Reguli de Baza Privind Redactarea Unui Articol Stiintificdoc
=== Reguli de baza privind redactarea unui articol stiintific ===
CAPITOLUL 3
Reguli de bază privind redactarea unui articol științific
Redactarea unui articol științific isi are locul și rolul său distinct în finalizarea și valorificarea oricărei cercetari științifice având drept scop publicarea într-o revistă de specialitate a rezultatelor cercetărilor proprii în vederea diseminării acestora către comunitatea oamenilor de știință. Ea are o componentă stilistică, de limbaj și, mai ales, un ansamblu de exigențe și reguli de redactare
Conceperea și redactarea unui articol științific, în vederea publicării acestuia, este o operație complexă care necesită, în primul rând, cunoașterea cititorilor revistei către care se adresează autorul, dar și a stilului de redactare care se referă la o serie de cerințe acceptate și practicate de comunitatea specialiștilor din domeniu.
Publicarea unui articol are drept obiectiv principal transmiterea unui mesaj științific comunității din doemniul respectiv. Atingerea acestui obiectiv este asigurată de coerența între fond (conținut) și forma de prezentare a articolului (aspectul redacțional), ceea ce impune cunoașterea principiilor de redactare științifică. Redactarea științifică se raportează la principii care impun rigoare științifică ghidată de tehnici specifice demersurilor științifice. Capacitatea de a scrie în conformitate cu rigorile redactării științifice este o deprindere care se învață și se capătă în timp, prin practica redactării dar și prin studierea de materiale științifice în domeniu.
3.1 Stilul de redactare științific
Redactarea unui articol științific are o componentă stilistică, de limbaj și, mai ales, un ansamblu de reguli și operații care au ca scop finisarea în conținut și formă a unui manuscris destinat publicării.
Stilul general folosit în redactarea unui articol, trebuie să fie conform canoanelor stilului științific de exprimare, deoarece numai așa el poate facilita cititorului înțelegerea corectă a textului. O prezentare succintă a principalelor caracteristici ale stilului științific a putut fi efectuată prin consultarea unor lucrări aparținând mai multor autori, cărora subiectul în discuție le-a stârnit interesul și a fost descris în lucrările lor (Panaitescu 1968; Iordan, 1975; Florea 1983; Gherghel 1996; Fereol și Flaguel 1998; Chelcea 2003; Șerbănescu 2007; Rad 2008).
În principal, pentru un articol științific, stilul de redactare trebuie să fie unul clar, precis, concis și coerent.
Claritatea, presupune alegerea celei mai adecvate formulări pentru ideile și faptele care vor fi raportate precum și realizarea unei exprimări simple și clare, care să faciliteze lectura și înțelegerea textului. Aceasta este realizată de de limbajul folosit dar și de claritatea ideilor enunțate. Neclaritatea este generată în principal de exprimarea echivocă din cauza proastei gestionari a sintaxei prin folosirea neglijentă a elementelor de legătură (conjuncții, prepoziții, adverbe), dar și de abaterile de la logică. Un text devine mai clar dacă există relații logice între propoziții și fraze. Șerbănescu (207, pp. 191-192) realizează o listă de conctori utilă pentru orice tip de redactare științifică. (Tabelul nr. …)
Tabel nr. … Conectori folosiți în redcatare unui text
Sursa: Șerbănescu, A., 2007. Cum se scrie un text. Iași: Polirom, pp. 191-192
Pentru a asigura realizarea unui text clar este necesar:
a ordona corect și logic ideile și pasajele textului în conformitate cu structura articolului;
a se evita frazele lungi, confuze, a cuvintelor și expresiilor imprecise care produc ambiguitate lexicală
folosirea frazelor scurte, într-un limbaj clar și concis;
a nu se abuza de formule, abstractizări și abrevieri;
a se evita prea multe explicații cu prea multe amănunte și digresiuni;
explicarea unor termini de specialitate;
a nu se formula fraze sau propoziții în care cantitatea de informații să fie exagerat de mare;
evitarea construcțiilor pleonastice sau contradictorii;
a se respecta normele morfologice;
construirea unor topici corecte, atât la nivelul proproziției cât și la nivelul frazei.
În final se impune a face și precizarea că într-un articol științific claritatea nu însemnă a-l face inteligibil pentru toți cititorii, ci doar pentru cei din domeniu, cum ar fi cel economic de care ne ocupam în această carte. Scopul uni articol științifice este da a aduce noi contribuții domeniului pe care îl abordează și nu pentru a populariza.
Precizia, se referă la utilizarea riguroasă a mijloacelor lingvistice pentru exprimarea clară, logică și argumentată a conținutului de idei dintr-un articol științific prin folosirea unei terminologii de specialitate. Precizia este o virtute a rigorii științifice, de aceea absența ei în redactarea unui articol științific aduce cititorul în situația de a se întreba asupra rigorii științifice cu care a fost elaborat materialul.
Precizia textului științific este obținută prin folosirea unui limbaj strict referențial, a unei terminologii sistematice, specifice domeniului abordat care presupune:
utilizarea aceluiași cuvânt pentru desemnarea aceluiași lucru/fenomen;
să nu se folosească același cuvânt de două ori într-o propoziție;
coerență și exactitate între comentariile din text și datele din tabele și figuri;
evitarea formulărilor colocviale sau a jargonului;
evitarea omonimelor, a expresiilor al căror înțeles este relativ la timp, dar care pot ambiguiza momentul producerii unei acțiuni ("acum câteva timp", "de câțiva ani încoace")
evitarea/suprimarea adjectivelor și adverbelor inutile și neprecise (excepțional, frecvent, observarea recentă sau atentă, adese, sufucient, mult, multiple etc.)
evitarea utilizării defectuoase a lui “etc.”, deoarece antrenează imprecizie;
ocolirea formulărilor ce sugerează nesiguranța autorului ("dacă nu mă înșel", "mi se pare")
folosirea abuzivă a negațiilor într-o singură frază care poate denatura sensul acesteia;
Precizia unui articol științific se reflectă cel mai clar în descrierea metodologiei unui articol științific și în rezultatele cercetării.
Concizia, decurge firesc din trăsătura generală a stilului de redactare științifică numită precizie. Ea presupune în general, existența unei proporție potrivite între conținutul de idei și numărul de cuvinte folosit pentru a redacta lucrarea. Respectând o proporție adecvată între acești doi factori, evitând descriptivismul excesiv, dar și frazele telegrafice, poate fi obținută concizia optima. Atât timp cât textul este concis, cititorul poate ajunge mai rapid și mai eficient la informația pe care-l interesează.
Realizarea unui articol științific caracterizat prin concizie presupune:
semnalarea unui fapt direct, fără a specifica intenția de semnalare;
evitarea repetițiilor (exemplu: fraze din Introducere regăsite în alte secțiuni, Concluziile finale organizate doar prin simpla însumare a tuturor concluziile parțiale prezentate pe parcursul lucrării, și nu prin reformularea și sintetizarea lor);
utilizarea abrevierilor care substituie un cuvânt/câteva cuvinte, dacă termenul respectiv se repetă mai mult de trei-patru ori;
utilizarea tabelelor și reprezentărilor grafice, care pot substitui/reduce cu succes textul necesar pentru descrierea obiectelor și proceselor și care pot sintetiza datele și demonstra anumite relații;
folosirea a cât mai multor substantive și verbe și evitarea adjectivelor și adverbelor care ar încarcă exprimarea;
evitarea unor comentarii prea ample în raport cu importanța subiectului în cauză;
folosirea unor fraze scurte (o frază din mai mult de 40 de cuvinte ar trebui să fie rescrisă sub forma a două propoziții) precum și a unor termeni conciși, de exemplu:
Coerența, reprezintă caratcteristica prin care materialul poate fi considerat ca un tot unitar oferind cititorului o cale logică de a înțelege problematica abordată în lucrare. Ea se asigură prin organizarea și exprimarea ideilor într-o structură specifică care să asigure legătura, fluiditatea dintre capitole și subcapitole, continuitatea idelor, astfel încât paragrafele să decurgă firesc unul din altul.
Fereol și Flaguel (1998) subliniază că în urmărirea cu ușurință a fluxului argumentației este necesară folosirea corectă a anumitor prepoziții, conjuncții, adverbe, locuțiuni pe post de operatori logici, cu ajutorul cărora pot fi puse în evidență relațiile dintre propoziți (Tabelul nr. …).
Tabel nr. … Operatori logici de punere în evidență a relațiilor dintre propoziții
Sursa: Fereol, G și Flaguel, N., 1998. Metode și tehnici de exprimare scrisă și orală. Traducere de A. Zăstroiu și C. Bîlbă, Iași: Editura Polirom, p.61
Acești operatori care au rolul unor conectori logici ce asigură fluența argumentației se mai pot grupa și astfel:
conectori de premisă: „în primul rând”, „în al doilea rând”, „pe de o parte”, „pe de altă parte”, „pentru început”etc;
conectori de susținere, (ai explicației, ai comparației, ai cauzalității, de exemplificare): „din această cauză”, „în această privință”, „în ceea ce privește”, „din acest motiv”, „de asemenea”, „de exemplu”, „pentru că”, „deoarece”, „fiindcă”, ”spre deosebire de”, „precum”, „la fel ca” etc;
conectori de concluzie (de încheiere): „în concluzie”, „prin urmare”, „de aceea”, „așadar”, „ca atare”, „ca urmare”, „în consecință”etc.
Paragraful este unul din cele mai bune instrumente în asigurarea coerenței. El este format dintr-un grup de propoziții care susțin și dezvoltă o singură idee sau un singur aspect al unui subiect mai larg. Paragraful întrunește trei funcții: introduce un nou subiect (o problemă sau un aspect al unui subiect) și îl dezvoltă; realizează o relație logică între propozițiile din interiorul său; face vizual și logic distincția dintre noul subiect față de cel anterior și față de cel care urmează.
În intregul său, fiecare paragraf are o structura specifica și aparte. El are o frază/propoziție principală care precizează aspectul/problema ce urmează a fi dezvoltată, care este urmată de elaborarea altor propoziții care susțin și dezvoltă pe cea principală precum și o concluzie care reiterează sau reformulează propoziția inițială a paragrafului. Deoarece propoziția principală este suportul paragrafului, de regulă, aceasta va fi poziționată la începutul paragrafului, dar poate fi aplasată și la mijloc sau la sfârșit.
Un paragraf este de sine stătător. Prima propoziție/frază nu ar trebui să se refere la o idee din paragraful anterior. Ca urmare, trebuie să se evite ca începutul paragrafului cu formulării precum: „Cu toate acestea …”, „În contrast cu …”, „Din această cauză …”. Dacă totuși, noul paragraf, va trebui să se refere la o idee din paragraful anterior, atunci se va folosi un construct de forma „În susținerea argumentelor de mai sus …”.
Fluența unui paragraf este un element important al acestuia. Fiecare propoziție/frază este necesar să decurgă, în mod logic, din cea anterioară. Trebuie evitată folosirea unor elemente de tranziție precum „Acest lucru duce la rândul său …” sau „Din cauza aceasta …”
O trasatură comună a unui bun paragraf este aducerea exemplelor care sa susțină subiectul. Această practică poate fi foarte utila în convingerea cititorului de validitatea opiniei autorului. Această ilustrare poate lua forma citării sau a referințelor la alte lucrari.
Fiecare alineat al lucrarii trebuie să fie judecat sub forma unui paragraf. În cadrul acestuia intră un grup de propoziții. Indiferent de numarul propozițiilor care intră într-un paragraf, acestea susțin și argumentează o singură idee sau un singur subiect.
Alte caracteristici ale stilului de redactare științifică se referă la: eficiență, accesibilitate, originalitate și eufonie.
Eficiența, este caracteristica unui text dată de forța de convingere a exprimării, de cuvintele, expresiile și exprimările categorice. Ca urmare, în enunțarea ideilor e bine să se facă o alegere echilibrată între cuvintele abstracte și cele concrete, între cele generale și particulare. De asemenea, se impune folosirea predominantă a verbelor (la diateza activă) care conferă textului dinamism, față de celelalte părți de vorbire (substantive, adjective, adverbe). Pentru refiefarea ideilor putem apela la ordinea cuvintelor în sensul că partea din text ca se vrea accentuată este așzată de regulă la început., iar în plus mai avem și mijloace grafice de accetuare cum ar fi sublinierea cuvintelor, scrierea cu aldine, cu litere cursive etc., fără a face însă exces de asemenea mijloace.
Accesibilitatea, este dată în cea mai mare măsură de lexicul folosit. Prin text „accesibil” se înțelege un text care folosește un limbaj simplu și direct, care evită construirea unor propoziții și fraze lungi și alambicate, exprimările obscure și pretențioase, și care nu folosește un jargon științific și tehnic exagerat ca pondere.
Originalitatea, este dată de felul în care autorul combină cuvintele în propoziții și în fraze. Cu toate rigorile impuse stilului științific un autor nu poate fi îngrădit în a produce texte originale prin folosirea unui limbaj variat din punct de vedre al lexicului cât și ca structură, evitarea monotoniei, și a repetițiilor supărătoare, prin apelul la sinonime și ocolirea clișeelor verbale. Cel mai important lucru care reliefează originalitatea unui articol științific este însă creativitatea data de noutatea ideilor și a punctelor de vedere exprimate.
Eufonia, se referă la cât de plăcut „sună” textul. Ea se realizează prin utilizarea unor cuvinte armonioase, potrivite, generate de fluența și coerența limbajului. Eliminarea repetițiilor supărătoare, a cacofoniilor, a pleonasmelor, a dezacordurilor gramaticale, dar și a excesului de gerunzii și genitive, girează o „snoritate” agreabilă a textului
Într-un text științific autorul se definește prin modul în care folosește cuvintele, adică prin stil, iar acesta la rândul lui afectează percepția textului de către cititori. Cu cât un text este mai bine construit, cu cât limbajul este unul clar, precis, concis și mai lipsit de echvocuri, cu atât el va fi mai eficient, respectiv, mai ușor de înțeles de către cititori, iar ideile transmise vor ajunge netransfigurate la cel căruia i-a fost destinat.
3.2 Redactarea bibliografiei
Bibliografia este o componentă obligatorie pentru orice lucrare științifică având drept scop recunoașterea publică a relevanței muncii unuia sau a mai multor autori sau grupuri de autori pe specificul problemelor prezentate în cadrul lucrării considerate. Plecând de la materialele consultate, bibliografia are menirea de a ghida cititorul către materialele relevante în legătură cu subiectul articolului.
Redactarea bibliografiei presupune consemnarea citărilor (trimiterilor) în textul articolului, precum și menționarea (scrierea) surselor în lista de referințe de la sfârșitul lucrării. Introducerea citărilor în text și întocmirea unei liste de referințe bibliografice sunt o dovadă a integrității științifice a autorului, a credibilității sale, în acord cu deontologia profesională. Prin înserarea unei citări într-un text propriu, autorul care citează evită situațiile de plagiat, voluntar sau involuntar, recunoscând în fapt că ideea sau textul în cauză aparțin unei alte persoane. Mai mult, el respectă drepturile de autor ale persoanei care a evidențiat prima dată ideile citate.
Pentru a se evidenția corect citările dintr-un articolel este necesar să se țină seama de reguli foarte stricte privind forma în care se citează sursele bibliografice. Standardele sau cerințele pentru transmiterea articolelor spre recenzie sau pentru publicare în revistele științifice internaționale cuprind instrucțiuni precise și specifice privind modul de redactare al textelor (manuscriselor). Fiecare revistă științifică poate avea stiluri editoriale diferite, atât în ceea ce privește modul propriu-zis de redactare al textului, de inserare a citărilor, de alcătuire a structurii listei de referințe, cât și privind aranjarea listei bibliografice, modul de formatare al figurilor, tabelelor, ecuațiilor etc. Stilurile de citare bibliografică recunoscute pe plan internațional și utilizate în prezent de cele mai pretigioase edituri mondiale și de colegiile redacționale ale revistelor științifice sunt: Asociația Americană de Chimie (ACS – pentru chimie), Asociația Americană de Medicină (AMA – pentru medicină și științe biologice), Asociația Americană de Psihologie (APA – pentru științele sociale: educație, comunicare, psihologie, sociologie, geografie, științe politice, juridice și economice), Asociația Limbilor Moderne din America (MLA – pentru literatură, artă și științe umaniste), Chicago ( Universitatea din Chicago – pentru cărți, reviste, ziare care se adresează publicului larg), Vancouver (Comitetul Internațional al Editorilor de Jurnale Medicale – pentru domeniul medical), Turabian (Universitatea din Chicago – pentru studenți, indiferent de domeniul abordat)
În iunie 2010 a apărut ediția a treia a standardului internațional ISO 690:2010 (Information and documentation. Guidelines for bibliographic references and citations to information resources), care cuprinde informații privind modul de citare corectă, respectiv de tehnoredactare a bibliografiei (Anglia Ruskin University, 2015, p.5). Standardul a fost elaborat de Comitetul Tehnic al Organizației Internaționale de Standardizare (TC 46/SC 9: Identification and description), prezenta ediție anulându-o și înlocuidu-o pe cea anterioară (ISO 690:1987), precum și standardul suplimentar ISO 690-2:1997. Actuala ediție a standardului ISO 690:2010 a fost semnificativ revizuită, actualizată și completată, oferind liniile directoare pentru prezentarea referințelor bibliografice și citatelor în toate tipurile de resurse informaționale, inclusiv monografii, seriale, contribuții, brevete, materiale cartografice, resurse electronice de informare (programe de calculator și baze de date), muzică, stampe, fotografii, lucrări grafice și audiovizuale. Acest standard nu se aplică la citatele juridice, care au propriul standard. ISO 690 este destinat autorilor și editorilor pentru stabilirea listei de referințe bibliografice în care se reflectă toate citările din text, aceasta constituind o componentă obligatorie pentru orice lucrare științifică (International Standard ISO 690:2010, p.1)
În redactarea bibliografiei trebuie să se manifeste o foarte mare atenție, deoarece aici se strecoară mai multe greșeli decât oriunde altundeva în textul articolului. Ca urmare, în întocmirea acestei secțiuni autorul va trebui să țină seama și de unele recomandări specifice, cum ar fi:
toate citǎrile trebuie fǎcute cu acuratețe; în situația în care se importă indici bibliografici din diferite surse, aceștia trebuie verificați cu mare atenție, pentru ca preluarea lor (citarea lor) să fie corectă;
se includ cele mai relevante, importante, riguroase și recente lucrări din literatura de specialitate aparținând fluxului principal de publicații la care autorii au acces. În acest fel se permite oricăror cercetători accesul la sursele care au stat la baza redactării lucrării considerate;
se citează materiale, articole și cǎrți deja publicate;
nu se includ referințe bibliografice care nu au fost consultate;
fiecare referință bibliografică trebuie citată în textul lucrarii, cu motivarea clară a contribuției științifice la care se face referire (în caz contrar, citarea este nejustificată, putând sugera multiple conotații negative precum obediența, dorința de epatare etc.);
nu se face exces de citǎri, calitatea unui articol este dată de noutatea ideilor, de articularea și mai ales prezentarea lor logică și argumentată în text și nu prin lungimea listei de referințe;
evitarea includerii ca referințe a unor articole greu accesibile, a unor rezumate de la congrese și/sau manifestări științifice la care potențiali terți sau cititorii articolului nu pot avea acces direct;
toate citările din surse bibliografice făcute în text trebuie să se regăsească în lista de referințe de la sfârșitul articolului.
Se impune a se face o diferență între lista de referințe și lista bibliografică și anume: lista de referințe cuprinde toate sursele bibliografice la care s-a făcut referire și care au fost citate în textul articolului, iar lista bibliografică mai conține pe lângă aceste surse și altele care au fost consultate în vederea realizării materialului științific, dar nu au fost citate în text. Apreciem ca în cadrul unui articol științific să se folosească denumirea de listă de referințe. Pentru lucrările mai voluminoase, care presupun documentarea, consultarea, analiza unui număr cu mult mai mare de materiale științifice cum ar fi cărți, teze de doctorat și de abilitare, lucrări de licență și de masterat, rapoarte ale unor organizații, monografii, tratate, materiale de arhivă etc., ar fi recomandabilă denumirea de listă bibliografică.
Un mod practic de a alcătui lista cu surse bibliografice este acela de a nota pe foi de hârtie separate sau în documente electronice distincte toate amănuntele legate de sursele consultate (numele autorului/autorilor, editorii în cazul unui volum colectiv, anul apariției, titlul lucrării, localitatea, editura, volumul, numărul jurnalului, paginile lucrării, linkurile la care materialul poate fi consultat în mediul online, data accesării etc.). Chiar dacă revista științifică la care se trimite materialul elaborat nu solicită toate aceste informații, este bine ca fiecare autor să aibă o bază de date proprie cu asemenea înregistrări complete, care, în funcție de context, respectiv de solicitările editoriale, poate fi rapid convertită la formatul solicitat. Înregistrarea tuturor acestor materiale/lucrări științifice poate fi de ajutor în cazul în care se dorește folosirea indicilor bibliografici la alte articole. În cazul nefericit în care articolul nu este acceptat de către revista la care a fost transmis, se va dori trimiterea acestuia spre recenzie și publicare la alt jurnal, care poate avea cerințe editoriale diferite pentru întocmirea bibliografiei (Enache, 2017, p. 57).
Modalitățile de întocmire a listei referințele bibliografice variază mult de la o revistă științifică la alta, de la o editură la alta. Ca urmare, ori de câte ori se dorește trimiterea unui articol spre publicare într-un jurnal, se vor pacurge cu atenție „Recomandările pentru autori” sau „Ghidul autorilor“ care sunt disponibile de regulă pe pagina de internet a revistei/editurii în cauză. În acest fel, autorii se vor asigura că lista este alcătuită în conformitate cu specificațiile revistei alese.
În principiu, recomandările privind modul de tehnoredactare al bibliografiei făcute autorilor de către editurii sau de către editorii fiecărei reviste depinde de sistemul pe care îl utilizează aceștia. În practică sunt folosite mai frecvent două sisteme și anume: sistemul autor-număr și sistemul autor-dată. În continuare redăm câteva caracteristici ale acestor sisteme.
a) Sistemul autor-număr
Citări în text
Referințele sunt numerotate cu cifre arabe în ordinea apariției în text. Numerele sunt înscrise între paranteze pătrate, de exemplu [1]. Dacă mai multe referințe sunt citate în aceeași paranteză ele sunt înscrise în ordine crescătoare și sunt separate prin virgulă astfel: [2, 3, 4 etc.]. Când există citări la mai multe referințe succesive, între paranteze se va trece numărul primei și al ultimei referințe, între ele situându-se o liniuță: [5-8].
Lista de referințe
Referințele sunt trecute în ordinea apariției lor în text și nu în ordinea alfabetică a numelui de familie al primului autor. Acest număr de ordine este trecut cu cifre arabe.
Sistemul autor-număr este foarte comod atât pentru cititor, precum și pentru autor. Nota privind referința (sursa bibiliografică) poate fi postată la subsolul paginii. În acest caz cititorul știe imediat care este lucrarea citată. Pentru redactorii revistelor, acest sistem permite controlul riguros al tuturor referințelor din text. Pentru autori el prezintă totuși un inconvenient atunci când se dorește introducerea unei referințe noi, situație în care va trebui să se renumeroteze toate referințele. O asemenea situație poate desigur cauza unele erori, încurcături sau omisiuni. Totuși, sistemul autor-număr este deosebit de avantajos pentru lucrările științifice de mici dimensiuni, care conțin o listă relativ scurtă de referințe. Pentru lucrările științifice lungi, cu numeroase referințe, citarea acestora în ordinea apariției lor în text devine mai greoaie pentru autor/autori. Acest sistem nu este întotdeauna în avantajul cititorului pentru că lucrările aceluiași autor nu sunt grupate, el trebuind practic să le caute în lucrare.
b) Sistemul autor-dată (sistemul Harvard)
Acest sistem este folosit de numeroase reviste internaționale indexate de Thomson Reuters. El presupune citarea în text a numelui autorului și a anului apariției lucrării sale, la sfârșitul articolului inserându-se o listă a tuturor referințelor folosite. Sistemul Harvard a fost actualizat ca urmare a aplicării Standardului Internațional BS ISO 690:2010. Information and documentation. Guidelines for Bibliographic References and Citations to Information Resources (Informare și documentare – Linii directoare pentru referințe bibliografice și citate la resursele informaționale), în ianuarie 2015 apărând cea de-a cincea ediție (Anglia Ruskin University, 2015).
Sistemul de referințe Harvard (autor-dată) este mult mai frecvent utilizat decât sistemul autor-număr, fiind adoptat de cele mai multe reviste științifice, respectiv de editorii internaționali. Apreciem că recurgerea la acest sistem și tendința lui de generalizare se datorează faptului că numeroase reviste publică articolele în limba engleză, care este astăzi probabil cea mai des folosită limbă de comunicare științifică. În acest fel se încearcă asigurarea creșterii vizibilității internaționale a articolelor științifice, a cunoștințelor, teoriilor, dar și a rezultatelor diverselor cercetări empirice și/sau aplicative. Nu în ultimul rând, acest sistem prezintă în opinia noastră și o serie de avantaje, printre care amintim:
permite o mai bună spațiere a textului și diminuarea încărcării sale cu note de subsol referitoare la autor și lucrare, dar și a notărilor de genul Idem, Ibidem, Op. cit. etc.;
evidențiază cu pregnanță autorii, lucrările citate ale acestora și data apariției lor;
facilitează consemnarea unică în cadrul listei de referințe a lucrării citate cu datele complete de identificare a acesteia, chiar dacă în textul propriu-zis sursa în cauză apare citată o dată, de două sau de mai multe ori;
oferă posibilitatea autorului să realizeze o revizie facilă a bibliografiei, înserând în text lucrări noi sau eliminându-le pe unele din ele fără renumerotarea citatelor;
permite reliefarea lucrărilor care au fost publicate întâia oară, deoarece se indică anul primei ediții. În cazul citării unor ediții mai recente, autorii vor indica ediția pe care au consultat-o. În acest fel se poate observa rapid cine și în ce context a propus primul o anumită teorie, a ajuns la anumite rezultate științifice, a derulat o primă cercetare în domeniu etc.;
permite inserarea unei liste de referințe mai lungă la sfârșitul articolului, dar mai clar conturată, autorii putând fi identificați cu ușurință datortă scrierii lor în ordine alfabetică;
este un sistem indispensabil atunci când articolul este unul meta-analitic sau de tip recenzie a literaturii de specialitate curente, specifică unui anumit interval de timp, a unei probleme de cercetare, a unui domeniu etc., lista finală de referințe din literatura de specialitate pe subiectul abordat fiind una foarte densă, așa de exemplu:
Dezavantajul principal al sistemului autor-dată este că necesită urmărirea în paralel cu parcurgerea articolului de către un cititor a listei de referințe de la sfârșitul lucrării, ceea ce poate fi mai puțin facil pentru cititorii neexperimentați. De asemenea, considerăm că sistemul autor-dată reduce ușor lizibilitatea textului datorită apariției a numeroase nume și cifre în corpul lucrării.
Noi optăm pentru sistemul autor-dată (sistemul Harvard), ca urmare, în continuare detaliem cu exemple corespunzătoare din domeniul economic cum se face citarea în text și cum se face lista de referințe de la sfârșitul articolului.
3.2.1 Citarea în text în sistemul autor-dată (sistemul Harvard)
Citarea în text reprezintă o scurtă confirmare a surselor folosite. În acest sens se indică numele autorului/autorilor și anul publicării, separate prin virgulă, între paranteze rotunde; în cazul în care informațiile pot fi localizate precis la o anumită pagină sau la mai multe pagini (interval de pagini, mai multe pagini individuale în cadrul articolului), acestea se vor indica în mod corespunzător. Dacă sursa citată este un document al unei organizații sau al unei agenții guvernamentale, atunci în text, precum și la lista de referințe se va menționa denumirea acestei organizații între paranteze. Descrierea bibliografică completă, care este necesară pentru identificarea lucrării citate, trebuie să fie prezentată în mod obligatoriu în lista referințelor de la sfârșitul lucrării. Nu se recomandă utilizarea notelor de subsol sau a notelor finale.
Formatul privind citarea în textul articolului presupune includerea autorului/autorilor, a anului publicării și a paginii/paginilor, ca în cele trei exemple de mai jos.
Principalele formate privind citarea în textul articolului, care presupun introducerea autorului/autorilor, anul publicării și pagina/paginile, sunt următoarele:
Conform lui Popescu (2000, p.20) situația economică în secolul 19 era …
Krons (2013, p.15) arăta că …
După cum au demonstrat și Evans, Jamal și Foxall (2006, p.76) …
S-a sugerat de către Johnson (2008, pp.15-16) că …
Pop (2003, p. 22) și Miklos (2001, p.85) ajung la concluzia că …
Unii autori, printre care și Dobrescu (2015, pp.693-705) și Adams (2001, pp.18-19) apreciază că …
La introducerea citărilor în cadrul textului articolului se pot folosi o serie de expresii utile precum următoarele:
Introducerea ideilor altcuiva:
Dobrescu (2015) sugerează/argumentează/concluzionează/exprimă/ este de părere că/atrage atenția asupra/descrie fenomenul X ca/descrie cum/se referă la/ia poziția pe care/subliniază/subliniază necesitatea de a …
Conform Dobrescu (2015) …
După cum s-a afirmat/sugerat/susținut/propus de Ilie (2015) …
Există un punct de vedere/o teorie/un argument că … (Dobrescu, 2015).
S-a sugerat/declarat/susținut/propus că … (Ilie, 2015).
Un punct de vedere/o teorie/un argument/o sugestie/o propunere este că … (Ilie, 2015).
Un punct de vedere, exprimat de Dobrescu (2015) este că …
Introducerea unei idei/teorii în care se specifică faptul că autorul este în acord cu sursa citată:
Aceasta este susținută (și) de Dobrescu (2015).
… fiind în conformitate cu punctul de vedere/teoria/sugestia lui Ilie (2015).
Dobrescu (2015) acceptă ideea/este de acord cu/de acord cu acest punct de vedere/sugestie/teorie.
O opinie similară este susținută de Ilie (2015).
O poziție similară este luată și de Dobrescu (2015).
Această idee/teorie a fost extinsă/dezvoltată/luată în considerare/construită/susținută de către Ilie (2015).
Introducerea unei idei/teorii în care autorul evidențiază dezacordul său față de o sursă citată (un punct de vedere opus):
Această idee contravine/este contrară opiniei susținute de Ilie (2015), care argumentează că …
Această opinie nu este acceptată de către/a fost contestată de Dobrescu (2015), care susține că …
Dobrescu (2015), pe de altă parte/totuși/în contrast, sugerează că …
O alternativă/un punct de vedere opus/o sugestie este că … (Ilie, 2015).
Opus lui Ilie (2015)/un punct de vedere opus exprimă și Dobrescu (2015) în lucrarea sa.
Citarea în textul articolului se poate realiza prin parafrazare directă sau indirectă (rezumând conceptele sau ideile din lucrarea unuia sau a mai multor autori prin cuvinte proprii) sau folosind citările extrase din textul unei lucrării științifice terțe. Realizarea acestui demers poate avea loc în mai multe moduri, evidențiate în cele ce urmează.
Numele autorului/autorilor nu este citat în cadrul/fluxul textului
Dacă se face referire la o lucrare sau se formulează un argument mai general, fără a menționa în mod direct autorul în fluxul textului, atunci trebuie să includem la sfârșitul enunțului, între paranteze rotunde numele autorului și anul publicării, separate prin virgulă.
În cazul în care se menționează o anumită parte a lucrării făcându-se o referire directă sau indirectă la acest lucru, trebuie inclusă și pagina/paginile de referință.
b) Numele autorului/autorilor este citat în cadrul/fluxul textului lucrării
c) În cadrul/fluxul textului lucrării se citează o lucrare cu doi sau trei autori
În cazul în care într-o propoziție/frază se face trimitere la mai mult de un autor cu lucrări în ani diferiți, numele autorilor sunt menționate direct, în ordinea cronologică a anilor lucrărilor:
d) În cadrul textului lucrării se citează o lucrare cu patru sau mai mulți autori
e) Citarea pe fluxul unui text a mai multor surse
f) Citarea mai multor lucrări ale unui autor în ani diferiți
În cazul în care într-un text același autor este citat cu lucrări științifice din ani diferiți, acestea se vor trece în ordinea apariției lor.
g) Citarea mai multor lucrări ale unui autor în același an
Dacă pe fluxul unui text sunt citate mai multe lucrări publicate de același autor/grup de autori în același an, acestea trebuie să fie diferențiate prin adăugarea unei litere mici lângă anul publicării, fără a lăsa vreun spațiu.
Dacă mai multe lucrări publicate în același an sunt menționate o singură dată, sau un autor a făcut același trimiteri în mai multe publicații, ele pot fi menționate cu ajutorul literelor mici (ca mai sus):
h) Citarea autorului unui capitol din volume colective (lucrări editate)
Trimiterile la lucrările unui autor care apare cu un capitol, sau o parte a unei lucrări mai mari, care este editată de altcineva, trebuie citate în text folosind numele autorului/autorilor contributiv și nu editorul întregii lucrări. În lista de referințe de la sfârșitul lucrării, trebuie însă să se includă detalii atât asupra autorului capitolului cât și a editorului.
Citarea în text este:
Analiza de ansamblu a circulației turistice internaționale a României evidențiază nivelul modest al acesteia comparativ cu resursele de care dispune țara noastră și implicit, rezervele de creștere în viitor (Minciu, 2006).
În lista de referințe va fi:
Minciu, R., 2006. Avantajele României în domeniul turismului în raport cu principalele țări competitoare. In: I. Kerbalek, ed., Servciile și competitivitatea. București: Editura ASE.
i) Citarea autorilor care au același nume de familie și au publicat lucrări în același an
Pe lângă numele de familie se include și inițiala lor pentru a-i diferenția.
Încercând să evidențieze urmările și mai ales transformările recente care au caracterizat economia românească, literatura de specialitate evidențiază diferite abordări. România, la fel ca și alte state din Europa Centrală și de Est s-a confruntat cu transformări importante la nivel economic, soluții și mai ales strategii de afaceri fiind greu de implementat de către autorități (Dinu, M., 2013, p.1) atât în ceea ce privește adaptarea la noile realități, cât și privind protecția adecvată a consumatorilor (Dinu, V., 2013, p.309).
j) Citarea lucrărilor care nu au drept autor o persoană fizică ci o organizație („autor colectiv”)
Dacă lucrarea nu are ca autor o persoană fizică, ea fiind elaborată de către o organizație, de către un department, un minister, o comisie, un comitet etc. atunci poate fi citată în mod similar ca și în cazul în care ar fi un autor, evidențiind în text, respectiv în lista de referințe numele organizației în locul autorului (spre exemplu: World Bank Group, 1987).
În situația în care denumirea organizației este una relativ lungă, este acceptabil să se folosească abrevieri standard pentru acest organism (spre exemplu WBC). Mențiunea se va trece atât în text (corpul lucrării științifice), precum și la referințele bibliografice unde se va trece și denumirea completă. În text se poate trece abrevierea între paranteze în cadrul primei folosiri a denumirii complete.
k) Citarea de surse secundare sau de surse la care autorul nu are acces direct, respectiv pe care nu le poate găsi
Consultând lucrări din literatura de specialitate se poate întâmpla să găsească referințe relevante la care însă nu avem acces. Totuși, sursa respectivă este citată de către alt autor într-o lucrare la care avem acces. Într-o asemenea situație se poate recurge la următoarea modalitate de citare: articolul A citat în articolul B. De regulă este bine să se evite recurgerea la citarea dintr-o sursă secundară, ideal fiind să se găsească sursa originală.
La bibliografie se vor trece însă ambele surse, atât cea consultată (Dabija et al., 2014, pp.124-143), precum și cea originală la care nu a existat acces (Dabija, Pop, Szentesi, 2014, pp.37-46), desigur în ordinea alfabetică a autorilor.
l) Citarea cu extrase din textul sursei
Atunci când la citare se extrag cuvinte exacte din sursa folosită, propoziția, fraza sau enunțul trebuie să stea între ghilimele, fiind introdus în felul următor:
autorul afirmă că „……………………….”
autorul consideră că „…………………………”
autorul ajunge la concluzia că „………………….”
Dacă sunt însă preluări de text mai lungi de 40 – 50 cuvinte atunci se poate recurge la încadrarea citatului într-un paragraf separat, acesta fiind scris de regulă cu o mărime mai mică a literei și centrat sau evidențiat într-un mod aparte.
3.2.2 Lista de referințe în sistemul autor-dată (sistemul Harvard)
Referințele sunt scrise fără număr de ordine, în ordine alfabetică, după numele de familie al primului autor sau editor. În redactarea unei liste de referințe, autorii trebuie să ia în considerare faptul că există mai multe posibile formate care țin seama de unele reguli general valabile. Aceste reguli sunt în concordanță și cu stilul de citare bibliografică al Asociației Americane de Psihologie (Publication Manual of the American Psychological Association, ediția a șasea, 2009), care are printre domeniile sale de aplicare și pe cel economic, iar pentru redactarea referințelor folosește sistemul Harvard.
Reguli generale
Autorul/ii, editorul/ii: în lista referințelor bibliografice se prezintă toți autorii/editorii. În text se menționează cel mult trei autori. Dacă lucrarea citată are patru sau mai mulți autori se specifică doar numele celui dintâi, urmat de expresia „et al.”. Autorii se specifică prin: Nume Prenume. De multe ori prenumele este prescurtat, fiind trecute doar inițialele urmate de punct. Autorii sunt separați prin virgulă. Înaintea ultimului autor se scrie simbolul „&” sau „and” („și”). Pentru o antologie, un dicționar sau în cazul editării unei colecții, în locul autorului se prezintă numele editorului/ilor, urmat de abrevierea „ed.” sau „eds.”
Data publicării: anul publicării se menționează după autor/i, editor/i.
Titlul cărții sau al revistei se scrie cu litere italice. Titlul contribuției din monografie, revistă, culegere se scrie cu text simplu (fără ghilimele și fără litere italice).
Traducătorul/ii se menționează după titlul cărții sau al contribuției în monografie în succesiunea Prenume-Nume, după care urmează abrevierea „trans.” / „translated”.
Ediția: se trece începând cu a 2-a ediție, se include în primul rând numărul de ediție, urmat de abrevierea „ed.”.
Opere multivolume: în primul rând se scrie abrevierea „Vol.” urmată de numărul volumului citat. Când se citează numărul total de volume, se scrie abrevierea „Vols.” urmată de prima și ultima cifră a volumelor, separate prin cratimă.
Locul publicării: se menționează orașul (și nu țara) fără prescurtări. Dacă este însă necesară o precizare și mai completă a locului de publicare, se adaugă denumirea țării sau abrevierea standardizată.
Editura: se specifică în clar denumirea editurii, cuvinte comune precum Co., Inc., Publisher etc. pot fi evitate.
Volumul și numărul jurnalului: se scrie volumul, urmat de indicarea numărului jurnalului între paranteze rotunde. Dacă revista aplică numerotarea paginilor de-a lungul tuturor numerelor fiecărui volum, se poate omite indicarea numărului.
Pagini: în text se scrie pagina/ile consultate, dacă este necesar. În lista referințelor se prezintă paginile pentru întregul articol (numărul primei și ultimei pagini separate printr-o cratimă). Paginile din articolele revistelor se specifică la sfârșitul referinței complete. În descrierea contribuțiilor din monografii, culegeri sau materiale ale conferințelor, paginile se includ înaintea locului de publicare cu abrevierea „pp.”.
Resurse electronice: se recomandă utilizarea Digital Object Identifier (DOI) când acesta este disponibil. Dacă nu există DOI se utilizează Uniform Resource Locator (URL). În cazul în care revista există și în versiune tipărită, URL-ul nu este necesar. Se specifică tipul de suport – „versiunea electronică” – între paranteze pătrate, după titlul articolului precum și data accesării acestuia.
Principalele formate în lista de referințe
Exemplele referințelor ce urmează a fi oferite în continuare sunt descrieri bibliografice ale publicațiilor internaționale din domeniul economic, iar formatele sunt în concordanță cu precizările din Harvard Referencing Sistem, 5th Edition, 2015.
Exemplele vor fi date cu precădere în limba engleză, deoarece aceasta este cea mai des folosită în comunicarea științifică internațională, iar motoarele de căutare și/sau cele care contorizează citările, cum sunt cele de la Thomson Reuters Web of Science și Scopus, identifică numai articolele redactate în această limbă. Desigur, nu este exclusă folosirea altor limbi de comunicare în realizarea unui articol științific, drept pentru care se vor da în continuare și exemple în limba română.
În cadrul listei de referințe ale unui articol științific sursele bibliografice care se întâlnesc cel mai des sunt: cărțile, articolele din revistele printate, din revistele online și materialele de pe website-uri. Ca urmare, în continuare vom reprezenta schematic principalele formate ale referințelor, astfel încât să scoatem în evidență toate elementele componente ale acestora.
Formatul referinței la carte
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlu cărții (italic). Ediția (la prima ediție nu se scrie). Locul publicării (acesta trebuie să fie un oraș, nu o țară): Editură.
Stiglitz, J. E., 2006. Making Globalization Work. New York: W. W. Norton.
Formatul referinței la un jurnal printat
Formatul referinței la un jurnal printat
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlu articolului. Tilul complet al revistei (italic), numărul volumului (Vol.), numărul revistei (între paranteze), paginile articolului (pp.).
Dobrescu, E., 2014. A Hybrid Forecasting Approach. Amfiteatru Economic, 16(35), pp. 390-402.
Formatul referinței la un jurnal online
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlu articolului. Tilul complet al revistei (italic). Disponibil la: URL [Acesat: data accesării … (zi, lună, an)].
Rigby, D., 2011. The Future of Shopping. Harvard Business Review, [online] Available at: <https://hbr.org/2011/12/the-future-of-shopping/ar/pr> [Accessed: 21 November 2014].
Formatul referinței de pe o pagină Website
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlul Website (italic). Disponibil la: Website URL [Acesat: data accesării … (zi, lună, an)].
Nielson, I., 2007. Jakob Nielson’s website. Availaable at: http:// www.uscit.com/ [Acessed: 12 May 2008].
Exemple de formate de referință pentru diferite tipuri de surse bibliografice
a) Cărți printate și electronice
Cartea cu un autor
Autor (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlu cărții (italic). Ediția (la prima ediție nu se scrie). Locul publicării (acesta trebuie să fie un oraș, nu o țară): Editură.
Cartea cu doi sau trei autori
Autori (numele de familie și inițiala prenumelui lor) (între autori se pune virgulă, iar în fața ultimului se pune „and” sau „&”), anul publicării. Titlu cărții (italic). Ediția (la prima ediție nu se scrie). Locul publicări (acesta trebuie să fie un oraș, nu o țară): Editură
Cartea cu patru sau mai mulți autori
Autori (numele de familie și inițiala prenumelui lor) (după primul autor se scrie et al.), anul publicării. Titlu cărții (italic). Ediția (la prima ediție nu se scrie). Locul publicării (acesta trebuie să fie un oraș, nu o țară): Editură.
b) Mai multe lucrări (carte/articol) ale aceluiași autor în același an
Carte
Autor/Autori (numele de familie și inițiala), anul publicării urmat de literă (a, b, c …). Titlu cărții (italic). Ediția (la prima ediție nu se scrie). Locul publicării (acesta trebuie să fie un oraș, nu o țară): Editura.
Articol
Autor/Autori (numele de familie și inițiala), anul publicării urmat de literă (a, b, c …). Titlul articolului. Titlul jurnalului (italic), volumul și numărul jurnalului, pagina/paginile.
Schultz, D.E., 1993c. Integration helps you plan communication from outside-in. Marketing News, 27 (6), p.12.
Schultz, D.E., 1993b. How to overcome the barriers to integrations. Marketing News, 27 (15), p.16.
Schultz, D.E. 1993a. The customer and the data base are the integrating forces. Marketing News, 27(24), p.14.
Carte în mai multe volume
Autor (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlu cărții (italic), Ediția (la prima ediție nu se scrie). Numărul volumului. Locul publicării (acesta trebuie să fie un oraș, nu o țară): Editură
Carte cu editor
Editor/Editori (numele de familie și inițiala prenumelui lor), uramte de ed. sau eds, anul publicării. Titlu cărții (italic). Ediția (la prima ediție nu se scrie). Locul publicării (acesta trebuie să fie un oraș, nu o țară): Editură
Capitol dintr-o carte cu editor
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlul capitolui urmat de IN: editor/editori (inițiala și numele de famile) uramt de ed. sau eds, Titlu cărții (italic). Ediția (la prima ediție nu se scrie). Locul publicării (acesta trebuie să fie un oraș, nu o țară): Editură
Carte tradusă
Autor/autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlu cărții (italic),. Tradusă din (limba) de către (numele traducătorului: inițiala, urmată de numele de familie). Locul publicării (acesta trebuie să fie un oraș, nu o țară): Editură
E-book
Pentru un e-book cu acces deschis disponibil gratuit pe internet cum ar fi Google books
Autor/Editor (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlul cărții (italic). [e-book] Locul publicării (dacă se cunoaște): Editura. Disponibil la: sursă e-book și adresa web sau URL pentru e-book [Data accesării].
E-book-uri disponibile prin biblioteca universității
Autor/Editor (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlul cărții (italic). [e-book] Locul publicării (dacă se cunoaște): Editura. Disponibil prin: Bbilioteca și adresa website. [Data accesării].
Documente PDF cu autori și versiuni ale unor publicații guvernamentale sau similare care sunt gratuite
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui)/departament, anul publicării. Titlu documentului (italic) [pdf] Locul publicării (dacă se cunoaște): Editură. Disponibil la: adresa web sau URL pentru PDF respectiv, dacă este disponibil. [Data accesării].
Articole din jurnale și ziare
Articole publicate în jurnale în formă printată
Autor/Autori (numle de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlu articolului. Tilul complet al jurnalului (italic), numărul volumului, numărul revistei (între paranteze), pagina/paginile articolului.
Articole publicate în jurnale disponibile pe internet
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlu articolului. Tilul complet al jurnalului (italic), [online] Disponibil la: adresa web (citați exact URL-ul articolului sau Document Object Identifier – DOI) [Data accesării].
Articole din jurnale disponibile prin biblioteca universității sau baze de date
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlu articolului. Tilul complet al jurnalului (italic), [tipul de media] Numerele volumului și al jurnalului dar și numerele paginilor dacă sunt disponibile. Disponibil prin: sursa [Data accesării].
Rezumat articol într-o bază de date
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlu articolului. Tilul complet al revistei (italic), [tipul de media] Numerele volumului și al revistei dar și numerele paginilor dacă sunt disponibile. Numai rezumat. Disponibil prin: sursa [Data accesării].
Articole în ziare printate
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlu articolului sau capul coloanei. Tilul complet al ziarului (italic), ziua și luna apoi numerele paginilor și linia de coloană.
Articole în ziare online
Autor/Autor corporatist, anul publicării. Titlu documentului sau paginii. Tilul complet al ziarului (italic), [tipul de media] informații adiționale referitoare la date. Disponibile la: < url> [Data accesării].
Alte tipuri de surse
Acte ale Parlamentului
Titlu, număr și an, urmate de numărul articolui, scris în paranteze. Locul publicării: Editura.
Aici, la acte ale Parlamentului mi-am permis sa nu respect ce zice Harvard. Am indicat doar numarul articolului, deoarece orice lege, OG sau HG are articolele numerotate cap-coada. Dacă scrii numărul articolului te duce exactla locul de citare, nu mai este necesar sa mai scrii eventual Capitolul sau chiar Titlul.
Legea Educației Naționale 18/2011 (art. 189). București: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18.
Legea Concurenței nr. 21/1996 (art. 5). București: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88.
Legea privind publicitatea 148/2000 (art. 6). București: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359.
Legislație secundară: documente oficiale, cod de bună practică
Titlu, număr și an, urmate de numărul articolui, scris în paranteze. Locul publicării: Editura.
OUG privind contractele de credit pentru consumatori nr. 50/2010 (art. 9). București: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389.
OG privind comercializarea produselor și serviciilor pe piață nr. 99/2000 (art. 6).București: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603.
HG privind etichetarea alimentelor nr. 106/2002 (art. 8). București: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643.
ANSSI, 2012. Cod de bune practici pentru Securitatea Sistemelor Informatice și de Comunicații (art. 4.1). București: Asociația Națională pentru Securitatea Sistemelor Informatice.
Publicații guvernamentale și instituționale
Departament guvernamental/Instituție. Subdiviziune a departamentului/instituței (dacă se cunoaște), anul. Titlul documentului. Locul publicării: Editura.
Monitorul Oficial nr. 0881 din 2015. Actul nr. 901 din 27 Octombrie 2015, Hotărîre privind aprobarea Strategiei naționale din domeniul achizițiilor publice. București: Monitorul Oficial
Monitorul Oficial nr. 0839 din 2015. Actul nr.267 din 06 Noiembrie 2015, Legea privind aprobarea OUG nr. 91/2014 privind obligația operatorilor economici de a uitiliza aparate de marcat electronice fiscale. București: Monitorul Oficial
Banca Națională a Romîniei, Direcția Stabilitate Financiară, 2015. Raport asupra stabilității financiare – 2014. București: BNR
Instititutul Național de Statistică,2015. Evolutia social-economică a României în perioada 01 Ianuarie – 31 August 2015. In: Buletinul statistic lunar 8/2015, pp.1-17. București: INS
Raportări anuale
Autor colectiv/coporativ, anul publicării. Titlul complet al raportului anual. Locul publicării: Editura.
Elemente necesare pentru versiunea electronică:
Autor colectiv/coporativ, anul publicării. Titlul complet al raportului anual. [online] Disponibil la: adresa web. [Data accesării].
Material de arhivă
Autor/Autori, (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării.Titlul documentului. [tipul de media] Numărul colecției (dacă este cazul). Locul publicării: Editura/Arhiva/Depozitul.
Stătescu, V., 1929. Anul economic 1928. [manuscript]. Fondul Serviciul Atașați Comerciali, Dosar nr. 33. București: Arhivele Naționale ale României.
Tregidga, H., and Milne, M.J. 2005. From Sustainable Management to Sustainable Development: A Longitudinal Analysis of External Communication by a Leading Environmental Reporter. [manuscript] Accountancy Working Paper Series. Otago: Otago University ResearchArchive.
Standarde
Autor colectiv/coporativ, anul publicării. Identificarea completă a standardului: litere, cifre, titlul complet al standardului. Locul publicării: Editura.
Elemente necesare pentru versiunea electronică:
Autor colectiv/coporativ, anul publicării. Identificarea completă a standardului: litere, cifre, titlul complet al standardului. Locul publicării (dacă este posibil): Editura [online]. Disponibil prin: adresa web [Data de accesare].
Lucrări de la conferințe: rezumate și articole
Pentru rezumate: Cartea rezumat (Book of abstracts), anul publicării. Titlul complet al conferinței. Locul și data. Locul publicării: Editura
Pentru articole: Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlul lucrării. In: Titlul complet al conferinței. Locul și data. Locul publicării: Editura.
Rapoarte ale organizațiilor
Autor/Autori/Organizația (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlul complet al raportului. Locul publicării: Editura.
Elemente necesare pentru versiunea electronică:
Autor/Autori/Organizația, anul publicării. Titlul complet al raportului. [tipul de media] Locul publicării: Editura. Disponibil la: adresa URL sau DOI. [Data de accesare].
Rapoarte de piață
Furnizor, an. Titlu. Locul publicării: Editura.
OMV, 2014. Annual Report. Vienna: OMV Aktiengesellschaft. Available at: <http://www.omv.com/portal/01/com/omv/OMV_Group/Investor_Relations/Reports_and_Presentations/!ut/p/b0/04_Sj9CPykssy0xPLMnMz0vMAfGjzOIN_E0tAr0cnY1cDdw9PXw9AnwNDSBAPzg1T78g21ERADTB2d8!/> [Accessed 31.10.2015]
Teze și dizertații
Autor (numele de familie și inițiala prenumelui), anul apariției. Titlul complet al lucrării. Nivel. Numele oficial al Universității.
Elemente necesare pentru versiunea electronică:
Autor (numele de familie și inițiala prenumelui), anul apariției. Titlul complet al lucrării. Nivel. Numele oficial al Universității. Disponibil la: adresa URL. [Data de accesare].
Dinu, V., 1999. Impactul standardizării și certificării produselor asupra protecției consumatorilor. Teză de doctorat. Academia de Studii Economice din București. București.
Nilsson, P., 2013. Price Formation in Real Estate Markets. Doctoral thesis.
Jönköping International Business School. Jönköping University. Available at: < http://hj.diva-portal.org/smash/get/diva2:609031/FULLTEXT01.pdf>
Ajakaiye, O. I., 2012. The Role of Logistics Service Providers in the Logistics Firms' Supply Chain. Master thesis. Jönköping International Business School. Jönköping University. Available at:
< http://hj.diva-portal.org/smash/get/diva2:535677/FULLTEXT01.pdf>
Medina, A, 2015. Financing decisions in private and public firms. Doctoral thesis. The University of British Columbia. Available at: <https://open.library.ubc.ca/cIRcle/collections/ubctheses/24/items/1.0216004 >
Documente europene
Numele instituției unde provine documentul (de exemplu, Comisia) Tipul documentului (de exemplu, Directiva sau Decizia) numărul Anul / Legislatie / inițialele instituției, urmată de data la care a fost aprobat dacă se cunoaște, urmat de titlul, toate cu caractere cursive (italice).
Materiale și note de curs
Pentru versiunea printată: Autori (numele de familie și inițiala prenumelui lor), anul publicării. Titlu materialului [nepublicat] Codul și Titlul disciplinei. Numele instituției de învățământ superior.
Pentru varianta electronica: Autori (numele de familie și inițiala prenumelui lor), anul publicării. Titlu materialului, Codul și Titlul disciplinei. [online via internal VLE], Numele instituției de învățământ superior. Disponibil la: adresa de web (Adresa web dacă este disponibilă pe internet, în caz contrar să indice dacă este disponibil prin intermediul WebCT, SharePoint sau altă adresă mediu virtual de învățare) [Data de accesare].
Interviu
a)După citarea unui interviu în textul uni articol se va trece între paranteze Anexa în care se regăsește transcrierea acestuia (spre exemplu Anexa 1). „Conform interviului (Anexa 1) cu directorul de marketing al companiei …“, iar în anexă, trebui să menționăm detalii, cum ar fi: Numele intervievatului, anul interviului. Titlu interviului. Numele persoanei care a realizat interviul. [tip de media/format]. Locația în care s-a derulat interviul și data exactă a acestuia, însoțită de transcriere.
Toma, L., 2015. Responsabilitatea socială la compania Henkel România. Cătălina Crișan-Mitra [Reportofon]. Cluj-Napoca, 18.01.2015.
b)În cazul în care se folosește un interviu prezentat spre exemplu în cadrul unei emisiuni de radio sau televiziune, la citarea acestuia se va trece următorul format de referință: Numele intervievatului, inițiala prenumelui, anul interviului. Titlul interviului. (sau interviu pe tema X … privind aspectul Y … sau numele programului) Numele persoanei care a realizat interviul (nume și prenume). [tip de media/format] Numele canalului de televiziune, Data transmiterii, momentul transmisiei.
Popescu, S., 2015. Interview on Eating Behavior. Interviewed by Marinescu, I. [radio] ORF Radio 1, 15 October 2015, 11:25.
Comunicate de presă
Pentru comunicatul de presă tipărit: Autorul colectiv/corporativ care a dat comunicatul de presă, an. Titlul comunicatului de presă. Comunicat de presă, data.
Pentru comunicatul de presă online: Autorul colectiv/corporativ care a dat comunicatul de presă, an. Titlul comunicatului de presă. [comunicat de presa] data. Disponibil la: adresa web [Data accesării].
Referințe din dicționar
Autor/Organizație, anul publicării. Titlul complet al dicționarului. Locul publicării: Editura.
Elemente necesare pentru versiunea electronică:
Autor/Organizație, anul publicării. Titlul complet al dicționarului. [online] Locul publicării: Editura. Disponibil prin: adresa web. [Data de accesare].
Program de calculator
Autor/Organizație, an. Titlul programului. (Versiunea). [program de calculator] Distribuitor/Editura. (dacă este disponibil) Disponibil la: <adresa web / URL> [Data accesării]
Utilizarea surselor electronice
Website
Autor sau sursă, anul. Titlul documentului (web sau pagina web). [online] (Data de actualizare dacă este disponibilă) Disponibil la: adresa web / URL [Data accesării].
Publicații disponibile pe site-uri
Autor/Autor corporativ, an. Titlul documentului. [online] Locul: Producător/Publisher. Disponibil la: site-ul web adresă/URL [Data accesării].
O fi inteles eu bine daca Locul este compania (sau cumva o fi Localitatea). Se impune o analiza a ta pe Sistem Harvard 2015
La primele doua nu stiu ce sa scriu la Producator/Publisher?
La al 3-lea am pus Publisherul: Charterhouse
Social media
Autor (numele de familie și inițiala prenumelui), an. Titlu documentului [tipul de social media]. Ziua/luna postării. Disponibil de la: <URL> [Data accesării].
Am lăsat exemplele pe galben, din Sistem Harvard, dar nu este cu un titlu din domeniu economic.
Autor (numele de familie și inițiala prenumelui), an. Textul complet al tweet [Twiter]. Ziua/luna postării tweet. Disponibil de la: <URL> [Data accesării]
Big Red Corporation. 2013. New products for cars [Twitter]. 17 May Available at:< https://twitter .com/ bigredcorporation/promotions> [Accessed 13 November 2010].
Am gasit exemple pe Linkedin si Youtube (video online)
Nu gasesc un exemplu pe Twiter (cu un titlu din domeniu economic)
Observații
Ar trebui si aici exemple (poate pentru fiecare situatie), dar atentie, cu lucrări din doemniul economic. Ar trebui sa consulți tu mai bine Sistemul Harvard 2015 să vezi ce se indică acolo.
Dacă pe pagina de titlu a unei lucrării lipsesc anumite informații atunci se aplică următoarele soluții:
– dacă nu apare localitatea editării, se va scrie [f.l.] („fără loc”) (sine loco);
Ex ………………………………………..
– dacă nu este trecută editura, se va scrie [f.e.] (fără editură) (sine nomine);
Ex. …………………………………………………………………
– dacă nu este trecut anul, se va scrie [f.a.] (fără an) (no date).
Ex. …………………………………………………………..
– dacă nu există autor sau nu este identificabil, se va scrie [anon] sau autor anonim
Noi metode de prelucrare statistică, 2009. In B. Ionescu, ed. Dicționar de statistică. Disponibil la: http://www.oxfordreference.com
Ex. …………………………………………..
De regulă, se impune să evităm apariția unor asemenea surse bibliografice.
Fără autor
E un exemplu luat de pe nu stiu unde.
Macroeconomics, prices and quantities: essays in memory of Arthur M. Okun 1983, Blackwell, Oxford.
3.3 Reguli privind tehnoredactarea
Pentru scrierea unui articol științific, nu este suficient ca autorul să cunoască doar subiectul acestuia. Cunoștiințele și materialul acumulat, trebuie transmis mai departe într-o formă care să-și atingă scopul și anume: comunicarea, informarea corectă și obiectivă. Ca urmare, se impune și o bună redactare a materialului științific, deoarece de ea depinde în final înțelegerea cititorului – destinatarul final al articolului.
Cuvântul redactare are în limba română înțelesul de a compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act oficial, o scrisoare etc.), iar tehnoredactarea este o pregătire tehnică și grafică a unui manuscris înainte de a fi tipărit. Azi, ca urmare a folosirii copmuterlui în operația de tehnoredactare apare și sintagma tehnoredactare computerizată prin care înțelegem procesul de creare și editare a unui document cu ajutorul computerului având ca obiectiv final tipărirea acestuia. Termenul englez corespunzător, cu care deja ne-am obișnuit, este Desktop Publishing (DTP).
În prezent, datorită progresului înregistrat în tehnica specifică, o parte din ce în ce mai mare a lucrărilor de tehnoredactare revine autorilor și în consecință a crescut mult responsabilitatea autorului, a cărui activitate de creație științifică s-a dublat cu cea de proiectare a formei lucrării, proces care pretinde nu numai simț de răspundere, simț artistic, ci și anumite cunoștințe din domeniu.
Articolele tehnoredactate de autor sunt trimise revistei alese. Felul cum arată manuscrisul trimis spre publicare este în responsabilitatea autorului și el influențează decizia de acceptare. Redactorii revistei vor respecta cu fidelitate textul original ceea ce însemnă că aceștia nu fac corectarea acestora din punct de vedere ortografic, gramatical, lexical. Prin urmare ei nu-și asumă niciun fel de raspundere pentru acest tip de erori în cazul în care acestea intervin. Ceea ce pot face este să respingă manuscrisul în cazul în care asemnea greșeli sunt descoperite în textul articolului. Ca urmare, autorul articolului este necesar să facă o bună tehnoredactare.
În tehnoredactarea textului articolului se va ține seama de cerințele revistei, precizate de obicei într-un Ghid al autorului. De regulă, se fac precizări precum: formatarea textului (alegerea corpului de literă și a dimensiunii ei, spațiu între rinduri, dacă se scrie pe două colane etc.); formatul ramelor albe ale paginii (albituri), respectiv stânga, dreapta, sus și jos; coloncifra care indică numărul de ordine al paginii; colontitlu scris deasupra textului și care ne indică titlul pe pagina din dreapta și numele autorilor pe pagina din stinga etc.
Indiferent de cerințele revistelor sunt niște reguli de tehnoredactare general valabile care trebuie respecatate pentru un material științific și anume cele referitoare la redarea textului, la tabele, figuri, ecuații, formule și reguli privind punctuația.
3.3.1 Reguli privind redarea textului scris
a) Reguli generale
folosirea diacriticilor: ă, â, î, ș, ț (precizăm că litera românească „ă“ este doar aceasta și nu varianta „ã“.) precum și Ă, Â, Î, Ș, Ț, în lucrările românești cu caracter științific este imperativă;
titlul articolului este centrat pe pagină și este boldit, iar tilurile secțiunilor sunt numerotate cu cifre arabe, sunt boldite și aliniate stânga;
sub titlu se scriu autorii și afilierea lor fără a include titlurile academice, profesionale, oficiale, militare sau religioase;
la articolele în limba română indentația paragrafelor (tab) va fi de 1 cm, pe când la cele în engleză nu este necesar acest lucru, deoarece indentația se face prin separarea paragrafelor printr-un mic spatiu, de 6 puncte;
alinierea paragrafelor va fi făcută la ambele capete de rând (justify);
pentru a face evidențieri în text vor fi folosite literele cursive (italice), nu se folosște bold sau underline (este cazul cuvintelor/pasajelor în alte limbi; titluri de cărți sau de periodice, scriese în text sau în listele bibliografice de referință), iar literele aldine (boldate) se folosesc pentru titlurile de capitole, subcapitole, secțiuni;
nu trebuie micșorată dimensiunea caracterelor și nici distanța dintre rânduri ca textul să încapă undeva anume.
b) Acronime și abrevieri
Utilizarea a numeroase acronime și sigle poate face textul neinteligibil și poate plictisi cititorul. Dacă sensul unui acronim sau al unei sigle ar putea să nu fie clar pentru cititor, atunci se va scrie desfășurat, în măsura în care apare în text doar o dată sau de două ori. Atunci când ele apar de mai multe ori în text, la prima apariție sunt scrise în întregime precizându-se între paranteze rotunde acronimul sau sigla corespunzătoare, urmând ca, în restul documentului, să se folosească acronimul sau sigla respectivă.
Exemple de acronime: Publirom, Romlux, Alro, Optimed etc.
Exemple de sigle: IMM (Intreprinderile Mici și Mijlocii), TVA (Taxa pe Valoare Adăugată), SRL (Societate cu Răspundere Limitată), IT (Tehnologia Informației), CSR (Responsabilitatea Social a Corporațiilor), CEEC (Țările din Europa Centrală și de Est) etc.
În practica redactării lucrarilor științifice sunt admise și o serie de abrevieri, care sunt prescurtări ale unor cuvinte care apar mai des, fiind destul de bine cunoscute în forma lor completă. E bine însă să nu se facă exces, iar dacă se folosesc, atunci să se țină sema de limbajul științific cu caracter internațional. Iată câteva reguli pentru utilizarea lor:
se scriu integral cu litere mari și fără punct între ele, abrevierile formate din inițialele cuvintelor: ONU (Organizația Națiunilor Unite), OMC (Organizația Mondială a Comerțului), UE (Uniunea Europeană), ASRO (Asociația Română de Standardizare), OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci), FMI (Fondul Monetar Internațional) etc.
cu literă mică și fără punct se scriu abrevierile unităților de măsură pentru lungime și greutate, ca simboluri utilizate în plan internațional – mm, cm, km, m, kg, g, mg. etc.
cu literă mică și cu punct se scriu abrevierile constituite din una sau mai multe litere din partea inițială a cuvântului: a.c. (anul curent), ș.a. (și altele), ș.a.m.d. (și așa mai departe), art. (articol), cap. (capitol), vol. (volumul), p. și pp. (pagină/pagini), subl.n. (sublinierea noastră), n. (nota), n.a (nota autorului), n.n. (nota noastră), n.t. (nota traducătorului), tr. (traducere, traducător), ed. (ediția, editor, iar pentru editori avem eds.), dar și altele precum: etc. (et caetera – și altele), e.g. (exempli gratia – de exemplu), i.e. (id est – adică), et al. (et alií – și alții) etc.
c) Scrierea cifrelor, ecuațiilor și formulelor
Prezentarea în scris a rezultarelor cercetărilor de tip cantitativ presupune folosirea în textul articolului a scrierii cifrelor. În acest sens Provost et al., 19931997) citat de Chelcea (2003) face următoarele precizări:
Regula generală este de a scrie cifrele inferioare lui 10 cu litere.
Există însă și câteva excepții când totuși se scrie cu cifre: în cazul enumerării (de exemplu, întrebările 7, 8, 9), când se fac comparații (de exemplu, subiecții aveau vârsta cuprinsă între 5 și 7 ani), în exprimarea procentelor (de exemplu, 3,0%, 7,5%, 9,2%), când se fac referiri la tabele sau figuri (de exemplu, în tabelul 4 se arată…), când sunt exprimate operațiile matematice (de exemplu, performanța grupului experimental a fost de 2,5 ori mai ridicată decât cea a grupului de control), când se precizează data calendaristică și ora (de exemplu, 6 ianuarie 2003, experimentul a început la 2h 30 p.m.).
Sunt însă cazuri când numerele se scriu cu litere, chiar dacă sunt mai mari decât 10 și anume, când sunt la începutul propoziției sau frazei (de exemplu, Douăzeci și trei din cei 40 de subiecți testați au obținut scoruri ridicate) sau când se exprimă o fracție (de exemplu, o treime, două cincimi etc.).
Relațiile matematice din text (ecuații si formule) se scriu pe un rând separat și sunt numerotate pentru a putea face referiri la ele. Ele vor fi centrate, iar numărul lor de ordine se scrie între paranteze, în partea dreaptă, pe marginea formatului textului. Între formule și text se lasă o distanță, atât deasupra, cât și dedesubtul lor, iar explicațiile notațiilor din formule se recomandă a fi scrise în continuare, despărțite de punct și virgulă.
Alte reguli sunt cele referitoare la stilul de font folosit, astfel: se va scrie cu italic variabilile (x, y, z), funcțiile f, f(x), g), unitățile de măsură (se folosesc numai cele din Sistemul internațional) ale unei mărimi fizice (m, g, s, sau cu literă mare când poartă numele unei personalități de exemplu: W, A, K, J), iar roman (vertical) se vor scrie simbolurile funcțiilor trigonometrice (sin, cos, arcsin), simbolurile logaritmilor (log, lg, ln), simboluri pentru limită (lim), indici care provin din prescurtări (min, med, max), scările de temperatură (0C, 0F, 0K), notația pentru derivată și integrală (d, ∫), indicii numerici din formule etc.
Pentru introducerea în text a formulelor de orice formă, a notațiilor cu indici de orice fel se recomandă folosirea editorului de ecuații. Acesta este un modul opțional al mediului Microsoft Word care trebuie instalat în mod explicit (nu se instalează în mod implicit la instalarea pachetului Office). Dacă editorul de ecuații a fost instalat, atunci el poate fi găsit, pentru Word 2010 si variantele ulterioare, în meniul: Insert, iar pentru variantele anterioare Word 2010 din meniul Insert se alege Object->Create new->Object type->Microsoft Equation 3.0->OK
Nu se folosesc parantezele de pe tastatură. Se vor folosi simbolurile matematice, litere, semne de operații etc. numai din bara de meniu a editorului de ecuații, fără alte artificii.
Exemplu de formule
Cornel, aici aș dori să dai tu un exemplu mai bun, probabil scris cu Microsoft Equation 3.0. Eu nu am asa ceva pe calculator
Calculul câștigului
(1)
în care:
= câștigul mediu anual
= surplusul mediu al vânzărilor
CC = costul capacității
Calculul rentabilității:
R= rentabilitatea
= surplusul mediu al vânzărilor
= Cheltuiala necesară la momentul t=0
= amortizarea
N = durata investiției
= capitalul mediu
Cornel, la fel și aici, aș dori să dai tu un exemplu mai bun, poate ușor mai simplu
Exemplu de ecuație
IGDPc=IE^alpha*ICKc^(1-alpha)*ITFP (1)
în care:
IGDPc – indicele produsului intern brut în prețuri constante;
IE – indicele ocupării;
alpha – elasticitatea outputului față de muncă, aproximată prin ponderea extinsă a veniturilor din muncă în valoarea adăugată brută;
ICKc – indicele activelor fixe tangibile în prețuri constante și
ITFP – indicele productivității totale a factorilor.
d) Note de subsol
La sistemul Hravard, la care face referire cartea de față, nu se fac note de subsol atunci când se fac citări sau se indică surse bibliografice, dar se pot face note de subsol (footnotes), de regulă scurte, pentru a se da anumite explicații, atunci când este cazul, așa de exemplu: când se dorește explicarea unor termini (stakeholders, formule folosite), când se meționează niște cifre (rata inflației, poziție în clasamente, PIB, etc.), când se dau anumite definiții sau se exprimă anumite puncte de vedere care nu apar în textul lucrării.
3.3.2 Tabele și figuri
Tabele
Datele din tabel pot fi cifrice, date cantitative rezultate din cercetare, dar pot conține și date calitative, cum ar fi anumite caracteristici. Cel mai frecvent sunt utilizate tabelele cu date cantitative. Tabelul este inserat între paragrafe, în ordinea de apariție în text. El are număr și titlu, care sunt menționate centratat, deasupra tabelului, în același rând numărul și titlu (Tabelul 3. … urmat de titlu). Nu se scrie Tabelul 3 deasupra și titlul dedesubt. Scrierea în tabele unde se folosesc indicatori și cifre se face în felul următor: titlul în coloane se scrie centrat (bold), titlul liniei va fi aliniat la stânga (bold) și cifrele aliniat la dreapta, ca în modelul următor:
Dacă tabelul este preluat dintr-o altă lucrare a unui anumit autor, se va specifica acest fapt prin trecerea sursei sub tabel (numele autorului, anul, pagina de unde este luată informația).
Exemplu: „În urma efectuării analizei datelor din ancheta de teren am observat că ……..(vezi tab.nr. 1)…….” (desigur, poate fi o altă formulare, care să aibă legtură cu conținutul tabelului pe care îl vei da tu ca exemplu)
Tabelul 1. Titlul tabelului ….. ……………..
Acum vine tabelul
……………………………………………………………………
Cornel, aici aș dori să dai tu un exemplu cu un Tabel care să aibă date economice
Figuri
În cadrul figurilor sunt incluse scheme, grafice, imagini, capturi de ecran, desene, histograme, fotografii, etc. Și ele pot fi inserate în text, dar pot fi trecute și în anexă. Pentru o mai bună înțelegere a textului și pentru a urmări cu ușurință prezentarea grafică a cifrelor și comentariilor din text, e bine ca ele să fie utilizate în interiorul articolului. Figurile au număr și titlu, dar spre deosebire de tabele acestea vor fi înscrise sub figură (Fig. 5. … urmează titlu). De asemenea, ca și în cazul tabelelor, dacă figura nu aparține autorului, se cere precizarea sursei care va cuprinde numele autorului, anul, pagina de unde este preluată informația.
Cornel, și aici aș dori să dai tu un exemplu de figură sub formă de schema (ca cea de jos) precum si un grafic, ambele să aibă referire (date) la domeniul economice. Parcă schema de mai jos nu este așa bună
Exemplu (schemă)
Factorii determinanți ai implementării sustenabilității corporative în cadrul organizației sunt: contextul extern, contextul intern, contextul de afaceri și resursele umane și financiare (Figura 1).
Figura nr. 1: Modelul Organizației Sustenabile
Sursa: Epstein, Buhovac și Yuthas, 2010, p. 42
Exemplu (grafic)
…………………………………………………………………………………………………
La numerotarea și explicația tabelelor/figurilor se utilizează de regulă aceeași literă (tip și mărime) ca și în cadrul textului articolului, iar numerotarea se face cu cifre arabe. Nu se pune punct după titlu/explicația lor.
Referirea, la tabele și figuri, se face în textul articolului, acolo unde este cazul, înaintea apariției lor (Tabelul 3 sau Figura 5). Este bine ca acestă referire să se facă după ce în text s-a scris totul despre ce ne spune tabelul sau figura. În acest fel cititorul nu se întrerupe din cititul explicațiilor, așa cum ar face dacă referirea se face mai înainte de explicații. Sunt de evitat formulările de genul „tabelul/figura de mai sus”sau „tabelul/figura de la pagina 10”, deoarece în urma formatării textului, mai ales în cazul revistelor, este posibil ca „tabelul/figura de mai sus” să devină „tabelul/figura de mai jos”, iar pagina să se schimbe. Sub tabele (nu la piciorul paginii sau chiar în tabel) pot apărea, atunci când este cazul, anumite note, unele generale, altele speciale pentru a da unele explicații necesare înțelegerii datelor cuprinse în cadrul acestora. Nota se scrie cu N mare și italic după care se pune punct (Notă.). Figurile au legendă plasată dedesubt, incluzând toate elementele necesare înțelegerii figurii (explicația simbolurilor, abrevieri, scală, inclusiv uneori detalii privind tehnicile experimentale daca sunt necesare pentru înțelegere). Atât tabelele cât și figurile vor fi incluse în text, în apropierea locului în care sunt menționate.
Se vor evita, pe cât posibil, tabelele/figurile mari, care depășesc în lățime formatul paginii de text la care va fi tipărit articolul. Dacă un tabel trebuie să continue și pe pagina următoare, atunci se va include după capul de tabel un rând numerotat (1, 2, 3 …) care va fi repetat la începutul continuării de pe pagina următoare. De asemenea, se vor evita greșelile de numerotare, absența unei ilustrații despre care se scrie în text sau a unei ilustrații nemenționate în text precum și calitatea neconformă cu cerințele referitoare la claritatea ilustrației.
3.3.3 Reguli privind punctuația
După o propoziție, după o frază, după o relație matematică, trebuie să se pună un semn de punctuație: punct, virgulă, punct și virgulă, două puncte, semnul întrebării și exclamării. De modul în care sunt plasate acestea poate depinde uneori înțelegerea corectă a mesajului. O prezentare succintă a principalelor reguli privind tehnoredactarea punctuației a putut fi efectuată prin consultarea unor lucrări ale Institutului de lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Roseti” (1997 și 2005) și ale autorilor Chelcea (2003), Avram (2005), Rad (2008) și Pruteanu (2003).
În acest sns, în folosirea semnelor de punctuație e necesar a fi respectate anumite reguli, dintre care:
Sememnele de punctuație (. , ; : ! ? …) nu vor fi precedate de spațiu (sunt lipite de textul din fața lor), dar vor fi urmate obligatoriu de un spațiu alb. Sunt însă o serie de excepții când nu sunt urmate de un spațiu alb, de exemplu:
Referitor la punct: abrevieri: ș.a., ș.a.m.d., abrevieri ale numelor: A.D. Xenopol, titluri academice și didactice (prof.univ.dr. sau prof.univ.dr.ing.), date scrise prescurtat: (17.06.2002), numere exprimate prin cifre și alcătuite din mai mult de trei cifre se vor segmenta prin punct, fără pauză după el: 4.768; 15.235.123.
Referitor la virgulă: enunțuri de tipul cifrelor cu zecimale (537,8) etc. În engleză vírgula este echivalentă punctului când se scriu numere cu mai multe zecimale (3.456).
Referitor la semnul „puncte de suspensie“ (…), acesta trebuie să fie format din trei puncte (fără pauză între ele), nici mai multe, nici mai puține. Punctele de suspensie aflate între paranteze pătrate […] marchează lipsa unui cuvânt sau a unui fragment.
Folosirea barei oblice (/) se face fără pauză atât înaintea ei cât și după ea, după modelul …text/text…
Parantezele rotunde „(…)“ sunt lipite de textul pe care-l cuprind, fiind obligatoriu precedate și, respectiv, urmate de cîte un spațiu alb, respectiv …text (text) text… În același fel se procedează și cu parantezele drepte „[…]“. Ele se utilizează în special în situația când există un text cu paranteze în paranteze, după modelul …text [text (text) text] text…
Pentru citate sau alte situații, se vor folosi obligatoriu ghilimelele standard (adică perechea „…“, lipite de text (deci fără spațiu) …text „text“ text… Facem precizarea că aceste ghilimele de deschidere „…“, nu vor fi compuse din două virgule (,,). În caz că în textul aflat între ghilimele se află un pasaj la rîndul lui între ghilimele, se vor folosi obligatoriu ghilimelele interioare, și nu două paranteze ghiară (ascuțite) una după alta, conform modelului: …text „text «text» text“ text… sau …text „text «text»“ text… Folosirea parantezelor ghiară (ascuțite: < >) în loc de ghilimele franțuzești, adică: …text „text <<text>> text“ text… este inadmisibilă.
Se respectă diferența între cratimă (-), linie de pauză (–) și linie de dialog (—) astfel, cratima se folosește lipită de literele între care se află fără spațiu în față și după ea (s-a, luat-o, într-un), iar linia de pauză se folosește, obligatoriu, cu cîte un spațiu înainte și după, conform modelului: …text – text – text…
Nu se admite folosirea cratimei în loc de linie de pauză, ca în exemplul negativ: …text – text – text…
Nu se admite folosirea liniei de pauză în loc de cratimă, ca în următoarele exemplele negative: să–și, luîndu–li–se, propriu–zis (corect se folosește cratima: să-și, luîndu-li-se, propriu-zis)
Nu se admite folosirea cratimei în loc de cuvîntul „și“, ca în exemplul negativ: Datele au fost culese între 10-28 aprilie. Formele corecte sunt: Datele au fost culese între 10 și 28 aprilie, sau Datele au fost culese în intervalul 10-28 aprilie sau Datele au fost culese în perioada 10-28 aprilie.
Linia de pauză se poate folosi și pentru enumerarea elementelor (nemarcate prin cifre sau litere) situate în rînduri diferite, de genul:
un element;
alt element;
alt element etc.
Cînd enumerarea nu implică și ierarhizare sau ordonare, se poate folosi și așa-numita bullet (•), ca în exemplul de mai jos:
un element;
alt element;
alt element etc.
Într-o listă de enumerare, intrările pot fi încheiate cu punct și virgulă sau cu punct. În primul caz, intrările încep cu literă mică, iar în al doilea caz, cu literă mare. Pentru unitatea textului nu se vor folosi mai multe tipuri de semne grafice în lista enumerărilor.
Dat fiind faptul că majoritatea articolelor științifice sunt redactate și publicate în limba engleză, se impun a fi precizate și câteva reguli privind particularitățile folosirii semnelor de punctuație la articolele scrise în engleză. Ținând sema de normele minimale de prezentare a manuscriselor recomandate de Editura Academiei Române, redăm, mai jos, citeva particularități (Academia Română, 2015).
Referitor la punct: se folosește pentru a despărți zecimalele de partea întreagă dintr-un număr; este obligatoriu după toate prescurtările, cu excepția unităților de măsură; când o propoziție se încheie cu o abreviere, care este urmată de punct, punctul apare o singură dată.
Referitor la virgulă: se foloșete pentru a separa ordinele de mărime din numerele mai mari de o mie și este obligatorie la numere având mai mult de 4 cifre; este obligatorie înaintea oricăror conjuncții care leagă între ele propozițiile dintr-o frază, inclusiv a conjuncției and; nu se despart prin virgulă elementele dintr-o enumerare atunci când sunt simple și sunt despărțite prin conjucții; virgula este obligatorie înainte de etc.; atunci când în context este nevoie să se pună la sfârșitul unui material cuprins între ghilimele, paranteze rotunde sau paranteze drepte, virgula se plasează înainte de a închide ghilimelele, dar se pune după ce se închide paranteza rotundă sau dreaptă.
Referitor la două puncte: de obicei, în limba engleză, după două puncte urmează literă mare.
Referitor la punctele de suspensie: în limba engleză se lasă pauză între acestea, precum și între ele și cuvântul care le precede sau le urmează.
Referitor la ghilimele: ghilimelele au forma “ “; gilimelele sunt precedate de virgulă; atunci când se citează o propoziție completă, semnul de punctuație care o încheie face parte din citat și se trece înainte de a închide ghilimelele; de asemenea, atunci când citatul începe cu primul cuvânt din fraza citată, se va scrie cu majusculă,
ca în original; virgula sau punctul se trec înainte de a se închide ghilimelele; semnul două puncte (:) se pune în afara ghilimelelor; tot în afara ghilimelelor se pune și semnul punct și virgulă (;).
Referitor la parantezele rotunde: semnele de punctuație terminale, atunci când sunt cerute de fraza dintre paranteze, se trec înainte de închiderea parantezei; orice alte semne de punctuație se trec după ce se închide paranteza.
Referitor la parantezele pătrate: semnul de punctuație de încheiere se va trece înainte de a închide paranteza pătrată; când parantezele pătrate sunt inserate în frază, nu sunt urmate sau precedate de nici un semn de punctuație.
Lista de referințe Cap. 3
Anglia Ruskin University. Guide to the Harvard Style of Referencing Fifth Edition January 2015. Available at: http://libweb.anglia.ac.uk/referencing/files/Harvard_referencing_2015.pdf [Accessed 12 December 2015].
Academia Română, 2015. Norme minimale privind prezentarea manuscriselor. București: Editura Academiei Române. Disponibil: http://www.ear.ro/files/Normemweb.pdf [Accesat: 21 Decembrie 2015].
INTERNATIONAL STANDARD ISO 690:2010 (E). Information and documentation. Guidelines for bibliographic references and citations to information resources. 3rd ed. Available at: http://www.cmaph.org/attachment/201364/1370309271657.pdf [Accessed 20 December 2015].
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 1997. Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație. ediția a 5-a. București: Editura Univers Enciclopedic.
Avram, M., 2001. Gramatica pentru toți. ediția a 3-a. București: Editura Humanitas
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 2005. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române. ediția a 2-a. București: Editura Univers Enciclopedic.
Chelcea, S. 2003. Cum să redactam. București: Editura comunicare.ro
Provost, M. A., Alain, M., Leroux, Y., & Lussier, Y. (2010). Normes de présentation d’un travail de recherche. (4 e éd.). Trois-Rivières, QC: Les Éditions SMG.
Rad, I., 2008. Cum se scrie un text științific: discipline umaniste. ed. a 2-a, Iași: Polirom
Iordan, I., 1975. Stilistica limbii române. Ediție definitivă. București: Editura Științifică.
Fereol, G și Flaguel, N., 1998. Metode și tehnici de exprimare scrisă și orală. Traducere de A. Zăstroiu și C. Bîlbă, Iași: Editura Polirom
Florea, C., 1983. Ce cercetăm, cum cercetăm. București: Editura Științifică și Enciclopedică
Gherghel, N., 1996. Cum să scriem un articol științific. București: Editura Științifică
Panaitescu, I., 1968. Prezentarea lucrărilor științifice. Metodologia activității autorului. București: Editura Științifică
Șerbănescu, A., 2007. Cum se scrie un text. Iași: Polirom
Rad, I., 2008. Cum se scrie un text științific: discipline umaniste. ed. a 2-a, Iași: Polirom
Pruteanu, G 2003. Norme de redactare și punere în pagină a lucrărilor de licență. Disponibil: http://www.pruteanu.ro/9ultima/redactare.htm [Accesat 11 Noiembrie 2015]
Strunk, W. Jr., 1999.The Elements of Style. New York: Bartleby.Com. Available at: http://www.bartleby.com/141/ [Accessed 11November 2015]
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Reguli de Baza Privind Redactarea Unui Articol Stiintificdoc (ID: 119728)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.