Reinserția Somerilor pe Piata Muncii din Jud. Dolj
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: FENOMENUL SOCIAL AL ȘOMAJULUI
1. Definiția șomajului
2. Tipurile de șomaj
3. Cauze economice și sociale ale apariției șomajului
4. Măsuri de protecție socială a șomerilor
5. Consecințele sociale, economice și psihologice ale șomajului
CAPITOLUL II. PIAȚA MUNCII DIN JUDEȚUL DOLJ. ANALIZA DATELOR STATISTICE
1. Dinamica demografică din România și Oltenia
2. Populația activa din Județul Dolj
3. Resursele de munca si rata de activitate din Județul Dolj
4. Evoluția șomajului in Oltenia si in Județul Dolj
5. Numărul șomerilor din județul Dolj (conform AJOFM Dolj)
CAPITOLUL III: REINSERȚIA ȘOMERILOR PE PIAȚA MUNCII DIN JUDEȚUL DOLJ. CERCETARE CANTITATIVĂ
1. Precizari introductive
2. Descrierea metodologiei de cercetare
3. Rezultatele cercetarii
3.1.Percepții privind condițiile de viață
3.2. Experiențe de muncă și comportament pe piața forței de muncă
3.3. Formare profesională
Capitolul IV: PERCEPTIA ANGAJATORILOR DESPRE REINSERTIA SOMERILOR PE PIATA MUNCII DIN JUD. DOLJ – CERCETARE CALITATIVA
1. Precizări introductive
2. Descrierea metodologiei de cercetare
3. Rezultatele cercetarii
3.1. Evoluția indicatorilor economici la nivel de firmă
3.2. Oportunități oferite de accesarea fondurilor structurale
3.3. Strategii manageriale privind resursa umană
3.4. Nevoia de formare profesională
Anexe:
Anexa 1: Instrument de cercetare cantitativa – chestionar de opinie
Anexa 2 : Instrument de cercetare calitiva – ghid de interviu
Anexa 3…n : Se mai pot adauga tabele cu indicatori statistici relevanti pt tema
BIBLIOGRAFIE
Introducere b#%l!^+a?
Fără îndoială, folosirea eficientă și deplina a factorilor de producție a constituit, din totdeauna, una din problemele economice centrale, atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic. După cum se știe, dintre factorii de producție un rol decisiv îl are forța de muncă. Toți ceilalți factori de producție, în absența forței de muncă, nu reprezintă decât elemente moarte, o simplă îngrămădire de lucruri. Forța de muncă este cea care le pune în mișcare, numai ea este capabilă să obțină de pe urma factorului atras în circuitul economic o cantitate mai mare sau mai mică de bunuri. De aceea , ori de câte ori o parte din forța de muncă nu este folosită, mai ales la nivel macroeconomic, societatea va fi frustrată de o anumită cantitate de bunuri , multe dintre ele de o importanță vitală.
Importanța economică a utilizării depline a forței de muncă, precum si pierderile care ar putea rezulta din nefolosirea unei părți a acestui factor decisiv al procesului de creștere economică, au rezultat din analiza dezvoltării ciclice. De regulă perioadele de recesiune economică sunt însoțite de mari reduceri de persoane, deci de o creștere sensibilă a șomajului. Dimpotrivă, fazele de înviorare si avânt oferă posibilitatea încadrării în muncă a celei mai mari părți a populației active a unei țări. Rezultă, deci, că, între fenomenul ciclității economice și cel al șomajului, există o legătură foarte strânsă, ca de la cauză la efect.
Șomajul este un dezechilibru al pieței muncii și se caracterizează prin existența unui anumit număr de persoane apte de muncă disponibile care nu-și găsesc un loc de muncă, conform dorințelor acestora.
Șomajul este o stare negativă a economiei, care afectează o parte din populația activă disponibilă (aptă de muncă) prin neasigurarea locurilor de muncă. Afectează toate țările, fiind în creștere după deceniul șapte al secolului nostru.
Tematica prezentei lucrări se înscrie într-o actualitate prezentă și reală a vieții noastre de zi cu zi ce se confruntă cu cea mai gravă criză economică mondială, fapt ce a dus la o acută lipsă a locurilor de muncă și tot odată cu perioada celor mai numeroase disponibilizări din toate sectoarele economiei, privat sau de la stat. Vom încerca să facem o analiză a problemelor cu care societatea noastră se confruntă vizavi de situația reală a șomajului în județul Dolj.
Structura lucrării a fost concepută pe o structură cu patru capitole. În capitolul I facem referire la câteva aspecte teoretice generale despre ceea ce înseamnă șomajul. În acest capitol se va defini noțiunea de „șomaj”, se va face o clasificare acestui statut și prezenta principale cauzele care determină această situație și efectele acesteia.. Capitolul II al lucrării prezintă, din punct de vedere analitic, care sunt efectele și consecințele șomajului asupra pieței muncii, analizând situația prin prisma datelor existente la nivelul autorităților statului.
Pentru identificarea și evaluarea nevoilor specifice ale diferitelor grupuri țintă din zona studiată în vederea integrării/reintegrării pe piața muncii și elaborarea unor previziuni privind tendințele pieței forței de muncă, activitatea de cercetare a proiectului constă în organizarea și desfășurarea a două activități de cercetare.
Astfel, cercetarea cantitativă și calitativăinclusă în acestă lucrare, prezintă o analiză a pieței muncii din județul Dolj, precum și analiza situației categoriilor vulnerabile ocupațional, astfel încât să reflecte o mai bună înțelegere atât a nevoilor lor de formare profesională, cât și a potențialului de reinserție în viața activă.
Pentru identificarea și evaluarea nevoilor specifice ale diferitelor grupuri țintă din zona studiată în vederea integrării/reintegrării pe piața muncii și elaborarea unor previziuni privind tendințele pieței forței de muncă, activitatea de cercetare a proiectului amintit constă în organi- zarea și desfășurarea a două activități de cercetare.
În prima cercetare vizăm identificarea nevoilor de formare profesională și evaluarea tendințelor de dezvoltare locală în din județul Dolj. Datorită caracterului său exploratoriu, prin cercetarea cantitativă urmărim să construim bazele unui model explicativ al situației grupurilor vulnerabile pe piața muncii, care apoi să fie dezvoltat și aprofundat prin cercetarea de tip calitativ. Integrarea pe piața muncii a categoriilor vulnerabile ocupațional este determinată nu doar de competențele lor profesionale, de calificarea/calificările de care dispun sau dimpotrivă de lipsa lor, ci și de tendințele economice, de contextul economic mai general al momentului. Astfel, cercetarea abordează, în paralel, problema oportunităților de angajare din perspectiva firmelor din eșantion și descrie factorii structurali (ce țin de caracteristicile structurale ale firmelor) care dimensionează intențiile de angajare a patronilor județ. Prin urmare, acest studiu, desfășurat pe parcursul celor 2 capitole, oferă o privire generală asupra situației grupurilor vulnerabile pe piața muncii, care este completată cu date referitoare la aceeași situație, dar din perspectiva angajatorilor din zona în care s-a desfășurat cercetarea.
Rezultatul cercetării se dorește a forma un posibil instrument de lucru care ne arată provocările cu care se confruntă grupurile vulnerabile ocupațional pe piața muncii, care sunt măsurile adecvate pentru îmbunătățirea situației lor și recomandările pentru facilitarea integrării acestora pe piața forței de muncă.
CAPITOLUL I. FENOMENUL SOCIAL AL ȘOMAJULUIb#%l!^+a?
1. Definiția șomajului
Șomajul, conform opiniei majorității specialiștilor a existat în diferite forme și în perioada ’’edificării societăți socialiste”. În mod manifest însă, el apare la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 ca urmare a epuizării surselor de creștere și intrarea acestor economii socialiste în criză.
În diferite surse șomajul a fost definit astfel:
Potrivit Dicționarului enciclopedic al Limbii Române, șomajul este “un fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă; situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă.”
Cuvântul „șomaj” provine din termenul francez chânage preluat, la rândul său, din latinescul conmare și grecescul conma. La origine el însemnă „căldură mare” din cauza căreia înceta orice fel de activitate.
Lipsa unor informații precise, de natură statistică nu ne permite să apreciem dimensiunea reală a fenomenului de șomaj, manifestat cu certitudine în perioada la care ne referim. Dacă în legătura cu existența șomajului toată lumea este de acord, definirea și măsurarea acestuia cu precizie formează obiectul unor controverse.
Șomeri sunt toți cei apți de muncă, dar care nu găsesc de lucru, formând suprapopulația relativă pentru că reprezintă un surplus de forță de muncă în raport cu numărul celor angajați. În aparență nimic mai simplu decât a defini șomajul. Dar o astfel de încercare ridică multe semne de întrebare. Este șomer un student care nu găsește de lucru în sezonul estival? Este șomer actorul care între doua filme nu lucrează? Dar un muncitor care din motive tehnice nu lucrează o săptămână?
Pornind de la astfel de întrebări s-a conturat și s-a răspândit o definiție care consideră că sunt șomeri toți cei care au înregistrat cereri de angajare la oficiile de plasare a forței de muncă sau toți cei ale căror cereri n-au fost satisfăcute până la sfârșitul fiecărei luni, indiferent dacă solicită locuri de muncă permanente sau temporare, cu timp de muncă parțial sau deplin, dacă au loc de muncă sau caută altul mai adecvat cu aspirațiile proprii.
În această accepție, șomajul apare ca rezultat exclusiv al cererii de muncă sau de ?forță de muncă, oferta-cealaltă latură a pieței muncii nefiind luată în considerație. Numai corelarea cererii cu oferta de locuri de muncă, permite aprecierea mai corectă asupra situației de pe piața muncii, dacă există sau nu șomaj. O creștere a ofertei concomitent cu scăderea cererii determină o deteriorare a situației ocupării forței de muncă.
Șomajul este apreciat ca o mărime omogenă, nediferențiată, ceea ce nu corespunde realității, de aceea, se impune delimitarea sa pe domenii de activitate, de pregătire.
Aplicarea acestor criterii aduce multe clarificări, dar nu înlătură total riscul de a exclude din rândul șomerilor anumite persoane care nu au unde muncii.
Șomajul reprezintă un dezechilibru, un excedent al ofertei față de cererea de muncă cu niveluri și sensuri de evoluție diferite pe țări și perioade, având, inițial caracter temporar, iar în ultimele decenii unul permanent, dar care nu exclude total și definitiv existența stării de ocupare deplină a forței de muncă.
Șomajul mai este definit și ca starea de inactivitate economică, totală sau parțială, proprie celor care nu au loc de muncă, nu-și pot găsi de lucru ca salariați, au condiție de salariați dar sunt angajați numai o parte din timpul de muncă cu scăderea corespunzătoare a salariului. Șomajul poate fi caracterizat prin:
• mărime care exprimă atât în mod absolut ca număr, cât și relativ, ca rată (numărul șomerilor/populația activă sau numărul șomerilor/populația ocupată);
• intensitate;
• durată;
• structură
Ținând seama de limitele unor asemenea definiții, devine clar că măsurarea șomajului nu este decât o problemă de estimare cât mai aproape de realitate.
În fond, ea constituie un aspect major al echilibrului macroeconomic și este strâns legată de realizarea creșterii economice actuale și potențiale, și din acest considerent reprezintă o componentă importantă a politicilor macroeconomice, având implicații atât economice cât și sociale.
În lucrările de specialitate se dau mai multe definiții pentru a preciza acest fenomen. De regulă, sunt considerați șomeri persoanele care fac parte din categoria populației active, disponibile care doresc să lucreze și nu găsesc un loc de muncă. Este vorba atât de persoanele care au avut un loc de muncă și l-au pierdut, cât și de noile generații de ofertanți de mână de lucru care nu-și găsesc un angajament. Se poate spune deci că șomajul este rezultatul b#%l!^+a?disproporției dintre locurile de muncă existente, (care reprezintă cererea) și oferta de muncă. Oricare ar fie total și definitiv existența stării de ocupare deplină a forței de muncă.
Șomajul mai este definit și ca starea de inactivitate economică, totală sau parțială, proprie celor care nu au loc de muncă, nu-și pot găsi de lucru ca salariați, au condiție de salariați dar sunt angajați numai o parte din timpul de muncă cu scăderea corespunzătoare a salariului. Șomajul poate fi caracterizat prin:
• mărime care exprimă atât în mod absolut ca număr, cât și relativ, ca rată (numărul șomerilor/populația activă sau numărul șomerilor/populația ocupată);
• intensitate;
• durată;
• structură
Ținând seama de limitele unor asemenea definiții, devine clar că măsurarea șomajului nu este decât o problemă de estimare cât mai aproape de realitate.
În fond, ea constituie un aspect major al echilibrului macroeconomic și este strâns legată de realizarea creșterii economice actuale și potențiale, și din acest considerent reprezintă o componentă importantă a politicilor macroeconomice, având implicații atât economice cât și sociale.
În lucrările de specialitate se dau mai multe definiții pentru a preciza acest fenomen. De regulă, sunt considerați șomeri persoanele care fac parte din categoria populației active, disponibile care doresc să lucreze și nu găsesc un loc de muncă. Este vorba atât de persoanele care au avut un loc de muncă și l-au pierdut, cât și de noile generații de ofertanți de mână de lucru care nu-și găsesc un angajament. Se poate spune deci că șomajul este rezultatul b#%l!^+a?disproporției dintre locurile de muncă existente, (care reprezintă cererea) și oferta de muncă. Oricare ar fi cauzele, acesta este mai întâi o masă mai mult sau mai puțin mare de lucrători lipsiți de locuri de muncă. Analiza nu o poate ignora. Aceasta ne arată că examenul statistic se află confruntat cu o realitate „umană” a fenomenelor ocupării, amestecând fără distincție economicul cu socialul.
Cu toate că nu există o definiție unanim acceptată, șomajul este definit de către cei mai mulți economiști și sociologi ca inactivitatea unei persoane care are dorința de a lucra. Din punct de vedere istoric, termenul de șomer a început să fie utilizat la sfârșitul secolului XIX, odată cu dezvoltarea societății industriale, fiind strâns legat de noțiunea de salariat și implică existența unui contract, formal sau neformal, între angajat, pe de o parte și angajator pe de altă parte. Șomerul este, deci, persoana care, în schimbul unei remunerații, dorește să-și ofere forța de muncă dar nu găsește un angajator dispus să s-o angajeze. Cu toată multitudinea de nuanțe între diversele definiții ale șomajului și ale șomerului, esența acestora se regăsește în toate: șomerul este persoana dornică și disponibilă să lucreze dar care, momentan, nu găsește de lucru. Ca fenomen macroeconomic cu implicații majore, șomajul reprezintă un dezechilibru între cererea și oferta de forță de muncă în defavoarea primului termen al relației ( CFM < OFM ) .
Șomajul reprezintă, în societatea românească, un fenomen în plină dezvoltare în perioada de tranziție la economia de piață. Șomerul se percepe o victimă, un refuzat, un exclus. Cei mai mulți dintre șomeri trebuie să înfrunte o serie de dificultăți psihologice: stres, anxietate, frustrare, iar uneori în cazul șomajului de lungă durată, chiar depresie și toxicomanie.
Nu orice persoană care nu lucrează poate fi considerata șomer (de exemplu militarii în termen sau persoanele casnice). Șomer este – conform Biroului Internațional al Muncii , organizație din sistemul Națiunilor Unite – oricine are 15 ani, este apt de muncă și nu muncește, caută un loc de muncă și poate fi angajat parțial sau în întregime pentru o muncă salariată sau nesalariată. Anuarul Statistic al României publică date cu privire la șomerii înregistrați (persoane în vârsta de 18 ani și peste).
Problema măsurării șomajului este de fapt o problemă de estimare a proporțiilor, structurii, intensității și duratei lui. S-au înființat, pentru această analiză, instituții specializate care aplică modalități specifice de înregistrare a șomajului. Principalele caracteristici regăsite la nivelul acestui fenomen sunt: nivelul (mărimea) la un moment dat, intensitatea, durata medie și structura (componența). b#%l!^+a?
Mărimea șomajului (nivelul la care a ajuns) reflectă numărul persoanelor care nu lucrează, în raport cu numărul total al persoanelor care sunt apte și doresc să lucreze.
Astfel, măsurarea are loc :
în expresie absolută (masa șomajului) – numărul persoanelor care la un moment dat, întrunesc condițiile pentru a fi incluse în categoria șomerilor (numărul persoanelor din populația activă disponibilă neocupată);
în expresie relativă (rata șomajului) – calculată ca raport procentual între numărul mediu al
șomerilor și:
– populația activă
– populația activă disponibilă;
– forța de muncă (populație ocupată + șomaj);
– populația ocupată;
– populația ocupată ca salariați.
În România procesul tranziției la economia de piață, cu profundele restructurări pe care le implică, a afectat nu numai indivizi, dar și mari segmente ale comunității, devenind alarmante o serie de procese sociale, cum ar fi:
creșterea în masă a sărăciei;
scăderea rapidă a veniturilor reale;
explozia inegalităților sociale;
alienarea politică a unei părți a populației;
demoralizarea datorată lipsei formelor eficace de participare la viața social-politică;
neîncrederea în instituțiile și personalitățile politice;
lipsa unei transparențe suficiente a conducerii politice;
corupția accentuată din cauza lipsei controlului;
creșterea insecurității locului de muncă;
ridicarea ratei șomajului.
Restructurarea economiei naționale românești în perioada tranziției postcomuniste a produs complexe și importante schimbări la nivelul pieței muncii, între care și apariția șomajului ca fenomen de masă. Societatea româneasca a fost profund marcată de dispariția piețelor tradiționale de materii prime și de produse și a fost nevoită să treacă la lichidarea structurilor de producție centralizate care nu au mai corespuns ca performanță cerințelor economiei de piață. Aceasta a dus în cascadă la: o scădere bruscă a volumului producției, diminuarea ofertei de bunuri și servicii, reducerea numerică a locurilor de muncă. Apare, astfel, pentru prima dată, în mod manifest, șomajul. Criza economică este caracterizată prin scăderi sau stagnări ale activității economice, sporește numărul de șomeri, integrarea lor fiind la un nivel scăzut. Absorbirea unui număr cât mai mare de șomeri depinde de posibilitățile reale ale fiecărei țări de a stimula agenții economici în creșterea investițiilor de capital. În România, criza economică de lungă durată a generat un șomaj de mari proporții cu perspective reduse de reintegrare a forței de muncă pe termen scurt.
În aceste condiții, obiectivul principal al politicilor sociale din România îl constituie garantarea unui loc de muncă și garantarea unui trai decent, fie provenit prin munca directă a persoanei respective, fie prin intermediul serviciilor de protecție și asistență socială.
2. Tipurile de șomaj b#%l!^+a?
Complexitatea naturii șomajului face din acesta un fenomen neomogen, luând forme diferite în funcție de preponderența factorilor generatori.
Șomajul a fost explicat pentru prima data în a doua jumătate a secolului al-XIX- lea, când raționamentele științifice au început să recurgă la conceptele de piață a muncii și folosirea deplină a forței de muncă.
Neoclasicii considerau piața forței de muncă o piață supusă acelorași reguli ale concurenței; cererea de muncă confruntându-se cu oferta de muncă.
Punctul central al teoriei neoclasice este existența echilibrului general (atât pe piața bunurilor economice cât și pe piața muncii) în condițiile în care prețurile (inclusiv salariul) sunt presupuse flexibile astfel încât prin oscilațiile lor se restabilesc automat echilibrul și folosirea deplină a forței de muncă.
Se poate afirma că toți marii clasici susțin cu argumente diferite sau comune utilizarea mașinilor în industrie, ca și ideea că progresul tehnic determina doar pe termen scurt șomajul, în timp ce pe termen lung duce la creșterea numărului locurilor de muncă.
Clasicii englezi au studiat chiar „legile asupra săracilor”. Deși abordau cu precădere șomajul involuntar, exista, potrivit lor și șomaj voluntar, în condițiile în care mărimea b#%l!^+a?salariului nu era suficientă. Clasicii în virtutea mecanismelor autoreglatoare ale economiei, considerau că tot ceea ce economisește se transformă automat în investiții . O problemă a lipsei locurilor de muncă nu se pune, deci ideea autoreglării și a ocupării depline și-a găsit formularea cea mai concisă, dar și cea mai precisă în „legea debușeelor” a lui J.B. Say:”orice producție își creează cererea corespunzătoare și ca atare, nu există nici un motiv care să reducă imboldul de a investi și a crea noi locuri de muncă”.
În principiu în teoria clasică utilizarea la maxim a capacităților de producție rentabile și flexibilitatea salariilor asigurau echilibrul pieței muncii (în ideea atingerii ocupării depline). Caracteristica situației fiind aceea că nivelul salariului real limita atât producția, cât și gradul de ocupare, diminuarea lui părea a fi soluția reducerii ratei șomajului.
Șomajul a fost explicat pentru prima data în a doua jumătate a secolului al-XIX- lea, când raționamentele științifice au început să recurgă la conceptele de piața a muncii și folosirea deplină a forței de muncă.
Neoclasicii considerau piața forței de muncă o piață supusă acelorași reguli ale concurenței; cererea de muncă confruntându-se cu oferta de muncă.
Punctul central al teoriei neoclasice este existența echilibrului general (atât pe piața bunurilor economice cât și pe piața muncii) în condițiile în care prețurile (inclusiv salariul) sunt presupuse flexibile astfel încât prin oscilațiile lor se restabilesc automat echilibrul și folosirea deplină a forței de muncă.
Pe această bază șomajul poate exista sub doua forme:
șomaj voluntar sau clasic generat de faptul că o parte din ofertanții de muncă nu acceptă să se angajeze la salariul care se formează pe piață;
șomajul tranzitoriu care se formează în decursul perioadei necesare adaptării ofertei la nivelul cererii;
Aceste forme de șomaj nu sunt proprii numai perioadei în care a fost elaborată teoria lor explicativă ci exista și azi în proporții mai mari sau mai mici.
Din punct de vedere macroeconomic șomajul clasic are la bază situația caracterizată prin insuficiența ofertei în raport cu cererea determinată de faptul că prețul efectiv al bunurilor economice este mai mic decât prețul de echilibru.
b#%l!^+a?
În figura nr. 1 cantitatea de bunuri oferite este Qo este inferioară cantității cerute Qd la prețul pieței. Dezechilibrul pe piața bunurilor economice derivă din prețul prea scăzut existent în mod efectiv care diminuează rentabilitatea firmelor determinându-le să nu creeze b#%l!^+a?noi locuri de muncă sau chiar să-și diminueze cererea de muncă. De aceea paradoxal, o cerere mai mare de bunuri poate coincide cu formarea sau creșterea șomajului.
Din punct de vedere al naturii șomajului distingem următoarele forme:
• Șomajul voluntar sau clasic este cauzat de refuzul de a se angaja al celor ce apreciază că salariul și condițiile de muncă nu recompensează în mod corespunzător eforturile pe care ei le consimt atunci când lucrează.
Din punct de vedere macroeconomic șomajul clasic are la bază situația caracterizată prin insuficiența ofertei în raport cu cererea determinată de faptul că prețul efectiv al bunurilor economice este mai mic decât prețul de echilibru.
Dezechilibrul de pe piața muncii este dezechilibrul de pe piața bunurilor economice; societățile comerciale au capacități de producție să angajeze noi salariați, dar nu realizează aceasta deoarece cererea agregată de bunuri este prea mică pentru a resorbi excedentul ofertei de muncă. În plus, prețurile nu sunt flexibile și astfel oferta de bunuri nu se poate realiza astfel încât producția să se relanseze și să facă necesară angajarea de noi salariați.
• Șomaj involuntar sau natural ( șomaj normal, neinflaționist) – În perioada anilor ’30 ai secolului al XIX-lea J.M.Keynes remarca existența unui alt gen de șomaj pe care îl numește șomaj involuntar. Oamenii din această categorie nu refuză să se angajeze la b#%l!^+a?un anumit salariu, ci nu găsesc de lucru pentru că cererea de muncă este insuficientă în raport cu oferta. Potrivit lui Keynes, faptul că piața muncii nu era independenta de cea a bunurilor și serviciilor și că „alegerile salariale ale firmelor se dovedeau a fi decisive”, făcea posibil echilibrul macroeconomic. În aceeași concepție, la baza șomajului, nu se situa blocajul producției, ci cererea efectivă.
Economiștii neoclasici consideră că șomajul atinge niveluri înalte în timpul recesiunilor deoarece lucrătorii au părere confuză despre conjunctura în care se află economia. Dar în faza de expansiune a ciclului, producția atinge niveluri înalte, iar șomajul scade când oamenii, supraestimând mărimea salariului real, sunt păcăliți și determinați să muncească mai mult.
Reducerea ratei șomajului, era dată prin prisma cheltuielilor legate de investiții suficient de mari pentru a absorbi producția furnizată de excedentul de lucrători.
Figură 2. Cauzele șomajului involuntar după J.M.Keynes
psihologice ale smice stente.rea lucrarii Sursa: Niță Dobrotă „Economie politică,1995
Creșterea economică va fi considerată de acum înainte ca un fapt dobândit și problemele privind stagnarea nu mai constituie o preocupare importantă. b#%l!^+a?
• Șomajul ciclic este expresia excedentului forței de muncă, care este ciclică, fenomen determinat de conjunctura economică și caracterul sezonier al diferitelor activități. Această formă de șomaj se manifestă sub două ipostaze:
a) Șomajul conjunctural determinat de alternanța perioadelor de creștere economică cu cele de depresiune economică;
b) Șomajul sezonier cauzat de sezonabilitatea unor activități, cum ar fi cee din construcții, agricultură etc.
• Șomajul structural este determinat de tendințele de restructurare economică, geografică, zonală, socială etc., care au loc în diferite țări, mai ales sub incidența crizei energetice, închiderii firmelor nerentabile, perimării unor produse și, odată cu acestea, reducerea cererii pentru asemenea produse.
• Șomajul tehnologic este cauzat de înlocuirea vechilor tehnici și tehnologii cu altele noi, precum și de centralizarea unor capitaluri și a unităților economice cu consecința restrângerii locurilor de muncă.
• Șomajul tehnic este determinat de starea de inactivitate forțată impusă de b#%l!^+a?discontinuitățile care survin în procesele tehnice de producție: greve, defecțiuni ale unor mașini și utilaje, întreruperea energiei.
• Șomajul funcțional sau tranzitoriu este starea de inactivitate monetară pe termen scurt, care corespunde unei situații sau faze intermediare între încetarea activității în cadrul unui loc de muncă și încadrarea la un nou loc de muncă.
După modul de manifestare și percepere al fenomenului șomajului se disting:
• Șomajul aparent – cel constatat și măsurat efectiv de instituții specializate, de regulă autorizate oficial și care, în cele mai multe țări, dă dreptul la indemnizații sau ajutoare ce compensează parțial pierderea salariului. Acest fel de șomaj corespunde segmentului de populație activă disponibilă, fără loc de muncă și în căutarea unui loc de muncă.
• Șomajul deghizat (ascuns) – ce își are originea în existența locului de muncă cu productivitate scăzută, angajarea unui număr de salariați superior celui necesar în întreprinderi și administrații.
1.3. Cauze economice și sociale ale apariței șomajului
Ca un flux macrosocial global, șomajul este generat de cauze ce țin de situația economică a utilizatorilor, pe de o parte, și de statutul social al ofertanților de muncă, pe de altă parte. b#%l!^+a?
Pentru aprofundarea cauzelor șomajului trebuie luate în considerație, în unitatea lor, asemenea procese demo-economice, economice, tehnico-științifice, cum sunt: evoluția populației active; dinamica producției naționale; rata de creștere economică și modificarea sensului ei; tehnicile și tehnologiile folosite, progresul tehnico-științific; restructurările agenților economici, independent de impulsurile acestora; conjunctura internă și internațională etc.
Apariția și accentuarea șomajului au o multitudine de cauze obiective, dar și subiective.
Ritmul de creștere economică, în condițiile unei productivități a muncii ridicate , nu mai este capabil să creeze noi locuri de muncă, astfel încât să asigure o ocupare deplină. Pe piața muncii, decalajul între cererea de muncă și oferta de muncă este în defavoarea ultimei. Dezechilibre de amploare se manifestă pe segmentul de piață al forței de muncă tinere, care au drept cauză lipsa nu numai de locuri de muncă, ci și a unei pregătiri profesionale, în discordanță cu structura cererii pieței muncii. Există și cauze de ordin subiectiv, ce țin de comportamentul reținut al agenților economici de a angaja tineri fie datorită lipsei lor de experiență, fie că aceștia nu se încadrează în disciplina muncii. În rândul tinerilor, șomajul apare și ca urmare a tendinței de a căuta locuri de muncă plătite cu un salariu mai mare, fapt ce întârzie integrarea lor activă.
Progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de șomaj, într-o proporție mai mare sau mai mică, în funcție de capacitatea financiară a țărilor de a asimila noutățile cercetării științifice. În perioada postbelică, revoluția științifică și tehnică în domeniul producției și serviciilor a accentuat tendința de suprimare a unui important număr de locuri de muncă. Pe termen lung, progresul tehnic generează noi nevoi, care sunt acoperite prin produse rezultate din activități noi generatoare de locuri de muncă. Exemplul țărilor dezvoltate confirmă teza că introducerea progresului tehnic nu numai suprimă, dar și creează locuri de muncă, rata șomajului cunoscând o evoluție b#%l!^+a?sinuoasă;
Criza economică, definită prin scăderi sau stagnări ale activității economice, sporește numărul de șomeri, iar integrarea lor, în perioada de boom, poate fi la un nivel scăzut. Absorbirea unui număr cât mai mare de șomeri depinde de posibilitățile reale ale fiecărei țări dea stimula agenții economici în creșterea investițiilor de capital, de capacitatea de utilizare eficientă a pârghiilor economice în condiții de criză. În România, criza economică de lungă durată a generat, în unii ani ai tranziției, un șomaj de mari proporții cu perspective reduse de reintegrare a forței de muncă pe termen scurt. Emigrarea, de amploare, a redus numărul șomerilor.
Modificările de structură a ramurilor și sectoarelor economice, sub impactul diversificării cererii de bunuri, al crizei energetice, conduc inevitabil pentru o perioadă îndelungată la reducerea cererii de muncă. În România, ca și în alte țări, șomajul are la originea sa, parțial, și transformările de structură a economiei naționale, după criteriul de eficiență, în vederea adaptării la mediul concurențial;
Imigrarea – emigrarea influențează asupra stării pieței muncii. Emigrarea unei părți a populației active în vederea angajării în diferite țări sporește oferta de forță de muncă în cadrul acestora. Emigrarea are un efect invers, de scădere a ofertei de muncă în țara de origine;
Conjunctura economică și politică internațională nefavorabilă, datorită oscilațiilor ritmului creșterii economice, conflictelor armate, promovării unor politici de embargo influențează negativ relațiile economice vizând importul-exportul, deteriorând activitățile economice în țările din zonă și contribuind la creșterea șomajului.
În România, șomajul și inflația, au avut o evoluție sincronizata, atingând, în unele perioade, la cote procentuale deosebit de ridicate. O cauză importantă care stă la baza tendinței de scădere a șomajului, reprezintă pe de o parte în emigrarea unei părți importante din forța de muncă, iar pe de alta parte, în returnarea, de către un număr mare de persoane, ce au depășit perioada de acordare a indemnizației de șomaj, de a se mai înregistra la Agenția de Ocupare a Forței de Muncă.
Cele mai reprezentative caracteristici ale fenomenului studiat sunt:
Șomajul este un dezechilibru macroeconomic, un fenomen care concretizează subocuparea mâinii de lucru.
El exprimă, totodată, sensul unic al disproporției pe piața forței de muncă: oferta strict mai mare față de cerere.
Disparitățile devin inegalități, iar acestea dezechilibre, manifestate între potențialul de lucru, posibilitatea lui și folosirea lui efectivă. b#%l!^+a?
În orice moment, șomerii – considerați de către unii suprapopulație relativă – constituție, de fapt, rezerve de forță de muncă.
Șomajul demonstrează, în final, faptul că societatea nu e capabilă să asigure ocuparea completă sau măcar eficientă a mâinii de lucru.
Fenomenul în sine nu poate să dispară: este și va fi diagnosticat și tratat, dar nu va putea fi eradicat.
Indiferent de natura și formele șomajului, durata lui se manifestă din momentul pierderii locului de muncă, până la reluarea activității.
De-a lungul timpului, dezvoltarea urmează un anumit trend. Acest trend ar corespunde unei utilizări depline și eficiente a tuturor factorilor de producție, ceea ce în termeni statistici ar însemna produsul intern brut potențial, sau plafonul maxim posibil a fi obținut. În realitate, produsul intern brut realizat efectiv se abate continuu de la acest plafon, situându-se, de regulă, sub el. Decalajele dintre produsul potențial și cel efectiv se măresc considerabil în perioadele de recesiune, când asistăm la scăderi masive ale producției și accentuarea șomajului. Chiar și în faza de boom produsul efectiv obținut nu depășește pe cel potențial, ci numai se apropie de el. Întotdeauna vor exista anumite rezerve nefolosite, mai ales în domeniul forței de muncă.
Categoric, șomajul reprezintă unul din cele mai grave dezechilibre macroeconomice. El reflectă neconcordanța dintre oferta de muncă, pe de o parte, și cererea de muncă, pe de altă parte, în sensul că prima, adică oferta, depășește cererea efectivă de forță de muncă. Datorită acestui fapt, o parte a populației apte de muncă nu are un loc de muncă. În țara noastră, în baza Legii nr.1/1991, republicată in urma modificărilor aduse prin Legea nr.86/1992, sunt considerate în șomaj toate persoanele apte de muncă care nu pot fi încadrate din lipsă de locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor. Cauzele care conduc la această situație sunt numeroase, ceea ce face din șomaj un fenomen foarte complex.
După cum se știe, și pe piața muncii există concurență privită ca o confruntare permanentă între capacitățile creative, de inovare ale oamenilor, fapt care le stimuleaza interesul pentru pregătirea profesională, în afirmarea talentului și priceperii lor. Concurența este aceea care selectează și ierarhizează valorile și competențele umane, contribuind, astfel, la afirmarea noului. Tendința de creștere a decalajului dintre cererea și oferta de muncă este rezultatul acțiunii conjugate a unui grup întreg de factori, care influențează în același timp și rat șomajului. În această ordine de idei, menționăm că cererea de forță de muncă poate fi, direct sau indirect, influențată de conjunctura economică (ciclul economic), micșorarea sau creșterea cererii globale, evoluția investițiilor, înzestrarea muncii cu echipament tehnic de randament superior, netehnologizările și restrucuturările producției și managementului (nivelul productivității muncii și al salariului național nominal), sezonalitatea unor activități economice, modificările intervenite în rata profitului ca urmare a trecerii activității pe principiul eficienței și rentabilității, restrângerea activității unor ramuri energointensive sau puternic dependente de importul de materii prime. Pe de altă parte, oferta de muncă se află și ea sub impactul unor factori a căror intensitate nu poate fi trecută cu vederea în anumite perioade precum: creșterea populației apte de muncă, ca urmare a modificării unor parametrii demografici (rata natalității, sporul natural al populației), micșorării duratei școlarizării și măririi vârstei de pensionare, imigrării de persoane tinere, creșterea costului pieții care determină necesitatea angajării mai multor membrii ai familiei, inclusiv al femeilor, durata săptămânii de lucru și dorința de a dispune de mai mult timp liber, structura profesională a forței de muncă, necesitatea respectării unor norme obligatorii de protecție a muncii și de asigurări sociale.
Având în vedere principalii factori care determină modificarea în timp a cererii și ofertei de muncă, trebuie să mai clarificăm câteva noțiuni de ordin teoretic. În primul rând, subliniem faptul că cererea de muncă nu trebuie identificată cu necesarul total de muncă. Cererea de muncă reprezintă numai o parte a necesarului total de muncă și anume cea care este satisfăcută prin intermediul angajărilor și salarizării. Pe lângă această parte există un mare număr de persoane care, deși desfășoară o anumită activitate economică, nu întrunesc calitatea de salariat. Ne referim, între altele, la cei ce sunt ocupați în gospodăriile proprii, la cei ce desfășoară activități casnice, liber profesioniștii ș.a. De asemenea, nici oferta nu ia în considerare întreaga populație aptă de muncă, ci numai acea parte care este dornică să se ?angajeze ca forță de muncă salariată. De aceea, oferta de forță de muncă o putem defini ca fiind totalitatea muncii pe care o poate efectua populația aptă de muncă doritoare să se angajeze la un moment dat.
Situația de șomer se datorează, așadar, derulării concomitente a două procese și anume:
a) pierderea locului de muncă de către o parte a populației active;
b) imposibilitatea angajării integrale, in perioada respectivă, a noilor generații de populație aptă de muncă, cu deosebire a tinerilor absolvenți posesori ai diferitelor forme de calificare.
Evident această situație de șomaj trebuie îregistrată în evidența instituției care se b#%l!^+a?preocupă de problemele muncii și protecției sociale, în cazul nostru oficiile de plasare a forței de muncă.
În ansamblul factorilor de producție,unul dintre cele mai importante elemente îl reprezintă omul, baza desfășurării mai multor procese – economice sau nu. De aceea, modul de concepere a organizării diverselor activități trebuie să aibă în vedere – alături de alte considerente, problema ocupării, deci a folosirii mâinii de lucru. Importanța respectivei noțiuni poate fi motivată tocmai prin raportarea la termenul contrar (acela de neocupare), dat fiind că neutilizarea forței de muncă înseamnă, după cum știm, nu atât un element în plus pentru raportări statistice, cât mai ales costuri sociale suplimentare.
Gradul de ocupare, nivelul subocupării și cel al șomajului sunt indicatori care țin seama de multiple împrejurări:
Economia este determinată de un sistem propriu de organizare (pe care și ea îl influențează, la rândul său), dispunând – la un moment dat de timp – de un număr limitat de locuri de muncă (este vorba de conceptul de cerere de muncă). Supradimensionarea „pragului” respectiv nu e imposibilă, dar se va realiza cu un cost din ce în ce mai mare, având nevoie de justificări.
Societatea a fost și va rămâne, probabil, stratificată, de aici decurgând o chestiune controversată: eterogenitatea veniturilor, care, evident, influențează negativ și totodată definitoriu gradul de ocupare.
Piața muncii presupune anumite premise, care, dacă nu sunt respectate, provoacă multiple disfuncționalități: transparența în privința informației (acces la lucru, condiții de angajare ș.a.m.d.); raționalitatea economică (în vederea maximizării utilității muncii); mobilitatea forței de muncă.
Există – desigur – și factori care determină în mod direct (deși nu totdeauna proporțional) mărimea șomajului: creșterea populației, progresul tehnic, sistemul de învățământ, nivelul cultural ș.a.m.d.
Datorită neputinței de a folosi întregul fond disponibil de mână de lucru, operăm cu noțiunea de inutilizare sau cu cea de neutilizare a forței de muncă. De aceea, își face simțită prezența fenomenul ocupării incomplete (al subocupării), caracteristic în situațiile în care oferta declarată depășește cererea pe piața corespunzătoare. Concret, in asemenea cazuri, își face apariția șomajul.
b#%l!^+a?
1.4. Măsuri de protecție socială a șomerilor
Șomajul, prin dimensiuni, durată prelungită și consecințe, ridică în fața guvernelor și forțelor sociale responsabilitatea de a elabora politici și măsuri al căror obiectiv îl constituie reducerea proporțiilor acestuia, asigurarea protecției sociale persoanelor afectate de acest fenomen.
Măsurile active constau din (re)integrarea șomerilor în diferite activități și prevenirea șomajului în rândul celor ocupați.
Principalele măsuri de promovare a politicilor active sunt:
organizarea de cursuri de calificare – pentru cei care vin pe piața muncii fără o calificare corespunzătoare și recalificarea (reconversia) șomerilor în concordanță cu structura profesională a locurilor de muncă;
stimularea agenților economici, prin pârghii economico-financiare, în extinderea activității economice;
încurajarea investițiilor, prin acordarea de facilități în vederea lansării și creșterii economice, a creării de noi locuri de muncă;
acordarea de facilități întreprinderilor care angajează șomeri de lungă durată, precum și tineri;
încurajarea efectuării unor lucrări de utilitate publică, pe plan local și național;
dezvoltarea serviciilor publice în limite raționale, a serviciilor industriale etc.;
ocuparea pe timp de muncă parțial, ocuparea temporară, munca la domiciliu, munca independentă și alte forme de ocupare. În Uniunea Europeană, în ultimele două decenii ale secolului XX,ocuparea atipică a crescut cu 15%. Efectul direct al acestei ocupări îl constituie reducerea costurilor salariale, deoarece muncile atipice sunt mai slab plătite.
În vederea atenuării șomajului și a consecințelor lui sunt importante și alte măsuri, acțiuni, ca:
acordarea de facilități care să stimuleze mobilitatea forței de muncă de la o zonă la alta, de la un sector de activitate la altul (indemnizații de transfer, locuințe etc.);
încurajarea șomerilor de a se lansa în activități pe cont propriu;
racordarea învățământului la tendințele ce se conturează în diviziunea muncii interne și internaționale;
formarea și specializarea tineretului în domenii de perspectivă îndelungată, care să le ofere o mobilitate profesională ridicată; b#%l!^+a?
dezvoltarea sau crearea de unități în sectoare ce țin de: producerea de instalații, utilaje de depoluare, reciclarea materiilor și materialelor utile;
protecția resurselor, gestionarea pădurilor, a deșeurilor, depoluarea râurilor;
introducerea de restricții privind imigrarea și trimiterea forțată a imigranților în țara b#%l!^+a?de origine;
unele guverne acordă acestor persoane facilități bănești pentru a le stimula să plece fără intervenție brutală din partea organelor administrative.
Atenuarea tensiunii șomajului și creșterea gradului de ocupare se pot realiza numai prin sporirea volumului și eficienței investițiilor.
Investiția, prin efectele ei de antrenare, creează condiții de sporire a producției, a venitului național și a cererii globale de bunuri economice, influențând pozitiv ocuparea și nivelul de trai.
În România, șomajul poate fi redus prin creșterea investițiilor, care să reechilibreze piața bunurilor și serviciilor. Sfera serviciilor, care deține încă o pondere redusă în PIB, în condițiile țării noastre, spre deosebire de țările dezvoltate, poate constitui o supapă importantă de absorbție a unui număr important de șomeri. Dar, pentru aceasta, sunt necesare câteva condiții, și anume: sporirea investițiilor și crearea unor structuri moderne ale acestui sector, tarife raționale și creșterea veniturilor reale ale agenților economici, ale populației.
Măsurile active vizează și populația ocupată în vederea preîntâmpinării riscului de șomaj. În acest scop, la nivelul unităților economice se elaborează programe de (re)calificare, reciclare a forței de muncă ocupate, în concordanță cu modificările de structură sau tehnologice ce urmează a avea loc în unitatea/unitățile respective. Adaptarea forței de muncă ocupate la cerințele mereu în dinamică ale unității în care lucrează, diminuează riscul persoanelor respective de a deveni șomeri. Reducerea timpului de muncă asigură atât menținerea forței de muncă angajate, cât și posibilitatea sporirii locurilor de muncă. Reducerea duratei de muncă poate avea un efect contradictoriu: crește ocuparea, dar scade productivitatea muncii. Evitarea efectului de reducere marginală a productivității muncii în cazul reducerii timpului de muncă, impune un nou mod de organizare a muncii la nivel național.
Măsuri pasive – Acestea se concretizează în măsuri și acțiuni care să asigure a?șomerilor involuntari un anumit venit pentru un trai decent sau de subzistență. Această politică trebuie să aibă, prin fundamentarea sa, un caracter limitativ, astfel încât să țină cont atât de restricțiile ce provin din partea partenerilor contribuabili, cât și de beneficiari, care trebuie descurajați în a se complăcea în situația de șomer. Politica pasivă răspunde la cele două cerințe în măsura în care, pe de o parte, stimulează crearea de noi locuri de muncă și, pe de altă parte, fixează un cuantum al venitului incitator la muncă. Venitul asigurat șomerului se numește indemnizație de șomaj sau, în cazul țării noastre, ajutor de șomaj.
Costul șomajului are un suport obiectiv atâta timp cât societatea nu are capacitatea de a crea locuri de muncă și de a asigura creșterea gradului de ocupare a forței de muncă active
1.5. Concecințele sociale, economice și psihologice ale șomajului
Statul de șomer demonstrează că șomerii au tendința de a proiecta în exterior vinovăția, cauzele menționate de majoritatea dând vina pe criza economică a ultimilor doi ani, falimentul firmelor mici și mijlocii precum și corupția. Aceste cauze au și caracteristici personale, precum pregătirea profesională, vârsta înaintată, problemele de sănătate sau lipsa de susținere din partea familiei fiind invocate de procente reduse de respondenți.
Încetarea raporturilor de muncă, schimbarea statutului omului muncii în cel de șomer, generează o etapă dramatică în viața individului, grevată de o serie de prejudecăți grele de trecut. Reacțiile individuale la aceasta situație, cum este și normal, diferă de la un individ la altul în funcție de: apartenența la un grup social, vârstă, sex, familie, responsabilități sociale, și nu în ultimul rând trebuie să ținem seama de structura psihologică a persoanei.
În perioada de tranziție, la marea majoritate a angajaților sabia lui Damocles le atârnă amenințător asupra capului: oricine poate cădea mai devreme sau mai târziu "victima" procesului de restructurare, ajungând fără voie pe piața muncii care nu oferă din abundență locuri de muncă convenabile. Stările sufletești prin care trece un șomer pot fi urmărite și identificate destul de ușor. Dacă s-ar reuși depășirea prejudecății potrivit căreia un loc de muncă este până la pensionare, fiecăruia i-ar fi mai ușor, fără a fi necesar să se treacă printr-o tragedie, să înceapă demersurile de căutare a unui loc de muncă mai bun încă de sub adăpostul statutului de angajat.
Aceasta ar favoriza un proces sănătos de concurență, de autodepășire, de pregătire b#%l!^+a?permanentă pentru a fi compatibil cu cerințele postului ocupat. Prima reacție la șocul disponibilizării este cea de negare a realității, refuzul instinctiv al acceptării ideii de "plecare".
Căutarea vinovatului sau a vinovaților este următorul pas. De ce tocmai eu, de ce nu altul? Acum se argumentează cu rezultatele obținute cu mare trudă, cu sacrificiile aduse firmei etc. Povestea cu capra vecinului este și aici valabilă.
Subiectul încearcă la început un puternic sentiment de rușine, lucru explicabil prin faptul că în subconștientul său s-a înrădăcinat ideea ca pe "lista neagră" se regăsesc de obicei b#%l!^+a?cei mai slabi, cei cu abateri disciplinare, incompetenții, cei cu randament scăzut.
Începe o noua fază. Odată regăsit pe listă, omul nostru începe să-și caute drepturile, umblă la director, mobilizează sindicatul, caută cu orice preț sprijin și înțelegere, încearcă să convingă că nu el este acela care trebuie să plece. Ar da orice ca să scape de acest coșmar.
După epuizarea întregului arsenal de argumente își dă seama că de fapt este părăsit de colegi, prieteni și de vechile relații. Rezultatul este trăirea sentimentului de însingurare, de izolare, gândirea negativă s-a instalat. Omul nostru își dă seama că totul este în zadar, el este neputincios, dezorientat. Semnele depresiei sunt evidente, toate premisele sunt date pentru a bloca încercările viitoare de a-și controla cariera.
Alții se manifestă urmând alte moduri comportamentale. Ei se străduiesc într-un mod activ să-și rezolve situația: caută aliați, reactivează vechi cunoștințe, prieteni, colegi de armată, de școală, acționând conștient în căutarea unui nou loc de muncă. Și în acest caz este posibilă apariția elementului depresiv dacă perioada de căutare activa se prelungește peste așteptări. Drept rezultat: diminuarea capacității de a lupta, pierderea auto-încrederii, diminuarea capacității de a învinge. Insuccesele consecutive înregistrate vor afecta individul, acesta afundându-se mai adânc în gânduri negative deosebit de periculoase. Acum este momentul să se intervină cu un prim-ajutor psihologic. Acest lucru se va realiza odată cu crearea condițiilor legislative și instituționale dar si logistice adecvate. Pentru psihologi scoaterea omului din șocul șomajului reprezintă o provocare profesională, a cărei soluționare ar reprezenta o recunoaștere în plus a aportului psihologilor la rezolvarea problematicii șomajului.
Tulburarea de stres post-traumatic (TSPT) este o boala care apare in urma unui b#%l!^+a?eveniment major. Adesea, persoanele afectate se confruntă cu gânduri și amintiri privind șocul prin care au trecut, care îi sperie și sunt persistente și sunt indiferenți emoțional față de persoane de care erau apropiați. Reprimarea și negarea emoțiilor par să fie cauzele majore ale TSPT. Trauma este responsabilă pentru intensitatea reacției la evenimentul stresor și nu pentru debutul tulburării.
Reprimarea si negarea emoțiilor duc la alt mecanism al apărării de urgență: simptomul, fenomen observabil care exprimă o parte din universul intim invizibil. De îndată ce subiectul poate identifica imaginea propriei nefericiri, o poate numi și poate da o formă confuziei pentru a face comunicabilă suferința.
Fundamental este ca alegerea strategiei terapeutice să se potrivească nevoilor subiectului pentru ca aceasta să dobândească reechilibrarea psihică, morală și spirituală.
Stresul este o „boală” a timpurilor noastre, care îi afectează pe oameni indiferent de modul lor de viață. Stresul este pretutindeni, mai evident, cu frecvență mai mare, în țările super dezvoltate. Stresul emoțional crește în intensitate atunci când nu există armonie, când există neînțelegeri în relațiile de lucru, când te simți îndepărtat de relațiile sociale cu care ai fost obișnuit, când nu mai ești conectat la sursele de energie pozitivă, la „micile plăceri ale vieții”, „la plăcerile zilnice”. Stresul face parte din viața noastră de zi cu zi. Până să învățăm să-l recunoaștem și să ne ferim de urmările lui, adeseori se răsfrânge asupra stării noastre sufletești, dar, mai ales, asupra sănătății noastre (și implicit, asupra duratei noastre de viață); l-am simțit pe propria noastră piele, dându-i diferite nume: enervare, nerăbdare, plictiseală, oboseală, furie, dezgust, rușine, teamă, panică, mânie, groază, frustrare etc., toate aceste stări, predominant afective, constituie, de fapt, măștile stresului n ultimii ani au avut loc schimbări majore în ceea ce privește activitatea de la locul de muncă. Importanța crescută a tehnologiei informatice, restructurările organizaționale, globalizarea unor fenomene au transformat natura muncii în multe profesii.
În principal patru aspecte par a fi extrem de importante în explicarea acestor schimbări:
• Insecuritatea profesiei
• Orele de muncă
• Controlul asupra activității
• Stilul managerial b#%l!^+a?
Se pare că în multe domenii de activitate se constată o creștere a insecurității și a programului de muncă, o diminuare a controlului asupra evenimentelor care se întâmplă la locul de muncă, în carieră sau în viață, precum și o amplificare a problemelor psihosociale.
Noțiunea de depresie este utilizată frecvent, incluzând o fenomenologie clinică extrem de variată, de la schimbările de dispoziție compatibile cu o viață relativ normală, până la manifestări psihotice, ce evoluează atât cu perturbarea stării afective, cât și cu diminuarea frapantă a posibilităților cognitive, psihomotorii și cognitive. Cu cât încărcătura predispoziției familiale este mai mare, cu atât e mai mare și riscul apariției și evoluției mai grave a tulburării afective, iar influența vulnerabilității devine mai evidentă și mai complexă dacă se iau în considerație în cadrul istoriei familiale, atât cazurile de boală afectivă, cât și cele din spectrul tulburării respective.
Stresul posttraumatic este o tulburare anxioasă severă care se poate dezvolta după expunerea la orice eveniment care determină trauma psihologică. Ca efect al traumei psihologice, stresul posttraumatic este mai puțin frecvent și mai rezistent decât răspunsul acut la stres observat mai des.
Simptomele de diagnostic pentru stresul posttraumatic cuprind reexperiența traumei originale prin rememorări sau coșmaruri, evitarea stimulilor asociați cu trauma și dificultăți ale somnului, furie și hipervigilența. Criteriile formale de diagnostic cer ca simptomele să dureze mai mult de o lună și să determine afectare semnificativa a vieții sociale, profesionale sau emoționale.
Severitatea și incidența tulburării de stres posttraumatic cresc sau scad în funcție de contextul social. Intensitatea traumei și gradul de suport social merg împreună și se amplifică una pe cealaltă.
CAPITOLUL II. PIAȚA MUNCII DIN JUDEȚUL DOLJ. ANALIZA DATELOR STATISTICE
2.1. Dinamica demografică din România și Oltenia
Dinamica demografică a ultimului deceniu confirmă faptul că populația României a scăzut. Analiza comparativă a informațiilor statistice obținute în cadrul recensămintelor populației din 2002 și 2011, arată că cea mai mare parte a localităților României au pierdut populație, urmare a unui spor natural și migratoriu negativ. Valori pozitive ale raportului, indicând creșteri ale mărimii demografice, caracterizează marile orașe și zonele lor periurbane. Restul teritoriilor situate în afara arealelor de polarizare urbană au suferit pierderi demografice semnificative, fie determinate preponderent de un spor natural negativ, marcat de o creștere a mortalității și o redusă natalitate, fie rezultat al migrațiilor către alte regiuni sau alte state.
Analiza comparativă a datelor privind migrațiile de la recensămintele populației din anii 2002 și 2011 permite ilustrarea intensității și dinamismului fenomenului migrațiilor în România. Hărțile tematice referitoare la numărul celor plecați temporar sau pentru perioade mai îndelungate în țară sau Perspectivele politicii de migrație în contextul demografic actual din România străinătate demonstrează faptul că migrațiile sunt realități ce antrenează un număr mare de cetățeni români, fapt care impune o atentă analiză a efectelor sociale, demografice sau economice a acestora.
Prima concluzie rezultată din cuantificarea situației celor absenți (migranți) la momentul recensămintelor este că între 2002 și 2011 numărul celor plecați de la domiciliu pentru perioade mai mari a crescut exponențial. Pe de altă parte, cea mai mare parte a celor absenți de la domiciliu în momentul ultimului recensământ erau plecați în străinătate.
Odată cu apariția, la începutul anilor ’90, a reglementărilor legislative ce au asigurat libera circulație a persoanelor, în România s-a înregistrat o creștere spectaculoasă a migrației interne de la 8,6‰ în anul 1985 la 33,9‰ în 1990.
Această creștere a fost caracteristică doar anului 1990, întrucât, în următorii 10 ani, 1991 – 2000, volumul mobilității teritoriale a scăzut considerabil față de anul 1990, menținându-se între 10 și 13 schimbări de domiciliu la 1.000 de locuitori.
Începând cu anul 2001, fluxurile migratorii se intensifică, depășind frecvent 16‰ în perioadele de creștere economică, iar declanșarea crizei la nivel mondial a determinat în primul an de recesiune economică o scădere a mobilității populației (doar 15,4‰ în 2009), în timp ce prelungirea perioadei de scădere economică a provocat în rândul populației o creștere a dorinței de schimbare a domiciliului, ajungându-se astfel la 21,4‰ în anul 2010, cea mai mare valoare a ratei migrației interne după anul 1990. b#%l!^+a?
Dacă în anul 1991 peste jumătate (50,3%) din volumul migrației interne a revenit fluxului din rural în urban, în următorii 9 ani (până în anul 2000) ponderea acestui tip de migrație a scăzut considerabil de la un an la altul, până la valoarea de 19,5% înregistrată în anul 2000, în timp ce ponderea fluxurilor din urban spre rural crește de la 10,1% în anul 1991 la 33,8% în 2000. Începând cu anul 2001 deplasarea populației din mediul rural în mediul urban și invers, din urban spre rural, rămâne aproximativ constantă, reprezentând în jur de 20% respectiv 30% din totalul fluxurilor migratorii. La modificarea direcției fluxurilor migratorii a contribuit aplicarea Legii nr. 18/1991, precum și imposibilitatea reintegrării profesionale a unor categorii ale populației disponibilizate, ca urmare a restructurării unor ramuri ale industriei.
În România, potrivit organizării administrative, județele ca structuri administrativ – teritoriale, împreună cu municipiile, orașele și comunele componente, desfășoară activități în baza prevederilor legislative. Este de subliniat că structurile administrativ-teritoriale au fost organizate în regiuni de dezvoltare pentru coordonarea măsurilor și proiectelor potrivit cerințelor Uniunii Europene.
Regiunea Sud-Vest Oltenia este una din cele opt regiuni de dezvoltare din România. Regiunea are în componență județele: Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea, un număr de 40 orașe și municipii, 408 comune și 2070 de sate.
Regiunea Sud-Vest Oltenia având un relief variat: câmpie, coline și munți este avantajată de un potențial natural și de zăcăminte, fi ind una din pricipalii furnizori de energie ai țării. Relieful este străbătut de râuri cu potențial energetic, fiind cunoscute amenajările hidroelectrice pe Olt și Lotru, pe Cerna, Motru și Tismana. Cele mai mari hidrocentrale din România funcționează în regiune, pe Dunăre la Porțile de Fier I și II.
În decursul anilor, s-au dezvoltat activități importante în diferite domenii. Agricultura reprezintă una din ocupațiile de bază având o pondere importantă în Produsul Intern Brut regional, împreună cu industria (alimentară, metalurgie neferoasă: aluminiu, industria chimică, electrotehnică, construcții de mașini, industria ușoară).
La nivelul anului 2009 ponderea cea mai mare în totalul persoanelor angajate o deținea persoanele ocupate în agricultură – 327,7 mii de persoane, reprezentând 38% din totalul persoanelor angajate. Locul secund era ocupat de angajații din sectorul industriei cu o pondere de 19,5% din totalul persoanelor angajate din regiune.
Procesul de restructurare economică a făcut ca o mare parte din populația șomeră în vârstă din mediul urban să se orienteze către mediul rural, unde practică o agricultură de subzistență. Procentul mare al populației rurale și suprafața întinsă a terenurilor arabile, în special în partea sudică a regiunii, fac din agricultură domeniul de activitate predominant în economia regională. Numărul în creștere al persoanelor ocupate în agricultură și fărâmițarea terenurilor în urma reformei privind proprietatea, precum și utilizarea unor tehnologii puțin avansate, au condus la o descreștere notabilă a productivității muncii. Structura și repartizarea activităților economice la nivelul regiunii a fost și este determinată de resursele naturale, tradiția în prelucrarea acestora, facilitățile tehnologice, de capital, dar și de sistemul de prețuri și de funcționarea adecvată a mecanismelor pieței. Sectorul extractiv (cărbune energetic și petrol) constituie încă o componentă importantă în economia regiunii. În județul Gorj se găsesc cele mai multe întreprinderi cu profi l extractiv. Din punct de vedere economic și social, zona minieră a Gorjului este cea mai afectată, unde dependența față de minerit rămâne semnifi cativă. Activitățile de extracție a cărbunelui se află în recesiune, procesul de restructurare minieră a continuat începând din 1997. În condițiile unui proces de restructurare relativ încet și întârziat, întreprinderile cu capital majoritar de stat au devenit necompetitive. Supradimensionarea lor ca număr de salariați a îngreunat procesul de restructurare, neexistând capacitatea necesară de absorbție a forței de muncă disponibilizate, îndeosebi în zonele care au ajuns să devină aproape complet dependente de activitatea industrială.
Evoluția negativă din centrele monoindustriale (Balș, TârguCărbunești, Rovinari, Motru etc.) nu a putut fi compensată prin activitatea productivă din unele domenii recent privatizate. Potrivit datelor existente rezultă că Regiunea Sud-Vest Oltenia contribuie cel mai puțin la PIB-ul național.
Conform datelor INS, la 01 ianuarie 2011, populația județului Dolj numără 700.431 de persoane, reprezentând 31,37% din populația totală a regiunii, fiind în scădere față de anul 2002 cu 4,08%.
Dinamica față de anul 1990 evidențiază o scădere de 9,76%, mai mare decât media scăderii naționale de 7,73%.
În ceea ce privește distribuția pe medii, din totalul populației județului, la 1 ianuarie 2011, 54,1% (378.733 persoane) au domiciliul stabil în municipii și orașe, iar 45,9% (321698 persoane) în comune și sate. Tendința de creștere a gradului de concentrare a populației în municipii și orașe se explică prin fluxul migratoriu rural – urban, ca urmare a menținerii în b#%l!^+a?continuare a anumitor diferențe în condițiile de viață și de muncă între cele două medii.
Evoluția populației evidențiază, de asemenea, proporția majoritară a femeilor, cu o ușoară tendință de creștere a ponderii lor în totalul populației. La 1 ianuarie 2011, populația județului Dolj a fost de 700.431 locuitori din care 339.534 bărbați (48,5%) și 360.897 femei (51,5%).
Județul Dolj se detașează cu ponderea crescută a populației vârstnice, ponderea populației cu vârsta peste 65 ani fiind 16,76% (117.395 persoane) din total, față de ponderea populației de 0-14 ani (14,09%-98709 persoane).
Figura 3. Structura pe grupe de vârstă
Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României, 2011
Din analiza datelor furnizate de INS pentru județul Dolj, în funcție de grupa de vârstă și de mediul rezidențial, se constată fenomenul de îmbătrânire a populației, atât în mediul urban, cât și în mediul rural.
Județul Dolj este relativ omogen din punct de vedere etnic, în ceea ce privește populația rromă județul Dolj aceasta reprezintă 4,29% din populația județului.
Estimările Oficiului Internațional pentru Migrații, citat în PND 2007-2013, p.16, relevă faptul că migrația temporară a forței de muncă în străinătate se situa la nivelul țării în 2003 la cca. 1,7 milioane persoane – fenomen accentuat după integrarea României în UE.
În schimb, în intervalul 2005-2013, conform prognozei scăderea populației în vârstă de muncă va fi moderată (2,8% la nivel național), situație care însă pare să nu țină seama de migrația externă a forței de muncă
Figura 4. Emigranții din județul Dolj, pe grupe de vârstă, în anul 2010
Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic ale României, 2011
Figura 5. Imigranții în județul Dolj, pe grupe de vârstă, în anul 2010
Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic ale României, 2011
Analiza datelor relevă faptul că emigrația este mai pronunțată în rândul populației tinere în vârstă de muncă, acest fapt fiind susținut și de datele în ceea ce privește numărul mic de locuri de muncă la nivel județean, regional și național, urmare a crizei economice.
Pe grupe mari de vârstă, față de 2005, la nivel național cea mai accentuată scădere se proiectează în grupa 0-14 ani, cu 11,9% (-407,9 mii pers.) până în 2015, respectiv cu 26,8% (-920,7 mii pers.) până în 2025. În schimb, va crește numărul persoanelor în vârstă (peste 65 ani).
Numărul populației tinere cu vârsta până în 25 ani, în continuă scădere, are influență directă asupra contingentului copiilor de vârstă preșcolară, școlară, gimnazială, liceală și universitară. La rândul său, fiecare grupă de vârstă are implicații directe asupra instituțiilor sistemului educațional și efectivului cadrelor pedagogice necesare.
La 1 iulie 2010, populația de vârstă școlară (3-24 ani) a României a fost de 5518,0 mii b#%l!^+a?persoane, reprezentând 25,7% din totalul populației țării, cu 1505,5 mii persoane mai puține decât în 2000 (7023,5 mii persoane). Scăderea înregistrată în perioada 2000-2010 este în concordanță cu tendința generală de scădere a populației totale a țării.
Din datele proiectării populației de vârstă școlară, la nivelul României, reiese că în următorii ani populația cuprinsă într-o formă de învățământ, va scădea treptat (mai accentuat în primii ani și apoi mai lent), ajungând în 2050 la 2.402,6 mii persoane, o populație școlară de 2,3 ori mai mică decât cea din anul 2010.
În perioada de tranziție populația județului Dolj a scăzut an de an datorită atât sporului natural negativ cât și migrației externe, tendința manifestându-se cu o intensitate mai mare pentru populația masculină. Evoluția populației evidențiază, de asemenea, proporția majoritară a femeilor, cu o ușoară tendință de creștere a ponderii lor în totalul populației. Populația la 1 ianuarie 2011 a scăzut față de 1 iulie 2010 cu 1693 persoane, cu diferențieri semnificative pe sexe: 805 persoane la femei și 888 persoane la bărbați. Ca urmare, densitatea populației la 1 ianuarie 2011 a fost la 94,5 locuitori/km2.
La 1 ianuarie 2011, la 1000 persoane de sex masculin reveneau 1063 persoane de sex feminin.
La nivelul grupelor mari de vârstă, modificările structurale survenite sunt caracterizate de scăderea numărului și ponderii persoanelor tinere sub 15 ani, concomitent cu creșterea numărului și proporției populației de 60 ani și peste.
Din analiza comparativă a populației școlare din grupa de vârstă 15 –19 ani a rezultat că în anul 2012 față de anul 2002 populația școlară va scădea cu 14.251 elevi. Aceasta reprezintă o scădere de 508 clase (cu 28 de elevi) și o scădere cu 27,68% a populației școlare din licee și S.A.M. ceea ce va determina o scădere cu 12% a gradului de ocupare în învățământ.
2.2. Populația activă din Județul Dolj
Potrivit datelor statistice disponibile, la nivelul anului 2012, populația activă a județului Dolj – cuprinzând aici atât persoanele care desfășurau o activitate economică retribuită, cât și populația aflată în căutarea unui loc de muncă, incluzând salariații, muncitorii independenți, dar și șomerii sau tinerii în căutarea primului loc de muncă, număra 311.573 persoane (173.912 bărbați și 137.661 femei), iar populația inactivă era formată din 422.658 persoane (183.938 bărbați și 238.720 femei).
În ce privește populația inactivă, conform datelor de la recensământul din 2012 aceasta era de 281.558 persoane – cuprinzând aici persoanele care nu au atins încă vârsta necesară intrării pe piața muncii sau care sunt în curs de formare (elevii, studenții, militarii în termen pentru anul de referință), femeile casnice, pensionarii.
Analiza mobilității spațiale a populației la nivelul teritoriului are un rol important, aceasta fiind alături de natalitate, unul dintre factorii creșterii sau descreșterii numărului populației. Cauzele care determină mobilitatea spațială a populației sunt variate și implică întotdeauna existența unor factori de respingere în regiunea de plecare (reprezentați în cadrul teritoriului prin lipsa confortului de tip urban și a oportunităților de dezvoltare personală, mai ales pentru populația tânără), precum și a unor factori de atracție în regiunea de sosire (reprezentați de posibilitatea obținerii unei proprietăți într-un cadrul natural favorabil și de un anumit stil de viață liniștit, în special pentru populația de vârsta apropiată pensionării).
Din această perspectivă, la nivelul județului Dolj, potrivit datelor cuprinse în Anuarul Statistic al României 2009, soldul general este pozitiv (227), deși la nivel urban este negativ (-1282), iar la nivel rural este pozitiv (1509).
Potrivit datelor recentului studiu OECD referitor la migrație, la nivelul anului 2009 datele statistice colectate (cu mențiunea limitării acurateții datelor colectate în acest domeniu) estimau la cca. 3 milioane persoane plecate din România. Date relevante pentru imaginea asupra fenomenului migrației internaționale mai pot fi obținute de la nivelul Agentia Nationala pentru Ocuparea Forței de Muncă. Astfel datele consemnează cca. 111 000 de medieri în 2009, pe baza acordurilor bilaterale, în vreme ce în 2008, numărul cazurilor oficiale fusese de numai 52 400.
La nivelul județului datele colectate la nivelul INSEE nu surprind această dimeniune, deși migrația internațională este un fenomen cunoscut la nivel național.
Pentru regiunea analizată, din rapoartele realizate de organizațiile preocupate de efectele migrației internaționale, reiese că zona Olteniei nu este atât de reprezentativă pentru fenomenul de migrație comparative cu zona de nord a Moldovei sau cu Maramureș și ?Transilvania.
2.3. Resursele de muncă și rata de activitate din Județul Dolj
Indicatorul utilizat de regulă pentru a măsura creșterea economică este produsul intern brut (PIB). Creșterea PIB-ului total este utilizată ca indicator al creșterii capacității productive a regiunii, creșterea PIBului pe persoana ocupată este utilizat ca indicator al modificărilor în competitivitatea regiunii prin creșterea productivității, iar creșterea PIB-ului per capita indică schimbările în bunăstarea economică a regiunii și este principalul indicator de măsurare a disparităților regionale.
Din perspectiva evoluției produsului intern brut la nivelul regiunii Sud Vest Oltenia potrivit datelor Comisiei Naționale de Prognoză pentru anul 2010, perioada de criză mondială este vizibilă și la nivelul regiunii și la nivelul județelor.
Figura 6. PIB Regiunea Sud-Vest
Sursa: Comisia Națională de Prognoză, 2011
Pe de altă parte, potrivit unui studiu efectuat de Grupul de Economie Aplicată (GEA), la nivelul regiunii Sud-Vest Oltenia, cele patru capitale de județ Slatina, Targu-Jiu, Drobeta-Turnu Severin și Râmnicu-Vilcea au relevanță locală însă nu reprezintă poli de creștere regională, municipiul Craiova fiind singurul oraș cu potențial de transformare în pol de creștere economic pentru întreaga regiune analizată, reprezentând atât un centru administrativ de decizie cât și un important centru universitar.
În regiune, în special în județele Dolj și Olt, erau înregistrate în 2009 un număr total de 20.692 întreprinderi economice active – 14.116 în Dolj și 6.576 în Olt. Majoritatea covârșitoare a firmelor sunt din categoria micro întreprinderi (peste 90% la nivlul fiecăruia dintre cele două județe) iar societățile comerciale cu mai mult de 250 de salariați au o pondere de până în 0,3 %.
De menționat că numărul întreprinderilor din județul Dolj reprezintă mai mult decât dublul întreprinderilor similare din județul Olt, cu exceptia firmelor mari, cu peste 250 de angajați.
Figura 7. Intreprinderi active –mărime- județele Dolj și Olt, 2009
Sursa:http://www.gea.org.ro/Comisia Națională de Prognoză, 2011
În structura economică a regiunii predomină întrepinderile active în domeniul comerțului (cca. 47 % din totalul întreprinderlor din regiune), urmate de sectorul terțiar. Industria extractivă are o pondere de sub 1% în totalul întreprinderilor, iar industria prelucrătoare înregistrează 10 % din totalul întreprinderilor din cele două județe, fiind însă foarte diversivicată: industrie alimentară, fabricarea produselor de îmbrăcăminte, prelucrarea lemnului, fabricarea substanțelor și a produselor chimice, fabricarea produselor de cauciuc și mase plastice, industria metalurgică, construcții metalice, fabricarea de mașini, utilaje și echipamente, autovehicule de transport rutier.
b#%l!^+a?
Figura 8. Intreprinderi active pe activități – județele Dolj și Olt, 2009
Sursa:http://www.gea.org.ro/Comisia Națională de Prognoză, INSSE Dolj,2011
Regiunea Sud Vest Oltenia are cel mai scăzut procent (8,59 %) de exploatații agricole cu personalitate juridică dintre toate regiunile de dezvoltare cu excepția Regiunii București-Ilfov. Astfel, comparativ, Regiunea Centru, clastă pe următorul nivel, înregistra un procent de 10,42 % exploatații agricole cu personalitate juridică.
Potrivit rezultatelor provizorii ale Recensământului agricol 2010, la nivel național suprafața medie a unei exploatații agricole fără personalitate juridică (exploatații individuale, sau persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale) era de 1,95 ha, iar în cazul exploatațiilor cu personalitate juridică media era de 190, 84 ha.
La nivelul județului Dolj suprafața medie utilizată de exploatațiile agricole era de 3, 63 ha, iar în județul Olt de 3, 01 ha, mai bine față de media națională, dar în continuare destul de ineficientă pentru tipul de cultură practicată. Prin comparație, în Uniunea Europeană, dimensiunea medie a exploatației agricole este de 15,8 ha.
Pentru regiunea analizată, majoritatea terenurilor agricole se încadrează la categoria teren arabil, productiv urmate la distanță foarte mare de pășuni și fânețe. Județele Dolj și Olt se clasează între primele 10 județe care au teren agricol peste 80% din suprafața agricolă utilizată din punct de vedere al structurii suprafeței agricole utilizate pe categorii de folosință.
Regiunea Sud Vest Oltenia este caracterizată în principal prin industria prelucrătoare și industria energetică.
Acestea sunt considerate cele mai dinamice sectoare, care asigură ocuparea celui mai mare procent din forța de muncă la nivelul regiunii.
În 2009 activau în sectorul secundar un număr de 2076 unități economice. Pentru județul Dolj, identificăm unități economice care activează în sectoarele industriei chimice (îngrășăminte chimice), industria producătoare de automobile (reprezentată de Ford România), industria constructoare de mașini (produce locomotive, piese și instalații grele, mașini agricole.
Funcția industriei constructoare de mașini este de a aproviziona toate ramurile economiei cu utilaj, aparataj și echipamente, de a satisface necesitățile populației în diverse tipuri de mașini și aparataj de uz casnic.
În calitate de consumator a diferite tipuri de producție și semifabricate, industria constructoare de mașini impulsionează dezvoltarea mai multor ramuri ale economiei
La nivelul județului Dolj, cea mai relevantă unitate pentru sector, începând cu 2007 este Ford România SA, care a preluat pachetul majoritar de acțiuni al firmei SC Automobile Craiova. Ford România înregistra peste 3600 de salariați în 2009.
La nivelul județului Dolj, în sectorul de servicii, evoluția câștigului salarial nominal mediu net lunar pe activități ale economiei naționale, arată că în majoritatea serviciilor s-au înregistrat creșteri. Serviciile în care câștigul salarial nominal mediu net lunar a fost mai scăzut în 2009 sunt cele de distributia apei, salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare, serviciile administrative și serviciile suport.
Potrivit datelor disponibile pentru anul 2009, sectorul de servicii însuma 14.116 întreprinderi active în sectorul de servicii în județul Dolj. Dintre acestea, 47,5 % erau întreprinderi active în comerț, reprezentând 6.710 întreprinderi. Domeniul cu cele mai multe întreprinderi active clasat în urma comerțului era cel al activităților profesionale, știintifice și tehnice, cu un procent de 7,5 din totalul întreprinderilor active la nivelul județului.
Regiunea Sud-Vest Oltenia se caracterizează printr-un nivel redus al activităților de cercetare – dezvoltare – inovare. Dintre regiunile de dezvoltare, după cheltuielile pentru activitatea de cercetare – dezvoltare, ocupă locul șase din opt, însă, la nivel regional, județul Dolj este clasat pe poziția întâi. b#%l!^+a?
Unitățile plasate în județul Dolj care desfășoară activități de cercetare – dezvoltare – inovare sunt:
• Institutul Național de Cercetare Dezvoltare și Încercări pentru Electrotehnică Craiova;
• IPA-CIFAT Craiova;
• Stațiunea de cercetare – dezvoltare Pomicolă Craiova;
• Stațiunea de cercetări Agricole Șimnicu de Jos;
• Stațiunea de cercetare – dezvoltare legumicolă Ișalnița;
• Stațiunea de cercetare – dezvoltare pentru Cultura Plantelor de Nisipuri Dăbuleni;
• Stațiunea Didactică Experimentală Craiova;
• Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Viti-vinicolă Segarcea.
Pe lângă activitățile derulate în unitățile de cercetare – dezvoltare, există și situații în care unele firme angajează propriile activități de cercetare, mai ales în dezvoltarea de produse noi și inovare (de ex. PUG Craiova, Softronic Craiova, etc.).
La nivelul unităților economice care activează în cercetare – dezvoltare, în 2009 erau înregistrate 21 de firme, majoritatea în municipiul Craiova, reședință de județ. Cu două excepții (24 AIR srl –care activa cu codul CAEN 7211 Cercetare-Dezvoltare în biotehnoogie și MADIX srl, cu activitate confom cod CAEN 7222 Cercetare – Dezvoltare în științe sociale și umaniste), toate celelate unități economice listate activează în domeniul Cercetării –dezvoltării în alte științe naturale și inginerie.
2.4. Evoluția șomajului în Oltenia și în Județul Dolj
La recensământul din 2002, populația ocupată din județul Dolj se distribuia, după statutul profesional, în felul următor: 151.797 – salariați, 4.711 – patroni/întreprinzători privați, 39.145 – lucrători pe cont propriu, 196 – membri ai societăților agricole/cooperativelor, 81.887 – lucrători familiali în gospodăria proprie și 3.822 – altă situație.
După sectorul în care lucrează, conform datelor de la recensământul din 2002, populația ocupată a județului Dolj se distribuia în felul următor: sectorul de stat – 85.660, sectorul privat – 92.504, mixt – 7.967, gospodăria proprie – 95.394, alte gospodării decât cea proprie – 33.
Din punct de vedere al populației ocupate a județului Dolj, aceasta se distribuia, după principalele grupe de ocupație, după cum urmează: 9.722 – legislatori, membri ai executivului, conducători din administrația publică și unități economico-sociale și politice, 26.180 – specialiști cu ocupații intelectuale și științifice, 23.421 – tehnicieni, maiștri și asimilați, 11.156 – funcționari administrativi, 16.825 – lucrători operativi în servicii, comerț și asimilați, 121.203 – agricultori și lucrători calificați în agricultură, silvicultură și pescuit, 40.071 – meșteșugari și lucrători calificați. 15.574 – operatori la instalații și mașini, asamblori de mașini, echipamente și alte produse, 16.535 – muncitori necalificați, 871 – forțele armate.
Din punct de vedere al numărului mediu de salariați, din datele disponibile pentru anii 2007-2009 se observă o scădere accentuată la nivelul ambelor județe, începând cu 2008, perioadă în care criza economică a început să-și arate efectele.
Astfel, pentru județul Dolj, la nivelul anului 2009 numărul mediu de salariați era de 128.976, cu 5,5% mai scăzut față de anul 2007 când se înregistra un număr mediu de 133.652. În același context, cifrele echivalente pentru județul Olt, de exemplu, semnalează un impact mai mare al crizei economice, diferența între 2009 și 2007 fiind de 9% (de la 73.312 în 2007 la 66.726 în 2009).
Figura 9. Evoluția numărului mediu de salariați – comparativ jud. Dolj/jud. Olt
b#%l!^+a?
Sursa:http://www.gea.org.ro/Comisia Națională de Prognoză, INSSE Dolj,2011
În urma analizei datelor puse la dispoziție de către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă a județului Dolj începând cu anul 2007 observăm că județul Dolj a traversat, între 2002-2007, o perioadă în care numărul șomerilor a scăzut, urmată pentru anii 2008-2009 de o creștere semnificativă a șomerilor înregistrați – peste nivelul înregistrat în 2002. Astfel dacă în 2007 erau înregistrați 14.347 șomeri, în 2010 numărul șomerilor înregistrați era mai mult decât dublul, adică 29.167, în condițiile în care în anul 2010 numărul șomerilor a fost în scădere față de maximul atins în 2009 (33.643 persoane înregistrate ca șomeri).
Comparativ, observăm din nou, că și în județul Olt, deasemenea reprezentativ pentru Regiunea Sud-Vest, numărul șomerilor înregistrați a urmat o dinamică similară, cu un vârf de creștere în 2009 și cu o ușoară scădere aferentă anului 2010.
Figura 10. Evoluția numărului șomeri înregistrați – comparativ jud. Dolj/jud. Olt
Sursa:http://www.gea.org.ro/Comisia Națională de Prognoză, INSSE Dolj,2011
Continuând analiza evoluției ratelelor șomajului pentru anul 2009 în cele 2 județe au fost de 9,8 % pentru județul Dolj și respective 8,9% pentru Olt. Șomajul în rândul femeilor a fost mai mare în județul Dolj (8,6%) decât în Olt (6,8).
Pentru anul 2011, din datele statistice disponibile la nivelul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă la finalul lunii mai, rezultă o scădere a numărului de șomeri înregistrați și a ratei șomajului la nivelul ambelor județe: 24.756 șomeri înregistrați în Dolj, respectiv o rată a șomajului de 8,3 %, și 11.060 în Olt, cu o rată a șomajului de 6,2 procente.
În funcție de nivelul de instruire, cel mai mare procent al șomerilor se înregistrează în rândul persoanelor cu studii primare, gimnaziale și profesionale: peste 72% în Dolj și peste 78% în Olt, urmat de șomerii cu studii liceale și postliceale (19% în Dolj și aproape 15% în Olt) în timp ce pro centrul de șomeri cel mai scăzut aparține grupei de persoane cu educație universitară (8,3% pentru județul Dolj și 6,6% pentru Olt).
2.5. Numărul șomerilor din județul Dolj (conform AJOFM Dolj)
Numărul șomerilor înregistrați la sfârșitul lunii septembrie 2014 în județul Dolj a fost de 25.345 persoane, în creștere cu 9.249 persoane față de luna septembrie 2013. Din totalul șomerilor 10.483 persoane sunt de sex feminin. Rata șomajului în județul Dolj s-a situat peste nivelul ratei șomajului la nivel național ocupând locul al V-lea pe țară.
Județul Dolj a reprezentat 35,5% din șomerii înregistrați la nivel regional si 5,5% din totalul șomerilor la nivelul țării.
După tipul indemnizației de șomaj, din totalul de 25345 persoane, 3720 persoane beneficiază de indemnizație de șomaj (75%) și 840 persoane beneficiază de indemnizație de șomaj (50%). Numărul șomerilor neindemnizați în luna septembrie 2014 era de 20785 (82,0%) persoane.
La sfârșitul lunii septembrie 2014, din totalul șomerilor înregistrați 13,9% au vârsta sub 25 ani, 6,5% între 25-29 ani, 22,2% între 30-39 ani, 28,8% între 40-49 ani, 15,2% au între 50-55 ani, iar 13,4% au peste 55 ani. Dintre aceștia 20454 persoane (80,7%) sunt persoane cu studii primare, gimnaziale și profesionale, 3784 (14,9%) sunt persoane cu studii medii, iar 1107 persoane (4,4%) sunt persoane cu studii superioare.
Rata șomajului înregistrată la nivelul județului în luna septembrie 2014 a fost de 8,7% b#%l!^+a?în raport cu populația activă civilă totală (8,6% în luna august 2014 și 5,5% în luna septembrie 2013). Pentru femei, rata șomajului în luna septembrie 2014 a fost de 7,6% (7,6% în luna august 2014 și 5,0% în luna septembrie 2013).
CAPITOLUL III: REINSERȚIA ȘOMERILOR PE PIAȚA MUNCII DIN JUDEȚUL DOLJ. CERCETARE CANTITATIVĂ
1. Precizări introductive
Cercetarea cantitativă inclusă în acestă lucrare prezintă o analiză a pieței muncii din județul Dolj, precum și analiza situației categoriilor vulnerabile ocupațional, astfel încât să reflecte o mai bună înțelegere atât a nevoilor lor de formare profesională, cât și a potențialului de (re)inserție în viața activă.
Cercetarea la care ne vom referi s-a derulat în cadrul unui proiect, implementat de Federația Solidaritatea Socială din România în parteneriat cu Centrul de Consultanță și Studii Europene. Obiectivele au fost facilitarea integrării pe piața muncii a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a șomerilor și a persoanelor inactive din zonele rurale, a persoanelor ocupate în agricultura de subzistență, creșterea calității resurselor umane, îmbunătățirea accesului la ocupare și auto-ocupare în activitați non-agricole, inclusiv prin promovarea culturii antreprenoriale.
În această prima cercetare vom încerca evaluarea tendințelor de dezvoltare locală în din județul Dolj și a cererii de formare pe tipuri de competențe. Datorită caracterului său exploratoriu, prin cercetarea cantitativă urmărim să construim bazele unui model explicativ al situației grupurilor vulnerabile pe piața muncii, care apoi să fie dezvoltat și aprofundat prin cercetarea de tip calitativ, în Capitolul 4. Integrarea pe piața muncii a categoriilor vulnerabile ocupațional este determinată nu doar de competențele lor profesionale, de calificarea/calificările de care dispun sau dimpotrivă de lipsa lor, ci și de tendințele economice, de contextul economic mai general al momentului.
2. Descrierea metodologiei de cercetare
Metodologia studiului a vizat colectarea de date cantitative din surse de informare alternative și complementare în scopul validării datelor obținute.
Populația investigată a fost alcătuită din persoane din județul Dolj, șomeri, persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, persoane ocupate în agricultura de subzistență.
Ancheta s-a efectuat prin chestionar: chestionarul de încadrare (screening) în categoriile țintă; chestionarul de evaluare. Culegerea datelor a fost organizată în perioada septembrie 2012 – ianuarie 2013 în județul Dolj.
Cercetarea de față a avut ca grup țintă 3 categorii de participanți:
• șomeri înregistrați;
• șomeri neînregistrați/persoane aflate în căutarea unui loc de muncă;
• persoane ocupate în agricultura de subzistență.
Aceste categorii de participanți au fost necesare pentru ca cercetarea să contribuie eficient la obiectivele enunțate ale proiectului, care are în vedere, în principal, reinserția pe piața muncii a persoanelor din județul Dolj, a șomerilor și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
Mărimea eșantionului: pentru atingerea obiectivului specific au fost aplicate 950 de chestionare, un eșantion reprezentativ pentru județul Brăila. Mărimea eșantionului a permis redistribuirea teoretică a populației anchetate în subeșantioane în funcție de: gen, vârstă, studii, statut ocupațional.
Aplicarea chestionarului sociologic subiecților din eșantion s-a realizat prin intermediul internetului. Având în vedere specificul grupului țintă, întrebările din chestionar au fost elaborate preponderent în variante închise pentru a facilita completarea sa și pentru a evita erorile de înregistrare a datelor.
Analiza statistică a datelor publice oficiale, la nivel național și local, completează in- formațiile furnizate de grupul țintă.
3. Rezultatele cercetării
Ponderea bărbaților în studiu (Fig. 11) este mai mare față de distribuția normală a populației din alte zone, menționând aceasta cu scopul de a reflecta distribuția după sex a populației cu o situație dificilă pe piața muncii în județ.
Figura 11. Distribuția eșantionului după gen
Mai mult de jumătate dintre respondenți sunt tineri cu vârste cuprinse între 15 și 34 de ani (Fig.12), distribuție ce confirmă vulnerabilitatea ridicată a tinerilor pe piața muncii, situație amplificată și de rezidența în județul studiat. De asemenea, ponderea ridicată a populației de 35-44 ani în rândul categoriilor dezavantajate ocupațional reflectă exodul persoanelor rămase fără un loc de muncă în urma restructurărilor economice spre zonele rurale, probabil pentru a-și completa veniturile din practicarea agriculturii de subzistență.
Figura 12. Distribuția eșantionului pe categorii de vârstă
Nivelul educațional al respondenților anchetei noastre este destul de redus, fapt explicabil într-o anumită măsură de statutul ocupațional al acestora. Raportat la nivelul pregătirii școlare, 36,3% dintre respondenți (Fig. 13) au absolvit câteva clase sau toate clasele din ciclul gimnazial, 31,9% școala profesională și cea de ucenici, 21,4% ciclul liceal și doar 2,8% au ab- solvit o formă de școlarizare superioară liceului.
Asociind vârsta respondenților cu nivelul de instruire, observăm preponderența studiilor profesionale specifică populației din categoriile de vârstă 34-44 și peste 45 de ani. De asemenea, aproape 40% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 24 și 34 de ani au absolvit doar studiile gimnaziale, ceea ce reflectă slaba pregătire profesională a acestora și, implicit, vulne- rabilitatea pe piața muncii.
Figura 13. Distribuția eșantionului după nivelul de educație
Din perspectiva studiului nostru, în categoria grupurilor vulnerabile ocupațional sunt incluse acele persoane aflate conjunctural într-o situație dificilă pe piața muncii: șomeri, înre- gistrați la AJOFM sau neînregistrați, persoane aflate în căutarea unui loc de muncă și persoane subocupate, care lucrează în agricultura de subzistență. Distribuția populației investigate în funcție de statutul ocupațional arată că cea mai mare pondere (cca. 64%) se declară șomeri neînregistrați sau persoane aflate în căutarea unui loc de muncă (Fig. 14), în timp ce doar 6,2% dintre respondenți se află în evidența AJOFM. Ocuparea în gospodăria proprie a capului gospodăriei, ca lucrător pe cont propriu în domeniul agricol, sau a celorlalți membri ai familiei, ca lucrători neremunerați, este considerată o activitate secundară, astfel că doar 30% dintre respondenți se declară ca aparținând categoriei persoanelor ocupate în agricultura de subzistență.
Asociind statutul ocupațional cu experiența pe piața muncii (Fig. 15), constatăm că 32,7% dintre șomerii neînregistrați nu au avut niciodată un loc de muncă plătit pentru mai mult de 6 luni, ceea ce ne-ar îndreptăți într-o anumită măsură să încadrăm respondenții fără experiență pe piața muncii în categoria persoanelor casnice, prea descurajate pentru a adopta un comportament activ pe piața muncii. În schimb, experiența anterioară pe piața muncii și ocupația avută înainte de pierderea locului de muncă dovedesc disponibilitate pentru cău- tarea activă a unui loc de muncă și, implicit, dorința de schimbare a statutului ocupațional.
Figura 14. Distribuția eșantionului după statutul ocupațional
Figura 15. Categorii ocupaționale care au avut anterior un loc de muncă
3.1.Percepții privind condițiile de viață
Lipsa locurilor de muncă, ca principală problemă identificată la nivel comunitar, este strâns legată de veniturile reduse, de nivelul de trai scăzut. Având în vedere statutul ocu- pațional al respondenților, persoane fără un loc de muncă, majoritatea se consideră săraci. Îngrijorarea față de nivelul scăzut de viață este confirmată și de faptul că majoritatea respon- denților spun că veniturile actuale ale gospodăriei nu le ajung nici pentru strictul necesar (67,3%), în timp ce 23,2% consideră că veniturile le ajung numai pentru strictul necesar. Doar 0,3% afirmă că reușesc să aibă tot ce le trebuie, fără restrângeri.
Persoanele cu o situație dificilă pe piața muncii din județul Dolj manifestă o ne- mulțumire profundă față de nivelul de trai personal, înscriindu-se astfel în trend-ul de la nivel național. Astfel, aproape jumătate dintre respondenți declară că sunt „deloc mulțumiți” și „nu prea mulțumiți” de felul în care trăiesc (Fig. 16). Pe de altă parte, cei mulțumiți însumează aproximativ un sfert din persoanele care au răspuns anchetei. Este relevant însă de menționat faptul că marea majoritate a acestora sunt doar „destul de mulțumiți” de traiul personal.
Potrivit evaluării respondenților, gradul de satisfacție privind nivelul de trai se supra- pune în mare măsură cu bunăstarea materială proprie. Astfel, asocierea dintre evaluarea ge- nerală a satisfacției față de felul în care trăiesc și banii de care dispun este extrem de pu- ternică.
Figura 16. Gradul de satisfacție față de diferite domenii ale vieți
Statutul de persoană exclusă de pe piața muncii are efecte asupra vieții personale, iar respondenții resimt schimbările survenite în viața de zi cu zi ca urmare a lipsei unui loc de muncă. Astfel, analiza cantitativă evidențiază că aspectul cel mai afectat de lipsa unui loc de muncă este, așa cum era de așteptat, nivelul de trai: 78,6% dintre persoanele care au răspuns anchetei estimează că nivelul lor de trai a fost afectat în mare măsură de lipsa veniturilor din salariu, pe care un loc de muncă îl presupune (Fig 17). Practica agriculturii de subzistență ar putea estompa, în anumite situații și într-o oarecare măsură, lipsurile materiale provocate de lipsa unui loc de muncă, fapt care însă nu se confirmă în cercetarea noastră având în vedere ponderea foarte mare a celor care declară că le este afectat traiul personal de neimplicarea într-o activitate remunerată.
De asemenea, 15,5% dintre respondenți se tem că lipsa de activitate le-ar putea afecta capacitatea de a se adapta la viitorul loc de muncă, iar 12,7% estimează că starea lor de sănătate a avut de suferit ca urmare a lipsei unui loc de muncă. Relațiile cu membrii familiei au fost afectate doar în proporție de 7,5%, tensiunile fiind generate în aceste cazuri de lipsa banilor. Doar 4,6% dintre respondenți apreciază că lipsa unui loc de muncă a avut consecințe negative asupra relațiilor cu cei apropiați sau cu membri ai comunității din care fac parte.
Figura 17. Probleme generate de lipsa unui loc de muncă
3.2.Experiențe de muncă și comportament pe piața forței de muncă
Date fiind condițiile impuse prin criteriile de selecție a respondenților, respectiv per- soane fără un loc de muncă, experiența anterioară de muncă a respondenților anchetei noastre este destul de ridicată (Fig. 18). Astfel, puțin peste două treimi dintre aceștia declară că au avut cândva un loc de muncă plătit pentru mai mult de 6 luni (ca angajat, pe cont pro- priu sau ca zilier, cu sau fără acte, inclusiv muncă în agricultură). Dintre cei care au avut un loc de muncă, peste 70% au fost angajați, iar aproape 25% au lucrat ca zilieri. Ponderea celor care au desfășurat activități pe cont propriu este destul de redusă, de aproximativ 5%. Cel mai adesea norma de muncă a fost întreagă, dar apar și situații cu jumătate de normă (15,6%). Două treimi dintre cei care au avut un loc de muncă spun că acesta a fost pe bază de contract sau carte de muncă, în timp ce aproximativ 33% recunosc deschis că nu au lucrat pe bază de contract sau carte de muncă, fiind vorba cel mai probabil de zilieri și lucrătorii pe cont propriu implicați în activități non-agricole.
Figura 18. Ponderea respondenților care au avut un loc de muncă plătit și caracteristicile acestuia
Pentru a identifica direcția în care se vor orienta persoanele fără un loc de muncă în vederea achiziționării de competențe noi sau perfecționării celor deținute deja, este impor- tant să aflăm locul pe care aceste persoane îl recunosc ca fiind cel în care au dobândit cali- ficările în baza cărora au activat în trecut pe piața muncii. Astfel, doar aproximativ 18% dintre respondenții activi cândva pe piața muncii recunosc școala ca fiind locul de formare a competențelor utilizate la ultimul loc de muncă, în timp ce pentru marea majoritate a acestora (62,99%), experiența la locul de muncă a fost definitorie pentru formarea profesională (Fig. 19). De asemenea, 12,6% dintre cei care au avut un loc de muncă invocă cursurile și progra- mele de formare profesională pentru calificarea necesară ocupării anterioare pe piața muncii, iar 6,37% evaluează pozitiv propria experiență dobândită în mediul familial sau prin eforturi personale (această opțiune a fost menționată spontan de către respondenți, întrebarea fiind una semi-închisă).
Figura 19. Locul formării profesionale
Pe lângă intențiile de integrare pe piața muncii, este important să analizăm și acțiunile pe care le-au întreprins persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă. Respondenții care declară că în ultimele 12 luni au căutat în mod activ un loc de muncă apelează în primul rând la rețeaua socială. Astfel, 86% dintre aceștia (procent rezultat din cumularea variantelor „da, o data/ de două ori” și „da, de mai mult de două ori”) au solicitat informații de la cercul de prie- teni, rude, cunoștințe în legătură cu posibilele angajări. Urmărirea anunțurilor cu oferte de locuri de muncă a fost utilizată de mai bine de jumătate dintre cei care se declară în căutarea unui loc de muncă. Corelată cu această strategie este și contactarea angajatorilor care au pos- tat anunțuri privind locurile de muncă disponibile, metodă adoptată de 33% dintre respondenții aflați în căutarea unui loc de muncă. Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă este o resursă la care apelează doar 13 % dintre cei care se declară căutători activi ai unui loc de muncă. Surprinzător este faptul că un procent mai ridicat din această categorie de respondenți (aprox. 20%) a apelat la firme private de recrutare. Dintre cei fără un loc de muncă, dar care caută unul, 15% au participat la concursuri sau interviuri, 8% trimit cereri di- rect angajatorilor sau dau anunțuri prin care solicită un loc de muncă (9%). Reiese din aceste analize că ponderea celor care manifestă inițiative personale în vederea găsirii unui loc de muncă este foarte scăzută.
Figura 20. Intenții și acțiuni în căutarea unui loc de muncă
Cea mai mare pondere a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă se observă în rândul șomerilor înregistrați (88,1% răspund afirmativ la întrebare), în rândul șomerilor neînregistrați (84,2%), în timp ce persoanele ocupate în agricultura de subzistență caută în prezent un loc de muncă în proporție de 68,4% (Fig. 21).
Există o asociere semnificativă între aprecierea nivelului venitului și faptul de a se afla în căutarea unui loc de muncă: respondenții care susțin că veniturile nu le ajung nici pentru strictul necesar declară în proporție de 80% că sunt în căutarea unui loc de muncă.
Este interesant de remarcat că doar puțin peste jumătate din persoanele care trăiesc din venitul minim garantat se declară ca fiind în căutarea unui loc de muncă. Prin urmare, pentru aproape jumătate dintre aceste persoane, statutul de asistat social nu este considerat unul temporar, pe care intenționează să-l depășească prin întoarcerea pe piața muncii, ci este un statut pe termen mediu și lung.
Figura 21. Categorii ocupaționale care caută un loc de muncă (% din totalul categoriei)
Intervievați în legătură obstacolele întâmpinate în încercarea de a ocupa un loc de muncă, aproape jumătate dintre respondenții din mediul rural al județului Brăila au refuzat să răspundă (Fig.22), de unde putem deduce că de fapt nu au făcut nimic în acest sens.
Obstacolele cu care persoanele din mediul rural s-au confruntat în acțiunile întreprinse în vederea accesului la un loc de muncă au fost dintre cele mai diverse. Astfel, peste 50% dintre respondenți consideră că lipsa locurilor de muncă vacante în general și criza econo- mică au limitat în mare măsură accesul lor pe piața muncii. Alte motive importante sunt, în opinia acestora, reducerile de personal (44%) și lipsa oportunităților de angajare în localitatea de domiciliu a respondenților (45,5%). Experiența de muncă, calificarea profesională și nivelul pregătirii școlare sunt, de asemenea, motive care limitează considerabil posibilitățile de a ac- cede la un loc de muncă. Distanța față de un centru urban influențează 29% dintre respon- denți în încercarea de o ocupa un loc de muncă. Nu sunt de neglijat nici vârsta (11%) sau copiii aflați în grijă (9,8%) pentru a justifica obstacolele percepute în demersurile de accedere pe piața muncii.
Analizând distribuția calificărilor în rândul populației investigate, constatăm că peste 90% dintre respondenți declară că dețin competențele necesare pentru cel puțin o meserie, indiferent dacă această calificare a fost obținută pe o cale formală sau informală (Fig.23). Dacă avem în vedere acest indicator global, am putea spune că respondenții au un nivel de calificare bun din punct de vedere cantitativ, însă vulnerabilitatea lor poate proveni din faptul că meseria avută fie nu mai are căutare pe piața muncii, fie nu este completată de o diplomă care să certifice competențele deținute.
Figura 22. Disponibilități în căutarea unui loc de muncă
Figura 23. Meserii cunoscute
3.3.Formare profesională
Calificările dobândite de cei care au urmat cursuri de calificare sunt în principal legate de domeniile: lucrător în domeniul serviciilor, lucrător în agricultură, lucrător în construcții, agent pază sau lucrător comercial (Fig. 24). Ponderea celor care au urmat cursuri de inițiere în tehnologia informației și comunicării este destul de redus, ceea ce explică interesul respon- denților pentru calificare în acest domeniu.
Figura 24. Calificări/diplome obținute
Trecerea în revistă a acestor aspecte legate de experiența de formare a permis conturarea atitudinii respondenților față de oportunitatea de a se perfecționa în viitor. Astfel, 70% dintre persoanele chestionate sunt „interesate” și „foarte interesate” să urmeze un curs de calificare profesională (Figura 25). Avem însă îndoieli că acest procent ar mai fi atât de ridicat dacă s-ar pune problema costului financiar, care să fie suportat de cursanți. În schimb, merită apreciat interesul foarte mare al persoanelor din grupul țintă pentru cursurile care urmează să fie oferite în cadrul proiectului, deși cifrele care arată disponibilitatea de a urma un curs în viitor sunt probabil mult mai optimiste decât realitatea. În plus, ponderea acestora e încă dificil de anticipat întrucât unii se pot răzgândi din diverse motive, iar condițiile concrete în care vor fi oferite cursurile și conținutul acestora urmează a fi definitivate.
Rata celor complet sau parțial dezinteresați este de 24 de procente și poate fi atribuită lipsei de experiență de formare sau lipsei reflecției și preocupării față de o astfel de temă. Asocierea este semnificativă între experiența anterioară de formare și intenția de a participa pe viitor la perfecționare profesională. 65% dintre cei care au mai urmat cursuri de calificare și-au arătat disponibilitatea de a continua formarea profesională în vederea găsirii unui loc de muncă.
Figura 25. Intenționalitate în formarea profesională
Aceste cifre sunt foarte încurajatoare în perspectiva organizării unor programe de formare profesională pentru persoanele cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă, reflectând totodată nevoia acută de formare profesională în Județul Dolj, corelată cu orizontul tot mai limitat oferit de economia locală.
Concluzii
Persoanele cu o situație dificilă pe piața muncii din județul Dolj manifestă o nemulțumire profundă față de nivelul de trai personal, iar lipsa locurilor de muncă, ca principală problemă identificată la nivel comunitar, este strâns legată de veniturile reduse și de nivelul de trai scăzut. Majoritatea respondenților declară că veniturile actuale ale gospodăriei nu le ajung nici pentru strictul necesar (67,3%), în timp ce 23,2% consideră că veniturile le ajung numai pentru strictul necesar. Doar 0,3% afirmă că reușesc să aibă tot ce le trebuie, fără restrângeri. Analiza cantitativă evidențiază că aspectul cel mai afectat de lipsa unui loc de muncă este, așa cum era de așteptat, nivelul de trai: 78,6% dintre persoanele care au răspuns anchetei estimează că nivelul lor de trai a fost afectat în mare măsură de lipsa veniturilor din salariu, în condițiile în care practicarea agriculturii de subzistență acoperă doar parțial nevoile alimentare de consum.
Experiența anterioară pe piața muncii a respondenților participanți la anchetă este una destul de importantă, având în vedere că aproape 70% dintre aceștia declară că au avut în trecut un loc de muncă ce necesita însă cel mult studii medii. Intențiile de integrare pe piața muncii, relevate de căutarea unui loc de muncă, caracterizează aproximativ 80% din populația cercetată. Însă acțiunile concrete care să dovedească comportamentul activ pe piața muncii lasă de dorit: comparativ cu procentul mare al celor care susțin că în prezent sunt în căutarea unui loc de muncă, doar 54% dintre respondenți declară că și-au căutat un loc de muncă în ultimul an și cel mult 13% s-au înregistrat la AJOFM. În schimb, apelează la rețeaua socială, solicitând informații de la cercul de prieteni, rude, cunoștințe în legătură cu posibilele an- gajări, strategie la care apelează în special persoanele cu un nivel de educație scăzut. O altă situație care dovedește o anumită inerție și rezistență la schimbare a persoanelor vulnerabile ocupațional este procentul scăzut al celor care își declară intenția de a căuta un loc de muncă în ciuda veniturilor insuficiente sau a statutului de asistat social.
Nevoile de informare și consiliere caracterizează marea majoritate a respondenților, indiferent de statutul lor pe piața muncii: șomer (înregistrat, neînregistrat) sau persoană ocupată în agricultura de subzistență, fie ca lucrător familial neremunerat, fie ca lucrător pe cont propriu în domeniul agricol. Informațiile de care au nevoie sunt legate în principal de lo- curile de muncă din zona lor de locuire, de cursurile de formare profesională, de moda- litățile/strategiile de căutare a unui loc de muncă, de aplicarea pentru un loc de muncă. De asemenea, unii dintre șomeri (mai ales cei înregistrați) apelează și la agențiile de ocupare a forței de muncă, ca sursă de informare și consiliere în vederea accesului pe piața muncii.
În strânsă legătură cu nevoia de informare și consiliere este și nevoia de formare pro- fesională în ideea îmbunătățirii șanselor de a ocupa un loc de muncă. Astfel, aproape 74% dintre respondenți consideră că ar avea nevoie de cursuri de calificare. Această nevoie este resimțită într-o mai mare măsură de bărbați (57,7%) comparativ cu procentul femeilor care au menționat această necesitate, de tineri cu vârsta cuprinsă între 15-24 de ani (31,9%), de ab- solvenții de gimnaziu (30,1%) sau școală profesională (29,8%), dar într-o proporție însemnată și de absolvenții de liceu (22,8%), de șomerii neînregistrați/persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă (64%).
Experiența anterioară de formare prin participarea la cursuri de calificare profesională este una destul de redusă (cca. 25%), fără a remarca diferențe semnificative în funcție de sta- tutul socio-profesional, iar calificările dobândite sunt în principal legate de domeniile: lucrător în domeniul serviciilor, lucrător în agricultură, lucrător în construcții, agent pază sau lucrător comercial. Rolul perceput al calificării dobândite pentru găsirea unui loc de muncă reflectă o situație previzibilă: doar o treime dintre respondenți declară că dobândirea unei calificări a avut un rol pozitiv.
Atitudinea respondenților față de oportunitatea de a se perfecționa în viitor este una încurajatoare pentru echipa de implementare a proiectului întrucât 70% dintre aceștia sunt „interesați” și „foarte interesați” să urmeze un curs de calificare profesională. Aceste cifre re- prezintă un punct de plecare important în perspectiva organizării unor programe de formare profesională pentru persoanele cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă, reflectând totodată nevoia acută de formare profesională inclusiv în mediul rural, corelată cu orizontul tot mai limitat oferit de agricultura de subzistență. Pentru a le spori șansele și oportunitățile de inserție pe piața muncii, tematicile oferite în cadrul proiectului sunt dintre cele mai diverse, iar cele mai frecvent menționate ca fiind de interes pentru un astfel de curs sunt: agent vânzări, inițiere TIC, asistent maternal profesionist, asistent în relații publice și comunicare, operator calcula- tor electronic și rețele, infirmieră, operator introducere, validare și prelucrare date.
Un alt aspect relevant al cercetării îl constituie faptul că antreprenoriatul, ca alterna- tivă la ocupare, este destul de slab reprezentat în comunitățile locale analizate. Lipsa unei educații antreprenoriale și lipsa spiritului asociativ au dus la o inerție generalizată, mai ales că mentalitățile sunt foarte greu de schimbat. Dintre cele aproximativ 5 procente de respondenți care au declarat o afacere proprie sau a familiei, 2,8% își desfășoară activitatea antrepreno- rială în agricultură, silvicultură și pescuit, iar o mică parte (0,7%) în comerț. Limitarea acti- vităților antreprenoriale la cele două domenii menționate arată slaba dezvoltate a antrepre- noriatului rural din județul Brăila și, implicit, valorificarea cu mult sub potențial a forței de muncă.
Comparativ cu antreprenoriatul efectiv, antreprenoriatul prin intenție relevă procente mai ridicate: 11, 5% dintre respondenți își arată disponibilitatea de a iniția o afacere pe ter- men scurt (anul curent sau anul următor) și 9,7% pe termen mediu (următorii 5 ani). Dome- niile de interes pentru cei care intenționează totuși să-și asume riscul unei afaceri sunt cu prioritate agricultura, comerțul și serviciile. Un aspect problematic în cazul oricărei inițiative antreprenoriale este cel financiar, obstacol declarat de marea majoritate a respondenților (86,8%) care nu intenționează să-și deschidă propria afacere. Lipsa competențelor necesare gestionării unei afaceri (5,2%) este o altă piedică menționată, însă cursul de educația antre- prenorială, prevăzut în activitățile proiectului, ar putea fi o soluție viabilă pentru depășirea acestui obstacol în eventualitatea intenției de a iniția o afacere. Slaba cultură antreprenorială este o altă problemă a societății românești în ansamblul său. Foarte puțini sunt animați de ideea de a porni o afacere pe cont propriu, care ar avea șanse de dezvoltare, chiar și în mediul rural, angrenând astfel și dezvoltarea comunității respective.
CAPITOLUL IV: PERCEPȚIA ANGAJATORILOR DESPRE REINSERȚIA ȘOMERILOR PE PIAȚA MUNCII DIN JUD. DOLJ – CERCETARE CALITATIVĂ
1.Precizări introductive
În a doua cercetare urmărim evaluarea nevoilor specifice grupurilor țintă în domeniul facilitării accesului la ocupare și în vederea stabilirii unor strategii adecvate (re)inserției în viața activă a acestora. Având ca punct de plecare cele mai importante rezultate și constatări ale cercetării inițiale derulate în vederea identificării nevoilor grupurilor cu dificultăți de acces pe piața muncii, această cercetare este orientată atât spre analizarea și aprofundarea unei probleme sociale – subocuparea în zona Dolj, cât și propunerea de soluții pentru ameliorarea situației ocupării acestor grupuri din perspectiva oportunităților ocupaționale. Recunoscând poziția centrală a firmelor în structurarea pieței forței de muncă, perspectiva adoptată de prezentul studiu completează astfel abordarea axată pe descrierea situației grupurilor vulnerabile ocupațional pe piața muncii. Prin introducerea firmelor în analiza potențialului de reinserție în viața activă a șomerilor, urmărim determinarea corelației dintre cerințele angajatorilor cu privire la forța de muncă și competențele profesionale și transversale ale potențialilor candidați la ocuparea posturilor vacante, pe de altă parte.
2. Descrierea metodologiei de cercetare
Obiectivul general al cercetării este de a identifica oportunitățile și provocările legate de crearea de locuri de muncă pentru anumite categorii vulnerabile ocupațional: șomeri înregistrați și șomeri neînregistrați/persoane aflate în căutarea unui loc de muncă. Astfel, studiul abordează problematica oportunităților de angajare din perspectiva firmelor din eșantion și dorește să descrie factorii structurali (ce țin de carac- teristicile structurale ale firmelor) care dimensionează intențiile de angajare a patronilor din Județul Dolj
Metode abordate: ancheta prin interviu-chestionar. Culegerea datelor a fost organizată în perioada septembrie 2012 – ianuarie 2013 în mediul de afaceri din județul Dolj. Aplicarea interviului de tip sociologic subiecților din eșantion s-a realizat prin intermediul internetului.Analiza statistică a datelor publice oficiale, la nivel național și local, completează informațiile furnizate de grupul țintă.
Eșantionare este de tip neprobabilistic. Metoda de eșantionare s-a bazat pe accesibilitate, alegându-se acei membri ai populației studiate de la care s-au putut obține cel mai ușor informațiile.
Antreprenoriatul în județ este relativ slab dezvoltat, mai ales datorită capitalului financiar insuficient și a lipsei culturii antreprenoriale în rândul actualilor și potențialilor antreprenori. Cea mai mare parte a firmelor respondente județ (92%) au capital privat (Fig. 26), însă corelând acest indicator cu numărul de angajați al acestora, constatăm că este vorba de un antreprenoriat inițiat pentru întreținerea familiei și nu pentru obținerea unui profit cât mai mare în vederea dezvoltării propriei afaceri. Aproximativ 9 din 10 firme au cel mult 9 angajați (Fig. 27), iar dintre acestea cele mai multe dispun de fapt de 1 sau 2 salariați. Întreprinderile care au între 10 și 49 de angajați constituie 4,3% din totalul firmelor din județul Dolj. Ponderea firmelor cu mai mult de 50 de salariați este extrem de redusă, iar cea mai mare parte dintre acestea au capital de stat.
Figura 26. Distribuția firmelor din județul Dolj după forma de capital social
Figura 27. Distribuția firmelor din județul Dolj după numărul de angajați
Capacitatea redusă a firmelor de a furniza locuri de muncă pentru populația din Județul Dolj reiese și din faptul că cea mai mare parte a acestora desfășoară activități de comerț (91,3%). Restul de întreprinderi rurale activează în domeniul agriculturii (2,9%), construcțiilor (2,2%) sau în alte activități de servicii, în special pentru populație (Fig. 28). Domeniul comerț este reprezentat mai ales de magazinele cu produse alimentare și nealimentare, baruri și restaurante, depozite cu materiale de construcții, atelierele de service auto și farmacii. În domeniul construcțiilor activează mai ales firme de lucrări în construcții, lucrări de instalații sanitare, electrice și încălzire.
Figura 28. Distribuția firmelor private din județul Dolj după domeniul de activitate
Limitarea antreprenoriatului din județ la câteva domenii și sub-domenii afectează capacitatea sectorului privat de a crea locuri de muncă pentru populația activă disponibilă. Pe lângă această diversitate scăzută a sectorului de afaceri, constatăm o orientare predominantă către activitățile comerciale întrucât necesită mai puține resurse financiare din partea antreprenorilor rurali, implică mai puține capacități și abilități manageriale, iar perioada de recuperare a investiției inițiale este mai scurtă. În plus, cele mai multe dintre întreprinderile mici și mijlocii din zonă nu au angajați, bazându-se în special pe ajutorul membrilor familiei, astfel că aceste întreprinderi au o capacitate redusă de a oferi locuri de muncă.
3. Rezultatele cercetării
3.1 Evoluția indicatorilor economici la nivel de firmă
Criza economică și financiară din ultimii doi ani a făcut ca percepția retrospectivă a managerilor să fie în general una negativă. Percepția evoluției proaste în perioada menționată este una generală, datele neindicând diferențe semnificative între diverse categorii de firme definite de capital social, număr de angajați sau domeniu de activitate, semn al unui impact general al crizei economice. Așa cum era de așteptat, criza economică a afectat mai ales profi- tabilitatea și cifra de afaceri a firmelor din zona analizată (Fig. 29). Astfel, 37% dintre respon- denți declară că a scăzut profitul firmei în 2010 și 2011, în timp ce 33,3% susțin că au avut mai mult de câștigat în acești ani de criză. Din perspectiva numărului de angajați și a salariului acordat acestora, două treimi dintre respondenți susțin că acești indicatori au rămas neschimbați în această perioadă de criză.
Cele mai multe firme care nu au avut în acești ani o activitate economică profitabilă au fost cele ce activează în construcții, așa cum dealtfel ne așteptam, înscriindu-se în ten- dința înregistrată la nivel național. În raport cu mărimea firmelor, constatăm că pe măsură ce crește numărul de angajați, crește și eficiența economică a firmei. Se detașează sectorul mi- cro-întreprinderilor cu ponderi ridicate ale firmelor cu performanțe economice în scădere, în ciuda reglementărilor speciale care încearcă să ajute acest sector pentru depășirea greutăților inerente de pornire.
Figura 29. Evoluția unor indicatori în 2010-2011
Dacă percepția pentru acești a fost una negativă, pesimismul pentru 2013 și 2014 a fost și mai accentuat. În jur de 40% dintre respondenți spun că profitul și cifra de afaceri au continuat să scadă, față de aproximativ 24% care afirmă că acești indicatori au avut evoluții pozitive (Fig. 30). Acest pesimism se poate repercuta în mod negativ asupra acțiunilor și strategiilor manageriale ce vizează consolidarea sau extinderea afacerilor în viitor, fapt ce limitează posibilitatea apariției de noi locuri de muncă și, implicit, creșterea șanselor de accedere la un loc de muncă a grupurilor vulnerabile din zona studiată. Neîncrederea în revenirea economiei se reflectă și în percepția privind scăderea indicatorilor legați de numărul de angajați sau de salariul mediu. Lipsa resurselor financiare, contracția pieței de desfacere, adică lipsa comenzilor sau lipsa clienților, și fiscalitatea reprezintă principalele probleme care ar putea explica pesimismul managerilor din județul Dolj.
Figura 30. Prognoza evoluției indicatorilor la nivelul companiei în următorii doi ani
3.2. Oportunități oferite de accesarea fondurilor structurale
Aplicarea de proiecte pentru accesarea de fonduri structurale poate fi o bună oportunitate pentru dezvoltarea mediului de afaceri din județ. În ciuda barierelor existente, ce țin mai ales de birocrație, succesul celor care au accesat deja astfel de fonduri poate constitui un motiv suficient de puternic pentru potențialii antreprenori. Din păcate, ponderea celor cu experiență în accesarea fondurilor europene este foarte redus (Fig. 31), astfel încât nu sunt create premisele motivaționale pentru mobilizarea celor indeciși. Deși posibilitatea accesării fondurilor europene este considerată o bună oportunitate, birocrația generată atât de procesul de accesare cât și de justificarea și monitorizarea proceselor de implementare explică parțial indecizia de a demara o astfel de procedură. Numărul mare de documente care trebuie completate, durata percepută ca îndelungată până la primirea răspunsului și primirea finanțării (care între timp trebuie asigurată din alte surse), documentația justificatoare necesară constituie suficiente motive pentru o încredere limitată în succesul demersului de accesare a acestor fonduri. De asemenea, numărul limitat al companiilor care au obținut bani europeni poate fi justificată și de lipsa persoanelor specializate în accesarea de fonduri structurale sau de lipsa informației și a canalelor oficiale de informare.
Figura 31. Gradul de accesare a fondurilor europene
Accesul limitat la fondurile structurale și la programele sau finanțările oferite de stat constituie o barieră importantă în dezvoltarea mediului de afaceri . Această stare de fapt poate fi explicată de lipsa specialiștilor în accesarea acestor fonduri, de nivelul co-finanțării care este greu de suportat de o parte dintre micii întreprinzători care aplică.
3.3. Strategii manageriale privind resursa umană
Pentru 2013, strategiile manageriale cu privire la resursa umană s-au concentrat în special pe păstrarea angajaților proprii, fapt explicabil în primul rând prin numărul mic de salariați al firmelor cercetate. Disponibilizările (2,2%) pe care respondenții au estimat că le vor face în perioada imediat următoare (Fig. 32) au depins atât de profilul companiei deținute, cât și de mărimea acesteia. În general, disponibilizările vizează salariații din domeniul comercial și sunt limitate la 1-3 angajați, iar scăderea profitului constituie principalul argument.
Figura 32. Estimarea disponibilizărilor/concedierilor (2013)
Pentru a obține un tablou cât mai complet al fluxurilor de personal din firmele care funcționează în județul Dolj, vom analiza motivele recrutării de personal, așa cum au fost ele identificate de angajatori. Circa 30% dintre firmele incluse în eșantion au avut salariați care au plecat (au părăsit firma) în ultima perioadă. Incidența aces- tei probleme cu care se confruntă o treime dintre firme variază în raport cu mărimea și activitatea economică. Pierderea de personal a fost mai accentuată în domeniul agriculturii întrucât acest sector oferă locuri de muncă mai puțin atractive, atât din perspectiva oportunităților de câștig, cât și din perspectiva condițiilor de muncă. O treime dintre firme au nevoie de personal pentru a-și ocupa locurile de muncă neocupate, dar mai ales pe cele nou create. Sectorul cel mai dinamic este comerțul cu amănuntul, unde există un dinamism mai ridicat al agenților economici din perspectiva comportamentului de angajare.
Probabilitatea cea mai ridicată la angajare o vor avea persoanele calificate în domeniul comercial, care vizează un post de execuție full-time pe perioadă nedeterminată (Fig 33). Angajările pe perioade determinate sau sezoniere sunt contextualizate în funcție de profilul companiei, ca atare ponderea lor este mai redusă. Managerii din mediul rural au nevoie mai ales de lucrători în domeniul serviciilor (vânzător/ gestionar, barman / ospătar, bucătar/ patiser), dar și de muncitori necalificați pentru activități cu caracter sezonier sau care nu necesită pregătire specializată. Acest lucru ne arată că există cerere de forță de muncă slab calificată, că economia se dezvoltă în zone caracterizate de condiții de muncă grele, slab atractive, cu posibilități limitate de motivare a resurselor de muncă și implicit posibilități reduse de stabilizare a resursei de muncă.
Adâncirea analizei cu privire la compențele generale necesare în desfășurarea activității ne indică faptul că, pe măsură ce scade nivelul de responsabilitate și educație, scade și nivelul de competențe solicitate de angajatori potențialilor candidați. Astfel, pentru lucrătorii în domeniul serviciilor (vânzător, barman/ ospătar/ hotelier) cele mai importante sunt cunoștințele de contabilitate (50%), urmate la egalitate de abilitățile de comunicare și permisul de conducere (16,7%). Muncitorilor necalificați li se solicită în primul rând abilități de interacțiune socială și comunicare, iar lucrătorilor în agricultură permis de conducere. Așa cum era de așteptat, cu cât valoarea adăugată a activității desfășurate scade, cu atât scade și importanța competențelor de ordin general solicitate pentru exercitarea ocupației respective. Interesant este faptul că nu numai muncitorilor necalificați li se solicită un nivel redus de competențe generale, ci și muncitorilor din agricultură și pescuit. Acest fapt este determinat de percepția conform căreia micile exploatații agricole sunt utilizate doar ca strategii de subzistență, cu o producție redusă la nivelul agriculturii românești. În mod firesc, dezvoltarea unei agriculturi moderne, orientată către creșterea productivității, nu se poate face în absența unei forțe de muncă competente.
Figura 33. Criterii generale de selecție a angajaților
Devine din ce in ce mai evident că în procesul de selecție a personalului companiile iau în considerare nu doar studiile, ci pun accent și pe nivelul de cunoștințe profesionale. Diplo- mele de absolvire cu succes a studiilor au mai puțină relevanță în ultimul timp dacă nu sunt completate de un set de cunoștințe și competențe profesionale adecvate nevoilor pieței mun- cii. Pe de altă parte, importanța diplomei educaționale trebuie tratată diferențiat în funcție de categoria de personal vizată de angajatori. Astfel, se poate vorbi de o generalizare a impor- tanței diplomei în țara noastră în special pentru specialiști, personal de conducere și personal administrativ, însă mai puțin pentru personalul tehnic necalificat. Diploma nu este însă suficientă în selectarea candidaților pentru locurile de muncă disponibile. Studiile trebuie completate obligatoriu de experiența în muncă. Pentru anumite categorii de personal, precum specialiști, manageri sau personal TESA, în procesul de evaluare la angajare intervin și alte criterii (competențele TIC, limbile străine seriozitatea, abi- litățile de interacțiune), aproape la fel de importante ca pregătirea educațională.
Supra-valorizarea diplomei educaționale (Fig. 34) arată importanța pe care o acordă managerii pregătirii școlare în selecția viitorilor angajați. Nivelul de recalificare, dobândit atât prin sistemul de învățământ cât și prin formarea continuă de-a lungul vieții, constituie un alt criteriu relevant pentru manageri, în timp ce experiența profesională se situează de-abia pe a treia poziție în topul preferințelor acestora. Vârsta nu pare să fie un criteriu relevant pentru angajare în viziunea patronilor din județ, deși în realitate persoanele tinere se confruntă adesea cu mari dificultăți în această privință datorită lipsei de experiență.
Figura 34. Criterii de recrutare
Calitatea persoanelor angajate în cadrul firmelor depinde în mare măsură de criteriile aplicate în selecția candidaților. Totodată, eficiența recrutării pentru companie nu depinde numai de metodele de recrutare folosite, ci și de alte aspecte ce trebuie luate în considerare de patroni: nivelul de salarizare aplicat, avantajele non-financiare și condițiile de muncă, posi- bilitățile de completare a studiilor și formare profesională, perspectivele de dezvoltare a cari- erei etc. Deși companiile caută persoane cât mai pregătite profesional, fixarea unui nivel prea înalt de calificare face mai dificilă atragerea de candidați și provoacă nemulțumire dacă aceș- tia constată că abilitățile lor nu sunt apreciate și nu pot fi puse în valoare la viitorul loc de muncă.
Nevoia de formare profesională
Succesul economic al firmei depinde în mod semnificativ de competențele profesiona- le/ nivelul adecvat de calificare a lucrătorilor. În acest context, este cât se poate de firească dorința angajatorilor de a selecta candidați cu o pregătire profesională adecvată posturilor vacante cu scopul atingerii unor nivele ridicate de productivi- tate economică. În cazul cercetării noastre, două treimi dintre respondenți (cumulând opțiunile „în mare măsură” și „în oarecare măsură”) conștientizează necesitatea de a angaja personal calificat (Fig. 35). Pe lângă competențele profesionale obligatorii, competențele trans- sectoriale, precum lucrul cu computerul, cunoașterea unei limbi străine (cu precădere a limbii engleze), abilități de comunicare, sunt și rămân cel puțin la fel de importante ca cele profesionale.
Figura 35. Nevoia de personal format prin cursuri de calificare profesională
Capitalul intelectual este considerat în general un avantaj competitiv pentru fiecare companie, fapt ce îi permite să facă față concurenței. Pentru a dispune de angajați bine pre- gătiți din punct de vedere profesional, companiile trebuie să aloce resurse financiare pentru dezvoltarea cunoștințelor și abilităților profesionale ale propriului personal. Însă instruirea profesională nu reprezintă o prioritate pentru companii, care preferă calificarea la locul de muncă, mai ales a muncitorilor, pentru a reduce cheltuielile.
Interesul pentru a derula cursuri de (re)calificare și perfecționare profesională nu este foarte ridicat având în vedere că puțin peste 20% dintre firme intenționează să le ofere angajaților astfel de cursuri (Fig. 36). Un interes ceva mai ridicat pentru astfel de cursuri au manifestat firmele cu mai mult de 9 angajați. Probabil că patronii din mediul rural conștientizează, în mare parte, nivelul redus al resurselor financiare folosite pentru instruirea profesională a propriilor angajați, însă impactul crizei economice justifică doar parțial această strategie. Pe de altă parte, putem presupune că managerii care nu intenționează să desfășoare programe de pregătire profesională sunt mulțumiți de pregătirea angajaților ori consideră că meseria se învață la locul de muncă.
Figura 36. Reconversia profesională a angajaților
De asemenea, este cât se poate de evidentă nevoia mai ridicată de formare profesio- nală în cazul meseriilor noi, slab formalizate și pentru care nu există încă programe de forma- re profesională suficient dezvoltate. Cursurile de calificare / formare profesională dorite vi- zează în special segmentul serviciilor (lucrător comercial, vânzător/ gestionar, contabil, bar- man, ospătar, bucătar) și domeniul agriculturii. În general, firmele își doresc cursuri de calificare pentru cei cu un nivel mediu de educație și mai puțin pentru cei cu educație superioară.
Calificarea profesională a angajaților este un factor determinant al competitivității fir- mei, dar și o componentă esențială a politicilor privind combaterea excluziunii sociale. În mod normal, nivelul de calificare corelează negativ cu indicato- rii sărăciei și deprivării sociale. Lipsa unui loc de muncă favorizează marginalizarea și exclude- rea socială a grupurilor defavorizate din perspectiva oportunităților ocupaționale. În plus, ni- velul scăzut de calificare profesională scade șansele acestor persoane de a accede la un loc de muncă, în general, și la un loc de muncă de calitate, în special.
Concluzii
Cercetarea de față a fost întreprinsă pentru o evaluare preliminară a mediului de afa- ceri din județul Dolj cu scopul determinării potențialul de reinserție ocupațională a forței de muncă disponibile. Pe lângă factorii structurali (forma de capital social, mărimea, domeniul de activitate) care dimensionează intențiile de angajare a patronilor, am analizat și factorii conjuncturali (evoluția indicatorilor economici, accesarea fondurilor europene) care ar putea influența oportunitățile de creare a unor noi locuri de muncă pentru anumite categorii vulnerabile ocupațional.
Mediul de afaceri din Dolj este slab dezvoltat atât datorită capitalului financiar insuficient a potențialilor antreprenori, cât și lipsei investițiilor de stat sau private. Deși cea mai mare parte a firmelor existente au capital privat (92%), este vorba mai degrabă de un antreprenoriat inițiat pentru întreținerea familiei și nu pentru obținerea unui profit cât mai mare în vederea dezvoltării propriei afaceri. Aproximativ 9 din 10 firme au cel mult 9 angajați, iar dintre acestea cele mai multe dispun de fapt de 1 sau 2 salariați. Capacitatea redusă a firmelor de a furniza locuri de muncă pentru populația din mediul rural reiese și din faptul că cea mai mare parte a acestora desfășoară activități de comerț (91,3%), în special mici magazine comunale, cu posibilități reduse de dezvoltare.
Criza economică și financiară din ultimii ani a făcut ca percepția retrospectivă a managerilor să fie în general una negativă, mai ales dacă ținem cont de faptul că profitul a scăzut pentru 37% dintre firme, iar cifra de afaceri pentru o treime dintre acestea. Din per- spectiva numărului de angajați și a salariului acordat acestora, două treimi dintre respondenți susțin că acești indicatori au rămas neschimbați în această perioadă de criză. Pesimismul pen- tru următorii ani se accentuează: în jur de 40% dintre respondenți cred că profitul și cifra de afaceri vor continua să scadă. Această percepție pesimistă se poate repercuta în mod negativ asupra acțiunilor și strategiilor manageriale ce vizează consolidarea sau extinderea afacerilor, fapt ce limitează posibilitatea apariției de noi locuri de muncă și, implicit, creșterea șanselor de accedere la un loc de muncă a grupurilor vulnerabile din mediul rural. Neîncrederea în re- venirea economiei se reflectă și în percepția privind scăderea indicatorilor legați de numărul de angajați sau de salariul mediu.
Oportunitatea oferită de fondurile structurale nu este valorificată decât într-o propor- ție nesemnificativă (sub 1%) pentru a avea impact pe piața locurilor de muncă. Accesul limitat la fondurile structurale și la programele sau finanțările oferite de stat constituie o barieră im- portantă în dezvoltarea mediului de afaceri.
În perioada imediat următoare, strategia firmelor privind resursa umană relevă atât păstrarea în mare parte a angajaților proprii și disponibilizarea a cca. 2% din personal, cât și proiecții de viitor pesimiste din moment ce 81,9% dintre managerii intervievați nu consideră necesară suplimentarea personalului. Companiile cele mai dinamice, cu potențial de generare a noi locuri de muncă funcționează în domeniul comerțului și reparațiilor auto (8,7%), a căror profit a crescut în ultimul an.
Probabilitatea cea mai ridicată la angajare o vor avea, persoanele calificate care vizează un post de execuție full-time pe perioadă nedeterminată. Managerii au nevoie mai ales de lucrători în domeniul serviciilor (vânzător/gestionar, bar- man/ospătar, bucătar/patiser), dar și de muncitori necalificați pentru activități cu caracter sezonier sau care nu necesită pregătire specializată.
Activitatea eficientă a firmelor depinde în mare măsură de competențele angajaților, de aceea managerii acordă o importanță sporită atât competențelor generale ale potențialilor candidați (cunoștințe de contabilitate – 45%, abilități de comunicare – 20%, permis de conducere – 12%, competențe digitale – 6%), cât mai ales nivelului de educație (63%), nivelului de calificare (51%) sau experienței de lucru (50%). În privința categoriilor de personal vizate, femeile se situează în topul preferințelor angajatorilor, iar acest lucru se dato- rează în mare parte faptului că în zonă predomină unitățile cu profil comercial. Persoanele competente sunt de asemenea apreciate de angajatori, care caută însă și persoane fără experiență profesională, mai ales pentru activitățile sezoniere din domeniul agriculturii și construcțiilor.
Alocarea de resurse financiare pentru dezvoltarea cunoștințelor și abilităților profesio- nale ale propriului personal nu prezintă o prioritate pentru companii, care preferă în schimb calificarea la locul de muncă. Interesul pentru derularea cursurilor de recalificare și perfec- ționare profesională nu este foarte ridicat, doar 20% dintre firme manifestându-și disponibili- tatea în acest sens. Două treimi dintre acestea vizează, pentru personalul angajat, cursuri de calificare/formare profesională în domeniul serviciilor (lucrător comercial, vânzător/ gestio- nar, contabil, barman, ospătar, bucătar) și în domeniul agriculturii.
BIBLIOGRAFIE
Alexandri, C., Luca, L., 2008, „Impactul viitoarei reforme a politicii agricole comune asupra piețelor agricole și a veniturilor producătorilor”, Economie agrară și dezvoltare ru- rală, 5(1), pp. 35-53.
Chițea, M., 2007, „Coordonate socio-economice ale spațiului rural românesc”, în Dezvoltare rurală. Abordare multidisciplinară, Florian V. (coord.), Iași: Terra Nostra, pp. 145-149.
Dumitru, M.. Diminescu, D., Lazea, V., 2004, Rural development and the reform of Romanian agriculture, Iași: Institutul European.
Gavrilescu, D. și Giurcă, D. (coord.), 2000, Economie agroalimentară, București: Expert. Mihalache, F. și Croitoru, A., 2011, Mediul rural românesc: evoluții și involuții. Schimbare socială și antreprenoriat, București: Editura Expert.
Otiman, P.I., 2005, Dezvoltarea rurală durabilă a României în contextul integrării europene, disponibil pe www.acad.ro/com2005/pv1031/Otiman.doc
Pascaru, Mihai, 2012, „Satul și agricultura”, în Inerție și schimbare. Dimensiuni sociale ale tranziției în România, Rotariu, T. și Voineagu, V. (coord.), Iași: Polirom, pp. 223-250.
Retegan, A. și Rusu, M., 2007, „Planul de amenajare a teritoriului național acțiunea a VIII-a – zone rurale”, în Florian V. (coord.), Dezvoltare rurală. Abordare multidisciplinară, pp.78-87, Iași: Terra Nostra.
Sandu, D., 1999, „Cine sunt antreprenorii din agricultura de tranziție?”, Sociologie Ro- mânească, 1, pp. 33-52.
Sandu, D., 2005, „România rural-agricolă azi”, Sociologie Românească, 4, pp. 117-138, http://www.sociologieromaneasca.ro/uploads_ro/883/sr2005_4_r04.pdf.
Voineagu, V. și Pisică, S., 2012, „Munca, structura forței de muncă, ocupare și șomaj”, în Inerție și schimbare. Dimensiuni sociale ale tranziției în România, Rotariu, T. și Voi- neagu, V. (coord.), Iași: Polirom, pp. 45-95.
Angelescu Coralia Stănescu Ileana Economie politică – elemente fundamentale, Editura Oscar Print, București, 2000 b#%l!^+a?
Bari I., Probleme globale contemporane , Editura Economică, București, 2003
Badea Gabriela „Sistemul economic intre dezechilibru si dezvoltare”, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1999
Belascu Lucian, Un proces evolutiv devenit și multidimensional:migrația forței de muncă, Revista economică, nr. 5/2004
Bogathy, Z., Manual de Psihologia Muncii și Organizațională, Editura Polirom, Iași
Cace Sorin, Politici sociale în domeniul șomajului în țările Europei Centrale și de Est,
Revista Calitatea vieții, anul 8, nr. 3-4/1999
Cochinescu Corina, Șomajul. Anxietate și frustrația la persoanele șomere, Editura Lumen, București, 2005
Constantin T., Evaluarea psihologică a personalului, Editura Polirom, Iași, 2004
Comitetul Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social Dolj, Asistența și coordonare metodologică, CNDIPT București, Filiala Sud Vest Oltenia
Cristescu Dana „Ghidul indicatorilor economici”, Editura Teora, Bucuresti 2000
Dobrotă Niță, „Dicționar de economie”, Editura Economică, București 1999, pag.456
Enache Constantin (coord.), Economie politică, vol. II, Editura Fundației România de mâine, București, 2007
Filomon Letiția , Experiența depresivă: perspective socioculturale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
Giddens Anthony, Sociologie, Editura All, București, 2000
Grigore Liliana „Probleme specifice in domeniul muncii pe plan mondial” Editura Luminalex, Bucuresti 2000
Heyne Paul, Modul economic de gândire, Editura Didactică și pedagogică, București, 1991
I.Ciorchină-Barbu, Sistemul asigurărilor pentru șomaj, Ed. Junimea, Iași, 2004.
Institutul Național de Statistică, “Mobilitatea teritorială internă a populației României”, București, 2006
Institutul Național de Statistică, Anuarele Statistice ale României, 2000-2011
Jigău M., Consilierea carierei, Editura Sigma, București, 2001
Marian Ionel, Manolescu Constantin, Ocuparea și șomajul în perioada tranziției la economia de piață în România, Editura ASE București, 2005
Neamțu George (coord), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003
Nica, E., Strategii și politici de ocupare a forței de muncă în România, Editura Economică, București, 2004 b#%l!^+a?
Niță Dobrotă „Economie politică” Editura. Economică, București 1995, pag 396
Omer I., Psihologia muncii-note de curs, Editura România de Mâine, București, 2003
Popescu L., Politicile sociale est-europene între paternalism de stat și responsabilitate individuală, Cluj: Presa Universitară Clujeană, 2004
Roșu-Hamzescu Ion, Șomajul în capitalismul contemporan, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982
***, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2009
***, DSM-IV-TR, Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din România, București, 2003
***, Manual de bune practici în asistența socială comunitară, Material elaborat de către World Vision România (www.institutadventist.ro)
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 830 din data de 10 decembrie 2010
http://www.keepeek.com/Digital-Asset-Management/oecd/social-issues-migration-health/international migration-outlook-2011_migr_outlook-2011-en
http://www.gea.org.ro
***Banca Națională a României, 2008, Raport anual 2007, București: Banca Națională a Ro- mâniei.
***Eurofound, 2006, First European Quality of Life Survey: Urban-Rural Differences, Office for Official Publications of the European Communities, Luxembourg, disponibil pe http://www.eurofound.europa.eu/publications/index.htm
***European Commission, 2006, Communication from the Commission to the Council and the European Parliament: Employment in rural areas: closing the jobs gap. COM(2006) 857 final, 21.12.2006, Commission of the European Communities, Brussels, http://ec.europa.eu/agriculture/publi/reports/ruralemployment/com857_en.pdf
***European Commission, 2009, Rural development in the European Union. Statistical and Economic Information. Report 2009, Commission of the European Communities, Directorate-General for Agriculture and Rural Development, Brussels, http://ec.europa.eu/agriculture/agrista/rurdev2009/index_en.htm
***Gallup, 2006, Barometrul Rural-August 2006, The Gallup Organization, București: Agenția pentru Strategii Guvernamentale http://www.gov.ro/barometrul-rural-august- 2006 l1a59535.html
***Guvernul României, 2008, National Rural Development Programme 2007-2013, Bucharest: Government of Romania,
http://www.madr.ro/pages/dezvoltare_rurala/nrdp_consolidated_version_2008_07_21.pdf
***Institutul Național de Statistică, 2008, Proiectarea Populației României în profil teritorial până în anul 2050, București: Editura Revista Română de Statistică.
***MADR, 2012, Analiza socio-economică a dezvoltării rurale în România, disponibil pe http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files//fs2014- 2020/00011282/ovnoj_Analiza-socio-economica-dezvoltare-rurala%20-%20draft%201.pdf
***OECD, 2006, The New Rural Paradigm: Policies and Gouvernance, OECD Paris, disponibil pe http://www3.unisi.it/cipas/ref/OECD_2006_Rural_Paradigm.pdf
***UNDP, 2007, National Human Development Report – Romania 2007, The United Nations Development Program, Bucharest, http://www.undp.ro/download/files/publications/NHDR%202007%20EN.pdf
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
BIBLIOGRAFIE
Alexandri, C., Luca, L., 2008, „Impactul viitoarei reforme a politicii agricole comune asupra piețelor agricole și a veniturilor producătorilor”, Economie agrară și dezvoltare ru- rală, 5(1), pp. 35-53.
Chițea, M., 2007, „Coordonate socio-economice ale spațiului rural românesc”, în Dezvoltare rurală. Abordare multidisciplinară, Florian V. (coord.), Iași: Terra Nostra, pp. 145-149.
Dumitru, M.. Diminescu, D., Lazea, V., 2004, Rural development and the reform of Romanian agriculture, Iași: Institutul European.
Gavrilescu, D. și Giurcă, D. (coord.), 2000, Economie agroalimentară, București: Expert. Mihalache, F. și Croitoru, A., 2011, Mediul rural românesc: evoluții și involuții. Schimbare socială și antreprenoriat, București: Editura Expert.
Otiman, P.I., 2005, Dezvoltarea rurală durabilă a României în contextul integrării europene, disponibil pe www.acad.ro/com2005/pv1031/Otiman.doc
Pascaru, Mihai, 2012, „Satul și agricultura”, în Inerție și schimbare. Dimensiuni sociale ale tranziției în România, Rotariu, T. și Voineagu, V. (coord.), Iași: Polirom, pp. 223-250.
Retegan, A. și Rusu, M., 2007, „Planul de amenajare a teritoriului național acțiunea a VIII-a – zone rurale”, în Florian V. (coord.), Dezvoltare rurală. Abordare multidisciplinară, pp.78-87, Iași: Terra Nostra.
Sandu, D., 1999, „Cine sunt antreprenorii din agricultura de tranziție?”, Sociologie Ro- mânească, 1, pp. 33-52.
Sandu, D., 2005, „România rural-agricolă azi”, Sociologie Românească, 4, pp. 117-138, http://www.sociologieromaneasca.ro/uploads_ro/883/sr2005_4_r04.pdf.
Voineagu, V. și Pisică, S., 2012, „Munca, structura forței de muncă, ocupare și șomaj”, în Inerție și schimbare. Dimensiuni sociale ale tranziției în România, Rotariu, T. și Voi- neagu, V. (coord.), Iași: Polirom, pp. 45-95.
Angelescu Coralia Stănescu Ileana Economie politică – elemente fundamentale, Editura Oscar Print, București, 2000 b#%l!^+a?
Bari I., Probleme globale contemporane , Editura Economică, București, 2003
Badea Gabriela „Sistemul economic intre dezechilibru si dezvoltare”, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1999
Belascu Lucian, Un proces evolutiv devenit și multidimensional:migrația forței de muncă, Revista economică, nr. 5/2004
Bogathy, Z., Manual de Psihologia Muncii și Organizațională, Editura Polirom, Iași
Cace Sorin, Politici sociale în domeniul șomajului în țările Europei Centrale și de Est,
Revista Calitatea vieții, anul 8, nr. 3-4/1999
Cochinescu Corina, Șomajul. Anxietate și frustrația la persoanele șomere, Editura Lumen, București, 2005
Constantin T., Evaluarea psihologică a personalului, Editura Polirom, Iași, 2004
Comitetul Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social Dolj, Asistența și coordonare metodologică, CNDIPT București, Filiala Sud Vest Oltenia
Cristescu Dana „Ghidul indicatorilor economici”, Editura Teora, Bucuresti 2000
Dobrotă Niță, „Dicționar de economie”, Editura Economică, București 1999, pag.456
Enache Constantin (coord.), Economie politică, vol. II, Editura Fundației România de mâine, București, 2007
Filomon Letiția , Experiența depresivă: perspective socioculturale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
Giddens Anthony, Sociologie, Editura All, București, 2000
Grigore Liliana „Probleme specifice in domeniul muncii pe plan mondial” Editura Luminalex, Bucuresti 2000
Heyne Paul, Modul economic de gândire, Editura Didactică și pedagogică, București, 1991
I.Ciorchină-Barbu, Sistemul asigurărilor pentru șomaj, Ed. Junimea, Iași, 2004.
Institutul Național de Statistică, “Mobilitatea teritorială internă a populației României”, București, 2006
Institutul Național de Statistică, Anuarele Statistice ale României, 2000-2011
Jigău M., Consilierea carierei, Editura Sigma, București, 2001
Marian Ionel, Manolescu Constantin, Ocuparea și șomajul în perioada tranziției la economia de piață în România, Editura ASE București, 2005
Neamțu George (coord), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003
Nica, E., Strategii și politici de ocupare a forței de muncă în România, Editura Economică, București, 2004 b#%l!^+a?
Niță Dobrotă „Economie politică” Editura. Economică, București 1995, pag 396
Omer I., Psihologia muncii-note de curs, Editura România de Mâine, București, 2003
Popescu L., Politicile sociale est-europene între paternalism de stat și responsabilitate individuală, Cluj: Presa Universitară Clujeană, 2004
Roșu-Hamzescu Ion, Șomajul în capitalismul contemporan, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982
***, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2009
***, DSM-IV-TR, Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din România, București, 2003
***, Manual de bune practici în asistența socială comunitară, Material elaborat de către World Vision România (www.institutadventist.ro)
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 830 din data de 10 decembrie 2010
http://www.keepeek.com/Digital-Asset-Management/oecd/social-issues-migration-health/international migration-outlook-2011_migr_outlook-2011-en
http://www.gea.org.ro
***Banca Națională a României, 2008, Raport anual 2007, București: Banca Națională a Ro- mâniei.
***Eurofound, 2006, First European Quality of Life Survey: Urban-Rural Differences, Office for Official Publications of the European Communities, Luxembourg, disponibil pe http://www.eurofound.europa.eu/publications/index.htm
***European Commission, 2006, Communication from the Commission to the Council and the European Parliament: Employment in rural areas: closing the jobs gap. COM(2006) 857 final, 21.12.2006, Commission of the European Communities, Brussels, http://ec.europa.eu/agriculture/publi/reports/ruralemployment/com857_en.pdf
***European Commission, 2009, Rural development in the European Union. Statistical and Economic Information. Report 2009, Commission of the European Communities, Directorate-General for Agriculture and Rural Development, Brussels, http://ec.europa.eu/agriculture/agrista/rurdev2009/index_en.htm
***Gallup, 2006, Barometrul Rural-August 2006, The Gallup Organization, București: Agenția pentru Strategii Guvernamentale http://www.gov.ro/barometrul-rural-august- 2006 l1a59535.html
***Guvernul României, 2008, National Rural Development Programme 2007-2013, Bucharest: Government of Romania,
http://www.madr.ro/pages/dezvoltare_rurala/nrdp_consolidated_version_2008_07_21.pdf
***Institutul Național de Statistică, 2008, Proiectarea Populației României în profil teritorial până în anul 2050, București: Editura Revista Română de Statistică.
***MADR, 2012, Analiza socio-economică a dezvoltării rurale în România, disponibil pe http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files//fs2014- 2020/00011282/ovnoj_Analiza-socio-economica-dezvoltare-rurala%20-%20draft%201.pdf
***OECD, 2006, The New Rural Paradigm: Policies and Gouvernance, OECD Paris, disponibil pe http://www3.unisi.it/cipas/ref/OECD_2006_Rural_Paradigm.pdf
***UNDP, 2007, National Human Development Report – Romania 2007, The United Nations Development Program, Bucharest, http://www.undp.ro/download/files/publications/NHDR%202007%20EN.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Reinserția Somerilor pe Piata Muncii din Jud. Dolj (ID: 145823)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.