Regulamentul (ce) Nr. 16352006 AL Comisiei Europene

REGULAMENTUL (CE) NR. 1635/2006 AL COMISIEI EUROPENE

din 6 noiembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 737/90 al Consiliului privind condițiile de import al produselor agricole originare din țările terțe în urma accidentului produs la centrala nucleară de la Cernobîl

–

Cuprins

1. Prevederi ale regulamentului CEE 737/90

1.1. Condițiile prevăzute în regulamentul CE 737/1990

Începând cu data de 6 noiembrie 2006, Comisia Europeană a introdus regulamentul 1635/2006, ce prevede o serie de măsuri și norme referitoare la aplicarea regulamentului 737/1990, ce conține toate condițiile privind importul produselor agro-alimentare din țările afectate de accidental nuclear de la Cernobâl, în special țările terțe din Europa, inclusiv și România.

Astfel, regulamentul menționat anterior este o reglementare a regulamentului CE 737/1990, întrucât conține articole referitoare la aplicarea normelor stabilite la 22 martie 1990.

Un alt regulament ce conține de asemenea norme de aplicare a condițiilor de import al produselor agro-alimentare, prevazute în regulamentul din 1990 se regăsesc și în regulamentul CE 1661/1999, care a fost modificat de câteva ori, iar cu ocazia noilor modificări, din motive bine determinate, Comisia Europeană a sugerat reformarea regulamentului din 1999. De asemenea CE a menționat să se facă o simplificare a acestui regulament prin programul anexat la comunicatul Comisiei privind revizuirea ordinului din 27 iulie 1990.

1.2. Produsele afectate de contaminanții rezultați în urma accidentului de la Cernobâl

În urma dezastrului nuclear de la Cernobâl, pe langă zona afectata din jurul centralei nucleare, o mare parte din contaminanți au ajuns în atmosferă, fiind purtați astfel de vânt și pe teritoriul altor țări din Europa.

Astfel, una dintre normele prevăzute în regulament este strict legată de căderile de cesiu radioactiv, provenit în urma accidentului nuclear din 26 aprilie 1986, de la Cernobâl, ce a afectat o mare parte din țările terțe din Europa, printre acestea enumerându-se Ucraina, Belarus și România.

De asemenea s-a constatat ca anumite specii de ciuperci nu respectau toleranțele maxime de contaminare cu cesiu radioactive, urmând ca cele din urmă, importul cu ciuperci sa fie diminuat. Comisia Europeană a constatat de asemenea ca exista produse agricole contaminate și pe teritoriul unor țări membre.

În tabelul următor (tabelul 2.1) este prezentată o listă cu produsele agricole a căror import a fost pus sub semnul întrebării din punct de vedere al riscului de contaminare cu cesiu radioactiv .

Tabelul 2.1. Lista produselor care trebuie să îndeplinească prevederile din regulament

1.3. Pădurile afectate de contaminanți

O altă condiție prevăzută de regulamentul Comisiei Europene face referire la pătura forestieră ce constituie un ecosistem pentru ciupercile necultivate, crescute spontan, deoarece prin continuul si permanentul schimb dintre sol și vegetația forestieră fac ca acest element chimic radioactiv (Cesiu) să fie conservat în habitatul acestor fungi.

În consecință, produsele agricole afectate de accidenutl nuclear din Ucraina au fost ciupercile necultivate, iar în timp nivelul de contaminare al acestora a scăzut foarte puțin . De asemenea există probabilitatea unei creșteri a nivelului de radioactivitate din alte specii de ciuperci este destul de mare.

1.4. Decizii și condiții impuse de Comisia Europeană cu privire la importul alimentelor din țările afectate de accidentul de la Cernobâl

În urma analizei din anul 1986 a Comisiei Europene, s-au pus în evidență potențialele riscuri ce pot duce la distrugerea sănătății populației Europei în urma consumului de alimente contaminate cu cesiu radioactiv. Decizia luată de către comisie s-a bazat în special pe respectarea perioadei fizice radioactive (timpul de înjumătățire a radiațiilor) a substanței în cauză.

De asemenea un rol important l-a jucat nivelul maxim admis pentru gradul de contaminare a produselor agro-alimentare de pe piață în conformitate cu toleranța maximă admisă de către Comisia Codex Alimentarius.

Conform articolului nr. 4 din regulamentul CEE nr. 737/1990, țărilor membre ale Uniunii Europene li s-au impus instituirea de controale severe a tuturor produselor agricole și alimentare importante din țările terțe, afectate de dezastrul nuclear de la Cernobâl.

1.5. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară

Ca urmare a întrunirii Parlamentului European și a Consiliului din data de 28 ianuarie 2002, prin regulamentul nr. 178/2002 adoptat, de stabilire a principiilor și cerințelor legislației alimentare în vigoare, s-a hotărât instituirea unui nou organ abilitat denumit Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară. De asemenea s-au stabilit o serie de proceduri standard de siguranța produselor alimentare.

Prin instituirea Autoritatății Europene pentru Siguranța Alimentară s-a pus în funcțiune un sistem de alertă rapidă ce avea sa informeze Consiliul într-un mod cât mai eficient și rapid despre riscurile directe și indirecte ce pot apărea și care pot pune în primejdie sanatatatea populației în urma consumului de alimente contaminate (în mod direct) și în mod indirect prin alimentația cu produse de origine animală, animale ce au fost hrănite cu furaje ce conțin cesiu radioactiv.

Totodată acest sistem introdus avea să notifice Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară despre cazurile constatate în care s-a produs nerespectarea normelor în vigoare impuse de legislația europeană privind toleranțele maxime admise a contaminanților radioactivi în produsele alimentare.

Statele membre au fost nevoite astfel să adopte o serie de măsuri care însă trebuiau să țină seama de obligațiile legale pe care fiecare dintre membrii le aveau și totodată să respecte prevederile din articolele 35 și 36 din Tratatul Euratom :

– art.35/Euratom, ce preciza faptul că toate statele membre sunt nevoite să realizeze instalații necesare de control al nivelului de radioactivitate din apă, sol și atmosferă, Comisia având dreptul de verificare a acestor mijloace (Europene, 2010)

– art.36/Euratom, ce preciza faptul că detaliile privind controalele menționate la articolul anterior trebuie comunicate cât mai des de către autoritățile competente Comisiei, pentru ca aceasta să fie ținută la curent cu privire la nivelul de radioactivitate din alimente ce poate avea un impact negativ asupra sănătății oamenilor (Europene, 2010)

Pentru respectarea cerințelor impuse de către Comisia Europeană, aceasta avea să se asigure de aspectul menționat în paragraful anterior, prin adoptarea măsurilor necesare de monitorizare a statelor membre, pentru a hotărî dacă acestea se conformează efectiv obligațiilor legale pe care fiecare dintre acestea și le-au atribiut.

Prin urmare Comisia Europeană a adresat statelor membre la data de 14 aprilie 2003, o recomandare prin care acestea erau obligate să informeze populația despre riscul contaminării cu cesiu provenit din alimente de origine sălbatică, prin consumul de ciuperci necultivate, precum și a altor alimente ce au intrat în contact direct cu acesta sau în mod indirect provenit din hrana animalelor, precum și implicațiile pe care acest element radioactiv le are asupra sănătății oamenilor.

Una dintre obligațiile statelor membre față de Comisie consta în prelevarea de probe sau eșantioane din diverse loturi importate, ce prezentau un potențial pericol de contaminare cu cesiu radioactiv, urmată de analiza lor chimică. Deoarece aceste analize necesită o examinare ulterioară, comisia a dat statelor europene recomandarea de a fi prioritate speciile de ciuperci necultivate.

1.6. Dispoziții ale Comisiei pentru verificările vamale

Pentru a evita pătrunderea alimentelor ce prezintă un potențial pericol de contaminare cu cesiu radioactiv, Comisia Europeană a dat dispoziția să se stabilească un număr restrâns de birouri vamale prin care aceste produse pot pătrunde în țările membre, facilitând astfel controlul eficient al acestora.

De asemenea, în cazul nerespectării dispoziției comisiei, lista cu numele birourilor vamale poate fi revizuită, fiind posibilă adăugarea pe listă a altor puncte de control vamal pe baza criteriului de respectare a toleranțelor maxime precum și a altor informații.

Pe lângă aceste controale, țările exportatoare de produse cu specific alimentar în cauză trebuie să atașeze acestora un certificat de export ce conține informații despre alimentele destinate țărilor importatoare.

1.6.1. Certificatele de export

Certificatul de export este un document ce conține declarația exportatorului, certificatul laboratorului și viza autorității competente ( la punctul de control vamal). Acesta trebuie primit de către autoritățile vamale în trei exemplare, împreună cu declarația de punere în liberă circulație, el trebuie păstrat la vamă.

1.6.1.1. Declarația exportatorului

În declarația exportatorului trebuie menționate informații privitoare la numele și adresa țării exportatoare, precum și a țării care importă produsele. De asemenea un aspect important este și cel legat de condițiile în care alimentele au fost transportate, ținându-se seama de natura alimentelelor (dacă acestea sunt proaspete sau conservate, perisabile, etc.) precum și igiena mijlocului de transport.

Produsele trebuie să fie de asemenea însoțite de un certificat de conformitate, ce cuprinde detalii referitoare la denumirea, termenul de valabilitate și în caz particular nivelul maxim de radioactivitate.

Alte informații, la fel de importante, care se regăsesc în această declarație sunt : țara de origine, țara de destinație, numărul facturii, numărul lotului, masa netă și cea brută.

Delcarația trebuie de asemenea semnată de către exportator, pe propria răspundere, precizând numele, data și locul din care lotul a fost livrat.

1.6.1.2. Certificatul laboratorului

Pe lângă declarația exportatorului, autoritățile punctelor de control vamal trebuie să verifice și cetificatul laboratorului în care s-au efectuat analizele produselor destinate exportului.

În acest certificat trebuie precizate aspecte privind numărul de eșantioane ce au fost supus analizelor de laborator și dacă acestea au fost recoltate de către o persoană competentă. Pe lângă acestea în certificat mai trebuie menționat și nivelul de radioactivitate ce a fost determinat prin analize de către laborator, exprimat în Bq (Becquerel) per kg.

De asemenea certifcatul trebuie să conțină numele și adresa laboratorului, dacă acesta este acreditat sau nu (în cazul în care este acreditat, trebuie precizate numele și adresa organului de acreditare, iar în caz contrar lotul va fi respins), data, semnătura și ștampila punctului de analiză.

1.6.1.3. Viza autorității competente

După verificarea celor două aspecte, inspectorul vamal va decide dacă lotul de alimente recepționat corespunde din punct de vedere al nivelului de radioactivitate.

În caz favorabil acesta își va da accordul, urmând să semneze certificatul de export, iar în caz contrar lotul va fi respins și returnat la expeditor.

1.7. Taxe privind prelevarea de eșantioane sau pentru distrugerea/returnarea probelor

Tot în cadrul acestui regulament ( CEE 737/90) , comisia precizează faptul că pentru a funcționa ca și organ de control, autoritățile statelor membre să dispună de autorizație și să nu fie împiedicate de nicio restricție.

De asemenea la prelevarea eșantioanelor trebuie ca autoritățile să perceapa taxe, ca și în cazul în care loturile primite nu sunt conforme din punct de vedere al nivelului radioactiv, deoarece acestea trebuie distruse sau returnate la expeditor (necesită costuri de transport, costurile pentru distrugerea lor).

Aceste taxe percepute nu trebuie să fie exagerate, sa nu depășească costurile suportate de autorități pentru acțiunile precizate anterior.

2. Prevederile menționate în regulametul din 2006

Deoarece măsurile prevuzute în regulamentul 1635/20cesta își va da accordul, urmând să semneze certificatul de export, iar în caz contrar lotul va fi respins și returnat la expeditor.

1.7. Taxe privind prelevarea de eșantioane sau pentru distrugerea/returnarea probelor

Tot în cadrul acestui regulament ( CEE 737/90) , comisia precizează faptul că pentru a funcționa ca și organ de control, autoritățile statelor membre să dispună de autorizație și să nu fie împiedicate de nicio restricție.

De asemenea la prelevarea eșantioanelor trebuie ca autoritățile să perceapa taxe, ca și în cazul în care loturile primite nu sunt conforme din punct de vedere al nivelului radioactiv, deoarece acestea trebuie distruse sau returnate la expeditor (necesită costuri de transport, costurile pentru distrugerea lor).

Aceste taxe percepute nu trebuie să fie exagerate, sa nu depășească costurile suportate de autorități pentru acțiunile precizate anterior.

2. Prevederile menționate în regulametul din 2006

Deoarece măsurile prevuzute în regulamentul 1635/2006 sunt în concordanță cu avizul comitetului menționat în articolul 7 al regulamentului din 1990 și anume faptul că statelor membre trebuie să instituie controale ale produselor agricole provenite din țările terțe, Comisia Europeană a hotărât ca în regulamentul din 2006 să fie atașate următoarele articole:

2.1. Articolul 1 (cinci alineate)

În articolul 1, alineatul 1 este precizat faptul că verificarea conținutului de cesiu radioactiv al produselor alimentare menționate în regulamentul 737/90 (vezi tabelul 2.1) trebuie să se efectueze de către autoritățile statului membru care importă, în vederea respectării toleranțelor maxime admise, înainte ca alimentele să fie puse în liberă circulație.

În cadrul articolului 1, alineatul 2 se precizează modul în care se realizeză controlul și anume prin sondaj, dar depinde și de anumite norme minime menționate în paragrafele:

a) Statul membru poate decide cât de intens se poate realiza controlul, care depinde și de faptul că în unele țări de origine ale produselor alimentare gradul de contaminare poate fi mai mare decât în altele precum și de însușirile (în special chimice) ale produselor în cauză și nu în ultimul rând de specificațiile menționate în certificate de export.

b) În momentul în care are loc o depășire a nivelului maxim de radioactivitate permis pentru un anumit produs alimentar provenit dintr-o țară terță, celelalte produse importate din aceeași țară vor fi supuse unor controale mult mai riguroase.

Alineatul 3 din articolul 1 precizează modul în care se efectuează controlul asupra anumitor produse, cuprinzând și el 2 paragrafe :

a) Primul aspect este legat de animalele ce sunt destinate sacrificării și deoarece produsele de această origine prezintă un potențial mai ridicat de contaminare, Comisia a dat decretul prin care liderul de vamă să pună în circulație doar acele produse ce prezintă un certificat eliberat de un organism competent prin care și-a asumat răspunderea de a fi controlat aceste alimente, iar în urma controlului nu s-a depistat nicio neconformitate.

b) În cazul produselor precizate în tabelul 2.1, ce provin din țările terțe trebuie să se efectueze în primul rând un control documentar al certificatelor de export ce însoțesc marfa, verificând dacă acestea sunt completate corespunzător.

Autoritățile vamale trebuie să preleveze probe sau eșantioane pentru orice marfă ce depășește 10 kg de produs proaspăt, ținând cont de detaliile din certificat.

Declarația de punere în liberă circulație de către vamă se face în urma constatării dacă produsele supuse analizelor sunt conforme din punct de vedere al nivelului de radioactivitate. Aceste declarații se pot elibera doar de la un număr restrâns de puncte de control vamal, lista cu aceste puncte regăsindu-se publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Alineatul 4 precizează că în cazul în care un anumit produs sau o gamă de produse au fost depistate nerespectând toleranțele maxime impuse de Comisie cu cesiu radioactiv, autoritățile statului membru importator pot decide dacă acestea vor fi distruse, fără a plăti daune țării exportatoare sau dacă le vor returna expeditorului.

În cazul în care produsele sunt redirecționate către țara de origine se va elibera o dovadă scrisă care să ateste că acestea au părăsit teritoriul țării importatoare.

În cadrul alineatului 5 este specificat că pentru produsele necultivate, menționate în tabelul 2.1, autoritățile vamale pot pretinde taxe pentru a efectual operația de eșantionare și analiza produselor în cauză. Dacă sunt depistate depășiri ale nivelului maxim admis de radioactivitate, autoritățile pot recupera acești bani necesari analizelor fie de la importator (echivelentul costurilor pentru distrugerea produselor), fie de la exportator (taxele de transport, taxele pentru analize).

2.2. Articolul 2 cuprinde la randul lui 3 alineate și anume :

1) Alineatul 1 – menționează că fiecare dintre statele membre trebuie să aplice articolul 50 din regulamentul CE 178/2002, ce precizează că o eficientă identificare a riscurilor ce pot apărea poate fi, pe termen lung, un instrument de prevenire ce poate fi folosit de către statele membre ale Comunității Europene.

De asemenea este menționat faptul că Autorității Vamale îî este atribuită o sarcină anticipativă de colectare a datelor și de furnizare a informațiilor ce privesc riscurile, în vederea prevenirii acestora. (al Consiliului, 2011)

Pe lângă acest aspect statele ce fac parte din Comunitatea Europeană trebuie să comunice în timp util cazurile în care s-au depistat neconformități privind radioactivitatea din alimentele destinate importului, fiind precizate date concrete despre țara din care provin, expeditorul, denumirea produselor, gradul lor de contaminare radioactivă și totodată și factorii în urma căreia a fost luată decizia.

2) Alineatul 2 precizează că una din obligațiile statelor membre este să informeze Comisia cu privire la organismele ce au fost desemnate pentru controlul mărfurilor recepționate.

3) Alineatul 3 reprezintă tot o îndatorire a statelor participante Uniunii Europene, prin care acestea trebuie să notifice Comisia cu privire la nerespectarea toleranțelor maxime descoperitecu ajutorul sistemului comunitar de alertă rapidă.

2.3. Articolul 3 cuprinde 2 alineate și anume:

1) Alineatul 1 – face referire la autenticitatea certificatului de export eliberat de către expeditor precum și dacă toleranțele precizate în aceste documente sunt cele reale.

Această decizie se întocmește pe baza unui formular imprimat pe o foaie albă (viza autorității competente).

2) Alineatul 2 – precizează faptul că țările membre sunt informate de către comisie referitor la datele primite legate de autoritățile ce au efectuat controlul în țările terțe.

2.4. Prin articolul 4 se abrogă regulamentul CE 1661/1999, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr . 737/1990 al Consiliului privind condițiile de import al produselor agricole provenind din țări terțe în urma accidentului produs la centrala nucleară de la Cernobâl.

2.5. Articolul 5 precizează data intrării în vigoare a reg. 1635/2006 și anume în momentul publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fiind obligatoriu și urmând să se aplice în toate statele membre.

Bibliografie

al Consiliului, P. (2011). http://www.aptus.ro/. Retrieved Mai 03, 2014, from Aptus.ro: http://www.aptus.ro/images/stories/Regulamentul-CE-nr._178_2002.pdf

Europene, J. O. (2010, Martie 30). Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom). Retrieved Mai 02, 2014, from http://eur-lex.europa.eu/: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:084:0001:0112:RO:PDF

Bibliografie

al Consiliului, P. (2011). http://www.aptus.ro/. Retrieved Mai 03, 2014, from Aptus.ro: http://www.aptus.ro/images/stories/Regulamentul-CE-nr._178_2002.pdf

Europene, J. O. (2010, Martie 30). Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom). Retrieved Mai 02, 2014, from http://eur-lex.europa.eu/: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:084:0001:0112:RO:PDF