Reglementari Si Practici Specifice Privind Veniturile, Cheltuielile Si Rezultatul Exercitiului

INTRODUCERE

În zilele noastre, într-o economie competitivă, activitatea unei entități este constituită din diferite procese transformatoare care generează consumuri respectiv cheltuieli și în același timp produc rezultate – venituri și urmărește atingerea a două obiective: realizarea de profit și satisfacerea necesităților unui anumit segment de piață.

Contabilitatea este o știintă, cât și un domeniu al practicii integrat în sistemul informațional economic. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor după metodologia și mecanismul de realizare este unul dintre cele mai importante și dificile sectoare de evidență a oricărei întreprinderii.Veniturile și cheltuielile constituie elemente contabile legate direct de determinarea rezultatului activității economico-financiare a întreprinderii.

Unul dintre obiectivele unei companii și poate cel mai important, este acela de a obține profit. Formula acestuia cunoscută de mai toată lumea este venituri minus cheltuieli. A obține profit este scopul principal al oircărui întreprinzător care s-a decis să-și ia soarta în propriile mâini.

Prezenta lucrare de disertație “ Reglementări și practici specifice privind veniturile, cheltuielile și rezultatul exercițiului” are ca principal scop aprofundarea și dezvoltarea cunoștințelor privind contabiliatatea veniturilor, cheltuielilor și a rezultatului financiar precum și evidențierea importanței cu care trebuiesc recunoscute și evaluate veniturile și cheltuielile în cadrul unei societăți. Aceasta se referă, în special la contabilitatea veniturilor și cheltuielilor care, este unul dintre cele mai importante sectoare de evidență a oricărei întreprinderi. În cadrul sectorului de evidență nominalizat se formeză un șir de indicatori financiari( cifra de afaceri, costul vânzărilor, profitul brut, veniiurile, cheltuielile și rezultatele financiare din diferite tipuri de activități și evenimente) care servesc drept bază pentru determinarea obligațiilor fiscale, elaborarea bugetelor întreprinderii, luarea deciziilor manageriale și economice.

Motivez alegerea acestei teme, deoarece mi se pare interesant pentru o companie să-și poată controla cheltuielile pentru a obține proft precum și modul cum o companie înregistrează și evaluează veniturile și cheltuielile care de fapt reflectă corectitudinea și credibilitatea rezultatului final.

Mulți investitori analizează, la prima vedere rezultatul entității urmând ca după aceea să realizeze o analiză mult mai complexă. Din punctul meu de vedere pentru a avea succes și mai ales pentru a avea profit este important să se verifice nu doar cheltuielile și veniturile într-un anumit fel . Fluxul veniturilor este mai greu de realizat, dar dacă se realizează reprezintă deja jumătate de drum spre calea succesului.

Situațiile financiare pot contribui la comunicarea mult mai eficientă a oportunităților și a provocărilor economice, de mediu, sociale cu care se confruntă o entitate decât răspunsul pur și simplu la cererile de informații ale partenerilor interesați. Entitățile care întocmesc situații finaniciare în concordanță cu noile reglementări vor trebui să dezvolte pe baza raționamentului profesional politici contabile care să asigure furnizarea unor informații contabile relevante și credibile.

În prima parte a lucrării „ Recenzia literaturii de specialitate” am prezentat o sinteză a abordărilor naționale privind noțiunile de veniturile, cheltuielile și rezultatul exercițiului precum și modul de clasificare a acestora. În mod deosebit am investigat modul cum se poate recunoaște și se poate evalua un venit sau o cheltuială precum și o prezenatare a principalelor rate de rentabilitate pe care am ales să le analizez.

Cea de-a doua parte se remarcă prin analizarea financiară a trei companii care au diferite obiecte de activitate. Mi-am propus o abordare mai aprofundată a veniturilor și cheltuielilor privind analiza financiară a întreprinderii precum și principalele rate de rentabilitate.

Încheierea generalizează rezultatele lucrării efectuate, cuprinde principalele concluzii și recomandări privind perfecționarea contabilității veniturilor și cheltuielilor unei societăți.

PARTEA I. RECENZIA LITERARURII DE SPECIALITATE

În prima parte a lucrării de disertație intitulată „Reglementări și practici specifice privind veniturile, cheltuielile și rezultatul exercițiului” voi prezenta noțiuni teoretice cu privire la veniturile, cheltuielile și rezultatul exercițiului pe care o întreprindere le recunoște în decursul unui an financiar.

1.1 Istorie și evoluție în timp

Prin geneză, contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informațional și decizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entități patrimoniale.

Chiar dacă, istoria îi ignoră numele unui contabil, el nu a ezitat să creeze un cont special care nu era nici cont de încasări-plăți și nici unul de patrimoniu.După modul lui de alimentare, în sens economic, constatăm că era un cont de variație privind valorea patrimoniului.

Apariția contului de profit și pierdere ca document ce explică variația patrimoniului, este atestată dabea în secolul al XV-lea, respectiv va deveni un document fundamental pentru gestiunea întreprinderii.

B. Colasse precizează că rezultatul este definit ca variație a patrimoniului întreprinderii, în cursul unui exercițiu, variație ce reprezintă o consecință a activității acesteia: în concluzie, rezultatul nu este decât o rubrică a capitalurilor proprii, la sfârșitul exercițiului financiar, iar, contul de profit și pierdere, un cont de capitaluri proprii.

A trebuit trei secole (XVI, XVII, XVIII) ca metoda partidei duble să fie adoptată peste tot în Europa. Au fost create mari întreprinderi capitaliste în toată această perioadă care au continuat să recurgă la practicile contabilității în partidă simplă.

A.C. Littleton (1886 – 1974) și W.A. Paton (1889-1991) două minți contabile strălucite ,au ilustrat modelul american de reușită, bazat pe efort si perseverență. Paton este susținător al metodei deductive în timp ce, Littleton este partizant al metodei inductive. Tot Littleton subliniază rolul esențial al determinării rezultatului în teoria contabilă. El este foarte atașat de metodele de alocare a costurilor și împreună cu Paton au implementat în contabilitate conceptul de asociere a veniturilor și cheltuielilor.

Teoreticenii americani ai școlii deductive au fost interesați mai ales asupra măsurării rezultatului contabil, pentru ca aceeași evaluare să fie acceptată de către toți utilizatorii. Plecând de la noțiuni economice de profit și bogăție, teoreticienii americani doresc să aplice reguli contabile prin utilizarea valorilor actuale.

Este evident faptul că imaginea performanței pe care o redă contul de profit și pierdere a evoluat atât în timp cât și în spațiu, această evoluție fiind influențată de unii factori precum modul de organizare și gradul de dezvoltarea economică, dar și relațiile cu mediile de afaceri și cu puterea publică.

Există o tendință majoră de a atribui oricărei plăți semnificația de cheltuială și respectiv oricărei încasări, semnificația de venit.

O întelegere corectă a conceptelor de venit și cheltuială trebuie să țină cont de premisa contabilității de angajamente, pe de o parte, și de interesul proprietarilor întreprinderii pe de altă parte.

Venitul este perceput de către proprietari ca o sursă de îmbogățire iar cheltuiala dimpotrivă, reprezintă o sursă de săracie a acestora.

1.2 Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor

Contabilitatea financiară a veniturilor și cheltuielilor este organizată având la bază concepția dualistă. Acesta are ca obiect principal evaluarea și înregistrarea veniturilor și cheltuielilor în funcție de natura lor, iar contabilitatea de gestiune, în funție de destinația cheltuielilor.

1.2.1 Abordări privind veniturile și cheltuielile

Așa cum știm, contul de rezultate reflecta beneficiul sau pierderea exercițiului punând în evidentă parametrii interdependenți, ca de exemplu: prețul, volumul de activitate, concurența, producția etc. Cu toate că performanța unei întreprinderi are un caracter multidimensional, ea este cel mai adesea exprimată și înteleasă prin indicatorii financiari.

Pentru a putea calcula și comunica informația privind profitul și pierderea se întocmește contul de rezultate, denumit în țara noastră contul de profit și pierdere.

Prin structura pe care o are, contul de profit și pierdere, asigură detalierea sau cunoașterea modalității de constituire a rezultatului obținut prin compararea valorilor privind vânzările denumite  venituri cu cele referitoare la consumurile sau utilizările de resurse aferente veniturilor obținute denumite cheltuieli după cum urmează:

Venituri – Cheltuieli = Rezultat net

Sau

Cheltuieli + Rezultat net = Venituri

Contul de profit și pierdere arată rezultatul ca efect al activității si tranzacțiilor efectuate și raportează performanța aferentă unei perioade de timp: lună, trimestru, an.

Scopul acestuia este de a masura și de a raporta rezultatul generat pentru o anume afacere pentru o anumită perioadă de timp.

Elementele direct legate de evaluarea performanței financiare, prin intermediul contului de profit și pierdere, sunt veniturile și cheltuielile.

Conform OMFP1802/2014 “veniturile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor”.

În categoria veniturilor sunt încorporate atât venituri din actvități curente, cât și câștiguri din orice alte surse.

Veniturile din activitățile curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi vânzări, comisioane, dobânzi, dividende, redevențe și chirii.

Câștigurile reprezintă tot creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

În cazul procesului de creare a veniturilor distingem patru momente și anume:

Producția este definită ca fiind etapa realizării serviciilor în cadrul obiectivului unei întreprinderi.

Facturarea sau vânzarea pe credit reprezintă transferarea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.

Încasarea reprezintă momentul în care rezultatul vândut se transformă în bani.

Încorporare- adică momentul în care veniturile absorb cheltuielile, în vederea determinării rezultatului.

Ordinul 1802 din 2014 precizează că, “cheltuielile sunt diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.”

În componența cheltuielilor sunt delimitate două mari categorii, respectiv pierderi și cheltuieli efective care apar în procesul desfășurării activităților curente ale unei firme.

Cheltuielile ce apar în cursul activităților curente ale întreprinderii includ costul vânzărilor, salariile și amortizarea. Ele se regăsesc de obicei sub forma ieșirilor sau scăderii valorii activelor, cum ar fi: numerarul sau echivalentele numerarului, stocurile, imobilizări corporale.

Pierderile sunt definite ca reduceri ale beneficiilor economice și pot rezulta sau nu ca urmare a desfășurării activității curente a entității.

Pentru a reprezenta cheltuielile și veniturile se pornește de la caracterul de proces al activităților consumatoare de resurse și producătoare de rezultate.

Și în cazul procesului de efectuare a cheltuielilor avem patru momente prezentate mai jos:

Angajarea este declanșată în momentul în care se contractează obligația bănească generatoare de plăți sau consumatoare de resurse. Un exemplu clar îl poate reprezenta aprovizionarea cu materii prime de la furnizori, angajarea cheltuielilor intervine în momentul în care s-a creat obligația banească față de furnizori.

Consumul reprezintă utilizarea efectivă a resurselor în scopul satisfacerii unor nevoi productive sau neproductive întreprinderii. Un exemplu relevant poate fi utilizarea materiilor prime în procesul de producție în scopul obținerii de produse.

Plățile sunt definite ca fiind achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relațiilor financiare. Achitarea obligației făță de furnizorul de materii prime reprezintă o plată ca echivalent, în schimb plata impozitului pe profit reprezintă un transfer fară echivalent.

Imputarea reprezintă acel moment în care cheltuielile sunt decontate sau repartizate asupra rezultatelor obținute.

În ceea ce privește rezultatul exercițiului este definit ca un rezultat net (impozitat) care se determină pornind de la rezultatul contabil, calculat ca diferență între veniturile totale și cheltuielile totale ale exercițiului financiar, din care se scade impozitul pe profit.

1.2.2 Modelul de principiu privind contabilitatea financiară a cheltuielilor și veniturilor

Conturile de cheltuieli îndeplinesc funcția contabilă de activ. Astfel, ele se debitează cu cheltuielile efectuate de agentul economic în cursul anului ca exercițiu financiar și se creditează la decontarea cheltuilelilor asupra rezultatelor.

Conturile de venituri sunt asimilate, prin funcția contabilă pe care o îndeplinesc conturilor de pasiv. Aceste conturi se creditează cu veniturile realizate în cursul anului de către agentul economic ca exercițiu financiar și se debitează cu încorporarea veniturilor în rezultate.

Cheltuielile sunt reflectate într-o clasificare corespunzătoare naturii activităților pe care le desfășoară întreprinderea (exploatare, financiară și extraordinară) și naturii resurselor consumate (materii prime, materiale, salarii, amortizări etc). Gruparea veniturile se realizează în funcție de activitățile producătoare de rezultate (activități de exploatare, activități financiare). În cadrul fiecărei activități veniturile se delimitează în funcție de natura rezultatelor obținute.

1.3 Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor

Contabilitatea are o deosebită importanță pentru orice entitate, în cadrul ei fiind înregistrate toate operațiunile economico – financiare, veniturile și cheltuielile acesteia. În activitatea entităților se desfașoară o multitudine de operații care angajează cheltuieli și generează venituri.

Necesitățile muncii de contabilitate, alături de cele ale raportării și analizei financiare determinate de varietatea veniturilor și cheltuielior efectuate de o întreprindere au condus la clasificarea lor după mai multe criterii.

Trei dintre acestea le considerăm mai importante: natura veniturilor, perioada de timp la care se refera și consecințele asupra relației rezultatului exercițiului.

1.3.1 Contabilitatea veniturilor

Conform reglementărilor din România veniturile sunt grupate după natura lor în două categorii și anume:

venituri din exploatare

venituri financiare

În cadrul fiecărei categorii veniturile sunt evidențiate pe feluri ale acestora indiferent de sursa de proveniență.

Veniturile din exploatare sunt generate de activitatile curente ale întreprinderii.

În categoria amplă a veniturilor din exploatare se includ:

.
6 u analiza economico-financiară a rentabilității și profitabilității societății.tisfacă atât cerințele mediului intern, cât svenituri din vânzarea de produse și mărfuri, precum și prestări de servicii. În această categorie se includ și veniturile realizate din vânzarea de locuințe de către entitățile ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea de locuințe.

Veniturile din vânzarea de mărfuri și veniturile din producția vândută, evaluate la prețul vânzare, exclusiv reducerile de preț acordate clienților și TVA, conduc la obținerea indicatorului numit cifra de afaceri, fiind utilizată pentru măsurarea mărimii întreprinderii și în analiza situației economico – financiare a acesteia.

Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor obținute de o companie care desfășuară tranzacții comerciale în care sunt incluse vânzari de mărfuri și produse sau executarea de lucrări și prestarea de servicii într-o perioadă de timp determinată. În calculul acestui indicator nu sunt incluse categoria veniturilor financiare și extraordinare. Cifra de afaceri este înregistrată și prezentată în contul de profit și pierdere la valoarea netă, după scăderea eventualelor discounturi, rabaturi acordate de către societate clienților,dar și a pierderilor probabile cu garanțiile.

venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și servicii în curs de execuție de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și serviciilor în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;

 venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate pentru ea însăși, care se înregistrează ca imobilizări corporale și necorporale;

 venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază entitatea;

alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate, penalități contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum și alte venituri din exploatare.

O societate comercială care desfășuară operațiuni financiare generează venituri financiare.

b)Veniturile financiare sunt generate de activitatea curentă financiară a întreprinderii.

În structura veniturilor financiare sunt incluse următoarele tipuri de venituri și anume:

Venituri din imobilizări financiare, venituri din investiții financiare pe termen scurt și creanțe imobilizate adică dividendele încasate de către participanții la capitalul altor societăți și de alte titluri imobilizate și dobânzi aferente creanțelor imobilizate.

Venituri din titluri de plasament sunt reprezentate de veniturile nete rezultate din tranzacționarea titlurilor de plasament, doar atunci când prețul de vânzare al acestora este superior valorii de achiziție.

Venituri din diferențe de curs valutar reprezintă veniturile obținute din diferențele de curs valutarrezultate în urma lichidării împrumuturilor și datoriilor în valută ale unității, dar și din diferențele favorabile de curs valutar aferente disponibilităților bancare în devize etc.

Venituri din dobânzi sunt reprezentate de dobânzile pe care societatea comercială le încasează pentru disponibilităților din conturile bancare, dar și pentru împrumuturile acordate.

Alte venituri financiare fac referire la sconturile obținute de la furnizori și de la alți creditori.

Venituri din provizioane sunt constituite din anularea sau diminuarea provizioanelor constituite în legătură cu activitatea financiară a întreprinderii cum sunt provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor financiare și pentru deprecierea titlurilor de plasament.

Până în anul 2014 conform vechii reglementări OMFP 3055/2009, veniturile erau grupate în trei categorii( venituri din exploatare, financiare și extraordinare). Primele două au fost prezentate mai sus. In continuare voi prezenta a treia categorie care era inclusă în clasificarea veniturilor și anume:

Veniturile extraordinare sunt rezultate, respectiv generate de evenimente sau tranzacții care nu sunt clar diferențiate de activitățiile curente (exploatare și financiare) și care prin urmare nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.

Din categoria veniturilor extraordinare făceau parte :

despăgubiri si penalitati încasate;

venituri din cedarea activelor;

cotele părti din subvenții pentru investiții virate la rezultatul exercitiului și alte venituri excepționale (cum ar fi: donații, salarii neridicate și prescrise și alte venituri).

Veniturile din provizioane provin din anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli cu caracter extraordinar

1.3.2 Contabilitatea cheltuielilor

Similar veniturilor, cheltuielile pot fi grupate după natură, periadă de timp și consecințe.

În practica românească, contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:

Cheltuieli din exploatare

Cheltuieli financiare

Cheltuielile din exploatare sunt generate de realizarea obiectului de activitate a întreprinderii.

În contul de profit și pierdere din România cheltuielile din exploatare sunt evidențiate astfel:

cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei și apei consumate; valoarea animalelor și păsărilor; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;

Cheltuieli cu lucrări și serviciile executate de terți reprezintă acele cheltuieli cu întreținerea și repararea, redevențe, locații de gestiune și chirii, cheltuieli cu primele de asigurare, cheltuieli cu alte servicii executate de terți (comisioane, cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate, transportul de bunuri și personal, poșta și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele).

cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);

alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător, aferente perioadei; pierderi din creanțe și debitori diverși; despăgubiri, amenzi și penalități; donații, sponsorizări și alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital; creanțe prescrise potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziționate potrivit legislației în vigoare și ale căror costuri pot fi determinate, aferente perioadei curente .

cheltuielile financiare

Din categoria cheltuielior financiare fac parte urmatoarele cheltuieli:

Pierderi din creanțe legate de participații sunt reprezentate de pierderile din creanțele imobilizate ale întreprinderii.

Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate sunt evidențiate de pierderea netă din vânzarea titlurilor de plasament, adică diferența nefavorabilă dintre valoarea contabilă a titlurilor de plasament și prețul lor de cesiune.

Cheltuieli din diferențe de curs valutar nefavorabile sunt înregistrate în contabilitate atunci când există diferențe nefavorabile de curs valutar, care rezultă în urma lichidării creanțelor și datoriilor în valută, diferențe nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităților bancare în devize.

Cheltuieli privind dobânzile sunt constituite în contabilitate prin dobânzile datorate sau de plătit.

Cheltuieli cu sconturile acordate clienților

La fel ca și în cazul veniturilor, cheltuielile conform ordinului 3055 din 2009 care a fost abrogat mai avea inclusă o categorie de cheltuieli și anume cheltuieli extraordinare.

Aceste cheltuielile extraordinare rezulta din evenimente sau tranzacții diferite de cele curente, care nu se așteapta în mod frecvent, cum este cazul calamitatilor naturale sau expropietarilor.

O categorie distincată o reprezinta cheltuelile cu impozitul pe profit și alte impozite, care se delimitează prin faptul că sunt suportate în mod global, la nivelul întregii activități a întreprinderii.

Schematic în anexa nr.1 este prezentat un model de cont de rezultate în raport de natura veniturilor și cheltuielilor conform vechii reglementări(OMFP 3055/2009).

Așa cum este evidențiat în tabelul 1 din anexă , diferența veniturilor din exploatare cu cheltuielile de exploatare permite obținerea rezultatului din exploatare, care poate fi profit, atunci când valoarea veniturilor din exploatare este superioară valorii cheltuielilor de exploatare sau pierdere, atunci când situația este inversă atunci când cheltuielile din exploatare sunt mai mari decât veniturile din exploatare.

Diferența dintre veniturile financiare și cheltuielile financiare constituie rezultatul financiar care poate fie evidențiat în contabilitate sub forma profitului atunci când veniturile financiare sunt superioare cheltuielilor financiare sau pierdere financiară,în situație inversă. Rezultatul exploatării alături de rezultatul financiar, formează în contul de profit și pierdere rezultatul curent al exercițiului.

Rezultatul curent este constituit din rezultatele activităților de exploatare și rezultatele activităților financiare.

Rezultatul extraordinar al exercițiului (profit sau pierdere) se stabilește prin compararea veniturilor extraordinare cu cheltuielile extraordinare sau invers după cum se obține profit și respectiv pierdere.

Lunar sau la sfârșitul anului ca exercițiu financiar, conturile de venituri și cheltuieli se închid cu ajutorul contului 121 „Rezultatul exercițiului”. Veniturile se încorporează în rezultat spre deosebire de cheltuieli care se repartizează asupra rezultatului. Contul 121 „ Rezultatul exercițiului” este un cont de bilanț, el fiind inclus în categoria conturilor de capitaluri proprii. În ceea ce privește soldul contului 12 „Rezultatul exercițiului”, Soldul creditor al acestui cont evidențiaza rezultatul sub forma profitului net, iar soldul debitor evidențiaza rezultatul sub forma pierderilor nete.

Prin această modalitate contul 121 „Rezultatul exercițiului” realizează legătura dintre conturile de cheltuieli și venituri, pe de o parte, și conturile de bilanț, pe de altă parte. Astfel, soldul creditor al contului reflectă profitul creat ca sursă de finanțare în urma excendentului veniturilor asupra cheltuielilor, iar soldul debitor reflectă pierderea și exprimă bunurile economice nerecuperate ca urmare a excendentului cheltuielilor asupra veniturilor.

  Soldul creditor al acestui cont evidențiaza rezultatul sub forma profitului net, iar soldul debitor evidențiaza rezultatul sub forma pierderilor nete.

1.3.3 Contabilitatea rezultatului

Contabilitatea rezultatului se îndreaptă spre conducerea profitabilă a întreprinderii și dezvoltării în condițiile dezvoltării și asigurării averii acesteia.

Se știe că rezultatul unei perioade de gestiune al unei entități, profit sau pierdere este determinat ca diferentă între veniturile realizate din orice sursă de către o entitate și cheltuielile efectuate pentru relizarea acestora într-un exercițiu financiar.

Formula de calcul a rezultatului este următoarea:

Rezultatul exercițiului poate îmbraca fie forma de de profit atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, fie forma de pierdere în situația inversă, adică cheltuielile sunt mai mari decât veniturile.

Potrivit articolului 19 din Legea Contabilității nr. 82/1991, „profitul sau pierderea în contabilitate se stabilește cumulat de la începutul exercițiului financiar”. Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli consider că trebuie să se efectueze cel puțin trimestrial, fiind de preferat această închidere să se facă lunar. Rezultatul definitiv se stabilește la închiderea acestuia și reprezintă soldul final al contului de profit și pierdere.

Contabilitatea rezultatului urmărește realizarea a două obiective și anume:

Evidența procesului concret al formării rezultatelor financiare

Repartizarea profitului obținut pe destinații legale sau reflectarea modului de acoperire a pierderilor.

Pentru atingerea obiectivelor de mai sus, în contabilitate se utilizează conturi specifice și anume:

Contul 121 „ Profit sau pierdere” evidențiază profitul sau pierderea realizată în cursul exercițiului curent. Acest cont este un cont bifuncțional, prin urmare soldul creditor reprezintă câștigul obținut, iar soldul debitor reprezintă pierderea înregistrată.

Contul 129 „ Repartizarea profitului”. Acest cont ține evidența repartizării profitului realizat în exercițiul curent și repartizat. Acesta este un cont de activ, iar soldul contului reprezintă profitul repartizat aferent exercițiului financiar încheiat.

Contul 117 „ Rezultatul reportat”- cu ajutorul acestui cont se ține evidența rezultatului sau părții din rezultatul exercițiului precedent nerepartizat. Este un cont bifunțional. Înregistrează în credit profitul reportat și acoperirea pierderii reportate, iar în debit repartizarea profitului reportat și pierderea contabilă reportată.

1.4 Recunoșterea veniturilor și cheltuielilor

În acest subcapitol ne propunem să reflectăm practicile contabile cu privire la recunoșterea veniturilor aferente vânzării, de asemenea vom aduce în discuție și aplicarea principiului conectării cheltuielilor la venituri.

1.4.1 Recunoașterea veniturilor

În abordarea problematicii recunoașterii veniturilor și cheltuielilor trebuie plecat de la două principii contabile generale: recunoașterea veniturilor și conectarea cheltuielior cu veniturile, fiind un rol important în recunaoșterea venituilor și cheltuielilor.

Primul principiu precizează momentul în care trebuie recunoascute veniturile, iar cel de-al doilea momentul recunoașterii cheltuielilor.

Potrivit criteriului de corelare a cheltuielilor la venituri, rezultatul va fi constituit din veniturile pe o perioadă, mai puțin cheltuielile realizate pentru a le obține. Pe de altă parte conform principiului independenței exercițiului, veniturile și cheltuielile din punct de vedere fiscal, ele trebuie să apară relaționate, la fel ca în realitate, în conformitate cu momentul recunoașterii utilizat. Dispariția conectării cheltuielilor la venituri ca principiu contabil, nu implică faptul că această corelație nu mai există, ci apare ca „ o consecință a criteriului de recunoaștere a veniturilor și prevede că momentul contabilizării cheltuielilor să fie precedat de cel al contabilizării veniturilor.

În concluzie, ce-l de-al doilea principiu este de fapt o consecință a aplicării a primului și cere să se specifice mai întâi momentul recunoașterii veniturilor și doar după aceea momentul recunoașterii cheltuielilor.

Conform cadrului conceptual general IASB recunoașterea veniturilor în contul de profit și pierdere se realizează atunci când are loc o creștere de beneficii economice viitoare generate de o creștere a unui activ sau de o diminuare a unei datorii. Deci, recunoșterea veniturilor constă în determinarea momentului în care trebuie recunoascute un venit.

Această evaluare trebuie să fie realizată în mod credibil și să aibă un grad ridicat de certitudine. În mod practic, așa cum evidențiază și IAS 18 „Venituri din activități curente” criteriile de recunoaștere a veniturilor sunt aplicate în mod diferit pentru fiecare tranzacție în parte, astfel fiind reflectată realitatea economică. Atunci când prețul de vânzare al unui produs include o sumă ce poate fi identificată pentru o prestare de servicii succesive, această sumă este înregistrată în avans și recunoscută ca venit pe parcursul perioadei în care s-a efectuat prestarea de serviciu.

În vederea recunoașterii lor, IAS 18 grupeză veniturile în funcție de tranzacțiile și evenimentele care le-au generat, în urmatoarele categorii:

Recunoașterea vânzării din bunuri

Veniturile din vânzarea bunurilor trebuie să fie recunoscute în contabilitate în momentul în care au fost îndeplinite toate condițiile( acestea au fost preluate din IAS18) care urmează a fi prezentate mai jos:

întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile și avantaje ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;

întreprinderea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor;

veniturile poate fi evaluate în mod credibil

este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate către întreprindere; și

costurile suportate sau care urmează să fie suportate în legătură cu tranzacția respectivă pot fi evaluate rezonabil.

De asemenea, reglementările conforme cu Directivele Europene au preluat la rândul său aceste criterii în OMFP 1802/2014, la punctul 441 (1).

Ca atare, se poate observa cu ușurință conformitatea deplină a prevederilor OMFP 1802/2014 cu cele ale IAS 18 privind criteriile de recunoaștere a veniturilor din vânzări de bunuri.

În anul 2012, întru-un studiu realizat, profesorul Ștefan Bunea consideră că: „în practica unor societății sunt dificultăți reale care îi determină pe contabilii profesioniști să se abată de la criteriile prezentate mai sus. Cel mai adesea, eludarea criteriilor de recunoaștere este legată de incidențele fiscale ale acestor tranzacții (mai ales cele privind TVA) și de procedurile de control fiscal, neadaptate evoluției reglementării contabile. În mod normal, o tranzacție nu ar trebui fiscalizată atâta timp cât nu sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere în contabilitate a venitului din vânzări de bunuri. Totuși, la momentul tranzacției se emite, o factură spre exemplu, în care se înscrie TVA iar controlul fiscal se va aștepta să vadă reflectată în conturi baza de calcul a TVA (venitul din vânzare, în acest caz).

Analizând ordinul 1802 din 2014 am observat că la punctul 440 se precizează: „In contabilitate, veniturile din vânzari de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către client”, acestea contrazicând criterille prezentate mai sus.

În concluzie, recunoașterea veniturilor se poate realiza doar atunci când este sigur, este efectiv realizat și sunt cunoascute și înregistrate costurile asociate acestuia. Astfel sunt respectate principiile contabilității de angajamente, prudenței și conectării cheltuielilor la venituri.

Recunoașerea veniturilor din prestări servicii

Se recunoaște rezultatul unei tranzacții ce implică o prestare de servicii doar atunci când poate fi estimat în mod fiabil sau credibil, iar venitul rezultat din tranzacție trebuie să fie recunoscut proporțional cu stadiul de execuție a contractului la data închiderii bilanțului.

IAS18 „Venituri din activități curente” precizează faptul că rezultatul unei tranzacții poate fi estimat în mod fiabil atunci când sunt îndeplinite toate condițiile care vor fi prezentate mai jos:

valoarea veniturilor poate fi evaluată în mod fiabil;

este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate pentru entitate;

stadiul de execuție a tranzacției la data închiderii bilanțului poate fi evaluat în mod fiabil; și

costurile suportate pentru tranzacție și costurile de finalizare a tranzacției pot fi evaluate în mod fiabil.

Atunci când rezultatul unei tranzacții ce implică prestarea de servicii nu poate fi estimat în mod fiabil, venitul trebuie recunoscut doar în limita cheltuielilor recunoscute care pot fi recuperate.

Un lucru important de remarcat este acela că veniturile nu pot fi recunoscute atunci când cheltuielile aferente tranzacțiilor efectuate nu pot fi evaluate în mod credibil(rezonabil). Orice mijloc de plată (ordin de plată, cambie) deja primit, trebuie recunscut în contabilitate ca o datorie.

Cu ajutorul metodei procentului de finalizare sunt recunoscute în contabilitate veniturile, pe măsura executării contractului. Cu alte cuvinte, veniturile sunt recunoscute potrivit acestei metode în perioadele contabile în care sunt prestate serviciile.

Conform OMFP 1802/2014 veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări și orice alte operațiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri.
     Stadiul de execuție al lucrării se determină pe baza de situații de lucrări care însotesc facturile, procese-verbale de recepție sau alte documente care atestă stadiul realizării și receptia serviciilor prestate.

Recunoașterea veniturilor din redevențe, chirii, dobânzi și dividende

Conform IAS 18 veniturile rezultate din utilizarea de către terți a activelor entității care generează dobânzi, redevențe și dividende trebuie recunoscute pe urmatoarele baze:

Dobânzile -aceste venituri trebuie recunoscute periodic utilizând metoda dobânzii efective.

Redevențele sunt recunoascute cu ajutorul contabilității de angajamente, în conformitate cu fondul economic contractului în cauză.

Dividendele trebuie recunoscute atunci când este stabilit dreptul acționarului de a primi plata.

Totodată, ordinul 1802/2014 a preluat aceste criterii la punctul 448 alin.1.

Conform ordinului de mai sus,dobânzile se recunosc periodic, în mod proporțional, pe masura generării venitului respectiv, pe baza principiului contabilității de angajamente.

Acest principiu în conformitate cu OMFP 1802/2014 precizează că „efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente”.

In ceea ce privește momentul recunoașterii veniturilor în contabilitate, Cadrului contabil general IASB precizează că se identifică cu momentul livrării sau vânzării bunurilor. Veniturile sunt recunoscute pe măsura încasărilor doar atunci când, la livrare, credibilitatea încasării contravalorii bunurilor este scăzută. Un caz aparte îl reprezintă acela că, veniturile pot fi recunoscute concomitent cu momentul producției, făcându-se referire la producția agricolă conform IAS 41 „ Agricultura”.

De asemenea, veniturile mai pot fi recunoscute și anterior vânzării, în această categorie intrând contractele pe termen lung pentru realizarea unor construcții sau prestarea unor servicii. Aceste cazuri sunt evidențiate în IAS 11„Contracte de construcții” și IAS 18 „Venituri din activități curente”.

Motivul principal al avansării recunoașterii venitului este prevalența economicului asupra juridicului, aceast principiu fiind o componentă importantă a credibilității informației prezentate în situațiile financiare. Chiar dacă conform contractului, transferul proprietății se realizează la încheierea obiectivului de construcții, venitul poate fi recunoscut pe măsura avansării lucrărilor de construcție doar dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere a veniturilor.

1.4.2 Recunoșterea cheltuielilor

Cadrul general IASB precede că ,cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere doar atunci când se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o creștere a valorii unei datorii. Cu alte cuvinte, recunoașterea cheltuielilor are loc atunci când se produce o creștere a valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).

1.5 Evaluarea veniturilor și cheltuielilor

Evaluarea veniturilor și cheltuielior implică și evaluarea și măsurarea lor.

Conform Standardului Internațional de Contabilitate IAS 18 „ Venituri”, acestea sunt evaluate la valoarea justă a mijlocului de plată sau de primit.

Valoarea justă” reprezintă suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, între părțile interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective”

Valoarea veniturilor rezultate dintr-o tranzacție este determinată de obicei printr-un acord dintre entitate și cumpărătorul sau utilizatorul activului.

Această valoare se evaluează la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit. Trebuie să se țină cont de orice reducere comercială și de orice rabat cantitativ acordat societății.

Mijlocul de plată reprezintă numerarul sau echivalentul în numerar, iar suma veniturilor este dată de valoarea nominală a numerarului sau echivalentului de numerar primit sau de primit.

În cazul în care din diverse motive financiare, intrarea de numerar sau echivalent de numerar este amânată, valoarea justă a mijlocului de plată poate fi mai mică decât suma nominală a numerarului încasat sau ce urmează a fi încasat. Pentru a se elimina acest fapt, pe baza unui acord între vânzător și cumpărător, valoare justă a mijlocului de plată va fi determinată prin actualizarea tuturor sumelor ce urmează a fi încasate în viitor, actualizarea realizându-se prin utilizarea ratei dobânzii aferente perioadei respective.

rporale. Când apar diferențe între valoare justă la data recunoașterii venitului și valoarea nominală a mijlocului de plată, această diferență este recunoscută ca venit din dobânzi (venit financiar), mărimea acestui venit se determină în timp, atfel:

se utilizează o rată a dobânzii predominantă pentru un instrument financiar cu un grad de risc asemănător, ori

se calcuează rata dobânzii care actualizează încasările viitoare la nivelul prețului de vânzare la vedere al bunurilor respective.

Prin asociere cu veniturile, cheltuielile sunt evaluate în concordanță cu regulile generale de evaluare la costul istoric (valoarea contabilă a activelor consumate sau a datoriilor pentru serviciile primite sau de altă natură).

Determinarea mărimii cheltuielor este însa în funcție de politicle contabile aplicate de întreprindere în evaluare. De exemplu, mărimea cheltuielilor cu amortizarea este în funcție de acțiunile întreprinderii referitoare la stabilirea duratei de viață utilă, a valorii amortizabile, a metodelor de calcul al amortizării, mărimea cheltuielilor cu stocurile ieșite și cu titlurile de valoare cedate este în funcție de opțiunile întreprinderii cu privire la metodele de evaluare la ieșire.

1.6 Principiile contabilității

Datorită faptului că este important ca toți cei care țin evidență contabilă sau recepționează raportările contabile să le poată interpreta uniform, unitar și corect, s-a elaborat un set de norme cu caracter general ce formează cadrul conceptual general al contabilității financiare, numite principii contabile. 

Aceste principii mai pot fi definite și drept elemente conceptuale, propoziții cu caracter general, reguli de bază care asigură, pe de o parte, elaborarea normelor contabile, si pe de altă parte, reprezentarea fidelă, clară, sinceră și completă a evoluției întreprinderii prin intermediul situațiilor financiare. 

În cele ce urmează voi prezenta trei principii contabile care contribuie la desfășurarea în bune condiții a vieții unei întreprinderi.

Un prim principiu este cel al prudenței deoarece este considerat un principiu important și fundamental pentru gestiunea contabilității. Acesta presupune evaluarea pe o bază prudentă a elementelor patrimoniale, în sensul neînregistrării creșterilor posibile de valoare ale elementelor de activ și a înregistrării descreșterii posibile de valoare a elementelor de pasiv. Cu ajutorul acestuia se obține o imagine fidelă și prudentă asupra activității înreprinderii, se ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor chiar dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau pierdere.

Cel de-al doilea este principiul necompensării. Acesta interzice compensare între elementele de activ și cele de datorii în cadrul bilanțului, între creanțele și datoriile față de același terț, cu excepția cazului în care s-au înregistrat veniturile și cheltuielile corespunzătoare și există un cadru legislativ corespunzător. Tot acest principiu nu permite compesarea între veniturile și cheltuielile din contul de profit și pierdere .

Principiul independenței exercițiului presupune înregistrarea cheltuielilor și veniturilor în cursul exercițiului financiar, indiferent de data la care au fost platite cheltuielile sau au fost incasate veniturile. 

1.7 Situația rezultatului global

Inițial, performanța întreprinderii a fost realizată prin intermediul rezultatului prezentat în contul de profit și pierdere.Putem spune că performanța reprezintă gradul în care o întreprindere reușeste să satisfacă atât cerințele mediului intern, cât si ale mediului extern, printr-o combinație optimă între eficiență și eficacitate.

IASB solicită întocmirea unei situații a rezultatului global, la alegere cu prezentarea unei situții care să reflecte toate variațiile capitalului proriu. Situația rezultatului global, numită de IASB „Situația câștigurilor și pierderilor”, este o situație care reflectă performanța globală a întreprinderii, în timp ce situația variațiilor capitalului propriu, așa cum sugerează și titlul, este o simplă prezentare a modificărilor capitalurilor proprii, destul de stufoasă, după parerea mea, pentru a prezenta o informație pertinentă.

Rezultatul global total cuprinde toate componentele incluse în:

Profitul sau pierderea perioadei, și

Alte elemente elemente de rezultat global

Alte elemente ale rezultatului global sunt definite ca elemente de venituri și cheltuieli (inclusiv ajustãrile din reclasificare) care nu sunt recunoscute în profit sau pierdere așa cum se impune sau se permite în alte IFRS-uri.

Componentele altor elemente ale rezultatului global cuprind:

(a) modificările surplusului din reevaluare(IAS 16 Imobilizãri corporale și IAS 38 Imobilizări necorporale);

(b) reevaluările planurilor de beneficii determinate ( IAS 19 Beneficiile angajaților);

(c) câștigurile și pierderile care rezultã din conversia situațiilor financiare ale unei operațiuni din străinătate (IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar);

(d) câștigurile și pierderile din investițiile în instrumentele de capitaluri proprii evaluate la valoarea justã prin alte elemente ale rezultatului global

(e) partea eficientã din câștiguri sau pierderi pentru instrumentele de acoperire împotriva riscurilor într-o acoperire a fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor (a se vedea IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare);

(f) pentru anumite datorii desemnate la valoarea justã prin profit sau pierdere, valoarea modificãrii în valoarea justã care se poate atribui modificãrilor riscului de credit al datoriei (punctul 5.7.7 din IFRS 9).

Un lucru important de remarcat este acela că nu există un format obligatoriu pentru situatia rezultatului global.

O entitate poate prezenta situația rezultatului global astfel:

fie într-o singură situație denumită Situația rezultatului global în care se prezintă detaliat veniturile și cheltuielile entității în scopul calculării rezultatului net, după care sunt prezentate distinct fiecare câștig sau pierdere recunoscută direct în capitalul propriu;

fie în două situații:

Contul de profit și pierdere

Situația rezultatului global care pleacă de la rezultatul net după care prezintă distinct fiecare câștig sau pierdere recunoscută direct în capitalul propriu

Formula de calcul a rezultatului global care reflect performanța financiară a întreprinderii este:

În concluzie, rezultatul exercițiului plus câștigurile și pierderile recunoscute direct în capitalul propriu reflectă performanța aferentă perioadei curente cât și cea viitoare.

1.8 Analiza pricipalilor indicatori economici

1.8.1 Analiza performanței prin soldurile intermediare de gestiune

În cele ce urmează, în acest subcapitol voi prezenta noțiuni generale cu privire la principalii indicatori de analiză precum și ratele de rentabilitate.

Rentabilitatea activității unei întreprinderi se poate determina folosind o serie de indicatori de bază, calculați din informațiile oferite de contul de profit și pierdere. Acești indicatori sunt construiți treptat și sunt cunoscuți sub denumirea de solduri intermediare de gestiune( prescurtat SIG).

Soldurile intrermediare care pot fi calculate în plus față de rezultatele ce pot aparea în contul de profit și pierdere sunt: marja comercială, producția exercițiului, valoarea adaugată, excedentul brut de exploatare, rezultatul exploatării, rezultatul curent al exercitiului, rezultatul net al exercitiului.

Marja comercială (Mc)- este indicatorul ce caracterizează în exclusivitate activitatea firmelor de comert sau numai activitatea comercială a firmelor cu profil mixt (industrial și comercial). Acest indicator reprezintă valoarea care rămâne la dispoziția întreprinderii pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare proprii și asigurarea profitului.

Mc= Venituri din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli privind mărfurile vândute

Producția exercițiului (Pe) reflectă în expresie valorică volumul total al activității de producție desfașurate de către firmă pe perioada unui exercițiu financiar. Aceasta se calculează de către societățiile cu profil industrial,totodată include valoarea bunurilor și serviciilor” fabricate” de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.

Cuprinde trei elemente principale și anume: producția vândută, producția stocată și ultimul element fiind producția stocată.

Producția exercițiului unei întreprinderi cuprinde următoarele elemente:

Pe = Producția vândută + Productia stocata + Productia imobilizată

Valoarea adăugată (Va) reprezintă creșterea de valoare rezultată prin utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a forței de muncă și a capitalului peste valaorea bunurilor și serviciilor provenind de la terți în cadrul activității curente a întreprinderii. Totodată, acest concept urmărește să furnizeze utilizatorilor informațiilor financiare un indicator al contribuției întreprinderii la crearea bogației națioanale.

Metodele de calcul pentru valoarea adăugată sunt metoda sintetică și cea aditivă..

Prima metodă adică cea sintetică presupune determinarea valorii adăugate pornind de la volumul total de activitate desfășurată de entitate din care se scad consumurile de la terți.

Dacă firma desfășoară activitate comercială atunci formula de calcul va fi:

Va = CA – Cmf – consumuri intermediare

În categoria consumurilor intermediare sunt incluse următoarele cheltuieli: cheltuieli cu materiile prime, materiale, cheltuieli cu energia și apa, cheltuieli cu cu prestații externe.

Dacă firma desfășoară activitate productivă atunci:

Va = Producția exercițiului( Qex) – Consumuri intermediare de la terți

Dacă firma desfășoară atât activitate productivă cât și comercială, atunci:

Va = Marja comercială + Qex – Consumuri intermediare

Cea de-a doua metodă adică cea aditivă presupune deterinarea valorii adăugate prin însumarea elementelor sale(cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu dobânda, cheltuieli cu amortizările, impozite și taxe, partea de rezultat trecut la rezerve, alte elemente de valoare adăugată) stabilite în funcție de factorii participanți la desfășurarea firmei:

Va = Cp + Cd + Am + I, t + Rexpl corectat

Excedentul (deficitul) brut al exploatării(EBE) reprezintă fluxul potențial de disponibilități degajat de ciclul de exploatare și se determină deducând cheltuielile monetare din exploatare din veniturile monetare aferente acestei activități.

EBE = Valoarea adaugată + Subvenții de exploatare – Cheltuieli cu personalul – Cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte asimilate

Rezultatul exploatării (Re) reprezintă rezultatul din activitatea de exploatare, normală și curentă a întreprinderii. Acest sold de gestiune constituie primul element de măsură a rentabilității economice, independent de politica financiară a întreprinderii și de incidența elementelor excepționale.

Re = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare

Rezultatul curent al exercițiului (Rc) reprezintă rezultatul aferent activităților cu caracter repetitiv și normal. Acest indicator nu include rezultatele excepționale care au o natură neobisnuită, permițând analiza dinamicii rezultatelor curente ale întrerinderii prin mai multe exerciții succesive.

RC = Rezultatul exploatării +Rezultatul financiar

Rezultatul net al exercitiului reprezintă rezultatul care urmează să fie distribuit sub formă de dividend către acționari pentru capitalurile subscrise și/sau să se reinvestească în întreprindere.

De fapt reprezintă variația situației nete a întreprinderii între deschiderea și închiderea exercițiului ca urmare a activității economice.

RN = Rezultatul curent +Rezultatul exploatării – Cheltuiala cu impozitul pe profit

1.8.2 Analiza rentabilității

Rentabilitatea este definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.

Principalele rate în analiza economico financiară a întreprinderii sunt: rata rentabilității comerciale, rata resurselor consumate, rata rentabilității economice și rata rentabilității financiare.

Rata rentabilității comerciale caracterizează eficiența întregii activități comerciale a firmei și este utilă în poziționarea firmei pe piată în raport de altele cu care este în concurentă. Ea se calculează ca raport între rezultatul obținut de către companie și cifra de afaceri.

Formula de calcul a acestei rate este: Rc =

Rata rentabilității resurselor consumate se calculează prin raportarea unui indicator al rezultatelor la consumul de resurse implicat în obținerea lui, exprimând în acest fel eficiența efortului materializat în costuri. Prezintă importanță în estimarea și negocierea prețurilor de vânzare a produselor sau tarifelor pentru prestări servicii.

Rrc = =

Rata rentabilității economice caracterizează eficiența materialelor angajate în activitatea firmei. Prezintă importanță în gestionarea capitalului în dimensionarea eforturilor pentru obținerea unui anumit profit în raport de rezulatele concurenței, mărimii medii sau normale în domeniul în care funcționează firma.Această rată se calculează ca raport între profitul net obținut de către întreprindere și valoarea totală a activelor utilizate.

Rata rentabilității economice se calculează astfel: Re = *100

Rata rentabilității financiare exprimă capacitatea unui agent economic de a genera profit net ca rezultat al folosirii capitalurilor proprii.

Modul de calcul al rate este următorul: Rf =

În cele ce urmeză, voi continua, printr-un studiu de caz privind contabilizarea veniturilor și cheltuielilor, cu determinarea rezultatului întreprinderii și cu analiza economico-financiară a rentabilității și profitabilității societății.

PARTEA A II A . CONTRIBUIȚII PERSONALE

Dacă în prima parte a lucrării de dizertație am prezentat aspectele teoretice privind veniturile, cheltuielile și rezultatul unei întreprinderi, în cea de-a doua parte îmi voi axa atenția asupra analizei principalilor indicatori financiari. Această analiză mă va ajuta să stabilesc poziția și performanța financiară a întreprinderii.

STUDIU DE CAZ PRIVIND REZULTATUL ÎNTREPRINDERII

Societățile pe care am am ales sa le analizez sunt: ALBALACT SA, CERAMICA SA și BERMAS SA.

2.1 Prezentarea societății ALBALACT SA

A fost înființată în anul 1971 având ca principal obiect de activitate fabricarea produselor lactate precum și a brânzeturilor( conform cod CAEN 1051). Forma de proprietate a firmei este societate pe acțiuni având numărul de înregistrare în Registrul Comerțului J101/70/1991, iar codul de înregistrare 1755369. Compania Albalact are peste 6000 de acționari si este listată la categoria Rasdaq a Bursei de Valori București. Compania are sediul social în Alba, localitatea Oiejdea.

Albalact este cea mai mare companie de lactate din Romania cu capital majoritar românesc și al doilea mare jucator din piața locală a produselor lactate. Compania are o tradiție de peste 40 de ani în industria lactatelor, iar astazi produce lactate de cea mai bună calitate într-una din cele mai mari și mai moderne investiții greenfield din Europa Centrala și de Est – fabrica Oiejdea din județul Alba. Compania mai produce o gamă variată de brânzeturi în fabrica Rarăul din Câmpulung Moldovenesc, pe care a achiziționat-o în 2008. Societatea Rarul are, de asemenea, o tradiție îndelungată în producția de brânză și cașcaval. La sfârșitul anului 2014, societatea a înregistrat un număr de 594 de salariați.

Analiza financiară a societății ALBALACT SA pe baza contului de profit și pierdere

Activitatea financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii la încheierea exercițiului financiar. Aceasta își propune să-și stabilească punctele forte și cele slabe ale gestiunii financiare. Principala sursă informațională pe baza căruia se face analiza societății este contul de profit și pierdere.

Așa cum am amintit în partea teoretică a lucrării de față ,contul de profit și pierdere reprezintă principalul document care oferă informații cu privire la performanța unei întreprinderi. Pe baza acestuia sunt realizate analize financiare pentru a concluziona evoluția în timp a performanței entității.

Cu ajutorul informațiilor oferite de balanța de verificare, am întocmit contul de profit și pierdere, iar pe baza acestuia am interpretat evoluția în timp a principalelor elemente care alcătuiesc structura acestui document de sinteză.

Contul de profit și pierdere a societății SC ALBALACT SA are următoarea modalitate de calcul care se regăsește în anexa nr.2.

Cu ajutorul contului de profit și pierdere realizat la data de 31.12.2014 și a graficelor privind pe de o parte evoluția veniturilor și cheltuielilor din exploatare, a veniturilor și a cheltuielilor financiare, și pe de altă parte, evoluția rezultatelor întreprinderii s-au desprins următoarele concluzii:

Graficul nr.1 Evoluția veniturilor și cheltuielilor

După cum putem observa din graficul de mai sus veniturile din exploatare au crescut de la un an la altul ceea ce rezultă că societatea se află într- o situație destul de favorabilă. Cheltuielile din exploatare au avut același drum la fel ca și veniturile din exploatare care au crescut de la 412.180.804 lei în anul 2013 la 468.848.522 lei în 2014 ceea ce a condus la creșterea rezultatului din exploatare cu 135%. O situație mult m,ai favorabilă ar fi fost dacă ar fi scăzut cheltuielile.

Față de anul precedent se constată o scădere a veniturilor financiare în sumă de 1.547.668 lei și a cheltuielilor finanicare în sumă de 1.657.020 lei.

Ultimele elemente analizate și anume veniturile și cheltuielile extraordinare au lipsit atât în exercițiul financiar 2013 cât și în 2014. Din acest motiv ele nu au fost reprezentate grafic.

În continuare voi prezenta evoluția rezultatelor prezentată în graficul realizat mai jos:

Grafic nr.2 Evoluția elementelor contului de rezultate

Din cel de-al doilea grafic putem observa că rezultatul din exploatare a crescut cu 135% față de anul precedent. Rezultatul financiar a cunoscut o scădere spectaculoasă cu 109.352 lei față de anul 2013 respectiv 96%. Al trei-lea element, fiind rezultatul curent a avut același drum ca și rezultatul din exploatare crescând 145%. Lipsa rezultatului extraordinar a permis egalitatea dintre rezultatul curent și rezultatul brut în anul 2013, respectiv 2014. Ultimul element analizat adică rezultatul net a crescut de la 8.400.362 în anul 2013 la 12.299.398 în anul 2014.

Analiza pe verticală a contului de profit și pierdere

Analiza pe verticală este folositoare pe de o parte că ajută la calcularea soldurilor intermediare de gestiune și pe de altă parte și la estimarea previzională a rezultatului exploatării.

Analiza rezultatelor întreprinderii pe baza grupării veniturilor și cheltuielilor după natura lor oferă posibilitatea de a calcula soldurile intermediare de gestiune(SIG), care într-o anumită măsură reprezintă o variantă a contului de profit și pierdere.

Indicatorii cunoscuți sub denumirea SIG sunt utilizați de managerii financiari la întocmirea unor documente de analiză.

Pe baza contului de profit și pierdere, am analizat tabloul soldurilor de gestiune care se regăsește de asemenea în anexa nr. 2. Pe baza acestui tablou ,prescurtat SIG am realizat evoluția soldurilor de gestiune în perioada 2013-2014 care va fi prezentat mai jos.

Graficul nr.3 Evoluția soldurilor intermediare de gestiune

Important de reamintit, atunci când se analizează sursele de venituri ale unei societăți este important să se plece de la modul de operare al firmei, dacă respectiva societate activează pe una sau mai multe piețe, deoarece fiecare piață are o evoluție proprie, distinctă și specifică cu influențe asupra rezultatelor obținute de firmă.

Pe baza graficului realizat mai sus s-au desprins următoarele concluzii:

Marja comercială permite firmelor cu activitate de comerț să determine rezultatul obținut din vânzarea mărfurilor, reprezentând câștigul obținut din adaosul practicat. Marja comercială este considerată un indicator principal în analiza performanței unei firmei.Acesta a scăzut cu 95% față de perioada precedentă analizată.

Producția exercițiului caracterizează activitatea globală desfășurată de entitate. Producția vândută a crescut cu 12% în 2013 față de anul 2014. Cu cât variațiile dintre producția stocată și producția vândută sunt mai mici, cu atât eficienta entității este mai mare.

Valoarea adăugată reprezintă capacitatea firmei de a crea rezultate prin activități economice care să conducă la bogăție. Acest indicator măsoară crearea de valoare care apare din momentul în care vânzările exercițiului sunt mai mari decât consumurile generate de producerea produselor destinate vânzării. VA a înregistrat o creștere față de perioada precedentă cu 6%. În perioada viitoare se recomandă în scopul creșterii valorii adăugate la nivel de întreprindere: creșterea timpului mediu de lucru pe salariat, însă cu respectarea prevederilor legale în vigoare în domeniu, creșterea productivitătii medii orare prin creșterea gradului de pregătire profesională a personalului angajat.

Excedentul brut din exploatare prezintă o creștere cu 12% în anul 2014 față de anul de referință.

Analiza ratelor de rentabilitate

În analiza economico-financiară a rezultatelor întreprinderii, ratele de rentabilitate permit efectuarea de comparații între grupuri de entități, comparații temporale pentru aceași entitate și comparații în raport cu standardele elaborate. Ratele de rentabilitate sunt exprimate în procente.

Pe baza datelor furnizate de către situațiile financiare întocmite pentru anul financiar 2014, am putut întocmi sistemul ratelor de rentabilitate pentru compania analizată. În urma calculelor s-a realizat următorul tabel:

Tabel nr.2 Analiza ratelor de rentabilitate

Din analiza datelor prezentate, observăm că rata rentabilității comerciale a înregistrat o creștere cu 0,6% față de anul precedent. Principalele rezerve de creștere a ratei rentabilitații comerciale vizează: sporirea vânzărilor, optimizarea cheltuielilor, ameliorarea structurii vânzărilor în sensul creșterii ponderii cu o marjă comercială individuală mai mare. Această rată calculată pe baza rezultatului din exploatare demostrează capacitatea firmei de a obține profit după calculul tuturor costurilor de exploatare (incluzând amortizările și provizioanele), permițând remunerarea furnizorilor de capitaluri angajate și participarea firmei la repartizarea venitului național (pe seama impozitelor).

A doua rată și anume rata rentabilității economice a scăzut cu 3% față de anul 2013.

Această rată măsoară gradul de rentabilitate a întregului capital investit, materializat în activele întreprinderii. În acest context, pentru a-și majora nivelul ratei rentabilității economice, sunt necesare măsuri legate de selectarea unor furnizori de materii prime și materiale cu oferte optime calitate-preț, inovarea, dar mai ales, promovarea produselor și construirea unor rețele de distribuție care să ofere firmei nivelul de rezultate economice care va remunera capitalul investit.

Ultima rată analizată fiind cea financiară a crescut cu 2% față de anul precedent.

Analiza cifrei de afaceri

Așa cum am menționat și în partea teoretică cifra de afaceri, reprezintă un indicator fundamental al activității pe care o desfășoară fiecare întreprindere, ea fiind situată în fruntea indicatorului de performanță în măsura în care condiționează mărimea profitului și a ratei rentabilității.

Tabel nr.3 Evoluția cifrei de afaceri

În tabelul de mai sus observăm o creștere a cifrei de afaceri cu 12% față de anul precedent datorită creșterii volumului vânzărilor.

Veniturile totale au crescut și ele de la 429.362.820 în anul 2013 la 488.819.257 lei în anul 2014 ceea ce rezultă că se află într-o situație favorabilă societatea.

Cheltuielile totale au crescut la fel ca și veniturile totale cu 13% față de anul precedent.

Ultimul element analizat și anume rezultatul net a crescut cu 46% față de anul precedent care este un lucru foarte bun pentru firmă.

Indicatori de performanță financiară (varianta anglo-saxonă)

Din câte am observat tot mai multe companii multinaționale utilizează indicatorii de performanță financiară metoda anglo-saxonă în defavoarea metodei franceze. Din părerea mea, această metodă este mai ușor de calculat și de analizat și totodată conferă o imagine destul de amplă asupra capacității întreprinderii de a „conferii” performanță. În cele ce urmează voi prezenta câteva idei despre fiecare element acestei metode.

EBITDA este prescurtatrea de la Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization (rezultatul înainte de deducerea: cheltuielilor privind dobânzile; impozitului pe profit; amortizării, ajustarilor și provizioanelor) reprezintă un indicator al performanței financiare ale unei întreprinderi. Formula de calcul al acestui indicator este: EBITDA = Profit net + Cheltuială cu impozitul pe profit + Cheltuiala cu dobânda + Cheltuiala cu amortizarea și deprecierea. Acesta poate fi folosit pentru analiza profatibilității unei companii sau pentru a compara companii și industrii pentru că din el sunt eliminate influențele deciziilor de ordin financiar contabil.

EBIT este prescurtatrea de la Earnings before interest and taxes( rezultatul înainte de deducerea dobânzilor și a impozitului pe profit) reprezintă un indicator prin care se evaluează profitatbilitatea unei companii, fiind folosit atât în contabilitatea cât și în finanțe. Din indicatorul EBITDA se scade cheltuielile cu amortizarea si deprecierea, aceasta reprezintând formula de calcul pentru EBIT.

EBT este prescurtatrea de la Earnings before tax (rezultatul înainte de impozit pe profi) este un alt indicator cu ajutorul căruia se calculează performanța unei întreprinderi. Recunoscut în termeni conbatabili sub denumirea de profitul brut, el exprimă diferența pozitivă între veniturile totale care sunt înregistrate în contabilitate, indiferent dacă sunt impozabile sau nu și cheltuielile totale înregistrate în contabilitate, neținându-se cont de natura și felul lor sau dacă sunt deductibile sau nedeductibile din punct de vedere fiscal. O altă modalitate de calcul a indicatorului o reprezintă scăderea cheltuielilor cu dobânzile aferente creditelor bancare pe care societatea le-a contractat din indicatorul EBIT.

EAT este cunoscut în țara noastră sub denumirea de profit net fiind ultimul indicator care exprimă profitatbilitatea unei companii. El este rezultatul scăderii impozitul pe profit din indicatorul EBT. Pentru cei mai mulți potențiali investitori, EAT reprezintă cel mai important și analizat indicator. Acesta exprimă câștiguri ce le revin acționarilor, cu condiția ca profitul net să fie distribuit sub formă de dividende.

Pe baza contului de profit și pierdere am putut analiza perfomanța financiară a companiei SC ALBALACT SA. Principalii indicatori au fost calculați în tabelul nr.5 care este prezentat în anexa nr. 3 iar evoluția acestora a fost evidențiată cu ajutorul graficului mai jos.

Pentru a se refleca o corelație corectă a indicatorilor ce analizează performanța financiară a unei companii trebuie respectată următoarea „condiție”: EBITDA>EBIT>EBT>EAT. Din graficul atașat reiese faptcul că a fost respectată „condiția” impusă în anul 2013.

Graficul nr. 4 Evoluția indicatorilor de performanță

Pe baza graficului realizat se poate observa că profitul net(EAT) crește cu 3.899.036 lei în anul 2014 față de anul precedent. Același drum a avut și profitul brut( EBT) crescând cu 4.445.739 lei față de anul 2013. Spre deosebire de EAT și EBT care au crescut, EBIT a scăzut cu 8.083.374 față de anul precendet. La fel ca și EAT, EBITDA a avut o evoluție pozitivă atingând suma de 32.868.016 lei față de anul precedent.

Analiza lichidității și solvabilității

Lichiditatea arată capacitatea întreprinderii de a-si achita obligațiile scadente. Datoriile curente sunt datorii pe termen scurt care au ca sursa principală de plată activele curente.

Pentru caracterizarea lichidității unei firme se compară datoriile pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceiași perioadă.

Această rată se poate exprima cu ajutorul mai multor indicatori, dintre care cei mai importanți este rata lichidității generale. În continuare voi prezenta câteva noțiuni despre această rată.

Rata lichidității generale reflectă gradul de acoperire a obligațiilor de plată pe termen scurt cu active circulante; se determină ca raport între activele circulante și datoriile pe termen scurt.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei societăți comerciale de a-și onora obligațiile de plată la scadență.

Această rată se poate exprima cu ajutorul mai multor indicatori, dintre care cei mai importanți sunt:

Rata solvabilității generale arată în ce măsură datoriile totale ale întreprinderii sunt acoperite de către activele totale. Aceasta se determină ca raport între active totale și datorii totale. De asemenea, cu cât rata este mai mare decât 1, cu atât se consideră că situația financiară a firmei este mai bună.

Rata solvabilității patrimoniale [Capitaluri proprii/(Capitaluri proprii+credite totale)]. Se consideră o valoarea minimă a ratei solvabilității patrimoniale cea care se încadrează între 0,3 și 0,5, iar peste 0,5 se consideră că reprezintă o valoare absolută normală.

Tabel nr. 4 Evoluția ratelor de solvabilitate și lichiditate

Din tabelul realizat mai sus reiese că,prima rată calculată și anume rata solvabilității patrimoniale a scăzut cu 0,01 față de anul de 2013 ceea ce demonstrează că societatea a contractat mai multe credite bancare față de perioada precedentă. Aceasta se află în limitele normale ceea ce reprezintă o situație satisfăcătoare.

Ce-a dea doua rată analizată, adică rata solvabilității generale înregistrează valori superioare nivelului minim, ceea ce reflectă capacitatea entității de a-și onora datoriile. A crescut cu 7,90 față de anul de referință, de asemenea este cu mult mai mare decât 2 oferind astfel o stabilitate financiară companiei.

Valoarea ratei lichidității generale trebuie să fie cuprinsă între intervalul 1,5-2,2 pentru ca firma să se afle la un nivel optim pentru o bună activitate. Astfel, în anii 2013-2014 lichiditatea generală nu depășește nivelul minim de siguranță,astfel poate fi un semnal de alarmă privind capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile scadente pe termen scurt.

Indicatorii de risc

Levierul financiar reprezintă raportul dintre datoriile financiare și capitalurile proprii, reflectând capacitatea managerilor financiari de a atrage resurse externe pentru a dinamiza eficiența capitalurilor proprii. Valoarea acestuia trebuie să fie subunitară, deoarece o valoare supraunitară ar refleca un grad ridicat al îndatorării. Daca valoarea acestui indicator depășește valoare de 2,33, ceea ce reprezintă că împrumuturile bancare au o pondere de 70% din totalul activelor, evidențiază un grad ridicat al întreprinderii de îndatorare, societatea aflându-se în situația unui faliment iminent.

Rata de acoperire a dobanzii (EBIT/cheltuiala cu dobânda) reflectă masura în care o companie obține suficient profit pentru a susține dobânzile aferente împrumuturilor și de asemenea pentru a atrage atenția acționarilor dacă profitul nu este la un nivel suficient de ridicat pentru ca, în urma înregistrării dobânzii , să le mai rămâne și lor o parte care să fie distribuită sub formă de dividende.În concluzie, el indică de câte ori profitul din activitatea companiei înainte de plata impozitelor și a dobânzilor acoperă  cheltuielile cu dobanzile.

Rata de îndatorare globală (Datorii totale/Active totale) reprezintă un indicator general al îndatorării care face referire la proporția în care activul total este finanțat din alte surse decât cele proprii (furnizori, credite, datorii de stat). Valoarea ratei trebuie să fie situată în jurul valorii de 0,5. O valoarea sub 0,3 a acestei rate prezintă o „teamă” a companiei de a apela la credite și împrumuturi, iar o valoare peste 0,8 indică o dependență de credite și reprezintă o situație alarmantă pentru companiei. În concluzie, cu cât aceasta rată înregistrează valori mai ridicate, cu atât riscul asumat de către creditori este mai mare.

Tabel nr. 5 Evoluția indicatorilor de risc

În perioada analizată, observăm că levierul financiar se află în limitele normale ceea ce reprezintă o situație destul de bună. Observăm că a crescut scăzut de la 1,45 în 2013 la 1,47 în 2014.

Rata de acoperire a dobânzilor înregistrează o creștere de 0,02. Creșterea se datorează pe de o parte creșterea profitului în anul 2014 și pe de altă parte creșterii valorii cheltuielilor cu dobânzile.

Ultimul indicator analizat a scăzut cu 0,11 față de anul precedent o situație pozitivă.

În continuare voi face o analiza financiară la cea de-a doua societate pe care am ales să o analizez și anume SC CERAMICA SA.Voi începe cu analiza principalelor elementele ale contului de profit și pierdere.

2.2 Analiza financiară a societății SC CERAMICA SA

Prezentarea societății

S.C Ceramica S.A a fost înființată în 1967 având ca obiect principal de activitate fabricarea de cărămizi, țigle și a altor produse pentru construcții din argilă arsă( COD CAEN 2332) . Forma de proprietate a firmei este societate pe acțiuni având numărul de înregistrare în Registrul Comerțului J22/533/1991, iar codul de înregistrare 1989343. În prezent societatea produce și comercializează produse ceramice pentru zidării portante și neportante. Este o societate pe acțiuni, acțiunile emise de S.C Ceramica se tranzacționează pe piata Rasdaq. Societatea are peste 200 de angajati, întocmește situații financiare anuale simplificate, supuse auditului financiar.

Analiza financiară a SC CERAMICA SA

.SC CERAMICA SA își desfășoară întreaga activitate prin respectarea principiilor contabil.e precum și a statutului societății. Situația activelor, datoriilor, capitalurilor proprii și a contului de profit și pierdere întocmit la 31.12.2014 sunt legal întocmite în concordanță cu soldurile din balanța sintetică.

Cu ajutorul contului de profit și pierdere, am realizat o analiză amănunțită a rezultatului societății care se regăsește în anexa nr 3. și ulterior am realizat evoluția veniturilor, cheltuielilor precum și a rezultatelor acestei societății prin intermediul graficelor de mai jos:

Graficul nr. 5 Evoluția veniturilor și a cheltuielilor

După cum putem observa din graficul prezentat mai sus, veniturile din exploatare au avut o tendință de scădere cu 103.722 lei față de anul precedent iar cheltuielile din exploatare au avut același drum scăzând cu 498159 lei, respectiv 99% față de anul de bază. Această scădere se datorează crizei economice cu care societățile comerciale s-au confruntat în ultimii ani și cu care se va lupta și de acum înainte pentru o periodă bună de timp. Nivelul său este influențat de patru factori: volumul vânzărilor, structura producției, costul pe unitatea de produs dar și prețul de vânzare.

Atât veniturile financiare cât și cheltuielile financiare au același cu curs descrescător pe întreaga perioadă analizată, veniturile financiare scăzând cu 47% iar cheltuielile financiare cu 44%.

În continuare voi prezenta evoluția rezultatelor reprezentat prin graficul realizat mai jos și anume:

Graficul nr.6 Evoluția rezultatelor

În urma graficului întocmit, reiese faptul că rezultatul din exploatare a crescut cu 57% față de anul anterior datorită scăderii cheltuielilor din exploatare.

Rezultatul financiar a cunoscut o scădere de 35% față de anul 2013. Rezultatul curent a cunoscut și el o creștere spectaculoasă față de anul precedent cu 640.1685 lei. Rezultatul brut a avut același drum ca și rezultatul curent datorită lipsei rezultatului extraordinar care a lipsit din ambii ani analizați. Putem observa că rezultatul net a crescut de la 80.687 lei în anul 2013 la 700.989 lei în anul 2014 reprezentând o situație destul de favorabilă.

Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Cu ajutorul contului de profit și pierdere am realizat tabloul soldurilor intermediare de gestiune care este atasat în anexa nr.4.

Așa cum este evidențiat în tabelul nr. din anexă, pentru a întocmi tablul soldurilor intermediare de gestiune am calculat mai întâi marja comercială care este rezultatul scăderii veniturilor din vânzări de mărfuri cu cheltuielile privind marfurile. Producția exercițiului este formată din producția vândută, producția stocată și producția imobilizată. Din categoria consumurilor intermediare fac parte cheltuielile privind materialele consumabile, alte materiale, energia și apa și cheltuielile cu alte prestări externe. Următorul indicator calculat este valoarea adăugată care rezultă din adunarea marjei comerciale, producției exercițiului la care se scade consumurile intermediare. Dacă scădem din valoarea adăugată cheltuielile cu personalul și cheltuielile cu impozitele rezultă excedentul brut din exploatare. Ca să fie complet tabloul SIG trebuie să mai fie calculat rezultatul din exploatare, financiar, curent, brut și ultimul rezultatul net.

Mai jos este realizată evoluția tabloului soldurilor intermediare de gestiune.

Graficul nr. 7 Evoluția soldurilor intermediare de gestiune

Din analiza datelor prezenate se observă că marja comercială a crescut cu 132% față de perioada precedentă astfel încat poate să acopere costurile directe de suport ale vânzarii (promovare produse, stocare, distributie etc) și costurile indirecte de suport ale societății (management general, activitati administrative).

Producția exercițiului caracterizează activitatea globală desfăsurată de entitate, aceasta scăzând cu 99% față de anul 2013. Pentru evitarea creșterii productiei stocate și scăderii producției vândute trebuie să se respecte obligațiile față de beneficiari, să nu existe variații mari de timp a necesarului de forță de muncă. Îmbunătățirea calității produselor trebuie să reprezinte principalul obiectiv al întreprinderii în vederea creșterii eficienței activității economico-financiare.

Valoarea adăugată a înregistrat o creșetere de 6% față de anul precedent.

Excedentul brut din exploatare prezintă o creștere destul de mare în anul 2014 față de anul de precedent, ceea ce denotă o creștere a performanțelor economice și o eficiență a politicii financiare adoptate.

Analiza cifrei de afaceri

Analiza structurii și dinamica cifrei de afaceri trebuie să sublinieze principalele surse de venituri ale companiei în perioada analizată, evoluția lor în timp și ce tendințe cunosc. Când se realizează analiza surselor de venit ale întreprinderii acestea trebuiesc corelate cu poziția companiei pe piață în raport cu concurenții.

Tabel nr.6 Evoluția cifrei de afaceri

Din tabelul realizat mai sus putem observa cu ușurință că, cifra de afaceri a avut o tendință de scădere cu 1.958.916 lei față de anul precedent datorită scăderii producției vândute.

În perioada următoare, în scopul creșterii cifrei de afaceri, se recomandă ca principale măsuri:

creșterea volumului vânzarilor prin extinderea rețelei de distribuție, creșterea gradului de promovare a produselor/serviciilor comercializate, creșterea gradului de pregătire profesioanla a personalului angajat

creșterea ponderii vânzărilor cu un preț de vânzarea mai mare dar având în vedere respectarea cererii existente pe segmentul de piata căruia se adresează produsele/serviciile

creșterea prețului de vânzare cu condiția analizei prețurilor produselor similar comercializate de concurentă dar și a puterii de cumpărare pentru segmentul de client căruia i se adresează produsele/serviciile comercializate.

Veniturile totale au scăzut cu 99% în 2014 fata de 2013 fiind afectate atât de scăderea prețurilor la materialele de construcții, cât și de reducerea cererii pe timpul crizei economice.

Cheltuielile totale au scăzut în 2014 fată de perioada precedentă cu 98% deoarece costurile au scăzut în principal datorită scăderii prețului la carburant, energie și gaze naturale, dar și de scăderea costurilor de transport si utilități.

Rezultatul net a crescut surprinzator față de perioada precedentă.

Analiza ratelor de rentabilitate

Pe baza datelor din contul de profit și pierdere și a bilanțului contabil realizat la 31.12.2014 s-au putut calcula următoarele rate care vor fi prezentate în tabelul de mai jos:

Tabel nr.7Analiza ratelor de rentabilitate

Conform tabelului realizat mai sus putem observa că prima rata analizată, fiind cea comercială a crescut făță de anul precedent. Rata rentabilității economice a crescut și ea față de anul 2013.Ultima rată calculată a avut același drum la fel ca și celelalte două rate analizate mai sus.

Indicatori de performanță financiară (varianta anglo-saxonă)

Tabel nr.8 Evoluția indicatorilor de performanță

Din tabelul prezentat mai sus reiese faptul că, profitul net(EAT) a cunoscut o creștere cu 620.302 lei față de anul precedent. Profitul brut( EBT) înregitrează și el la rândul lui tot o creștere cu 640.168 în anul curent față de anul precedent datorită creșterii impozitului pe profit.

Ultimii doi indicatori, EBIT și EBITDA au cunoscut la fel o creștere de 490.610 respectiv 3.295.110 față de anul precedent.

Datorită acestor creșteri apărute în structura situaților financiarea ale companiei, indicatorii de perfomanța au înregistrat creșteri în anul 2013 față de anul 2014, producând o posibilă creștere a interesul manifestat de către potențialii investitori.

Analiza lichidității și solvabilității

Pe baza datelor din contul de profit și pierdere și a bilanțului contabil realizat la 31.12.2014 s-au putut calcula următoarele rate care vor fi prezentate în tabelul de mai jos:

Tabel nr.9 Evoluția lichidității și solvabilității

În perioada analizată, putem observa că rata solvabilității patrimoniale a rămas același în ambii ani rata fiind de 0,88. În perioada analizată rata solvabilității patrimoniale înregistrează valori superioare nivelului normal, ceea ce indică intensificarea dependenței entității față de creditele bancare.

În perioada analizată rata solvabilității globale înregistrează valori superioare nivelului minim, ceea ce reflectă capacitatea entității de a-și onora datoriile. În anul 2013 a fost de 8,54, în timp ce în anul 2014 8,65. Pe toată perioada analizată, rata solvabilității generale a crescut cu 0,11, creștere ce se datorează creșterii activelor totale într-un ritm mai alert decât diminuarea datoriilor totale.

Rata lichidității generale înregistrează o creștere de 0,43 în anul 2014 față de 2013, creștere datorată rambursării integrale a creditului de investiții în anul anterior.

Indicatorii de risc

Tabel nr.10 Evoluția indicatorilor de risc

Din tabel reiese faptul că, levierul financiar se află în limitele normale, nu depășeste 2,33, însemând că nu se află în pragul falimentului. A ramas același în ambii ani analizați după cum putem observa, 0,13.Rata de acoperire a dobânzii a cunoscut o creștere de 0,29 în anul 2014 făță de anul 2013. Rata de acoperire a dobânzii a crescut de la 1,92 în anul 2013, la 5,78 în anul 2014 deoarece s-au redus dobânzile prin rambursarea creditului de investiții și a crescut profitul în anul 2014. Ultima indicator analizat, rata de îndatorare globală a cunoscut o creștere de 0,12 în anul 2013, respectiv 2014. Este o situație nesigură ca sa poată apela la un credit bancar.

2.3Analiza financiară a BERMAS SA

Prezentarea societății

 Activitatea societății a început în anul 1974 ca secție de producție a întreprinderii de Spirt, Bere, Amidon Rădăuți. În urma mai multor etape de dezvoltare S.C.BERMAS SA s-a înființat sub această denumire ca societate pe acțiuni în baza HGR nr.1363/27.12.1990 prin preluarea activității secției de bere și malț Suceava din cadrul Întreprinderii de Spirt, Bere, Amidon Rădăuți.

În prezent, societatea este integral privatizată ,cu capital românesc,fiind singura fabrică din industria berii care și-a continuat activitatea pe vechea structură tehnică și tehnologică, acțiunile sale fiind cotate la Bursa de Valori București din luna aprilie 1998, categoria a II-a. Principalul obiect de activitate este fabricarea berii conform cod CAEN 1105.

Forma de proprietate a firmei este societate pe acțiuni având numărul de înregistrare în Registrul Comerțului J33/371/1991, iar codul unic de înregistrare este 723636. Aceasta îsi are sediul în județul Suceava, localitatea Scheia. La sfârșitul anului 2014 societatea a înregistrat 194 angajati.

Analiză financiară pe baza contului de profit și pierdere

Politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale ale societății sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile. Situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare si a celorlalte informații referitoare la activitatea deșfăsurată.

Pe baza acestora am interpretat evoluția în timp a veniturilor, cheltuielilor și a rezultatelor.

Graficul nr.8 Evoluția veniturilor și cheltuielilor

Din activitatea desfășurată în cursul anului 2014, putem observa din graficul realizat mai sus că veniturile din exploatare au scăzut cu 1.266.789 față de anul precedent . Această scădere se datorează crizei economice cu care societățile comerciale s-au confruntat în ultimii ani și cu care se va lupta și de acum înainte pentru o periodă bună de timp. În ceea ce privește cheltuielile din exploatare au scăzut cu 1.518.462 față de anul 2013, reprezentând o situație favorabilă.Veniturile și cheltuielile financiare au scăzut de la un an la altu. Aceasta se datorează faptului că și-au deschis depozite pentru a putea investii.

Graficul nr.9 Evoluția rezultatelor

Din graficul de mai sus s-au desprins următoarele concluzii și anume:

Rezultatul din exploatare a cunoscut în anul 2014 o creștere de 251.673 lei față de anul 2013. Spre deosebire de rezultatul din exploatare, rezultatul financiar a scăzut foarte mult în anul 2014 față de anul 2013. Rezultatul brut și net au suferit și ele de o scădere destul de mare, respectiv 381.310 și 344 848 lei rezultatul net.

Analiza soldurilor intremediare de gestiune

Pe baza contului de profit și pierdere, am analizat tabloul soldurilor de gestiune care se regăsește de asemenea în anexa nr. Pe baza acestui tablou ,prescurtat SIG am realizat evoluția soldurilor de gestiune în perioada 2013-2014 care va fi prezentat mai jos.

Graficul nr. 10 Evoluția soldurilor intermediare de gestiune

Pe baza graficului realizat mai sus s-au desprins următoarele concluzii:

Producția exercițiului caracterizează activitatea globală desfăsurată de entitate. Producția vândută a crescut cu 21 % în 2013 față de anul 2014. Cu cât variațiile dintre producția stocată și producția vândută sunt mai mici, cu atât eficienta entității este mai mare.

Valoarea adăugată a înregistrat o creștere față de perioada precedentă cu 70%. În perioada viitoare se recomandă în scopul creșterii valorii adăugate la nivel de întreprindere: creșterea timpului mediu de lucru pe salariat, însa cu respectarea prevederilor legale în vigoare în domeniu, creșterea productivitătii medii orare prin creșterea gradului de pregătire profesională a personalului angajat.

Excedentul brut din exploatare prezintă o creștere farte mare în anul 2014 față de anul de referință.

Analiza cifrei de afaceri

Tabel nr. 11 Analiza cifrei de afaceri

În tabelul de mai sus observăm o scăderea a cifrei de afaceri cu 1% în 2014 față de perioada precedentă datorită scăderii volumului vânzărilor.

Veniturile totale au scăzut cu 4% în 2014 fata de 2013 fiind afectate atât de scăderea prețurilor la materialele, cât și de reducerea cererii pe timpul crizei economice.

Cheltuielile totale au scăzut în 2014 față de perioada precedentă cu 3% deoarece costurile au fost afectate în principal de scăderea prețului la carburant, energie și gaze naturale, dar și de creșterea costurilor de transport si utilități.

Rezultatul net a scăzut față de perioada precedent cu 27% datorită diminuării veniturilor.

Analiza ratelor de rentabilitate

Tabel nr. 12 Analiza ratelor de rentabilitate

S-au desprins următoarele cheltuieli din tabelul de mai sus și anume:

Rata rentabilității comerciale a înregistrat o creștere cu 1% în anul 2014 față de anul precedent. Această rată calculată pe baza rezultatului din exploatare demostrează capacitatea firmei de a obține profit după calculul tuturor costurilor de exploatare (incluzând amortizările și provizioanele), permițând remunerarea furnizorilor de capitaluri angajate și participarea firmei la repartizarea venitului național (pe seama impozitelor).

Principalele rezerve de creștere a ratei rentabilitații comerciale vizează: sporirea vânzărilor, optimizarea cheltuielilor, ameliorarea structurii vânzărilor în sensul creșterii ponderii cu o marjă comercială individuală mai mare.

Rata rentabilității economice scade cu 1% pe parcursul exercițiului financiar analizat care s-a datorat exclusiv scăderii ratei rentabilității comerciale.

În acest context, pentru a-si majora nivelul ratei rentabilității economice, sunt necesare măsuri legate de selectarea unor furnozori de materii prime și materiale cu oferte optime calitate-preț, inovarea, dar mai ales, promovarea produselor și construirea unor rețele de distribuție care să ofere firmei nivelul de rezultate economice care va remunera capitalul investit.

Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu s-a redus față de perioada precedentă cu 2% în principal pe baza vitezei de rotație a activului și a eficienței activității de exploatare. Se recomandă o atenție acordată gradului de îndatorare în vederea stabilirii unei situații financiare care să permită desfasurarea în bune condiții a activității.

Indicatori de performanță financiară (varianta anglo-saxonă)

Tabel nr. 13 Indicatorii de performanță

Din tabelul prezentat mai sus reiese faptul că, profitul net(EAT) a cunoscut o scădere cu 344.848 lei față de anul precedent. Profitul brut( EBT) înregitrează și el la rândul lui tot o scădere cu 381.310 în anul curent față de anul precedent.

Ultimii doi indicatori, EBIT și EBITDA au cunoscut la fel o creștere de 1.433.911 respectiv 1.516.756 față de anul precedent.

Datorită acestor creșteri apărute în structura situaților financiarea ale companiei, indicatorii de perfomanța au înregistrat creșteri în anul 2013 față de anul 2014, producând o posibilă creștere a interesul manifestat de către potențialii investitori.

Anlaiza lichidității și solvabilității

Tabel nr.14 Evoluția lichidității și solvabilității

Din tabelul de mai sus sau desprins următoarele cheltuieli:

Rata solvabilității patrimoniale a crescut de la 0,70 în anul 2013 la 0,75 în anul 2014, societatea prezintă o situație bună. Rata solvabilității patrimoniale a avut aceași tendință de creștere ca și rata solvabilității patrimoniale crescând cu 0,05 față de anul de referință. Rata lichidității a avut același drum la fel ca și celelalte două rate crescând cu 0,28 față de anul de referință.

Indicatorii de risc

Tabel nr.15 Evoluția indicatorilor de risc

Din tabel reiese faptul că, levierul financiar se află în limitele normale, nu depășeste 2,33, însemând că nu se află în pragul falimentuluiA scăzut de la 0,48 în 2013 la 0,36 în anul 2014.Rata de acoperire a dobânzii a cunoscut o creștere de 0,29 în anul 2014 făță de anul 2013. Rata de acoperire a dobânzii a crescut de la 5,84 în anul 2013, la 11,62 în anul 2014. Ultimul indicator analizat, rata de îndatorare globală a cunoscut o creștere de 0,12 în anul 2013, respectiv 2014. Este o situație nesigură ca sa poată apela la un credit bancar.

Studiu de caz privind veniturile și cheltuielile

În cele ce urmeză voi prezenta niște exemple în paralel pentru societatea ALBALACT SA și de asemenea pentru societatea BERMAS SA ținând cont de informațiile prezentate în prima parte a lucrării cu privire la rezultatul global, urmând să prezint situația rezultatului global.

La sfărșitul luni septembrie 2014 presupunem că societatea Albalact SA vinde mărfuri deținute la prețul de vânzare 4000 lei, cu încasare în numerar.

Înregistrarea contabilă va fi :

(Numerar ) 5311 = 707 (Venituri din vănzarea mărfurilor) 4000 lei

(Cheltuieli privind mărfurile) 607 = 307 (Mărfuri) 1000 lei

La sfărșitul luni septembrie 2014 presupunem că societatea Bermas SA vinde mărfuri deținute la prețul de vânzare 4000 lei, cu încasare în numerar.

Înregistrarea contabilă va fi :

(Numerar ) 5311 = 707 (Venituri din vănzarea mărfurilor) 4000 lei

(Cheltuieli privind mărfurile) 607 = 307 (Mărfuri) 1000 lei

La începutul lunii noimebrie 2014 Albalact SA, achiziționează cu plata în numerar 2000 acțiuni Beta la prețul de 10 lei/acțiune cu scopul de a le vinde pe termen scurt, motiv pentru care le clasifică în categoria activelor financiare evaluate la valoare justă prin contul de profit și pierdere.

Acțiunile se vor înregistra astfel:

(Acțiuni)1091 = 5311 (Numerar) 2000*10 lei/acț= 20.000lei

La începutul lunii noimebrie 2014 societatea Bermas SA, achiziționează cu plata în numerar 2000 acțiuni Beta la prețul de 10 lei/acțiune cu scopul de a le păstra pe termen lung, motiv pentru care le clasifică în categoria activelor financiare disponibile pentru vânzare.

Acțiunile se vor înregistra astfel:

(Acțiuni)1091 = 5311 (Numerar) 2000*10 lei/acț= 20.000lei

Conform IAS 19 “ Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare”, acțiunile pot fi recunoascute ca:

active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit și pierdere dacă intenția entității este de a le vinde pe termen scurt.

active disponibile pentru vânzare dacă intenția societășii este de a le păstra pe termen lung.

Conform reglementărilor contabile din România active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit și pierdere pot fi asimilate titlurilor de plasament prezentate în categoria investițiilor finanicare pe termen scurt și activele disponibile pentru vânzare pot fi asimilate titlurilor de participare prezenate în categorie imobilizări finanicare.

La 31 decembrie 2014 Albalact SA, vinde terenul deținut la prețul de vânzare de 150.000 lei cu încasare ulterioară.

(Debitori diverși) 461 = % 150.000 lei

Teren 50.000

Câștig din vânzarea terenului 100.000

La 31 decembrie 2014 Bermas SA, reevaluează terenul la valoarea justă de 150.000 lei.

(Terenuri) 2111 = 105 (Rezerve din reevaluare) 100.000 lei

Conform IAS 16 “ Imobilizări corporale”, la vânzarea imobilizărilor corporale, se recunoaște doar câștigul sau pierderea. În cazul plusului din reevaluare se recunoaște la capitalurile proprii.

La sfârșitul lunii decembrie 2014 valoarea justă a unei acțiuni era 12 lei/acț.

În cazul societății Albalact SA înregistrarea contabilă va fi:

(Acțiuni(CPP))1091 = Venituri din variația valorii juste 2*2000 acț= 4000 lei

În cazul societății Bermas SA înregistrarea contabilă va fi:

(Acțiuni(CPP))1091 = Rezerve din variația valorii juste 4000 lei

Situația rezultatului global

Multe companii naționale au realizat transferul către Standardele Internaționale de Contabilitate pentru a avea o imagine de ansamblu asupra elementelor ce compun situațiile financiare. Trebuie remarcat faptul că, reglementările internaționale oferă contabililor posibilitatea de aș evidenția mai bine raționamentul profesional în vederea alegerii celei mai bune alternative. Multe dintre standarde nu fac reglementări precise asupra elementelor din situațiile financiare lăsându-i pe contabili să-și folosească raționamentul profesional în rezolvarea problemei.

Din punctul meu de vedere, folosirea raționamentului profesional în astfel de situații pune în evidență capacitatea și competența contabilului de a lua cele mai potrivite soluții pentru companiei. Pentru a reflecta mai bine modificările care survin asupra situațiilor financiare întocmite, am realizat contul de profit și pierdere conform IFRS, după efectuarea înregistrărilor de mai sus.

Rolul principal al acestui contul de profit și pierdere este să ofere managerului societății posibilitatea analizării și alegerii unei variante potrivite care să corespundă nevoilor de perfecționare ale companiei. Realizarea informațiilor se realizează pentru anul finaciar 2014.

În anexa nr. este realizată situația rezultatului global a societății BERMAS SA în anul 2014 având ca principale elemente: rezerva din reevaluare, rezerva din valoarea justă.

Tabel nr.17 Situația rezultatului global a societății BERMAS SA

CONCLUZII

Prin intermediul acestei lucrări, intitulată “ Reglementări și practici specifice privind veniturile, cheltuielile și rezultatul exercițiului”, am realizat în prima parte o analiză complexă teoretică și practică, a principalelor aspecte legate de conceptele de venituri, cheltuieli și rezultat. Analiza realizată este complexă deoarece problematica veniturilor și cheltuielilor a fost studiată în spiritul normelor naționale a conținutului și a formei financiare.

În urma analizei contabile și financiare realizate asupra societățiilor ALBALACT SA, CERAMICA SA și BERMAS SA putem concluziona că situația financiară a fiecărei societăți în parte este una destul de bună, ținându-se cont de aspectele economice și sociale cu care se confruntă cei mai mulți agenți economice în perioada aceasta. Din punctul meu de vedere, managerul societății trebuie să analize în continuare poziția și performanța financiară a companiei și, în cazul în care aceaste elemente prezintă rezultate nesatisfăcătoare să ia măsurile necesare pentru redresarea firmei.

În partea a doua am încercat să realizez o abordare în ceea ce privește modelele pe care le considerăm mai pertinente în analiza financiară a entității. Am început cu analiza principalilor indictori, am continuat cu tabloul soldurilor de gestiune, calcul ratelor de rentabilitate, solvabilitate și lichiditate precum și prezentarea rezltatului global. Putem concluziona că principalii indicatori care reflectă performanța au înregistat valori crescătoare în anul 2014 comparativ cu anul 2013. Este foarte important pentru ea să-și reducă cheltuielile pentru a nu produce reduceri substanțiale ale rezultatului net.

Așa cum am observat în studiul de caz, contul de profit și pierdere realizat pe baza Standardelor Internaționale de Raportare Financiară reflectă o imagine mult mai amplă și credibilă a rezultatului net al companiei comparabil cu rezultatul net obținut în urma aplicării reglementărilor contabile românești. Dacă aș fi manager aș propune ca înregistrările contabile și raportarea situațiilor financiare să se realizeze conform reglementărilor internaționale de contabilitate.

Transferul de la OMFP 1802/2014 la Standardele Internaționale reprezintă un pas important pentru fiecare companie din România, deoarece se poate realiza o armonizare a contabilității, dar și a raportărilor financiare la nivel internațional. Realizarea acestei schimbări oferă șanse companiei de a se dezvolta, de a atrage noi investitori, de a permite accesul mai ușor pe piețele internaționale. Multe companii naționale realizează situații financiare în două exemplare, un exemplar întocmit după reglementările contabile românești adresat administrațiilor fiscale, celălalt exemplar întocmit conform reglementărilor contabile internaționale destinat potențialilor investitori.

În concluzie, putem afirmă că ALBALACT SA, CERAMICA SA și BERMAS SA prezintă o poziție financiară destul de bună chiar dacă au domenii de activitate diferite. Firmele trebuie să atragă cât mai mulți investitori pentru a putea să se dezvolte în continuarea și să dispună de un management care să ia decizii și soluții optime pentru a conduce firma spre performanță.

Ca o recomandare pentru cele trei societăți, aș propune ca în sensul scăderii cheltuielilor, să-și crească prețurile de vânzare prin calitate dar având în vedere prețurile produselor similare comercializate în cadrul sectorului dar și puterea de cumpărare a potențialilor clienți.

Propunerea cea mai importantă este ca entitățile să se orienteze spre consolidarea relațiilor cu clienții tradiționali care au manifestat în trecut seriozitate în derularea afacerilor și să întrerupă colaborarea cu așa-zișii „clienți dubioși”. De asemenea o mai bună organizare a producției, a activității de producție, cu respecatarea termenelor de livrare către cleinți reprezintă o modalitate pentru diminuarea cheltuielor de tipul amenzilor , penalităților, însoțită de plata îndatoririlor fiscale către stat în termenele prevăzute de lege.

Lista tabelelor. Lista graficelor

Lista tabelelor

Tabel nr. 1 Contul de profit și pierdere

Tabel nr. 2 Analiza ratelor de rentabilitate

Tabel nr. 3 Evoluția cifrei de afaceri

Tabel nr. 4 Evoluția ratelor de solvabilitate și lichiditate

Tabel nr. 5 Evoluția indicatorilor de risc

Tabel nr. 6 Evoluția cifrei de afaceri

Tabel nr. 7 Analiza ratelor de rentabilitate

Tabel nr. 8 Evoluția indicatorilor de performanță

Tabel nr. 9 Evoluția lichidității și solvabilității

Tabel nr. 10 Evoluția indicatorilor de risc

Tabel nr. 11 Analiza cifrei de afaceri

Tabel nr. 12 Analiza ratelor de rentabilitate

Tabel nr. 13 Indicatorii de performanță

Tabel nr. 14 Evoluția lichidității și solvabilității

Tabel nr. 15 Evoluția indicatorilor de risc

Lista graficelor

Graficul nr.1 Evoluția veniturilor și cheltuielilor

Graficul nr.2 Evoluția elementelor contului de rezultate

Graficul nr.3 Evoluția soldurilor intermediare de gestiune

Graficul nr.4 Evoluția indicatorilor de performanță

Graficul nr.5 Evoluția veniturilor și cheltuielilor

Graficul nr.6 Evoluția rezultatelor

Graficul nr.7 Evoluția soldurilor intermediare de gestiune

Graficul nr.8. Evoluția veniturilor și cheltuielilor

Graficul nr.9 Evoluția rezultatelor

Graficul nr.10 Evoluția soldurilor intermediare de gestiune