ce vizează influența armatei și a serviciului militar asupra clasei p olitice se referă la
modul de folosire a resurselor financiare, economice, tehnice, științifice și umane ale statului;
elaborare și realizare a politicii de securitate și apărare; modalitățile de acțiune în urgențe civile și
militare. În general, armata fu rnizează clasei politice consiliere și argumente militare pentru
elaborarea unei politici de securitate și apărare coerentă și eficientă, bază și structuri de susținere
militară a interesului național. Armata este o instituție socială subordonată statului, raporturile de
interdependență dintre aceste două entități nefiind numai necesare, ci și esențiale.

116
Se consideră că în decursul războaielor de pe continentul european care au început la sfârșitul
secolului al XVIII -lea, statele -națiuni europene au întrepr ins acțiuni pentru altoirea unui sentiment
civic în rândul propriilor cetățeni, printr -o serie de instituții -instrumente, cele mai importante fiind
Școala, Biserica și Armata [161]. În această ordine de aserțiuni, menționăm că în literatura de
specialitate importanța instituției serviciului militar obligatoriu în cadrul societății reprezintă un
subiect care beneficiază de anumită atenție, abordată prin prisma identificării rolului armatei în
societate. Acest fapt se datorează istoriografiei militare, care t ratează în mod specific influența
instituțiilor militare asupra societății, fiind interesată preponderent de două aspecte ce vizează
influența instituției armatei asupra identității colective. Un prim aspect vizează componentele
sistemului educațional dezv oltat în cadrul armatei ca element civic -național, în acest sens în
pregătirea cadrelor s -a urmărit crearea unui sistem de învățământ militar cât mai diversificat și
competent. Al doilea aspect ține de organizarea instrucției trupei de recruți. Astfel, S. Hariton în
lucrarea cu privire la i nfluența serviciului militar obligatoriu asupra societății românești din
Vechiul Regat , consideră că anume al doilea aspect a fost important în analiza modalităților de
educare în spirit civic a țăranilor, care constituia u marea majoritate a trupei din perioada respectivă
[162, p.168]. Pentru recruți, pe lângă exercițiile fizice propriu -zise la care erau supuși, au fost
organizate școli de alfabetizare, așa -numitele „școli de gradul I”, pornind de la numărul mare de
neștiu tori de carte [163, p. 38 -39], acesta fiind un exemplu prin care țăranii erau convinși să facă
stagiul de pregătire necesar și să nu dezerteze [164, p.438].
În același timp, S. Hariton consideră că în abordarea acestor aspecte ale educației militare
trebu ie să ținem seama că „națiunea” este un concept abstract și pentru a -i conferi palpabilitate, a
fost dezvoltat un set de simboluri și tradiții instituite și strâns legate între ele. Simbolurile includ
drapelul, imnul, stema și moneda, dar mai ales eroii și monumentele închinate lor și/sau Patriei.
Tradițiile instituite, în accepția lui E. J. Hobsbawm și T. Ranger, țin de ceremonialul de celebrare
a simboluri lor și au menirea de a educa, prin repetare, valori morale și norme de comportament
raportate întotde auna la trecut [165, p.1 -14]. Un discurs în care pot fi identificate cu ușurință mai
multe simboluri naționale, având rolul de a institui o tradiție, a fost rostit de domnitorul Alexandru –
Ioan Cuza la 1/13 septembrie 1862, când unităților unificate ale Arm atei române li s -au distribuit
steaguri noi cu inscripția „Honor et patria” în culorile roșu, galben și albastru. Subliniem că în
acest caz este importantă realizarea asocierii ideii de Patrie cu o formă materială, dat fiind că
drapelul, pentru ca doar sim pla vedere, să trezească sentimentul civic – ideea de națiune. Drapelul
devenea simbolul național care trebuie apărat chiar și cu prețul vieții. Un astfel de discurs, repetat
de la comandant până la ultimul gradat, fixează în mintea militarului reperele me moriei colective,
în care sentimentului de apartenență la comunitatea națională îi revine rolul hotărâtor sau chiar
determinant. În dezvoltarea acestei memorii naționale, instituția serviciului militar obligatoriu a

117
acționat ca un factor de educație prin m odul de organizare a instrucției, care a cuprins alături de
exercițiile fizice și prin rolul pe care și l -a asumat, de a îi învăța a scrie și a citi pe recruții care nu
urmaseră școala primară. Vom sublinia că unele realități din jumătatea a doua a secolul ui al XIX –
lea din România nu și -au pierdut actualitatea referitor la Republica Moldova de la începutul
secolului XXI, dată fiind situația descrisă la capitolul ce ține de recrutare.
Vom menționa că instituția serviciului militar obligatoriu acționează ca un factor educativ,
în spirit civic -național, asupra celor care au activat în cadrul structurilor sale, funcționând, astfel,
ca un instrument de socializare. Deși după autodestrămarea Uniunii Sovietice și sfârșitul războiului
rece, importanța serviciului m ilitar este determinată și de alte funcții ale armatei – participarea la
punerea în operă a altor politici publice: politica externă, securitatea internă, securitatea civilă,
sănătatea publică, protecția mediului. Totodată, funcțiile serviciului militar în deplinite în societate
rămân a fi un factor determinant al misiunilor armatei. Astfel, atât literatura de specialitate, cât și
datele oferite de sondajul de opinie realizat de către Ph. Manigart și intitulat „Opinia publică și
Apărarea Europei” [166], deno tă că instituția militară și serviciul militar ca parte indispensabilă
au menirea de a exercita mai multe obiective, după cum urmează:
– de a pregăti tinerii pentru viață, obișnuindu -i cu disciplina, ordinea: efectuând serviciul militar,
ei învață să se co nformeze liber, voluntar și conștient unui set de norme și reguli specifice activității
și vieții militare, dar cu urmări pozitive pentru conduita lor viitoare. Însușindu -și aceste norme și
reguli, tinerii militari asimilează premisele unor valori acceptat e social, pe baza cărora își formează
și își consolidează un comportament în consens cu modelul reclamat de societate. Obediența,
înțeleasă ca supunere conștientă și voluntară a tinerilor față de normele și regulile vieții și activității
militare, răspunde nevoii sociale de conduită ordonată și disciplinată, dar și exigențelor diviziunii
sociale a muncii. Odată interiorizat, un mod de comportament se va regăsi și în conduita tânărului
după încheierea serviciului militar;
– de a transmite tinerilor valorile tradiționale ale poporului său: activitățile instructiv -educative la
care tinerii iau parte pe timpul serviciului militar și misiunile de luptă îndeplinite pe diferite teatre
de operațiuni, îi ajută să asimileze și să interiorizeze valorile tradiționale : cinstea, onoarea, mândria
de a fi cetățean al statului său, dreptatea, disciplina, loialitatea, răspunderea. În acest mod tinerii
își formează/întăresc convingerile privind succesul în viață, în profesie, afișând o conduită socială;
– de a contribui la soci alizarea și maturizarea tinerilor: procesul de socializare pe care tinerii l -au
început în familie, urmează în școală (socializare primară), este continuat în armată, unde învață,
interiorizează și integrează în structura personalității elemente sociocultu rale esențiale, pe baza
cărora să poată acționa coerent în cadrul societății.
Aceste elemente socioculturale nu se dovedesc a fi altceva decât sisteme de necesități și
aspirații, adică un complex de obiective actuale/viitoare spre care acțiunea umană indiv iduală sau

118
colectivă urmează să se îndrepte, modele de acțiune/comportament pentru realizarea anumitor
obiective. Altfel spus, tinerii intră adecvat în rolul de militar și îndeplinesc cerințele care derivă
din statutul de membri ai unei structuri militare. În acest cadru, tinerii învață să rezolve o serie de
sarcini diverse ca natură și conținut în mod independent și/sau în grup, formându -și deprinderi,
priceperi și abilități să deservească tehnica de luptă și să folosească armamentul din dotare, să
soluțio neze probleme de ordin administrativ -gospodăresc, să acorde primul ajutor în situații le de
criză, să se orienteze adecvat în condiții de stres, își dezvoltă rezistența fizică și psihică;
– de a ajuta la integrarea tinerilor în societate: „integrarea socia lă reprezintă principiul activ și, în
același timp, o dimensiune esențială a socializării prin intermediul căreia are loc asimilarea și
transmiterea reciprocă a unor valori cu scopul de a spori gradul de eficiență și coeziune socială a
grupurilor sociale” [167, p.235]. Pe durata serviciului militar tinerii asimilează valori (specifice
mediului militar, dar și comune oricărei societăți democratice), norme și reguli care le vor modela
comportamentul din punct de vedere psihosocial (consens, conformitate, soli daritate, eficacitate,
tradiții) și profesional. Aceste acumulări le permit la trecerea în rezervă o integrare mai facilă în
mediul social civil. Datorită cunoștințelor acumulate, deprinderilor formate, tinerii la terminarea
stagiului militar vor ști/putea să se comporte potrivit normelor și valorilor acceptate de societate,
având o conduită disciplinată, fiind ordonați și loiali, cinstiți și responsabili, constituind premise
serioase ale integrării în grupul de muncă, în special, dar și în alte grupuri (pr ieteni, vecini) [168,
p.9-10]. Exercitarea acestor funcții sociale acționează asupra conținutului calitativ al misiunii
armatei de apărare a teritoriului național, suveranității și independenței. Dacă tinerii militari sunt
formați și educați potrivit exige nțelor funcțiilor sociale, vor fi în măsură să execute toate sarcinile
primite pe coordonata apărării țării. Serviciul militar, abordat ca experiență de viață, continuă să
aibă o contribuție importantă la formarea percepției sociale a populației asupra rol ului, utilității și
legitimității armatei în societate. În această bază subliniem că a titudinea populației față de armată
și serviciul militar constituie un alt factor social cu rol determinant al misiunilor armatei.
În literatura de specialitate armata este apreciată ca fiind cea care garantează și, totodată,
simbolizează unitatea țării, tradițiile ei. Prin urmare, armata ca o instituție a statului este valorizată
pozitiv de majoritatea populației: conform rezultatelo r sondajului de opinie organizat de Institutul
de Politici Publice în aprilie 2014, 42 % din populație avea încredere în instituția armatei [169,
p.109]. Pentru a face comparație trebuie de menționat că 85% au încredere în biserică, iar numai
22% în justiț ie și 31% în poliție. Tendința stabilă de 42% a încrederii în armata s -a păstrat și pentru
anul 2015 [170, p. 101]. Vom sesiza însă că încrederea societății în armată în aprilie 2016 a fost
de 33%, iar în octombrie – 30% [171]. Considerăm că la această scă dere a încrederii au influențat
mai mulți factori, printre care: declarațiile politice a conducătorului instituției și lupta politică cu
oponenții săi în mass -media; conflictul între ministrul Apărării și Șeful Marelui Stat Major și

119
folosirea mass -media pe ntru acuzații; demisia viceministrului Apărării cu reflecții în mass -media;
învinuirile aduse armatei de către unii politicieni cu privire la gestionarea patrimoniului armatei.
În această aserțiune, imaginea armatei a scăzut nu datorită militarului de rând și acțiunilor lui, ci a
unor acțiuni/inacțiuni ale conducerii Ministerului Apărării și Armatei Naționale. Vom nota că în
2016 a fost cel mai mare buget militar din istoria independenței – 581 milioane lei [172]. Notăm
că nu doar mărimea bugetului militar influențează la formarea imaginii armatei în societate, rolul
decisiv revine și politicilor promovate de conducerea Ministerului Apărării și a Armatei Naționale,
iar această lecție urmând să fie însușită.
Insistăm asupra faptului că pentru unii profesia mi litară poate însemna carieră pe termen
lung sau pe viață, iar pentru alții – o perioadă de activitate mai scurtă, urmată de o carieră civilă în
care abilitățile și calificările deprinse în Armata Națională vor asigura succesul și integrarea în cele
mai dif erite domenii de activitate [173]. Totuși în societățile contemporane, iar Republica Moldova
nu este o excepție, efectuarea serviciului militar nu prezintă interes deosebit și tinerii nu se grăbesc
să profite de oportunitățile unui mediu de muncă dinamic, organizat și competitiv. Astfel, este
important de evaluat factorii care influențează rolul și locul serviciului militar în societate, pentru
a spori atractivitatea și prestigiul acestuia. În acest sens vom atrage atenția asupra următorilor
factori: organi zarea structurală a Armatei Naționale este influențată de particularitățile cultural –
istorice și ține cont de ideologia politică a statului; gradul de sensibilizare a populației față de
instituția serviciului militar poate fi determinat de media, iar lider ii militari trebuie să fie conștienți
de această percepție și să depună eforturi pentru ca să evolueze în pas cu atitudinile sociale;
atitudinea populației privind serviciul militar variază cu diferită frecvență, deseori în funcție de
percepția unui perico l militar; ideea că nu mai există inamici sau pericole militare tradiționale
generează o anumită indiferență privind problemele ce țin de eficacitatea și capacitatea militară;
predominarea sentimentului natural de securitate determină ignorarea de societat e a detaliilor cu
privire la politica de apărare națională și direcțiilor strategice ale statului; existența entităților ce
se consideră „popor nemilitar” [174, p.1]; percepția societății cu privire la valorile instituției
serviciului militar variază, nu în ultimul rând, în funcție de caracterul particular al culturii militare.
Nu este mai puțin adevărat că unele voci se opun serviciului militar datorită puterii de a modela și
influența gândirea cetățenilor, atrăgând atenția asupra faptului că uneori guve rnele pot manipula
populația și crea confuzii cu privi re la diferența dintre loialitatea care trebuie să fie manifestată de
oameni față de țara natală și loialitatea exprimată față de un partid sau de un lider politic. În același
timp, uneori, personalul m ilitar consideră că serviciul militar obligatoriu folosit ca „școală” pentru
cetățeni diminuează misiunea primară a armatei de a apăra țara. În mod similar, mulți oameni care
au efectuat serviciul militar obligatoriu, consideră că sunt fără folos lunile în intervalul cărora au
desfășurat diferite activități militare inutile, departe de casă, punând la îndoială valorile cetățeniei,

120
datorită modului cum au suportat tratamentul dur și nejustificat, deseori întâlnit în viața militară.
Datorită acestor motive, grupuri de cetățeni și politicieni din multe țări au cerut ca în rândul forțelor
armate să se înroleze ca voluntari doar soldați profesioniști. În Statele Unite ale Americii și în
majoritatea țărilor europene armata este alcătuită în totalitate din volunta ri. Cele mai multe țări în
care serviciul național militar este obligatoriu oferă opțiuni celor care refuză efectuarea din motive
morale, religioase sau din cauza unor probleme de sănătate. În Republica Moldova, în acest sens,
este organizat serviciul civi l, despre care am menționat anterior. În Statele Unite ale Americii,
Corporația pentru Serviciul Național și Comunitar sponsorizează constant servicii comunitare pe
care cetățenii le realiz ează: 70.000 de americani cu vârsta împlinită de 17 ani sau mai mul t participă
anual în programul „Americorps”, program special pentru a satisface necesitățile în educație,
mediul înconjurător, siguranță publică, securitatea spațiului privat. Participanții la „Americorps”
primesc burse academice în schimbul implicării active timp de un an [175], reprezentanții fiind
prezenți, inclusiv, în Republica Moldova în diferite proiecte.
Persoanele care susțin serviciul național obligatoriu argumentează, noi suntem de acord cu
ei, că acesta poate contribui la creșterea devotamentul ui cetățenilor față de țară și a responsabilității
față de cei din jur. În opinia lor, serviciul național scoate în evidență cetățeni cu diferite moduri de
viață și din diferite părți ale țării , evidențiază experiențele pozitive și oportunitățile care cont ribuie
la creșterea mobilității în societate. Susținătorii subliniază că serviciul național ajută oamenii să -și
cultive stima de sine, dezvoltă abilități de muncă și îi învață ce înseamnă responsabilitatea civică.
În același timp, serviciul național oferă o însemnată cantitate de forță de muncă, pentru rezolvarea
unor probleme naționale, dar și ca ajutor în situații de urgență.
Maniera în care democrațiile dezvoltă sau mențin sentimentul unității naționale, al coeziunii
sociale și satisfac nevoile cetățeni lor reprezintă întrebări majore, deopotrivă pentru guvernanți și
populație. Dacă serviciul național obligatoriu, civil sau militar, reprezintă un instrument util sau
nu, este un subiect de deliberare atât pentru cetățeni, cât și pentru politicieni. Trebuie să privim
acest subiect pentru Republica Moldova sub aspectul neutralității permanente autoproclamate în
Constituție, iar neutralitatea, precum am demonstrat, presupune că statul va avea și va dezvolta
propria capacitate de apărare : în acest aspect dezvol tarea valorii sociale a serviciului militar devine
o prioritate a politicienilor.
Prin urmare, un loc aparte în activitatea de apărare pentru Republica Moldova ca stat neutru
îl ocupă acțiunile ce țin de consolidarea potențialului social și moral. Potențialul social înglobează
totalitatea relațiilor dintre păturile sociale, partidele politice și organizațiile nonguvernamentale
din societate . Aceste raporturi ciment ează durabilitatea statului și determină potențialul moral –
psihologic al apărării naț ionale, pregătirea poporului și armatei pentru apărarea Patriei, serviciul
militar obligatoriu creând legătura importantă c are unește poporul și armata. Vom menționa, din

121
acest punct de vedere, că în majoritatea statelor neutre din Europa este păstrat serv iciul militar
obligatoriu , Republica Moldova nu poate fi excepție, iar în societate domină o atitudine favorabilă
pentru păstrarea acestui tip de serviciu. Cu toate că am remarcat scăderea încrederii societății față
de armată în anul 2016, considerăm că op țiunea față de necesitatea serviciului militar este încă una
pozitivă. Astfel, sondajul de opinie „Rolul tradițiilor militare în educația conștiinței naționale”
efectuat de către Academia de Poliție „Ștefan cel Mare” demonstrează că aproape 83% dintre cei
intervievați consideră necesară obligativitatea serviciului militar pentru bărbați, 14% au răspuns
„nu” și 3% „nu știu”. La întrebarea „Are viitor un stat dacă nu are armată?” circa 75% au răspuns
„nu”, 22% „nu știu” și doar 3% au răspuns „da” [176]. Din r ezultatele sondajului conchidem că
societatea susține Armata Națională și serviciul militar obligatoriu. Menținerea acestei convingeri
prin reformele desfășurate în armată, astfel ca ea să corespundă standardelor contemporane, iar
serviciul militar să fie o adevărată școală a bărbaților, urmează să devină un obiectiv al statului.
Promovarea imaginii pozitive a armatei în societate este o prioritate a statului, cu predilecție
în condițiile în care războiul informațional devine armă și formă de luptă neconve nțională, una din
țintele căruia este armata -serviciul militar -militarul. Din cele consemnate, după exemplul altor
armate, considerăm crearea în cadrul Ministerului Apărării a unei structuri speciale „Oficiul de
presă” ca fiind indispensabilă, care urmează să facă față acestor provocări.
Potențialul de bază al serviciului militar este reprezentat de cetățenii care se înrolează pentru
îndeplinirea lui. Însă nu fiecare persoană poate fi înrolată în serviciul militar, prin urmare, nu
fiecare persoană poate fi implicată în relații de serviciu militare, dat fiind că sunt necesare anumite
condiții pe care ne propunem să le examinăm. Condiții le de încadrare în serviciul public sunt
circumstanțe le reale cu semnificație juridică, exclusiv în cazul prezenței lor, gene rând relații de
serviciu militare. Existența circumstanțelor necesare reprezintă premisa apariției relațiilor de
serviciu militare, iar însăși relația apare în cazul survenirii faptei juridice care ține de începutul
serviciului militar. Însă, în afara resp ectării condițiilor de înrolare și încadrare în serviciul militar,
este necesar temeiul de apariție a relațiilor de serviciu militare, care, de asemenea, prezintă fapte
juridice prevăzute de lege. Existența temeiurilor de apariție a relațiilor de serviciu militare stipulate
de lege reprezintă garanția juridică importantă, care determină pe de o parte, realizarea dreptului
constituțional la muncă prin încadrarea în serviciul militar prin contract, pe de alta, obligativitatea
juridică a cetățenilor privind în corporarea în serviciul militar în termen. În ordinea reliefată de idei,
apariția relațiilor de serviciu militare este legală doar în caz dacă simultan există trei circumstanțe
ale apariției lor: temeiurile indicate în lege; ordinea normativă stabilită; ac tul juridic de care ține
parțial relațiile juridice de serviciu militare.
Pe de o parte, temei privind apariția relațiilor de serviciu militare sunt circumstanțele juridice
concrete prin care legiuitorul prevede survenirea consecințelor juridice în formă d e încorporare

122
sau încadrare în serviciul militar, iar pe de altă parte, condițiile de încorporare sau încadrare în
serviciul militar reprezintă circumstanțele juridice care se produc în rol de premise privind apariția
relațiilor de serviciu militare. Încor porarea sau încadrarea în serviciul militar reprezintă un element
juridic complex, un sistem de fapte juridice necesare pentru survenirea consecințelor juridice de
apariție a relațiilor de serviciu militare.
Potrivit opiniei noastre, prin condiții ale apa riției relațiilor de serviciu militare subînțelegem
cerințele juridice față de persoana încorporată sau care se încadrează în serviciul militar. Astfel de
condiții presupun cetățenia; atingerea vârstei de încorporare; aptitudinea potrivit stării sănătății;
calitățile profesional -psihologice; nivelul de instruire, pregătirea profesională și fizică. Fiecare
dintre aceste condiții reprezintă probleme politico -juridice care necesită a fi cercetate. Condițiile
enumerate, cu excepția nivelului de instruire, pregă tirea profesională și cea fizică, sunt comune
atât pentru persoanele care se încadrează în serviciul militar prin contract, cât și pentru persoan ele
încorporate în serviciul militar în termen, însă există și deosebiri esențiale, asupra cărora ne vom
opri m ai detaliat.
1. Cetățenia ca o condiție obligatorie pentru îndeplinirea serviciului militar n -a existat întotdeauna
și în toate armatele. Astfel, cetățenii străini nu dispun de posibilitate să execute serviciul militar în
Republica Moldova. Legislația naționa lă prevede obligativitatea cu privire la apărarea Patriei,
obligațiunea militară, inclusiv obligativitatea privind îndeplinirea serviciului în termen și dreptul
la încadrarea în serviciul militar prin contract doar pentru cetățenii Republicii Moldova. Toto dată,
în termen de trei zile din momentul dobândirii cetățeniei altui stat, militarul prin contract este
obligat să înainteze raportul de eliberare din serviciul militar [118]. Acceptându -se în Republica
Moldova dubla cetățenie, legislația a ocupat o poziț ie mai puțin precisă cu privire la îndeplinirea
serviciului militar de către cetățenii străini, persoane cu cetățenie dublă sau persoane fără cetățenie,
situație care nu este pe deplin argumentată, deoarece fiind o variantă a cetățeniei, obligațiunea de
apărare a Patriei reprezintă o parte inalienabilă a noțiunii de cetățenie. Însă Curtea Constituțională
deja s -a pronunțat cu privire la compatibilitatea dublei cetățenii și serviciului militar prin contract.
În prezent, de exemplu, în cadrul Forțelor Armate ale SUA pot fi încorporați atât cetățeni
americani, cât și cetățenii străini, care au obținut permisiunea oficială de a locui în această țară. O
situație similară descoperim în armata ucraineană, legislația permițând înrolarea cetățenilor străini
în compon ența Forțelor Armate ale Ucrainei. Astfel, la începutul anului 2016, o unitate formată
din cetățeni ai Georgiei a fost inclusă în componența unui batalion al Forțelor Armate ale Ucrainei
[177]. Semnificativ este că cetățenii Republicii Moldova care, de ase menea, au altă cetățenie, nu
pot fi limitați în drepturi și nu au dreptul să se eschiveze de la îndeplinirea obligațiunilor sau să fie
scutiți de răspundere care rezumă din cetățenia Republicii Moldova. Cetățenii Republicii Moldova
cu cetățenie dublă trebu ie să exercite obligațiunea de apărare a Patriei încredințată acestora,

123
inclusiv sub formă de obligativitate militară, în mod egal cu toți cetățenii Republicii Moldova. Am
putea afirma că trebuie de recunoscut dreptul egal al acestor cetățeni cu al celorla lți cetățeni ai
Republicii Moldova de a se încadra în serviciul militar prin contract. Totodată, chestiunile privind
îndeplinirea serviciului militar exclusiv de cetățenii țării sale se soluționează de către fiecare stat
de sine stătător, în funcție de sit uația sa politică și social -economică într -o anumită perioadă.
2. Atingerea unei vârste anumite reprezintă o circumstanță (eveniment) reală pe care se bazează
dreptul statului de a cere de la cetățean acțiuni orientate spre executarea obligațiunilor milita re în
formă de îndeplinire a serviciului militar în termen. Totodată, atingerea unei astfel de vârste în
cazul prezenței altor condiții acordă cetățeanului dreptul de a se încadra în serviciul militar prin
contract, inclusiv când el deja a îndeplinit servi ciul militar în termen. Însă în cazul când cetățeanul
nu atinge vârsta stabilită sau deja a depășit -o, el nu poate fi înrolat în serviciul militar în termen ca
inițiativă a statului și nici prin contract ca formă benevolă.
Cerința privind atingerea vârstei pentru încorporarea în serviciul militar ține de sarcinile
fizice și psihologice, iar uneori și de necesitatea aplicării unor cunoștințe și deprinderi speciale. În
Republica Moldova vârsta de încorporare este de 18 -27 ani, iar decizia cu privire la încorp orarea
cetățeanului poate fi luată doar după atingerea vârstei de 18 ani, fiind în concordanță cu rigorile
internaționale și tradițiile europene. Însă primul contract privind îndeplinirea serviciului militar
poate fi încheiat de către cetățeni de la 18 pân ă la 40 de ani. În conformitate cu Regulamentul de
admitere în instituțiile de învățământ militar, cetățeanul care nu a fost înrolat în serviciul militar
are dreptul de a se înmatricula în instituțiile de învățământ de la 18 ani până la 23 de ani [25]. În
acest sens, vârsta cetățeanului reprezintă o premisă necesară privind apariția relațiilor de serviciu
militare. La stabilirea vârstei de încorporare se ține cont de interesele naționale în sfera apărării și
securității, structurilor abilitate și ale cetățe nilor care reprezintă executanții de bază ai sarcinilor în
domeniu.
3. În strânsă legătură cu vârsta militarilor se află și problemele privind aptitudinea pentru serviciul
militar potrivit stării sănătății și stării fizice, fiind condiții obligatorii de în corporare în serviciul
militar în termen și de încadrare benevolă prin contract, stipulate în legislația tuturor statelor fără
excepție. Cerința indicată urmărește drept obiectiv de a recruta în armată persoane sănătoase, apte
de luptă, dat fiind că armata are nevoie de oameni sănătoși și puternici, poziție care, potrivit
caracterului evident și incontestabil, nu necesită nici -o argumentare. Astfel, cetățeanul fiind luat
în evidență militară, este supus unui examen medical de către medicii -specialiști. În c azul că se
dovedește a fi dificil sau imposibil de a obține pe loc concluzia medicală competentă privind
aptitudinea cetățeanului față de serviciul militar, comisia abilitată cu sarcina de a lua în evidență
militară cetățeanul poate să îl îndrepte la exami narea ambulatorie sau staționară într -o instituție
medicală raională. O astfel de prevedere a fost introdusă oportun, deoarece statistica demonstrează

124
dinamica negativă a stării sănătății tinerilor la încorporarea în serviciul militar, indicele aptitudinii
cetățenilor pentru serviciul militar fiind unul tot mai negativ [178, p.15]. Modul de organizare a
examenului medical este detaliat în Hotărârea Guvernului nr. 897 din 23 iulie 2003 cu privire la
aprobarea Regulamentului privind expertiza medico -militară în Forțele Armate ale Republicii
Moldova. Potrivit convingerii noastre, Republica Moldova nu poate accept a reducerea cerințelor
față de aptitudinea pentru serviciul militar conform stării sănătății, ci să întreprindă toate măsurile
pentru a îmbunătăți star ea sănătății populației și a generației tinere.
4. Cetățenii încorporați în serviciul militar în termen sau angajați prin contract trebuie obligator să
corespundă unor calități moral -psihologice adecvate, fapt care ar duce la completarea Forțelor
Armate c u persoane cărora li se poate încredința arma și pregătite să -și îndeplinească obligațiunea
constituțională de apărare a Patriei. Legislația prevede doar o singură restricție la încorporarea în
serviciul militar cu referire la factorul moral -psihologic : astfel, nu sunt pasibili de încorpor are în
serviciul militar persoanele care ispășesc pedeapsa penală, precum și persoanele împotriva cărora
au fost deschise dosare penale examinate în judecată. Legislația în vigoare reglementează suficient
problemele neîncorpor ării cetățenilor în serviciul militar potrivit calităților moral -psihologice,
actele de evidență militară trebuie în mod imperios să conțină date privind existența sau lipsa
antecedentelor penale și intentarea sau suspendarea dosarului penal. Rei eșind din cele expuse, vom
menționa că persoanele care au fost judecate penal nu pot fi încorporate în serviciul militar în
termen și în serviciul militar prin contract.
5. Cetățenii angajați în serviciul militar prin contract trebuie să corespundă cerințe lor profesional –
psihologice, această exigență fiind condiționată de înzestrarea armatei cu tehnică de luptă care
necesită aptitudini deosebite de exploatare și predispunerea psihologică a unei persoane concrete.
Măsurile de selectare profesional -psihologic ă se efectuează de către specialiști responsabili de
selectarea cadrelor potrivit calităților profesional -psihologice. În procesul de selectare se apreciază
nivelul dezvoltării intelectuale, gradul de pregătire psihologică pentru a îndeplini serviciul mili tar,
viteza de gândire, comunicabilitate, alte calități profesionale ale cetățenilor testați. Corespunderea
profesională se determină după funcția militară concretă care va fi suplinită de către cetățean.
6. Cen zul de învățământ general și nivelul pregătirii profesionale sunt cerințe înaintate cetățenilor
care doresc să se angajeze în serviciul militar prin contract. Legislația în vigoare nu prevede nici
o condiție privind censul de învățământ sau nivelul de pregătire profesională pentru persoanele
încorporate în serviciul militar în termen, deoarece, conform Constituției Republicii Moldova,
învățământul general este obligatoriu, adică toți tinerii care au atins vârsta încorporării trebuie să
posede studii generale incomplete (complete) sau profesion ale. Aceste studii asigură posibilitatea
ca în termeni stabiliți tinerii să însușească o specialitate militară , reprezentând o posibilitate reală
pentru a avea acces mai larg la piața muncii .

125
Candidații la funcții militare, pentru care sunt prevăzute de st ate funcții militare de ofițeri,
trebuie să aibă studii superioare profesionale obținute în instituțiile de învățământ superior civile,
înrudite cu specialitatea militară aleasă. Candidații la funcțiile militare pentru care sunt prevăzute
de state gradele militare de subofițeri trebuie să aibă studii superioare /studii medii de specialitate,
obținute în instituțiile de învățământ superior sau medii, înrudite cu specialitățile militare, studii
medii speciale sau primare obținute în colegii sau la cursuri de p lutonieri. Funcțiile militare prin
contract pentru care sunt prevăzute de state gradele militare de soldați și sergenți se completează
cu persoane cu studii superioare, medii de cultură generală sau medii de specialitate, iar persoanele
care nu au studii medii (complete) de învățământ general și pregătire profesională, însă au un nivel
înalt de dezvoltare intelectuală, pot fi angajați în serviciul militar prin contract, la funcții de soldați
care nu necesită pregătire îndelungată.
Astfel, cerințele înaint ate față de cetățeni, fie încorporați în serviciul militar în termen, fie
angajați prin contract, reprezintă premisele necesare ale apariției relațiilor de serviciu militare. Însă
după cum a fost menționat anterior, pentru apariția acestora este necesară s urvenirea un or fapte
juridice care formează o structură complexă, dar fiind diferite pentru cetățenii înrolați în serviciul
militar în termen și cetățenii angajați prin contract. Încorporarea cetățenilor în serviciul militar în
termen se efectuează în baza Decretului Președintelui Republicii Moldova. Acesta reprezintă un
act public de drept și determină obligativitatea de îndeplinire a serviciului militar în termen pentru
persoanele care au atins vârsta de încorporare și deține rolul de faptă juridică, care , în cumul cu
cerințele înaintate cetățenilor încorporați în serviciul militar și cu alte fapte juridice, duce la apariția
relațiilor de serviciu militare, având rol de bază juridică.
Considerăm că încorporarea în serviciul militar în termen în baza Decret ului Președintelui
Republicii Moldova limitează asigurarea continuității serviciului militar în unitățile militare și de
menținere a nivelului indispensabil de pregătire. În cadrul armatelor europene această prerogativă
revine ministrului Apărării, autorit ăților locale la comanda Ministerului Apărării, prin intermediul
structurilor responsabile [179]. Din acest punct de vedere, legislația națională urmează să ajusteze
cerințele date, astfel asigurând flexibilitate procesului de încorporare.
Apariția relați ilor de serviciu militare, conform legislației Republicii Moldova, se exprimă
prin începerea serviciului militar, odată cu care cetățeanul devine militar cu statut juridic specific
sie, căpătând anumite drepturi și obligațiuni, asupra sa fiind puse mai mul te responsabilități. Prin
urmare, începutul relațiilor de serviciu militare se stabilește din momentul asumării de cetățeni a
obligațiunilor generale și obținerea drepturilor de militar. În volum deplin apar odată cu trecerea
persoanei în tabelele unității /subunității militare, cu depunerea Jurământului militar, numirea în
funcție militară. Alt fundament necesar al apariției relațiilor de serviciu militare, potrivit legislației
Republicii Moldova, îl reprezintă acordul liber, mai precis, contractul de încad rare în serviciul

126
militar. În raport cu cetățenii care au ales serviciul militar în calitate de profesie, relațiile dintre
părți se reglementează, de regulă, prin contracte de îndeplinire a serviciului militar. Contractele
prevăd termenele serviciului mili tar, drepturile, obligațiunile de bază ale părților și garanțiile care
survin după încheierea serviciului militar. Apariția relațiilor se exercit ă prin intrarea în vigoare a
contractului, adus la cunoștință prin ordinul conducerii militare. Contractele sun t de durată medie
(de la 3 până la 5 ani) pentru efectivul de soldați și sergenți, fie de durata lungă (mai mult de 5 ani)
pentru efectivul de subofițeri și ofițeri. Părțile contractului de îndeplinire a serviciului militar sunt,
pe de o parte, Ministerul Apărării sau altă structură a puterii executive, în cadrul căreia, conform
legislației , este prevăzut serviciul militar, iar pe de alta, cetățeanul care se încadrează în serviciul
militar prin contract.
Contractul de îndeplinire a serviciului militar com portă un caracter administrativ -juridic,
reprezentând o înțelegere exprimată printr -un act bilateral elaborat în urma coordonării voinței a
două părți, care stabilesc drepturi și obligațiuni reciproce ale participanților. Însă apariția relațiilor
de servic iu militare nu ține exclusiv de contractul de îndeplinire a serviciului militar, ci de emiterea
actului administrativ cu privire la intrarea în vigoare a acestuia. Contractul reprezentând doar una
dintre faptele juridice care, prin cumul, alcătuiesc compo nența reală a apariției relațiilor de drept
a serviciului militar. Legislația națională nu prevede condiții explicite care ar alcătui contractul de
îndeplinire a serviciului militar și după încadrarea în serviciul militar prin contract. Militarului nu
i se interzice să se dezică în mod unilateral de îndeplinirea obligațiunilor serviciului militar, să
întrerupă benevol contractul, dar totodată, nu poate să transfere responsabilitățile pe instituție
pentru îndeplinirea angajamentelor asumate. Acest moment fav orizează un flux sporit al militarilor
prin contract, fapt care scade din capacitățile de luptă ale unităților militare. Astfel, în sondajul
efectuat în Armata Națională în anul 2012, la întrebarea: „Ce intenționați să faceți în viitor?” numai
66,7 procent e din subofițeri și 64,9 procente din ofițeri s -au arătat disponibili să rămână în serviciul
militar în Armata Națională. Vom conchide că situația este alarmantă, deoarece fluctuația de
personal profesionist la categoria de ofițeri/subofițeri în Armata Naț ională reprezintă aproape 35
de procente, având impact asupra relațiilor militare de serviciu [180]. Relațiile de serviciu militare
se schimbă în procesul îndeplinirii acestuia și se exprimă prin modificarea situației de serviciu
(numirea, eliberarea sau î nlăturarea din funcție, retragerea, retrogradarea și restabilirea în grade
militare). Schimbarea relațiilor vizează îndeplinirea serviciului militar, prin care să subînțelegem
schimbarea situației de serviciu a militarului, condiționată de fapte juridice î n perioada îndeplinirii
serviciului militar.
În relațiile de serviciu militare este necesar de a distinge două aspecte: apariția și punerea pe
seama militarului a obligațiunilor militare. Inițierea relațiilor de serviciu militare este fondată pe
lege și pe manifestarea liberă a voinței, în timp ce încredințarea funcției militarului întotdeauna se

127
reglementează în conformitate cu actul administrativ unilateral, fiind edificat pe lege și emis de
factorul decizional în numele statului. Menționăm că funcția det ermină cerința înaintată față de
om, care pretinde ocuparea acestei funcții sau care deja o deține, oferindu -i un complex de drepturi
și obligațiuni atât de serviciu, cât și personale. Funcția este un element al structurii organizaționale
a autorității, co ndiționată și stipulată în actele oficiale (statele de personal, schemele salariilor de
funcție), acordată funcționarului public în scopul realizării obligațiunilor de serviciu. Funcția este
o celulă simplă a aparatului de stat, destinată unui funcționar, determinându -i locul și rolul, cercul
stabil de obligațiuni puse în seama acestui funcționar. Cu ajutorul funcției se asigură personificarea
funcțiilor și obligațiunilor legale, statutul ju ridic al funcționarului,inclusiv drepturile, obligațiunile,
restricțiile, interdicțiile și responsabilitatea, diferențierea clară a muncii în cadrul aparatului și
individualizarea responsabilităților. Insistăm asupra unui adevăr incontestabil, chia dacă ma i mult
sau mai puțin practicat în Republica Moldova, că prin clasificarea funcțiilor se contribuie direct la
profesionalizarea aparatului de stat și ridicarea nivelului de competență a funcționarilor, motivând
acumularea cunoștințelor și a deprinderilor de serviciu, îndeplinirea unor munci, obținerea unui
anumit post în ierarhia de serviciu și căpătarea unor drepturi fie de serviciu , fie personale. Funcția
militară determină caracterul obligațiunilor de serviciu îndeplinite de militari în sfera apărării și
securității. Noțiunea de funcție militară înregimentează celelalte noțiuni , care se referă la serviciul
militar. În general, fiecare funcți e încorporează un complex întreg de obligațiuni, drepturi și limite
ale răspunderii, juridic stipulate în diferite a cte (instrucțiuni, regulamente cu privi re la organele de
conducere, regulamentele militare).
Introducerea funcțiilor în structurile de stat se efectuează prin state de organizare, care conțin
lista subdiviziunilor structurale și funcțiile. Stabilitatea st atelor de organizare și funcțiilor militare
prezintă factorul cheie al capacității de luptă și al serviciului militar, atractivității pentru persoanele
care doresc o carieră militară, încrederii militarilor în realizarea carierei militare ascendente. Acest
element este important la promovarea politicii de cadre de către Ministerul Apărării. Conducerea
instituției , în opinia noastră, urmează să oprească modificările de state frecvente, iar acestea să fie
ulterior parte a proceselor obiective ale Planului de Construcție și Dezvoltare a Armatei.Statele de
organizare sunt un element structural al serviciului de stat care prevăd specialitățile necesare pentru
ocuparea funcțiilor stabilite. Însă o structurare mult mai consecventă a funcțiilor se realizează în
cazul organizării serviciului militar. Statele de organizare a unității militare este un document care
conține denumirea, efectivul, structura organizațională, denumirea subdiviziunilor, cantitatea de
armament și tehnică militară. În statele unității militare pentru fiecare funcție se indică denumirea,
cărui grad îi corespunde, specialitatea, coeficientul de salarizare a militarilor.
Funcția militară se caracterizează prin gradul militar corespunzător, specialitatea militară,
mărimea salariului de funcție a mil itarilor, existența obligațiunilor funcționale, cerințe de calificare

128
față de militari, nivelul de cunoaștere a actelor normative aplicabile în îndeplinirea obligațiunilor
funcționale. Legislați a prevede că schimbarea funcțiilor la militari se efectuează p rin numirea
acestora în aceste funcții. Însă pentru minimizarea factorului subiectiv, în adoptarea deciziilor de
numire în funcție se aplică proceduri prealabile de coordonare. Procedura care, de regulă, precede
numirea în funcție vizează atestarea militar ilor. Prin atestare în cadrul sistemului serviciului public
se înțelege verificarea de către stat a calificării profesionale a funcționarului, în scopul stabilirii
nivelului de pregătire profesională și corespunderea nivelului funcției ocupate, dar și sol uționarea
problemei privind acordarea gradului de calificare. Atestarea este activitatea în procesul căreia
comisia de atestare în limitele unor proceduri științific întemeiate, în scopul determinării gradului
de corespundere a specialistului cu funcția de ținută, efectuează evaluarea calităților profesionale,
personale și morale ale funcționarului, procesului și bilanțului activității de serviciu a acestuia.
Atestarea militarilor se produce în conformitate cu Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire
a serviciului militar în Forțele Armate, fiind determinat expres că reprezintă o condiție generală
pentru numirea în funcție. Atestarea nu este o faptă juridică, însă are semnificație juridică, deoarece
la numirea în funcție creează posibilitatea schimbări i relației de serviciu militare. Este necesar de
menționat că actualmente atestarea îndeplinește un rol redus la numirea militarilor în funcții, ea nu
prezintă obiectivitate și este greu de format o politică de cadre eficientă în această bază. În aceste
condiții, avansarea atât în grade militare, cât și în funcții superioare a persoanelor care nu întrunesc
condițiile promovării este un factor de demoralizare și de descurajare a militarilor conștiincioși.
Considerăm că în armată este nevoie de introdus un s istem obiectiv, corect al atestației, edificat pe
tehnologiile moderne și în care trebuie de exclus factorul uman al aprecierii neloiale.
Actualmente circa 46% din efectivul Armatei Naționale sunt militari prin contract, aflați în
funcții -cheie , care asig ură capacitatea de luptă a armatei, iar gestionarea eficientă a resurse lor vine
să consolideze capacitatea dată. Este important să menționăm că în structura actuală organizatorică
a armatei [181] lipsește nivelul de formațiuni militare operative și operati v-strategice de tip Corp
de Armată și Armată. Astfel, în Armata Națională sunt prevăzute numai 7-8 trepte ale funcțiilor
de conducere de la comandant pluton, cea mai mică treaptă, până la șef al Marelui Stat -Major,
Comandant al Armatei Naționale, fiind cea mai înaltă funcție militară în Republica Moldova. În
cadrul armatelor majorității statelor europene, pentru a trece această ierarhie militară, este nevoie
de la 12 la 14 trepte. Este cert că militarii din conducerea militară superioară a armatelor europen e,
inclusiv a vecinilor, pe parcursul carierei militare acumulează cunoștințe, o practică și experiență
mult mai vastă și profundă decât cei din Armata Națională. Este de remarcat faptul că în misiunile
internaționale, la care participă militarii noștri, l a numirea în funcții nu se ține cont de funcția
ocupată în Armata Națională, ci de experiența și de funcțiile îndeplinite în diferite misiuni în
componența contingentelor militare formate de țările din Organizația Nord -Atlantică . Conducerea

129
Ministerului Ap ărării urmează să țină cont de acest fapt în conceptul de pregătire a personalului
pentru funcțiile din conducerea Marelui Stat -Major. Un rol deosebit ocupă funcția de comandant
al marilor unități militare și unităților militare, care, spre deosebire din a lte state, sunt subordona te
nemijlocit față de Șeful Marelui Stat -Major, Comandant al Armatei Naționale. Exigențele impun
necesitatea de a perfecționa sistemul de selectare, repartizare, pregătire, perfecționare și educare a
cadrelor militare, fiind important de a elabora o concepție a politicii de cadre, care va cuprinde
sarcinile strategice de dezvoltare a Armatei Naționale pe perioada de reformare [118]. Totodată,
considerăm că personalul din conducerea superioară a Armatei Naționale, în special Șe ful Marelui
Stat-Major, Comandant al Armatei Naționale , trebuie să aibă grad științific. Aceasta este posibil
odată cu deschiderea școlii doctorale în cadrul Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru
cel Bun”. Această exigență se regăsește în majorit atea armatelor europene, iar exemplul elocvent
servește România. Considerăm că rolul Academiei Militare și respectiv , a școlii doctorale urmează
să crească pentru a răspunde cerințelor timpului.
Condițiile juridice de numire în funcție survin sub formă de premise de numire în funcție și
în calitate de cerințe care trebuie respectate în procesul numirii. Aceste condiții sunt stipulate în
Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate: numirea
în funcție a militarilor din cadrul efectivul ui corespunzător; existența accesul ui la secretul de stat
și la sectetul de serviciu ; interzicerea de a îndeplini serviciul militar prin contract de către rude cu
condiția că pot fi subalterni; instruirea prealabilă și ridicarea califi cării profesionale. Este de notat
că emiterea actului administrativ -individual privind numirea într -o funcție nouă, transferare sau
detașare nu generează schimbarea relației de serviciu militare. Momentul schimbării relației de
serviciu militare ține de el iberarea militarului din funcție, realizată în baza actului indicat.
Eliberarea din funcție poate coincide cu preluarea de către militar a unei funcții noi (spre
exemplu, avansarea în funcție în cadrul aceleiași unități militare) însă, de regulă, aspectele date nu
coincid, deoarece, în majoritatea cazurilor, numirile țin de transferarea la un serviciu nou sau
numirea într -o unitate militară nouă. Eliberarea din funcție este precedată de predarea dosarelor și
funcției, care se legiferează prin ordinul pe uni tatea, instituția sau organizația militară în care
militarul a îndeplinit serviciul militar și poate avea loc nu doar în legătură cu numirea la funcția
nouă, ci și în alte cazuri, care sunt stipulate în legislație. Modificarea relației de drept de serviciu
militare ce ține de schimbarea situației de serviciu a militarului constă din totalitatea faptelor
juridice care au dus la schimbarea obligațiunilor funcționale și drepturilor corespunzătoare. La
schimbarea relației de serviciu militare conduce, de asemen ea, acordarea, retragerea și lipsirea de
gradul militar. Acestea având un caracter dublu : pe de o parte, pot fi rezultat al schimbării situației
de serviciu a militarului (retrogradarea în funcție, modificarea atribuțiilor disciplinare, pierderea
statutulu i de militar), pe de alt a, vizează schimbarea caracterului drepturilor la înlesniri și mărimea

130
asigurării materiale. Este actuală analiza schimbării relației de serviciu în legătură cu schimbarea
gradului militarilor , denumirea oficial conferită care stabi lește meritele, calificarea într -un anumit
domeniu. Diferite tipuri de grade provin din specificul activității de serviciu de stat folosită într –
un anumit domeniu. Gradele militare asigură claritate și precizie atât în relațiile reciproce , cât și
de subord onare a militarilor, adică relația dintre putere și subordonați. Ele permit oglindirea reală
a vechimii în serviciu, meritele și poziția de serviciu a militarului. Menirea gradului militar constă
în faptul că în lipsa relațiilor de subordonare și superiori tate conform funcției, să reglementeze
aspecte de subordonare în situație de luptă și cotidian. Subordonarea militarilor conform gradului
militar reprezintă un mijloc esențial în menținerea și fortificarea disciplinei militare, ordinii și
organizării. Grad ele militare influențează semnificativ asupra condițiilor și ordinii de îndeplinire
a serviciului militar de diferite categorii de militari și a volumului de drepturi personale de serviciu.
Precizăm că Șeful Marelui Stat -Major, Comandant al Armatei Naționa le deține, în conformitate
cu statele de organizare, cel mai înalt grad militar în Republica Moldova – gradul de general, care
concentrează cel mai înalt nivel de răspundere: politică, morală, militară, profesională. În război
generalul înseamnă logică imp ecabilă, analiză rapidă, luciditate, putere de pătrundere, curajul
asumării responsabilității și responsabilitatea curajului, dar mai ales voință, respect și înțelepciune
[182, p.91 -92]. Este util de notat că în Republica Moldova nu există un Regulament al funcțiilor
de general, care să conțină cerințele față de candidați căror urmează să fie acordat. Considerăm că
un astfel de Regulament este necesar, urmând să fie aprobat prin Decretul Președintelui Republicii
Moldova. În comparație cu Forțele Armate ale unor țări străine pe marginea acordării gradelor
militare următoare, în Republica Moldova nu este prevăzută condiția atestării pozitive a militarilor,
în sensul că indiferent de calitatea îndeplinirii de militari a obligațiunilor de serviciu și de nivelul
pregătirii profesionale, se acord ă gradul militar, respectându -se două condiții: expirarea termenului
de aflare în serviciul militar în gradul militar anterior ; ocuparea funcției corespunzătoare . Conform
legislației în vigoare, gradul militar reglementează relațiile de subordonare a militarilor, acordarea
a încetat de a îndeplini rolul de stimulare a exercitării obligațiunilor funcționale. Această abordare
nu este pe deplin justificată în cazul îndeplinirii serviciului militar, d eoarece din perioada inițial ă
sistemul de acordare a gradelor militare trebuie să fie unul corect pentru recompensarea meritelor
de serviciu.
Potrivit opiniei noastre, acordarea gradelor militare deopotrivă cu destinația lor de bază, în
sensul că reglementează relațiile de subordonar e dintre militari, trebuie folosită pentru stimularea
îndeplinirii adecvate de către militari a obligațiunilor sale, presupun îndu-se evaluarea anticipată a
activității lor de serviciu ca o condiție obligatorie la acordarea gradului militar următor. Referin du-
ne în contextul unor concluzii intermediare de totalizare la relația armată – societate civilă, notăm
că aceasta se prezintă ca fiind un factor de bază a stabilității naționale. R elația dintre armată și

131
societate este de tip special, intrunind numeroase valențe și condiționări. Armata nu este destinată
doar apărării, ci reprezintă și o instituție socială, al cărei rol în societate este unul foarte important.
Armata reprezintă o formă de organizare socială ai cărei membri acționează pe baza rela ției dintre
normele instituționalizate și execuția rolurilor. Instituția serviciului militar obligatoriu acționează
ca punte de legătură dintre armată și societate, reprezentând un factor educativ, în spirit civic –
național, funcționând ca instrument de soc ializare.
Așadar, în relațiile de serviciu militare este necesar și oportun de a distinge două aspecte de
referință : apariția și punerea pe seama militarului a obligațiunilor militare. A stfel, a pariția relațiilor
de serviciu militare se bazează expres pe acte normative și manifestarea liberă a voinței părților,
încredințarea funcției este reglementa tă conform actul ui administrativ unilateral fondat pe lege și
emis de către factorul decizional în numele statului. Prin schimbarea relațiilor de serviciu milit are
se subînțelege schimbarea situației de serviciu a militarilor survenită prin numirea, eliberarea sau
înlăturarea din funcție, retragerea, retrogradarea și restabilirea în grade militare. Vom preciza că
însăși schimbarea relațiilor de serviciu militare vizează îndeplinirea serviciului militar de cetățean.

132
3.2. Încetarea relațiilor de serviciu militare și adaptarea militarilor tre cuți în rezervă
la viața civilă
Militarul antrenat sau încorporat în serviciul militar îndeplinește acest serviciu o anumită
perioadă, numit în actele normative serviciu militar. Încetarea serviciului militar atrage după sine
și încetarea relațiilor de serviciu militare. Prin încetarea relațiilor de serviciu militare se subînțelege
încetarea permanentă sau temporară a activităț ii militare de serviciu, activități care atrag după sine
încetarea îndeplinirii obligațiilor de serviciu. Însă, în unele cazuri, încetarea îndeplinirii obligațiilor
de serviciu poate să nu ducă expres la încetarea îndeplinirii obligațiilor militare sau la anularea
unor drepturi (de exemplu, în timpul aflării militarilor în prizonierat sau internat în spital). Din alt
punct de vedere, nu toate cazurile de încetare a îndeplinirii obligațiilor militare se soldează cu
încetarea relațiilor de serviciu militare ( spre exemplu, militarul aflat la dispoziție, are drepturi și
obligațiunii generale, cu excepția celor funcționale). Din cele expuse, concluzi onăm că încetarea
relațiilor de serviciu militare trebuie să se bazeze pe cazuri concrete (fapte juridice), pe care este
fondată legea și având suficient temei.
Din punctul nostru de vedere, cel mai eficient criteriu juridic de clasificare a bazei pentru
încetarea relațiilor de serviciu militare este izvorul apariției suportului de încetare a lor. Din acest
punct de vedre, drept bază pentru încetarea relațiilor de serviciu militare servesc factorii juridici:
1. Evenimente, împrejurări ce nu depind de militar sau de altă persoană cu funcție de răspundere,
care poate să întrerupă relațiile de serviciu militare. Astfel, la aceste categorii se atribuie decesul
în timpul îndeplinirii obligațiilor funcționale sau din alte motive; recunoașterea militarului din
punct de vedere juridic pierdut fără urmă; căderea în prizonierat sau ca ostatic.
2. Evenimente obligatorii, ce duc la încetarea relațiilor de serviciu militare în urma procedurilor
de eliberare din serviciul militar. La acestea se referă împrejurările descris e în Legea cu privire la
statutul militarilor, obligând persoanele cu funcții de răspundere să -i elibereze din serviciul militar
pe militari și, astfel, să înceteze cu ei relațiile de serviciu militare.
Militarii urmează în mod obligatoriu să fie eliberați din serviciul militar, fiind o obligație a
persoanelor cu funcții de răspundere, dacă corespund următoarelor criterii: expirarea perioadei de
aflare în serviciul militar în termen sau cu termen redus; atingerea vârstei de aflare în serviciul
militar, efec tuat benevol (în bază de contract); expirarea termenului stabilit în contract cu privire
la serviciul militar; în legătură cu exmatricularea din instituțiile de învățământ militar; din motive
de sănătate: clasarea militarilor de comisia medico -militară dre pt inapți pentru serviciul militar,
clasarea militarilor apți necombatant pentru serviciul militar de comisia medico -militară, în cazul
când nu pot fi folosiți pentru serviciul militar, din cauza lipsei funcțiilor vacante.
3. Evenimente care întrerup relaț iile de serviciu militare în baza hotărârii instanței de judecată, în
urma căreia persoana cu funcție de răspundere este obligată să -l elibereze pe militar din serviciul

133
militar prin contract. Această obligație apare în baza hotărârii instanței de judecată , în legătură, fie
cu retragerea gradelor militare, fie cu intrarea în vigoare a hotărârii instanței de judecată cu privire
la stabilirea pedepsei cu închisoarea.
4. Acțiunile persoanei cu funcții de răspundere ce are în competența sa eliberarea militarulu i, care
duce la încetarea relațiilor de serviciu militare.
5. Acțiunile militarului îndreptate spre întreruperea relațiilor de serviciu militare, la care se referă
eliberarea din inițiativă proprie a militarului sau acțiunile militarului îndreptate spre încetarea
temporară a relațiilor militare de serviciu.
6. Acțiuni convenționale ale persoanelor cu funcții de răspundere și ale militarului îndreptate spre
încetarea relațiilor de serviciu militare, la care se referă eliberarea în urma consensului: eliber area
militarului din inițiativă proprie sau transferarea în organele afacerilor interne, organele vamale
sau alte structuri unde este prevăzut serviciul militar sau serviciul special.
Din punct de vedere juridic, relațiile de serviciu militare se încheie î n baza Legii cu privire
la statutul militarilor, care impune persoanele cu funcții de răspundere să elibereze militarii din
cadrul serviciului militar, încetând relațiile de serviciu. În asemenea cazuri militarii obligatoriu
urmează să fie eliberați din se rviciul militar, acest suport motivațional, de regulă, se exprimă prin
expirarea perioadei sale.
Noțiunea de perioadă are o interpretare dublă, fiind determinată sau o perioadă de timp, sau
un anumit moment. În relațiile de serviciu militare această noțiune este aplicată în ambele cazuri.
De exemplu, perioada serviciului militar pentru militarii în termen sau cu termen redus se măsoară
în luni, fiind o perioadă stabilă de timp, pe când termenul de începere a serviciului militar ține de
un anumit momen t (ziua când cetățeanul a primit statut de militar). La perioadă, de obicei, se referă
apariția, schimbarea sau întreruperea relațiilor de serviciu din punct de vedere juridic. Prin urmare,
perioada serviciului militar reprezintă timpul pe parcursul căruia acționează relațiile de serviciu
militare din punct de vedere juridic. Reiterăm că pentru militarii în termen durata serviciului militar
este stabilită 12 luni , iar 3 luni pentru militarii care îndeplinesc serviciul militar cu termen redus
[25]. Durata se rviciului militar pentru militarii prin contract este stabilită în contract. Vom atrage
atenția că perioada serviciului militar de 12 luni se încadrează în practica țărilor europene, pe când
în perspectiva perfecționării serviciului militar și a majorării numărului de militari prin contract,
aceasta poate fi micșorată. Durata serviciului militar în unele țări europene este: în Austria – 6 luni;
în Suedia – 11 luni; în Finlanda – între 6 și 12 luni; în Estonia – între 8 și 11 luni [183, p. 140, 141,
212]. În cheierea duratei serviciului militar este stabilită prin Regulamentul cu privire la modul de
îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate [184]. În conformitate cu acest regulament,
durata serviciului militar este încheiată: pentru militarii în term en și militarii cu termen redus, în
ziua expirării termenului de 12 sau 3 luni, în condițiile legii; pentru militarii prin contract, conform

134
datei și lunii ultimului an al termenului stabilit în contract sau în ultima zi a lunii când va expir a
contractul, dacă a fost încheiat pentru un an de zile. În cazul în care termenul serviciului militar se
va închei a în luna în care nu există această dată, termenul va expir a în ultima zi a lunii respective.
Legislația militară raportată la relațiile de serviciu milita re nu prevede stabilirea duratei
perioadei serviciului militar în săptămâni, în zile sau în ore, nici reguli speciale care s -ar referi la
cazul când termenul expiră în zile nelucrătoare. Totodată, în legislație sunt stabilite cazuri când
anumite perioade d e timp nu sunt incluse în stagiul serviciului militar. Astfel, pe durata serviciului
militar nu este inclusă perioada de executare a pedepsei disciplinare sub forma de arest; perioada
în care militarul lipsește fără motive întemeiate din unitatea militară sau de la locul de serviciu
militar și nu se prezintă la serviciu mai mult de 10 zile.
Sfârșitul serviciului militar reprezintă o faptă juridică prin care se atestă că militarul nu este
subiect al relațiilor de serviciu militare și deja numai intră în cate goria de militari. Ziua încheierii
serviciului militar este considerată ziua în care militarul a fost exclus din listele unității militare în
legătură cu încheierea termenului serviciului militar. Militarul urmează să fie exclus din listele
nominale ale un ității în ziua în care a expirat termenul serviciului militar, cu excepția cazurilor
prevăzute în Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei și anume: se află la
tratament într -o instituție militară; este în concediu; este detașat î n interes de serviciu; este eliberat
din funcție pentru instruire, perfecționare sau pentru a desfășura activitatea științifică în interes de
serviciu; se află în prizonierat (cu excepția cazurilor de predare benevolă); este absent din teritoriul
unității militare sau de la locul de serviciu până la declararea dispariției sau a morții sale în modul
stabilit de lege; se află sub urmărire penală sau cauza sa este examinată în instanța de judecată.
Astfel, încetarea juridică a relațiilor de serviciu militare este întărită prin elaborarea ordinului
despre radierea din listele unității militare. În c ondiții de război, odată cu declararea mobilizării și
trecerea trupelor la starea de război, eliberarea din serviciul militar este întreruptă.
În practică, încetarea de facto a relațiilor de serviciu militare poate să nu corespundă cu cea
juridică. Astfel, drept bază pentru încetarea relațiilor de serviciu în cazul studiat de noi este sfârșitul
termenului serviciului militar care se realizează prin intermediul unui ac t administrativ – Decretul
Președintelui Republicii Moldova cu privire la trecerea în rezervă a militarilor. Totodată, acest act
este doar o premisă sau o condiție juridică de încetare a relațiilor militare de serviciu, deoarece
forma juridică solicită un spectru de condiții: predarea gestiunii și funcției, asigurarea militarului
cu indemnizațiile cuvenite și elaborarea ordinului privi nd excluderea din lista nominală a unității.
În cazul predării funcției și gestiunii, această acțiune se consfințește printr -un act care întrunește
puterea legală și confirmă încetarea exercitării obligațiilor funcționale și gestiunii.
Din cele expuse, constatăm că încetarea relațiilor de serviciu militare în cazul eliberării din
serviciul militar reprezintă un sistem complica t format din condiții și fapte juridice, care, odată

135
constituite, se soldează cu excluderea militarului din listele nominale ale unității militare. În acest
context, evidențiem următoarele condiții necesare pentru a exclude militarul din listele nominale
ale unității în cazul eliberării din serviciul militar: fixarea faptului juridic privind excluderea din
listele nominale ale unității militare prin adoptarea ordinului comandantului unității respective;
pierderea statutului de militar; excluderea de la asig urarea materială (financiară, alimentară, de
echipament), alte tipuri de asigurări, ținând cont de funcția deținută; excluderea din registrele de
state și listele nominale ale unității; încetarea calculării stagiului militar pentru stabilirea pensiei;
introducerea restricțiilor la înlesniri, garanții și compensații de care a beneficiat expres în perioade
când dispunea de statut de militar; apariția statutului juridic al cetățeanului eliberat din serviciul
militar.
Relațiile de serviciu militare practic încetează în mod obligatoriu la atingerea de către militar
a vârstei -limită de aflare în serviciu. Stabilind vârstele -limită, statul reglementează structura pe
vârste a militarilor și modalitatea de înnoire a categoriilor de militari. În Republica Moldova au
fost stabilite vârste -limită de aflare în serviciul militar prin contract: efectivul de soldați, sergenți
și subofițeri este de 45 de ani; corpul de ofițeri cu grade inferioare și superioare este de 50 de ani;
pentru general de brigadă și general de divizie se prevede 55 de ani; pentru general de corp de
armată s -a stabilit 60 de ani [25]. Urmărindu -se completarea Forțelor Armate cu persoane cu
specialități deficitare, vârsta -limită de aflare în serviciul militar prin contract poate fi prelungită
până la 5 a ni. Făcând analiza diferențelor dintre vârstele -limită, constatăm că acestea sunt de 15
ani. Vom menționa că diferențele și însăși vârsta -limită variază de la caz la caz: în SUA, vârsta –
limită pentru militari este stabilită în funcție de termenul serviciul ui militar, eliberarea din Forțele
Armate din cauza atingerii vârstei -limită fiind efectuată când militarul a îndeplinit serviciul militar
în armată o anumită perioadă, diferența dintre limitele vârstei limită nu depășește 10 ani [185]. În
Franța vârsta -limită de aflare în serviciul militar este de 42 de ani pentru sergent, 47 de ani pentru
maior și 54 de ani pentru colonel.
Analiza exemplelor de mai sus denotă că în statele dezvoltate diferența dintre limitele de
vârstă nu depășește, de obicei, 10 – 12 an i, iar plafonul vârstei -limită este mai înalt în comparație
cu cel al Republicii Moldova. Totodată, în Republica Moldova nu este stabilită condiția obligatorie
a vârstei -limită pentru eliberarea din serviciul militar cu drept la pensie. Astfel, s -a ajuns l a situații
ridicole, când unii militari prin contract, profitând de lacunele prezente în legisla ție, se eliberează
din serviciul militar cu drept de pensie la o vârstă de 30 de ani [186], alții se pensionează, iar mai
apoi în scurt timp se încadrează din n ou în serviciul militar prin contract, beneficiind și de pensie
militară, și de salariul funcției de militar. Astfel de situații, în accepția noastră, nu corespund
intereselor statului și militarilor, denaturează continuitatea carierei militare și îi demor alizează pe
militarii tineri. Ținând cont de date statistice și analizând legislația militară internațională, ținem

136
să subliniem că stabilirea diferenței minime între vârstele -limită de aflare în serviciul militar și
ridicarea plafonului de vârstă -limită î n perioada contemporană, când armata trece prin reformare,
este necesară și va contribui la stabilitatea numărului efectivului militar care va influența pozitiv
capacitatea de luptă a trupelor.
Următorul grup de fapte cu referință la încetarea relațiilor de serviciu militare este format
din acțiunile persoanelor cu funcții de răspundere, categorie care include cazurile de eliberare din
serviciul militar din inițiativa persoanelor cu funcție de răspundere având drept temei măsuri de
organizare; intrarea în vigoare a hotărârii instanței de judecată privind condamnarea militarului;
comiterea delictelor care discreditează titlul de militar; încălcarea clauzelor contractului. Existența
faptelor enumerate mai sus nu impune conducătorii cu funcții de răspundere să elibereze militarul,
permi țându -i să facă alegere în funcție de cauzele eliberării și situației din sfera cadrelor. Eliberarea
în baza măsurilor organizatorice este posibilă în cazurile următoare: reducerea funcției pe care o
ocupă militarul sau lichidar ea (reformare, reorganizare) unităților militare/instituțiilor, iar militarul
nu acceptă să fie transferat într -o funcție inferioară; aflarea la dispoziția comandantului pe perioadă
mai mare de patru luni și refuzul de a fi transferat la o funcție inferioa ră; retrogradarea cu o treaptă
în grad militar și cu micșorarea categoriei funcției deținute sau schimbarea specialității, a denumirii
funcției și nedorința militarului de a accepta funcția propusă.
Totodată, eliberarea din serviciul militar în baza măsuri lor organizatorice este permisă în
anumite cazuri: dacă este imposibil de a utiliza militarul redus în urma măsurilor organizatorice în
altă structură a Armatei Naționale, din cauza lipsei funcțiilor vacante, inclusiv cele inferioare; dacă
este imposibil sau irațional recalificarea militarului pentru a însuși alte specialități necesare la
moment; dacă ofițerul nu poate să înlocuiască alt ofițer care urmează să fie eliberat în legătură cu
atingerea vârstei limită, a stagiului militar sau din cauze de sănăta te.
După părerea noastră, lărgirea motivelor de eliberare din cauza măsurilor organizatorice în
prezent este strâns legată de procesul de reformare a structurii militare. În funcție de necesități,
prin lărgirea spectrului acestor motive, statul încearcă s ă reglementeze numărul total de militari,
uneori cre ând premise pentru a se elibera de persoane incomode. Importanța stabilității statelor de
organizare a unităților militare fiind, după cum am susținut anterior, incontestabilă.
Alt temei de încetare a r elațiilor militare de serviciu ține de îndeplinirea nesatisfăcătoare a
obligațiilor de serviciu de militari sau de necorespunderea anumitor cerințe înaintate către militari
în calitate de subiecți ai acestor relații. Militarul prin contract poate să fie eliberat înainte de termen
în legătură cu nerespectarea unor clauzel e contractului: eliberarea din serviciul militar înainte de
expirarea contractului este prevăzută expres în articolul 57 al Regulamentului disciplinei militare
al Forțelor Armate ale Republi cii Moldova. Din lista clauzelor contractului menționăm trei condiții
de bază care influențează modul de îndeplinire a serviciului militar: obligațiunea de exercitare;

137
durata pentru care militarul se obligă să îndeplinească serviciul militar, obligațiunea de a îndeplini
conștiincios atribuțiile funcționale și de serviciu. Condițiile expuse formează obligațiunea juridică
a militarului prin contract și impun un anumit comportament, prescris de lege, care în unele cazuri
intervine ca o obligațiune de stat.
În acest context de supoziții, definim două forme juridice ale obligațiunilor militarului de
bază: necesitatea tipului de comportament sau reținerea de la unele acțiuni interzise (obligațiunea
de a îndeplini serviciul militar cu respectarea strictă a statutu lui de militar pentru o perioadă de
timp); exercitarea unor măsuri concrete (obligațiunea de a îndeplini conștiincios prerogativele
funcționale și speciale ale militarului). De regulă, cauzele eliberării din serviciul militar în cazul
dat provin din acțiun i nechibzuite ale militarului, c are permit persoanelor cu funcții de răspundere
să înceapă procedura de eliberare legală, soldându -se cu încheierea relațiilor de serviciu militare.
Militarii pot să se elibereze din motive familiale. Dar condițiile în care beneficiază de acest drept
sunt diferite, în funcție de caracterul serviciului militar: în termen sau prin contract. Eliberarea
militarului prin contract din motive familiale în conformitate cu art. 35 al Legii cu privire la statutul
militarilor are loc da că militarul a scris raport de eliberare din serviciul militar.
Militarii în termen au dreptul să fie eliberați din serviciul militar în cazul decesului unei rude
apropiate în timpul îndeplinirii serviciului militar, dar și în alte cazuri în care legislaț ia prevede
amânarea încorporării [25]. Această listă este stabilă și nu poate fi tratată în mod diferit: în acest
caz motivele familiale reprezintă cazuri concrete care intervin în calitate de premise sau condiții
juridice necesare eliberării din serviciul militar. Motivul de încetare a relațiilor militare de serviciu
demonstrează multitudinea de condiții necesare pentru eliberarea din serviciul militar pe această
bază.
Relațiile de serviciu militare pot fi încetate și în legătură cu alegerea militarului în funcții
elective. În acest caz încetarea relațiilor poate fi atât de caracter temporar, cât și permanent. Dacă
militarul ocupă o funcție electivă: deputat în Parlament, consilier în consiliile locale, primar, care
este retribuită, serviciul militar se înt rerupe pentru întreaga perioadă a mandatului. Totodată, este
anulat și contractul de serviciu militar, fiind stopată stabilirea stagiului militar. Aceste persoane
sunt eliberate din serviciul militar în modul stabilit și din ziua excluderii din lista nomin ală nu li
se mai achită salariile și alte indemnizații prevăzute de lege. După expirarea termenului de aflare
în funcția electivă, cetățeanul respectiv, la solicitarea sa, poate fi încadrat în serviciul militar prin
contract în condițiile legislației în vi goare [80].
Încetarea relațiilor de serviciu militare poate fi determinată și de necesitatea îndeplinirii
atribuțiilor de funcții la un nou loc de muncă, fapt care nu permite să exercite atribuțiile funcționale
de serviciu militar. Cauza întreruperii relaț iilor de serviciu militare, din aceste motive, reprezintă
fapte juridice de realizare a dreptului constituțional al militarului d e administrare a problemelor de

138
stat prin intermediul atribuțiilor permanente ale autorităților publice centrale sau locale, ca re nu -i
permit îndeplinirea serviciului militar.
Relațiile de serviciu militare pot fi încetate și în urma ajungerii la un consens între părți, spre
exemplu, eliberarea din inițiativă proprie a militarului sau în legătură cu transferarea lui într -o altă
structură militară. Militarul prin contract poate fi eliberat din serviciul militar prin transferarea în
serviciu în organele Ministerului Afacerilor Interne, Serviciul de Informații și Securitate sau alte
instituții în care este prevăzut serviciul special. Întreruperea relațiilor de serviciu, în acest caz, este
motivată de raționament ul că în instituțiile menționate nu este prevăzut serviciul militar. Specificul
încetării serviciului militar se explică prin înțelegerea persoanelor cu funcții de răspundere d in
instituțiile de stat, în una dintre care este prevăzut serviciul militar, pe când în cealaltă se prevede
altă formă a serviciului de stat [118]. Trebuie de subliniat că militarul nu are dreptul personal să
întrerupă serviciul militar, hotărârea fiind adoptată de persoana cu funcție de răspundere, în a cărui
subordon are el se află . Respectând dreptul cetățeanului de a alege profesia, legislația stimulează
transferările cetățenilor în alte sfere din serviciul de stat, stabilind atribuții le subiecților rel ațiilor
de serviciu militare, care, la rândul lor, pot constitui baza eliberării din serviciul militar.
Este necesar de menționat că deseori apare problema determinării hotarelor de realizare a
eliberării din inițiativă proprie a militarilor. Practica înt reruperii serviciului militar din inițiativă
proprie în Armata Națională demonstrează că, în majoritatea cazurilor, militarului nu i s -a refuzat.
După părerea noastră, restricțiile privind eliberarea militarilor din inițiativă proprie nu contravin
legislaț iei și nu încalcă drepturile cetățenilor, dacă sunt aplicate în timp de război sau în perioada
de mobilizare; în situații excepționale sau în alte cazuri prevăzute de legislație; dacă militarul se
află în timpul îndeplinirii serviciului militar în termen s au cu termen redus.
Prin urmare, încetarea relațiilor de serviciu se exprimă printr -o totalitate de factori juridici
în formă de cauze, motive, precedați de anumite condiții juridice prevăzute într -un ordin elaborat
de persoanele cu funcții de răspundere cu privire la excluderea militarului din listele nominale ale
unității militare în care a fost inclus în statele de personal. Odată cu încetarea relațiilor de serviciu
militare, militarul trece în rezerva Forțelor Armate. Sfârșitul carierei militare în termen sau prin
contract, marchează finalul unei dedicații și a unui sacrificiu făcut pentru țară. Acest eveniment
fiind plin de simbolism prin onorarea celor trecuți în rezervă în cadrul unui ritual militar. Astfel,
ritualul militar este o formă istorică de conduită a militarilor în cadrul unei ceremonii solemne,
având drept obiectiv de a cimenta și de a propaga tradițiile serviciului militar exprimate prin slujire
cu demnitate poporului și țării, educația sentimentelor de patriotism, se distinge prin trăsăt uri de
emotivitate și solemnitate majoră, acțiuni de atractivitate [187].
Considerăm că dezvoltarea și perfecționarea ritualurilor militare se dovedește a fi un proces
de înaltă încărcătură, obiectiv și necesar, care trebuie să cumuleze tradițiile istorice și noile

139
trăsături ale contemporaneității. Actualmente în Armata Națională și -au găsit locul mai multe
ritualuri, cum ar fi: depunerea Jurământului militar; înmânarea armamentului și a tehnicii militare;
Drapelului de luptă și ordinelor unității militare; absolvirea instituției militare de învățământ și
trecerea în rezervă a militarilor. În Armata Națională trecerea militarilor în rezervă sau în retragere,
cu excepția celor trecuți pentru încălcările care discreditează titlul de militar, se produce într -o
atmosferă solemnă, fiind prevăzută în Regulamentul serviciului interior al Forțelor Armate, cu
invitarea veteranilor și militarilor din alte unități /subunități militare, reprezentanți ai organizațiilor
obștești și membri ai familiilor militarilor.
Vom pre ciza că trecerea militarilor în rezervă sau în retragere se execută în manieră diferită
de solemnitate: comandanții de unități militare – în fața formației unității militare cu Drapelul de
luptă; comandanții de subunități (ofițeri/subofițeri) – în fața for mației subunității sau la adunarea
ofițerilor/subofițerilor; militarii prin contract și militarii din serviciile și statele majore ale
unităților, subunităților militare – în fața formației sau la adunarea efectivului acestor servicii, fie
state majore; mi litarii în termen – în fața formației unității/subunității militare, în funcție de
numărul persoanelor trecute în rezervă. Se cere de subliniat că un aspect aparte este prevăzut pentru
ritualul de trecere în rezervă a comandantului unității militare. Pentr u petrecerea comandantului
unității militare trecut în rezervă sau în retragere, unitatea militară se adună în formație pe jos, în
ținută de paradă sau în ținută de serviciu, fără arme, în modul care este prevăzut de Regulamentul
instrucției de front al Fo rțelor Armate ale Republicii Moldova pentru revista de front. În cadrul
ceremoniei se prevede și ritualul luării de bun -rămas de la Drapelul de luptă al unității militare,
această atenție sporită față de comandant fiind, optrivit opini ei noastr e, una corec tă și un răspuns
la responsabilitățile majore pe care le -a purtat acesta față de obligațiunile funcționale și rolul în
asigurarea securității militare.
Subliniem că petrecerea în rezervă sau în retragere a comandanților de subunități (ofițerilor,
subofițe rilor și a militarilor prin contract) care și -au îndeplinit serviciul militar în servicii și state
majore se desfășoară în cadrul unui ceremonial special. Pentru a petrece militarii în termen trecuți
în rezervă unitatea militară se adună în formație pe jos , în ținută de serviciu, Drapelul de luptă
fiind adus la adunarea unității la hotărârea comandantului unității sau al subunității, după care
orchestra intonează Imnul de Stat al Republicii Moldova [73, p. 120]. Considerăm că păstrarea
tradițiilor , ritualur ilor militare, îmbogățirea cu elemente noi, în corespundere cu tradițiile armatelor
europene, se dovedește a fi una actuală pentru sporirea imaginii Armatei Naționale în societate, iar
conducerea Ministerului Apărării urmează să acorde acestui subiect aten ție sporită.
În momentul eliberării din serviciul militar cetățenii trec în categoria de rezerviști și sunt
luați în evidență militară în centrele militare la locul de trai, fiind în continuare repartizați pentru
completarea Forțelor Armate la mobilizare. La luarea în evidența militară a cetățenilor în calitate

140
de rezerviști, în funcție de nivelul de pregătire militară și de indicele de vârstă, se adoptă decizia
privind includerea rezervistului în una din structurile rezervei. V om preciza că responsabilită țile
cetățenilor pentru apărarea Patriei continuă după finalizarea serviciului militar. M enționăm, în
același context, că în caz dacă rezerviștii sunt sau nu sunt repartizați în funcții în unitățile militare,
rezerva Forțelor Armate se împarte în: rezervă activă, alcătuită din rezerviștii repartizați în funcții
militare în marile unități, în unități și instituții ale Forțelor Armate conform planului de completare;
rezervă pasivă (resurse disponibile), alcătuită din rezerviștii care nu sunt repartizați în f uncții și
pot completa în caz de necesitate rezerva activă. Conform indicelui de vârstă, rezerva Forțelor
Armate se împarte, după cum urmează:
– rezervă de clasa I, în care se regăsesc rezerviștii până la împlinirea vârstei: soldații, sergenții și
subofițerii – de 45 de ani; ofițerii – de 55 de ani; generalii – de 60 de ani;
– rezerva de clasa II, în care se regăsesc rezerviștii: soldații, sergenții și subofițerii – de la 45 de ani
până la împlinirea vârstei de 50 de ani; ofițerii – de la 55 de ani până la împlinirea vârstei de 60 de
ani; generalii – de la 60 de ani până la împlinirea vârstei de 65 de ani.
Sublinie m că după atingerea limitei de vârstă de aflare în rezerva de clasa I, cetățenii sunt
trecuți în rezerva de clasa II. În acest caz rezer viștii aflați în componența rezervei active sunt
trecuți, de regulă, în componența rezervei pasive. Limita de vârstă de aflare în rezerva de clasa II
este și limita de vârstă de aflare în rezerva Forțelor Armate. După atingerea limitei de vârstă de
aflare în rezerva Forțelor Armate, rezerviștii sunt trecuți în retragere și excluși din evidența militară
[188]. Menționăm că limita de vârstă pentru aflarea cetățenilor în rezerva Forțelor Armate urmează
să fie majorată cu 5 ani. Limita de vârstă actuală s -a dov edit a fi una rezonabilă pentru secolul
trecut, când situația demografică în republică era una în creștere, iar rezervele de resurse umane
erau suficiente. Actualmente situația s -a inversat, indispensabilitatea majorării plafonului de vârstă
de aflare în r ezervă este una obiectivă și corespunde intereselor de securitate națională. Reiterăm
că modalitatea de aflare a cetățenilor în rezervă este prevăzută în Legea nr.1244 din 18 iulie 2002
cu privire la rezerva Forțelor Armate. Precizăm că o parte a legii est e consacrată problemelor ce
țin de pregătirea rezerviștilor, în sens de chemare în serviciul militar în cadrul cantonamentelor.
Legea stabilește expres că pregătirea rezerviștilor se efectuează în conformitate cu planul de
pregătire a rezervei, elaborat an ual de Statul -Major General al Forțelor Armate și aprobat de către
Guvern. Partea vulnerabilă a procesului enunțat constă în limitarea dreptului comandantului de a
organiza ședințe de pregătire cu militarii care sunt în rezervă pe contract. De fapt, contra ctul pentru
rezervă activă a fost o idee destul de bună, dar s -a ciocnit ulterior de imposibilitatea comandantului
de a lucra cu această categorie pentru pregătirea și asigurarea capacității de luptă a unității. Noi
considerăm că legislația trebuie modific ată astfel încât pentru persoanele sub contract de aflare în
rezerva activă chemarea la ședințe de pregătire în cantonamente se va efectua conform planului

141
aprobat pentru fiecare unitate de către Ministrul Apărării, dar nu va depăși termenul de două zile
pentru fiecare lună a anului și o concentrare de 14 zile odată pe an, astfel de experiență fiind
atestată în cazul Gărzii Naționale din SUA.
Păstrarea sistemul mixt de organizare a serviciului militar, a cărui necesitate am argumentat –
o, permite de a avea p osibilitate de a completa rezerva activă a Forțelor Armate pe contul
militarilor care se eliberează după finalizarea serviciului militar. Cu această problemă serioasă s –
au confruntat Forțele Armate ale României, după abolirea serviciului militar obligatori u în 2007.
Pentru a reveni la normalitate a fost adoptată Legea rezerviștilor militari, care începând cu 2017
prevede o perioadă de formare inițială a cetățenilor de aproximativ trei luni pentru acumularea
cunoștințelor militare de bază, după care, anual, se produce convocarea de instrucție timp de două
săptămâni [189]. Considerăm că acest exemplu trebuie luat în considerare de către Ministerul
Apărării al Republicii Moldova atât în contextul oportunității de a păstra în continuare serviciul
militar în term en, cât și a necesității de a perfecționa legislația în vigoare cu privire la pregătirea
rezervei militare.
După trecerea militarilor în rezervă, în societate se reîntorc o categorie de cetățeni care și -au
satisfăcut serviciul militar în termen, precum și o categorie de militari prin contract, cu experiență
bogată de viață, patrioți și cu un potențial care poate fi de folos în continuare statului și societății.
Însă am determinat că problema de importanță deosebită rezidă în faptul că statul nu acordă
garan ții nici primei categorii, nici celei de -a doua, astfel fiind alimentați factorii care nu asigură
atractivitatea serviciului militar în termen în mediul tineri lor. Opinia noastră este că statul trebuie
să garanteze, în baza unui Regulament aprobat de Guver n, tinerilor trecuți în rezervă și militarilor
prin contract dreptul de admitere în instituțiile superioare de învățământ fără concurs la buget sau
să le achite studiile.
Trebuie de precizat că în perioada îndeplinirii serviciului militar, tinerii încorpo rați în armată
obțin cunoștințe și deprinderi practice noi, care nu le pot oferi alte instituții de învățământ de diferit
profil din țară. Ei obțin cunoștințe în domeniul militar, capătă pregătire fizică și morală, se deprind
cu viața în colectiv subordona t reguli lor stricte, cultivă sentimentele de patriotism, responsabilitate
și ajutor reciproc, cunosc mai bine țara, pot să participe la diferite aplicații internaționale atât pe
teritoriul național, cât și peste hotare, devin mai pregătiți de viață, mai co mpetitivi în societate și
pe piața muncii, mai pregătiți și mai hotărâți [190]. Parcursul serviciului militar în termen prevede
pregătirea corespunzătoare în mai multe funcții militare, având tangențe directe cu profesiile civile
pe care le obțin în școlil e profesional tehnice. Însă problema pe care o semnalizăm este că profesiile
militare nu sunt nici într -o formă legiferate de Ministerul Apărării și recunoscute de Ministerul
Educației. Legiferarea și elaborarea mecanismului necesar, inclusiv de obținere a profesiilor noi,
ar permite ca armata să fie considerată nu numai școală a bărbăției, dar și de meserii, situație care ,

142
va fi în măsură să sporească substanțial atractivitatea serviciului militar în mediul tineri lor, acesta
fiind obiectiv de semnificație strategică .
Transformările care se produc în Republica Moldova se răsfrâng asupra Forțelor Armate și
militarilor prin contract. Noile circumstanțe au adus la ordinea de zi sarcina de reformare a Armatei
Naționale, redislocarea de trupe, formarea și perfecționarea garnizoanelor și taberelor militare noi.
În perioada 2001 -2015 din serviciul militar s -au retras mai mult de 1.000 de ofițeri, printre care
jumătate fără drept de pensie, majoritatea dispun de studii superioare, experiența de management
și lucru de educație cu personalul, cunosc tehnica și tehnologiile moderne. Totodată , în condiții de
șomaj , experiența personalului militar în trecut rămâne de multe ori nerevendicată. Militarii trecuți
în rezervă și familiile lor se găsesc într -o situație foarte dificilă: problemele sociale și inutilitatea
profesională, pierderea locului de muncă, nevoia de schimbare a reședinței și lipsa de locuință,
lipsa de experiență de muncă și de competențe într -o economie de piață și alți factori agravează
situația personalului militar pensionat.
Ca rezultat, în fața militarilor trecuți în rezervă se ridică o serie de probleme în adaptarea la
viața civilă, printre care evidențiem următoarele:
– neconcordanța profesiei militare nevoilor pieței forței de muncă, consecințele fiind posibilitățile
de angajare pentru o muncă necalificată și puțin plătită ori căutarea activităților ocazionale;
– problema de reconversie pentru noi competențe în concordanță cu cererea;
– problema asigurării cu spațiu locativ, în special pentru militarii care au servit cel puțin 20 de ani
și care devine aproape imposibil d e realizat. Potrivit Ministerului Apărării, la sfârșitul anului 2015
nu au primit apartament peste 500 de familii de militari eliberați din serviciul militar;
– deseori trecerea în rezervă cauzează o lovitură psihologică, dat fiind că serviciul militar a fost
pentru persoană factorul de protecție socială;
– după ce au părăsit armata, pe fundal de stres, mulți ofițeri se confruntă cu probleme ce țin de
deteriorarea sănătății și stării fizice.
Complexitatea perioadei de adaptare provoacă numeroase confli cte și chiar dezintegrarea
familiilor, determinând necesitatea de a întreprinde acțiuni atât cu militarii trecuți în rezervă, cât
și cu membrii de familie ai militarilor eliberați din serviciu. Precizăm că în toate unitățile militare
sunt angajați psiholog i militari, dar nu dispun în atribuțiile funcționale de responsabilitatea de a
lucra cu cei care se pregătesc să plece în rezervă și pentru a -i ajuta să treacă mai ușor această
perioadă complicată. Considerăm oportun ca Ministerul Apărării să examineze și să introducă
acest aspect important în responsabilitatea psihologilor militari. Afirmăm în același context că un
rol important în facilitarea adaptării militarilor trecuți în rezervă la viața civilă revine asociațiil or
neguvernamentale, organizațiile veter anilor de război și din structurile de forță. În momentul de
față sunt înregistrate în Republica Moldova peste 60 astfel de organizații [191]. Activitatea lor se

143
încadrează în cerințele Legii cu privire la asociațiile obștești, urmărind scopul realizării ș i apărării
drepturilor civile, economice, sociale, altor drepturi și libertăți, dezvoltării activismului social și
spiritului de inițiativă, satisfacerii intereselor profesionale și de amatori în sfera creației artistică,
tehnicii, ocrotirii sănătății, edu cației patriotice și umanistice, extinderii contactelor internaționale,
consolidării prieteniei între popoare, desfășurării altor activități neinterzise de legislație [192].
Invoc ăm, nu în ultimul rând , și cercetarea științifică, dată fiind fezabilitatea ș i eficiența conjugării
reușite a teoriei și practicii pe care o posedă veteranii armatei.
Remarcăm însă că aceste organizații nu sunt preocupate de problema adaptării militarilor
trecuți în rezervă la viața civilă și susținerii lor în această perioadă. Noi considerăm că Ministerul
Apărării ar trebui să conlucreze mai activ cu aceste organizații și să beneficieze de potențialul lor
în lucrul cu militarii care se concediază din serviciul militar. Circumstanțele anunțate cauzează
crearea unui set întreg de pro bleme de concediere a unei persoane din rândurile Forțelor Armate.
În această ordine de idei vom insista că o problemă foarte importantă ține de securitatea socială,
care se exprimă prin gradul de implementare a drepturilor sociale și garanțiilor acordate diferitor
categorii de personal militar și familiilor lor, permițându -le să-și asigure necesitățile materiale și
spirituale, compensatoare pentru restricțiile din timpul serviciului militar [193]. Astfel, gradul de
garanții de drepturi, libertăți și privi legii pentru personalul militar pensionat este determinat de un
șir de factori primordiali, precum nivelul de beneficii materiale și spirituale care trebuie să asigure
compensarea pentru dificultățile din perioada serviciului militar, existența condițiilor normale de
trai, de creștere a copiilor, angajarea în câmpul muncii, posibilitatea de perfecționare profesională
și de protecție împotriva nedreptății și atitudinii arbitrare a funcționarilor.
Protecția socială a militarilor eliberați din serviciul mili tar activ în rezervă sau retragere ține,
pe de o parte, de realizarea drepturilor și libertăților garantate prin Constituția Republicii Moldova
pentru toți cetățenii, iar pe de alta, punerea în aplicare a drepturilor speciale și garanțiilor furnizate
drept recompensă pentru mai mulți ani de serviciu în cadrul Forțelor Armate, dat fiind stresul fizic
și psihic, riscul pentru viață și sănătate, condițiile precare de viață ale familiei. Vom insista asupra
aserțiunii că personalul militar eliberat, include, de obicei, persoane apte de muncă având înaltă
pregătire profesională, care pot lucra eficient și aduce o contribuție semnificativă la procesul de
dezvoltare a economiei naționale. Cu toate acestea, experiența de punere în aplicare a programului
de adaptare s ocială a personalului eliberat din serviciul militar denotă că problema cea mai acută
este asigurarea cu locuri de muncă , problemă care solic ită o abordare integra lă a tuturor aspectelor
ce țin de adaptare a socială a militarilor eliberați din serviciul militar și a familiilor lor. Abordare a
dată trebuie să includă formarea de profesii civile, inclusiv prin învățământ ul la distanță; educarea
spiritului antreprenorial , crearea unor locuri de muncă bine plătit e; sporirea rolului autorităților
executive în domeniul adaptării sociale a persoanelor eliberate din serviciul militar activ.

144
În sensul elucidat de idei, vom examina care sunt problemele de orientare profesională și de
formare a militarilor. Militarii pe nsionari fiind extrem de rezervați în căutarea de ajutor în birourile
de serviciu pentru ocuparea forței de muncă. Acest lucru poate fi explicat prin următoarele motive:
– lipsa de informare pentru militarii trecuți în rezervă privind locurile de muncă și oportunitățile
pentru servicii de angajare;
– lipsa numărului necesar de posturi vacante care ar satisface nevoile corpului de ofițeri, atât după
formă și în conținutul său, cât și de remunerare;
– starea psihologică a ofițerilor, deseori fiind factor de abținere în recursul la serviciul de ocupare
a forței de muncă și manifestare a dorinței de a decide destinul lor singuri;
– creșterea concurenței pentru ocuparea forței de muncă dată fiind cererea și oferta;
– incapacitatea funcționarilor din serviciu l de ocup are a forței de muncă de a comunica cu această
categorie de cetățeni, iar în unele cazuri – formalism în muncă și ignoranță a legii privind protecția
socială a militarilor;
– indicator înalt de vârstă pentru ofițerii în rezervă și faptul că o par te au pensii.
Desfășurarea activităților de reducere a tensiunilor sociale în rândul personalului militar
eliberat din serviciul militar și familiile lor este oportună . În spațiile în care sunt concentrații mari
efective de trupe este indispensabil de creat săli de clasă , care ar putea oferi asistență psihologică,
orientare profesională și posibilitate reală de a obține noi abilități prin învățământul la distanță.
Acest lucru este cel mai important pentru unitățile situate în izolare, departe de centrele d e formare.
Incontestabil este că piața necesită profesioniști de înaltă clasă, iar persoanele ce au primit educație
militară posedă această calitate. În procesul de reconversie profesională se cuvine a fi utilizate pe
deplin cunoștințele existente, dar ș i completarea cu altele, noi și utile. Analiza pe care am realizat –
o denotă că militarii concediați în ultimii ani, ofițeri și plutonieri, fie nu dețin o profesie civilă, fie
au pierdut în timpul serviciului din abilitățile necesare, excep tând juriștii și specialiștii în finanțe,
medicii militari și tehnicienii. În plus, sistemul de recalificare și de reconversie profesională pentru
profesiile civile poate asista doar un număr limitat de persoane. Totodată, ocuparea forței de muncă
este problematică pentru foștii militari care locuiesc în tabere militare separate, deoarece practic
nu există oportunități de angajare.
Tranziția de la serviciul militar la viața civilă nu necesită depășirea doar a circumstanțelor
externe, dar, totodată, revizuirea stărilor inter ne, a obiceiurilor și barierelor psihologice. În cadrul
rezolvării problemei de angajare a militarilor în rezervă de multe ori există discrepanță în cerința
angajatorului și calitățile angajatului, care conduce la incertitudine, disperare în capacitățile de a
se aranja în viața civilă. Ca rezultat, militarul eliberat poate să se angajeze la cele mai simple locuri
de muncă: ca agent de securitate, însoțitor, supervizor , omul pierde abilitățile deja dobândite, iar
statul un specialist în formare în care s -a investit mult. În practică, eșecul nu ține numai de calitățile

145
individuale sau cele profesionale ale unui militar, ci rezidă și în nepregătirea pieței forței de muncă
pentru a beneficia de această categorie de cetățeni. Se dovedește a fi corect ca în timpu l tranziției
de la serviciul militar la viața civilă, în căutare unui loc de lucru, de efectuat activități de orientare
profesională a militarilor, etapă de reconversie profesională pentru ocupații civile. Este foarte
important să se identifice corespunder ea cerințelor militarului și situația pieței forței de muncă, să
se concentreze eforturile pe consolidarea capacităților umane pentru a asigura auto -ocuparea forței
de muncă, la formarea de motivație ca un mijloc de siguranța a locului de muncă.
Obținând o instruire militară în anii precedenți, militarul a avut un loc de muncă garantat,
dar schimbările produse dictează puternic nevoia de recalificare. Pensionându -se din armată, este
cuprins de un sentiment de neliniște și nesiguranță, scade interesul de se rviciu, pot fi remarcate
tulburări în relații, instabilitate în comportament. În această perioadă se declanșează mecanismul
de autoorientare pe baza informațiilor disponibile și evaluării propriilor capacități. Principalul
obiectiv al serviciilor de orient are în carieră, în această etapă, presupune punerea în aplicare a
orientării preventive în cariera civilă, cu un accent puternic pe autoorientare. Următoarea fază de
adaptare apare imediat după eliberarea din armată. Aceste obiective Ministerul Apărării le poate
realiza în colaborare cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă , care, actualmente,
practic este inexistentă. Pentru militarii trecuți în rezervă care nu dețin profesii civile, această
perioadă este caracterizată prin necesitatea de a determina direcția de alegere a specialității noi și
recalificare. Este foarte important să se țină cont de pregătirea profesională, nivelul de educație,
cu respectarea specialității militare și profesia aleasă.
Următoarea etapă, reconversie profesională, ține de creșterea nivelului general de activitate
umană, existând perspectiv e reale de angajare în specialitatea nouă. La selectarea unei specialități
civile pentru ofițerii în rezervă, trebuie de ținut cont de ocupațiile apropiate specialit ății militar e,
acestui mod de ocup are a forței de muncă de foștii militari ar trebui să i se acorde priorita te. Analiza
demonstrează că pentru asocierea specialităților militare și celor civile este utilă tipologizarea care
include șapte profiluri de activități profesio nale ale militarilor: organizare (comandă, administrativ
de conducere), sociopedagogie, inginerie (operațional), stat major (control), extreme și asigurare.
Este util de precizat că o pțiunile pentru profil ul de conducere sunt diverse, se exprim ă prin
organ izarea activității, ghidarea în afaceri, recrutarea, instruirea și educația personalului, formarea
echipei de executori la diferite niveluri, construirea , menținerea într -o atmosferă sociopsihologică
bună a colectivelor, activități care prevăd cunoașterea managementului și psihologiei oamenilor.
Printre calitățile individuale necesare pentru organizatori, calități pe care militarii din această
categorie bine le posedă sunt: inteligență, rigoare, sociabilitate, comunicare, echilibru emoțional,
calm itate și capacitate de a găsi soluții potrivite într -un timp scurt și în orice situație. Este foarte
important ca în tranziția de la serviciul militar la viața civilă oamenii de acest tip să se debaraseze

146
de principiul existent în unitatea militară – comandă unică, stil autoritar, management dictatorial.
Specialiștii antrenați în profil ul socio -pedagogic lucrează cu oameni i, misiunea lor specifică țin ând
de cultivarea, predarea, abordarea de natură psihologică și interpersonală, asistența în depășirea
dificultăților din viața cotidiană și în activitățile profesionale. Specialiștii în materie trebuie să
cunoască foarte bine pedagogia, sociologia și psiholo gia, să posede cunoștințe juridice, medicale
și sanitaro -igienice, în problemele politice și sociale, culturale și educaționale, să fie familiarizați
cu metodele de educație, de formare profesională, de expunere în interviuri individuale, tehnici de
gestio nare a stresului. Pentru a activa cu succes în acest profil, militarii acumulează experiență și
înclinații pentru lucrul cu oamenii, capacitatea de a analiza personalitatea lor și de a exercita un
comportament prietenos și, totodată, autocritic pentru a pu tea fi convingători în comunicare,
capabili de a persevera. În armată reprezentanții acestui grup includ adjuncții comandanților pentru
lucru cu personalul, psihologi și sociologi militari, însă aceste specializări trebuie dezvoltate și
modernizate în conf ormitate cu noile realizări științifice.
Profilul de operator este propriu activităților profesionale d e control nemijlocit al obiectelor
tehnice. Aceștia posedă următoarele calități: nivel ridicat de dezvoltare a atenției, percepție vizuală
și auditivă, memorie, simț bun de coordonare, precizie și viteză de răspunsuri motorii, capacitate
de a rezista stresului fizic pe termen lung, menținând gradul de pregătire pentru acțiuni de caracter
activ, inclusiv în condițiile lipsei de timp și de expunere la facto ri extremi, stabilitate emoțională,
responsabilitate și încredere în sine, în forțele sale. A semenea specialiști în armată pot fi operator
al stațiilor radiolocație și radio, ofițer de dirijare a rachetelor, pilot militar. Pentru profesiile civile
speciali știi pregătiți pot să lucreze în unitatea de control ca operator (calculator, control proces),
inginer radio și telefonie, operator de mașini automate, pilot civil.
Activitatea specialiști lor operaționali este legată de procesarea volumelor mari de informații,
calcule, controlul traficului, pregătirea, planificarea și adoptarea deciziilor importante cu impact
semnificativ asupra eficienței managementului producției. Activitățile solicită cunoașterea legilor,
regulamentelor, altor acte normative, o co mbinație de eforturi constante pentru a îndeplini cerințele
trasate și dorința de a -și asuma riscuri, capacitatea de a adopta decizii bazate pe intuiție. Persoanele
specializate trebuie să aibă memorie bună și să posede gândire logică, să manifeste respons abilitate
și determinare, punctualitate și capacitate de a lucra eficient cu lectură cuprinsă în grafice, tabele,
programe, să fie în stare să efectueze calcule complexe cu ajutorul computerului. Specialiștii de
profil sunt repartizați în sediul operaționa l la diferite categorii de personal, posturi de comandă
operațională sau navigatori. În activități civile pot deveni operatori în bănci, angajați în servicii de
la calea ferată, navigatori ai flotei aeriene civile, ingineri topografi, programatori, contabi li.
Specialiștii trupelor aeropurtate, unităților speciale de forțe, unităților de cercetare pot să se
regăsească, pentru a aplica cunoștințele și competențele, în activitățile ce țin de condiții extreme .

147
În viața civilă pot să lucreze în calitate de salva tori, membri de unități de protecție, gărzi de corp,
poliție, încasatori, pompieri, inspectori în domeniul pescuitului, instructori parașutiști, specialiști
în deminări , existând cerințe foarte ridicate ce țin de starea de sănătate, pregătire fizică, rezis tență,
abilitate, calități cu voință și ingeniozitate.
Specialitățile de asigurare rezolvă sarcini privind menținerea funcționalității colectivului,
fiind caracteristice asemenea calități, cum ar fi integritate, onestitate, altruism, disciplină internă,
independență, autocontrol, respect pentru lucru, sensibilitate, grijă față oameni, abilitate de a trece
de la o activitate la alta, capacitate de a lua în considerare aspectul economic al activităților sale.
În armată printre reprezentanții specialiștilor de acest profil se numără experți în medicină și în
sfera serviciilor financiare, tuturor serviciilor din logistică. În economia națională acești specialiști
pot să se regăsească în sferele ce țin de achiziții publice și economie, pot activa ca manageri,
comercianți, depozitari, vânzători.
Nu ne -am propus să idealizăm pregătirea militarilor ca specialiști, însă problema există.
Totodată, trebuie luat în considerare că în timp ce există similitudinea profesiilor militare și celor
civile, nu poate fi o tranziți e directă de la o activitate la alta. Folosind calitățile specialiștilor din
domeniul militar, putem aștepta ca aceștia într -un termen scurt vor învăța activitățile care le vor
asigura competitivitatea pe piața muncii. Succesul în orientarea profesională, asociat cu asigurarea
în drepturi într -o profesie nouă, depinde , în mare măsură , de gradul de similitudine între activități
de aceste genuri. În funcție de gradul de similaritate între cerințe și caracteristicile individuale ale
unui angajat, specialitățil e pot fi împărțite în patru grupe de ocupații:
1. Similare cu o profesie: în îndeplinirea atribuțiilor, specialitatea înaintează, în principal, cerințe
profesionale și de personalitate aproximativ similare, aceste profesii cuprinzând, practic, aceeași
sferă de activitate, iar trecerea fiind posibilă după un curs minor de formare suplimentară, având
în vedere specificul locului nou de muncă.
2. Conexe cu o profesie sunt activitățile cele mai numeroase de grup, pe filiera cerințelor privind
calitățile indi viduale aceste profesii au similitudini la nivel de aproximativ 70 -75% (din calitățile
individuale) ale unui specialist militar, iar trecerea de la o profesie la alta este posibilă după un
curs de formare formare -adaptare.
3. Profesii fără asemănări expre s: specialitatea solicită diferite grupuri de calități individuale, iar
tranziția în carieră presupune pregătire nouă, cum ar fi în inginerie (creare, gestionare, întreținere
și reparare de echipamente) sau umane (educație, formare, management, securitate) .
4. Profesii incompatibile: cererea de piață vizează specialiști într -un domeniu, în timp ce oferta se
dovedește a fi practic diametral opusă, contribuindu -se, în plus, la degradarea unor abilități.
Totuși, analiza comparativă a specialităților confirmă că marea majoritate dintre ocupațiile
militare interferează cu cele civile. Familiarizarea militarilor cu informații cu privire la profesiile

148
solicitate reprezintă factorul important în îmbunătățirea disponibilității lor psihologice de a căuta
locuri de mu ncă, de a trece prin reconversie profesională și de a se angaja la locuri de muncă după
trecerea în rezervă. Reciclarea personalului militar trecut în rezervă nu poate să nu provoace o
serie de probleme, precum trecerea recalificării de către persoane cu a numită vârstă, experiență de
viață, familie, un anumit statut social și profesional, cu preferințe profesionale individuale, care
afectează atitudinea unui om care s -a supus recalificării profesionale.
Concluzia este că reconversia profesională și adaptarea socială a militarilor alcătuiesc un
sistem complex de activitate a autorităților de stat și organizațiilor neguvernamentale în vederea
asigurării garanțiilor sociale privind reintegrarea socioprofesio nală a militarilor prin contract și a
cetățenilor trecuți în rezervă (retragere), reprezentând o verigă importantă a politicii în dezvoltarea
și utilizarea potențialului uman. În această ordine de priorități, reiterăm oportunitatea semnării
unui acord de c ooperare între Ministerul Apărării și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de
Muncă pentru a realiza următoarele o biective de bază:
1. Realizarea politicii statului în domeniul valorificării eficiente a resurselor umane și asigurarea
garanțiilor social e privind reintegrarea socioprofesională a militarilor, angajarea lor în muncă.
2. Crearea unui sistem de reconversie profesională și adaptare socială a militarilor prin realizarea
în complex a activităților de informare profesională, perfecționare a compe tenței profesionale și
încadrarea militarilor în câmpul muncii sau integrarea lor în domeniul afacerilor.
3. Organizarea desfășurării măsurilor de reconversie profesională și adaptare socială a militarilor
în concordanță cu restructurarea economică și mob ilitatea socială.
4. Coordonarea activității autorităților de stat și structurilor asociative pentru asigurarea activității
procesului de reconversie profesională a militarilor.
5. Dezvoltarea competenței profesionale și utilizarea cunoștințelor, capacităț ilor și a experienței
profesionale a militarilor în domeniile civile.
6. Realizarea intereselor profesionale ale militarilor conform particularităților psihofiziologice și
necesităților pieței forței de muncă din Moldova.
7. Preîntâmpinarea șomajului în râ ndurile cetățenilor trecuți în rezervă (retragere) din serviciul
militar prin contract și asigurarea unui mod de viață activ și util.
Vom nota, în contextul reliefat de idei, că reciclările sunt caracteristice armatelor de masă și
în cazul reformei arma telor în car e sunt planificate reduceri mari de personal. Actualmente în
armatele europene problema dată nu se află pe agenda zilei, dat fiind că în sistemul de pregătire a
militarilor prin contract este prevăzută, inclusiv posibilitatea de a obține o prof esie civilă, fapt care
face armata mult mai atractivă pentru tineri. Cetățenii trecuți în rezervă (retragere) pot fi angajați
în domeniile civile pe baza licenței/diplomei de absolvire a instituțiilor de învățământ militar,
luându -se în considerare studiil e militare potrivit echivalării lor. În accepția noastră, specialitatea

149
civilă primită de militari în Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” ulterior nu
se mai perfecționează și nu se ajustează la cerințele timpului, ci se conservă, fiind necesar, conform
practicilor armatelor europene, ca în perioada de satisfacere a serviciului militar să fie planificate
specializări și perfecționări nu numai pentru specialitatea militară, dar și pentru cea civilă. Aceasta
devenind actuală mai ales în con dițiile când perioada stagiului militar cu drept de pensie militară
este majorat la 25 de ani și considerăm că va fi în creștere pe viitor. În contextul dat, este necesar
de prevăzut capacități de pregătire a unei specialități civile a militarilor prin con tract în Armata
Națională.
Așadar, încetarea permanentă sau provizorie a relațiilor militare de serviciu se exprimă prin
încetarea activității militare de serviciu, atrăgând după sine încetarea îndeplinirii obligațiunilor de
serviciu și eliberarea militari lor din serviciul militar [194, p. 226 – 227]. Tranziția de la serviciul
militar la viața civilă nu presupune doar tranșarea circumstanțelor externe, ci și revizuirea stărilor
interne, iar adaptarea cu succes la condițiile noi este o problemă atât personal ă, cât și a autorităților
puterii de stat, a cărei rezolvare permite oamenilor să se simtă în condiții de siguranță pentru noi
activități și să devină competitivi, iar societății să utilizeze eficient persoanele instruite pentru
dezvoltarea țării.

150
3.3. Concluzii la capitolul 3
1. Relația dintre armată și societate se prezintă ca un factori de bază al stabilității naționale,
existând o interacțiune și o interdependență între serviciul militar și societate. Instituția militară
este o instituție a statul ui, dar care depășește simpla condiție de mecanism al statului din cauza
funcțiilor îndeplinite în societate și calității de putere militară a poporului. Relația care întrunește
armata și societatea este specială, cu numeroase valențe și condiționări. În acest context, influența
instituțiilor militare asupra societății poate fi tratată prin prisma a două aspecte principale: primul
se referă la componentele sistemului educațional dezvoltat în cadrul armatei ca element civic, cel
de-al doilea este reprezent at de organizarea instrucției trupei de recruți, instituția serviciului militar
obligatoriu acționând ca un factor educativ, în spirit civic -național, asupra celor care au activat în
cadrul structurilor sale.
2. Îndeplinirea de către serviciul militar a ac estor funcții educaționale are impact deosebit
asupra conținutului calitativ al misiunii armatei de apărare a teritoriului național, a suveranității și
independenței țării. Dacă tinerii militari sunt formați și educați potrivit exigențelor funcțiilor
socia le ale armatei, ei vor fi în măsură să execute eficient toate sarcinile primite pe coordonatele
securității și apărării. În condițiile actuale de modernizare a statului Republica Moldova, principiul
de completare a armatei trebuie să fie mixt.
3. Serviciul militar reprezintă o obligativitate constituțională a cetățenilor Republicii
Moldova de a apăra Patria și se asigură prin încadrarea în serviciul militar în termen dar și un drept
de a se încadra benevol, realizând datoria constituțională privind apărarea Patriei. Condițiile de
încadrare în serviciul militar însumează circumstanțele reale cu semnificație juridică exclusivă iar
în cazul prezenței lor, generându -se relații de serviciu militare. Totodată, însăși relația apare în
cazul survenirii faptei juridi ce, de care ține începutul serviciului militar. În același timp, în afara
respectării condițiilor de înrolare și de încadrare în serviciul militar, este necesar ca să fie prezente
temeiurile de apariție a relațiilor de serviciu militare, acestea reprezintă , de asemenea, fapte
juridice prevăzute de lege.
4. Odată cu încetarea relațiilor de serviciu militare, militarul este trecut în rezerva Forțelor
Armate. Asigurarea adaptării cu succes pe dimensiunea sociopsihologică a rezervei militare este o
problemă per sonală, a societății și a statului. Rezolvarea acestei probleme permite oamenilor să se
schimbe în condiții de siguranță pentru noi activități, iar societății să beneficieze eficient și pe larg
de persoane instruite pentru dezvoltarea economică a țării.
5. În societate se păstrează o atitudine favorabilă față de necesitatea serviciului militar, dar
care poate fi afectată datorită faptului scăderii încrederii cetățenilor față de armată și stagnării
politicilor de îmbunătățire a protecției sociale a militari lor.

151
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Problema științifică importantă soluționată în domeniul științelor politice și studiilor
de securitate pentru teorie și practică ține de argumentarea indispensabilității serviciului militar
în asigurarea securității și apărării naționale a Republicii Moldova, fapt care a contribuit esențial
la demonstrarea necesității și a oportunității de modernizare internă și racordare la standardele
contemporane . Au fost identificate potențialul și capabilitățile pentru moderniza rea serviciului
militar în contextul redimensionării arhitecturii de securitate regională.
Problema serviciului militar este una complexă și a solicitat aplicarea unui spectru extins de
instrumente de cercetare științifică. Serviciul militar este abordat î n plan politico -juridic, însă vom
nota că întâietatea revine abordării din punct de vedere politologic , fapt care nu exclude, ci din
contra, consolidează valențele interdiscipliarității.
Ideile științifice expuse pe paginile tezei sunt rezultatul activității autorului, au fost elaborate
de sine stătător, și -au găsit elucidare în 10 acte normative (legi ale Republicii Moldova, hotărâri
ale Guvernului, h otărâri ale Consiliului Suprem de Secu ritate, ordine ale ministrului Apărării), în
25 de publicații științifice și au fost prezentate la 5 foruri științifice internaționale și naționale.
1. Serviciul militar în Republica Moldova este de proveniență constituțională, fiind constituit
pentru a co ntribui la asigurarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a Republicii
Moldova. Î n Constituția Republicii Moldova sunt prevăzute bazele reglementării juridice în sfera
apărării și securității și prevederile fundamentale care se referă la îndeplinirea de către cetățenii
Republicii Moldova a serviciului militar. Serviciul militar este o formă specială a serviciului public
și a apărut odată cu crearea statului pentru a satisface unele interese generale și nevoi sociale,
având menirea să as igure și să garanteze realizarea scopurilor și funcțiilor de bază ale statului [15,
p.18; 75, p.65; 132, p.26 -29].
2. În Republica Moldova se exercită serviciul militar mixt, fiind încorporați militari de rând,
proveniți din conscripție și militari prin co ntract. Proporția de aplicabilitate a unei modalități de
recrutare depinde de diferiți factori economici, politici, sociali, demografici și militari, de starea și
tendințele de evoluție ale mediului de securitate națională, zonală, regională și globală. Se rviciul
militar obligatoriu acționează ca un factor educativ, în spirit civic -național, asupra celor care au
activat sau își desfășoară activitatea în cadrul structurilor sale, funcționând ca un instrument de
socializare a lor [56, p.194 -199; 155, p.72].
3. Serviciul militar este un element important al securității militare, alături de securitatea politică,
economică, socială, ecologică și informațională, asigurând securitatea națională. În acest sens,
serviciul militar se află la originea securității milit are a statului, care este asigurată prin realizarea
unui complex de măsuri privind pregătirea către apărarea Patriei [56, p.193; 86, p. 47 -48; 155,
p.73-75].

152
4. Serviciul militar ca fenomen juridic reprezintă în sine un sistem de norme de drept care
reglementează statutul său și relațiile sociale formate în procesul exercitării lor de către subiecți, a
drepturilor, obligațiunilor și responsabilităților. Legislația cu privire la serviciul militar în virtutea
volumului și importanței sale poate fi recunoscu tă drept subramură a legislației administrative
[194, p.208 -209].
5. Asigurarea securității militare a statului este nemijlocit dependentă de ridicarea prestigiului
serviciului militar în societate, în special prin atitudinea statului față de omul în un iformă militară
și protecția lui socială. Dezvoltarea valorii sociale a serviciului militar urmează a fi primordială
pentru Republica Moldova, dat fiind că protecția socială a militarilor reprezintă atribuția firească
a statului în interesul și pentru sec uritatea căruia este organizat serviciul militar. Serviciul militar
este unul de risc sporit, care necesită consacrare deplină și sacrificiu, ceea ce solicită garanții și
recompense pentru militari [132, p.31,32,35; 194, p.220].
6. Pentru Republica Moldova este de importanță primordială asigurarea controlului democratic
civil asupra serviciului militar, iar domeniul managementului personalului Forțelor Armate trebuie
perfecționat și modernizat conform standardelor contemporane în scopul asigurării cadrului de
dezvoltare a personalului, de promovare după un sistem de evaluare echitabil și transparent [75,
p.66,70].
În baza rezultatelo r obținute prin valorificarea științifică a scopului și obiectivel or propuse,
facem unele recomandări referitor la dezvoltarea și modernizarea serviciului militar în Republica
Moldova:
1. Este necesar ca autoritățile abilitate în domeniul securității și apărării, Consiliul Suprem de
Securitate și Ministerul Apărării, să definească platforma reformei militare în circumstanțele noi
de securitate și să elaboreze Strategia Națională de Apărare și Strategia Militară Națională, iar în
baza acestora să fie perfectat Planul cu privire la construcția și dezvoltarea Armatei Naționale.
Esența reformei urmează să fie canalizată pe ridicarea prest igiului serviciului militar, fiind rațional
ca un program de implementare a Planului să fie „Serviciul militar în Republica Moldova până în
anul 2025”. În aceleași acțiuni se include necesitatea Concepția educației militar -patriotice a
tineretului, care să răspundă noilor provocări la adresa securității.
2. Este recomandată crearea în cadrul Ministerului Apărării a unei structuri speciale „ Oficiul de
presă”, care urmează să promoveze imaginea pozitivă a armatei și serviciului militar în societate
și, totodată , să facă față noilor provocări ale războiului informațional.
3. Este imperativ necesar ca pentru sporirea calității serviciului militar și garanțiilor de protecție
socială a militarilor, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Apărării să asigure perfecționarea
legislației militare naționale, planificarea dezvoltării Armatei Naționale, racordarea la standardele
contemporane de organizare, funcționare și îndeplinire a sarcinilor constituționale.

153
4. Guvernul Republicii Moldova și Ministerul Apărării trebuie să dezvolte serviciul militar bazat
pe principiul mixt de completare, care este expresia contemporană a capacității statului de a avea
Forțe Armate capabile să facă față pericolelor la adresa securității și să asigure trăinicia legăturii
între popo r și armată. Una din prioritățile Guvernului și Ministerului Apărării se exprimă în
asigurarea condițiilor necesare pentru suplinirea tuturor funcțiilor vacante, atât pentru militarii în
termen, cât și pentru cei prin contract în statele de organizare.
5. Este necesar ca Parlamentul Republicii Moldova să asigure implementarea controlului civil
democratic al Forțelor Armate și serviciului militar. În conformitate cu standardele euroatlantice,
se recomandă mai buna delimitare a atribuțiilor Ministrului Apărăr ii de atribuții le Șefului Marelui
Stat-Major, iar Regulamentul de activitate a Ministerului Apărării și Regulamentul de activitate a
Marelui Stat -Major al Armatei Naționale să fie aprobate prin Decretul Președintelui Republicii
Moldova.
6. Este util ca Parlamentul, Președinția și Guvernul să considere politica de cadre ca fiind un factor
esențial în asigurarea securității naționale și să se regăsească în Strategia Securității Naționale.
Este oportun ca Președintele Republicii Moldova în calitate de Coman dant Suprem al Forțelor
Armate să aprobe Regulamentul funcțiilor de „general”, care să includă expres lista funcțiilor de
„general” în Republica Moldova și cerințele față de candidați pentru acordarea lui. Se recomandă
Ministerului Apărării să perfecționez e sistemul de selectare, repartizare, pregătire, perfecționare,
educare a cadrelor militare, fiind oportun elaborarea Concepției politicii de cadre.
7. Este necesar ca Ministerul Apărării să dezvolte sistemul de mobilizare al Armatei Naționale,
care să de vină unul eficient, dinamic, capabil să sporească capacitatea armatei adecvat riscurilor
la adresa securității militare, atenție sporită în dezvoltarea acestui sistem urmând să fie acordată
perfecționării principiului de activitate a rezervei active în baz ă de contract.
8. Este indispensabil ca Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Apărării să manifeste o atenție
sporită față de militarii care au fost trecuți în rezervă după o perioadă îndelungată de serviciu. Se
consideră oportun ca Ministerul Apărării să examineze și să introducă în răspunderea instituțiilor
sale activitatea de pregătire a militarilor pentru trecerea în rezervă, susținerea lor în perioada de
reconversie profesională și adaptare socială. Se recomandă semnarea Acordului de colaborare în
domeniul dat între Ministerul Apărării și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă .
Serviciul militar este parte integrantă a sistemului securității și apărării naționale, pe agenda
zilei aflându -se indispensabilitatea și oportunitatea moderniză rii a acestuia prin democratizare și
perfecționare în conformitate cu standardele europene și euroatlantice. Republica Moldova are
nevoie de armată, iar serviciul militar este util nu numai pentru completarea efectivului, dar și în
scopul formării unor cet ățeni care să manifeste patriotism și spirit civic.

154
BIBLIOGRAFIE
1. Boene B. La professionnalisation des armées : contexte et raisons, impact fonctionnel et
sociopolitique. În: Revue Française de Sociologie, vol. 44, no 4, 2003. p. 647-693.
2. Porteret V. État-nation et professionnalisation des armées: les députés français face au déclin
de l'armée de masse de 1962 à nos jours. Paris. Editura: Harmattan, 2005. 342 p.
3. Алексеенко О. Ценности военной службы и проблемы повышения ее престижности в
Вооруженных Сил ах Российской Федерации: диссертация кандидата философских наук,
Москва, 1999. 149 c.
4. Семакин А. Военная служба в Российской Федерации: конституцио нно-правовые и
организационные аспекты. Москва, 1997. 255 c.
5. Кудашкин А. Военная служба как особый вид государственной службы Российской
Федерации. În: Государство и право. Москва: Наука, 2000, № 3. с. 12 -19.
6. Duțu P. Fenomene și procese definitorii pent ru evoluția Armatei Naționale. București: Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2008. 272 p.
7. Duțu P . Moștoflei C . Sarcinschi A. Profesionalizarea Armatei României în contextul integrării
în NATO. București: Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, 2003. 54 p.
8. Sarcinschi A . Impactul profesionalizării Armatei României asupra raporturilor sale cu
societate a în care ființează. București: Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”,
2005. 44 p.
9. Ionescu M. Armata profesionist ă – armata secolului următor? În: Strategii XXI nr. 1/1996.
București, Editura AISM, 1996, p. 49 -52.
10. Grigore L. Profes ionalizarea armatei – condiție și cerință a integrării î n structurile Alianței
Nord -Atlantice. În: Securitate și apărare națională. Tematica „Securitatea național ă a
României și integrarea în structurile europene ș i euro -atlantice”. București, Editura AISM ,
2002, p. 45 -48.
11. Gaiciuc V. Crearea Armatei Naționale a Republicii Moldova în contextul evenimentelor
istorice . În: Revista „Tyragetia” – Muzeul Național de Istorie, nr. 9, 2000, p. 284 -297.
12. Pleșca V. Impactul reformei armatei asupra asigurării securit ății naționale. Cazul Republicii
Moldova. Autoreferatul tezei de doctor în politologie. Chișinău, 2008. 17 p.
13. Manolache C. Politica de construcție militară în Republica Moldova: repere teoretico –
metodologice și valențe practice. Referatul științific al t ezei de doctor habilitat în științe
politice. Chișinău, 2016. 70 p.
14. Coropcean I . Manolache C. Transformările social -politice sub aspectul consecințelor militare:
Abordare teoretico -metodologică. În: Revista Cohorta. Revistă de istorie militară, 2007, nr.1,
p. 52 -59.

155
15. Albu N . Coropcean I. Serviciul militar: repere conceptuale. În: Revista Militară. Studii de
securitate și apărare, 2011, nr. 2(6), p.12 -20.
16. Georgescu H. Dicționar enciclopedic militar. București: Editura Academiei de Înalte Studii
Militare, 199 6. 278 p.
17. Sumpf J. Hugues M. Dictionnaire de sociologie. Paris: Librairie Larousse, 1973, 254 p.
18. Lexicon militar. București: Editura Saka, 1994. 364 p.
19. Ostropel V. Considerații privind lupta armată modernă. În: http://www.armyacademy.
ro/bule tin/articole/bul2ro_2006/a1.pdf (vizitat 12.01.2017).
20. Callaghan J . Kernic F. Securitatea internațională și Forțele Armate. București: Editura
Tritonic, 2004. 272 p.
21. Azoulay P. Un nouveau profil pour l'armée : compte rendu du séminaire entre le Centre
militaire d'études stratégiques (CeMiSS) et le Centre d'études en sciences sociales de la
Défense (CESSD), Rome, 25 et 26 juin 1997. Paris, 1998 . 44 p.
22. Moștoflei C . Sarcinschi A. Militar – non-militar în securitatea națională. Dilema armatei. În:
Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004. 32 p.
23. Stăncilă L . Dabija B. Probleme generale privind apărarea armată a țării. În: Arta m ilitară în
actualitate. A XLII sesiune de comunicări științifice. București: Editura Universității
Naționale de Apărare, 2004. p.25 -35.
24. Regulament cu privire la încorporarea cetățenilor în serviciul militar în termen sau cu termen
redus. Hotărârea Guvernu lui Nr. 864 din 17.08.2005. În: http://lex.justice.md/index. php?
action=view&view=doc&lang=1&id=305203 (vizitat 04.03. 2016).
25. Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei Nr. 1245 -XV din 18.07.2002.
În: lex.justice.md/index.php?action=vie w&view=doc&lang=1&id=312749 (vizitat 04.
03.2016).
26. Sava N .-I. Armata și societatea: culegere de texte. București: Editura Info -Team, 1998.446 p.
27. Marinuța V. Colaborarea cu NATO nu este un pericol pentru Republica Moldova. În:
http://www.timpul.md/articol/ -vitalie -marinuta–colaborarea -cu-nato-nu-este-un-pericol –
pentru -r–moldova -15047.html ( vizitat 02.04.2016).
28. Marinuța V. Soldații nu vor mai fi luați cu arcanul la armată. În: http://www.publika.md/
soldatii -nu-vor-mai-fi-luati-cu-arcanul -la-oaste -vor-fi-platiti -pentru -a-servi -patria_ 1153201.
html (vizitat 02.04.2016).
29. Troenco V. Conceptul trecerii la armata prin contract es te aproape gata. În: http://www.
basarabia .md/conceptul -trecerii -la-armata -prin-contract -este-aproape -gata-sustine -ministrul –
apararii/ (vizitat 02.04.2016).

156
30. Cibotaru V. Armata Națională trebuie să fie gata oricând pentru orice provocare și orice risc.
În:http://tribuna.md/2015/03/21/interviu -viorel -cibotaru -armata -nationala -trebuie -sa-fie-
gata-oricind -pentru -orice -provocare -si-orice -risc/ (vizitat 02.04 2016).
31. Cibotaru V. Analitica. Moldova pe care încă nu am construit -o. În: http:// politmoldova.
com/ moldova -pe-care-inca-nu-am-construit -o.html (vizitat 02.04.2016).
32. Ghimpu M . Partidul liberal își dorește un nou model de armată. În: http://www.trm.md/
ro/politic/pl -isi-doreste -un-nou-model -de-arm (vizitat 02.04.2016).
33. Huntington S. The Soldier and The State. The Teory and Politics of Civil -Military Relations,
Cambridge, Harvard University Press, 1957. 534 p.
34. Boene B . Martin M. Conscription et armée de métier. Paris: FEDN, 1991. 415 p.
35. Crepin Annie. La conscription en débat ou le triple apprent issage de la nation, de la
citoyenneté, de la République (1789 -1889) . Arras: Artois Presses Université, 1998. 258 p.
36. Fondul Muzeului Armatei Națion ale, fond nr. 1, inv.1, dos.1, f.9.
37. Ciobanu V. Organizarea instituției militare a Republicii Moldova (1990 -2011). Chișinău:
Ministerul Apărării al Republicii Moldova, 2011. 320 p.
38. Gaiciuc V . Ciobanu V. Constituirea Armatei Naționale (cronica evenimentelor 1989 -1992).
Chișinău: Editura Civitas, 1999. 108 p.
39. Manolache C. Politica de construcție militară în Republi ca Moldova. Repere teoretico –
metodologice și valențe practice. Referat științific, Chișinău, 2016. 70 p.
40. Manolache C. Geneza organismului militar : dimensiune conceptuală. În: Revista de Filosofie,
Sociologie și Științe Politice, nr. 3 (166), 2015. p. 30 -48.
41. Cibotaru V. Constituirea sistemului de securitate națională și evoluția rolului Consiliului
Suprem de Securitate, În: Consiliul Securității Naționale în procesul de luare a deciziilor.
Analiză comparată: Republica Moldova, România și Ucraina. Chișinău: Cartier, 2006.
p. 58 -101.
42. Bălan Gh. Ciobanu V . Cojocaru V. În : În Memoriam. În memoria eroilor căzuți la Nistru
(1992). Chișinău, Editura Universul, 2012. 283 p.
43. Decretul Președintelui Republicii Moldova cu privire la comisariatele militare ale Ministerului
Apărării al URSS dislocate pe teritoriul Republicii Moldova nr.191 din 03.09.1991. În:
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=28 9405 (vizitat
03.01.2017).
44. Decretul Președintelui Republicii Moldova cu privire la trecerea în jurisdicția Republicii
Moldova a unităților militare ale trupelor de interne ale Ministerului Afacerilor Interne al
URSS nr.235 din 14.11.1991 În: http:// lex. justice. md/ index. php? action = view & view
=doc &lang = 1&id =289980 (vizitat 03.01.2017).

157
45. Legea cu privire la trupele de carabinieri (trupele de interne) ale Ministerului Afacerilor
Interne nr. 806 din 12.12.1991. În: http :// lex. justice. md/ index. php? action =view &view =
doc&id = 312878 (vizitat 03.01.2017).
46. Hotărâre cu privire la crearea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a trupelor de carabinieri
(trupe interne ) nr. 434 din 24.06.1992. În: http: //lex. justice. md/ index. php? action = view
&view = doc&lang=1&id=301981 (vizitat 03.01.2017).
47. Legea cu privire la protecția civilă nr. 271 din 09.11.1994. În: http: //lex. justice. md /index.
php?action=view&view=doc&lang=1&id=311639 (vizitat 03.01.2017).
48. Decretul Președintelui Republicii Moldova cu privire la măsurile pentru întoarcerea în Patrie
în vederea satisfacerii în continuare a serviciului militar a ofițerilor și subofițerilor, cetățeni ai
Republicii Moldova, precum și a militarilor în termen, recr utați de pe teritoriul republicii nr.
80 din 21.03.1992. În: http://lex.justice.md/index.php? action=view&view=doc&lang=
1&id=290968 (vizitat 03.01.2017).
49. Decretul Președintelui Republicii Moldova despre obligațiunea militară și serviciul militar al
cetățenilor Republicii Moldova nr. 968 din 17.03.1992. În: http: // lex. justice. md / index. php?
action =view&view=doc&lang=1&id=310921 (vizitat 03.01.2017).
50. Decretul Președintelui Republicii Moldova cu privire la măsurile urgente de organizare a pazei
Graniței de Stat a Republicii Moldova nr. 139 din 10.06.1992. În: http:/ /lex. justice. md/
index. php? action=view&view=doc&lang=1&id=287644 (vizitat 03.01.2017).
51. Гамурарь Б. На крутых поворотах жизни. Chișinău: Combinatul poligrafic, 2004. 388 p.
52. Legea c u privire la Poliția de Frontieră nr. 283 din 28.12.2011. În: http: //lex. justice. md/
index. php?action=view&view=doc&lang=1&id=342897 (vizitat 03.01.2017).
53. Hotăr ârea Parlamentului cu privire la aprobarea Concepției securității naționale a Republicii
Moldova și la formarea Consiliului coordonator pentru elaborarea proiectelor de legi și altor
acte normative care vor reglementa construcția, pregătirea și folosirea Fo rțelor Armate nr.
445-XIII din 05.05.1995. În: http:// lex.justice. md/index .php ? action =view &view=doc&
lang=1&id=306767 (vizitat 29.07.2011) .
54. Крянгэ П. Я хочу рассказать… Chișinău: Editura „Elan Poligraf” SRL, 2005. 356 p.
55. Decretul președintelui Republicii Moldova privind aprobarea regulamentelor militare ale
Forțelor Armate ale Republicii Moldova nr. 2327 din 03.09.2009. În: http:// lex. justice. md/
index. php ? action=view&view=doc&lang=1&id=332284 (vizitat 03.01.2017).
56. Coropcean I. Instituționalizarea și dezvoltarea serviciului militar în Republica Moldova:
studiu istoriografic și normativ. În: Probleme actuale ale științei militare și securității
naționale. Studii -2014. Chișinău: Academia Militară a Forțel or Armate „Alexandru cel Bun”,
2014. p. 190 -207.

158
57. Manolache C . Coropcean I. Organismul militar al statului: Abordare metodologică a
cercetării. În: Studia Universitatis. Revistă științifică, 2008, nr. 4 (14). p. 237 -242.
58. Zamfir C. Vlăsceanu L. Dicționar de sociologie. București: Babel, 1998. 753 p.
59. Culegere de termeni, concepte și noțiuni de referință din domeniile politicii militare, securității
naționale și apărării armate. București: Editura Militară, 2000. 292 p.
60. Stoianovici I. Profesionalismul înt re necesitate și reevaluare. În: Revista Gândirea militară
românească. nr.2, 2006. p. 105 -113.
61. Sava N -I. Armata și societatea. Culegere de texte. București: Editura Info -Team, 1998. p. 240 –
250.
62. Kay R. Men in contemporary Russia: the fallen heroes of post -Soviet change? Ashgate
Publishing, Ltd., 2006. 236 p.
63. Sarkesian S. The professional army officer in a changing society. Chicago: Nelson -Hall Co,
1975. 268 p.
64. Savych B. Toward Incentives for Military Transformation: A Review of Economic Models of
Compensa tion. Publisher: Rand Corporation, 2005. 83 p.
65. Liddel H. Informations internationales: Armée professionnelle ou une armée de conscription?
În: http://www.interet -general.info/article .php3?id_article=9 (vizitat: 29.07.2011).
66. Mureșan M. Profesionalizarea Armatei României în contextul integrării în NATO. În: Centrul
de Studii Strategice de Securitate, București, nr. 1 -2, 2003. p. 17 -22.
67. Mija V. Neutralitatea Republicii Moldova prin pr isma politicilor de securitate ale unor state
europene neutre. Teza de doctor în științe politice. Chișinău, 2016. 151 p.
68. Gaiciuc V. Constituirea Armatei Naționale a Republicii Moldova. Teză de doctor în istorie.
Chișinău, 2000. 192 p.
69. Pleșca V. Impactul reformei armatei asupra asigurării securității naționale. Cazul Republicii
Moldova. Teză de doctor în politologie. Chișinău, 2008. 136 p.
70. Pleșca V. Serviciul militar ca o formă specifică a serviciului public. În: Administrarea Publică
nr. 2-3, 2005. p. 62 -67.
71. Ulianovschi X. Pregătirea tinerilor cetățeni pentru apărarea Patriei. Aspecte legislative și
psihologice pentru recruți și militari în termeni. Chișinău: Editura Ministerului Apărării,
2005. 64 p.
72. Legea serviciului public. În: http://lex .justice.md/index .php?action=view&view= doc&
lang= 1&id= 311669 (vizitat 03.05.2017).
73. Regulamentul serviciului interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova. Chișinău:
Secția editare a Ministerului Apărării, ediția 2009. 379 p.
74. Constituția Republicii Moldova. Chișinău: Moldpres, 2000. 63 p.

159
75. Coropcean I. Determinarea și analiza principiilor serviciului militar. În: Revista Militară.
Studii Strategice de securitate și apărare,2016, nr. 1(15). p. 65 -71.
76. Старилов Ю. Го сударственная служба в Российской Федерации. Теоретико -правовое
исследование. Воронеж, 1996. 478 с.
77. Военное право. În: http://lawtoday.ru/razdel/biblo/voen -prav/020.php. (vizitat12.01. 16)
78. Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04.07.2008.
În: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=330050 (vizitat
04.01.2017).
79. Legea privind Codul de conduită a funcționarului public nr.2 5 din 22.02.2008. În:
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=327607 (vizitat 04.
01.2017).
80. Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 .07.2005. În: http:// lex. justice. md/
index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312140 (vizitat 04.01.2017) .
81. Legea cu privire la aprobarea Regulamentului disciplinei mi litare nr.52 din 02.03.2007. Î n:
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=325144 (vizitat 03.
03.2016).
82. Convenția europeană a Drepturilor Omului, art.9, În: http://www.echr.coe.int/ Documents/
Convention_RON.pdf. (vizitat 03.03.2016).
83. Codul european al bunei conduite administrative. În: http://www. ombu dsman. europa.
eu/ro/resources/code.faces#/page/ 11 (vizitat 09.02. 2016) .
84. Codul european al bunei conduite administrative pentru o instituție europeană ca model.
În:http://www.cjteleorman.ro/ro/Acte_necesare/codul%20bunei%20conduite%20ad –
tive.htm (vizitat 09.02.2016).
85. Принципы прохождения военной службы. În: http://pravo.news/prava -respubliki –
osnovyi/printsipyi -prohojdeniya -voennoy -42645.html (vizitat 25.07.2016).
86. Coropcean I. Dihotomia militar – non-militar: analiză prin prisma securității naționale. În:
MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză și politică). Chișinău, 2009, nr.1(XLIV), p. 46 -51.
87. Huntington Samuel. The Soldier and the State. The Theor y and the Politics of Civil –
Military Relations. Vintage Books, NY, 1957. 534 p.
88. Buzan B. Popoarele, statele și teama. O agendă pentru studii de securitate internațională în
epoca de după războiul rece. Chișinău: Cartier, 2000. 386 p.
89. Военная политика. Государство и армия. În: http://lybs.ru/index -4889.htm (vizitat
26.12.2016).
90. Национальная доктрина России. În: http://observer.materik.ru/observer/N5 -8_94/5 -8_
28. htm (vizitat 26.12.2016).
91. Zamfir C . Vlăsceanu L. Dicționar de sociologie. București: Editura Babel, 1993. 769 p.

160
92. Irimia I. Politici și strategii de securitate. București: Editura Academiei de Înalte Studi i
Militare, 2003. 166 p.
93. Munteanu R. Războiul hibrid. Noua formă de conflict a începutului secolului. În:
https://ro.scribd.com/doc/286526978/razboiul -hibrid (vizitat 19.06.2017).
94. Mahda E. Specificul unui război hibrid este lupta pentru mințile oamenilor. În: https://
www.europalibera.org/a/27738877.html (vizitat 19.06.2017).
95. Столтенберг Й. Специальное обращение генерального секретаря НАТО. În:
http://vsenato.ru/specialnoe -obrashhenie -generalnogo -sekretarya -nato/2/ (vizitat 19.06.
2017)
96. Фёдоров Ю. Гибридная война по -русски. Киев: ТОВ «Бизнесполиграф», 2016. 176 с.
97. Juc V . Ungureanu V. In teresele geopolitice ale marilor puteri și impactul lor asupra securi –
tății naționale a Republicii Moldova. Chișinău: F.E. -P- Tipografia Centrală, 2016. 168 p.
98. Juc V . Mîtcu S. Activități nemilitare ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.
Chișinău , Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut), 2015. 160 p.
99. Legea cu privire la apărare nr. 964 din 17.03.1992. În: http: //lex. justice. md/ index. php?
action =v iew&view=doc&lang=1&id=310919 (vizitat 04.01.2017).
100. Legea cu privire la Forțele Armate nr. 966 din 17.03.1992. În: http:// lex. justice. md/ index.
php? action=view&view=doc&lang=1&id=310920 (vizitat 04.03.2016).
101. Legea cu privire la obligațiunea militară și serviciul militar al cetățenilor Republicii Moldova
nr. 968 din 17.03.1992. În: http:// lex. justice. md/ index. php? action =view &view =doc&
lang = 1&id =310921 (vizitat 04.03.2016).
102. Concepția Securității Naționale . Hotărârea Parlamentului nr. 445 din 5.05.1995 . În:
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=306767 (vizitat 23.
12.2016).
103. Doctrina militară. Hotă rârea Parlamentului nr. 482 din 06.06.95. În:
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=306988 (vizitat 23.
12.2016).
104. Concepția Securității Naționale a Republicii Moldova, Legea nr.112 din 22.05.08. În:
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=328010 (vizitat 18.
07.2016).
105. Strategia Sec urității Naționale, Hotărârea Parlamentului nr.153 din 15.07.2011. În:
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=340510 (vizitat 18.
07.2016).
106. Proiectul Strategiei Securității Naționale. În: www.Presedinte.md/rom/cadrul -normativ
(vizitat 18.07.2016).

161
107. Masa rotundă cu genericul: Strategia națională de apărare -actualități și perspective. În:
http://nato. md/ masa – rotunda – cu-genericul -strategia -nationala -de-aparare -actualitati -si-
perspective / (vizitat 09.09.2016).
108. Coropcean I. Nu există în lume două armate la fel. În: Moldova Suverană, 18. 09.2001, nr.
197 (19886), p. 3.
109. Manolache C. Organismul militar al Republicii Moldova. Construcția militară și securitatea
statului. Chișinău: Tipografia centrală, 2015. 386 p.
110. Discursul Președintelui Republicii Moldova pe 12 decembrie 2015 la Conferința
internațională Politica de neutra litate: cooperare internațională pentru pace, securitate și
dezvoltare www. presedinte.md/rom/comunicate de presa/ vizita – presedintelui – timofti –
in – turcmenistan (vizitat 18.07.201 6).
111. Pîntea Iu., Helly D . Panainte P. Perspectivele cooperării Republicii Moldova în cadrul
Politicii de Securitate și Apărare comună. Chișinău, 2011. 48 p.
112. Cuceac I . Juc V . Moraru V . Ungureanu V. Republica Moldova și Uniunea Europeană:
Dimensiunile cooperă rii. Chișinău: „Tipografia -Sirius” SRL, 2016. 115 p.
113. Назария С. История международных отношений и внешней политики великих держав
в новейшее время. Курс лекций. Chișinău: F.E. -P- Tipografia Centrală, 2007. 687 c.
114. Croitoru V. Geopolitica în sistemul științe lor politice. În: Politologie: manual pentru
specialitățile nonprofil./ Coord. Moșneaga V. Chișinău, 2007, p.336 -345.
115. Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO nr. 774 din
06.07.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldo va, nr. 134 -137 din 25.08.2006, p.
21-40.
116. Declarați a universală a drepturilor omului, art. 29, În: http:/ /legislatie .resurse -pentru –
democratie.org/legea/declaratia -universala -a-drepturilor -omului.php (vizitat 04.03.2016).
117. Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Preambul. În: http://www.
irdo.ro/file.php?fisiere_id=80&inline (vizitat 04. 03.2016).
118. Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate . În:
http://lex.justice.md/document_rom.php?id=C7F5BA81:2B0BC71B (vizitat 14.07.2 014).
119. Legea cu privire la apărarea națională nr. 345 din 25.07.2003. În: http:// lex. justice. md/
index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312812 (vizitat 11.01.2017).
120. Legea cu privire la organizarea serviciului civil (de alternativă), nr.1 56-XVI din 06.07.2007.
În: http://lex.justice.md/index.php? action=view&view=doc&lang= 1&id= 325087 (vizitat
14.07.2014).
121. Альтернативная служба в странах СНГ и Балтии. Изд. «Книга», Пермь, 2000 În:
http://www.prpc.ru/ags1/ags102.shtml (vizitat 14.07.2014 ).

162
122. Ulianovschi H. Ulianovschi Gh . Bucătari V. Dreptul Militar î n Republica Moldova.
Chișinău: Edit. Prut Internațional, 2003. 220 p.
123. Coropcean I. Cooperarea Republicii Moldova Cu NATO: Dimensiunea militară În:
http://docs.exdat.com/do cs/index -40844.html?page=2 (vizitat 17.07.2014).
124. Legea privind ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și
Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statelor membre ale
acestora, pe de altă parte n r. 112 din 02.07.2014. În: http:// lex. justice. md/ index. php?
action =view &view = doc&lang=1&id=353829 (vizitat 05.01.2017).
125. Juc V. Securitatea națională și politica externă ale Republicii Moldova în contextul
transformărilor structurale de sistem postrăzboi rece. Chișinău: Tipografia Centrală, 2015.
200 p.
126. Coropcean I. Operațiunile de Menținere a Păcii pentru Republica Moldova – între dileme și
prioritate. În: http://voxnato.wordpress.com/2012/10/29/operatinile -de-mentinere -a-pacii –
pentru -republica -moldova -intre-dileme -si-prioritate/ (vizitat 16.09.2014).
127. Hotărârea Parlamentului nr. 1315 din 26.07.2002 cu privire la aprobarea Concepția reformei
militare. În: http://lex.justice.md /index.php? action=view &view= doc &lang =1&id=
307788 ( vizitat 05.01.2017).
128. Tabloul social al militarilor încorporați în ianuarie 2013 în Batalionul de instrucție a Armatei
Naționale. Anchetarea efectuată în Armata Națională în perioada 21 ianuarie – 5 februarie
2013. Materiale ale Direcției J1 personal al Mar elui Stat Major al Armatei naționale. Arhiva
Marelui Stat Major.
129. Analiza încorporării în forțele Armate în anul 2016. Centrul de gestionare resurse de
mobilizare și al efectivului armatei naționale. Arhiva Marelui Stat Major.
130. Coropcean I. Regimul armelor î n Zona de Securitate a Republicii Moldova. În:
www.voxnato.wordpress.com/2013/04/17 (vizitat 17.07.14).
131. Sporirea atractivității serviciului militar. Propunerea Ministerului Apărării de Politici
Publice. În: http://particip.gov.md/libview.php?l=ro&idc=498&id=755 (vizitat 27.05.16).
132. Coropcean I. Cadrul conceptual de organizare și funcționare al serviciului militar în
contextul r eformei Forțelor Armate ale Republicii Moldova. În: Revista Militară. Studii de
Securitate și Apărare, 2016, nr. 2 (16). p. 26 -36.
133. Стрекозова В, Кудашкин А. Военное право. Учебник. Москва, 2004 г. 640 с.
134. Белов В. Военное право. În: http://nanobukva.ru/b/altern/belov_v_k__ -_ voennoe _ pravo.
html (vizitat 05.01.2017).
135. Кудашкин А. Военная служба в Российской Федерации. Санкт -Петербург, 2003.
572 с.

163
136. Codul penal al Republicii Moldova. În: http://lex.justice.md/md/331268/ (vizitat 09.02.
2016)
137. Manolache C . Coropcean I. Organismul militar al statului: abordare metodologică a
cercetării. În: http://usm.md/wp -content/uploads/2012/09/st_sociale/2008/2/Cuprins.pdf
(vizitat 16.07.14).
138. Coropcean I . Cebotari S. Diplomația militară a Republicii Moldova. Studii de Securitate și
Apărare. Publicație științifică. În: Revista Militară. Studii de Securitate și Apărare, nr. 2 (12),
2014, p. 7 -20.
139. Manolache C. Securitatea Națională. În: Republica Moldova pe calea modernizării. Studiu
enciclopedic. Chișinău: F.E. -P. „Ti pografia Centrală”, 2015. p. 279 -298.
140. Coropcean I. Sistemul de conducere al organelor securității și apărării naționale în situații
de criză și necesitatea perfecționării lui. În: Jurnalul juridic național. Publicație științifico –
practică de drept, Nr.2 (1 2), 2015, p . 23-29.
141. Шахов А.Н. Политический потенциал оборонной мощи государства. Автореферат
диссертации доктора философских наук Гуманитарная Академия Вооруженных сил.
Москва, 1992. 50 с.
142. Cebotari S . Saca V . Coropcean I. Politica externă a Republicii Moldova în contextul
proceselor integraționiste. Monografie. Chișinău, 2008. 180 p.
143. Manolache C . Rusnac Gh. Securitatea statului în sfera ecologică: aspectul politico -militar.
Chișinău: CEP USM, 20 00. 112 p.
144. Juc V. Edificarea relațiilor internaționale postrăzboi rece: aspecte teoretico -metodologice și
replieri geostrategice. Chișinău: „Tipografia – Sirius” SRL, 2011. 248 p.
145. Borș V. Politica externă și relațiile internaționale? În: Analele Științific e ale Universității de
Stat din Moldova Seria „ Științe Socioumaniste”. Chișinău, CEP USM, 2000. p. 58-59.
146. Vîlcu M. Tipuri de regimuri politice. În: https://ro.scribd.com/doc /229836803/Tipuri -de-
Regimuri -Politice (vizitat 29.12.2016).
147. Autoritararim -Latin America -Bureaucratic Autoritarianism. În: http://science . jrank.org/
pages/8419/Authoritarianism -Latin -America -Bureaucratic -Authoritarianism.htm l (vizitat
29.12.2016).
148. Andreescu M. Regim urile totalitare din Europa. Î n Studii și articole de istorie nr. LXV.
București: Editura Fundației Culturale "D. Bolintineanu", 2000. p. 61 -64.
149. Evoluțiile regimurilor totalitare în perioada interbelică. În: https:/ /ro.scribd. com/doc/
178150152/ Evolutiile -regimurilor -totalitare -in-perioada -interbelica (vizitat 06.01.2017).

164
150. Timofti N. În Republica Moldova democrația constituțională și -a demonstrat viabilitatea.
În: http://www.presedinte.md/rom/presa/in -republica -moldova -democratia -constitutionala –
si-a-demonstrat – viabilitatea (vizitat 29.12.2016).
151. Military tehnology. World Defence Almanac 2009. Bonn, Germany, 2009. 408 p.
152. Lista țărilor după cheltuielile m ilitare. În: https: //ro. wikipedia .org/ wiki/ Lista_% C8%9
B% C4%83 rilor_dup%C4%83_cheltuielile_militare (vizitat 23.12.2016).
153. Cine se teme de Armata Națională a Moldovei . În: http://moldnova.eu/ro/cine -se-teme -de-
armata -nationala -a-moldovei -3518.html/ (vizitat 23.12.2016).
154. Regulamentul Marelui Stat Major al Armatei Naționale, Ordinul ministrului apărării nr.301
din 5.12.2002.
155. Coropcean I. Rolul serviciului militar în societate. În: Revista Militară. Studii de securitate
și apărare. Publicație științifică, 2016. Nr1 (15). p. 72-75.
156. Iacob D . Stancu V. Relații publice. Tema: Rela țiile Armatei cu societatea. București: Editura
Academiei de Înalte Studii Militare, 1997. 80 p.
157. Armata – societatea civilă. (studiu introductiv). Centrul de Studii Strategice de Apărare și
Securitate . În: http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/armata_si_societatea_civila.pdf (vizitat
31.05.2016)
158. Stoian T. Interac țiunea dintre Armat ă și societate . București: Editura Militară , 1985. 190 p.
159. Vlăsceanu L. Socializare . „Dicționar de sociologie”. București: editura Babel, 1998. 754 p.
160. Iliescu Gh. Aspecte teoretico -metodologice privind conexiunile dintre socializare și
integrarea oamenilor în domeniul militar. În: Buletin informativ. Sesiunea de comunicări
științifice a Academiei de Înalte Studii Militare, 2000. p. 55 -65.
161. Lucaciu C. Biserica, Școala și Armata, factorii vieții naționale și de stat. Studiu comparativ
între România liberă și Țările Române subjugate. București: Institutul de Arte Grafice C.
Sfetea, 1915. 192 p. Thiesse A. -M. Crearea identităților naționale în Europa. Secolele
XVIII -XX . Iași: Editura Polirom, 2000. 220 p.
162. Hariton S. Considerații preliminare cu privir e la influența serviciului militar obligatoriu
asupra societății românești din Vechiul Regat. În: Revista Erasmus, nr. 12/2001. p. 167 -171.
163. Istoria militară a poporului român, Vol. IV. București: Editura Militară, 1987. 1104 p.
164. Murgescu M. -L., Între „bunu l creștin” și „bravul român”. Rolul școlii primare în construirea
identității naționale românești (1831 -1878). Iași: Editura A ’92, 1999. 262 p.
165. Hobsbawm E . Ranger T. The Invention of Tradition. Cambridge: Cambridge University
Press, 1983. 322 p.
166. Manigart Ph. L’opinion publique et l’Europe de la Defense. În: http:// www.europe.eu.i
nt/comm/public_opinion/archives/ebs/ebs_146_summ_fr.pdf (vizitat 24.07.2011).

165
167. Bulgaru M. Sociologie. Vol. I. Chișinău: CEP USM, 2003. 331 p.
168. Duțu P. Sarcinschi A. Determinări sociale, psihosociale și juridice ale misiunilor Armatei
României. În: Studii de Securitate și Apărare. Volumul 2. Editura Universității Naționale de
Apărare, București, 2005. p. 53 -75.
169. Barometrul Opiniei Publice. Republica Moldova. Ap rilie 2014. Realizat de Centrul de
Analize și Investigații Sociologice , Politologice și Psihologice CIVIS. Chișinău: Institutul
de Politici Publice, 2014 . 109 p. În: http:// www. ipp. md/ public/ files/ Barometru
/Brosura_BOP_ 04.2014_anexa _final. pdf ( vizitat 08.07.14).
170. Barometrul Opiniei Publice. Republica Moldova. Noiembrie 2015. Realizat de Centrul de
Analize și Investigații Sociologice , Politologice și Psihologice CIVIS. Chișinău: Institutul
de Politici Publice, 2015. În: http://www.ipp.md/libview.php?l=ro&id=760&idc=156
(vizitat 24.07.2016).
171. Barometrul Opiniei Publice. Republica Moldova. Octombrie 2016. În: http:// ipp. md
/public /files/Barometru/BOP_10.2016_anexe.pdf (vizitat 06.01.2016).
172. Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 154 din 01.07.2016. În: http:// lex. justice.
md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=365958 (vizitat 06.01.2017).
173. Zamfirescu C. Sistem ul militar Organizarea, recrutarea și mobilizarea armatei. București :
Editura Militara, 1973. 328 p.
174. Desmond M. Canada and War: A Military and Political History. Toronto: Butterworths,
1981. 228 p.
175. Serviciul național obligatoriu – plan de lecție. Deliber ating in a Democracy. Constitutional
Rights Foundation Chicago © 2005, 2006, 2008. 9p. http:// www. deliberating. org/
Lessons_ ROM_National_Service.pdf (vizitat 28.06.2011).
176. Rolul tradițiilor militare în educația conștiinței naționale. Sond aj de opinie. Academia de
Poliție „Ștefan cel Mare, 2015. ISBN 978 -9975 -121-16-3, 32 p.
177. Georgienii au devenit primii cetățeni străini care oficial au intrat în componența Forțelor
Armate ale Ucrainei. http://korrespondent.net/ukraine/3634102 -hruzynskyi -lehyon -voshel –
v-sostav -vsu (vizitat 7.09.2016).
178. Raportul activității organelor Procuraturii pentru anul 2013, p.15. În: http:// www
parlamentMd /LinkClick. Aspx ?fileticket= mdmh9 YUhbLo%3D&tabid= 202& language
=ro-RO (vizitat 20.10.14).
179. Закон Республики Эстония о военной службе. În: http:// millaw. info/ arhiv /showrazdel.
php? razdelid=2487 (vizitat 10.10.14).
180. Sporirea atractivității serviciului militar. Propunerea Ministerului Apărării de Politici
Publice. În: http://particip.gov.md/libview.php?l=ro&idc=49 8&id=755 (vizitat 31.05.16).

166
181. Hotărârea Parlamentului nr. 679 din 23.11.2001 pentru aprobarea structurii generale și a
efectivului Armatei Naționale și a Instituțiilor Ministerului Apărării. În: http://lex.justice.
md/index.php?action=vi ew&view=doc&lang=1&id=306875 (vizitat 04.01.2017).
182. Popescu M . Arsene V . Văduvă Gh. Arta militară de -a lungul mileniilor. Volumul 2. Editura
Centrului Tehnic Editorial al Armatei. București, 2004. 365 p.
183. Military tehnology. World Defence Almanac 200 9. Bonn, Germany, 2009. 408 p.
184. Concepția de restructurare și modernizare a Armatei Naționale în perspectiva anului 2014.
Aprobată prin decizia Consiliului Suprem de Securitate nr.05/1 -03-05 din 13 mai 2004.
185. Title 10. Armed Forces. United states Code. 1994 Edition. US Government Printing Ofice.
Wash., 1995. În: www.law.cornell.edu/uscode/text/10 (vizitat 23.07.2016).
186. Sistemul de pensii din Republica Moldova, aproape de colaps din cauza pensiilor sp eciale.
Raport al Curții de Conturi. În: http://www.ccrm.md/print.php?l=ro&idc=118&id=5606
(vizitat 22.12.2015).
187. Воинские ритуалы. În: http://www.bestreferat.ru/referat -177149.html , (vizitat 11.06.2016)
188. Legea cu privire la rezerva Forțelor Armate nr. 1244 din 18.07.2002. În: http://lex.justicemd/
index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312936 (vizitat 13.09.2016).
189. Noul tip al serviciului militar. În: http:// stirileprotv.ro/stiri/actualitate/armata -de-trei-luni-
de-la-intai-ianua rie-anul-viitor -cine-va-participa -la-proiectul -ministrului -apararii.html
(vizitat 20.01.2017).
190. Coropcean I. Serviciul militar este responsabilitatea pe care o solicită Patria de la cetățenii
săi. În: Oastea Moldovei, nr. 20 (475), 31.10.2008. p.3.
191. Registr u de Stat al Organizațiilor necomerciale. În: http://rson.justice.md/organizations
(vizitat 13.09.2016).
192. Legea cu privire la asociațiile obștești nr. 837 din 17.05.1996. În: http://lex.justice .md/
index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311734 (vizitat 20.01.2017).
193. Coropcean I. Adaptarea militarilor trecuți în rezervă la viața civilă. În: Securitate prin
Cooperare. Revista Asociației „George C. Marsall” din Republica Moldova. 2011. nr.6.
p.83-94. În: http:// www. academia. edu/1384568/AFTER_LISBON_Consi derations_ over_
NATO –elated_military_ implications_for_ the_Bulgarian_security_ and_defense_ policy
(vizitat 16.07.14).
194. Coropcean Ion. Încetarea relațiilor de serviciu militar și adaptarea militarilor trecuți în
rezervă la viața civilă. În: Probleme actua le ale științei militare și securității naționale. Studii –
2015. Chișinău: Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, 2015. p. 208 –
227.

167
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
Subsemnatul, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de doctorat
sunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștientizez că, în caz contrar, urmează
să suport consecințele în conformitate cu legislația în vigoare.

05.06.2016 Coropcean I on

168

CV-ul autorului

Nume / Prenume C Coropcean Ion
Adresă Mun. Chișinău, strada Alba Iulia 200/1, ap.100
Telefon 02251 -48-74 Mobil: 079101472
E-mail ion.coropcean@mail.ru ; ion.coropcean@gmail.com ;
Naționalitate Moldovean
Data nașterii 11 martie 1960

Experiența profesională
Perioada 1981 – 1992
Funcția sau postul ocupat

Experiența î n domeniu Ofițer în armata sovietică: de la comandant de pluton p ână la Șeful Statului major
de Regiment apărare antiaeriană.
Planificarea, organizarea, comanda și controlul unităților tactice de apărare
aeriană.

Perioada

Perioada
Mai 1992, Transferul cu serviciul militar în Armata Națională

Mai 1992 – noiembrie 2009

169
Funcția sau postul ocupat

Experiența î n domeniu

Perioada
Funcția și postul ocupat

Experiența în domeniu

Perioada
Funcția sau postul ocupat
Experiența în domeniu Ofițer în armata națională: de la comandan t Brigadă rachete antiaeriene p ână la
Șeful Marelui Stat Major, Comandant al Armatei Naționale.
Planificarea, organizarea, comanda și controlul trupelor Forțelor Armate la
pregătirea și executarea misiunilor de apărare a țării. Planificarea Strategică,
Politica de Securitate și Planificarea Apărării, Controlul Democratic asupra
sectorului de Apărare, Operațiuni de Menținere a Păcii. Relații internaționale.
2009 – prezent
Membru al Prezidiumului Uniunii Veteranilor Războiului din Afganistan,
membru al Consiliului Național pentru Problemele Participanților la Conflicte
Armate.
Activitatea organizațiilor neguvernamentale, acțiunile de asigurare și promovare
a protecției sociale a veteranilor, acțiuni de participare la proiecte de educație
patriotică.
2013 -2015, 2016 – prezent
Consilier principal de stat al p rim-ministrului Republicii Moldov a
Acțiunile și politicile statului în domeniul apărării. Acțiunile și politicile statului
în domeniul asigurării protecției sociale și de drept al veteranilor de război.

Educație și formare
Perioada 1977 – 1981
Calificarea/diploma
obținută Ofițer de comanda, nivelul tactic – inginer pe exploatarea sistemelor radiotehnice.
Numele și tipul instituției
de învățământ Școala militară superioară de comandă apărare antiaeriană din or. Poltava
Perioada 1988 – 1991
Calificarea/diploma
obținută
Numele și tipul instituției
de învățământ Ofițer de comandă și stat major, nivelul operativ -tactică

Academia Militară de comandă apărare antiaeriană din or. Kiev

170
Cursuri

Perioada
Instituția de învățământ

Distincții de stat Programul Harvard ”Securitatea națională a Ucrainei” Școala Guvernului ”John
F. Kennedy” Universitatea Harvard în 2000; Colegiul Studiilor Internaționale și
de Securitate Seminarul Principal Executiv ”Globalizarea și viitorul securității”,
Centrul European pentru Studierea Securității George C. Marshal din Garmisch,
Germania în 2002; Seminarul ”Silk -road” din Turcia în 2003 și în 2004

2008 -2010
Doctorand, Institutul de Cercetări Juridice și Politice al AȘM.

Medalia „За Отвагу” – 1985, Medalia „За Боевые Заслуги” – 1990,
Ordinul „Credință Patriei, gr. III” – 2006.
Limbi străine cunoscute
Limba rusă
Limba engleză Nivel avansat (vorbit, scris, citit)
Nivel mediu (vorbit, scris, citit), cursul ALCPT -92.

Competențe și aptitudini
de utilizare a
calculatorului Cunoașterea calculatorului la nivel de utilizator
Permis de conducere
Competențe și aptitudini Categoria B,C
Punctualitat e, disciplină, responsabilitate .