Reguli Şi Limitari.etica

„Întrucât interdependența globală ne cere să trăim în armonie unii cu alții, oamenii au nevoie de Reguli și limitari.Etica reprezintă standardul minim care face posibilă viața colectivă. Fără etică și fărăr limitările autoimpuse care rezultă din ea, omenirea va reveni la supraviețuirea celor mai apți. Lumea are nevoie de o etică de bază”.

Totuși, societatea contemporană, din punctul nostru de vedere, este, mai degrabă caracterizată, printr-o criză morală, comportamente pe contrasens și împlinire prin lucruri materiale; ajungem, practic, să ne pierdem, inconștient, valorile morale și sufletul în detrimentul fericirii. Ceea ce nu trebuie uitat e că „o ființă umană, asemenea, unei afaceri, aduce profituri și suferă pierderi.pentru o ființă umană, însă, Moneda Supremă de schimb nu este reprezentată de bani și nici de o măsură externă, precum faima, averea sau puterea. Moneda Supremă în cazul unei ființe umane este fericire”.

„Există deja un pericol real și perceptibil: în timp ce dominația omului asupra lucrurilor progresează enorm, omul riscă să piardă firul conducător al acestei dominații, să-și vadă umanitatea supusă în diferite moduri acestei lumi…”, după cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea.

Există concepția conform căreia cea mai mare fericire a ființei umane vine atunci când aceasta își folosește energia în atingerea țelurilor, în practicarea de activițăti care îi fac plăcere și îi aduc admirația celor din jur.

Ce deranjează la această opinie este faptul că nu vorbește despre rezultatul acțiunilor individului. Adevărul trist este că am ajuns să trăim într-o societate care „crește” persoane a căror admirație este pentru cei care încalcă legea și nu sunt prinși de organele de poliție, pentru cei care admiră modul în care un criminal în serie execută actul infracțional sau pentru cel care a reușit să își crească venitul financiar ilegal și în detrimentul altuia. Trăim într-o societate bolnavă … de putere, de bani, de succes indiferent de consecințe.

Putem blama blobalizarea pentru această schimbare a mentalității societății? Într-adevăr, pregresul tehnologic continuu existent la nivel mondial, deschiderea granițelor la nivel european, posibilitatea de a călători neîngrădit, libertatea de exercitare a drepturilor și liberăților fundamentale ale omului, așa cum sunt prevăzute în Convenția pentru apărarea Drepturilor și Libertăților fundamentale ale omului, etc. ne ajută să depășim deficitele ecologice și sociale, însă, în același timp, a creat o ruptură a societății caracterizată prin formarea de indivizi care exclud comuniunea socială ca mod de viață.

Îi întâlnim, de multe ori, la scară globală, în ceea ce numim „crimă organizată”, un fenomen care atacă structura și suveranitatea statului, dată fiind interferența lui în economia națională, prin influența coruptă a instituțiilor economice, politice și sociale fundamentale. Mai mult decât atât, veniturile financiare ilegale rezultate din activitățile atribuite grupurilor infracțional organizate atrag din ce în ce mai multe persoane, și din alte țări, în activități de acest gen, ceea ce îl transformă într-un fenomen transnațional.

În concluzie, „Crima organizată poate fi percepută ca un produs social pătruns în viața noastră socială și politică, izvorât din tendința diferitelor grupuri de a folosi criminalitatea ca mijloc de mobilitate socială și chiar de acaparare a puterii”.

De aceea, nu greșim când aderăm la opinia conform căreia „Uniunea trebuie să reducă numărul oportunităților aflate la dispoziția crimei organizate ca rezultat al economiei globale, în special în timpul unei crize care exacerbează vulnerabilitatea sistemului financiar, și să aloce resurse adecvate pentru a gestiona corespunzător aceste provocări”.

Definirea noțiunii de crimă organizată ridică probleme specialiștilor tocmai pentru că termenul cuprinde un număr de diverse infracțiuni săvârșite de “conspirație infracțională continuă, care se autoîntreține, având o structură organizatorică menținută prin frică, corupție și lăcomie” cu scopul “de a controla teritorii ori piețe interne sau străine prin folosirea violenței, intimidării … ori să se infiltreze în economia legală”, însă fără o precizare a acestor infracțiuni, ci doar e enumerare.

Combaterea și prevenirea acestui fenomen, datorită magnitudinii sale și, mai ales, a consecințelor menifestării lui, a reprezentat întotdeaua o prioritate pentru statele lumii.

La nivel european, revenirea și combaterea criminalității organizate și a celorlate infracțiuni violente a fost și va rămâne o mare provocare pentru Uniunea Europeană. Este vizibilă actualizarea legislației la nevoile societății contemporane, însă, din punctul nostru de vedere, atât timp cât nu înțeleg toate statele nevoia de a combate la nivel național acest gen de infracțiuni, lupta comună are șanse reduse de izbândă.

Transpunerea în legislația națională, pe de altă parte, nu este suficientă dacă cei implicați direct, prin prisma meseriei lor, nu conștientizează magnitudinea fenomenului. Din păcate, cei care o fac, sunt de multe ori opriți în demersurile lor din cauza implicațiilor acestui gen de infracțiuni, care s-a interpus înclusiv în economie.

Așadar, pentru a putea preveni și combate acest fenonem, trebuie să prevenim și să combatem, în primul rând, actele de corupție, un fenonem din ce în ce mai răspândit la noi în țară,. Adevărul este, însă, că lupta trebuie începută cu moralitatea oamenilor, sau mai bine spus lipsa ei, apoi din punct de vedere legal.

Nicio o directivă sau regulament nu va schimba situația națională, europeană sau mondială atât timp cât nu se schimbă mentalitățile oamenilor. Iar pentru cei care nu o fac “doar pentru că pot”, trebuie să se schimbe situația economică, iar aici e nevoie de intervenția statului.

O altă provocare la nivel mondial o reprezintă autorii infracțiunilor în serie. Pericolul social al acestui gen de infracțiuni este unul foarte ridicat, iar impactul asupra societății este unul caracterizat de teamă și groază.

Criminalii și violatorii în serie organizați produc pagube mult mai mari dat fiind numărul mare de victime și, totodată, stăpânirea de sine de care dau dovadă în momentul săvârșirii infracțiunii. Cu toate acestea, în cazul actelor infracționale atribuite persoanelor dezorganizate, șocul este mai mare. Aceștia se caracterizează, în principal, prin comportament sadic asupra victimei și un loc al infracțiunii murdar, realizând unele dintre cele mai înfiorătoare crime.

Încadrarea infractorului într-una dintre cle categorii, precum și identificarea caracteristicilor acestora în vederea ajutării organelor de cercetare în identificarea și prinderea suspectului, sunt activități ce revin specialiștilor “profilers”, iar tehnica poartă denumirea de “criminal profiling”.

Criminal profiling reprezintă practic, în funcție de metoda folosită – FBI, Canter, Turvey, psiho-comportamentală sau profilingul geografic -, modul prin care specialiștii pot identifica trăsături și caracteristici ale infractorului în urma analizării locului infracțiunii, urmărind modul de desfășurare a evenimentelor, probele adunate de la locul infracțiuniii, a informațiilor despre victimă, precum și a locației infracțiunii.

Dată fiind eficiența ei, dovedită prin numărul mare de spețe soluționate datorită informațiilor primite de la profiler-i, și în țara noastră s-a deschis un asemenea departament. Serviciul de Analiză Comportamentală are ca obiectiv principal “întocmirea de rapoarte de evaluare a personalității criminale ori a comportamentului infracțional în cazul unor infracțiuni grave, realizând un program pentru identificarea variabilelor comportamentale ante-delictum, în timpul comiterii faptelor și post-delictum, ale persoanelor private de libertate. Informațiile obținute vor fi folosite în realizarea concretă a analizelor comportamentale în cauzele cu autori neidentificați”.

Tehnica de criminal profiling, comparativ cu cea de prevenire, are o aplicabilitate mai mare prin prisma faptului că se folosește după momentul săvârșirii infracțiunii. Pe de altă parte, trăim într-o societate mult prea ocupată cu propriile sale probleme pentru a acorda atenție și celor din jur.

Peste tot există multe strigăte de ajutor din partea celor care doresc să se salveze cât încă mai pot, însă această acțiune nu poate să fie realizată de către vecini sau prieteni. Primii care trebuie să conștientizeze problemele copiilor lor sau ale rudelor este familia. Prevenirea infracțiunilor se poate realiza optim doar dacă există interesul celor din jur și intervenția lor grabnică, de îndată ce observă comportamente ieșite din tipar.

În prezent, societatea actuală se luptă mai mult cu activități de combatere, o luptă lungă și anevoioasă și, din păcate, nu cu rezultatele scontate. Prevenirea, începută în familie, și continuată prin educație în instituții abilitate ale statului poate fi o modalitate eficientă de luptă împotriva criminalității.

În scopul identificării trăsăturilor socio-umane ale condamnaților pentru infracțiuni de crimă organizată am efectuat un studiu la care au participat 294 de persoane condamnate atât pentru infracțiuni de crimă organizată, cât și pentru acte ce contravin legii penale în vigoare fără legătură cu grupurile infracțional organizate. Astfel, am putut evidenția diferențele existente între cele două categorii de deținuți.

Inspirându-ne din metoda criminal profiling, ne-am axat pe vârsta, starea civilă, proveniența, nivelul de educație, ocupația, antecedentele penale, dar și posibilele vicii, tentative de suicid sau acte de autovătămare.

Rezultatele au arătat puține diferențe între femeile și bărbații condamnați pentru acte de crimă organizată și diferențe sensibil mai mari, cel puțin din punct de vedere al nivelului de educați, între persoanele din cele două categorii analizate.

Astfel, putem afirma că persoanele care săvârșesc infracțiuni afiliate grupurilor de crimă organizată pot fi găsite în toate mediile, reprezentând un pericol pentru societate indiferent de nivelul de educație, ocupație sau familie.

Totuși, considerăm necesar să acordăm o mai mare atenție persoanelor defavorizate, care pot cădea cel mai ușor victime ideii de apartenență la un grup sau, simplu, venit financiar, imposibil de generat în mod legal, în detrimentul siguranței persoanele. Ei sunt cei care nu înțeleg conștiința întregului, lăsându-se prinși de mișcarea în derivă în care își regăsește forța și încrederea de a lupta pentru supraviețuire.

De asemenea, considerăm necesară și o modificare de ordin legislativ care să ajute la diminuarea fenomenului criminalității, în mare parte aplicabilă celor care le lipsește cu desăvârșire educația socială, dar la care poate fi vorba și de disfuncții la nivelul creierului, fiind amintit factorul genetic.

Criminologii au efectuat mai multe studii de-a lungul timpului și și-au împărțit rezultate prin intermediul mai multor teorii fără, a exista, însă, până la acest model cunoscută o cauză generală care determină coportamentul infracțional.

În acest context, există un număr crescut de cazuri de omor la nivelul țării și nu numai. În majoritatea cazurilor întâlnim motive precum gelozia, răzbunarea, lăcomia. Nu trebuie, însă, să neglijăm categoria celor care omoară pentru că le place.

Pentru a ține la adăpost societatea de manifestările bolii lor, vedem ca necesară introducerea în legea penală a posibilității judecătorului de a pronunța o sentință privativă de libertate conform căreia infractorul să nu aibă drept de eliberare condiționată.

Practic, sentința de pedeapsa închisorii pe viață fără eliberare condiționată este o “dispoziție legală care prevede că restul vieții naturale criminalului va fi petrecut în închisoare. Sancțiunea de viață, fără eliberare condiționată a câștigat popularitate când oamenii au realizat că o condamnare pe viață normală, chiar și o sentință "viață naturală", nu înseamnă neapărat că infractorul va fi în spatele gratiilor pentru viață. Aproape fiecare stat are o prevedere în legile sale, astfel încât un infractor condamnat la viața devine eligibil pentru eliberare condiționată, după un anumit număr de ani, sau poate acumula credite "bune" de timp și, astfel, să fie eliberat. Mai mult, în majoritatea statelor guvernatorul, uneori in mod concertat cu un consiliu, poate naveta sentința unui deținut sau poate ierte o persoană. În aceste state, un guvernator ar putea ierta un prizonier cu o condamnare pe viață pur și simplu, sau ar putea naveta o condamnare pe viață, astfel încât individul ar fi atunci eligibile pentru eliberare condiționată …

Există două tipuri fundamentale de viață, fără eliberare condiționată-statutele. Unul abordează problema infractorilor obișnuiți sau criminali de cariera, în timp ce celălalt reflectă problema moralitatății infracțiunilor penale cele mai grave. În marea majoritate a statelor cu astfel de statut, sancțiunea poate fi aplicată pentru o singură infracțiune, crimă cel mai frecvent primul grad, mai degrabă decât pentru orice model de comportament criminal.”

Din punctul nostru de vedere, un astfel de act legislativ ar spori la asigurarea siguranței cetățenilor. Astfel, nu vor mai exista cazuri de omor, viol săvârșite de persoane eliberate după servirea unei pedepse privative de libertate pentru același gen de infracțiune.

Cei care trăiesc vieți animalice sunt indivizii centrifugi care nu pot identifica naura răului care îi macină, motiv pentru care un astfel de pedeaspă i-ar putea apăra și pe ei … de propria persoană.

Sperăm în zadar ca acest gen de persoane, alături de ceilalți infractori, să înțeleagă că “Viața omului are sens numai în măsura în care poate să înnobileze și să înfrumusețeze viața oricărei ființe vii. Viața e sacră, cu alte cuvinte, e valoarea supremă căreia I se subordonează toate celelalte valori”.