REGLEMENTĂRI ETICE ALE MIG RAȚIEI INTERNAȚIONALE [624116]

REGLEMENTĂRI ETICE ALE MIG RAȚIEI INTERNAȚIONALE
„Revista română de sociologie” , serie nouă, anul XXIV, nr. 3–4, p. 327–335, București, 2013 MIGRAȚIA MEDICILOR ROMÂN I ȘI ETICA RECRUTĂRII
INTERNAȚIONALE*
IRINA CEHAN∗*
ABSTRACT
THE MIGRATION OF ROMANIAN HEA LTH PERSONNEL AND THE ETHICS
OF INTERNATIONAL RECRUITMENT
In the last decade the phenomenon of international migration of healthcare
personnel had increased, emphasizing the global crisis of workf orce. In this context,
the international recruitment of health personnel became a comm on practice for many
states. In order to set some principles of the ethics of recrui tment, in 2010 the World
Health Organization adopted The Global Code of Practice on the International
Recruitment of Health Personnel. T his was meant to be a referen ce tool for
establishing and improving the necessary legal frame on the int ernational recruitment
of health personnel, but it did not define the ethics of recrui tment. This study is a
qualitative one, based on interviews in order to highlight the conceptual frame
regarding the ethics of recruitment in the opinion of represent atives of foreign
recruitment agencies which participated at fair jobs in Romania and of Romanian
doctors who practice abroad.

Keywords : the ethics of international recruitment, heal thcare personnel ,
migration, code of practice.
INTRODUCERE − MIGRAȚIA MEDICILOR ȘI RECRUTAREA INTERNAȚIONALĂ
DE PERSONAL MEDICAL
În ultima decadă, fenomenul migr ației personalului medical a lu at amploare
și, deși nu reprezintă în sine o cauză a crizei globale privind forța de muncă din
sistemul sanitar, favorizează accentuarea acestei probleme la n ivelul unor țări
(Dumont, Zurn, 2007). Expansiunea acestui fenomen la nivel euro pean, în

* Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului „Studii postdoctorale în domeniul eticii
politicilor de sănătate”, cofina nțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007–2013 și implemenat de Univers itatea de Medicină și Farmacie
„Gr. T. Popa”, Iași, în cadrul co ntractului numărul POSDRU/89/1 .5/S/61879.
** Cercetător postdoctoral, Centrul de Etică și Politici de Sănăta te, Universitatea de Medicină și
Farmacie „Gr. T. Popa” Iași, România; e-mail: [anonimizat]

Irina Cehan 2
328
contextul globalizării, atrage și interesul specialiștilor din diverse domenii de
activitate, care își concentrează atenția în a analiza efectele acestui fenomen asupra
serviciilor de îngrijire a sănătății (Teodorescu, 2011).
Recrutarea internațională a personalului medical a devenit o pr actică uzuală
pentru multe țări prospere econom ic, în vederea acoperirii post urilor vacante, dar
cu efecte negative pentru țările-sursă aflate în curs de dezvol tare, care rămân cu un
deficit și mai accentuat de personal. Accelerarea recrutării di n țările sărace
destabilizează sistemele naționale de sănătate deja periclitate d i n c a u z a
dificultăților financiare și a insuficienței de personal medica l , î n a c o r d c u
necesitățile reale ale populației. Astfel, practica recrutării din țări aflate în curs de
dezvoltare are un dublu efect neg ativ: mai întâi – salariile ma ri promise în statele
bogate încurajează medicii să plece, iar în al doilea rând – li psa generată de
pierderea specialiștilor accentu ează ineficiența sistemelor de sănătate existente.
Conform unui raport recent al OMS, în România sunt 1,9 medici l a mia de
locuitori, comparativ cu 3,3 cât este media în Uniunea European ă (agenția
Mediafax). Astfel, putem spune că țara noastră se confruntă cu un deficit de
medici, raportat la nevoia pe cap de locuitori. Aderarea Români ei la Uniunea
Europeană a condus la situația c a țara noastră să se confrunte cu un flux migratoriu
de cadre medicale fără preceden t, situație accentuată și de con secințele crizei
economice, efectele resimțindu-se în procesul de asigurare a ac cesului pacienților
la serviciile de sănătate.
Astfel de fenomene atrag după sine diverse probleme etice și de d r e p t a t e
socială. Prin contextualizarea problemei migrației personalului medical din această
perspectivă, problema etică a responsabilității se deplasează d e la nivel individual
(medicul care decide să emigreze), la nivel statal, în sensul c ă statele dezvoltate
devin responsabile moral pentru problemele de dreptate socială care apar în țările
sărace, cum ar fi afectarea drepturilor fundamentale ale indivi zilor la ocrotirea
sănătății. Dreptul la sănătate implică nu numai obligații ale s tatelor pentru propriii
săi cetățeni, dar și obligații ale statelor recrutoare, reclamâ nd considerații de justiție
transnațională (Connell, Buchan, 2011).
CODUL GLOBAL DE BUNE PRACTICI, REFERITOR LA RECRUTAREA
INTERNAȚIONALĂ DE PERSONAL MEDICAL – UN INSTRUMENT ÎN SPRIJINUL
RECRUTĂRII ETICE
Începând cu anul 1999, odată cu creșterea migrației internațion ale a personalului
medical și a efectelor adverse, mai multe țări și-au exprimat î ngrijorarea privind lipsa
de personal, iar cererea de politici referitoare la recrutarea etică internațională s – a
intensificat (Adunarea Mondială a Sănătății, 2004).
Recrutarea cadrelor medicale este susceptibilă de a nu fi etică , ceea ce
conduce la o preocupare crescută l a nivel internațional, cât și la necesitatea de a
gestiona acest fenomen. Totuși, până în prezent, nu este cunosc ută nicio definiție

3 Migrația medicilor români
329
agreată a noțiunii de recrutare etică internațională și niciun consens asupra
semnificației și locației prac ticilor de recrutare vătămătoare (Connell, Buchan,
2011). Acest fapt este foarte greu de realizat, având în vedere complexitatea
aspectelor etice, juridice, econom ice și sociale asociate migra ției, ca și a diferitelor
perspective, motive și interese ale actorilor implicați (Cehan, Manea, 2012).
O posibilă soluție de minimalizare a efectelor negative determi nate de migrația
personalului medical a fost găsită în formularea și adoptarea u nor coduri de
practică și memorandumuri de înțelegere , care să stabilească termenii unei migrații
internaționale etice și echitabile.
Cu ocazia summit -urilor țărilor G8, care au avut loc la Tokyo (Japonia, 2008)
și la Aquila (Italia, 2009), s-a evidențiat necesitatea remedie rii crizei internaționale
de personal medical, astfel încât OMS a decis să dezvolte un co d de practici
referitor la recrutarea internațională, care în 2010 a devenit Codul global de
practici privind recrutarea internațională a personalului medic al. Acest Cod
Global – The Global Code of Practice on the International Recruitment of Health
Personnel – subliniază practica înțelegerilor bilaterale și a memorandumuri lor în
sprijinul recrutării etice, reprezentând punctul culminant al d ezvoltării codurilor de
practică adoptate la nivel național sau regional de unele țări. Scopul Codului constă
în stabilirea unei serii de principii voluntare și practici pentru recrutarea etică
internațională a personalului me dical, ținând cont de drepturil e, obligațiile,
așteptările țărilor-sursă și de destinație, cât și de interesel e personalului medical
migrant.
Codul s-a dorit a servi ca punct de referință pentru țările mem bre, în stabilirea
și îmbunătățirea cadrului legal privind recrutarea internaționa lă, și a reprezenta un
ghid pentru implementarea unor t ratate internaționale și a alto r instrumente legale.
Principiile etice sunt stabilite de Codul OMS într-o așa manier ă, încât să întărească
sistemul sanitar al țărilor în curs de dezvoltare sau cu o econ omie în tranziție.
Dintre aceste principii, amintim câteva mai importante: activit atea de recrutare
trebuie să asigure respectarea principiilor transparenței, core ctitudinii și
sustenabilității sistemelor de sănătate ale țărilor în curs de dezvoltare; țările
membre sunt datoare, pe cât pos ibil, să-și creeze propria forță de muncă în
domeniul medical și să adopte strategii de retenție care să reducă nevoia de a mai
recruta personal medical migrant (practic, acesta ar fi un anga jament de
renunțare/limitare a recrutării); țările membre trebuie să faci liteze migrația
circulară a personalului medical, astfel încât aptitudinile dob ândite să aducă
beneficii atât țării-sursă, cât și celei de destinație. Pentru prima dată, acest Cod
global recomandă ca recrutarea activă din țările în curs de dez voltare care se
confruntă cu lipsă acută de personal medical să înceteze, cu ex cepția acordurilor
bilaterale și multilaterale. În acest fel, statele partenere su nt în relație de
reciprocitate, iar recrutarea se desfășoară conform unor termen i prestabiliți,
existând și un control practic al fenomenului.
Apariția Codului a reprezentat un pas important în reglementare a termenilor
recrutării internaționale, în c onstruirea unui cadru etic în ac ord cu respectarea

Irina Cehan 4
330
drepturilor și intereselor tuturor părților interesate. Aplicar ea acestui Cod, ca, de
altfel, și a celor naționale ș i regionale sau a memorandumurilo r de înțelegere, este
una voluntară, neexistând forme de coerciție sau pedepse pentru ner espectarea
prevederilor lor. De aceea, în mare parte, eficacitatea acestor a este una limitată, fără
însă a se neglija importanța unor astfel de instrumente în infl uențarea comportamentelor
legate de recrutarea personalului medical (Willetts, Martineau, 2004).
Pentru aprecierea eficacității Codului și a impactului pe care acesta îl produce
în țările semnatare, se impune realizarea unei monitorizări a i mplementării
dispozițiilor sale (Buchan et al., 2009). Țara noastră, deși me m b r ă O M S , n u a r e
momentan mecanisme de implemen tare ale dispozițiilor Codului, a stfel încât
recrutarea activă a personalului medical din România ridică une l e s e m n e d e
întrebare, în corelație cu migrația excesivă din ultimii ani.
RECRUTAREA ETICĂ , ÎN OPINIA REPREZENTANȚILOR FIRMELOR DE RECRUTARE
ȘI A MEDICILOR ROMÂNI CARE PROFESEAZĂ ÎN STRĂINĂTATE
1. METODOLOGIE
Prin acest studiu ne-am propus să evidențiem modul în care repr ezentanți ai
firmelor de recrutare a medicilor din România percep recrutarea etică. Aceste
opinii vor fi puse în relație cu atitudinile medicilor români c are profesează în afara
granițelor țării, față de fenomenul recrutării de forță de munc ă din domeniul
sănătății. Cercetarea noastră este de tip calitativ, bazată pe o serie de 7 interviuri
semi-structurate cu reprezentanți ai firmelor de recrutare prez ente la două târguri
de joburi pentru medicii români, organizate în Iași, cât și 15 interviuri cu medici
români care profesează în străinătate (Austria, Franța, Belgia, UK) de cel puțin un
an. Reprezentanții firmelor de r ecrutare participante la studiu nu au fost membri în
conducerea companiei sau responsabili cu administrarea ei efect ivă, ci persoane
care s-au ocupat cu promovarea ac esteia și acordarea de informa ții referitoare la
ofertele de muncă în străinătate.
Temele abordate pe parcursul discuțiilor au fost structurate în două ghiduri de
interviu semi-structurate, corespunzător celor două categorii d e participanți la
studiu. Astfel, reprezentanții firmelor de recrutare au fost în trebați despre:
procedurile de recrutare a medicilor români, oferta de lucru în străinătate,
conceptul de recrutare etică în compania pe care o promovează, precum și
despre modalitățile de recrutare . Interviurile cu medicii români ce profesează în
străinătate au urmărit motivele plecării, adaptarea la locul de muncă, beneficiile
profesării în străinătate, opinia asupra recrutării internațion ale a medicilor români
și ce anume ar presupune o recrutare etică.

5 Migrația medicilor români
331
2. REZULTATELE CERCETARII
a. Noțiunea de recrutare etică , în opinia reprezentanților firmelor de
recrutare participante la târgur ile de joburi pentru specialișt i din domeniul sănătății.
Mai întâi, participanții la studiu au fost întrebați despre exi stența unui cod
etic al companiei pe care o repr ezintă, referitor la activitate a de recrutare a
medicilor români prin intermediul târgurilor de joburi. Niciunu l din intervievați nu
a putut identifica un cod anume de conduită etică în recrutare, necunoscând
existența unui astfel de cod și rezumându-se la a enumera doar câteva principii
etice călăuzitoare în activitatea profesională: confidențialita te, seriozitate maximă,
acordarea sprijinului medicilor acceptanți ai ofertelor lor de muncă. De exemplu, la
întrebarea „Care ar fi codurile etice respectate de compania du mneavoastră în
procesul de recrutare?” unul dintre respondenți menționează: „C onfidențialitate,
seriozitate maximă și ajutorul companiei… nu sunt lăsați la v oia întâmplării… și
face parte din codul nostru etic să le oferim suportul și ceea ce le promitem”.
Practic, recrutarea etică ar presupune respectarea acestor principii și a contractului
semnat cu medicul român ce a acceptat să profeseze în străinăta te, sprijin și
consiliere în derularea acestuia , de la semnare până la executa rea efectivă.
O alternativă de a evita răspuns ul, respondenții fiind în necun oștință de
cauză, l-a constituit și prezentarea unor alte aspecte ce țin d e recrutare: „Știu că se
caută în principiu… nu se ține foarte mult la experiență… pen tru că personalul
medical din Suedia și Norvegia este îmbătrânit, de asta se și r ecrutează, să fie forța
de muncă mai proaspătă”. Acest r ăspuns evidențiază faptul că at enția firmelor de
recrutare nu cade pe asigurarea unui cadru etic al recrutării î n sine, ca și pe
respectarea drepturilor și intereselor țării recrutoare și a ce lei sursă, ci, în mod
pragmatic, doar pe asigurarea forț ei de muncă necesare în țara de destinație, această
nevoie fiind determinată fie de retragerea din activitate a per sonalului (pensionare),
fie de insuficiența sa numerică, față de necesitatea reală.
Noțiunea de recrutare etică nu reprezintă o viziune în sine, un etalon la care
să se raporteze companiile recrutoare de medici români pentru s trăinătate și care să
ghideze activitatea acestora cu ocazia târgurilor de joburi. As ocierea celor două
cuvinte recrutare ș i etică nu face parte din niciun cod propriu de conduită al
activității lor și din interviurile realizate rezultă că nici e xistența Codului global
referitor la recrutarea internațională nu este cunoscută sau im plementată în
recrutare, deși țările pentru care se recrutează sunt membre OM S.
b. Noțiunea de recrutare etică , în viziunea medicilor români care profesează
în străinătate.
Medicii români care profesează în străinătate (Franța, Belgia, Austria, UK) de
mai bine de un an au făcut alegerea de a pleca din țară înainte de 1990, unii și după
1990, însă ei sunt la curent cu situația sistemului sanitar din România și cu
fenomenul migrației medicilor, în special a tinerilor, precum ș i cu acest fenomen de
recrutare. În contextul în care România se află într-o situație fără precedent de lipsă
de personal medical, medicii au fost întrebați cum apreciază ac est fenomen al

Irina Cehan 6
332
recrutării și ce ar presupune o r ecrutare etică, din perspectiv a lor. Participanții la
studiul nostru fie nu au putut asocia fenomenul de recrutare cu noțiunea etică ,
întrucât nu au apreciat drept pozitiv acest fenomen, fie nu au văzut nimic greșit în
acest procedeu în sine, conturându-se astfel două extreme, doi poli, fie nu au putut
aprecia asupra noțiunii de recrutare etică , având deci o opinie neutră.
Totuși, majoritatea respondenților au înclinat spre o viziune n egativă a
fenomenului de recrutare, neapreciind-o ca fiind etică în sine, ci mai degrabă un
efect al capitalismului, o formă de a profita de forța de muncă f o r m a t ă ș i d e
investiția altor state în capitalu l uman din domeniul sănătății : „Pentru mine
concepția de recrutare nu se potrivește cu etica… În momentul î n care recrutezi nu
mai e etică, unde e etica? Nu mai e… s-a dus… E vorba numai d e bani și profit, la
toți… asta e (…), e tot capitalism pur și economie de piață , à propos de recrutare”.
Dacă nu s-a apreciat ca fiind etică recrutarea de medici români p e n t r u
străinătate, ci ea a fost considerată un fenomen cu adevărate r epercusiuni în plan
social, economic, o hemoragie în sistemul de sănătate românesc, recrutarea etică
ar presupune, în schimb, în opinia medicilor, restabilirea unei balanțe echitabile,
prin plata, de către statul care recrutează, a cheltuielilor de f o r m a r e a m e d i c i l o r
recrutați, pentru a se putea acoperi pierderea statelor- sursă: „De asta zic că nu este
una etică… ăsta-i un cadou pe care și-l face singură o țară în dauna altei țări… e o
hemoragie asta… (…) Ce ar însemna o recrutare etică? Să își plătească fiecare
datoria (…) Bine, sigur, nu să plătească totul odată, ci să p lătească în câțiva ani…
măcar cheltuielile acestea, ca sistemul să își poată calcula pi erderile următoare…
(…) sunt bani investiți care trebuie scoși…”
Realizarea unei recrutări etice reprezintă un demers dificil, î n opinia altui
medic român, atâta timp cât recrutarea reprezintă doar o strate gie și un interes al
statului care recrutează forță de muncă, fără a se interesa de urmările ce ar putea
interveni în țara-sursă. Recrutarea ar putea fi etică odată cu îndeplinirea a trei
condiții: persoanei recrutate să i se îmbunătățească statutul f inanciar și cel
profesional în țara care l-a recrutat, țara-sursă să nu sufere vreun prejudiciu de pe
urma acestei plecări, iar țara recrutoare să compenseze acestă pierdere a resursei
umane printr-o sumă de bani care să avantajeze sistemul sanitar donator. „Nu, cu
etica nu are nimic de a face, însă are de a face cu interesul… (…) Nu este o chestie
de etică, e o chestie de inter es… (…) e vorba de strategie (…) Este foarte greu să faci
o recrutare etică… deci o recrutare etică ar însemna ca persoan ei care o recrutezi să
îi meargă mai bine, clar, dar și ca alte persoane să nu aibă de tras de pe urma
acestui fapt… (…) Asta e cea mai corectă chestie: iei omu’, da’ plătești, încât și
sistemul să aibă un avantaj (…). Eventual, în sensul ăsta ar fi o recrutare etică”.
Prin urmare, este dificil de apreciat dacă într-un caz concret de recrutare a
unui medic român cele trei condiții menționate anterior sunt în deplinite cumulativ,
pentru că această apreciere ar presupune timp pentru a se obser va efectele atât în
plan personal, cât și la nivel de sistem sanitar din țara-sursă .

7 Migrația medicilor români
333
O altă perspectivă, de data aceasta pozitivă, asupra fenomenulu i de recrutare,
ne-a fost oferită de un alt participant la studiu: „Recrutarea în sine se face: am un
interes, am nevoie, mă duc să caut… înseamnă ca totuși încă sun tem apreciați, deci
este o apreciere a școlii român ești, o apreciere pozitivă, iar eu (ca om) hotărăsc
dacă mă duc sau nu mă duc… Dar, din moment ce atâția se bat, în seamnă că ceva
se întâmplă… nu etica lor e de vină… etica întreagă a țării e de vină”.
Acestă opinie nu este neapărat centrată pe aspectele negative a le activității de
recrutare, ci face referire mai mult la decizia individuală a m edicului de a pleca sau
nu din țară și asumarea acesteia. Acest din urmă aspect reclamă responsabilitatea
celor care guvernează sistemul sanitar românesc și care, prin p oliticile promovate,
nu sunt capabili să asigure retenția personalului sanitar forma t în țară. Mai mult,
întregul context social, politic și economic contribuie la luar ea deciziei de a migra.
Astfel, etica devine o chestiune de morală care nu se asociază doar cu recrutarea, ci
e o stare generală a unei țări care prezintă unele carențe și s uferințe,
responsabilitatea pentru decizie în acest context mutându-se de la individ la
realitatea socială din jurul său și responsabilitatea statală. Faptul că țara noastră
este vizată pentru recrutare poate fi văzut drept o apreciere a calității formării unui
medic în acest sistem și un aspect pozitiv al țării noastre, re cunoscut la nivel
internațional.
Practica recrutării în contextul economiei de piață actuale nu este văzută ca
dăunătoare sau non-etică, având în vedere libertatea de decizie individuală a
medicului care participă la un târg de joburi, dar și faptul că ofertele de muncă ale
companiilor recrutoare prezente la aceste târguri sunt serioase și reale: „Ceea ce fac
ei este foarte corect, în contextul economiei de piață, în care sunt organizate niște
târguri de joburi și toți cei care vin și sunt interesați pot s ă meargă să vadă ce oferă
ei… Și ce oferă ei e real… Ce e pe hârtie e și real… Nu știu c e anume e recrutarea
etică… eu cred că ceea ce se oferă e corect…”.
O altă perspectivă asupra recrutării a fost cea neutră, fără a înclina spre
aspectele negative ale fenomenului sau a aprecia partea pozitiv ă. Dincolo de a
considera o recrutare ca fiind etică sau non-etică, este văzută ca justificabilă
posibilitatea medicului de alegere a sistemului medical în care dorește să profeseze,
a mediului în care se simte împlinit în plan profesional și per sonal, fiind vorba de
drepturi consacrate legislativ atât național, cât și internațio nal. „Etica nu prea mai
funcționează în zilele noastre… este justificabil ca doctorul s ă își aleagă sistemul în
care se simte împlinit personal, profesional, financiar”.
ÎN LOC DE CONCLUZII
Recrutarea și migrația medicilor români reprezintă realități al e societății
românești actuale. Studiul realizat a permis o conturare a noți unii de recrutare etică
prin prisma experienței medicilor care au emigrat și mai puțin a celor care
realizează în fapt procesul de recrutare.

Irina Cehan 8
334
Pentru firmele străine de recrutare a medicilor români, prezent e la târgurile
de joburi din România, Codul global de bune practici în recrutarea internațională
a personalului medical rămâne încă o necunoscută, acestea neavând un cod de
etică propriu. Respectarea Codului global sau realizarea unui c od practic de etică
propriu activității de recrutare în acord cu cel dintâi ar cons titui o garanție a
respectării aspectelor etice ce țin de recrutare, ar evita prac ticile vătămătoare și
neechitabile între țările de destinație și cele sursă, ar const itui o confirmare a
schimbării comportamentelor legate de recrutare, în context int ernațional.
Noțiunea de recrutare etică nu a căpătat o definire concretă ge neral acceptată,
însă participanții au evidențiat faptul că activitatea lor resp ectă principii etice
precum confidențialitatea, seriozitatea, sprijinul real acordat medicilor după
recrutare și respectarea angajamentului asumat. Astfel, din per spectiva firmelor de
recrutare, codul etic și recrutarea etică rămân mai degrabă con cepte abstracte decât
instrumente practice, ghiduri de respectat ale activității de r ecrutare.
Viziunea medicilor români care au ales să profeseze în străinăt ate a conturat
diferite valențe ale noțiunii de recrutare etică, cuprinzând fie aspectele negative,
fie cele pozitive, fie oferind o concepție neutră. Astfel, prac tica de recrutare dintr-o
țară aflată în curs de dezvoltare nu are legătură cu etica, ci reprezintă o hemoragie
în acest context, un cadou pe care și-l face țara recrutoare în dauna altei țări, o
satisfacere a unui pur interes , în contextul economiei de piață și al capitalismului.
La polul opus, recrutarea în sine este apreciată ca fiind etică , reprezintă o dovadă
de apreciere a școlii românești de medicină, un demers corect c e oferă oportunități
medicului, care este liber să aleagă, conform propriei conștiin țe, sistemul în care
dorește să se dezvolte din punct de vedere profesional și perso nal.
Opiniile participanților la studiu oferă o viziune dinamică a r ecrutării și care
subliniază necesitatea de schimbare a politicilor din sistemul sanitar, ce ar putea
viza retenția medicilor în România. Totodată, se simte nevoia i mplementării unui
cadru normativ, în scopul asigurării unei activități de recruta re etice și neabuzive,
cu respectarea drepturilor atât ale țării-sursă și ale medicilo r, cât și pe cele ale țării
de destinație.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu po ziția oficială a
Uniunii Europene sau a Guvernului României.
BIBLIOGRAFIE
1. BUCHAN, JAMES, MCPAKE, BARBARA, MENSAH, KWADWO, RAE, GEORGE (20 09),
“Does a code make a difference – assessing the English code of practice on international
recruitment”, Human Resources for Health , p. 33.
2. CEHAN, IRINA, MANEA, TEODORA (2 012), „Codurile internaționale d e recrutare a personalului
medical: evoluție și eficiență”, Revista română de bioetică , vol. 10, nr. 1, p. 19.
3. CONNELL, JOHN, BUCHAN, JAMES (2011) , “The impossible dream? Cod es of practice and the
international migration of skilled health workers”, World Medical and Health Policy , volume
3, Issue 3, p. 4–16.

9 Migrația medicilor români
335
4. DUMONT, JEAN-CHRISTOPHE, ZURN, PASCAL (2007), “Immigrant Health Workers in
OECD Countries in the Broader Context of Highly Skilled Migrati on” in International
Migration Outlook: Sopemi 2007 Edition , p. 163, disponibil la adresa:
http://www.oecd.org/dataoecd/22/32/41515701.pdf, p. 163.
5. TEODORESCU, CRISTINA (2011), „Migrația medicilor români: Un stu diu calitativ asupra percepțiilor
medicilor care au profesat în străinătate”, Sfera Politicii , vol. XIX, nr. 12 (166), p. 176.
6. WILLETTS, ANNIE, MARTINEAU TIM (2004), “Ethical international r ecruitment of health
professionals: Will codes of practice protect developing countr y health systems?”,
Liverpool School of Tropical Medicine , p. 4, http://www.liv.ac.uk /lstm/research /documents/
codesofpracticereport.pdf.
7. WORLD HEALTH ORGANIZATION (2011), “Who Global Code of Practice on the International.
Recruitment of Health Personnel-Dr aft guidelines on monitoring the implementation of the
Who Global Code”, p. 5, http:// www.who.int/hrh/migration/code/h earing_intro/en/.

Irina Cehan 10
336