Reintegrarea Sociala a Persoanelor Consumatoare de Droguri

CUVÂNT ÎNAINTE

În această lume secularizată, modernă, emancipată și elevată a începutului de secol și de mileniu, este foarte greu să te integrezi din punct de vedere social chiar ca și om normal din toate punctele de vedere, și cu atât mai mult este deosebit de greu să te poți integra ca și un om care are o pată pe trecutul său cum ar fi un fost dependent de droguri care în afară de lupta pe care trebuie să o poarte cu sine însuși trebuie să poarte o luptă și cu umanitatea, cu ideile preconcepute ale sale și cu dificultatea foarte mare de a revenii în societatea care îl marginalizează și îl exclude pentru simplul fapt că la un moment dat al existenței sale a consumat droguri și a fost dependent de ele chiar dacă acea perioadă a încetat .

Problema delicată a consumatorilor de droguri și a dependenței create de consumul lor, este tratată în țara noastră de cele mai multe ori ca o problemă despre care nu trebuie să se vorbească foarte mult deoarece nu se vrea ca această problemă să apară foarte mult în atenția publică . Mai există o modalitate de a trata problema aceasta și anume aceea pe care o foloseau unii filozofi greci din Antichitate care considerau că cea mai bună soluție de a rezolva o problemă este aceea de a nu discuta despre ea și a aștepta să se rezolve de la sine și fără polemică sau contradicții .

Există în țara noastră o reticență vis-s-vis de persoanele consumatoare de droguri și mai ales chiar dacă se produce o încercare de reintegrare socială, majoritatea persoanelor care se reîntorc în societate după tratamentul de dezintoxicare se lovesc de un imens zid al nepăsării și al refuzului social de a fi reprimiți și integrați , atât din punct de vedere al aflării unui loc de muncă cât și al aflării unui cerc de prieteni care să poată să îi facă să depășească mai ușor această perioadă critică . Din acest motiv sunt multe persoane dependente de droguri care din motive nenumărate care de cele mai multe ori se învărt în jurul neacceptării societății și din acest motiv sunt destule persoane care se reîntorc la vechile practici și anume reîncep să consume droguri din nou și să reajungă în punctul din care au plecat de cele mai multe ori din motivul că societatea nu i-a aceeptat .

INTRODUCERE

Cunoscând faptul că doar cunoscându-ne pe noi înșine putem să cunoaștem pe cel de lângă noi, am putea parafraza celebrul epigraf gravat la intrarea în templul lui Apollo din Delphi, „ cunoaște-te pe tine însuți ” e un îndemn la care noi toți ar trebui să cunoaștem propria persoană , mai mult cu cât și pagânii au ajuns să graveze acest dicton pe unul din templele lor.

Trebuie să încercăm să cunoaștem pe cel de lângă noi pentru simplul fapt că, așa cum cu mult înainte ne indemna filozoful german Kant trebuie să„ îndrăznim sa știm ” mai mult zic eu să îndrăznim să credem. Să credem într-un viitor mai bun pentru semenii noștrii care au avut la un moment dat probleme cu drogurile dar care încearcă acum să se reabiliteze dar au nevoie stringentă de ajutorul nostru, pe care putem să îl oferim necondiționat și promt pentru cei ce au nevoie .

Adevărul ne va face liberi și asta ne dă curajul să îl cunoaștem să îl acceptăm și să îl înfruntăm așa cum este el , de aceea suntem datori să cunoaștem problemele cu care se confruntă semenii noștrii și să încercăm să îi ajutăm și să nu îi condamnăm prematur și să îi punem la zidul infamiei pentru că este o problemă acută cu care se confruntă multe popoare ale lumii fiind o situație și o stare de lucrări din ce în ce mai actuală și mai prezentă în zilele în care trăim.

Dintotdeauna omul a încercat apropierea de Dumnezeu, de divinitate și a dorit să înțeleagă cu mintea sa limitată , marile taine ale divinității și să le facă explicabile și inteligibile intelectului nostru. Două mari lucruri sunt înnăscute în om "dorința de nemurire și pofta de adevar " cele două sunt strans legate între ele și sunt poate țelurile cele mai înalte ale vieții oricărui om spre care toți cu dorința tindem. Chiar dacă omul s-a resemnat în fața morții dându-și seama că nu poate schimba cu nimic ceea ce este în natura sa, a ramas pe mai departe perseverent in opera de descoperire, păstrare si apărare a adevărului. Mircea Eliade credea cu ardoare că ultimul stadiu la care poate ajunge un om pe pământul acesta nu este "homo sapiens sapines" ci homo religiosus aici trebuie să ajungă omul și mai sus de acest stadiu pentru el nu există altul . Este ținta supremă spre care trebuie să tindă orice om pentru a se împlini .

Dorința de a cunoaște în profunzime problemele cu care se confruntă persoanele dependente de droguri m-a determinat să îmi întocmesc lucrarea de licență cu titlul „Reintegrarea socială a persoanelor consumatoare de droguri” la catedra de ( Aici se trece materia ), sub îndrumarea științifică a ( Aici se trece profesorul), sperând să întocmesc o lucrare care sa satisfacă înaltele dumnealui standarde intelectuale și să îmi îmbogățesc cunoștințele sociale .

Lucrarea de fața este o modestă încercare de a arăta modul în care se poate reintregra din punct de vedere social o persoană care în trecutul său a avut probleme cu drogurile și cum se poate ajunge la un dialog azi în această lume secularizată și plină de preconcepții . Chiar fiind un subiect destul de delicat dar mai ales controversat și îndelung discutat , este un subiect interesant și de actualitate mai ales în ambientul cultural și social în care trăim . În peisajul pluricultural și multiconfesional unde trăim și încercăm să ne desfășurăm activitatea și să trăim în armonie și bună înțelegere cu toți semenii noștrii indiferent de proveniența lor socială și de trecutul lor .

Lucrarea este structurată în trei capitole pe care succint le voi prezenta în cele ce urmează .

Primul capitol conține unele referințe asupra problematici delicate a motivției consumului de droguri și a tinerilor care aleg acest drum și care reușesc să renunțe la el.

În cel de-al doilea capitol voi prezenta modalitatea în care se poate reintegra în societate un om care a avut probleme cu drogurile și care încearcă să se integreze din nou în societate .

În ultimul capitol se vorbește despre urmările și implicațiile consumului de droguri și modul în care este el reprimit de către societate și cum percepe el această reprimire și legislația în vigoare asupra acestei problematici a drogurilor.

Apoi un apendice care conține o cercetare și intervenția de asistență socială .

Concluziile aflate la finalul lucrării sunt o încercare timidă de a între-vedea zorii societății în care trăim și cum putem să primim asemenea persoane între noi.

Voi încerca să abordez cât mai academic cu putință acest subiect deosebit de vast, sperând să reușesc să ating toate punctele esențiale ale acestei teme si să dezvolt cât mai bine acestă teză nădăjduind că voi reuși să fac cât mai bine acest lucru .

Mulțumesc, pe această cale, Profesoarei (numele profesorului) care, , m-a îndrumat și m-a ajutat să pătrund, cât mi-a fost cu putință, această temă numită „Reintegrarea socială a persoanelor consumatoare de droguri”.

CAPITOLUL I

DROGURILE ȘI PROBLEMELE PE CARE LE CAUZEAZǍ ELE

Trăim într-o perioadă în care sănătatea membrilor societății noastre este profund afectată de numeroase boli profesionale și neprofesionale, produse de germeni infecțioși, de poluanți fizici sau chimici, de stres sau de alți factori sociali.

Din aceste considerente, am conceput lucrarea ca pe o analiză a unora dintre factorii de agresiune permanenta asupra societății și a membrilor săi; m-am oprit numai la trei dintre aceștia: tutunul, alcoolul și cafeaua. M-am oprit la cei trei care, consider ca atentează grav la sănătatea și viața noastră în special în această perioadă de „tranziție”, atât de tulbure și îndelungată.

În lume primul contact al omului cu drogul – aprox. anul 7.000 î.e.n.. Eliade împinge momentul spre paleolitic, vorbind de un “extaz de tip șamani”. În Europa,

Hașișul are o utilizare foarte veche. Cunoscut de asirieni, romani, perși, vechii egipteni; indieni și chinezi; Germania secolului al VI-lea. Exemple: ca anestezice (China), hașișul, pentru curățarea ochilor (Egipt); ritualuri religioase (Grecia și India). Englezii tratau rabia și reumatismul.

Macul era folosit acum 5.000 ani în țările mediteraneene și Asia de Sud. El a fost transmis babilonienilor și perșilor, apoi, mai târziu, egiptenilor și grecilor.

Jean Louis Brau, afirma că narcomania avea atunci 1 miliard de victime, respectiv, la acea vreme, un sfert din populația planetei. Până la sfârșitul sec. XIX, deși în ultimele 2-3 secole consumul crescuse considerabil, această problemă nu fusese considerată încă drept o problemă acută, care să solicite abordarea ei pe plan mondial. Abuzul de stupefiante era socotit un atribut specific unei populații din diferite zone ale globului, iar comerțul cu stupefiante o îndeletnicire ca oricare alta, dar mai bănoasă.

“Excepție făcând alimentele, nu există pe Pământ substanțe care să fi fost atât de intim legate de viața popoarelor din toate țările și din toate timpurile ca acelea pe care le numim “halucinogene” sau “fantastice” …. Omul le folosește în adâncul pădurilor primitive, în coliba lui de frunziș ce constituie unicul său confort… Recurge la ele în cunoștință de cauză sau, mai primitiv, le savurează binefacerile fără să știe ce face. Se servește de ele pe culmile munților îndepărtați, când se simte zdrobit în izolarea sa prin acel sentiment nerostit al îngustimii morale și materiale al existenței sale, pe care vrea s-o facă mai bogată, învingând prin excitante monotonia vieții sale vegetative. După cum spunea Louis Lewin oamenii le întrebuințează în splendoarea civilizației, atunci când, pentru un motiv oarecare, doresc să-și sporească agreabil stările subiective.

Plantele care provoacă stări ciudate au fost cunoscute înainte de Iliada lui Homer, care povestește despre băutura zeilor care “te face să uiți durerea”. Opiul era prezent în Europa Occidentală, în diferite farmacopee în care figurau medicamente pe bază de opiu, ca vechiul diascordium sau laudanum (laudanum este tinctură de opiu). În 1840 alienistul francez Moreau studiază efectele hașișului. Cam tot atunci, elvețianul J. J. von Tschudi descrie tragedia indienilor din Abzii Cordilierei, care mestecă frunze de coca. Opiul și heroină în sudul Asiei.

Cele mai vechi stupefiante naturale sunt cânepa indiană, frunza de coca și grăuntele de mac. Legendele Orientului sunt populate de dragon, care personifică forța stihinică a ierburilor “divine” și a băuturilor zeilor. Teofrast a descris betelul, obținut din nuca palmierului Arec. Hipocrat credea în calitățile opiului ca tămăduitor al durerii. Otrava care a curmat viața lui Socrate conținea, pe lângă cucută, și opiu, care să-i atenueze probabil suferința. Se spune că Avicenna ar fi sucombat sub influența unui stupefiant puternic. La curțile faraonilor aveau loc adevărate orgii, iar împărații romani degustau băuturi preparate de medici de încredere, maeștri în asocierea stupefiantelor la cupa de vin. Caligula, Claudiu și Nero erau băutori pătimași de alcool și droguri sub forma “medicamentelor de palat”. Marc Aureliu devenise dependent de opiu datorită unei băuturi preparate de vestitul Galen.

În Africa, mai ales în bazinul Kassai, sate întregi au fost decimate din cauza consumului abuziv de hașiș. Unele triburi din Australia de asemenea. În Peru aveau loc sinucideri în masă ale muncitorilor de pe plantații, care nu-și puteau procura rația zilnică și atunci se aruncau în ocean. Artiștii (actori, regizori, scenariști), cam în proporție de 50% sunt tributari drogurilor. Unul din cele mai vechi documente scrise în care se pomenește despre droguri este considerată o carte chineză de “buruieni lecuitoare”, întocmită pe timpul împăratului Shen-Nun.

Se spune că, înaintea răstignirii pe cruce, lui Iisus Hristos i se admit viața lui Socrate conținea, pe lângă cucută, și opiu, care să-i atenueze probabil suferința. Se spune că Avicenna ar fi sucombat sub influența unui stupefiant puternic. La curțile faraonilor aveau loc adevărate orgii, iar împărații romani degustau băuturi preparate de medici de încredere, maeștri în asocierea stupefiantelor la cupa de vin. Caligula, Claudiu și Nero erau băutori pătimași de alcool și droguri sub forma “medicamentelor de palat”. Marc Aureliu devenise dependent de opiu datorită unei băuturi preparate de vestitul Galen.

În Africa, mai ales în bazinul Kassai, sate întregi au fost decimate din cauza consumului abuziv de hașiș. Unele triburi din Australia de asemenea. În Peru aveau loc sinucideri în masă ale muncitorilor de pe plantații, care nu-și puteau procura rația zilnică și atunci se aruncau în ocean. Artiștii (actori, regizori, scenariști), cam în proporție de 50% sunt tributari drogurilor. Unul din cele mai vechi documente scrise în care se pomenește despre droguri este considerată o carte chineză de “buruieni lecuitoare”, întocmită pe timpul împăratului Shen-Nun.

Se spune că, înaintea răstignirii pe cruce, lui Iisus Hristos i se administrase, pentru a rezista chinurilor, o băutură numită pasa. Aceasta se obținea din oțet și absint.

În jurul anului 150 î. H., Nicandru din Colofon a scris două lucrări în care descria drogurile, otrăvurile și antidoturile cunoscute în vremea sa: Theriaca și Alexipharmaca.

Medicul particular al lui Nero, Andromahos, prepară o tinctură pe bază de opiu, denumită theriaca, drept antidot al otrăvurilor. Laudanum syndeham este o soluție de laudanum inventată de Rousseau.

În expediția din Egipt (1798-1801), Napoleon s-a confruntat cu consumul de canabis în rândul soldaților săi, fiind nevoit să dea un sever ordin de zi de interdicție.

În România tradiția poporului român indică folosirea semințelor de mac în infuzie pentru liniștirea copiilor agitați în perioadă apariției dentiției. Această “rețetă” se regăsea, de altfel, în farmacopeile mai tuturor popoarelor. Tot tradiția ne avertizează că este periculos să dormi în lanurile de cânepă sau în apropierea cânepii proaspăt recoltate.

Oamenii lui Mihai Viteazul încă mai cumpărau, de la Veneția, teriaca. Grigore al II-lea Ghica moare în 1752 din cauza unei doze prea mari de teriaca, socotit panaceu universal la acea dată. Domnul Moldovei, Constantin Racoviță (sec. XVIII) era alcoolic și opioman. În 1907 St. Bogdan scrie lucrarea de tehnică farmaceutică Despre opiul românesc.

La începutul sec. XX se făcea trafic și consum de cocaină, de ex., numită în limbajul argotic “papagalul alb”. Se consuma și opiu, hașiș. În afară de intrarea în traficul internațional de droguri (fapt care explică și colaborarea poliției române cu cele străine), mari cantități de stupefiante sunt sustrase din circuitul legal cu concursul unor medici și farmaciști. Armatele din I r. m. au adus și moda injectării morfinei, în special printre artiștii de varieteu și pungașii de elită; marinarii, lumea interlopă; toate clasele și păturile sociale, cu predilecție artiștii și intelectualii; în toată țara, nu doar în București. Cu timpul se implică tot mai mult navele românești. S-au descoperit și câteva culturi de cânepă indiană.

În perioadă comunistă, traficul și consumul de droguri dincoace de cortina de fier au continuat, dar rareori erau aduse la cunoștința opiniei publice. România a fost confruntată mai mult cu traficul, decât cu consumul.

„Podul de hașiș” era o filieră care a funcționat între 1970 – 1977/78 dinspre Orientul Apropiat, care traversa Turcia, Bulgaria, România, Ungaria și Austria, ținta fiind Germania și Olanda. Centrul de greutate al traficului de droguri se mută la Constanța (portul și localitatea Vama Veche, unde există punctul rutier de intrare în România dinspre Bulgaria. Pe aici tranzitau străinii care își procurau droguri din Turcia.

Dintre drogurile confiscate în România, 90% au fost descoperite la intrarea în țară. Cele mai multe descoperiri s-au făcut la vamă: în 1978, cele mai puține în 1983, 87-89. În interiorul țării, cele mai multe cazuri de trafic: 1970, 1978 și 1982 iar niciuna în: 1979, 1984, 1987-1988. Spre deosebire de perioadă interbelică, cei mai mulți cetățeni implicați în traficul și consumul ilegal de droguri sunt străini, iar de cele mai multe ori cetățenia lor aparține chiar țărilor producătoare de droguri ori a celor în care se consumă mai mult sau mai puțin legal și, de regulă, în mod tradițional asemenea substanțe și produse . Marea majoritate a cetățenilor implicați provin din Turcia, după care urmează Egiptul și Grecia, apoi Libanul, apoi Iordania, Italia, Pakistan, Siria, India, Senegal ș.a. se mai pot enumera 25 de țări de unde au fost cumpărate drogurile identificate pe teritoriul României.

Cele mai multe capturi se făceau în august-septembrie, la întoarcerea din concediu a turiștilor străini occidentali, care își procuraseră drogurile direct din țările de origine, mai ieftin. Ele erau transportate cu: navele, autoturismele și automarfarele TIR, avioanele, trenurile.

Sustragerea din fabricile de medicamente (Cluj, București) sau dintr-o farmacie, de către hoți. Reținerea unei cantități de droguri de către un vameș. O soră medicală dintr-un spital. Toxicomanii pot fi numărați pe degete și au fost de obicei ocazionali, cu o singură experiență, victime dependente terapeutic ca urmare a unei medicații administrate incorect sau neglijent. Un număr de victime ale propriei neputințe de a se controla. Un bolnav psihic de la Socola; doi cetățeni care au încercat, din curiozitate și au fost prinși;

Câteva culturi ilegale, dar absolut insignifiante: în 1980, canabis în curtea unui cetățean, la comanda unui student grec de la Universitatea din București; în centrul Bucureștiului, câteva zeci de plante în apropierea căminelor studențești în care locuiau studenți străini.

În prezent, cel mai mare consum de droguri este în orașele mari: București, Constanța, Tg. Mureș, Cluj, Timișoara. 7-8% din liceeni și 15% din studenți s-au drogat o dată. Vârsta de începere. 13-14 ani. Copiii străzii încep chiar la 5 (“aurolaci”). Nu există o evidență a consumatorilor, dar numărul lor crește de la o lună la alta.

Tranzit din Turcia pentru Germania și Olanda. Din 5 tone din Turcia, una este distribuită în România. În 7 ani au fost confiscate de poliția română 20 tone stupefiante.

În următorii 5 ani Centrul Anti-Drog din SUA vrea să deschidă un centru în România.

Se consumă medicamente (ca suplinitoare pentru droguri): rompachin, fortran, diazepam etc.

Prețuri: marijuana, 5.000 lei /g; cocaina – 70.000 lei /g. (probabil informația este depășită). Nu avem centre de terapie psihică din nefericire și situația tinde să devină din ce în ce mai gravă datorită lipsei de interes generalizate .

Comunicatul preliminar al recensământului din anul 2002 a evidențiat faptul că în ultimii 10 ani, populația țării s-a redus cu circa un milion de locuitori, ca o consecință directă a stării de sănătate precară și a condițiilor de viață la fel de precare ale unei mari părți din populația țării. Discutând lucrurile sub aspect demografic, această scădere dramatică a populației se datorează, pe de o parte, diminuării evidente a natalității în țara noastră, iar pe de altă parte, creșterii natalității generale.

Dar cine sunt cei aproape un milion de români care au dispărut dintre cei vii în ultimii 10 ani? Înclin să cred că cei mai mulți dintre ei sunt cei care și-au dus viața în „hexagonul morții” pe care îl evoc în lucrarea de față. Ei sunt nefericiții care au contractat boli incurabile sau chiar curabile, dar din lipsuri materiale n-au putut beneficia de un tratament corespunzător. Sunt cei subnutriți și cu rezistența scăzută la agresiunile diverse din mediu. Sunt însă foarte mulți care au decedat din cauza propriilor slăbiciuni: tutunul, alcoolul, drogurile, viața sexuală dusă la întâmplare. Nu trebuie omis faptul că factorii care atentează la viața noastră se afla în ciudate și nefaste combinații: alcoolul cu iresponsabilitatea, cu violența, cu accidentele și cu auto-accidentările; tutunul cu drogurile și cu alcoolul; tutunul și alcoolul cu subnutriția; alcoolul și drogurile cu orgiile sexuale etc.

Asigurarea nevoilor umane vitale de elemente pe care le oferă natura ( aer, apă, hrană ), a celor de natură socială ( locuință, ocupație ) și a celor de organizare ar reprezenta esențialul în rezolvarea optimă a nevoii mentale de menținere și de prezervare a stării de sănătate fizica, mentală, psihică și socială a omului.

Consumul de droguri reprezintă una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confruntă societățile contemporane. Considerat în majoritatea manualelor de criminologie și sociologie a devianței ca o „crimă fără victime”, care nu aduce prejudicii societății, în ansamblul său, ci doar indivizilor implicați, consumul de droguri reprezintă un adevărat flagel care deteriorează sănătatea a milioane de oameni, sporind costurile asistenței medicale și determinând amplificarea altor probleme sociale.

Persoana dependentă de drog nu poate fi ruptă de familia de proveniență, care trece ea însăși, printr-o perioadă de criză și este necesar să fie sprijinită pentru a depăși această situație. Familia este elementul – cheie în evaluarea adolescenților dependenți de droguri legale.

Numărul adolescenților până în 16 ani ( născuți după 1987 ) consumatori de tutun, alcool și droguri a crescut îngrijorător) a scos la iveală anul trecut Studiul Național privind Consumul de Tutun, Alcool și Droguri, ca parte a proiectului “The European School Survey Project on Alcohol and other Drugs” (ESPAD), care se face o dată la 4 ani în peste 30 de țări europene.

– 88% din adolescenții de 16 ani au consumat băuturi alcoolice;
– 52% au experimentat starea de ebrietate (cu 20% mai mult față de 1999) ;
– 5,5% au consumat tranchilizante sau sedative fără prescripție medicală ;
– 3% au combinat pastilele cu alcool măcar o dată în viața lor ;
-3% au fumat marijuana sau hașiș (dublu față de 1999) ;
-2% au consumat substanțe inhalante de diferite feluri  ;
– 1,4% au consumat simultan marijuana sau hașiș și alcool
sub 1% pentru restul drogurilor studiate (cocaina, steroizi anabolizanți, amfetamine, ecstasy, LSD, alte halucinogene, crack și alte droguri injectabile).

– 1,4% au consumat simultan marijuana sau hașiș și alcool
sub 1% pentru restul drogurilor studiate (cocaina, steroizi anabolizanți, amfetamine, ecstasy, LSD, alte halucinogene, crack și alte droguri injectabile).

– 32% au fumat prima țigară înainte de 14 ani ;
– 5% fumează zilnic și nu intenționează să renunțe la acest obicei  ;
– 55,5% au consumat bere și vin înainte de 14 ani, iar 15% băuturi alcoolice tari ;
-15% au experimentat starea de ebrietate măcar o dată în viața lor ;
-1,3% au combinat alcoolul cu pastilele măcar o dată în viața lor ;
-0,1% au consumat LSD/halucinogene, amfetamine măcar o dată în viața lor  ;
– 0,2% – heroina, cocaina, marijuana sau hașiș, ecstasy și steroizi anabolizanți ;
– 0,5% substanțe inhalante .

Acest studiu ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru societatea noastră pentru a vedea direcția în care ne îndreptăm și care sunt deschiderile spre viitor ale tinerilor noștri .

Termenul ”adolescență” provine din latinescul – idolesco-ere – a crește, a se maturiza. În psihologie noțiunea de adolescență nu se bucură de o accepție unanimă deoarece nu există un punct de vedere unitar în definirea și delimitarea acestei perioade de vârstă. Exemplu: Hyppocrate – vestitul medic grec –consideră că adolescența este între 14 și 20 de ani; Stanley Hall, întemeietorul hebeologiei (psihologia adolescenței), stabilește că adolescența începe odată cu primele manifestări fizice ale pubertății, continuă de-a lungul întregii perioade de dezvoltare a copilului până la relativa definire a creșterii sale în talie. Ed. Spranger realizează o diferențiere pe sexe, considerând că adolescența este cuprinsă, la fete, între 13 și 19 ani, iar la băieți între 14 și 22 de ani.

Din punct de vedere sociologic, adolescența este o perioadă a dezvoltării când individul a încetat să fie copil, dar n-a devenit încă membru al societății deplin recunoscut de instituțiile sociale.H. Schelsky consideră că în definirea adolescenței trebuie să ținem seama de 3 criterii: biologic, psihologic și social.

Din punct de vedere biologic, adolescența începe cu importante transformări ale organelor precum și cu apariția maturizării sexuale (care se dobândește la sfârșitul acestei perioade).

Din punct de vedere social, adolescenții își integrează din ce în ce mai bine valorile sociale, conștiința apartenenței la un grup și dorința de a fi tratat ca adult – muncă, sarcini etc.

Din punct de vedere psihologic constatăm de asemenea importante transferuri, procesele psihologice fiind diferite calitativ de cele ale perioadei anterioare. Gândirea devine mai abstractă, spiritul critic se ascute, memoria devine mai logică.

Limitele temporale ale adolescenței : 11-20 ani – în acest interval de timp se produc schimbări biologice și psihologice, precum și integrarea tânărului în valorile sociale; faze: preadolescență (11-15 ani) și adolescența propriu-zisă 15/16 ani – 19/20 de ani.

Practica asistenței sociale moderne, spre deosebire de activitățile asistențiale din epocile anterioare, ca și de angajamentele individuale voluntare de sprijin acordat celor aflați în situații dificile, se caracterizează printr-o tot mai accentuata profesionalizare și scientizare, pe coordonatele domeniului socio-uman. După cum arată Andree Menthonnex , serviciul social modern este influențat sau pilotat de achizițiile teoretico-metodologice și aplicative din cadrul unor discipline academice ca sociologia, antropologia și psihologia socială. Influența lor asupra acțiunii asistențiale poate fi observata pe trei paliere: cunoașterea societății ca atare; înțelegerea impactului socialului asupra indivizilor, grupurilor și colectivităților; utilizarea cunoștințelor psiho-sociologice în construcția relației asistentului social cu clientul.

În ceea ce privește cunoașterea societății ca atare, asistentul trebuie să facă apel la sociologie, aceasta oferindu-i reperele în analiza structurilor, instituțiilor și grupurilor sociale, a sistemelor de putere și a raporturilor de forță; de asemenea, sociologia clarifică relațiile și comportamentele pe care le dezvoltă diverșii actori ca o consecință a însuși faptului că trăiesc în societate. Sociologia și antropologia ne fac să înțelegem ansamblul valorilor și normelor ce caracterizează o comunitate oarecare și să determinăm, în funcție de acestea, normalitatea și devianța.

Asistentul social, lucrând în special cu persoane din categorii marginale și deviante, cu grupuri de risc și indivizi aflați în criză, trebuie să poată înțelege impactul socialului asupra dezvoltării atitudinilor și comportamentelor, asupra construcției identității asistatului în contextul apartenenței sale la o clasă socială, un grup etnic, religios sau profesional, la o comunitate urbană sau rurală. Teoriile și metodele cercetării sociologice ne ajută să decantăm factorii socializatori care au contribuit la o anumita structurare a identității și comportamentelor individuale sau de grup. Nu în ultimul rând, cunoașterea științifică din domeniul sociologiei contribuie la o mai buna înțelegere a problemelor sociale, a presiunilor și conflictelor, a rolurilor și statusurilor în dinamica specifică a controlului social.

Întrucât profesia de asistent social este prin excelență una a comunicării nemijlocite și a construcției relației de ajutorare, o profesiune a individualizării răspunsului față de solicitanții de sprijin, recursul la achizițiile psihologiei personalității și mai ales la cele ale psihologiei sociale devine indispensabil.

Constatăm, așadar, că asistența socială ca domeniu de cunoaștere și de activitate trebuie să-și extragă fundamentele teoretice din sociologie și psihologie, fără a avea ea însăși în mod clar propriul corp teoretic și metodologic.

Pentru ca o activitate umană să fie acceptată și recunoscută ca o profesiune, trebuie să fie precizat raportul dintre comportamentul în cauză și societate în general. Se acceptă că oamenii, ca societari, au o existență „de criza”, în care utilizează oportunități, întâmpină obstacole și exprimă trebuințe care, toate, sunt în strânsă legătură cu mediul înconjurător. Se poate afirma că asistența socială, prin activitatea sa practică, focalizează resursele pe construirea sau activarea sa pentru persoanele ce întâmpină dificultăți în interdependența cu mediul. Asistentul social își delimitează bazele profesiunii sale prin intervenție specifică în vederea provocării unei schimbări la nivelul clientului său ca întreg.

Această afirmație este demonstrată prin construirea unei competențe de lucru în sistemul social, ce se fundamentează pe trei elemente:

Valori și atitudini;

Cunoștințe teoretice;

Abilitați practice.

Pentru asistentul social, cerința principală constă în acțiunea eficientă în intervenție; dar această nu se poate realiza daca el nu înțelege în profunzime ceea ce se întâmplă cu sine, cu clientul său, cu sistemul social, interacțiunile ce se stabilesc între aceste elemente. Altfel spus, trebuie să posede cunoștințe teoretice solide, fixate într-un puternic sistem explicativ care să cuprindă elemente din domenii ca: psihologia subiectivității, teorii ale dezvoltării, componentele socializării, explicațiile comportamentaliste, teoriile despre comunicare, despre stres, teoriile asupra personalității umane, teoriile organizării și funcționalității sociale, cunoștințe din sociologie, științele politice, științe economice, din antropologie, administrație, guvernare, științe juridice, cunoștințe detaliate despre normalitate și patologie umană.

Dar această cerință nu trebuie privită ca o simplă stocare și apoi redare de informații și cunoștințe; fundamentele teoretice ale asistenței sociale sunt alcătuite din elemente ce provin din aceste diverse teorii și focalizează cunoașterea specialistului spre un anumit domeniu, acolo unde va trebui să intervină. Baza teoretică a asistentului social se construiește pe specificul înțelegerii.

Prin scopul său, asistența socială este o activitate eminamente plasată în zona acțiunii propriu-zise; indiferent de stil sau strategie, asistentul social acționează și dezvoltă componente la nivelul comportamentului, chiar dacă uneori intră în conflict cu diferite sisteme de valori, inclusiv cu cel personal.

Asistentul social, lucrează în special, cu persoane din categorii marginale și deviante, cu grupuri de risc și indivizi aflați în criză. Acesta trebuie să poată înțelege impactul socialului asupra dezvoltării atitudinilor și comportamentelor, asupra construcției identității asistatului în contextul apartenenței sale la o clasă socială, un grup etnic, religios sau profesional, la o comunitate urbană sau rurală. Într-adevăr, asistentul social este obligat să dobândească o formație științifică vastă și complexă, să acționeze sub dubla presiune a instituțiilor publice și a clienților și să rămână, în același timp, într-un anonimat comparabil cu al soldatului fără de care nu se pot purta războaiele, dar pe care istoria îl uită cel mai adesea.

Asistentul social trebuie să dobândească, înainte de toate, reperele înțelegerii societății ca fenomen global.

În literatura de specialitate fenomenul narcomanii este privit ca o forma de conduita devianta,ca abatere de la norma,de la comportamentul acceptat si dezirabil.

Flageul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai compexe,mai profunde si mai tragice ale lumii contemporane. An de an ,milioane de oameni cad prada drogurilor si o parte mereu crescând din ei sunt cu desavirsire pierduti pentru societate.

Se fac tot mai multe apeluri,conferinte la care participantii îsi propun sa-si gaseasca cele mai adecvate metode pentru a pune capat dependenței de droguri de orice fel .

In acest context situatia actuala se contureaza tot mai clar,ca un fenomen social scapat de sub control. Nici o tara nu a fost crutata de problemele devastatoare cauzate de consumul de droguri și din nefericire zorii care se întrevăd nu sunt dintre cei mai buni.

Mentionez ca spitalele de narcologie se ocupa doar cu dezintoxicarea fizica a narcomanilor.Este stiut insa ca in afara dependentei fizice exista si o dependenta psihica fata de droguri,care este mult mai complicata.

Din acest punct de vedere ,constatam ca nu exista unitati specializate pentru scoaterea din dependenta psihica:centre de zi,comunitati terapeutice. Dependenta fizica tratata in spitale de narcolagie ramine a fi in ultima instanta ineficienta ,intrucât programul de dezintoxicare nu este complet. Drept urmare fostii narcomani redevin dependenti de droguri.

Modificarile afective la tinerii dependenti de drog sunt variate si foarte complicat de adus in starea normala,presupun ca sunt foarte anxiosi si depresivi si necesita adoptarea unor masuri specifice pentru promovarea unei politici care sa urmareasca evitarea unor riscuri si sa faca din reteaua institutilor de tratament si reabilitare un loc unde toti,tineri si adulti sa lucreze cu placere si sa se simta in siguranta.

Termenul narcomanie este o îmbinare din grecescul “narcosis” -somn, amorțire, și “mania” – patimă, demență. Prin urmare, acest termen conține explicația stării în care ajunge consumatorul de droguri.

În anul 1952, Organizația Mondială a Sănătății a calificat narcomania ca “o stare de intoxicare periodică sau cronică, dăunătoare individului și societății, provocată de consumul repetat al unui drog”. Potrivit aceleiași surse, caracteristicile narcomaniei sunt “o nevoie irezistibilă de a continua consumul drogului și de a-l procura prin toate mijloacele, o tendință de a majora dozele și o dependență de ordin psihic, uneori și fizic, față de efectele drogului”.

În afară de definiția și caracteristicile date narcomaniei de către Organizația Mondială a Sănătății, în literatura de specialitate fenomenul narcomaniei este privit ca o formă a conduitei deviante, ca o abatere de la norme, de la comportamentul acceptat și dezirabil.

Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde și mai tragice ale lumii contemporane. An de an, milioane de oameni cad pradă drogurilor și o parte mereu crescândă din ei sunt cu desăvârșire pierduți pentru societate. Se fac tot mai multe apeluri, întruniri, conferințe la care participanții își propun să găsească cele mai adecvate metode pentru a pune capăt aberației drogurilor. În acest context situația actuală se conturează tot mai clar ca un fenomen social scăpat de sub control.

Prin intermediul presei, filmelor, cărților asistăm la un spectacol, pe cât de divers în manifestări, pe atât și de zguduitor – droguri ca produs la fel de scump ca aurul, droguri ca sursă de câștiguri fabuloase, droguri ca obiect de dispută ce ajunge la dimensiunea luptelor sângeroase, droguri ca refugiu din fața greutăților și adversităților unei existențe lipsite de certitudinea viitorului, marcată de convulsii dramatice și de polarizări extreme. Constatăm deci o recrudescență nemaiîntâlnită a flagelului drogurilor ce naște o serie de întrebări, dintre care se detașează una de fond, și anume, dacă acest flagel poate fi pus, ca gravitate, alături de un altul ce amenință omenirea – războiul nuclear. Desigur, este greu a da un răspuns pertinent. Statistica creează însă impresia că, de la începutul secolului nostru, drogurile au produs mai multe victime umane decât toate conflagrațiile militare care au avut loc. Ce se ascunde, de fapt, în spatele acestui flagel?

Menționăm, întâi de toate, posibilitatea extraordinară de a obține câștiguri fabuloase, într-un timp scurt, cu cheltuieli reduse, datorită unor factori favorabili, cum ar fi existența de culturi tradiționale, corupția, slăbiciunea organelor de represiune etc. Sociologii, juriștii, savanții, medicii, asistenții sociali etc. încearcă să abordeze sub cele mai diverse aspecte problema interpretării și estompării acestui fenomen. Este greu însă a găsi o soluție decisivă, dat fiind faptul că traficul de droguri tangențiază cu actele de terorism, traficul de arme și chiar cu false aspirații de ordin “politic”. Aceste deghizări și manifestări de subtilitate în realitate nu înseamnă decât niște încercări de a ascunde interesul fundamental care guvernează grupurile de traficanți – realizarea câștigurilor fabuloase.

Ce include în sine noțiunea de drog?

Prin drog (cuvânt de origine olandeză “droog”) se înțelege, în sens larg, orice substanță utilizată în terapeutică, datorită unor proprietăți curative, dar al cărei efect este, câteodată, incert și nociv pentru organismul uman. Această definiție este însă prea vagă și poate include, în general, toate medicamentele. De reținut ca o curiozitate

faptul că numele de drog îl poartă și două plante – un arbust cu flori galbene (Geuista Albida) și o plantă târâtoare, din familia leguminoaselor, ce crește prin pășunile montane (Geuista Oligosperma) – fără ca ele să dețină proprietățile specifice conferite de alcaloizi și să fie supuse controlului internațional, precum drogurile propriu-zise.

Definind drogul, trebuie să consemnăm și sensul clasic al termenului. Potrivit definiției date de Organizația Mondială a Sănătăți, drogul este acea substanță care, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcții ale acestuia. Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanța utilizată de medicină, a cărei administrare abuzivă (consum) poate crea o dependență fizică și psihică ori tulburări grave ale activității mentale, percepției, comportamentului etc. În ultimă accepțiune, termenul de drog nu se aplică anumitor substanțe ce pot fi desemnate prin termenul general de psihotrope (Convențiile și Protocoalele Internaționale dau termenului de psihotrope un sens particular, distingându-le de stupefiante, dar, în realitate, stupefiantele, conform Convenției Internaționale din 1961, precum și instrumentelor juridice internaționale anterioare, sunt ele însele psihotrope, în sensul farmacologic al termenului). Potrivit documentelor internaționale, prin droguri trebuie să înțelegem o parte dintre stupefiantele supuse controlului internațional prin Convenția Unică din 1961 privind stupefiantele, în timp ce substanțele psihotrope sunt substanțe al căror control internațional este prevăzut de Convenția privind substanțele psihotrope, încheiată în anul 1971.

Actualmente există mai multe clasificări ale drogurilor, fiecare din ele prezentând un interes particular. .

După originea lor, drogurile se clasifică în:

Naturale – adică obținute direct din plante ori arbuști: opiul și opiaceele, extrase din latexul macului opiaceu; cannabisul și rășina,

produse ce se pot realiza din planta Cannabis Sativa; khatul; frunzele de coca și derivații lor; alte plante cu proprietăți halucinogene.

Semisintetice – realizate prin procedee chimice pornind de la o substanță naturală, extrasă dintr-un produs vegetal: heroina, L.S.D.

Sintetice – elaborate în întregime prin sinteze chimice: hidromorfina, petidina, metadona, mescalina, psylogina.

Louis Lewin, în lucrarea sa “Phantastica” publicată în 1924, care își menține până în prezent importanța, dă următoarea clasificare a drogurilor:

Euphorica – cuprinzând calmante ale activității psihice ce diminuează și suspendă emotivitatea și percepțiile, conservă, reduce ori suprimă conștiința, acordând consumatorului o stare de bine, eliberându-l de afecte. Cercetătorul german include în această categorie opiul și derivații săi opiacei ca: morfina, codeina, frunzele de coca și cocaina.

Phantastica – cuprinde în general substanțe diferite din punct de vedere chimic, dar care au în comun proprietăți halucinogene (agenți de iluzii). Acestea sunt: peyotl, cannabis indica, plantele conținând tropaină.

Inebrantica – substanțele îmbătătoare cum ar fi: alcoolul, cloroformul, eterul, benzina. Deși Louis Lewin nu-l menționează, în această categorie poate fi inclus fără riscul de a greși și protoxidul de azot.

Hypnotica – agenții inductivi ai somnului: chloratul, veronalul (toate barbituricele), sulfonalul, kawa-kawa, bromura de potasiu.

Excitantica – stimulentele psihice, care determină, fără a altera conștiința, o excitare a activității cerebrale. Din această categorie fac parte cafeinicele (cafeaua, ceaiul, cola, matiyage, khatul, guarana), cacaua, camforul, tutunul, betelul.

O altă clasificare asemănătoare cu cea precedentă, dată de L.Lewin, este următoarea:

a) toxicele sedative ale spiritului (euphorica): opiul și alcaloizii săi, cocaina;

toxicele îmbătătoare (inebrantica): alcoolul, eterul,

toxicele ce iluzionează simțurile (phantastica): hașișul, mescalina.

toxicele excitante (excitantica): cafeaua, tutunul.

Această diferențiere după efectele fiziologice pe care le produc toxicele nu este atât de riguroasă pe cât ar părea la prima vedere, iar anumite produse sunt, urmărind fazele acțiunii lor, pe rând excitante și producătoare de ebrietate, apoi stupefiante (alcoolul, hașișul etc.).

Pierre Deniker, în lucrarea “La psyhopharmacologie”, împarte substanțele psihotrope clasice și moderne în următoarele grupuri:

1. Psiholeptice

Hipnoticele – barbituricele și nebarbituricele;

Tranchilizantele și sedativele clasice – benzodiazerpinele;

Neurolepticele – phenathiazine, rezerpine, butirofenone, benzamide;

Regulatoarele umorului – sarea de litiu.

2. Psihoanaleptice

Stimulatoare ale veghii – amfetaminele;

Antidepresivele stimulatoare ale umorului – ivipramia și derivatele triciclice, hidrazinele, I.M.A.;

Alte stimulente – fosforicele, acidul ascorbic etc.

3. Psihodisleptice

Halucinogenele și onirogenele – mescalina, L.S.D, psylocina, psylocibina, canabinele;

Stupefiantele – morfina, heroina, cocaina;

Alcoolul și alte substanțe alcoolice – eterul.

Chimistul german Albert Hofmann propune o altă clasificare:

Analgezice euforizante – opiaceele, petidina, metadona;

Sedative neuroleptice – rezerpinele, fenotiazinele;

Hipnoticele – meprobamatul, barbituricele;

Substanțe îmbătătoare – alcoolul, cloroformul, eterul;

Stimulentele – stimulentele cerebrale, amfetaminele, cafeina, cocaina;

Psihodislepticele – halucinogenele, care, la rândul lor, se împart în naturale și sintetice:

halucinogenele naturale – peyotl, ciupercile halucinogene, hașișul, parica, yage;

halucinogenele sintetice – L.S.D., D.O.M., S.T.P.

Pot fi enumerate și alte clasificări ale drogurilor. Cea mai curent folosită este însă clasificarea drogurilor adoptată de Organizația Națiunilor Unite și de către Organizația Internațională a Poliției Criminale (Interpol):

Produse depresive ale sistemului nervos central (opiul cu derivații săi: morfina și heroina);

Produse stimulente ale sistemului nervos central (cocaina, crackul, khatul, amfetaminele);

Produse perturbatorii ale sistemului nervos central (cannabisul, L.S.D., mescalina, ciupercile halucinogene).

Frecvent utilizată este, de asemenea, și clasificarea simplă a drogurilor în:

droguri legale (tutunul, alcoolul, ceaiul, cafeaua);

droguri ilegale (cocaina, heroina, cannabisul).

În concluzie menționăm că după efectele scontate drogurile se împart în:

droguri care provoacă excitație psihică, veselie, sentimente de tensiune psihică și, uneori, reacții violente, numite stimulente;

droguri care provoacă calm psihologic, relaxare psihică sau somnolență, numite sedative;

droguri care modifică percepția, senzațiile auditive, vizuale și olfactive, numite halucinogene;

droguri care tulbură rațiunea, analiza pe care o facem plecând de la senzațiile proprii, numite delirogene.

Așadar există o problemă acută la nivel mondial și la nivel național din punct de vedere al consumatorilor de droguri care nu reușesc să se lase de ele și să renunțe definitiv .

Acestea sunt în linii mari unele statistici care ar trebui să ridice mari semne de întrebare și să tragă un semnal de alarmă și să se încerce rezolvarea acestor mari probleme care afectează fără îndoială societatea în totalitatea ei și denaturează membrii legitimi și impecabili ai ei, de aceea au existat două tendințe . Una este aceea a negarii și neacceptării acestor elemente ale societății și a doua de a încerca să fie reprimiți în rândurile societății și să redevină membrii activi ai ei .

CAPITOLUL II

DEPENDENȚA ȘI TIPURILE EI

Potrivit definiției Organizației Mondiale a Sănătății, folosirea excesivă, continuă sau sporadică a drogurilor, incompatibilă sau fără legătură cu practica medicală, este considerată drept consum ori abuz. Drogurile pot fi folosite de indivizi în mod:

excepțional, constituind în sine operațiunea propriu-zisă de a încerca o dată sau de mai multe ori un drog, fără a continua această practică;

ocazional, folosire a drogurilor în formă intermitentă, fără a se ajunge până la dependență fizică sau psihică;

episodic, folosirea drogurilor într-o anumită împrejurare;

simptomatic, folosirea drogurilor caracterizată de apariția și instalarea dependenței.

Comitetul de Experți al Organizației Mondiale a Sănătății a stabilit, în anul 1964, elementul comun – starea de dependență – care caracterizează abuzul de droguri, recomandând înlocuirea termenilor de “toxicomanie” și “obișnuință” cu acela de “dependență”.

Așadar, dependența este o formă de consum voluntar, abuziv, periodic sau cronic de substanțe dependogene, dăunătoare atât individului, cât și societății, fără a avea la bază o motivație medicală, spre deosebire de farmacodependențele clasice, legitime, care sunt prin originea lor terapeutice ori paramedicale.

Din punct de vedere farmacologic, conform definiției date de Organizația Mondială a Sănătății, prin dependență trebuie să înțelegem “starea psihică sau fizică ce rezultă din interacțiunea unui organism și a unui medicament caracterizată prin modificări de comportament și alte reacții, însoțite totdeauna de nevoia de a lua substanța în mod continuu sau periodic pentru a-i resimți efectele sale psihice și uneori pentru a evita suferințele.”

Dependența psihică (sinonim fiind psihodependența) – constă dintr-o stare psihică, particulară, manifestată prin dorința imperioasă și irezistibilă a subiectului de a continua utilizarea drogului și de a înlătura disconfortul psihic. Dependența psihică se întâlnește în toate cazurile de dependență, cu anumite particularități, pentru fiecare drog în parte, putând fi însoțită ori nu de dependență fizică și toleranță.

Dependența fizică este rezultatul administrării îndelungate a unui drog. Ea se manifestă evident în cazurile când are loc reducerea marcată a dozelor, întreruperea completă a administrării sau amânarea acesteia peste limitele suportabile ale organismului, situații ce generează o serie de tulburări fizice. În ansamblul lor, acestea îmbracă aspectul sindromului specific toxicomanilor, cunoscut sub numele de sindrom de abstinență (servaj). Or, sindromul de abstinență nu ține doar de simpla întrerupere a administrării drogului. Simptomologia abstinenței apare atunci când s-au epuizat rezervele trofice-energetice ale organismului, care se manifestă prin perturbări grave ale echilibrului și ale capacității de reglare neuro-endocrino-umoral-metabolică-moleculară exercitată de sistemele neuromediatorilor. Simptomele de abstinență în toate toxicomaniile au caracterul unei hiperfuncții compensatorii hipersimpaticotonice (energotrope) care este exprimată clinic prin dilatarea pupilară, grețuri, anorexie, hiperglicemie, intensă stare de neliniște psihomotorie.

Servajul, în ceea ce privește anumite droguri, este nespus de greu de suportat de organism și în această situație, pentru a-i înlătura efectele neplăcute, consumatorul recurge la o nouă administrare. Modul de manifestare a dependenței fizice, respectiv a sindromului de servaj, diferă în funcție de drog, atât în ceea ce privește natura simptomelor, cât și intensitatea acestora. Astfel, ea este mai accentuată la opiacee și la barbiturice, dar este moderată sau poate să lipsească la formele de dependență create de celelalte droguri.

Organizația Mondială a Sănătății precizează încă din 1973 că riscul instalării farmacodependenței la un individ rezultă totdeauna din acțiunea conjugată a trei factori:

a) particularitățile personale ale subiectului;

natura mediului social-cultural general și imediat;

proprietățile farmacologice ale substanței în cauză, în corelație cu cantitatea consumată, frecvența utilizării și modul de utilizare (ingerare, inhalare, fumare, injectare subcutanată sau intravenoasă).

Dependența care nu este dobândită în mod accidental pe parcursul vieții individului se numește dependență naturală. Această dependență survine o dată cu nașterea individului, în cazul în care mama sa este toxicomană. Este un trist adevăr, dar trebuie să știm că cele mai recente victime ale abuzului de droguri sunt nou-născuții. Din această cauză, la ora actuală, unul din zece copii aduși pe lume riscă să decedeze ori prezintă grave malformații, întrucât mama sa a consumat droguri în timpul sarcinii.

Organizația Mondială a Sănătății a stabilit (la 1964) că există, din nefericire, atâtea tipuri de dependență câte droguri sunt, acestea fiind: dependența de tip morfinic, dependența de tip cannabis, dependența de tip cocainic, dependența de tip amfetamnic, dependența de tip solvent etc.

• Dependența de tip morfinic. Prototipul acestui tip de dependență este morfina, caracteristică tuturor opiaceelor. Opiaceele se consumă prin diferite modalități: fumat, ingerat, injectat, în băuturi și alte produse. Dependența de tip morfinic poate fi concomitent psihică și fizică, însoțită și de toleranță. Opiaceele acționează în mod deosebit asupra sistemului nervos central și în anumite doze exercită asupra acestuia efecte euforizante, în timp ce dozele mai ridicate dau consumatorului o stare de somnolență, mai mult sau mai puțin profundă, însoțită de vise. Dependența psihică instalată în legătură cu efectele euforizante este puternică și se manifestă nemijlocit prin dorința irezistibilă de a reutiliza drogul. Treptat, organismul devine tolerant, astfel încât efectele euforice sunt abia perceptibile la dozele obișnuite.

Paralel cu dependența psihică și toleranța se instalează și dependența fizică. Aceasta se manifestă pregnant la întreruperea administrării drogului prin instalarea sindromului de abstinență. Servajul morfinic este greu de suportat, de aceea, alături de dependența psihică, dependența fizică devine cea de-a doua cauză majoră care va determina subiectul la reluarea consumării drogului.

Sindromul de abstinență la opiacee apare după câteva ore de la ultima administrare, manifestându-se pe termen scurt, prin deprimare, tremurături musculare, dureri, slăbiciune fizică, insomnie, agitație, greață, crampe musculare și abdominale, creșterea tensiunii, accelerarea respirației, confuzie, apatie, slăbire, sterilitate, edem pulmonar, colaps. Tulburările cardiace sunt severe, putând fi însoțite de prăbușirea tensiunii arteriale până la colaps. Manifestările neuropsihice sunt accentuate și duc la instalarea unei psihoze grave. Gradele de intensitate ale dependenței și toleranței, precum și timpul necesar instalării acestora sunt determinate de natura opiaceului, de dozele utilizate și calea de administrare, fapt pentru care acest tip de toxicomanie se poate clasifica în: foarte severă, severă și moderată.

• Dependența de tip cannabis apare prin consumul produselor pe bază de cannabis, care se caracterizează prin dependență psihică și toleranță, fără a fi prezentă dependența fizică, aceasta survenind doar în cazurile de consum masiv.

Persoanele dependente de substanțele produse pe bază de cannabis trec prin următoarele etape:

etapa de excitație euforică, atunci când individul percepe în organismul său o stare de biatitudine fizică și psihică, însoțită de o stare de veselie (de aici și denumirile date cannabisului de “iarbă nebună” și “provoacă râsul”);

etapa în care apar halucinațiile, corpul este perceput anormal, parcă deformat; obiectele din jur își schimbă formele, mâinile și picioarele par grele, capul umflat, memoria este tot mai slăbită, pupilele sunt dilatate, iar sensibilitatea la lumină devine din ce în ce mai accentuată;

etapa, extrem de dificilă, dar în care are loc revenirea subiectului de pe tărâmul ireal pe cel real pe măsură ce efectele drogului dispar. Regăsirea este însoțită de somnolență, o apatie ternă în care individul meditează ofuscat asupra trăirilor avute sub imperiul drogului.

etapa în care organismul manifestă o mare nevoie de somn; este agitat, însoțit de delir, coșmaruri, o stare de rău general, de dezorientare, ce poate persista zile sau chiar săptămâni de la utilizare. Consumul repetat duce la instalarea dependenței psihice caracterizată prin tendința nestăpânită de a le reutiliza. Starea de obișnuință îl determină pe consumator să mărească dozele și numărul administrării acestora. Consumul cronic este cunoscut și sub numele de cannabinism, fiind dăunător pentru organism, întrucât afectează funcțiile creierului și ale altor organe vitale cum ar fi plămânii, laringele, glandele endocrine, aparatul de reproducere. Scade, totodată, imunitatea organismului față de infecții și unele boli. Cele menționate constituie argumente convingătoare că este greșit a crede că preparatele de tip cannabis fac parte din categoria drogurilor ușoare și inofensive pentru organism. Din contra, ele pot constitui, la un moment dat, o cale de acces de la drogurile slabe spre drogurile mai tari.

• Dependența de tip cocainic (sinonim: cocainomanie) se caracterizează, la rândul său, prin dependența psihică puternică ce se instalează rapid, cât și prin toleranță. În cazul consumului de cocaină, dependența fizică este mai puțin accentuată, iar uneori poate fi chiar absentă totalmente.

Cocaina dă naștere la o serie de tulburări psihice. Astfel, în organismul toxicomanului își face loc euforia, un sentiment de putere fizică deosebită. Activitatea mentală se accentuează, apare o exaltare, logoree, agitație. Senzațiile de foame, oboseală, de somn sunt înlăturate. Această fază, numită cocada, durează 1-2 zile, după care își face apariția cea de-a doua etapă, caracterizată printr-o stare de depreciere generală. Își fac apariția depresia, suspiciunea,insomnia, halucinațiile vizuale, senzațiile tactile aberante, delirul, agresivitatea. Consumatorul face apel la o nouă doză de cocaină pentru a resimți starea euforică inițială.

Consumul repetat induce dependență psihică și instalează toleranță, în special față de efectele sale euforice. Consumul repetat și dozele crescânde accentuează intoxicația cronică a organismului, aceasta manifestîndu-se prin tulburări psihice grave, cu tendințe de sinucidere sau de agresivitate față de cei din jur. Moartea poate surveni în urma complicațiilor cardiace și pulmonare, a bolilor infecțioase, contactate în urma slăbiciunii avansate a organismului sau atunci când se folosesc la injectare seringi nesterilizate, ori din cauza suprainfecțiilor instalate în urma scăderii capacității de apărare a organismului. Cocainomanii pot fi identificați în societate cu ușurință după aspectul cartilagiului nazal care este inflamat, erodat sau perforat atunci când drogul este prizat, paloare accentuată a feței, pupile dilatate, tremuratul de nestăpânit al extremităților, stare de slăbiciune avansată din cauza lipsei poftei de mâncare.

• Dependența de tip amfetaminic se caracterizează prin dependență psihică care apare cu un grad de manifestare minor și prin toleranță accentuată.

Amfetamina face parte din categoria stimulentelor cu efecte directe asupra sistemului nervos central. Impulsionarea activității mentale constă în inducerea unei stări generale de bună dispoziție, în dispariția senzațiilor de oboseală și de foame, în stimularea activității motorii. Amfetaminele sunt consumate prin ingerare (sub formă de comprimate, capsule) sau prin injectare, singure sau asociate cu alte droguri. Dependența psihică este întreținută de dorința intensă de a se retrăi starea euforică. Toleranța se instalează curând și este accentuată. Consumul repetat conduce la intoxicarea progresivă a organismului ale cărei manifestări se caracterizează prin iritabilitate, agitație, stare de panică, tulburări de vorbire, accelerarea pulsului și bătăilor inimii, dureri violente de cap. La numai câteva săptămâni de consum se dezvoltă o psihoză toxică cu manifestări asemănătoare cu cele de schizofrenie, însoțită de halucinații auditive, vizuale, tactile. Apare deseori o senzație de panică cu tentativă de sinucidere. Agresivitatea este crescută, determinând săvârșirea de acțiuni grave, fapte ce caracterizează adesea consumatorii de amfetamină. Pentru combaterea stării de rău general indusă de amfetamină aceasta este asociată de toxicomani cu heroină sau barbiturice (pentru a reduce agitația și hiperexcitabilitatea), ceea ce conduce la politoxicomanie, plus dependență creată de ambele droguri, având astfel efecte mult mai dezastruoase asupra organismului individului ce recurge la acest melanj.

• Dependența de tip solvent este creată de substanțe din categoria solvenților, care sunt produse chimice volatile la temperatura ambiantă și ai căror vapori, odată inhalați, produc efecte asemănătoare alcoolului și anestezicelor.

Vaporii solvenților inhalați trec prin plămâni și ajung cu rapiditate în creier, încetinind ritmul respirator. Inhalările repetate pot duce la pierderea simțului de orientare, a controlului sau chiar a cunoștinței. Efectele vaporilor de solvenți se manifestă imediat, dacă se renunță la inhalare, și pot să dispară între câteva minute și jumătate de oră; subiecții însă vor resimți dureri de cap timp îndelungat, nu se pot concentra, sunt apatici, obosiți. Un consum repetat de solvenți pe o perioadă îndelungată de timp poate leza moderat funcțiile cerebrale, în principal controlul asupra mișcărilor. Se dezvoltă totodată și o toleranță a organismului, însă de această dată dependența psihică nu constituie o problemă notabilă.

Tipurile de dependență prezentate mai sus ne permit să cunoaștem urmările dezastruoase asupra organismului, să conștientizăm că utilizarea acestor substanțe nu poate fi tratată simplist, ca un joc sau curiozitate copilărească. Uneori chiar și o singură încercare a unui drog creează dependență, ceea ce se soldează în majoritatea cazurilor cu distrugerea persona.

J. Piaget consideră drept caracter fundamental al adolescenților ”inserția individului în societatea adulților”. Mai ales spre sfârșitul adolescenței se manifestă mai vizibil integrarea tânărului în societate. Adolescentul este considerat că nu trăiește izolat, ci face parte dintr-un grup social în care are anumite sarcini de îndeplinit, dar pe care nu le poate îndeplini singur, ci în colaborare cu alții. Cu cât înaintează în vârstă, adolescentul este mai obiectiv în judecățile sale, aprecierile efectuându-se în funcție de criteriile sociale pe care și le-a însușit. Noțiunile morale existente în societate nu mai sunt văzute unilateral, ci în conformitate cu opinia generală. Adulții nu mai sunt considerați ca potrivnici libertății și independenței, ci sunt evaluați corect, ca oameni care se comportă raportat la un criteriu și anumite cerințe. Adolescentul nu se mai consideră acum factorul central, ci recunoaște existența unei ierarhii care trebuie respectată și a cărei autoritate trebuie s-o promoveze.

Factori care influențează tendința de integrare a normelor și valorilor sociale: cu cât adolescentul este prins mai timpuriu de grijile vieții, cu atât această tendință apare mai rapid, căsătoria, mediul (ținuta morală a grupului).

Această integrare nu trebuie înțeleasă ca o adaptare pasivă, docilă la condițiile mediului, ci ca o recunoaștere conștientă a superiorității valorilor sociale și culturale, precum și ca o posibilitate de participare activă la promovarea l Adolescentul exprimă destule manifestări de nonconcordanță și incompletitudini față de caracterul cerințelor și solicitărilor noi pe care le impune societatea prin intermediul familiei, scolii, al opiniei publice. Adolescentul este destul de nesigur cu privire la „ceea ce nu se mai cuvine să facă”. Aceasta nonconcordanță are forme de manifestare foarte felurite în cazuri concrete. Se folosește expresia „criza a adolescenței”pentru totalitatea manifestărilor de comportament și atitudini copilărești ce persistă la adolescent, inclusiv pentru opoziția lui fățișă sau interioară față de reglementarea noua în care trebuie să-și satisfacă dorințele și trebuințele. Cu alte cuvinte, criza adolescenței exprimă nesiguranța adolescentului față de noi trebuințe și cerințele externe și interne ce se formulează în această perioadă, cerințe și trebuințe .

Adolescența e etapa din viața umană care face trecerea de la copilărie la etapele adulte. Această etapă e încărcată de transformări bio-somatice dar mai ales psihologice, desfășurată cu un efort deosebit de complex de adaptare a ființei umane la caracteristicile și exigențele vieții sociale, profesionale, culturale. Această adaptare este încărcată de confruntări și situații stresante, de inter-relaționări diverse. Stările de nemulțumire, insatisfacție, dificultățile de adaptare se fac simțite încă din primele momente ale adolescenței, când modificările biologice ale organismului se manifestă într-un mod vizibil prin acnee, transpirații abundente, sensibilitate “emoțională” a pielii. Toate acestea creează puberului un disconfort pe care acestă cauză să-l mascheze. Totodată apare și disconfortul datorat atât imaginii corporale cât și a percepției de sine. Adolescentul își manifestă dorința de retuș, de mascare a diferitelor impurități, căutând să-și ajusteze șinele corporal pentru a apărea mai agreabil, mai prezentabil.

Capacitatea de creație în adolescență devine o stare psihică, fapt promovat social prin competiții și concursuri școlare. Adolescentul privește creația ca un semn de independență și maturitate, ca o trăire de excepție ce îl diferențiază. În acest sens creația tânără este o expresie a “crizei de originalitate” în sensul de cerință de originalitate, o cerință de identitate. În adolescență experiența afectivă se nuanțează datorită raporturilor nemijlocite și a antrenării în numeroase situații de viață.

Curiozitatea intelectuală se cere satisfăcută și este antrenată în toate activitățile de învățare. La acest plan afectiv-intelectual se mai adaugă unul latent rezultat din starea de competiție în munca școlară și socială. Ele pot provoca culpabilitate, anxietate, frustrări. Trăirea eșecului și a succesului se nuanțează. Activitatea școlară generează invidie dar și admirație. Mediul școlar cuprinde numeroși factori stimulatori dar și traumatizanți în același timp. În relațiile cu părinții stările afective acționează mai acut, tensiunile fiind mai mari la pubertate, scăzând treptat spre adolescență, toate acestea pe fondul unui conflict între generații. Relațiile cu sexul opus duc la manifestarea unor emoții noi, inedite ca simpatia, sentimentele de dragoste. Problemele și complicațiile psihice în ceea ce privește relațiile cu sexul opus apar datorită intensității sentimentelor și relațiilor în legătură cu atracția sexuală. La pubertate problemele ce apar sunt datorate imaginii de sine și a reprezentării sociale în ceea ce privește relațiile și partenerul de sex opus.

Alte tipuri de stări afective active la pubertate și adolescență sunt teama și anxietatea. Teama este considerată ca emoția cea mai specifică reprezentând reacția la un obiect, fenomen, persoană identificabile, care pot duce la un efect nedorit sau la o situație de disconfort, un pericol pentru persoana în cauză. În cazul anxietății teama este fără obiect precis. Este greu de diferențiat între aceste două stări deoarece în unele situații despre care se știe că ar provoca efecte nedorite se manifestă curiozitatea, iar alte situații necunoscute provoacă teamă și nu anxietate. Cele mai evidente puncte de plecare pentru constituirea stării de teamă sunt conflictele și situațiile de frustrație a dorințelor, a aspirațiilor, a intereselor. Conflictele pot fi endogene(se manifestă între dorințe și responsabilități, aspirații și posibilități) și exogene(se manifestă în familie, școală, între generații). Cu cât viața socială este mai complexă, încărcată de probleme de adaptare, cu atât se produc mai multe caracteristici tensionale ce constituie o reacție normală la multitudinea de evenimente, adesea contradictorii și complicate. În marile metropole adolescentul manifestă un coeficient de dificultate de adaptare, apărând adesea derutat, confuz, handicapat. Desprinderea de statutul de copil, este resimțită cu o oarecare tensiune de către adolescent. Faptul că adolescentul contemporan trăiește într-o lume tensionată, încărcată de schimburi socio-economice, politice, informaționale i se deschid porțile către o creștere a modalităților de adaptare, o mai bună dezvoltare psihică, pregătindu-l astfel pentru lumea de mâine.

Adolescentul exprimă destule manifestări de nonconcordanță și incompletitudini față de caracterul cerințelor și solicitărilor noi pe care le impune societatea prin intermediul familiei, școlii. Această nonconcordanță are forme de manifestare foarte felurite. Se folosește expresia „criza a adolescenței” pentru totalitatea manifestărilor de comportament și atitudini copilărești ce persistă la adolescent, inclusiv pentru opoziția lui fățișă sau interioară față de reglementarea nouă în care trebuie să-și satisfacă dorințele și trebuințele. Cu alte cuvinte, criza adolescenței exprimă nesiguranța adolescentului față de noi trebuințe și cerințele externe și interne ce se formulează în această perioadă, cerințe și trebuințe care se cer satisfăcute în condiții încă nesesizate deplin de adolescent. În adolescența se trece prin foarte intense schimbări, cărora tunarul trebuie să le facă față, dar pentru care nu are încă o înarmare psihică satisfăcătoare, și care sunt trăite pe planul conștiinței ca dificultăți iritante, subiective sau obiective.

Relațiile dintre părinți și copii se modifica întotdeauna în timpul adolescenței; or, fenomenul acesta nu este niciodată simplu. Părinții accepta tacit, ca și profesorii, ideea că oamenii trec printr-o astfel de stare deosebită în adolescență. Desigur, aspectele prezentate mai sus constituie un cadru foarte general de prezentare a problemelor mai semnificative legate de câteva caracteristici ale crizei adolescentine. Transformările foarte importante și adânci ale vieții sociale, efortul intens de angajare a tuturor oamenilor muncii într-un proces de mai rapidă dezvoltare și progres, au creat și creează aspecte noi pentru relațiile dintre școală și familie. Acestea se centrează, în esență, pe cerința de atenție permanentă și de colaborare a școlii cu familia, în vederea intensificării direcțiilor fundamentale ale educației tineretului.

De cele mai multe ori tinerii de azi încep sa consume droguri din diferite motive cele mai multe dintre ele fiind inexplicabile dar se pot găsi și unele explicații pentru acest consum :

curiozitatea Nu înseamnă că devenii dependent doar pentru că ai încercat, dar nu continua – utilizarea sistematică duce la dependență, iar în cazul drogurilor puternice, prima doză poate fi fatală (heroină, cocaină, LSD, Extasy, amfetamine, fenciclidină)

teribilismul Consumul de droguri poate fi văzut ca excitant și provocători. Unii sunt tentați să înfrunte riscurile implicate, departe de a fi împiedicați de vorbe precum “pericol”.Poți să ieși în evidentă și în mod pozitiv, fără să consumi droguri! Caută alternative!

presiunea grupului Este important să știi să spui “NU” – asta dovedește că ai o personalitate puternică. Încearcă să fii tu însuti, chiar dacă cei din jurul tău au altă opinie

probleme (în familie, școală, cu prietenii) Unii tineri pot folosi droguri pentru a acoperi problemele existente (divorțul părinților, abuz sau neglijență din partea părinților sau a școlii). Trebuie înțeles că folosirea drogurilor rezolvă doar aparent și temporar problema, ea continuând să existe și să se agraveze.

neintegrarea în colectivitate și societate Consumul de droguri poate fi un răspuns la singurătate, la probleme privind integrarea în colectivitate său disprețul fată de sine. Este important să vă ajutați unii pe alții, să treceți peste probleme fără să recurgeți la droguri.

În perioada comunistă, fenomen aproape inexistent atât ca uz, cât și ca tranzit. Cazurile sunt absolut sporadice și singulare: câteva rețineri de către unii farmaciști, la etatizarea farmaciilor, a unor substanțe stupefiante și psihotrope, sustragerea din fabricile de medicamente (Cluj, București) de către hoți. Toxicomanii pot fi numărați pe degete și au fost de obicei ocazionali, cu o singură experiență, victime dependente terapeutic ca urmare a unei medicații administrate incorect sau neglijent. Câteva culturi ilegale, dar absolut insignifiante: în 1980, canabis în curtea unui cetățean, la comanda unui student grec de la Universitatea din București; în centrul Bucureștiului, câteva zeci de plante în apropierea căminelor studențești în care locuiau studenți străini.

După 1989. Spre deosebire de perioada interbelică, cei mai mulți cetățeni implicați în traficul și consumul ilegal de droguri sunt străini, iar de cele mai multe ori cetățenia lor aparține chiar țărilor producătoare de droguri ori a celor în care se consumă mai mult sau mai puțin legal și, de regulă, în mod tradițional asemenea substanțe și produse. Marea majoritate a cetățenilor implicați provin din Turcia, după care urmează Egiptul și Grecia, apoi Libanul, apoi Iordania, Italia, Pakistan, Siria, India, Senegal ș.a..

Se constată o creștere alarmantă a consumului de droguri în rândul adolescenților, mai cu seamă elevi și studenți, mai cu seamă în localitățile poartă (București, Constanța, Timișoara), mai cu seamă la cei cu posibilități materiale. Deocamdată consumul de droguri în România este inhibat de sărăcie, de imposibilitatea de a plăti drogurile. “Copiii străzii” (“aurolacii”) consumă vaporii unor substanțe chimice de uz gospodăresc ce se volatilizează la temperatura normală. Efectul este similar celui al drogurilor, dar mult mai slab și fără să dea o dependență fizică prea mare.

Infracționalitatea și în special, criminalitatea organizată, întâlnită la nivel internațional, pot fi privite drept „instituții fără frontiere”, ale căror răspândire și arie de cuprindere pot rivaliza cu cele mai dezvoltate structuri ale organismelor internaționale. Instituțiile abilitate în domeniul luptei împotriva traficului și a consumului de droguri din România colaborează pe plan regional, european și internațional cu instituții din întreaga lume care au atribuții similare. Astfel, în România, prin H.G. nr. 154/06.02.2003 s-a aprobat Strategia Națională Antidrog, care reprezintă programul de acțiune la nivel național, definind coordonatele de acțiune ale instituțiilor abilitate, printre care și Ministerul Aparării Naționale, în lupta împotriva drogurilor. Deschiderea frontierelor de stat, poziția geografica și, nu în ultimul rând, conflictele militare din fosta Iugoslavie, Afganistan și Irak au făcut ca România să devina un segment important al rutei balcanice de traficare a drogurilor, cu precădere pe varianta nordica a acesteia, respectiv Iran, Turcia, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania, Olanda, Franța și chiar mai departe, ajungându-se, în prezent, ca țara noastră să devina o piață profitabilă de desfacere a drogurilor. Potrivit unui raport întocmit de Agenția Naționala Antidrog în anul 2003, România se regăsește în 3 din cele 5 variante ale rutei balcanice privitoare la transportul de droguri. În ultimul timp se conturează, tot mai mult, o rută dinspre vest spre est (Olanda, Germania), dar și dinspre nord (Ucraina) pentru stupefiantele de sinteză.

Adolescenții prezintă dificultăți generate de experiențele traumatizante din trecut ( abuz sexual, psihic), părinți absenți sau iresponsabili, părinți alcoolici, cu dificultăți emoționale și de relaționare, dificultăți de invitare.

Drogul este o substanță solidă, lichidă sau gazoasă a cărei folosință se transformă în obicei și care afectează direct funcționarea sistemului nervos, schimbă dispoziția, preocupația și/sau starea de conștiență, modificând imaginea sa asupra realității înconjurătoare.

„Drogurile sunt produse care au influență asupra conștiinței umane și sunt folosite datorită acestui motiv” (Van Epen). Cu alte cuvinte, ceea ce determină consumarea drogurilor este tocmai capacitatea de a schimba sentimentele, dispoziția și gândirea.

CAPITOLUL III

URMǍRILE ȘI IMPLICAȚIILE CONSUMULUI DE DROGURI

Într-un studiu de caz realizat pe o masă de oameni actuali sau foști consumatori de droguri s-a ajuns la mai multe concluzii . Pornind de la ideea că un consumator de droguri este o persoană slabă (dar și cu anumită doză de curaj, având în vedere riscurile implicate), tinerii au ajuns la concluzia că acești consumatori (sau foști consumatori) au nevoie de ei, adică de sprijinul societății. Dacă societatea îi respinge, atunci ei nu au prea multe motive să renunțe la consumul de droguri (pentru că, oricum, sunt bănuiți și izolați). Pe de altă parte, dacă societatea i-ar accepta și le-ar acorda șansa de reabilitare, ei s-ar simți încurajați să renunțe la practicile lor.

Opinia tinerilor cu privire la problematica de față a fost surprinsă folosind tehnica focus grup-ului. Tinerii intervievați s-au arătat interesați de problematica consumului de droguri, încercând chiar să-și explice motivația celor care recurg la aceste substanțe. Atitudinea generală a fost aceea de a-i înțelege pentru a-i putea ajuta să renunțe la acest viciu. Unii participanți au declarat că au în cercul lor de prieteni persoane care au fost tentate să fumeze țigări cu marijuana sau să încerce droguri ușoare. Consumatorii de droguri „sunt ca noi”, și oricăruia dintre noi i se poate întâmpla să aibă o problemă și să consume droguri mai întâi accidental, după care să se instaleze dependența.

Stigmatul de „consumator” sau „fost consumator” întreține fenomenul de

etichetare

După cum am văzut și până acum, societatea în general și indivizii în particular manifestă un grad ridicat de intoleranță față de ceea ce numim foști consumatori de droguri, fie ei tineri sau adulți. Aceasta mai ales pentru că există o neîncredere vis-a-vis de faptul că respectivele persoane nu mai consumă în prezent substanțe interzise, sau că odată recuperate, dezintoxicate, se pot comporta firesc, ca orice alt individ.

În timp ce foștilor consumatori de droguri care nu au săvârșit și alte delicte li se acordă o șansă morală, nu la fel de bine stau lucrurile în cazul celor care au săvârșit o pedeapsă în penitenciar, deci care, pe lângă stigmatul de „fost consumator”, îl au și pe acela de „infractor” sau „persoană cu cazier”. Angajatorii se pare că îi discriminează și ei pe foștii consumatori de droguri, cred tinerii, pentru că la angajare trecutul individului joacă de multe ori un rol decisiv, chiar în defavoarea calităților profesionale. Aici ar putea avea un rol statul, prin facilități acordate angajatorilor, care să-i determine să devină „mai toleranți”, și să fie dispuși să-și asume riscul angajării unei persoane „cu stigmat”. „Cred că cei ce au trecut prin asta vor trăi mereu cu o ștampilă!”

„Cel mai important obstacol este mentalitatea societății, care-i pune la zid; apoi faptul că, în momentul în care încearcă să-și întemeieze o familie sau să-și găsească un loc de muncă, oamenii îi privesc ca pe infractori.(…) Foarte mulți au avut dificultăți reale, chiar dacă ei au fost răbdători sau au avut intenții bune. Având în vedere faptul că nu au fost ajutați, recidiva este cu atât mai mare”.

O altă idee care a apărut pe parcursul discuțiilor a fost că poate, din cauza atitudinii intolerante a populației vis-a-vis de asemenea practici, a crescut și numărul consumatorilor de droguri, pe principiul că ceea ce este interzis este și mult mai tentant, și că dacă ar fi permise unele droguri ușoare, consumul substanțelor care pun cu adevărat viața în pericol ar scădea.

În concluzie, ne gândim că responsabilitatea societății în a-i ajuta pe foștii consumatori de droguri să se reabiliteze și a nu-i discrimina este o dată față de acești oameni, care merită o a doua șansă, iar apoi față de ea însăși, pentru că dacă le întoarce spatele, la fel vor face și ei, iar recidiva lor, de orice fel, va afecta în ultimă instanță, din nou societatea.

Plecând de la discutarea unui caz în care, la un liceu, un tânăr consumator de droguri nu era izolat de către profesori și i se tolerau anumite „ieșiri”, „crize”, s-a ajuns la următoarea întrebare: „Dar așa ajungem la o dilemă…unde se termină facilitatea sau suportul …și unde începe discriminarea pozitivă?” O poziție de altfel realistă, care arată că atitudinea tinerilor intervievați a fost autentică, jucând, pe rând, rolul de avocat al al persoanelor care se droghează, dar și al celorlalți membri ai societății, și ei potențiale victime ale celor dintâi.

Opinia personalului care lucrează în penitenciare a fost surprinsă prin intermediul câtorva interviuri individuale. Ca și în cadrul societății generale, și aici au existat opinii diferite privind atât buna credință cât și potențialul de recuperare al tinerilor consumatori de droguri care au fost puși sub acuzare din diverse motive. Există persoane care riscă să lucreze într-un mediu de multe ori ostil, doar pentru a oferi programe educaționale pentru tinerii respectivi și a le oferi șansa unei reinserții sociale și profesionale odată ieșiți din mediul penitenciar. Având în vedere că multe dintre aceste persoane sunt femei, nu putem să nu ne întrebăm dacă puterea de compasiune, înțelegere, încredere a acestora nu vine tocmai din genul feminin și mai puțin dintr-o educație în acest sens la nivelul societății. Printre programele de „ieșire în comunitate” au fost menționate, pe lângă vizitele la muzee, sau vizionare de spectacole, activitățile sportive, având ca adversari cluburi „civile” – așadar, o altă categorie care pare mai tolerantă decât media populației, și cu un firesc fair-play – sportivii.

Pe de altă parte, încrederea din partea societății este primită foarte bine de tinerii deținuți, prin dorință de integrare socială. Posibilitatea de a primi „vizite intime”, dacă fac dovada unei relații de cel puțin șase luni, sau de a ieși în comunitate neînsoțiți (în cazul regimului deschis), ca recompensă pentru participarea la diversele programe propuse de conducerea penitenciarului în colaborare cu instituții ale statului (de educație și pregătire profesională), au o mare audiență în rândul deținuților, pentru că „una e să te reabilitezi în penitenciar și alta e să o faci afară”.

În cadrul discuțiilor s-a emis ideea că tinerii foști consumatori de droguri din penitenciare beneficiază de mai multă încredere din partea comunității decât adulții care antecedente penale, pe principiul că sunt mai puțin convertiți și mai ușor de recuperat. Totuși, „societatea nu e pregătită să primească atât de ușor”.

Din perspectiva psihologică, majoritatea explicațiîlor vizează personalitatea consumatorului și îndividului dependent față de droguri. Noțiunea de dependența însăși este defînită în diverse moduri. Unii psihologi pun accentul pe dorința psihologică necontrolabilă de admînistrare a drogurilor, alți psihologi accentuează dependența fiziologica față de un drog particular.

Trebuie făcută o distincție clară între dependența și deprindere, obișnuința. Deprinderea are un caracter mintal și emoțional, pentru dorința fumătorului de a aprînde o țigară său pentru a bea un pahar de băutura. Spre deosebire de deprindere, dependența are un caracter fizic, manifestandu-se tot atât de imperios și neînfranat ca și setea de apa.

În concordanță cu teoria învațării sociale, efectele consumului de droguri sunt modelate de către o anumită cultură său subcultura și sunt învățăte de la un consumator mai experimentat, acest lucru fiind predomînant în cazul fumătorilor.

În genere, consumul de droguri este învatât de adolescenți de la alte persoane care au mai încercat său care sunt dependenți într-o anumita masura de droguri. Acesti tineri, după ce au fost învatâti să consume aceste droguri, în speță fumatul, vor deveni la randul lor persoane consumatoare și dependente de droguri .

Cei mai mulți dintre tineri experimenteaza un comportament legat de consumul de tutun, alcool, droguri. Prin această, ei iși asuma riscul de a fi stapaniti de acest comportament. A avea o viziune clara asupra cauzelor poate ajuta la semnalarea și recunoașterea factorîlor de risc pentru persoanele în cauză și cele care trăiesc lângă ei .

Implicațiile sociale ale acestor tulburări pot fi numeroase și anume:

– incapacitate de adaptare la mediul ambiant

– incapacitate de adaptare la mediul familial și cel profesional

– violența și delincvența – adolescenții care consumă droguri sunt predispuși la violență și comportamente delincvente

– cei ce sunt consumatori de droguri și toxicomani au și comportamente agresive, comportamente sexuale de risc, crește numărul de sinucideri, iar costurile emoționale sunt mari: la persoanele frustrate sau consumatoare de droguri le scade imaginea de sine și stima de sine, este deprimat, agresiv, irascibil. Își pierde respectul prietenilor, au probleme la școală și cu părinții, sunt implicați în accidente rutiere.

Destrămarea familiei, deteriorarea climatului afectiv și emoțional al acestuia, lipsa de comunicare socială, deficiențe ale stilului educativ parental, lipsa de supraveghere a minorului de către părinți ori cadre didactice reprezintă la rândul lor factori ce influențează negativ conduita minorului, determinându-l ca în anumite condiții favorizante, să comită și să încerce acte cu caracter deviant și delincvent și să ajungă să consume droguri și să își distrugă viața încă dinainte de a începe .

Cum s-a menționat mai sus depresia este o tulburare afectiva care va face să vă simțiți trist sau fără speranța pentru o perioada îndelungată de timp. Este mai mult decât un pic de melancolie sau o stare de tristete sau de lipsa de energie, depresia face oamenii incapabili sa comunice, incapabili să-și desfășoare activitățile de rutina sau ii poate impinge la suicid.

Unul din motivele aparitiei depresiei este consumul de substante narcotice,individul devine o personalitate neichilibrata,anxioasa,sentimente persistente de tristete,pierderea increderii in sine sau proasta parere despre sine,ginduri de suicid.

Depresia induce tânărul dependent intr-o lume neechilibrata,intunecata de unde este foarte greu de revenit la viata normala a omenirei.Este greu de facut fata acestei incercari si de recunoscut ca esti bolnav si neaparat neceseti ajutorul specialistelor. Dar odată ce recunoști faptul că ai nevoe de ajutor, tânărul intră într-o noua etapă, una dificilă pentru supravețuire și este necesar de menționat că fără ajutorul celor apropiați probabil nu se va trece peste acest obstacol, dar se poate considera ca primul pas spre vindecare este făcut, este foarte important acest aspect .

Persoanele care se droghează nu realizează dimensiunea dramei, dar pe măsură ce escaladează treptele dezvoltării cognitive, din multiplele mesaje directe sau indirecte, va intui că suferă de o boală care-i va limita posibilitățile de afirmare școlară și socială într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. El poate constata limitarea propriilor relații psihosociale, chiar dacă pentru o bună perioadă de timp, nu se deosebește prin nimic de colegii și prietenii săi.

Această frustrare cronică determină apariția unor sentimente negative:

autoculpabilizarea, incertitudinea, disperarea, furia, rușinea, dezvoltând tulburări de comportament, emoționale și funcționale, complexe de inferioritate, inadaptare socială, anxietate, scăderea stimei de sine, chiar conduită suicidară și tentativă de suicid.

Impactul cu boala, reacțiile la dezvăluirea diagnosticului sunt similare celor exprimate în oricare altă stare terminală, dar există și anumite caracteristici unice care fac din recepționarea diagnosticului o dificultate particulară.

Consumul de droguri și alcool în România. Numărul real al consumatorilor de droguri din România nu este cunoscut. Până în acest moment nu a fost realizat nici un studiu la nivel național, în rândul întregii populații; astfel, toate cifrele vehiculate în legătură cu consumul de droguri în România sunt estimările urmatoare, aflate în urmă cu mai mulți ani în urmă .

În 1999 a fost însă realizat un studiu la nivel național în rândul elevilor de clasa a 10-a de liceu (15-16 ani). Studiul a relevat ca 9.5% dintre ei au consumat droguri ilegale cel puțin o dată în viața lor, iar 22% (cel mai ridicat procent din Europa) s-au îmbătat cel puțin o dată până la această vârstă .

Conform unor date furnizate de Ministerul Sănătății, în 2001, dintre consumatorii de droguri care au solicitat servicii medicale 93% erau consumatori de heroina. Cei mai mulți dintre ei erau din București.

Legislație. Începând cu Convenția și Protocolul cu privire la Opiu (încheiată la Geneva în Februarie 1925) România a aderat la și a ratificat toate convențiile internaționale importante al căror scop este de a controla și de a limita consumul de droguri ilegale. Convenția Națiunilor Unite împotriva Traficului Ilegal de Narcotice și Substanțe Psihotropice ( 1988 ) este ultimul act internațional semnificativ pe care țara noastră l-a semnat în acest domeniu.
În România, legislația privind drogurile se bazează pe Codul Penal, pe Codul Vamal și pe Regulamentul Vamal – astfel toate faptele care implica deținerea sau vânzarea/cumpărarea de droguri (indiferent de scop, cantitate) sunt pedepsite cu închisoare și, în unele cazuri, și cu limitarea unor drepturi.
"Legea împotriva drogurilor" în România este Legea Nr. 143 din 2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Iată câteva dintre prevederile acestei legi .

Art.4. Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Art. 5. Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Art.11.(1) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de executare, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

Ordonanta de urgenta nr. 6/2010 – interzicerea substantelor etno-botanice
Avand in vedere pericolul pe care il prezinta pentru sanatatea publica consumul anumitor plante si substante, din cauza intoxicarilor pe care le produc si riscului de abuz, luand in considerare numarul mare de persoane care se prezinta la spital in urma consumului unor asemenea plante si substante, intrucat numarul magazinelor prin intermediul carora se comercializeaza aceste plante si substante creste alarmant, tinand cont de faptul ca orice intarziere determinata de parcurgerea procedurii legislative obisnuite ar putea afecta sanatatea sau viata unui mare numar de persoane, in special tineri, in considerarea faptului ca aceste elemente vizeaza interesul general public si constituie o situatie de urgenta si extraordinara a carei reglementare nu poate fi amanata,
in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta:

Art. I

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 1, litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
substante aflate sub control national drogurile si precursorii inscrisi in tabelele-anexa nr. I-IV, care fac parte integranta din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin hotarare a Guvernului, prin inscrierea unei noi plante sau substante, prin radierea unei plante sau substante ori prin transferarea acestora dintr-un tabel in altul, la propunerea ministrului sanatatii;".

Art. I

Legea nr. 104/2008 privind prevenirea si combaterea traficului ilicit de substante cuprinse in "lista interzisa", publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 375 din 16 mai 2008, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
Titlul se modifica si va avea urmatorul cuprins:

"LEGE privind prevenirea si combaterea producerii si traficului ilicit de substante dopante cu grad mare de risc"

2. Articolul 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

Art. 1

(1) Prezenta lege reglementeaza prevenirea si combaterea producerii si traficului ilicit de substante dopante cu grad mare de risc.

(2) Substantele dopante cu grad mare de risc sunt prevazute in anexa care face integranta din prezenta lege.

(3) Anexa poate fi modificata prin hotarare a Guvernului, prin inscrierea unei noi substante sau prin radierea unei substante, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale Anti-Doping."

3. Articolul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

Art. 2

(1) In cuprinsul prezentei legi sunt aplicabile dispozitiile art. 3 din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea si combaterea dopajului in sport, republicata.
(2) Prin producerea de substante dopante cu grad mare de risc se intelege fabricarea, prepararea, procesarea, transformarea de substante dopante cu grad mare de risc, precum si de produse care au in compozitie astfel de substante, fara drept.
(3) Prin trafic ilicit de substante dopante cu grad mare de risc se intelege oferirea, distribuirea, vanzarea, cumpararea, administrarea,

transportul, trimiterea, procurarea, detinerea, introducerea sau scoaterea din tara, precum si importul si exportul ori alte operatiuni privind circulatia substantelor dopante cu grad mare de risc si a produselor care au in compozitie astfel de substante, fara drept."

4. La articolul 4, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

Art. 4

(1)Consiliul are in componenta 7 membri, dupa cum urmeaza:
a)presedintele Agentiei Nationale Anti-Doping;
b) un reprezentant al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, desemnat de presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;
c) un reprezentant al Inspectoratului General al Politiei Romane, desemnat de

inspectorul general al Inspectoratului General al Politiei Romane;
d) un reprezentant al Autoritatii Nationale a Vamilor, desemnat de vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;

un reprezentant al Ministerului Public, desemnat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;
f) un reprezentant al Ministerului Sanatatii, desemnat de ministrul sanatatii;
g) un reprezentant al Ministerului Justitiei, desemnat de ministrul justitiei."
5. Articolul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

Art. 7

Inspectoratul General al Politiei Romane si Autoritatea Nationala a Vamilor, prin formatiunile centrale specializate in prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, precum si Ministerul Sanatatii si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor transmit, de indata, Agentiei Nationale Anti-Doping date in legatura cu prevenirea si combaterea producerii si traficului ilicit de substante dopante cu grad mare de risc, in conformitate cu atributiile acestora."

6. La articolul 9, alineatele (1) si (3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
Art. 9

(1) Pentru desfasurarea activitatilor in salile de culturism sau de fitness este obligatorie autorizarea de catre Agentia Nationala Anti-Doping prin eliberarea certificatului de functionare din punctul de vedere al reglementarilor anti-doping.

(3) Modul si conditiile de eliberare, suspendare si retragere ale certificatului prevazut la alin. (1) se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotarare a Guvernului."

7. La articolul 9, dupa alineatul (5) se introduc doua noi alineate, alineatele (6) si (7), cu urmatorul cuprins: (6) In vederea eliberarii certificatului prevazut la alin. (1), persoanele juridice, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale ce desfasoara activitati sportive de culturism sau de fitness trebuie sa faca dovada detinerii de catre unul dintre angajatii acestora a atestatului de absolvire a cursului de instruire anti-doping, organizat de catre Agentia Nationala Anti- Doping.
(7) Metodologia, modul si conditiile de organizare a cursului de instruire anti-doping, conditiile si modul de eliberare a atestatului de absolvire prevazute la alin. (6) se stabilesc prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale Anti-Doping."
8. Dupa articolul 9 se introduce un nou articol, articolul 9^1, cu urmatorul cuprins:"

Art. 9

In vederea exercitarii atributiilor de control prevazute la art. 8 alin. (1), Agentia Nationala Anti-Doping incheie protocol de colaborare cu Oficiul National al Registrului Comertului in vederea eliberarii, gratuit, a listei actualizate a persoanelor care au ca obiect de activitate activitati sportive, recreative si distractive."

9.Articolul 12 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 12

(1) Fabricarea, prepararea, procesarea, transformarea, oferirea, vanzarea, distribuirea, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia substantelor dopante cu grad mare de risc, cu exceptia steroizilor anabolici sintetici, a testosteronului si a derivatilor sai, a eritropoietinei, a hormonilor de crestere si a substantelor chimice care sporesc producerea naturala si eliberarea de testosteron sau de hormoni de crestere, fara drept, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 7.500 lei la 15.000 lei.

(2) Oferirea, vanzarea, distribuirea, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea de steroizi anabolici sintetici, de testosteron si de derivati ai sai, de eritropoietina, de hormoni de crestere si de substante chimice care sporesc producerea naturala si eliberarea de testosteron sau de hormoni de crestere, fara drept, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 40.000 lei."

10. Articolul 13 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 13

(1) Comercializarea si detinerea in salile de culturism si de fitness a substantelor dopante cu grad mare de risc, cu exceptia steroizilor anabolici sintetici, a testosteronului si a derivatilor sai, a eritropoietinei, a hormonilor de crestere si a substantelor chimice care sporesc producerea naturala si eliberarea de testosteron sau de hormoni de crestere, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 lei la 25.000 lei.

(2) Comercializarea si detinerea in salile de culturism si de fitness de steroizi anabolici sintetici, de testosteron si de derivati ai sai, de eritropoietina, de hormoni de crestere si de substante chimice care sporesc producerea naturala si eliberarea de testosteron sau de hormoni de crestere constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 40.000 lei."

11. Dupa articolul 14 se introduc doua noi articole, articolele 14.1 si 14.2, cu urmatorul cuprins:

Art. 14

(1) Refuzul de a permite accesul personalului imputernicit din cadrul Agentiei Nationale Anti-Doping in salile de culturism si de fitness, in scopul exercitarii atributiilor de control, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei.

(2) Pe langa aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale, agentul constatator dispune ca sanctiune contraventionala complementara suspendarea activitatii salii de culturism sau de fitness pe o durata de cel mult 6 luni.
(3) Refuzul prevazut la alin. (1) manifestat de doua ori in cursul unui an atrage retragerea certificatului de functionare emis de Agentia Nationala Anti-Doping.
(4) Reluarea activitatii in cadrul salilor de culturism sau de fitness dupa suspendarea prevazuta la alin. (2) se va face dupa efectuarea controlului de catre personalul imputernicit.

Art. 14

(1) Introducerea sau scoaterea din tara, precum si importul sau exportul de substante dopante cu grad mare de risc, fara autorizatie emisa de autoritatile competente, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei.

(2) Introducerea sau scoaterea din tara, precum si importul ori exportul de steroizi anabolici sintetici, de testosteron si de derivati ai sai, de eritropoietina, de hormoni de crestere si de substante chimice care sporesc producerea naturala si eliberarea de testosteron sau de hormoni de crestere, fara autorizatie emisa de autoritatile competente, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 30.000 lei la 45.000 lei."

12. Articolul 15 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

Art. 15

(1) Constatarea contraventiilor prevazute la art. 12 si aplicarea sanctiunii se fac de catre inspectorii sanitari de stat imputerniciti de Ministerul Sanatatii si de catre personalul anume imputernicit din cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor. (2) Constatarea contraventiilor prevazute la art. 13141 si aplicarea sanctiunilor se fac de catre personalul anume imputernicit din cadrul Agentiei Nationale Anti-Doping.

(3) Constatarea contraventiei prevazute la art. 14^2 si aplicarea sanctiunii se fac de catre personalul anume imputernicit de Autoritatea Nationala a Vamilor si de catre personalul anume imputernicit din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane. (4) Contraventiilor prevazute la art. 122 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare." 13. Articolul 16 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 16(1) Fabricarea, prepararea, procesarea si transformarea de steroizi anabolici sintetici, de testosteron si de derivati ai sai, de eritropoietina, de hormoni de crestere si de substante chimice care sporesc producerea naturala si eliberarea de testosteron sau de hormoni de crestere, fara drept, se pedepsesc cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda de la 15.000 lei la 30.000 lei. (2) Tentativa se pedepseste. (3) Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii infractiunii prevazute la alin. (1)." 14. Articolele 17 si 18 se abroga. 15. Articolul 19 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 19(1) Pentru infractiunea prevazuta la art. 16, constituie circumstante agravante urmatoarele situatii: a) savarsirea faptei de catre o persoana care are, potrivit prezentei legi, atributii in prevenirea si combaterea dopajului;
b) oferirea, prescrierea, administrarea de substante dopante cu grad mare de risc unui minor; c) savarsirea faptei de catre o persoana care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, iar fapta a fost savarsita in exercitarea acestei functii. (2) Daca infractiunea prevazuta la art. 16 este savarsita in conditiile vreuneia dintre circumstantele agravante prevazute la alin. (1), maximul special al pedepselor se majoreaza cu o treime."
16. Articolul 20 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

Art. 20.Nu se pedepseste persoana care, inainte de inceperea urmaririi penale, denunta autoritatilor competente participarea sa la o asociere sau intelegere in vederea comiterii infractiunii prevazute la art. 16, permitand astfel identificarea si tragerea la raspundere penala a celorlalti participanti."

17.Articolul 21 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 21Persoana care a comis infractiunea prevazuta la art. 16 si care, in timpul urmaririi penale, denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit infractiunea prevazuta la art. 16 beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege."
18. Dupa articolul 22 se introduce un nou articol, articolul 22^1, cu urmatorul cuprins:

Art. 22

In cazul solicitarii expertizei substantelor confiscate, costurile privind contravaloarea expertizei sunt suportate de catre solicitant."

19. Dupa articolul 28 se introduce o anexa, avand continutul prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta lege.

Art. II

In tot cuprinsul legii prevazute la art. I, sintagma substante cuprinse in "lista interzisa" se inlocuieste cu sintagma substante dopante cu grad mare de risc.

Art. III

In tot cuprinsul Hotararii Guvernului nr. 1.522/2006 privind aprobarea structurii organizatorice si a Regulamentului de organizare si functionare ale Agentiei Nationale Anti-Doping, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 41 din 19 ianuarie 2010, sintagma substante cuprinse in "lista interzisa" se inlocuieste cu sintagma substante dopante cu grad mare de risc.

Art. IV

Legea nr. 104/2008 privind prevenirea si combaterea traficului ilicit de substante cuprinse in "lista interzisa", publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 375 din 16 mai 2008, cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege, se va republica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.

Am considerat ca fiind necesară prezentarea în linii succinte a legislației în vigoare în problematica drogurilor pentru a ști la ce riscuri se expun cei care cultivă, fabrică, vând, cumpără sau dețin droguri în primul rând sau a celor care găzduiesc în locuințele personale sau care pun la dispoziție sau adăpostesc consumatorii de droguri sau vreun „ dealer ” de droguri . Îndemnul sau facilitarea consumului de droguri se pedepseste ca și în celelalte cazuri cu maneda sau cu privare de libertate pe o perioada mai mare sau mai mică în funcție de gravitatea faptei .

La începutul mileniului trei omenirea se confrunta cu un fenomen ce a luat o amploare nebănuită în urma cu câțiva ani. Daca în urmă cu un deceniu în Romania piața de desfacere a drogurilor se află la un nivel scăzut, teritoriul țării noastre fiind folosit mai mult pentru tranzit spre țările occidentale, în prezent, în ciuda problemelor de natură socială și economică , Romania a devenit un punct de atracție pentru cei care vând iluzii și distrug vieți din ce în ce mai tinere. Realitatea este crudă, „ moartea albă ” este prezentă printre noi și stă la pândă gata să-i înhațe pe cei care și-au pierdut busola, care nu mai au incredere în nimeni și nimic și care nu știu ce vor de la ei înșiși. Sunt tineri care s-au rătăcit sau care nu știu să se regăsească încă, să-și dea un rost și să-și stabilească un rol în relațiile cu ceilalți și cu propria viață.  Desigur, sunt mulți, foarte mulți adolescenți care se gândesc la cariera lor viitoare, la viața lor în comunitate, într-o posibilă familie sau într-un posibil colectiv de muncă. Sunt foarte mulți adolescenți care citesc, cercetează, caută, lucrează, învată pentru atingerea unor  performanțe, superioare, de excepție. Sunt mulți adolescenți care își dau seama că viața înseamnă dăruire, angajare, responsabilitate, care știu că în viață sunt multe obstacole, probleme, dificultăți și că depășirea fiecăreia dintre ele înseamnă o oportunitate a cresterii valorii lor intrinseci, a maturizării lor reale. Și totuși, din ce în ce mai mulți tineri o iau pe calea de pe care cu greu se mai pot întoarce. Ceva îi îndeamnă să-și distrugă viitorul și să producă suferința celor apropiați și de aceea sunt ușor de recrutat de către comercianții de droguri .Cauzele care îi împing pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe. Cei mai mulți încep să consume droguri din pură curiozitate de a cunoaște efectele pe care le au asupra lor sau din dorința de a avea noi senzații, noi trăiri, vor să atingă o anumită stare fizică și psihică de bine, de exaltare și de destindere. Un alt motiv poate fi considerat teribilismul. Consumul de droguri poate fi incitant sau provocator. Unii sunt tentați să înfrunte riscurile fără a fi opriți de cuvinte ca: PERICOL sau MOARTE . Dorința de afirmare în fața grupului precum și teama că vor fi respinși, că vor fi izolați de către grup dacă refuză propunerile așa-zișilor „ inițiați ”, îi fac pe aceștia să nu ia în considerare riscurile la care se expun. O altă cauză este presiunea grupului , în funcție de nivelul stimei lor de sine, de gradul de profunzime al idealului lor în viață, de raporturile cu familia, de rezultatele lor școlare, de imaginea pe care o au despre sine și pe care vor s-o creeze celorlalți, adolescenții au capacitați diferite de rezistență la presiunea pe care anturajul lor o exercită.

Este foarte important să știi cum să spui „ NU ” ceea ce demonstrează că ai o personalitate puternică. Este important că tinerii să fie ei înșiși chiar dacă ceilalți gândesc diferit. Problemele în familie, la școala, cu prietenii, precum și izolarea de colectivitate constituie o alta cauză care îi determină pe tineri să evadeze din realitate consumând droguri. Unii le consumă pentru a ascunde sau pentru a depăși problemele zilnice pe care le au și aici putem menționa: divorțul părinților, abuzul sau indiferența părinților sau a școlii . Dacă elevul vede în relația cu educatorul sau cu părinții un suport viguros și constant în susținerea și dezvoltarea personalității sale, dacă se poate exprima pe sine însuși, dacă relația dintre ei este autentic umană, atunci este puțin probabil ca el, adolescentul, să-și dorească să respingă o asemenea realitate, să iasă dincolo de ea, să caute prietenia unor așa-ziși „ adevarați prieteni ”, să caute bucurii iluzorii. Trebuie să înțelegem că utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent și temporar  problemele. Acestea vor continua să existe și chiar se pot agrava. Prin consumul de droguri, indiferent ca acestea se numesc cocaină, heroină, canabis sau chiar alcool, toxicomanul caută să atingă fericirea , caută depășirea momentelor dificile, a singurătății, a excluderii. Toxicomanul vede în droguri soluția de a accede la o bucățica de viața în care timpul să nu mai conteze. Pentru o perioada scurtă, efemeră, consumatorul cunoaște Iluzia păcii, a calmului sau a forței . Dar după aceste binefaceri își fac apariția și efectele nedorite cum ar fi: dependența și efectele toxice asupra sistemului nervos, asupra inimii sau a altor organe interne. La început, majoritatea drogurilor crează o trecătoare dispoziție de bunăstare fizică, o senzație de euforie, o liniște sau o exaltare psihică dorite cu aviditate de indivizii care se dedau la consumul acestora. Mai târziu, personalitatea consumatorului este puternic afectată, apar viziuni și tulburări de comportament precum și erori de percepție și de judecată pentru că în final activitatea practică a toxicomanului să fie nulă, viață normală, dacă mai există așa ceva, să dispară pentru totdeauna, carențele morale preceda decăderea intelectuală. Apare și se manifestă delincvența prin furturi, escrocherii, șantaj și uneori acte de violență care pot merge până la crima. În final putem spune că tinerii care depind de mijloace exogene pentru a obține senzația de împlinire și pentru a scapă de dificultăți merită atenția și tot sprijinul nostru. O viața dependenta de drog nu poate fi decât un mod de trai jalnic, demn de compătimit, de aceea este important să fim întotdeauna atenți pentru că cei de lângă noi să nu fie nevoiți să apeleze la droguri, să fie suficient să respecte , să discearnă, să înceapă o acțiune, un proiect și să le finalizeze considerând ca orice problemă în viața este în fond o oportunitate de a demonstra lumii și lor înșisi că au puterea de a nu se lăsă doborâți de pericolele care pândesc la fiecare colț de strada și că pot spune cu mândrie: „ VIAȚA E PREA FRUMOASĂ PENTRU A FI TRANSFORMATĂ ÎN COȘMAR CONSUMÂND DROGURI ”

Stabilirea temei de cercetare

Am stabilit ca temă de cercetare „ Consumul de droguri în rândul adolescenților ( 14-18 ani ) . Acest fenomen al consumului de droguri a devenit din pacate o problema din ce în ce mai acută pentru societatea românească. În ultimii ani s-a constatat faptul ca Romania devenit din o țară de tranzit a drogurilor de proveniență asiatica către Europa Centrala și de Vest în o țară consumatoare. Acest lucru este evidențiat și de confiscările care au fost făcute de autoritățile române. Aceste confiscări arată o creștere alarmantă a drogurilor existente pe teritoriul României : de la 5.668,9 Kg în 1996 la 25.199 kg în 2001. Deasemenea, alte cercetări au adus la cunoștința că peste 25.000 de persoane sunt consumatoare de heroină numai în București, adică peste 1% din populația Capitalei. În plus, s-a constatat o creștere alarmantă a consumului în rândul populației tinere, pragul de vârsta la care incepe consumul de droguri scăzând din ce în ce mai mult, ajungând în jurul vârstei de 12 ani. Toate aceste lucruri arată amploarea fenomenului ce se desfășoară în Romania și de aceea este foarte important să se acționeze cât mai rapid și mai eficient posibil în găsirea suplimentarea unor acțiuni concrete împortiva consumului de droguri, și in special consumului în rândul adolescenților care sunt cei mai vulnerabili și mai predispuși să experimenteze lucruri noi fără să cunoască consecințele acțiunilor lor.

2. Fixarea obiectivelor cercetării

Evidențierea principalelor efecte ale drogurilor  și identificarea factorilor care determină consumul de droguri în rândul adolescenților 

4. Identificarea măsurilor de prevenire pentru toxicomanii adolescenți. Documentarea preliminară Documentarea pentru această temă a necesitat o documentare a literaturii de specialitate în domeniul consumului de droguri în rândul întregii populații cu accent pus pe caracteristicile pe care acest consum îl are asupra tinerilor.

5.Teoria controlului teorie majoră în sfera criminologiei și a comportamentului deviant este teoria controlului. Teoria controlului social are mai multe similarități cu teoria subculturii, dar sunt și mai multe diferențe. În timp ce teoria subculturii ia în discuție consumul de droguri din punctul de vedere al felului în care grupul facilitează consumul de droguri, teoria controlului social urmărește factorii care îi împiedică pe oameni să adopte un comportament deviant. Astfel, ceea ce cauzează consumul de droguri, ca cele mai multe comportamente deviante, este absenta controlului social care generează conformarea. Cei mai mulți dintre noi nu manifestăm acte deviante sau criminale din cauza unor strânse legături cu instituțiile sociale convenționale. Dacă aceste legături sunt slăbite sau rupte, vom fi eliberați de regulile societății și vom putea intreprinde acțiuni deviante inclusiv să consumăm droguri. Nu legăturile consumatorilor de droguri cu o subcultura neconvențională îi atrage către droguri, ci lipsa legăturilor cu cultura conformatoare care îi lasă liberi către consumul de droguri. Principala ipoteză a teoriei controlului social este aceea că cu cât ești mai atașat de o societate convențională, cu atât mai puțin este posibil să săvârșești un comportament care violează valorile și normele unei asemenea societăți .

6.Teoria subculturii. Teza principală a teoriei subculturii este aceea care presupune faptul că implicarea într-un anumit grup social cu atitudini favorabile către consumul de droguri este factorul cheie in încurajarea cuiva în propriul său consum de droguri, și că implicarea într-un grup care  manifestă atitudini negative către consumul de droguri tinde să descurajeze un asemenea consum. Consumul de droguri este așteptat și încurajat în anumite cercuri sociale și virulent descurajat, chiar pedepsit în altele . Aceasta teorie susține că sunt mai multe subculturi. Există diviziuni în funcție de rasă și etnie, varsta repară membrii unei anumite subculturi de droguri ( subculturi de droguri ale liceenilor, a studenților și a tinerilor adulți ). Dar poate cea mai importantă clasificare a subculturilor ține de tipul sau tipurile de drog care este consumat.

Astfel, sunt cel puțin subcultura abuzului de alcool, a marijuanei, a cocainei, a heroinei injectabile și a consumului multiplu de droguri. Totuși, unii indivizi sunt membri a două sau a mai multor subculturi, și astfel, ceea ce se întâmplă cu el sau ea afectează ceea ce se întâmplă cu ceilalți .

7.Elaborarea ipotezelor 1. Dacă un adolescent va deveni consumator de droguri, atunci acesta va manifesta semne caracteristice de natura comportamentală și de caracter.2. Dacă adolescentul provine dintr-o familie dezorganizată, atunci predispoziția acestuia către consumul de droguri este mai mare. 3. Cu cât confirmarea în mass-media despre efectele drogurilor este mai intensă, cu atât adolescenții vor fi mai putin tentați să consume.

8. Tipul de cercetare. Tipul de cercetare folosit va fi unul bazat pe interacțiunea cu populația, iar această interacțiune se va realiza prin intermediul unei anchete în care se va utiliza tehnica chestionarului

9. Selectarea surselor de informare. În cercetarea consumul de droguri în rândul minorilor se face apel la consultarea literaturii de specialitate din domeniul de droguri și de asemenea se vor folosi rezultatele anchetei pe baza de chestionar prin care dorim să aflăm efectele drogurilor, efectele acestora și modalitatile de prevenire a unui asemenea flag .

Orice cercetare, indiferent de mărimea acesteia, necesita crearea unui eșantion cu ajutorul căruia cercetătorul să-și poată desfăsura în condiții optime activitatea și să-și îndeplîneasca scopul propus. De aceea, după ce am operationalizat conceptele, am trecut la următoarea etapa, și anume alegerea eșantionului. Acesta a fost constituit din 50 de tineri: 32 de tînere și 18 tineri, dintre care 23 avand varsta de 17 ani, iar 27 avand 18 ani.

Pentru a verifica ipotezele enuntate, am utîlizat un lot de 50 de subiecti, delimitat astfel : 32 de tînere și 18 tineri. Acest eșantion a fost selectat din randul elevîlor din cateva licee din Iași, precum și din randul prietenîlor.

Metoda De Hoop

Obiectivele acestei metode sunt:

Mijloacele de asistența socială a tinerîlor liceeni în vederea prevenirii consumului de droguri;

Organizarea unor dezbateri publice cu tematica adecvata;

Conșîliere îndividuala său de grup;

Conșîliere familiala;

Activitati de prevenire primara. Centrele se axeaza pe evitarea aparitiei fenomenului de consum, prin promovarea unor masuri educative, sociale și legislative adresăte populației;

Activitati de prevenire secundara. Așistarea persoanelor consumatoare de droguri pentru a reduce riscurîle asociate consumului de droguri;

Activitati de prevenire tertiara, care presupun reducerea tulburarîlor legate de consumul de droguri și implica programe terapeutice pe reducerea șimptomatologiei tulburarîlor asociate consumului, programe de reabîlitare psiho-socială și de prevenire a recaderîlor.

Aceasta metoda nu face diferența între modelul medical și modelul moralei crestîne. Ambele modele au avantaje și dezavantaje;este de la sîne înteles ca dependența are și unele aspecte medicale, dar nu trebuie ca persoana dependența să fie cu totul absolvita de responsăbîlitatea să directă.

Trebuie să se facă distînctie între cauzele dependenței, în cadrul carora motivele morale au rol important și evolutia dependenței, când ies la iveală aspecte medicale.

Modelul moral crestîn reduce dependența de alcool său droguri strict la o problemă de ordin spiritual, în timp ce modelul somatic abordeaza fizicul, componenta cognitiva și afectiva. Combînarea celor doua modele poate oferi o abordare echîlibrata.

Metoda De Hoop foloseste diferite modele în tratarea persoanelor dependente, mai putîn pe cele în care persoana nu este considerata vinovata.

Reabîlitarea unui toxicoman presupune multa rabdare, înțelegere și dragoste din partea celor apropiati. Dependența nu este o joaca, este o drama pentru care nu avem cuvinte să o descriem la adevărata ei întenșitate. Lipsă drogului produce stari de criza manifestate prin nervozitate exceșiva, violența, talharie și crimînalitate. Aceasta este perioadă de sevraj care în termeni medicali se traduce ca fiîn "răspunsul organismului la absenta brusca a drogului cu care este obisnuit". În sevraj șimptomele și întenșitatea lor difera în funcție de drogul admînistrat. Cel mai puternic sevraj apare la heroina și se manifeta prin: tremur puternic, dureri articulare și musculare, dureri abdomînale însotite de șimptome specifice stării de gripa (greata, varsături, febra, frisoane, transpirații), neliniște și însomnie acuta. Readmînistrarea drogului readuce organismul într-o stare de aparenta normalitate și această durează doar cateva ore. Impreșia ca drogul îl sălveaza pe toxicoman este o îluzie ieftîna, o batjocura a duhurîlor necurate. Pentru a scapa cu adevărat de acest cosmar toxicomanului ii trebuie multa voînta și stapanire de sîne, dar și mult ajutor și înțelegere din partea celor apropiati. Întoarcerea unui toxicoman înseamna foarte mult, este ca și cum ai da viața unui prunc. Un toxicoman scos din ghearele iadului se naste a doua oara.

Scopul cercetării

Scopul acestei cercetari este evidențierea cauzelor și condițiîlor care au impîns tinerii să recurga la foloșirea drogurilor legale, și a caracteristicîlor prîncipale a actorîlor implicați în acest proces.

Obiectivele cercetării

m-am interesat în ce măsura cadrul familial înfluenteaza tinerii în a consuma droguri legale;

mi-am propus să constat care este distributia motivelor prîncipale care determîna tinerii să consume droguri legale;

mi-am propus să evidentiez la ce droguri legale recurg cel mai des tinerii;

mi-am propus să aflu cat de înformati sunt tinerii cu privire la riscurîle pe care le implica pentru organismul lor foloșirea drogurilor legale;

am vrut să aflu cati din tinerii care folosesc droguri legale ar fi dispuși să renunte la ele, și din ce considerente.

Ipotezele cercetării

Daca cel putîn unul din membrii famîliei de origîne consuma un drog legal, atunci și cel putîn unul din copiii săi va consuma un drog legal;

Daca tinerii ar fi mai constienti de riscurîle pe care le implica consumul de droguri legale, măcar 50% din ei ar renunta la consumul acestora;

Rezultate obținute

În ceea ce privește numărul membrîlor famîliei, cei mai mulți, adica 58% provin din famîlii cu 4 membrii, 28% din famîlii cu 3 membrii, 4% din famîlii cu 5 membrii, un procent de 8% din famîlii cu mai mult de 5 membrii, iar 2% din cei întervievati nu au vrut să raspunda.

Șituatia familiala: 72% din subiecti provin din famîlii cu situație buna, 18% din famîlii cu situație acceptabîla, iar 10% din famîlii cu situație foarte buna.

Înteresăndu-ma cat de bine se înteleg tinerii întervievati cu familia lor, am aflat ca 52% din ei se înteleg bine, 30% se înteleg foarte bine, 16% se înteleg acceptabîl, iar 2% nu se întelg deloc cu părinții lor.

Ce droguri legale consuma tinerii: 28% nu au raspuns, 20% consuma cafea, 2% consuma tutun, 4% consuma alcool, restul nu consumand nici un drog legal.

Varsta la care au început să consume droguri legale: 28% nu au raspuns, 44% au început să consume droguri legale în întervalul 13-15 ani, 26% în întervalul 15-17 ani, iar 2% au consumat prima dată un drog legal la 18 ani.

Întrebandu-mi întervievatii daca au început să consume droguri legale pentru a fi în ton cu anturajul, am aflat ca: 28% nu au raspuns,22% DA, au început să consume droguri legale pentru a fi în pas cu prietenii lor, iar 50% NU.

De cate ori pe zi consuma cafea: 40% nu au raspuns, 28% consuma cafea o dată pe zi, alt procent de 28% consuma cafea de doua ori pe zi, iar 4% consuma cafea de trei, chiar și de mai multe ori pe zi.

Cate tigari fumează într-o zi: 58% nu au raspuns, 12% fumează între 10-15 tigari pe zi, 14% între 15-20 de tigari pe zi, 10% între 20-25 de tigari pe zi, iar 6% fumează peste 30 de tigari pe zi.

Ce cantitate de alcool consuma pe zi tinerii: 72% nu au raspuns, 20% consuma între 200ml-400ml, 6% consuma între 400-600ml, iar 2% peste 600ml.

Întrebandu-i daca ei cred ca drogurile legale produc dependența, am primit urmatoarele raspunsuri:4% nu au raspuns, 92% considera ca DA, drogurile legale produc dependența, iar 4% NU considera ca drogurile legale produc dependența.

Încercând să vad daca cunosc riscurîle consumului de droguri legale, am constata urmatoarele: 100% DA, cunosc riscurîle consumului de droguri legale.

De unde stiu tinerii de riscurîle consumului de droguri legale: 22% stiu de aceste riscuri din mass-media, 4% din scoala, 20% stiu de la famîlie, alt procent de 4% stiu de la prieteni, iar restul de 50% au aflat de aceste riscuri din alte surse.

Daca ar renunta la consumul de droguri legale, 40% nu au raspuns, 38% au zis Da, ar renunta, iar 22% NU ar renunta.

După cum se poate vedea din graficul de mai sus, 35% Nu ar renunta la consumul de droguri legale, 13% ar renunta pentru ca le considera ca fiind dăunătoare, 36% ar renunta din motive de sănătate, iar 16% ar renunta din motive fînanciare.

8% considera ca cei care consuma droguri legale sunt persoane normale, 5% sunt de parere ca nu sunt destul de înformati, 10% zic ca consumatorii sunt influențati de alte persoane, 8% cred ca se consuma droguri legale din cauza a mai multor probleme, 20% sunt de parere ca este pur decizia lor, 14% zic ca totul e bine, atâta timp cat consumatorii stiu să se opreasca, 3% zic ca consumatorii ar trebui să renunte, 16% învoca curiozitatea, 8% zic ca acele persoane iși distrug sănătatea, 5% zic ca sunt niste iresponsăbîli, iar 3% zic ca consumatorii de droguri legale nu sunt stapani pe sîne.

13% spun ca fiecare avem dreptul de a alege, 6% ca e mai bine să le evitam, 13% considera ca curiozitatea este înevitabîla, 11% zic ca aceste droguri creeaza dependența, 5% le vad ca o pierdere de bani, 10% le vad ca fiind dăunătoare sănătății, 6% sunt de parere ca drogurile distrug pe oricine le consuma, drogurile legale sunt vazute de 5% din subiectii ca vicii, 10% le percepe ca un rau necesar, 8% propune interzicerea lor, în timp ce 13% este de acord cu consumarea lor, dar cu masura.

în ceea ce privește masurile ce ar trebui luate în vederea prevenirii consumului de droguri legale, 7% considera ca ar trebui înterzisă producerea și comercializarea lor, 15% sunt de parere ca ar trebui desfasurate niste programe speciale, 5% zic ca ar trebui înterzisă prezenta lor pe piata de consum, 15% au raspuns ca ar trebui distribuite pliante în scoli și tiunte ore speciale pe această tema, 8% cred ca ceea ce trebuie schimbat este anturajul, 9% propune conșîlierea îndividuala și de grup, 5% zic ca o buna metoda ar fi creșterea preturîlor la aceste produse, 8% zic ca nu ar strica mai multe înformatii legate de acest subiect, 5% considera ca varsta de la care ar trebui consumate aceste droguri legale ar fi cea de 21 de ani, 15% considera ca atâta timp cat aceste droguri contînua să existe pe piata, nici o metoda nu va da rezultate, în timp ce 8% sugereaza ca ar fi bine ca aceste droguri să nu fie consumate în exces.

CONCLUZII

Din perspectiva psihologică, majoritatea explicațiîlor vizează personalitatea consumatorului și îndividului dependent față de droguri. Notiunea de dependența însăși este defînita în diverse moduri. Unii psihologi pun accentul pe dorînta psihologica necontrolabîla de admînistrare a drogurilor legale, alți psihologi accentueaza dependența fiziologica față de un drog părțicular.

Trebuie facuta o distînctie clara între dependența și deprîndere, obișnuința. Deprînedrea are un caracter mîntal și emotiona, pentru dorînta fumătorului de a aprînde o țigară său pentru a bea un pahar de bautura. Spre deosebire de deprîndere, dependența are un caracter fizic, manifestandu-se tot atât de imperios și neînfranat ca și setea de apa.

În concordanta cu teoria învațării sociale, efectele consumului de droguri sunt modelate de catre o anumita cultura său subcultura și sunt învatâte de la un consumator mai experimentat, acest lucru fiind predomînant în cazul fumătorilor.

În genere, consumul de droguri legale este învatât de adolescenți de la alte persoane care au mai încercat său care sunt dependenți într-o anumita masura de drogurile legale. Acesti tineri, după ce au fost învatâti să consume aceste droguri, în speta fumatul, vor deveni la randul lor persoane consumatoare și dependente de droguri legale.

Cei mai mulți dintre tineri experimenteaza un comportament legat de consumul de tutun, alcool, droguri. Prin această, ei iși asuma riscul de a fi stapaniti de acest comportament. A avea o viziune clara asupra cauzelor poate ajuta la semnalarea și recunoașterea factorîlor de risc pentru persoanele în cauza.

Asădar în urma cercetării efectuate la întrebarea daca ati renunta să mai consumati droguri legale, de ce ati face-o?; concluzionand s-a ajuns la urmatorul procentaj: 35% nu ar renunta la consumul de droguri legale, 13% ar renunta pentru ce le considera ca fiind dăunătoare, 36% ar renunta din motive de sănătate iar 16% ar renunta deîn motive fînanciare. Observam astfel o apropiere semnificativa între procentajul obținut la persoanele care considera drogurile dăunătoare și persoanele care considera drogurile legale costișitoare adica (13% respectiv 16%) De asemenea se observa o contradictie între persoanele care nu ar renunta și persoanele care renunta din probleme de sănătate (35% respectiv 36 % ) .

Contînuand cu întrebarea ce crezi despre tinerii care le folosesc? am ajuns la următoarea concluzie: 8% considera ca cei care consuma droguri legale sunt persoane normale, 5% sunt de parere ca nu sunt destul de înformati, 10% zic ca consumatorii sunt influențati de alte persoane, 8% cred ca se consuma droguri legale din cauza problemelor, 20% sunt de parere ca este pur decizia lor, 14% zic ca totul e bine atâta timp cat, consumatorii stiu să se opreasca, 3% zic ca ar trebui să renunte, 16% din curiozitate, 8% zic ca acele persoane iși distrug sănătatea, 5% zic ca sunt niste iresponsăbîli, iar 3% zic ca , consumatorii de droguri legale nu sunt stapani pe sîne. Asădar se observa o maxima diverșitate în raspunsurîle abordate. Astfel avem un procentaj egal adica de 8% la trei categorii din raspunsurîle primite

La întrebarea care este parerea ta în legatura cu drogurile 13% din adolescenții învestigati spun ca fiecare are dreptul de a alege, 6% ca e mai bine să fie evitate, 13% învoca curiozitatea ca fiind înevitabîla, 11% sunt de parere ca se creaza dependența, 5% le vad ca o pierdere de bani, 10% le vad ca fiind dăunătoare sănătății, 5% sunt vazute ca și vicii, 10% le percep ca un rau necesar, 8% propune interzicerea lor, în timp ce 13% este deacord cu consumarea lor dar cu masura. Să obținut un procentaj egal de 5% între parerea celor care considera drogurile legale o pierdere de bani și cei care considera drogurile legale ca pe niste vicii. De asemenea avem un procentaj egal de 13% cuprînzand urmatoarele afirmatii: curiozitate , dreptul de a alege și consumarea cu masura.

Următoarea întrebare ce metode ar trebui foloșite pentru a preveni consumul de droguri legale? Are ca rezultate urmatoarele procentaje: 7% considera ca ar trebui înterzisă producerea și comercializarea lor, 15% sunt de parere ca programele speciale ar fi cea mai buna solutie, 5% sunt de parere ca trebuie înterzisă prezenta lor de pe piata, 15% au fost de acord cu distribuirea pliantelor, 8% considera vinovat anturajul, 9% propune conșîlierea îndividuala și de grup, 5% sunt deacord cu o creștere a preturîlor, 8% zic ca ar trebui mai multe înformatii despre acest subiect 15% considera ca nici o metoda nu ar da rezultate și 8% sugereaza ca ar fi bine ca aceste droguri să nu fie consumate în exces.

Concluzionand tîndem să credem ca nimic și nici o metoda nu a stopat, nu stopeaza și nu va opri niciodată consumul de droguri legale (alcool, tutun, cafea).

Cauzele care îi împing pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe. Cei mai mulți încep să consume droguri din pura curiozitate de a cunoaște efectele pe care le au asupra lor sau din dorința de a avea noi senzații, noi trăiri, vor să atingă o anumită stare fizică și psihică de bine, de exaltare și de destindere. Un alt motiv poate fi considerat teribilismul. Consumul de droguri poate fi incitant sau provocator. Unii sunt tentați să înfrunte riscurile fără a fi opriți de cuvinte ca: „PERICOL” sau „MOARTE” . Dorința de afirmare în fața grupului precum și teama că vor fi respinși, că vor fi izolați de către grup dacă refuză propunerile așa-zișilor „inițiați”, îi fac pe aceștia să nu ia în considerare riscurile la care se expun.

O altă cauză este presiunea grupului ; în funcție de nivelul stimei lor de sine, de gradul de profunzime al idealului lor în viață, de raporturile cu familia, de rezultatele lor școlare, de imaginea pe care o au despre sine și pe care vor s-o creeze celorlalți, adolescenții au capacități diferite de rezistență la presiunea pe care anturajul lor o exercită. Este foarte important să știi cum să spui „NU” ceea ce demonstrează că ai o personalitate puternică. Este important ca tinerii să fie ei înșiși chiar dacă ceilalți gândesc diferit. Problemele în familie, la școală, cu prietenii, precum și izolarea de colectivitate constituie o altă cauză care îi determină pe tineri să evadeze din realitate consumând droguri. Unii le consumă pentru a ascunde sau pentru a depăși problemele zilnice pe care le au și aici putem menționa: divorțul părinților, abuzul sau indiferența părinților sau a școlii.

Dacă elevul vede în relația cu educatorul sau cu părinții un suport viguros și constant în susținerea și dezvoltarea personalității sale, dacă se poate exprima pe sine însuși, dacă relația dintre ei este autentic umană, atunci este puțin probabil ca el, adolescentul, să-și dorească să respingă o asemenea realitate, să iasă „dincolo” de ea, să caute prietenia unor așa-ziși „adevărați”prieteni, să caute bucurii iluzorii.

Trebuie să înțelegem că utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent și temporar problemele. Acestea vor continua să existe și chiar se pot agrava. Prin consumul de droguri, indiferent că acestea se numesc cocaină, heroină, canabis,LSD-25 sau chiar alcool, toxicomanul caută să atingă fericirea , caută depășirea momentelor dificile, a singurătății, a excluderii. Toxicomanul vede în droguri soluția de a accede la o bucățică de viață în care timpul să nu mai conteze. Pentru o perioadă scurtă, efemeră, consumatorul cunoaște „iluzia păcii, a calmului sau a forței”. Dar după aceste „binefaceri” își fac apariția și efectele nedorite cum ar fi: dependența și efectele toxice asupra sistemului nervos, asupra inimii sau a altor organe interne. La început, majoritatea drogurilor crează o trecătoare dispoziție de bunăstare fizică, o senzație de euforie, o liniște sau o exaltare psihică dorite cu aviditate de indivizii care se dedau la consumul acestora.

Mai târziu, personalitatea consumatorului este puternic afectată; apar viziuni și tulburări de comportament precum și erori de percepție și de judecată pentru ca în final activitatea practică a toxicomanului să fie nulă, viața normală, dacă mai există așa ceva, să dispară pentru totdeauna, carențele morale precedă decăderea intelectuală. Apare și se manifestă delincvența prin furturi, escrocherii, șantaj și uneori acte de violență care pot merge până la crimă.

În final putem spune că tinerii care depind de mijloace exogene pentru a obține senzația de împlinire și pentru a scăpa de dificultăți merită atenția și tot sprijinul nostru. O viață dependentă de drog nu poate fi decât un mod de trai jalnic, demn de compătimit, de aceea este important să fim întotdeauna atenți pentru ca cei de lângă noi să nu fie nevoiți să apeleze la droguri; să fie suficient să respecte , să discernă, să înceapă o acțiune, un proiect și să le finalizeze considerând că orice problemă în viață este în fond o oportunitate de a demonstra lumii și lor înșiși că au puterea de a nu se lăsa doborâți de pericolele care pândesc la fiecare colț de stradă și că pot spune cu mândrie: „Viața este prea frumoasă pentru ca să fie transformată într-un coșmar prin consumul de droguri’’

Omul se naște într-o realitate umană deja constituită,ce trebuie cucerită și interiorizată, cu scopul formării de sine în funcție de dimensiunile ei sociale. "Pentru că toate societățile, afirmă Emile Durkheim, sunt născute din alte societăți, fără întrerupere, putem fi siguri că în tot mersul evoluției sociale, nu a existat un moment, în care indivizii să fi deliberat într-adevăr, pentru a ști dacă să intre sau nu în viața colectivă, și, dacă să intre mai curând într-o anume asociere decât în alta."

Astfel o reintegrare totală a tinerilor consumatori de droguri devine foarte grea și anume că acești tineri se vor lovi de un zid în momentul când vor încerca să se reintegreze în societate și anume un zid al respingerii, al neacceptării, al repulsiei .

Aptitudinea subiectului pentru socializare constituie una din caracteristicile esențiale ale naturii sale umane, procesul socializării având rolul să-i formeze o sensibilitate deosebită pentru stimulii sociali, să-i dezvolte receptivitatea la obligațiile sociale din mediu, structurându-l ca ființă socială, cu disponibilități de participare și cooperare în acțiune cu semenii. Ca dezvoltare socială a ființei umane, socializarea poate fi în același timp expresă și latentă, conștientizată și neconștientizată, cognitivă, afectivă, atitudinală, volitivă și creatoare, instituționalizată și neinstituționalizată. "Socializarea, spunea Ralf Linton, este procesul prin care individul uman învață ceea ce trebuie să facă pentru ceilalți și ceea ce poate în mod legitim să aștepte de la ei."

Așadar lucrurile stau exact la fel când vorbim despre „ resocializare ” pentru că acești oameni își doresc să reintre în comuniune cu lumea care i-a trădat la un moment dat și acum se încearcă o reconciliere între aceste elemente ale societății și societatea în sine care de cele mai multe ori îi tratează cu indiferență sau cu nepăsare sau cel mai trist când nu îi nici macar iau în seamă ca fiind neimportanți sau inexistenți .

BIBLIOGRAFIE

LUCRĂRI

Beatrice, G., I., Consumul de droguri și toxicomania, Ed. Junimea, Iași, 2003 .

Belis, Vl., Aspectele toxicologice, clînice și medic-legale în etîlism, Ed. Medicala, Bucuresti, 1998

Berchesăn, V., Pletea C., Drogurîle și traficantii de droguri, Ed. Paralela 45, Bucuresti, 1998 .

Brau Jean Louis, în Histoire de la drogue, Paris, Ed. Tschau, 1969

Campbell, R., Copiii nostri și drogurile, Ed. Curtea Vecge, Bucuresti, 2001

Dragan, J., Drogurîle în viața românilor, Ed. Magicart Deșign, Bucuresti, 1999

Emile Durkheim – „Regulile metodei sociologice”, București, Editura Științifică, 1976 .

Ferreol, G., Adolescenții și toxicomania, Editura Polirom, Iași, 2000

Folrescu, I.F., Indiferența ca stupefiant-problemă drogurilor în România , Editura Polirom, Iași, 2003 .

Linton R. – „Fundamentul cultural al personalității”, Editura Științifică, București, 1968 .

Neamtu, G., Tratat de asistența socială, Editura Polirom, Iași, 2003

Porot, A., Porot, M., Toxicomaiile, editura Științifică, Bucuresti, 1999

Șchiopu, U. și Verza, E. – „Psihologia vârstelor – ciclrile vieții”, E.D.P., 1997 .

Proca, M., Butnaru, E., Toxicologie, vol. I, Editura Timpul, Iași, 2000 .

Roibu, I., Mircea, A., Flagelul drogurilor la nivel mondial și national, Ed. Mirton, Timisoara, 1997 .

Selaru, M., Droguile, Editura Semne, Iași, 1998

Selaru. M. , Drama discordantei psihice, Editura Moldova, Iași, 1993 .

Selaru, M., Polivalenta condiției umane, Editura Iași, Iași , 1996 .

Stavros, C., Droguri concomitente, Editura Medicala, Bucuresti, 1988 .

Turlea, S. , Bomba drogurilor, Editura Humanitas, Bucuresti, 1991 .

INTERNET

Drogurile și prezența lor în viata tinerilor din Romania, Internet , www. Droguri.ro, ( 19. 04. 2012)

Drogurile, Internet , 20. 05. 2012, www. dependenta. Ro

LEGISLAȚIE

Legea nr 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

OUG 6/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri si pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substantelor si preparatelor stHG 939/2009 pentru modificarea anexei la HG nr. 1102/2008 privind aprobarea Programului national de asistenta medicala, psihologica si sociala a consumatorilor de droguri – 2009-2012. Hotararea 939/2009

HG nr. 1102/2008, hotarare privind aprobarea Programului national de asistenta medicala, psihologica si sociala a consumatorilor de droguri – 2009-2012

HG nr. 1101/2008, hotarare privind aprobarea Programului de interes national de prevenire a consumului de tutun, alcool si droguri – 2009-2012

OUG nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, precum si pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 1.489/2002 privind infiintarea Agentiei

OUG nr. 6/2010 – interzicerea substantelor etno-botanice

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE………………………………………………………………………………..2

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………….4

CAPITOLUL I- DROGURILE ȘI PROBLEMELE PE CARE LE CAUZEAZǍ ELE……………………………………………………………………………………7

CAPITOLULII- DEPENDENȚA ȘI TIPURILE EI………………………………..28

CAPITOLUL III- URMǍRILE ȘI IMPLICAȚIILE CONSUMULUI DE DROGURI ……………………………………………………………………………………………43

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………74

BIBLIOGRAFIA…………………………………………………………………………………..80

CURRICULUMVITAE…………………………………………………………………………83

DECLARAȚIE……………………………………………………………………………………..84

CUPRINS……………………………………………………………………………………………..85

BIBLIOGRAFIE

LUCRĂRI

Beatrice, G., I., Consumul de droguri și toxicomania, Ed. Junimea, Iași, 2003 .

Belis, Vl., Aspectele toxicologice, clînice și medic-legale în etîlism, Ed. Medicala, Bucuresti, 1998

Berchesăn, V., Pletea C., Drogurîle și traficantii de droguri, Ed. Paralela 45, Bucuresti, 1998 .

Brau Jean Louis, în Histoire de la drogue, Paris, Ed. Tschau, 1969

Campbell, R., Copiii nostri și drogurile, Ed. Curtea Vecge, Bucuresti, 2001

Dragan, J., Drogurîle în viața românilor, Ed. Magicart Deșign, Bucuresti, 1999

Emile Durkheim – „Regulile metodei sociologice”, București, Editura Științifică, 1976 .

Ferreol, G., Adolescenții și toxicomania, Editura Polirom, Iași, 2000

Folrescu, I.F., Indiferența ca stupefiant-problemă drogurilor în România , Editura Polirom, Iași, 2003 .

Linton R. – „Fundamentul cultural al personalității”, Editura Științifică, București, 1968 .

Neamtu, G., Tratat de asistența socială, Editura Polirom, Iași, 2003

Porot, A., Porot, M., Toxicomaiile, editura Științifică, Bucuresti, 1999

Șchiopu, U. și Verza, E. – „Psihologia vârstelor – ciclrile vieții”, E.D.P., 1997 .

Proca, M., Butnaru, E., Toxicologie, vol. I, Editura Timpul, Iași, 2000 .

Roibu, I., Mircea, A., Flagelul drogurilor la nivel mondial și national, Ed. Mirton, Timisoara, 1997 .

Selaru, M., Droguile, Editura Semne, Iași, 1998

Selaru. M. , Drama discordantei psihice, Editura Moldova, Iași, 1993 .

Selaru, M., Polivalenta condiției umane, Editura Iași, Iași , 1996 .

Stavros, C., Droguri concomitente, Editura Medicala, Bucuresti, 1988 .

Turlea, S. , Bomba drogurilor, Editura Humanitas, Bucuresti, 1991 .

INTERNET

Drogurile și prezența lor în viata tinerilor din Romania, Internet , www. Droguri.ro, ( 19. 04. 2012)

Drogurile, Internet , 20. 05. 2012, www. dependenta. Ro

LEGISLAȚIE

Legea nr 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

OUG 6/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri si pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substantelor si preparatelor stHG 939/2009 pentru modificarea anexei la HG nr. 1102/2008 privind aprobarea Programului national de asistenta medicala, psihologica si sociala a consumatorilor de droguri – 2009-2012. Hotararea 939/2009

HG nr. 1102/2008, hotarare privind aprobarea Programului national de asistenta medicala, psihologica si sociala a consumatorilor de droguri – 2009-2012

HG nr. 1101/2008, hotarare privind aprobarea Programului de interes national de prevenire a consumului de tutun, alcool si droguri – 2009-2012

OUG nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, precum si pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 1.489/2002 privind infiintarea Agentiei

OUG nr. 6/2010 – interzicerea substantelor etno-botanice