Reglementări și Practici Contabile Specifice Imobilizărilor Corporale

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

MASTER CONTABILITATE, CONTROL SI EXPERTIZA

Reglementări și practici contabile specifice imobilizărilor corporale

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

răileanu vasile

ABSOLVENT:

BOANTĂ RALUCA

Introducere. Importanța temei și motivația de cercetare.

Rolul activelor imobilizate de a participa direct la îndeplinirea obiectului de activitate a întreprinderii și importanța structurii acestora în patrimoniul întreprinderii, constituie ponderea cea mai însemnată în ansamblul activelor entității.

De curând, atunci când România a trecut la ajustarea contabilității microeconomice si macroeconomice la Standardele Internaționale de Contabilitate, legătura dintre importanța contabilității și organizarea imobilizărilor corporale a dobândit valențe crescute, întrucât intervine dificultatea identificării originare a acestora în contabilitate, identificarea ulterioară, dar în special felul în care acestea sunt evidențiate în situațiile financiare a entității.

Capitolul I

IMOBILIZĂRILE CORPORALE -DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1 Conceptul de imobilizari corporale

În conformitate cu IAS 16 Standardele Internaționale de Contabilitate, imobilizările corporale reprezintă bunuri fizice posedate de o societate pentru a-i folosi la oferirea de bunuri și servicii, producție, obiective administrative sau împrumutarea la terți, perioada de folosință fiind mai mare decât un exercițiu financiar.

Imobilizările corporale se descriu având câteva particularități:

Sunt menite să fie utilizate un interval prelungit, depășind un an

Își mențin capacitatea financiară inițială pe toată perioada de întrebuințare

Nu se epuizează de la prima folosință, acestea asistând la mai multe procese din exercițiul financiar

Pe parcursul participării la activitate, se introduce o cotă a procesului de amortizare, recuperându-se astfel în mod progresiv valoarea.

Conform IAS 16 ”Termenul generic de imobilizări corporale (denumite și active tangibile) este folosit pentru a recunoaște în principal acele active folosite în special în activitatea productivă din care societatea va beneficia pe o perioadă mai mare de 1 an. Termenul de "corporal" sau de "tangibil" face distincția față de activele necorporale care sunt active fără o substanță fizică sau a căror valoare nu poate fi în întregime indicată de existența lor fizică.”

Activele imobilizate sunt parte inegrantă din patrimoniul unei întreprinderi, cu o destinație a folosinței pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia.

Sunt reprezentate prin bunurile și valorile unei întreprinderi deținute durabil (pe o perioadă mai mare de un an), care nu se consumă la prima utilizare, nu-și schimbă forma pe parcursul utilizării acestora iar valoarea lor se recuperează eșalonat prin includerea în cheltuielile mai multor perioade contabile în funcție de durata de viață utilă.

Activele imobilizate pot deveni parte a întreprinderii prin intermediul mai multor căi: achiziții de la terții, producție proprie, aport în natură, donații, etc. Din punct de vedere financiar, sunt considerate alocări permanente sau active cu o lichiditate redusă.

1.2 Clasificarea imobilizărilor corporale

Active imobilizate corporale sunt reprezentate prin bunuri materiale cu o valoare mai mare decât limita stabilită de lege deținute de agenții economici și utilizate o perioadă îndelungată în producția de bunuri, prestarea de servicii, închiriere sau scopuri administrative.

Imobilizările corporale se împart conform planului contabil general în două categorii diferite: mijloace fixe și terenuri.

Din categoria imobilizărilor corporale fac parte următoarele :

Terenuri

Construcții

Instalații tehnice și mașini

Alte instalații, utilaje și mobilier

Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție

Evidența contabilă a terenurilor se ramifică în :

Amenajări de terenuri

Terenuri

Dintr-o perspectivă analitică, putem clasifica terenurile în următoarele categorii:

Terenuri agricole

Terenuri fără construcții

Terenuri silvice

Terenuri cu construcții și altele

Terenuri cu zăcăminte.

Conform legii, evaluarea terenurilor se realizează în momentul intrării acestora în patrimoniu, la o valoare legală predefinită la cost de achiziție sau valoare de aport, luându-se în considerare și alte criterii, cum ar fi: feritilitatea terenului , amplasarea acestuia etc.

Exceptând terenurile cu scop economic dobândite prin act de vânzare-cumpărare, terenurile nu sunt supuse procesului de amortizare.

Investițiile realizate pentru evidențierea valorică a terenurilor, bălților, lacurilor, iazurilor constituie amenajările de teren. Acestea sunt supuse amortizării.

Mijloacele fixe constituite din clădiri achiziționate de la terți sau obținerea acestora prin producție proprie reprezintă construcțiile.

În clasa Instalațiilor tehnice și mașini includem următoarele: mijloace de transport, mașini și instalații de lucru, instalații și aparate de măsurare, control și reglare, plantații și animale.

Alte instalații, utilaje și mobilier cuprind : echipamente de protecție a valorilor umane și materiale, mobilier și aparatură birotică, alte imobilizări care nu au fost cuprinse în grupele anterior menționate.

Avansurile și imobilizările corporale în curs de execuție sunt reprezentate de investițiile desfășurate în regie proprie și remunerațiile către furnizorii de imobilizări pentru avansuri.

În structura activelor imobilizate corporale pot fi incluse și activele imobilizate în curs. Acestea îmbracă forma lucrărilor de investiții care la sfârșitul exercițiului nu au fost terminate, urmând ca finalizarea lor să aibă loc în exercițiile următoare, când vor fi încadrate în categoria imobilizărilor corporale sau necorporale,dupa caz.

Datorită faptului că imobilizările deservesc în mod durabil activitatea agentului economic, acestea suferă în timp anumite deprecieri cauzate de uzarea fizică sau morală, de factori economici, sociali, politici etc. Deprecierea reprezintă pierderi de valoare, de aceea se înregistrează în contabilitate sub forma cheltuielilor. În funcție de natura deprecierilor, aceste cheltuieli se pot grupa astfel :

a. Cheltuieli cu amortizarea-reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii fizice și morale ale imobilizărilor necorporale și corporale. Amortizarea are atât o funcție juridică (de depreciere a activelor imobilizate), cât și una economică (de eșalonare în timp a consumului imobilizărilor).

b. Cheltuieli cu provizioanele-reflectă deprecierile reversibile ale activelor imobilizate datorate unor factori conjuncturali, precum: diminuarea prețurilor, scăderea cursului valutar, diminuarea cotaților de bursă a titlurilor imobilizate etc.

1.3 Organizarea contabilității activelor imobilizate

Pentru organizarea corespunzătoare a contabilității activelor imobilizate trebuie avut în vedere:

– obiectivele și factori de influentă

– documentele justificative și de evidență operativă;

– sistemul conturilor utilizate;

a. Obiective și factori

În activitatea de organizare a contabilității activelor imobilizate trebuie luate în considerare următoarele obiective:

– delimitarea tuturor categoriilor de imobilizări;

– determinarea valorii de intrare a imobilizărilor, inclusiv modificările survenite în structura acestora;

– asigurarea controlului gestionar al activelor imobilizate, urmărindu-se păstrarea integrității lor prin reflectarea corectă și la timp a existenței și mișcării acestora;

– asigurarea informațiilor și a metodologiei de evaluare a deprecierii în timp și a recuperării acesteia prin amortizare și provizioane ;

– stabilirea aportului activelor imobilizate la venituri și rezultate ca urmare a gestionării corespunzătoare și a valorificării lor prin cesiune, concesionare, închiriere, locație etc.

Pentru atingerea acestor obiective la organizarea contabilității activelor imobilizate trebuie avut în vedere o serie de factori specifici care sunt:

– particularitățile organizatorice ale agenților economici, care influențează structura analitică a imobilizărilor determinând eliminarea acestora pe verigi organizatorice (filiale, secții) iar în cadrul acestora pe categorii și activități distincte;

– caracteristicile diferitelor categorii de imobilizări care influențează tipul de documente primare în care se consemnează operațiile ce evidențiază existența, mișcarea și deprecierea activelor imobilizate;

– modul de depreciere a valorii imobilizărilor care influențează regimul de amortizare precum și constituirea provizioanelor;

– poziția activelor imobilizate existente în unitate față de patrimoniul juridic al acesteia, determinând evidențierea distinctă a activelor imobilizate proprii față de activele imobilizate provenind din afară (concesiuni, locații de gestiune, închirieri, etc.)

b. Sistemul documentelor justificative și de evidență operativă

Complexitatea operațiunilor care intervin în consemnarea existenței, mișcării și deprecierii activelor imobilizate precum și căilor de intrare, respective de ieșire din unitate, presupun gruparea documentelor de evidență în patru categorii:

Documente privind intrarea în gestiune a activelor imobilizate:

– factura;

– contractul de vânzare-cumpărare;

– nota de recepție și constatare de diferențe;

– declarația vamala de import;

– raportul de producție;

– contractul de concesionare, locație de gestiune, închiriere, donație, leasing;

– procesul verbal de predare-primire;

– procesul verbal de inventariere;

– ordinul de plata și extrasul de cont;

– chitanța și registru de casă;

Documente privind deprecierea activelor imobilizate :

– procesul verbal de inventariere;

– acte de constatare însoțite de decizii și hotărâri ale organelor de conducere;

– planul de amortizare a imobilizărilor;

– situația de calcul a amortizării activelor imobilizate;

Documente privind ieșirea din gestiune a activelor imobilizate:

– factura;

– contract de vânzare-cumpărare;

– procesul verbal de scoatere din gestiune;

– procesul verbal de constatare;

– contractul de concesionare, locație de gastiu, împrumut, donație;

– declarație vamală de export;

– procesul vamal de casare;

– procesul–verbal de predare-primire;

– ordinul de încasare a titlurilor și a altor valori ;

Documente de evidență operativă;

– fișa mijlocului fix;

– registrul numerelor de inventar;

– registrul pentru contabilitatea analitică a imobilizărilor;

Fișa mijlocului fix se întocmește într-un singur exemplar, de către compartimentul financiar-contabil pentru fiecare mijloc fix sau pentru mai multe mijloace fixe de același fel, dacă acestea au aceeași valoare de intrare, aceleași cote de amortizare și sunt puse în funcțiune în aceeași lună.

Fișa mijlocului fix este un document de evidență contabilă analitică, prin urmare nu circulă, se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Registrul numerelor de inventar se întocmește de către compartimentul financiar- contabil în scopul asigurării controlului existenței mijloacelor fixe. Pe baza acestui registru se atribuie fiecărui mijloc fix care constituie un obiect de evidență distinct, un număr de inventar la data intrării mijlocului fix în patrimoniu prin achiziționare, construire, confecționare, transfer, etc. (cu excepția celor luate cu chirie). Pentru o identificare rapidă a mijloacelor fixe „în teren” se impune ca numerele de inventar atribuite să se „imprime” pe acestea, cu excepția celor care circulă prin schimb, cum ar fi tuburi de oxigen, ambalaje de natura mijloacelor fixe etc. Atribuirea numerelor de inventar se face serial, pe grupe de mijloace fixe.

În cadrul fiecărei serii de numere de inventar se pot constitui subserii atribuite unor subgrupe de mijloace fixe, dacă acest lucru se consideră necesar. Numărul de inventar odată atribuit unui mijloc fix, urmează a fi menționat în toate documentele care privesc existența și mișcarea mijlocului fix respectiv.

Acest document nu circulă, fiind un document de evidență contabilă operativă, arhivându-se la compartimentul financiar-contabil.

Dacă acest registru se ține computerizat, apreciem că ar trebui periodic, eventual anual, listat pe suport de hârtie și arhivat la compartimentul financiar- contabil.

c. Sistemul conturilor utilizate

Planul General de Conturi rezervă imobilizărilor Clasa a doua Conturi de Imobilizări cu următoarele grupe:

– Grupa 21- „Imobilizări corporale”

– Grupa 23- „Imobilizări în curs și avansuri pentru imobilizări”

– Grupa 28- „Amortizări privind imobilizările”

– Grupa 29- „Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a

Imobilizărilor”

1.4 Conținutul, structurile, conceptele specifice și recunoașterea imobilizărilor corporale

Conform Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS 16) imobilizările corporale reprezintă acele active care:- sunt posedate de o întreprindere pentru a fi folosite în producția de bunuri si prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau a fi utilizate în scopuri administrative;

sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an;

pe lângă aceste doua clauze, legalizările din România prevăd o a treia

condiție respectiv „să aibă o valoare mai mare decât limita stabilită de legislația in vigoare”.

Conceptele specifice a Standardelor Internaționale de Contabilitate, IAS 16 „Imobilizări corporale” sunt:

Durata de viata utilă-reprezintă perioada pe parcursul căruia se aproximează că entitatea va utiliza activul sau numărul unităților produse sau a unor unități similare ce se evaluează că vor fi obținute de întreprindere prin folosirea activului respectiv.

Costul activului- reprezintă suma plătită în numerar sau echivalent în numerar, ori valoarea justă a altor contraprestații desfașurate pentru procurarea unui activ, la momentul achiziției sau construcției acestuia la data recepției.

Amortizarea- constituie repartizarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa perioadă de viată utilă.

Valoarea amortizabilă- este costul imobilizării sau o altă valoare înlocuită costului în situațiile financiare din care s-a scăzut valoarea reziduală.

Valoarea reziduală- reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere presupune că o va dobândi pentru un activ la finalul duratei de viață utilă a acestuia după scăderea prealabilă a costurilor, de cedare estimate.

Valoarea justă- este suma pentru care un activ ar putea fi preschimbat de bună voie între două părți aflate în cunoștință de cauză, conform unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.

Valoarea contabilă- este valoarea la care un activ este identificat în bilanț după scăderea amortizării cumulate pană la acea dată precum și a deficitelor cumulate din depreciere.

Pierderile din depreciere- reprezintă diferența dintre valoarea contabilă si valoarea recuperabilă.

Recunoașterea imobilizărilor corporale se face atunci când:

– este posibilă generarea către entitate de câștiguri economice viitoare aferente activului;

– costul activului poate fi măsurat în mod credibil.

Nu sunt considerate imobilizări corporale:

componentele imobilizărilor corporale procurate cu ocazia reparațiilor, care au ca scop restabilirea parametrilor tehnici inițiali ale acestora;

construcțiile și instalațiile provizorii;

animalele tinere, animalele de îngrășat, păsările și coloniile de albine;

pădurile;

echipamentele de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială și accesoriile de pat, indiferent de valoarea si durata lor de utilizare;

sculele, instrumentele și dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau pe baza unor comenzi;

1.5 Evaluarea, reevaluarea, compensații, cheltuieli ulterioare, cedarea și casarea imobilizărilor corporale

Prin evaluare contabilă se înțelege măsurarea mărimii existentelor și mișcării activelor imobilizate în expresie valorică, la reflectarea în conturi a modificării imobilizării pe care le evidentiază. Elementul de referință hotărâtor în evaluarea elementelor patrimoniale este momentul evaluarii. În general, evaluarea economica a întreprinderii este necesara în urmatoarele situații:

în tranzacțiile comerciale;

când se produc schimbări în mărimea și structura capitalului;

în acțiuni juridice cu scop patrimonial;

în cazul unor dezvoltări externe, fuziune;

în evaluarea anuală a patrimoniului societății comerciale.

Metodele de evaluare adoptate de unitatea patrimonială trebuie să fie aceleași în tot cursul exercițiului, precum și de la un exercițiu la altul.

Evaluarea imobilizărilor la intrarea în patrimoniu

La data intrării în patrimoniu, conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, bunurile se evalueaza și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoarea contabilă, care reprezintă:

costul de achiziție al imobilizărilor achiziționate cu titlu oneros format din prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport și alte cheltuieli necesare pentru punerea imobilizărilor în stare de utilitate;

costul de producție pentru imobilizările construite sau produse de intreprindere, constituit din costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producție și cota de cheltuieli indirecte;

– valoarea de utilitate pentru imobilizările aduse ca aport obținute cu titlu gratuit sau prin donație, stabilită în funcție de prețul pieței.

Evaluarea imobilizărilor la data inventarului

Evaluarea activelor imobilizate cu ocazia inventarierii se face la valoarea curentă sau de utilitate a fiecărui constituent, denumită și valoarea de inventar determinată în funcție de utilitatea bunului în unitate și prețul pieței. Pentru imobilizările corporale și necorporale amortizabile valorile reținute la inventar trebuie să țină cont de amortizarea calculata în sensul deducerii acesteia, valoarea de inventar fiind dată de valoarea netă contabilă derivând din procesul de amortizare, exceptând situația în care valoarea actuală este examinată ca fiind inferioară valorii nete contabile. Evaluare activelor imobilizate la inventar se face individual, pentru fiecare obiect de evidență contabilă.

Evaluarea imobilizărilor la data întocmirii bilanțului patrimonial

La închiderea exercițiului, valoarea de intrare se compară cu valoarea de utilitate stabilită cu ocazia inventarierii. În urma acestei comparări rezulta două situații:

constatarea unor plusuri de valoare între valoarea de inventar și valoarea de intrare;

constatarea unor minusuri de valoare între valoarea de inventar și valoarea de intrare, care se înregistrează în contabilitate sub forma amortizării, atunci când deprecierea este ireversibilă sau se constituie un provizion, atunci când deprecierea este reversibilă.

Activele imobilizate rămân înregistrate în contabilitatea curentă la valoarea lor de intrare iar în bilanțul contabil sunt reliefate la valoarea netă contabilă, aceasta fiind valoarea contabilă micșorată cu mărimea amortizării sau provizioanele constatate.

Evaluarea imobilizărilor la ieșirea din patrimoniu

Ieșirea unei imobilizări din patrimoniu poate fi cauzată din pricina mai multor considerente:

scoaterea din folosință la exprimarea duratei de utilizare, sau înainte de acest termen;

constatarea unui minus în gestiune la inventar;

vânzarea activelor imobilizate;

cedarea cu titlu gratuit sub forma unor donații sau investițiilor.

Ca regulă, imobilizările sunt evidențiate la ieșirea din patrimoniu la valoarea de intrare. Valoarea neamortizată a unui bun cedat generează o cheltuială excepțională privind operațiile de capital. În cazul ieșirilor de imobilizări amortizabile se calculează amortizarea și pentru perioada scursă între începutul exercițiului și data efectivă când are loc constatarea ieșirii din acel exercițiu.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează în vederea determinării valorii juste a acestora, ținanduse seama de inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă.

Reevaluarea se realizează în temeiul și după procedura reglementată prin acte normative (ordonanțe, hotarâri de guvern, etc.) enunțate în sensul acesta, la perioade stabilite de timp.

Procesul de reevaluare a imobilizărilor corporale implică actualizarea valorii componentelor patrimoniale din referirile contabile constituit la data de 31 decembrie a anului precedent celui în care se realizeaza reevaluarea.

Nu pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale agenții economici care se află în procedura de dizolvare sau de lichidare administrativă conform Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau în

procedura de lichidare judiciară conform Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează în vederea determinării valorii juste a acestora, ținandu-se seama de rata de inflație, folosința bunului, condiția acestuia și de prețul

pieței, atunci cand valoarea contabilă se deosebește semnificativ de valoarea justă. În scopul reevaluării, entitățile economice specificate vor proceda la realizarea inventarierii imobilizărilor.

Inventarierea imobilizărilor se efectueaza de către comisii de inventariere, formate din cel puțin două persoane, numite prin decizie scrisă, emisă de administrator, ordonatorul de credite sau alta persoana care se obligă de gestionarea patrimoniului, și de asemenea le revine și responsabilitatea pentru buna executare a lucrărilor de inventariere.

La entitățile mici, inventarierea se poate realiza de către o singură persoană. Prin unități mici la care inventarierea poate fi efectuată de o singură persoană, se înțelege:

– persoanele fizice care au calitatea de comerciant sau societățile comerciale al căror

număr de salariați este de până la două persoane, iar valorile materiale care trebuie inventariate nu depașesc plafonul stabilit de administratorii unității.

În comisia de inventariere nu pot face parte:

– gestionarii depozitelor supuse inventarierii,

– contabilii care țin evidența gestiunii respective, cu excepția unităților mici.

Operațiile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate folosindu-se, în principal, doua metode:

Metoda valorii brute –potrivit căreia se reevalueaza simultan atât valoarea brută a imobilizărilor corporale, cât și amortizarea cumulată;

Metoda valorii nete – care presupune eliminarea din valorea contabilă brută a amortizării cumulate și ajustărilor pentru depreciere.

Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transferul direct în rezerve, fie la scoaterea din evidență a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare, fie pe măsură ce activul este folosit de entitate. Valoarea rezervei transferate este egală cu diferența dintre amortitarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului.

În cazul distrugerii totale sau parțiale a unor imobilizări corporale, creanțele sau sumele compensatorii încasate de la terți legate de acestea, precum și achiziționarea sau construcția ulterioară de active noi sunt operațiuni economice distincte și trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.

În astfel de situații deprecierea activelor se evidențiază la momentul constatării acesteia iar dreptul de a încasa compensațiile se evidențiază conform contabilității de angajament.

Asemenea compensații pot fi înregistrate în situații cum sunt:

sume plătite de societățile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale cauzate de: dezastre, furt etc.;

indemnizații acordate de guvern în schimbul unor imobilizări corporale care au fost expropriate.

Cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura imobilizărilor corporale care a fost deja recunoscut trebuie adăugată valorii contabile a activului numai atunci când se estimează că întreprinderea va obține beneficii economice viitoare suplimentare față de performanțele

estimate inițial ca fiind corespunzătoare. Toate celelalte cheltuieli ulterioare trebuie recunoscute drept cheltuieli în perioada în care au fost suportate.

Exemple de îmbunătățiri care pot duce la creșterea beneficiilor economice viitoare sunt:

– modificarea unor imobilizări corporale pentru a-i extinde perioada de viață utilă, incluzând sporirea capacități acestea;

– modernizarea unor componente ale activelor imobilizate cu scopul de a obține îmbunătățiri substanțiale ale calității producției;

– adaptarea unui nou proces de producție care permite reducerea substanțială a costurilor de exploatare estimate inițial.

Imobilizările corporale trebuie scoase din evidență la cedare sau casare atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este de așteptat din utilizarea lor ulterioară.

Ieșirea imobilizarilor corporale prin casare constituie o cale de ieșire complexă cuprinzând operații privind:

demolarea;

demontarea sau dezmembrarea imobilizărilor corporale;

valorificarea ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate;

scaderea din gestiunea unității a acestor active corporale.

Scoaterea din funcțiune a imobilizărilor corporale, cu valoare de intrare complet amortizată sau cu valoare de intrare parțial recuperată, se face cu aprobarea Consiliului de Administrație. După aprobarea scoaterii din funcțiune a imobilizărilor corporale se valorifică componentele rezultate din casare prin vânzarea lor sau prin utilizarea pentru executarea altor imobilizări corporale.

În legatură cu scoaterea din funcțiune a imobilizărilor corporale în contabilitatea întreprinderii trebuie să fie înregistrate:

scăderea din evidență a imobilizărilor corporale;

– cheltuielile ocazionate de procesul de scoatere din funcțiune;

– valorile materiale recuperate.

1.6 Contabilitatea terenurilor

Terenurile sunt evidențiate în contabilitatea entităților doar cu condiția ca acestea să facă parte din patrimonial entităților și înglobează: amenajări de teren și terenuri propriu – zise. Organizarea terenurilor se explică prin modalitatea finaciară distinctă a amenajărilor și a celor propriu – zise cu efecte asupra contabilizării lor.

Deși procesul de evaluare se realizează conform normelor general admise, evaluarea terenurilor atrage după sine câteva particularități definite de criterii de care este recomandat să se țină cont ( suprafața, clasa de feritilitate, amplasament, destinație). Ținerea cont de aceste criterii, vor determina valori distincte a terenurilor de la o entitate economică la alta.

Evidența contabilă a terenurilor se realizează prin intermediul contului 211 “Terenuri”. Acesta este un cont de activ care se valorifică prin debitare, și anume: ”valoarea terenurilor achiziționate și a celor aduse ca aport la capital, valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit, valoarea la cost de producție a amenajărilor de terenuri realizate pe cont propriu.”

Pe partea de credit se vor reflecta cedările de terenuri și amortizările lucrărilor de amenajare, dar și retragerea sau aportul terenurilor.

În situația unui sold debitor al contului, acesta va reprezenta costul efectiv al amenajărilor de teren și valoarea terenurilor.

Sinteticitatea contului 211 “Terenuri” se dezvoltă pe sintetice de grad II:

– 2111 “Terenuri”

– 2112 “Amenajări de terenuri”

Deși sunt încadrate în categoria activelor fixe corporale, următoarele nu sunt supuse procesului de amortizare: lacuri, iazuri, care nu provin dintr-o investiție, terenuri, incluzându-le pe cele împădurite, exceptând însă acele terenuri cu scop economic, dobândite prin documente de vânzare – cumpărare, cuprinzând și cel obținute din despăgubiri în situația exproprierilor, întrucât prin folosința lor nu își pierd gradul de întrebuințare și nici valoarea.

Investițiile de genul racodărilor terenurilor la sisteme de irigații, împrejmuiri, lucrări de acces, amenajarea lacurilor, bălți, iazuri, se amortizează.

1.7 Contabilitatea activelor imobilizate în curs

Evoluția investițiilor din partea unei entități, conduce la circumstanțe în care, la finele intervalului de gestiune, nu este încheiată. Pentru aceste circumstanțe, planul de conturi dispune de conturi distincte care reliefează valoarea bănească și materială inclusă în procesele de investiții in curs.

În urma concretizării investițiilor neterminate, acestea vor fi regăsite ca fiind imobilizări corporale și uneori imobilizări necorporale, evidențiindu – se pe cele două conturi distincte cheltuielile.

Imobilizările în curs încadrate ca fiind corporale, fac referire la cele efectuate în antepriză sau regie proprie a căror evaluare se va face la cost de producție sau cost de achiziție și care va fi stabilit ca si preț de deviz al investiției. În situația în care la terminarea perioadei nu se știe exact costul de achiziție sau producție, acesta poate fi rotunjit, iar dacă se pune problema existenței unei diferențe, acestea vor fi evidențiate prin afectarea cheltuielilor în exercițiul financiar următor.

Imobilizările în curs corporale, în funcție de situație, se vor încadra ca fiind mijloace fixe sau amenajări de teren după:

recepție

darea în folosință

punerea în funcțiune.

Activele imobilizate în curs sunt reliefate prin intermediul contului 231 „ Imobilizări corporale în curs” care se valorifică prin debitare cu suma imobilizărilor corporabile plătibile către furnizori, avansuri înstrunate furnizorilor de imobilizări, suma imobilizărilor corporale concepute pentru necesități proprii și imobilizări corporale în curs de execuție aduse ca și contribuție la capital de către asociați. Valoarea contului 231„ Imobilizări corporale în curs” se va reduce prin creditarea contului cu recepționarea imobilizărilor corporale în curs sau a avansurilor decontate cu furnizorii de imobilizări.

Atunci când soldul contului este debitor, acesta reprezintă valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție.

1.8 Contabilitatea și fiscalitatea amortizării imobilizărilor

Evaluarea amortizării imobilizărilor presupune luarea în cosiderare a următoarelor criterii:

Durata de viață utilă.

Este stabilită pe baza utilității pe care întreprinderea a estimat-o pentru activul supus amortitării. Cu excepția terenurilor care se consideră că au o durată de viață nelimitată, pentru celelelte active imobilizate, durata de viață utilă se stabilește pe baza raționamentului profesional și a strategiei întreprinderii cu privire la imobilizări.

Factorii care trebuie luați în considerare la determinarea duratei de viață utile a unui activ sunt:

nivelul estimat de utilizare, pe baza capacității de producție sau a producției estimate;

uzura fizică estimată, in fucție de condițile de exploatare;

uzura morală, intervenită ca urmarea a schimbărilor sau înbunătățirilor aduse procesului de producție sau datorită schimbărilor în structura cereri pe piață;

limitele juridice privind posibilitatea utilizării activului;

Durata limitativă de amortizare.

Este specifică imobilizărilor necorporale și trebuie să corespundă perioadei în care benefiicile economice vor fi generate, fără să depășească 20 de ani de la data în care activul este pregătit pentru utilizare.

Volumul activității sau producția realizată.

Se utilizează în cazul clădirilor, construcțiilor speciale, minelor, salinelor cu extracție în soluție prin sonde, carierelor, exploatărilor de substanțe minerale solide, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor exploatabile și care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum și în cazul investițiilor pentru descopertare.

În czul acestora calculul amortizării se face conform relației:

Aa = ARe x Ea

În care: Aa – amortizare anuală;

ARe – amortizare în lei pe 1 000 tone rezervă exploatabilă;

Ea – extracția anuală de substanță minerală utilă,( în mii de tone);

ARe = Vj / Re

În care: Vj – valoarea justă a imobilizărilor;

Re – rezerva exploatabilă de substanță minerală utilă, (în mii de tone) existentă la începutul fiecărui exerițiu financiar.

În conformitate cu Legea 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat, recalcularea amortizării pe unitatea de produs se face:

din 5 în 5 ani la minele de cărbuni și cariere, precum și în cazul investițiilor pentru descopertă;

din 10 în 10 ani la saline;

anual, când intervin schimbări importante (minim 10 %) în volumul rezervelor exploatabile.

d) Rata dobânzii.

Operează în cazul terenurilor cu destinație economică obținute prin acte de vânzare – cumpărare, inclusiv în cazul expropietărilor sau despăgubirilor.

Mărimea anuității amortizării în funcție de rata dobânzii se determină prin aplicarea unei cote de 25% din cuantumul dobânzii curente la disponibilitățile bănești, de valoare egală cu prețul de achiziție al terenurilor respective.

Dobânda curentă este cea practicată de unitatea bancară la care are deschis contul principal agentul economic. Aceasta se aplică la prețul de achiziție (mai puțin TVA) a terenurilor cu destinație economică.

Regimul de amortizare are în vedere modalitatea de determinare și înregistrare în contabilitate a deprecieri ireversibile suferite de imobilizări în procesul de exploatare.

Este parametrul cel mai important care vizează raportul integrat contabilitate – fiscalitate cu privire la amortizare.

Conform Standardului Internațional de Contabilitate nr. 16 „ Imobilizări Corporale” , „regimul de amortizare trebuie ales în funcție de probabilitatea generării de beneficii economice viitoare asociate activului”. Regimul de amortizare trebuie aplicat cu consecvență (conform principiul permanenței metodelor) cu excepția cazurilor în care apare o modificare semnificativă față de situația inițială în p ivința evoluției beneficiilor economice asociate activului.

Teoria și practica actuală în domeniul amortizării cunoaște mai multe regimuri de amortizare. Alegerea acestuia pune de cele mai multe ori în contradicție politica și strategia întreprinderii în domeniul amortizării cu interesul fiscal al statului. Acesta deoarece orice creștere a amortizării în raport cu amortizarea liniară considerată legitimă atât pentru întreprindere cât și pentru pentru stat, determină majorarea cheltuielilor și implicit diminuarea profitului și a impozitului pe profit datorat statulu,iar orice diminuare a amortizări conduce la creșterea profitului și a impozitului pe profit. Tocmai de aceea, se consideră criteriul cel mai obiectiv ce trebuie luat în considerare la alegerea metodei de amortizare „gradul de depreciere a imobilizărilor” corelat cu strategia de dezvoltare a firmei.

Valoarea amortizării corespunzătoare fiecărei perioade contabile, trebuie recunoscută ca o cheltuială, cu excepția cazului în care ea este inclusă în valoarea contabilă a unui alt activ.

Cu toate că literatura de specialitate a consacrat mai multe regimuri de amortizare a imobilizărilor (proporțională, progresivă, regresivă, însumări cifrelor, etc) legislația actuală din România recomandă următoarele regimuri: liniar, degresiv și accelerat.

Importanța acestora în cadrul raportului integrat contabilitate – fiscalitate, ne determină să le prezentăm distinct evidențiind corespunzător pentru fiecare consecințele utilizării în cadrul gestiunii fiscale a întreprinderii.

Implicațiile fiscale sunt generate în principal de regimul de amortizare care reprezintă cel puțin deocamdată singurul parametru asupra căruia conducerea administrativă poate interveni pentru a influența rezultatul financiar.

Conform Directivei a 4-a a CEE atât prin concepție, cât și prin gradul de deductibilitate, amortizarea reprezintă un proces cu implicații fiscale. În susținerea celor afirmate prezentăm câteva aspecte esențiale ce privesc raportul contabilitate-fiscalitate vizavi de amortizare.

În primul rând, amortizarea reprezintă un proces de recuperare a uzurii fizice și morale a unei imobilizării, evidențiind o cheltuială de exploatare care se deduce din rezultatul exercițiului.

În al doilea rând, durata de viață utilă a unei imobilizări influențează semnificativ rezultatul exercițiului. Astfel cu cât aceasta este mai mare cu atât cheltuiala cu amotizarea va fi mai mică și invers.

În al treilea rând, cheltuiala cu amortizarea unei imobilizării este influențată de valuarea de intrare sau costul imobilizării. Cu cât valuarea de intrare este mai mare cu atât și cheltuiala va fi mai mare și invers. Această valoare, se regăsește în documentele care atestă intrarea imobilizării în întreprindere (factură, contract de vânzare-cumpărare, raport de evaluare, etc.). poate fi reprezentată prin costul de achiziție, prețul de producție sau valuarea de utilitate după caz. Valorile nu includ TVA.

În al patrulea rând, repartizarea pe ani a cheltuielilor cu amortizarea, este influențat de regimul de adoptare adoptat.

În funcție de aceasta, amortizarea va fi inclusă în cheltuieli, ținând cont de uzura estimată a imobilizărilor, iar valoarea amortizării va fi influentat de regimul de amortizare practicat.

În al cincilea rând, orice modificare privind utilitatea imobilizărilor datorită uzurii morale sau fizice poate determina ca valoarea sa actualizată, să devină valoarea netă contabilă, diferența dintre cele două valori, influențând rezultatul exercițiului.

Similar sunt evidențiate câștigurile sau pierderile, provenind din scoaterea din funcțiune a unei imobilizări.

Regimul amortizării poate determina modificarea profitului (amortizarea mare determină un profit mic) și capacitatea de autofinanțare (amortizare înregistrată mare determină putere de autofinanțare mare).

În confomitate cu normele europene actuale, parametrul care poate influența în mod semnificativ masa profitului în ceea ce privește amortizarea, este regimul de amortizare utilizat. Alegerea unuia sau alteia din regimuri este o problemă, care ține de legislația fiecărei țări, dar și de modul în care agentul economic percepe influența amortizării asupra rezultatului.

Literatura de specialitate europeană, consideră că regimul care determină amortizarea justă este cel liniar.

Orice nivel al amortizării, peste sau sub nivelul amortizării liniare presupune înregistrarea de amortizmente derogatorii ce influențează rezultatul fiscal al exercițiului.

Atunci când un agent economic alege sistemul de amortizare, interesul lui este cel investițional, dar care intră în competiție cu interesul fiscal al statului,

Amortizarea celor două interese este realizat prin abilitatea întreprinzătorului, care trebuie să găsească în fucție de strategie de dezvoltare a întreprinderii modalitatea de mediere între interesul investițional și cel fiscal, care să-i asigure atât protecție împotriva riscurilor încălcărilor reglementărilor fiscale cât și siguranță și eficianța afacerii pe termen scurt, mediu și lung.

1.9 Metodele de amortizare

Procesul de amortizare seminifică o diminuare progresivă a valorii de intrare în patrimoniu al imobilizărilor corporale în scopul apropierii de valoarea verosimilă în ideea corectării ,,valorii contabile a imobilizărilor cu deprecierea ireversibilă,,.” Ea presupune, pe de o parte, deprecierea valorii imobilizărilor, iar pe de altă parte, recuperarea acestei deprecieri din cheltuielile fiecărui exercițiu. Imobilizările nu sunt amortizate pe baza pierderii de valoare, ci pe baza imputării sistematice a costului lor de intrare asupra unui număr de exerciții”.

Astfel, procesul de amortizare, înfățișează efectul unei metode contabile de atribuire rațională și organizată a valorilor imobilizărilor, utilizat în așa fel încât să fie posibilă imputarea unei părți din valoarea respectivă asupra fiecărui exercițiu financiar.

Procesul de amortizare a imobilizărilor corporale este stabilit în conformitatea cu legislația în vigoare, care solicită ca imobilizările corporale să fie diminuate conform duratei normale de folosință, stabilindu-se nivele proporționate a fiecărei imobilizări corporale în parte. Amortizarea conform timpului, nu ia în considerare varianta producerii unor imobilizări mai performante, care le-ar casa înainte de termen.

Indiferent de motivele care duc la deprecierea imobilizărilor corporale, rezultatul este cel al micșorării intervalului de viață economică. Obiectivul calculului și cuprinderii amortizării în cheltuielile de circulație sau producție, în funcție de situație, este de a se recupera deficitul definitiv de valoare a imobilizărilor. Recuperarea se face prin încasarea prețului de vânzare al bunurilor, lucrărilor și serviciilor la a căror îndeplinire au ajutat și se regăsesc în costul acestora. În baza acestui considerent, se alcătuiesc mijloacele bănești de care este nevoie pentru înlocuirea activelor imobilizate ce sunt scoase din folosință în urma uzurii totale sau parțiale, fizice sau morale.

Astfel, amortizarea poate fi analizată din două perspective:

Economic

Financiar

Din punct de vedere economic, amortizarea corespunde cu cheltuiala exercițiului concordantă consumului unei părți din valoarea imobilizărilor. Ea reprezintă procesul de repartizare a valorii de intrare (contabile) a activelor imobilizate pe durata întregii perioadei sale de utilizare.

Sub aspect financiar, prin procesul de amortizare se dorește garantarea resurselor bănești, ca un element a posibilității de autofinanțare, indispensabil pentru substituirea imobilizărilor scoase din folosință sau pentru achiziționarea unor noi imobilizări.

Calculul și înregistrarea cheltuielilor de amortizare constituie o îndatorire ce provine din onorarea principiului prudenței și al veridicității informațiilor oferite de contabilitate.

În condițiile economiei de piață, practica impune realizarea unui plan de amortizare pentru fiecare imobilizare amortizabilă din patrimoniul unei unități.

În funcție de condițiile concrete ale fiecărei entități economice, se pot folosi mai multe metode pentru calculul amortizării activelor imobilizate:

Amortizare liniară

Amortizare degresivă

Amortizare accelerată.

Amortizarea liniară

Presupune recuperarea constantă a valorii activului imobilizat pe parcursul duratei de utilizare a acesteia. Perioada de începere a procesului de amortizare este determinată de momentul de punere în funcțiune a bunului. Procesul de amortizare va debuta în luna imediat următoare după data punerii în funcțiune a activului imobilizat.

Amortizarea liniară se determină prin calculația și repartizarea egală a valorii de intrare a imobilizării corporale în cumulul cheltuielilor de exploatare a unor sume exacte, calculate proportional cu numărul anilor corespunzători duratei de utilizare a activului imobilizat.

Atât duratele normale de utilizare a activelor fixe, cât și cotele aproximative de amortizare sunt reglementate de ”Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe”.

Regimul de amortizare degresivă

Aplicarea metodei de amortizare degresivă presupune înmulțirea cotei amortizării liniare cu anumiți coeficienți determinați în urmă analizării duratei de viață a imobilizăriicorporale, și anume:

– 1.5 – atunci când durata de folosință a activului imobilizat este în intervalul 2 – 5 ani 
– 2 – atunci când durata de folosință a activului imobilizat este în intervalul 5 – 10 ani 
– 2.5 – atunci când durata de folosință a activului imobilizat este mai mare de 10 ani. 

Metoda amortizării degresive se va utiliza numai în condițiile în care această va fi aprobată de consiliul de administrație al entității economice. 

Folosirea procesului de amortizare degresivă presupune parcurgerea anumitor pași:

În primul an de folosință, cota amortizării anuale se va calcula prin înmulțirea valorii amortizării degresive cu valoare de intrare a imobilizării corporale 

În anii ce urmează, se înmulțește aceeași valoare a amortizării, însă cu valoarea rămasă neamortizată a imobilizării corporale

În anul în care valoarea amortizării anuale atinge aceeași valoare sau are un nivel mai mic decât valoarea amortizării liniare, se reutilizează metodă amortizării liniare,  până lafinalul intervalului de folosință a mijlocului fix. 

Notă: Metodă amortizării degresive se poate aplică în cazul tuturor mijloacelor fixe, excepție făcând construcțiile. 

Regimul de amortizare accelerată

Metoda amortizării accelerate presupune cuprinderea în primul an de funcționare în cumulul cheltuielilor de exploatare, unei valori a amortizării ce nu are voie să depășească un procent de 50% din valoarea inițială a activului imobilizat. După primul an de funcționare, valoarea rămasă de amortizat se va recupera prin înglobarea în cheltuielile de exploatare, adoptandu-se metodă amortizării liniare conform duratei de utilizare normale rămase. 

Conturile utilizate pentru evidențierea operațiilor de amortizare sunt:

6811 „ Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor ” care are funcție de activ

281 „Amortizări privind imobilizările corporale ” care are funcție de pasiv, iar acesta se va dezvolta pe analitice de gradul doi corespunzătoare categoriei de mijloc fix.

În ceea ce privește imobilizările corporale facem următoarele mențiuni:

a) construcțiile se amortizează doar prin metoda liniară;

b) echipamentele tehnologice (mașini, unelte și instalații, computere și echipamente periferice) se amortizează prin oricare din metodele descrise mai sus;

c) în cazul celorlalte imobilizări amortizabile se poate aplica metoda liniară sau degresivă de amortizare.

d) De asemenea, diferența dintre mărimea amortismentului recalculat ca urmare a reevaluării imobilizărilor și mărimea acestuia inainte de reevaluare se regularizeaza pe seama rezervelor din reevaluare, situație în care poate fi folosită la majorarea capitalului social, după achitarea obligației fiscale aferente;

e) Surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale nu poate majora capitalul social, el se contabilizează la rezerve ca și componentă a capitalurilor proprii (OMFP nr. 1802/2014) sau se trece pe măsura folosirii imobilizărilor, ori la scoaterea lor din evidență a acestora asupra rezultatului reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare;

f) În cazul unei imobilizări corporale cu o valoare de intrare mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, entitatea poate opta pentru recunoașterea întregii valori ca și cheltuială, la data punerii în funcțiune, sau pentru recuperarea acestei cheltuieli, treptat, prin intermediul amortizării;

g) Terenurile nu se amortizează deoarece nu au o durată normală de funcționare și se consideră că acestea, prin utilizare, nu suferă deprecieri ireversibile ale valorii lor, dar ele se pot deprecia reversibil. Se amortizează însă amenajările de terenuri într-o perioadă de 10 ani.

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ

SOCIETATEA MINA LIVEZENI

2.1. Prezentarea generală a societății Mina Livezeni

Din punct de vedere administrativ, perimetrul Minei Livezeni aparține Municipiului Petroșani. Accesul în perimetrul minier Livezeni este asigurat prin calea ferată electrificată Filiași – Târgu-Jiu – Petroșani – Simeria și drumul național DN Târgu-Jiu – Petroșani – Simeria.

2.2. Specificul evidenței contabile Livezeni

Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial al entității luat în totalitatea și structuralitatea sa.

Obiectivul său principal îl constituie furnizarea de informații sintetice privind poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare.

Informația contabilă, pe lângă o utilizare internă de către management, este destinată utilizatorilor externi definiți de: investitorii de capital, bancherii, angajații, furnizorii, clienții, guvernul și instituțiile sale, precum și publicul.

Contabilitatea de gestiune furnizează toată informația contabilă care este cuantificată, prelucrată și transmisă pentru utilizarea internă de către management.

Ea descrie circuitul patrimonial intern al întreprinderii, definit de activitățile consumatoare de resurse și producătoare de rezultate.

Obiectivele principale ale contabilității de gestiune sunt: calcularea analitică (pe feluri, purtători de costuri, locuri de activitate) a costurilor și rezultatelor, bugetarea internă a activității întreprinderii (pe locuri de activități); controlul de gestiune sau managerial privind costurile prestabilite și abaterile de la aceste costuri.

2.3. Contabilitatea imobilizărilor corporale la Mina Livezeni

Exploatarea Minieră Livezeni a optat pentru prezentarea imobilizărilor corporale la valoarea reevaluată care se substituie valorii de intrare a imobilizărilor.

Evaluarea imobilizărilor după intrarea acestora în patrimoniu se realizează de către o persoana independenta, un evaluator independent care trebuie să stabilească valoarea justă a acestuia.

Exploatarea Minieră Livezeni pe anul 2014, așa cum rezultă din analiza datelor prezentate în Balanța anuală, folosește doar următoarele conturi din grupa 21 „Imobilizări corporale” structurate astfel:

211 „Terenuri și amenajeri de terenuri”

2111 „Terenuri”

212 „Construcții”

2121 „Constructii – mijloace fixe”

21211„ Construcții mijloace fixe realizate din surse proprii”

21212„ Construcții mijloace fixe cumpărate din alocații bugetare”

2122 „Constructii de natura obiectelor de inventar”

213 „Instalații tehnice, mijloace e transport, animale și plantații”

2131 „Echipamente tehnologice (masini,utilaje si instalatii de lucru) ”

21311„ Echipamente tehnologice (masini,utilaje si instalatii de lucru) mijloace fixe”

213111 „Echipamente tehnologice (masini,utilaje si instalatii de lucru) mijloace fixe achiziționate din surse proprii”

213112 „Echipamente tehnologice (masini,utilaje si instalatii de lucru) mijloace fixe cumpărate din alocații bugetare”

21312 „Echipamente tehnologice (masini,utilaje si instalatii de lucru) de natura obiectelor de inventar”

2132 „Aparate si instalatii de masurare, control și reglare”

21321 „Aparate si instalatii de masurare, control și reglare mijloace fixe ”

213211„ Aparate si instalatii de masurare, control și reglare mijloace fixe achiziționate din surse proprii”

213212 „Aparate si instalatii de masurare, control și reglare mijloace fixe cumpărate din alocații bugetare”

21322 „Aparate si instalatii de masurare, control și reglare de natura obiectelor de inventar”

2133„ Mijloace de transport”

21331 „Mijloace de transport – mijloace fixe”

213311 „Mijloace de transport, mijloace fixe achiziționate din surse proprii”

213312 „Mijloace de transport, mijloace fixe cumpărate din alocații bugetare”

21332 „Mijloace de transport de natura obiectelor de inventar”

214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale"

2141 „Mobilier, aparatură birotică,etc – mijloace fixe”

2142 „Mobilier, aparatură birotică,etc – de natura obiectelor de inventar”

231 „Imobilizări corporale în curs”

2311 „Amenajari de terenuri și construcții în curs”

23112 „Constructii in curs”

231121 „Lucrari de construcții și montaj(C+M) ”

2311211 „Lucrari de C+M în subteran în regie proprie”

2311213 „Lucrari de C+M la suprafață în regie proprie”

2312 „ Instalatii tehnice si mașini în curs”

231211 „Masini, utilaje și instalații de lucru în curs fără montaj în depozit”

Contul 211 „Terenuri și amenajeri de terenuri”- Exploatarea Minieră Livezeni are în evidență terenuri în suprafață de 422938 mp. Mina Livezeni nu a executat amenajări terenuri.

Contul 211 „Terenuri”este un cont de activ.

În debitul contului 211 „Terenuri”se înregistrează:

– valoarea terenurilor achiziționate, a celor reprezentând aport la capital, valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit și a celor primite în regim de leasing financiar;

– valoarea la cost de producție a amenajărilor de terenuri realizate pe cont propriu;

– valoarea creșterii rezultate din reevaluarea terenurilor.

În creditul contului 211 „Terenuri”se înregistrează:

– valoarea terenurilor respectiv amenajărilor de terenuri cedate, amortizate;

– valoarea terenurilor aportate, retrase;

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea terenurilor;

– valoarea terenurilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale.

Soldul contului reprezintă valoarea terenurilor și costul efectiv al amenajărilor de terenuri.

Exemple de operațiuni înregistrate la Mina Livezeni

1. S-au reevaluat terenurile „Incinta Minieră Livezeni„ și „Haldă steril Livezeni„ obținându-se o diferență de reevaluare de 3.002.800 lei . Diferența pozitivă obținută în urma reevaluării s-a înregistrat în luna decembrie 2009 în contul 1058 Rezerve din reevaluare.

Contul 212 „Construcții” la Exploatarea Minieră Livezeni ține evidența existenței și mișcării construcțiilor.

Contul 212 „Construcții” este un cont de activ.

În debitul contului 212 „Construcții” se înregistrează:

– valoarea construcțiilor achiziționate, realizate din producție proprie, primite cu titlu gratuit, aport la capitalul social, primite în regim de leasing financiar;

– valoarea creșterii rezultate din reevaluarea construcțiilor;

– valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriași la construcțiile primite cu chirie și restituite proprietarului.

În creditul contului 212 „Construcții” se înregistrează:

– valoarea construcțiilor cedate sau scoase din evidență;

– valoarea construcțiilor distruse de calamități;

– valoarea construcțiilor aportate și retrase;

– valoarea construcțiilor cedate în regim de leasing financiar; – valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea construcțiilor.

– valoarea clădirilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale.

Soldul contului reprezintă valoarea construcțiilor existente.

Exemple de operațiuni înregistrate la MINA Livezeni

În luna iunie s-a înregistrat punerea în funcțiune a lucrării speciale „STATIE PRINCIPALA DE POMPE PO15, ORIZ. -250” în valoare de 4.220.236 lei. Punerea în funcțiune s-a facut prin Proces verbal de punere în funcțiune. Lucrarea a fost finanțată din surse proprii. Amortizarea se face într-o perioadă de 32 de ani, rata lunară de amortisment fiind de 16185 lei /lună.

Înregistrarea amorismentului lunar se face în următoarea lună după ce a fost pus în funcțiune

În luna iulie s-a înregistrat punerea în funcțiune a lucrării speciale „STATIE EPURARE APE DE MINĂ- MINA LIVEZENI” în valoare de 685.700 lei. și „STAȚIE EPURARE APE MENAJERE – MINA LIVEZENI ” în valoare de 693320 . Lucrările au fost efectuate din surse proprii.Punerea în funcțiune s-a facut prin Proces verbal de punere în funcțiune. Perioada de amortizare a fost stabilita la 32ani, rata de amortizare este de 1780 lei/lună pentru „STATIE EPURARE APE DE MINĂ- MINA LIVEZENI ” și de 1805,51 lei/lună pentru „STAȚIE EPURARE APE MENAJERE – MINA LIVEZENI„.

4. Înregistrarea amorismentului lunar se face în următoarea lună după ce a fost pus în funcțiune

„STAȚIE EPURARE APE MENAJERE – MINA LIVEZENI„

5. Înregistrarea amorismentului lunar se face în următoarea lună după ce a fost pus în funcțiune

Contul 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații” la Exploatarea Minieră Livezeni ține evidența existenței și mișcării instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor de reproducție și muncă și plantațiilor.

Contul 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații” este un cont de activ.

În debitul contului 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații” se înregistrează: – valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor achiziționate, realizate din producție proprie, primite cu titlu gratuit, aport la capitalul social, primite în regim de leasing financiar;

– valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriași la imobilizările corporale primite cu chirie și restituite proprietarului;

– valoarea creșterii rezultate din reevaluare;

În creditul contului 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații” se înregistrează : – valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor cedate sau scoase din evidență;

– valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor aportate, retrase;

– valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor cedate în regim de leasing financiar;

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluare.

Soldul contului reprezintă valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor, existente.

6. În luna martie s-a înregistrat intrarea unui Ventilator VEP 500 în valoare de 17000 lei, perioada de amortizare este de 6 ani, rata de amortzare este de 236,11 lei/lună și un Transportor TR3 60 ml în valoare de 170000 lei, perioada de amortizare este de 10 ani, rata de amortzare este de 1416,66 lei/lună, intrarea s-a făcut prin contul de investiții 2312112 „Mașini, utilaje și instalații de lucru, în curs fără montaj în depozit”

În cazul Ventilatorului VEP 500

Punere în funcțiune

Înregistrarea amorismentului lunar se face în următoarea lună după ce a fost pus în funcțiune

În cazul Transportorului TR3 60 ml

Înregistrarea amorismentului lunar se face în următoarea lună după ce a fost pus în funcțiune

7. În luna ianuarie 2014 s-a înregistrat intrarea unui explozor de la Mina Vulcan, prin transfer, cu valoare de inventar 14.682,48, valoare amortizată 0, venit cu bon de mișcare si nota de debitare. Având în vedere că transferul se face între subunitățile aceleași companii, înregistrarea se efectuează prin contul 4815 „Decontări privind transferul de active corporale și necorporale„ atât cu valoarea echipamentului tehnic cât și cu amortismentul corespunzător lui, perioada de amortizare este de 6 ani, rata de amortzare este de 203,92 lei/lună.

Înregistrarea amorismentului lunar se face în următoarea lună după ce a fost pus în funcțiune

8. În cursul lunii aprilie s-a transferat de la Mina Livezeni la MINA Lonea Trafo putere trifazat în valoare de 1196,56 lei , amortizat integral. Ieșirea din unitate s-a făcut pe bază de bon mișcare și întocmirea notei de debitare.

9. În luna iunie 2014 s-a înregistrat intrarea unei foreze pneumatice de la MINALivezeni, prin transfer, cu valoare de inventar 81.017,48 valoare amortizată 0, venit cu bon de mișcare si nota de debitare, perioada de amortizare este de 6 ani, rata de amortzare este de 1125,24 lei/lună. Având în vedere ca transferul se face între subunitățile aceleași companii, înregistrarea se efectuează prin contul 4815 „Decontări privind transferul de active corporale și necorporale„ atât cu valoarea echipamentului tehnic cât și cu amortismentul corespunzător lui.

Înregistrarea amorismentului lunar se face în următoarea lună după ce a fost pus în funcțiune

10. În cursul lunii august s-a transferat de la Mina Livezeni la Mina Lonea, Rastel încărcare 120T în valoare de 20200 lei ,valoare amortizată de 11913 lei. Ieșirea din unitate s-a facut pe baza de bon mișcare si notă de debitare. Având în vedere ca transferul se face între subunitățile aceleași companii, înregistrarea se efectuează prin contul 4815 „Decontări privind transferul de active corporale și necorporale„ atât cu valoarea echipamentului tehnic cât și cu amortismentul corespunzător lui.

11. Mina Livezeni înregistrează în luna noiembrie 2014 transfer de mijloace fixe la Mina Lonea Etuva fl vem 100 L amortizată complet. Ieșirea din unitate s-a facut pe baza de bon mișcare si notă de debitare. Având în vedere ca transferul se face între subunitățile aceleași companii, înregistrarea se efectuează prin contul 4815 „Decontări privind transferul de active corporale și necorporale„ atât cu valoarea echipamentului tehnic cât și cu amortismentul corespunzător lui.

12. Mina Livezeni înregistrează intrări de mijloace fixe prin transfer în luna noiembrie 2014 de la SCSM , FOREZA TIP WD 02 EA, in valoare de 1332,97, amortizată integral. Având în vedere ca transferul se face între subunitățile aceleași companii, înregistrarea se efectuează prin contul 4815 „Decontări privind transferul de active corporale și necorporale„ atât cu valoarea echipamentului tehnic cât și cu amortismentul corespunzător lui.

13. În luna septembrie 2014 s-a înregistrat intrarea unui Indicator pentru verificare succesiune faza medie tensiune de la Mina Livezeni, prin transfer, cu valoare de inventar 2910 lei, valoare amortizată 20,12 lei venit cu bon de mișcare si nota de debitare, perioada de amortizare este de 12 ani, rata amorizării este de 20,12 lei/lună.

Având în vedere ca transferul se face între subunitățile aceleași companii, înregistrarea se efectuează prin contul 4815 „Decontări privind transferul de active corporale și necorporale„ atât cu valoarea echipamentului tehnic cât și cu amortismentul corespunzător lui.

Înregistrarea amorismentului lunar

14. MINA Livezeni înregistrează în luna noiembrie 2014 transfer de mijloace fixe de la SCSM 3001640 ANEMOMETRU ARIPIOARE YAS4 în valoare de 12350 lei, valoare amortizata 0, perioada de amortizare este de 8 ani, rata amorizării este de 128,64 lei/lună.

Având în vedere ca transferul se face între subunitățile aceleași companii, înregistrarea se efectuează prin contul 4815 „Decontări privind transferul de active corporale și necorporale„ atât cu valoarea echipamentului tehnic cât și cu amortismentul corespunzător lui

Contul 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale” la Exploatarea Minieră Livezeni ține evidența existenței și mișcărea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale.

Contul 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”este un cont de activ.

În debitul contului 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale” se înregistrează:

– valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție și altor active corporale achiziționate, realizate din producție proprie, primite cu titlu gratuit, aport la capitalul social, primite în regim de leasing financiar;

– valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriași la imobilizările corporale primite cu chirie și restituite proprietarului;

– valoarea creșterii rezultate din reevaluare.

În creditul contului 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale” se înregistrează:

– valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție și altor active corporale cedate sau scoase din evidență;

– valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție și altor active corporale distruse de calamități;

– valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție și altor active corporale aportate și retrase;

– valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție și altor active corporale cedate în regim de leasing financiar;

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluare.

Soldul contului reprezintă valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție și altor active corporale existente.

Casări

Atunci când nu se mai așteaptă nici un beneficiu economic viitor din utilizarea ulterioară a mijloacelor fixe se procedează la casarea lor.

Câștigurile sau pierderile obținute în urma casării unui element de imobilizări corporale trebuie deterMinate ca diferența între încasările nete obținute și valoarea contabila a activului, și trebuie recunoscute ca venit sau ca și cheltuiala în contul de profit și pierdere.

Casarea imobilizărilor corporale se evidențiază în contabilitate după cum urmează:

valoarea neamortizată ca și cheltuială de exploatare.

eventualele bunuri recuperate în urma casării, se înregistrează ca active de natura stocurilor, pe seama veniturilor din exploatare, evaluate la valoarea justă.

Pentru scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe de întocmește „Proces-verbal de scoatere din functiune a mijloacelor fixe / de declasare a unor bunuri materiale” care se completează de fiecare gestiune în parte care face propuneri de scoatere din funcțiune precum și o Notă de constatare în care specifică în detaliu cauza care a dus la scoaterea din funcțiune. Procesul verbal de scoatere din functiune a mijloacelor fixe / de declasare a unor bunuri materiale se semneaza de către comisis numită în acest scop care verifică pe teren realitatea celor scrise în memoriu, după care este trimis la C.E.H pentru a fi aprobat în Consiliul de Administrație al C.E.H. S.A. Petrosani. Consiliul de Administrație aproba și valoarea rămasă neamortizată să fie inclusă în cheltuielile de exploatare pe o perioadă de cinci ani.

Contul 231 „Imobilizări corporale în curs” la Exploatarea Minieră Livezeni se ține evidența imobilizărilor corporale în curs astfel:

Contul 231 „Imobilizări corporale în curs” este un cont de activ.
În debitul contului 231 „Imobilizări corporale în curs” se înregistrează:
– valoarea imobilizărilor corporale în curs facturate de furnizori ;
– valoarea imobilizărilor corporale în curs, realizate pe cont propriu ;
– valoarea imobilizărilor corporale în curs, primite ca aport la capitalul social .
În creditul contului 231 „Imobilizări corporale în curs” se înregistrează:
– valoarea imobilizărilor corporale în curs, recepționate ;
– valoarea imobilizărilor corporale în curs, cedate, aportate și retrase ;
– valoarea imobilizărilor corporale în curs, distruse de calamități .
Soldul contului reprezintă valoarea imobilizărilor corporale în curs, nerecepționate.

Exemple de operațiuni înregistrate la Mina Livezeni

1. În luna februarie MINALivezeni a achiziționat de la furnizori un Ventilator VEP 500 în valoare de 17000 lei și un Transportor TR3 60 ml în valoare de 170000 lei, intrarea s-a făcut prin contul de investiții 2312112 „Mașini, utilaje și instalații de lucru, în curs fără montaj în depozit”, TVA 24%

Ventilator VEP 500

Plata furnizorului s-a facut prin bancă.

Punerea în funcțiune

Transportor TR3 60 ml

Plata furnizorului s-a facut prin bancă.

Punerea în funcțiune

2. S-au executat pe o perioada mai mare lucrari la „STATIE PRINCIPALA DE POMPE PO15, ORIZ. -250” în valoare de 6.218.236,44 lei. Lucrarea a fost finanțată din surse proprii. Punerea în funcțiune s-a facut prin Proces verbal de punere în funcțiune.

Punere în funcțiune

3. S-au executat pe o perioada mai mare lucrari la „STATIE EPURARE APE DE MINĂ- MINA LIVEZENI” cheltuielile de constructie de-a lungul perioadei sunt de 681.619,46 lei; și lucrări la și „STAȚIE EPURARE APE MENAJERE – MINA LIVEZENI” în valoare de 693318,23lei. Lucrările s-au făcut din surse proprii. Punerea in funcțiune a fost facută in luna iulie 2014, inregistrarile sunt menționate la imobilizari corporale.

„STATIE EPURARE APE DE MINĂ- MINA LIVEZENI”

Punere în funcțiune

„STAȚIE EPURARE APE MENAJERE – MINA LIVEZENI”

Punere în funcțiune