. Reglementari Contabile Armonizate cu Directiva a Iv a a Comunitatilor Economice Europene

Cuvânt înainte

1. În corelare cu schimbările fundamentale produse în economia românească, începând cu anul 1990 în țara noastră s-a declanșat procesul de dezvoltare a sistemului contabil pe baza unor principii și reguli contabile prevăzute de Directivele Uniunii Europene și Standardele de Contabilitate Internaționale, astfel încât situațiile financiare întocmite de întreprinderi să răspundă cerințelor unor categorii cât mai largi de utilizatori.

În acest sens, au fost elaborate reglementările contabile care formează sistemul contabil al agenților economici, respectiv:

Legea contabilității nr.82/1991, completată și modificată prin O.G.nr.22/1996, aprobată prin Legea nr.245/1998;

Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr.82/1991, aprobat prin H.G.nr.704/1993;

Norme metodologice și precizări contabile cu caracter de reglementări:

Ordinul ministrului finanțelor nr.2388/1995 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului;

Ordinul ministrului finanțelor nr.425/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire și utilizare a formularelor tipizate comune pe economie, care nu au regim special privind activitatea financiară și contabilă, precum și modelele acestora;

Precizări metodologice cu caracter de ghiduri profesionale;

Ordinul ministrului finanțelor nr.1670/1997 pentru aprobarea Precizărilor privind reflectarea în contabilitate a unor operațiuni în valută a diferențelor de curs valutar și a altor operațiuni;

Ordinul ministrului finanțelor nr.1223/1998 privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind fuziunea, dizolvarea și lichidarea societăților comerciale, precum și retragerea și/sau excluderea unor asociați din cadrul societăților comerciale;

Ordinul ministrului finanțelor nr.314/1999 privind reflectarea în contabilitate a unor operațiuni;

Alte precizări.

2. Continuarea dezvoltării sistemului contabil în țara noastră se realizează în strânsă corelare cu tendințele ce se manifestă pe plan european și internațional, urmărindu-se permanent eliminarea elementelor de originalitate în tratamentul contabil al operațiunilor economice.

Astfel, punctele de referință pentru acest domeniu de activitate vizează, în continuare, armonizarea cu Directivele europene în vederea aderării la Uniunea Europeană, precum și asimilarea Standardelor de Contabilitate Internaționale în măsura în care acestea sunt compatibile cu reglementările europene.

În cadrul acestui proces, un obiectiv prioritar îl reprezintă asigurarea acurateței informației contabile, ceea ce presupune nu numai dezvoltarea reglementărilor contabile ci și aplicarea corespunzătoare în practică a acestora, precum și exercitarea unui audit financiar care să dea semnalele necesare în sprijinirea și protejarea investiției interne și internaționale de capital.

De aceea, apreciem că pregătirea corespunzătoare a aplicării noilor principii și reguli contabile, precum și stabilirea unei perioade de timp în cadrul căreia să se asigure implementarea treptată a acestora, începând cu societățile cotate și cu unele societăți cu capital de stat supuse procesului de privatizare, constituie elemente de care depinde succesul întregii acțiuni.

Obiectivele privind dezvoltarea sistemului contabil au fost stabilite pe baza Programului național de armonizare a legislației cu Directivele europene, în condițiile în care Consiliul European a accentuat faptul că introducerea în legislația națională a acquis-ului comunitar este necesară dar nu suficientă, obligația fiecărei țări candidate fiind și aceea de a urmări aplicarea în practică a acestora.

3. Principalele elemente care privesc dezvoltarea sistemului de contabilitate se referă la asimilarea în întregime a prevederilor Directivei a IV-a a Comunităților Economice Europene și a Cadrului general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaționale, prin:

asigurarea conformității cu acestea a structurii conturilor anuale, a situațiilor financiare și a raportului anual și instituirea obligației furnizării într-o manieră sistematică a informațiilor relevante în notele la conturile anuale ;

asimilarea unor principii contabile noi, respectiv: principiul prevalenței economicului asupra juridicului; principiul pragului de semnificație și principiul evaluării separate a elementelor de activ și pasiv, în scopul respectării cerinței de “imagine fidelă”;

instituirea posibilității și regulilor privind tratamentul alternativ al unor evenimente și tranzacții prin prisma judecății profesionale, astfel încât să fie respectată cerința de “imagine fidelă”;

adoptarea și explicarea terminologiei contabile specifice prevăzută de Directiva a IV-a a CEE și de cadrul general al standardelor de contabilitate internaționale (ex: conturi anuale, situații financiare, raport anual, cost administrativ, cifra de afaceri, interese de participare, activitate curentă, venituri și cheltuieli extraordinare, cost de dezvoltare, valoare realizabilă etc.);

stabilirea unui program de asimilare a standardelor de contabilitate internaționale și de elaborare a standardelor de contabilitate naționale, numai în cazurile în care nu există un standard internațional în domeniul contabil;

elaborarea de ghiduri profesionale în sprijinul aplicării corespunzătoare a programului de dezvoltare a sistemului contabil;

implementarea eșalonată a prezentelor reglementări, în funcție de cerințele impuse de dezvoltarea pieței de capital și de procesul de privatizare, în corelare cu obiectivele Programului național de formare și perfecționare profesională în domeniu.

Se preconizează că, după anul 2005 vor rămâne în afara prezentelor reglementări societățile mici, încadrate în această categorie potrivit prevederilor Directivelor europene.

4. Pentru realizarea obiectivelor vizând dezvoltarea sistemului contabil s-a apreciat că, Legea contabilității nr.82/1991 nu necesită modificări cel puțin pentru primii ani.

INTRODUCERE

Prezentele reglementări stabilesc principiile și regulile contabile de bază, forma și conținutul situațiilor financiare anuale, având ca scop general asimilarea deplină a Directivei a IV-a a CEE (78/669/EEC) și continuarea armonizării cu Standardele de Contabilitate Internaționale.

Aria de aplicabilitate

Prezentele reglementări privesc întocmirea, prezentarea, aprobarea și publicarea situațiilor financiare ale întreprinderii.

Întreprinderile vor fi integrate în aria de aplicabilitate a acestor reglementări, după următorul program:

A. Pentru situațiile financiare ale exercițiului financiar al anului 1999, aplicarea privește un eșantion reprezentativ de societăți comerciale cotate la Bursa de Valori și unele întreprinderi de interes național, conform listei aprobate prin ordin al ministrului finanțelor.

B. Pentru situațiile financiare ale anului 2000, aplicarea prezentelor reglementări privește trei categorii de unități grupate astfel :

Categoria I – Întreprinderi cotate la Bursa de Valori

Categoria a II-a – Regii autonome, companii, societăți naționale și alte întreprinderi de interes național

Categoria a III-a – Categorii specifice de întreprinderi ce operează pe piața de capital.

Lista unităților care vor fi cuprinse în cele trei categorii va fi stabilită prin ordin al ministrului finanțelor.

C. Începând cu exercițiul financiar al anului 2001, prezentele reglementări vor fi aplicate de persoanele juridice din categoria IV-a, care satisfac cel puțin două dintre criteriile menționate în tabelul de mai jos .

Criteriile respective vor fi determinate pe baza situațiilor financiare publicate pentru exercițiul financiar anterior și a ratei de schimb EURO – LEI, la sfârșitul anului anterior.

D. Începând cu exercițiul financiar al anului 2006, vor rămâne în afara prezentelor reglementări numai societățile comerciale care, potrivit legislației în vigoare la acea dată, se vor încadra în categoria societăților mici .

1. Începând cu exercițiul financiar al anului 2000, întreprinderile vor putea, cu aprobarea Ministerului Finanțelor, să opteze pentru aplicarea acestor reglementări înainte de data specificată, în funcție de modul de derulare a Programului național de pregătire în domeniu.

2. În primul an de aplicare, întreprinderile vor prezenta situațiile financiare atât în conformitate cu prezentele reglementări, cât și pe baza Regulamentului pentru aplicarea Legii contabilității nr.82/1991, aprobat prin H.G.nr.704/1993, cu modificările și completările ulterioare.

Notă:

Pentru corecta înțelegere și aplicarea unitară a prezentelor reglementări, Cap.II al Vol.1 este destinat explicării pe scurt a principalilor termeni specifici domeniului, prezentați în ordine alfabetică.

CAPITOLUL I – Reglementări privind contabilitatea

și situațiile financiare ale întreprinderii

SECȚIUNEA 1

CONTABILITATEA ÎNTREPRINDERII

Moneda

1.1 Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută. Pentru necesitățile proprii de informare, întreprinderile pot opta pentru întocmirea situațiilor financiare și într-o monedă stabilă (EURO, USD etc).

Obligativitatea organizării și ținerii contabilității

1.2 Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, revine administratorului sau altei persoane, care are obligația gestionării patrimoniului.

În acest scop, persoanele prevăzute la alineatul precedent trebuie să asigure, potrivit legii, condițiile necesare pentru: întocmirea documentelor justificative privind operațiile patrimoniale; organizarea și ținerea corectă și la zi a contabilității; organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului, precum și valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare, publicarea și depunerea la termen a acestora la organele în drept; păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare și organizarea contabilității de gestiune adaptată la specificul întreprinderii.

1.3 Potrivit prevederilor art. 6 alin. 2 din Legea contabilității nr. 82/1991, precum și a celorlalte prevederi legale privind întocmirea și utilizarea formularelor comune și a celor cu regim special utilizate în activitatea financiară și contabilă, orice operație patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative cuprind, de regulă, următoarele elemente principale:

denumirea documentului;

b) denumirea și sediul întreprinderii care întocmește documentul;

c) numărul și data întocmirii acestuia;

menționarea părților care participă la efectuarea

operației patrimoniale (când este cazul);

conținutul operației patrimoniale și, dacă este cazul, temeiul legal al efectuării acesteia;

f) datele cantitative și valorice aferente operației efectuate;

g) numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor

care le-au întocmit, vizat și aprobat, după caz;

h) alte elemente menite să asigure consemnarea completă

a operațiilor efectuate.

Păstrarea registrelor și a documentelor justificative

1.4 Potrivit prevederilor art. 25 din Legea contabilității nr. 82/1991, registrele de contabilitate, precum și documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, se păstrează, timp de zece ani, în arhiva persoanelor prevăzute la art.1 din lege, cu începere de la data încheierii exercițiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii care se păstreaza timp de 50 de ani.

Registrele de contabilitate, precum și documentele justificative se păstrează în arhivă, de regulă, în forma lor originală, grupate pe naturi de operații și în ordine cronologică, în cadonținutul operației patrimoniale și, dacă este cazul, temeiul legal al efectuării acesteia;

f) datele cantitative și valorice aferente operației efectuate;

g) numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor

care le-au întocmit, vizat și aprobat, după caz;

h) alte elemente menite să asigure consemnarea completă

a operațiilor efectuate.

Păstrarea registrelor și a documentelor justificative

1.4 Potrivit prevederilor art. 25 din Legea contabilității nr. 82/1991, registrele de contabilitate, precum și documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, se păstrează, timp de zece ani, în arhiva persoanelor prevăzute la art.1 din lege, cu începere de la data încheierii exercițiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii care se păstreaza timp de 50 de ani.

Registrele de contabilitate, precum și documentele justificative se păstrează în arhivă, de regulă, în forma lor originală, grupate pe naturi de operații și în ordine cronologică, în cadrul exercițiului financiar la care acestea se referă. Arhivarea documentelor contabile trebuie să asigure păstrarea și consultarea acestora în termenele prevăzute de lege.

Potrivit art. 26 din Legea contabilității nr.82/1991, în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare.

Responsabilitatea reconstituirii documentelor contabile, în cazurile prevăzute la alineatul precedent, revine administratorilor întreprinderii sau altei persoane care are obligația gestionării patrimoniului.

Documentele contabile reconstituite vor purta mențiunea "Reconstituit".

SECȚIUNEA 2

EXERCIȚIUL FINANCIAR

2.1. Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu excepția primului an de activitate, când acesta începe la data înființării, respectiv înmatriculării, potrivit legii, la Registrul Comerțului.

SECȚIUNEA 3

SITUATIILE FINANCIARE ANUALE ALE ÎNTREPRINDERII

3.1 Fiecare întreprindere are obligația să întocmească situații financiare anuale.

Situatiile financiare anuale trebuie să cuprindă :

Bilanțul

Contul de profit și pierdere

Situația fluxurilor de trezorerie,

Note la conturile anuale

3.3 Situatiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a patrimoniului întreprinderii, precum si a profitului sau pierderii si fluxurilor de trezorerie ale acesteia pentru respectivul exercițiu financiar.

3.4 Situațiile financiare trebuie să respecte prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, ale reglementărilor cuprinse în prezentul volum, ale Cadrului general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaționale, prezentat în volumul 2 și ale Standardelor de contabilitate obligatorii incluse în volumul 3, referitoare la: forma și conținutul bilanțului, ale contului de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, informațiile adiționale ce trebuie furnizate sub forma notelor la conturile anuale.

De asemenea, situațiile financiare pot fi armonizate și cu Standardele de contabilitate opționale din volumul 3.

3.5 În situația în care pentru întocmirea situațiilor financiare ale unei întreprinderi nu există nici un Standard de Contabilitate Național relevant, aceasta va utiliza Standardele de Contabilitate Internaționale ca ghid pentru modul de contabilizare a operațiilor. Dacă nu există nici un Standard de Contabilitate Internațional relevant, administratorii întreprinderii vor elabora politici contabile în acord cu “Cadrul General de Întocmire și Prezentare a Situațiilor Financiare” prezentat în volumul 2 și se vor asigura că situațiile financiare furnizează informații care:

reprezintă fidel rezultatele și poziția financiară a întreprinderii

reflectă realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor și nu numai forma legală a acestora

sunt imparțiale

sunt prudente

prezintă toate aspectele semnificative

3.6 Atunci când respectarea prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, ale prezentelor reglementări și ale volumului 2, referitoare la elementele ce trebuie incluse în situațiile financiare individuale, nu va fi suficientă pentru oferirea unei imagini fidele, informațiile adiționale necesare vor fi prezentate în notele la conturile anuale.

3.7 Legea contabilității nr. 82/1991 va fi aplicată împreună cu:

Volumul 1 Cadrul general de armonizare a reglementărilor contabile cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele de Contabilitate Internaționale

Volumul 2 – Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaționale (IASC)

Volumul 3 – Standarde de contabilitate internaționale și naționale)

Volumul 4 – Ghiduri profesionale 2)

3.8 La delimitarea prevederilor volumelor 1, 2 și 3 s-au avut în vedere următoarele :

Volumul 1 asigură conformitatea cu prevederile Directivei a IV-a a CEE și unele prevederi ale Standardelor de Contabilitate Internaționale, care nu contravin directivei;

Volumul 2 cuprinde Cadrul General de Întocmire și Prezentare a Situațiilor Financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaționale

Volumul 3 va respecta întocmai prevederile din Volumele 1 și 2.

3.9 Dacă în împrejurări speciale ce privesc o întreprindere, respectarea prevederilor din volumele 1, 2 și 3 nu răspunde cerinței de a prezenta o imagine fidelă, administratorii întreprinderii se vor abate de la cerințele volumelor 1, 2 și 3 atât cât este necesar pentru a prezenta o imagine fidelă. În acest caz, întreprinderea trebuie să prezinte, în notele la conturile anuale, următoarele aspecte:

faptul că administratorii au ajuns la concluzia că situațiile financiare prezintă o imagine fidelă a patrimoniului întreprinderii, a rezultatelor financiare si a fluxurilor de trezorerie;

mențiunea că, întreprinderea a respectat sub toate aspectele semnificative volumele 1 și 2 și 3 cu excepția abaterilor de la o anumită cerință a acestora, în vederea obținerii unei imagini fidele;

prevederile sau standardele de la care s-au făcut abateri, natura abaterilor, tratamentul contabil solicitat de reglementări sau de standarde și motivul pentru care tratamentul prevăzut de reglementări sau de standarde a fost considerat necorespunzător în împrejurările respective, precum și tratamentul adoptat;

impactul financiar al abaterilor asupra capitalurilor proprii, profitului net sau pierderii întreprinderii, activelor, obligațiilor si asupra fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii, pentru fiecare dintre exercițiile financiare prezentate.

SECȚIUNEA 4

FORMA ȘI CONȚINUTUL SITUAȚIILOR FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

Aspecte generale

4.1 Potrivit prevederilor acestor reglementări:

(a) Bilanțul trebuie să prezinte cel puțin posturile enumerate în formatul de bilanț prezentat la pct. 4.10;

(b) Contul de profit și pierdere trebuie să prezinte cel puțin elementele enumerate în formatul de cont de profit și pierdere prezentat la pct. 4.27;

(c) Situația fluxurilor de trezorerie, trebuie să prezinte elementele enumerate în formatul situației fluxurilor de trezorerie conform pct. 4.30;

4.2 Fiecare element obligatoriu prezentat în bilanțul și în contul de profit și pierdere al unei întreprinderi conform pct. 4.1, poate fi prezentat mai detaliat decât se cere în formatul adoptat, dacă această detaliere concură la prezentarea unei informații mai elocvente pentru activitatea unității.

4.3 Bilanțul unei întreprinderi și contul de profit și pierdere al acesteia pot fi dezvoltate cu orice element de activ sau pasiv, venit sau cheltuială, care nu este prevăzut în formatul adoptat.

4.4 (a) În situația în care specificul activității întreprinderii necesită astfel de dezvoltări, bilanțul și contul de profit și pierdere vor respecta ordinea elementelor cerute de formatul obligatoriu, detalierile efectuându-se numai la pozițiile numerotate cu cifre arabe.

(b) Structura bilanțului și a contului de profit și pierdere, în special în ceea ce privește formatul obligatoriu, nu poate fi modificată de la un exercițiu financiar la altul. În cazuri excepționale se admit derogări de la acest principiu. Orice derogare trebuie prezentată în notele la conturile anuale, împreună cu motivele care au determinat-o.

4.5 Elementele din bilanț și contul de profit și pierdere indicate la numere arabe pot fi combinate într-un singur element în situațiile financiare ale unei întreprinderi dacă:

(a) valorile individuale nu sunt semnificative pentru evaluarea situației patrimoniale, a profitului sau a pierderii întreprinderii pentru exercițiul financiar respectiv,

sau

(b) combinația îmbunătățește claritatea prezentării; valorile individuale ale oricăror elemente combinate în acest fel vor fi prezentate în notele la conturile anuale.

4.6 Contul de profit și pierdere al unei întreprinderi trebuie să prezinte separat, în notele la conturile anuale, repartizarea profitului net pe destinații, respectiv:

dividendele propuse spre a fi plătite;

sumele repartizate la rezerve;

sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor

contabile din anii precedenți;

d) alte repartizări prevăzute de lege.

4.7 Pentru fiecare post, respectiv element, prezentat în bilanțul sau contul de profit și pierdere al unei întreprinderi, valoarea corespunzătoare pentru exercițiul financiar precedent trebuie prezentată într-o coloană separată. Fac excepție situațiile financiare ale întreprinderii care se află în primul an de aplicare a prezentelor reglementări, cu condiția ca situațiile financiare ale anului precedent să fie anexate acestora.

4.8 În situația în care valorile corespunzătoare exercițiului financiar curent și precedent înscrise în bilanț și contul de profit și pierdere nu sunt comparabile, cele aferente exercițiului precedent trebuie retratate corespunzător, astfel încât să se asigure comparabilitatea. Particularitățile retratării și motivele pentru care a fost făcută trebuie prezentate în notele la conturile anuale.

4.9 Nu se vor menține în bilanț și în contul de profit și pierdere acele elemente (posturi) pentru care nu există valori atât în exercițiul financiar curent, cât și în cel precedent.

Formatul cerut pentru conturile anuale

4.10 Formatul cerut pentru bilanț este următorul:

Bilanț

A. Active imobilizate

I Imobilizări necorporale

1. Cheltuieli de constituire (când legislația permite capitalizarea acestora)

2. Cheltuieli de dezvoltare (când legislația permite capitalizarea acestora)

3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci, drepturi și valori similare și alte imobilizări necorporale dacă au fost:

(a) achiziționate contra unei plăți și nu trebuie prezentate la A (I) (4); sau

(b) create de societate, în cazul în care legislația permite înscrierea acestora în active.

4. Fondul comercial, în cazul în care a fost achiziționat

5. Avansuri și imobilizări necorporale în curs de execuție

II Imobilizări corporale

1. Terenuri și construcții

2. Instalații tehnice și mașini

3. Alte instalații, utilaje și mobilier

4. Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție

III Imobilizări financiare

1. Titluri de participare deținute la societățile din cadrul grupului

2. Creante asupra societăților din cadrul grupului

3. Titluri sub formă de interese de participare

4. Creanțe din interese de participare

5. Titluri detinute ca imobilizãri

6. Alte creanțe

7. Acțiuni proprii (cu indicarea valorii nominale)

B. Active circulante

I Stocuri

1. Materii prime și consumabile

2. Producția în curs de execuție

3. Produse finite și mărfuri

4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri

II Creanțe

(Sumele ce trebuie să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie să fie prezentate separat pentru fiecare element)

1. Creanțe comerciale

2. Sume de încasat de la societătile din cadrul grupului

3. Sume de încasat din interese de participare

4. Alte creanțe

5. Creanțe privind capitalul subscris și nevărsat

III Investiții financiare

1. Titluri de participare în societățile din cadrul grupului

2. Acțiuni proprii (cu indicarea valorii nominale)

3. Alte investiții financiare

IV Casa și conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans și venituri angajate

D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an

1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându-se separat împrumuturile în monede convertibile

2. Sume datorate instituțiilor de credit

3. Avansuri încasate în contul comenzilor, atâta timp cât nu sunt prezentate separat ca deduceri din stocuri

4. Datorii comerciale – furnizori

5. Efecte de comerț de plătit

6. Sume datorate societătilor din cadrul grupului

7. Sume datorate privind interesele de participare

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale și datorii pentru asigurarile sociale

E. Active circulante, respectiv obligatii curente nete

F. Total active minus obligații curente

G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându-se separat împrumuturile în monede convertibile

2. Sume datorate instituțiilor de credit

3. Avansuri încasate în contul comenzilor, atâta timp cât nu sunt prezentate separat ca deduceri din stocuri

4. Datorii comerciale – furnizori

5. Efecte de comerț de plătit

Sume datorate societăților din cadrul grupului

Sume datorate privind interesele de participare

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale și datorii pentru asigurari sociale

H. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli

1. Provizioane pentru pensii și alte obligații similare

2. Provizioane pentru impozite

3. Alte provizioane

I. Venituri în avans și cheltuieli angajate

J. Capital și rezerve

I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat și cel nevărsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

1. Rezerve legale

2. Rezerve pentru acțiuni proprii

3. Rezerve statutare sau contractuale

4. Alte rezerve

V. Rezultatul reportat

VI. Rezultatul exercițiului financiar

Reglementări referitoare la bilanț

4.11 Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și de pasiv ale întreprinderii la încheierea exercițiului, precum și în celelalte situații prevăzute de lege.

Bilanțul cuprinde toate elementele de activ și de pasiv grupate după destinație și, respectiv, proveniența lor.

4.12. În cazul în care un element de activ sau o obligație este în relație cu mai mult de un alt element bilanțier, relația sa cu celelalte elemente trebuie prezentată fie sub elementul la care apare, fie în notele la conturile anuale, dacă prezentarea este esențială pentru înțelegerea conturilor anuale.

4.13 Acțiunile proprii și acțiunile deținute în filiale vor fi prezentate numai la posturile prevăzute pentru acestea.

4.14 Toate angajamentele sub forma garanțiilor de orice fel, în cazul în care nu există nici o obligație de a le înregistra în bilanț ca datorii, trebuie să fie prezentate în mod clar în notele la conturile anuale. Se va face distincție între diferitele tipuri de garanții recunoscute de legislația românească, cât și între acestea și tipurile de garanții pe care legislația românească nu le recunoaște. Pentru orice garanție semnificativă ce a fost constituită trebuie făcută o prezentare detaliată. Dacă angajamentele menționate mai sus există și față de societăți din cadrul grupului, se va face o prezentare separată.

4.15 Cu excepția situațiilor menționate la pct.4.5, pentru fiecare element care se prezintă în cadrul postului “active imobilizate” sau în notele la conturile anuale trebuie furnizate următoarele informații:

valorile corespunzătoare ce privesc acest element,

la începutul și la încheierea exercițiului financiar ;

mișcările privind acest element ocazionate de:

modificarea valorii (inclusiv reevaluări) în cursul exercițiului, conform criteriilor menționate la pct. 5.32 și 5.34 pînă la 5.36;

intrări de active în timpul exercițiului financiar;

ieșiri de active în timpul exercițiului respectiv și

transferurile de active către și din acel post bilanțier, efectuate în timpul exercițiului.

4.16 Valorile prezentate conform pct.4.15(a) se vor determina pe baza unuia din următoarele criterii:

costul de achiziție sau costul de producție

oricare criteriu menționat la pct. 5.32 și 5.34 până la 5.36

fără a se ține seama de amortizare și provizioanele pentru depreciere.

4.17 Pentru fiecare element de activ imobilizat, în condițiile pct. 4.15:

(a) valoarea amortizării cumulate și a provizioanelor pentru depreciere la începutul și sfârșitul exercițiului;

(b) valoarea amortizării și provizioanelor care privesc exercițiul financiar respectiv;

valoarea ajustărilor efectuate cu privire la amortizări și provizioane în cursul exercițiului, ca urmare a ieșirii de active imobilizate din patrimoniu;

valoarea ajustărilor efectuate asupra amortizării și provizioanelor care privesc exercițiile anterioare.

4.18 În cazul în care în primul exercițiu financiar de aplicare a acestor reglementări, costul de achiziție sau costul de producție al unui activ nu este cunoscut și nu există informații privind prețurile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care astfel de informații nu pot fi obținute fără cheltuieli sau întârzieri nejustificate, costul de achiziție sau costul de producție va fi reprezentat, pentru respectarea pct. 5.15 până la 5.23, de valoarea atribuită activului. Această situație va fi prezentată la începutul exercițiului financiar.

În cazul în care se aplică prevederile pct. 5.34, mișcările elementelor reprezentând active imobilizate la care se referă pct. 4.15 (b) se vor prezenta, ținând cont de valoarea rezultată din reevaluare.

Punctele 4.15 și 4.17 se vor aplica și la prezentarea cheltuielilor de constituire.

4.21 Drepturile asupra imobilizărilor și alte drepturi similare, așa cum sunt ele definite prin lege, vor fi prezentate la elementul bilanțier “Terenuri și construcții”.

4.22 Cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care se referă la un exercițiu ulterior, împreună cu orice venituri care, deși se referă la exercițiul financiar respectiv, nu sunt încasate până la încheierea acestuia se vor prezenta la “Cheltuieli în avans și venituri angajate”, acestea din urmă fiind înregistrate prin conturile de creanțe corespunzătoare. Acest element se va prezenta în bilanț la punctul C. Dacă sunt semnificative, veniturile se vor prezenta în notele la conturile anuale.

4.23 Veniturile încasate înainte de data încheierii exercițiului, dar care se referă la un exercițiu financiar ulterior, împreună cu orice cheltuieli care, deși se referă la exercițiul financiar respectiv, vor fi plătite în cursul unui exercițiu ulterior, se vor prezenta la “Venituri în avans și cheltuieli angajate”, acestea din urmă fiind înregistrate prin conturile de datorii corespunzătoare. Acest element se va prezenta în bilanț la punctul I. Dacă sunt semnificative, cheltuielile se vor prezenta în notele la conturile anuale.

4.24 Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli se constituie în scopul acoperirii pierderilor sau datoriilor clar precizate în ceea ce privește natura lor, dar care, la data închiderii bilanțului, sunt probabile sau certe, dar nedeterminate ca valoare sau ca dată de producere.

De asemenea, se constituie provizioane, având ca scop acoperirea cheltuielilor care își au originea în exercițiul în curs sau într-un exercițiu anterior, clar precizate în ceea ce privește natura lor, care la data închiderii exercițiului pot fi probabile sau certe, dar nedeterminate în ceea ce privește valoarea sau data producerii lor.

Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorilor elementelor de activ.

Suma provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli trebuie corelată strict cu riscurile sau cheltuielile previzibile.

Provizioanele care figurează în bilanț la postul “Alte provizioane” trebuie prezentate în notele la conturile anuale în măsura în care acestea sunt semnificative.

Contul de profit și pierdere

4.27 Formatul cerut pentru contul de profit și pierdere este următorul :

Contul de profit și pierdere

1. Cifra de afaceri netă

2. Variația stocurilor de produse finite și produse în curs de execuție

3. Producția efectuată în scopuri proprii și capitalizată

4. Alte venituri din exploatare

5. (a) Cheltuieli cu materiile prime și consumabilele

(b) Alte cheltuieli din afară

6. Cheltuieli cu personalul

(a) Salarii

(b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu menționarea distinctă

a celor referitoare la pensii

7. (a) Ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale

(b) Ajustarea valorii activelor circulante

8. Alte cheltuieli de exploatare

Profitul sau pierderea din exploatare

9. Venituri din interese de participare

Venituri din alte investiții financiare și împrumuturi ce fac parte din activele imobilizate, cu menționarea separată a celor generate de societățile din cadrul grupului

Venituri din dobânzi și alte venituri similare, cu menționarea separată a celor generate de societățile din cadrul grupului

Ajustarea valorii imobilizărilor financiare și investițiilor financiare deținute ca active circulante

Cheltuieli cu dobânzile și alte cheltuieli similare, cu menționarea separată a celor ce privesc societățile din cadrul grupului

Profitul sau pierderea din activitatea curentă

Venituri extraordinare

Cheltuieli extraordinare

Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară

Impozitul pe profit

Alte impozite ce nu apar în elementele de mai sus

Rezultatul exercițiului financiar

Prevederi ce privesc contul de profit și pierdere

4.28 Contul de profit și pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului (profit sau pierdere).

4.29 În notele la conturile anuale se vor prezenta explicații privind valoarea și natura veniturilor și cheltuielilor extraordinare (prezentate la poz.15 și 16) cu excepția cazului în care aceste valori sunt

nesemnificative pentru aprecierea rezultatelor. Similar, vor fi prezentate veniturile și cheltuielile ce se referă la exercițiul financiar precedent.

Situația fluxurilor de trezorerie

4.30 Situația fluxurilor de trezorerie se întocmește potrivit modelului prevăzut în volumul 3.

SECȚIUNEA 5

PRINCIPII ȘI REGULI CONTABILE

PRINCIPIILE CONTABILE

5.1 Conform prevederilor pct. 5.10 de mai jos, evaluarea posturilor cuprinse în situațiile financiare ale unei întreprinderi trebuie să fie efectuată în acord cu principiile prezentate la pct. 5.2 – 5.9.

5.2 Principiul continuității activității. Acesta presupune că întreprinderea și continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activității sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă administratorii întreprinderii au luat cunoștință de unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele la conturile anuale. În cazul în care situațiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuității, această informație trebuie prezentată, împreună cu explicații privind modul de întocmire a raportării financiare respective și motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu își mai poate continua activitatea.

5.3 Principiul permanenței metodelor. Acesta presupune continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.

5.4 Principiul prudenței. Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenței. În mod special, se vor avea în vedere următoarele aspecte:

se vor lua în considerare numai profiturile obținute până la data încheierii exercițiului financiar;

se va ține cont de toate obligațiile previzibile și pierderile potențiale care au luat naștere în cursul exercițiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exercițiu anterior, chiar dacă asemenea obligații sau pierderi apar între data încheierii exercițiului și data întocmirii bilanțului;

se va ține cont de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau pierdere.

5.5 Principiul independenței exercițiului. Se vor lua în considerare toate veniturile și cheltuielile corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ține seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăților.

5.6 Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv. În vederea stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziții din bilanț, se va determina separat suma sau valoarea corespunzătoare fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

5.7 Principiul intangibilității. Bilanțul de deschidere al unui exercițiu trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.

5.8 Principiul necompensării. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile .

5.9 Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

5.10 Principiul pragului de semnificație. Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat separat în cadrul situațiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeași natură sau cu funcții similare vor fi însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.

Abateri de la principiile contabile

5.11 Abaterile de la aceste principii generale vor fi permise numai în cazuri excepționale. Asemenea abateri se vor prezenta în anexele la conturile anuale. De asemenea, se vor prezenta motivele pentru care au avut loc aceste abateri și o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și profitului sau pierderii intreprinderii.

TRATAMENTE CONTABILE

Aspecte generale

5.12 În conformitate cu prevederile art. 7 și art. 9 din Legea contabilității nr. 82/1991, pentru evaluarea elementelor patrimoniale, se stabilesc următoarele reguli:

la data intrării în patrimoniu, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă, care se stabilește astfel:

bunurile reprezentând aport la capitalul social, la valoarea stabilită în urma evaluării efectuate potrivit legii, în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora;

bunurile obținute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate stabilită în funcție de prețul pieței, starea și amplasarea acestora;

valoarea de aport și respectiv de utilitate sunt asimilate costului de achiziție;

bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție;

bunurile produse în unitatea patrimonială, la costul de producție.

Costul de achiziție al unui bun este egal cu prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a bunului respectiv.

Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție determinate rațional ca fiind legate de fabricația acestuia.

Cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere și cele financiare nu se includ în costurile de producție, cu excepția situațiilor descrise în standardele de contabilitate (volumul 3).

În costurile de producție pot fi incluse și dobânzile aferente perioadei de fabricație, în cazul producției cu ciclu lung de fabricație.

Creanțele și datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.

evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, denumită și valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului și prețul pieței.

Valoarea de utilitate a creanțelor și datoriilor se stabilește în funcție de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

la încheierea exercițiului, elementele patrimoniale se evaluează și se reflectă în bilanțul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

În acest scop, valoarea de intrare sau contabilă se compară cu valoarea de utilitate stabilită pe baza inventarierii, astfel :

– pentru elementele de activ, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea de intrare a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării, în cazul când deprecierea este ireversibilă sau se constituie un provizion, atunci când deprecierea este reversibilă, aceste elemente menținându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare;

– pentru elementele de pasiv, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare. Diferențele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere și valoarea de intrare a elementelor de pasiv se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion, aceste elemente menținându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare;

d) la data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

5.13 În cazul activelor imobilizate și circulante cu ciclu lung de producție, dacă costul de producție include dobânda la capitalul împrumutat pentru finanțarea producerii activului, acest aspect trebuie prezentat în notele la conturile anuale, cu menționarea valorii dobânzilor aferente exercițiului financiar.

5.14 Pentru respectarea prevederilor pct. 5.32, elementele prezentate în situațiile financiare se vor evalua în conformitate cu pct. 5.15-5.31. Ajustările la inflație și tratamentele contabile alternative se vor prezenta în situațiile financiare conform prevederilor de la pct. 5.34 – 5.45.

Imobilizări

5.15 Cu excepția cazurilor în care s-a înregistrat un provizion sau o reducere a valorii în conformitate cu pct. 5.16-5.19, valoarea ce urmează a fi înscrisă în bilanț pentru fiecare element al imobilizărilor este reprezentată de costul de achiziție sau costul de producție.

5.16 În cazul activelor cu durată normală de funcționare limitată, costul de achiziție sau costul de producție din care s-a dedus valoarea reziduală estimată se va diminua în mod sistematic pe perioada duratei de funcționare a activului prin calcularea amortismentelor corespunzătoare.

5.17 În cazul diminuării valorii unei imobilizări financiare ce a fost înregistrată la poziția AIII se va constitui un provizion corespunzător acestei diminuări, stabilit ca diferență între costul de achiziție și valoarea realizabilă netă. Valoarea înscrisă trebuie să fie cea diminuată, iar provizioanele astfel constituite, trebuie să fie prezentate, separat în notele la conturile anuale.

5.18 Este obligatorie constituirea de provizioane pentru fiecare activ imobilizat a cărui valoare s-a diminuat, indiferent dacă durata de utilizare a acelei imobilizări este limitată sau nu. Valoarea care trebuie înscrisă în conturile anuale va fi diminuată corespunzător, iar provizioanele astfel constituite, se vor prezenta, separat, în notele la conturile anuale.

5.19 Dacă motivele ce au dus la constituirea provizionului, conform pct. 5.17 sau 5.18, au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acel provizion se va relua corespunzător la venituri. Aceste reluări se vor prezenta separat în notele la conturile anuale. În situația în care deprecierea este superioară provizionului constituit, se constituie un provizion suplimentar.

Reguli speciale adiționale privind imobilizările

Cheltuieli de constituire

5.20 O întreprindere poate capitaliza cheltuielile de constituire. În această situație, suma capitalizată se va amortiza sistematic pe parcursul unei perioade de maxim cinci ani. Elementele înscrise la postul “Cheltuieli de constituire” se vor prezenta detaliat în notele la conturile anuale.

Cheltuieli de dezvoltare

5.21 (a) Cheltuielile de dezvoltare vor fi înscrise în bilanț numai în anumite situații descrise în Volumul 3, unde se indică și perioada în care acestea se amortizează .

(b) Dacă în bilanț figurează o valoare la postul “Cheltuieli de dezvoltare”, atunci, în notele la conturile anuale, trebuie prezentate următoarele informații:

perioada pe parcursul căreia valoarea cheltuielilor capitalizate este sau urmează a fi amortizată;

motivele care au determinat capitalizarea respectivelor cheltuieli.

Fondul comercial

5.22 Aplicarea pct. 5.15 – 5.19 cu privire la fondul comercial, în toate cazurile în care fondul comercial este tratat ca un activ, se face pe baza următoarelor prevederi:

valoarea fondului comercial achiziționat de către o întreprindere trebuie amortizată sistematic în limita prevederilor de la b);

perioada de amortizare nu trebuie să depășească durata de utilizare a fondului comercial respectiv, și în nici un caz nu poate depăși 20 de ani de la data achiziției;

în situația în care fondul comercial achiziționat este inclus în bilanțul întreprinderii ca activ, se va prezenta, în notele la conturile anuale, perioada aleasă pentru amortizare și motivele care au dus la determinarea acelei perioade.

Capitalizarea plăților viitoare de dobândă (Prime privind rambursarea obligațiunilor )

5.23 Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferența se înregistrează într-un cont de activ. Aceasta se prezintă în bilanț ca o corecție a împrumutului din emisiunea de obligațiuni, iar în notele la conturile anuale va fi prezentată distinct. Această diferență trebuie amortizată prin sume anuale rezonabile, cel mai târziu până în momentul rambursării datoriei.

Investiții

5.24 Pentru societățile asociate și participațiile minoritare se vor prezenta, separat, în bilanț sumele incluse în elementele A III 3 și 4 de la pct. 4.10.

Activele circulante

Valoarea activelor circulante înregistrate în contabilitate va fi egală cu costul de achiziție sau costul de producție al acestor elemente în limita prevederilor pct.5.12.

5.26 Dacă valoarea realizabilă netă a unui activ circulant este mai mică decît costul de achiziție sau costul de producție, atunci acea valoare realizabilă netă corespunzătoare activului circulant este cea care trebuie prezentată în situațiile financiare, respectiv valoarea activului, mai puțin provizionul constituit.

În situația în care provizionul constituit devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la constituirea acestuia, în vederea respectării pct 5.26, au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acel provizion trebuie reluat corespunzător la venituri.

Ajustări pentru diminuarea valorii activelor

5.28 (1) Imobilizările corporale care sunt reînnoite în mod constant și a căror valoare globală este de importanță secundară pentru întreprindere, pot fi trecute în activ la o cantitate și o valoare fixă, dacă valoarea, cantitatea și structura lor nu se modifică semnificativ.

(2) Ajustarea pentru diminuarea valorii activelor se efectuează în funcție de intenția întreprinderii de a păstra activul în scopul utilizării în producție sau nu. Dacă întreprinderea intenționează să utilizeze activul în procesul de producție, ajustarea pentru diminuarea valorii activelor este calculată prin compararea valorii de recuperare cu valoarea contabilă. Dacă întreprinderea nu intenționează să utilizeze activul în procesul de producție, ajustarea pentru diminuarea valorii activelor se calculează prin compararea valorii realizabile nete cu valoarea contabilă (volumul 4 “Ghiduri profesionale”).

Reguli privind stocurile și activele fungibile

5.29 Valoarea ce trebuie înscrisă în bilanț pentru activele din categoria “stocuri” și a activelor fungibile, incluzînd activele financiare, poate fi determinată prin utilizarea oricărei metode mențioante la pct. 5.30 de mai jos asupra activelor aparținând aceleiași clase.

5.30 1) Metoda aplicată trebuie să fie considerată de către administratori ca fiind cea mai adecvată situației respective. Aceste metode sunt:

metoda FIFO

metoda LIFO

metoda costului mediu ponderat

d) orice altă metodă similară celor de mai sus.

Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvență pentru elemente similare stocurilor și de la un exercițiu financiar la altul. Dacă, în situații excepționale, administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau active fungibile, trebuie să se prezinte următoarele informații:

(i) motivul schimbării metodei

(ii) efectele sale financiare asupra rezultatului exercițiului.

2) Materiile prime și consumabilele care sunt reînnoite în mod constant și a căror valoare globală este de importanță secundară pentru întreprindere, pot fi trecute în activ la o cantitate și o valoare fixă, dacă valoarea, cantitatea și structura acestora nu se modifică semnificativ.

5.31 În situația în care valoarea prezentată în bilanț, la inchiderea exercițiului, diferă substanțial, ca urmare a aplicării metodelor de calcul specificate la pct. 5.30, față de valoarea bazată pe ultima valoare de piață cunoscută înainte de închiderea exrcițiului, această diferență se va prezenta, pe total și pe categorii, în notele la conturile anuale.

TRATAMENTE CONTABILE ALTERNATIVE

Aspecte generale

5.32 Regulile stabilite la pct. 5.15 – 5.31 se vor numi în continuare reguli ale costului istoric. Aceste reguli, cu excepția pct. 5.15, 5.20-5.27 și 5.29-5.31 se vor numi în continuare reguli privind amortizarea și provizioanele. Referințele cu privire la regulile costului istoric nu includ regulile privind amortizarea și provizioanele, așa cum se aplică ele în virtutea pct. 5.16 – 5.19.

Tratamente contabile alternative

5.33 În conformitate cu prevederile pct. 5.35 – 5.45, valorile atribuite activelor de orice tip menționate la pct. 5.34 pot fi determinate prin orice metodă menționată la aceste puncte.

Prin derogare de la pct. 5.32, pe baza unor reglementări legale, elemenetele patrimoniale pot fi prezentate în bilanț la o altă valoare, după cum urmează :

Valoarea determinată pe baza metodei valorii de înlocuire, pentru imobilizările corporale cu durată de viață limitată și pentru stocuri;

Evaluarea prin metode, altele decât cea prevăzută la pct.a), care sunt destinate să țină cont de inflație pentru elementele prezentate în conturile anuale inclusiv capitalurile proprii;

Reevaluarea imobilizărilor corporale și a imobilizărilor financiare.

La aplicarea uneia dintre cele trei metode, în reglementările legale

trebuie prevăzute conținutul, limitele și regulamentul de aplicare.

5.35 Ministerul Finanțelor poate solicita întreprinderilor care intră sub incidența acestor reglementări să urmeze prevederile Standardului de Contabilitate Național “Contabilitatea de inflație” inclus în Volumul 3. În acest caz, elementele bilanțiere vor fi prezentate la altă valoare decât costul istoric, conform unor reglementări speciale.

5.36 În cazul în care valoarea unui activ al întreprinderii este determinată potrivit unor reglementări legale, acea valoare va fi atribuită activului la înregistrarea în contabilitate sau va constitui punctul de plecare pentru determinarea acelei valori, în locul costului de achiziție sau costului de producție sau a oricărei alte valori atribuită înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului prin substituirea costului de producție sau a celui de achiziție cu valoarea cea mai recent atribuită acelui activ în baza reglementărilor legale sau ca rezultat al aplicării ajustărilor la inflație.

Informații adiționale ce trebuie prezentate în cazul abaterii de la regulile privind costul istoric

5.37 În cazul aplicării tratamentelor contabile alternative, elementele influențate de acestea, precum și baza de evaluare adoptată pentru determinarea valorilor activelor respective, trebuie prezentate, pentru fiecare element în parte, în notele la conturile anuale.

5.38 În cazul fiecărui element bilanțier influențat ca urmare a aplicării unui tratament alternativ, valorile comparative determinate pe baza costului istoric trebuie prezentate separat în notele la conturile anuale.

Valorile comparative se referă la :

valoarea totală a activelor incluse în acel element bilanțier determinată pe baza costului istoric;

valoarea totală a ajustărilor efectuate pentru determinarea valorii activelor pentru care s-a aplicat tratamentul contabil alternativ .

5.40 În condițiile în care profitul sau pierderea exercițiului financiar au fost influențate de aplicarea tratamentelor contabile alternative, influența trebuie cuantificată și prezentată în notele la conturile anuale.

Rezerva din reevaluare

5.41 Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea oricărui activ, pe una din bazele mentionate la pct. 5.34, trebuie reflectate în debitul sau creditul contului “Rezerve din reevaluare”, după caz.

5.42 Rezerva din reevaluare trebuie prezentată în bilanț la un sub-post separat în cadrul postului de rezerve.

a) Rezerva din reevaluare poate fi capitalizată în totalitate sau parțial, în orice moment;

Rezerva din reevaluare trebuie redusă în măsura în care sumele înregistrate la acest post bilanțier nu mai corespund metodei de evaluare utilizată ;

Rezerva din reevaluare nu poate face obiectul unei distribuiri, directe sau indirecte, dacă ea nu corespunde unei plusvalori efectiv realizate ;

Rezerva din reevaluare nu poate fi redusă decât în situațiile prevăzute mai sus.

În cazul aplicării metodelor de evaluare prevăzute la pct. 5.30, 5.31, 5.34 și 5.35 se vor menționa, în notele la conturile anuale, conținutul, limitele și modalitățile de aplicare, cu indicarea posturilor influențate din bilanț și din contul de profit și pierdere, precum și metoda adoptată pentru calculul valorilor obținute.

5.44 Mișcările din cursul exercițiului financiar în contul “Rezerve din reevaluare” se vor prezenta în notele la conturile anuale, cu următoarele informații :

valoarea rezervei din reevaluare la începutul exercițiului;

sumele creditate în contul “Rezerve din reevaluare” în timpul exercițiului ;

sumele transferate din contul “Rezerve din reevaluare” pentru a fi capitalizate sau pentru alte motive, cu prezentarea naturii transferului care a avut loc;

valoarea rezervei din reevaluare la încheierea exercițiului financiar.

5.45 În în notele la conturile anuale se va prezenta, de asemenea, tratamentul fiscal al sumelor înregistrate în creditul sau debitul contului “Rezerve din reevaluare” .

NOTELE LA CONTURILE ANUALE

Aspecte generale

5.46 Notele la conturile anuale conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește situația patrimonială, financiară și rezultatele obținute. Notele din cadrul situațiilor financiare trebuie prezentate într-o manieră sistematică. Fiecare element al bilanțului, contului de profit și pierdere și situației fluxurilor de trezorerie, trebuie să fie însoțit de o trimitere la nota care cuprinde informații legate de acel element. Pe lîngă informațiile ce trebuie prezentate conform acestor reglementări și a celor cuprinse în volumul 3, notele la conturile anuale trebuie să includă, de asemenea, cel puțin informațiile prevăzute la pct. 5.47 – 5.87.

Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de cât ori este necesar, pentru buna lor înțelegere:

numele întreprinderii care face raportarea;

faptul că situațiile financiare sunt proprii întreprinderii și nu grupului;

data la care s-au încheiat conturile anuale sau perioada la care se referă situațiile fiananciare ;

moneda în care sunt întocmite situațiile financiare;

exprimarea cifrelor incluse în raportare (ex. mii lei).

5.48 Pentru elementele menționate în notele la conturile anuale, se va prezenta și suma corespunzătoare anului precedent celui la care se referă acesta .

În situația în care suma corespunzătoare nu este comparabilă, aceasta trebuie ajustată, prezentându-se particularitățile ajustării și motivele pentru care aceasta trebuie efectuată.

5.49 Pct.5.48 nu se aplică acelor sume ce trebuie să fie prezentate conform următoarelor puncte ale prezentelor reglementări:

4.15 (modificări ale activelor imobilizate)

4.17 (modificări ale amortizării)

4.20 (modificări ale cheltuielilor de constituire)

5.58 (modificări ale capitalurilor proprii)

5.59 (provizioane pentru riscuri și cheltuieli)

Prezentarea politicilor contabile

5.50 Notele la conturile anuale trebuie să prezinte politicile contabile adoptate de către întreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilanț, ale profitului sau pierderii aferente fiecărui exercițiu și ale fluxurilor de trezorerie. În acest sens, se vor menționa următoarele:

dacă imobilizările sunt incluse în conturile anuale la costul istoric sau la valoarea reevaluată;

politicile contabile specifice adoptate, adecvate pentru a permite o corectă înțelegere a situațiilor financiare.

Se va menționa, totodată, dacă situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu Legea contabilității nr.82/1991 și cu prevederile cuprinse în volumele 1, 2 și 3.

Informații care vin în completarea bilanțului

Capitalul social

5.51 În legătură cu capitalul social al întreprinderii se vor furniza următoarele informații :

capitalul social subscris;

numărul și valoarea totală a fiecărui tip de acțiuni emise în cazul în care există mai multe tipuri de acțiuni emise.

5.52 În cazul în care capitalul social cuprinde și acțiuni răscumpărabile, se vor furniza următoarele informații:

data cea mai apropiată și data limită la care întreprinderea poate răscumpăra respectivele acțiuni;

dacă acele acțiuni trebuie răscumpărate obligatoriu sau dacă răscumpărarea este la alegerea întreprinderii sau a acționarilor;

dacă trebuie plătită o primă de răscumpărare și, în caz afirmativ, care este valoarea acesteia.

5.53 În situația în care întreprinderea a emis acțiuni în timpul exercițiului financiar, în notele la conturile anuale se vor prezenta următoarele informații:

tipul de acțiuni emise;

pentru fiecare tip de acțiune, numărul de acțiuni emise, valoarea

lor nominală totală și valoarea încasată de către întreprindere la distribuirea lor.

5.54 În ceea ce privește eventualele drepturi legate de distribuirea acțiunilor, se vor furniza următoarele informații:

numărul, descrierea și valoarea acțiunilor care fac obiectul exercitării acestor drepturi;

perioada pe parcursul căreia drepturile pot fi exercitate;

prețul care trebuie plătit pentru acțiunile distribuite.

Obligațiuni

5.55 În cazul în care întreprinderea a emis alte instrumente de capital pe parcursul exercițiului financiar, se vor prezenta următoarele informații:

tipul instrumentelor de capital emise;

pentru fiecare tip de instrument de capital emis: valoarea emisă și suma primită la emitere de către întreprindere.

5.56 În cazul în care obligațiunile emise de o întreprindere sunt deținute de către o persoană nominalizată sau împuternicită de către acea întreprindere, se va menționa valoarea nominală a obligațiunii și valoarea la care aceasta este înregistrată în notele la conturile anuale.

Rezerve

5.57 Pentru fiecare rezervă inclusă în capitalurile proprii, se va descrie natura sa și scopul pentru care a fost constituită.

Evoluția capitalurilor proprii

5.58 Evoluția capitalurilor proprii se va prezenta în notele la conturile anuale. Acestea trebuie să cuprindă o prezentare a soldurilor de deschidere și de închidere pentru capitalul social, fiecare rezervă și profitul reportat, precum și valorile acestora sub forma unui tabel, incluzând:

suma la începutul exercițiului financiar;

sumele transferate în sau din cont în timpul exercițiului financiar;

natura, sursa sau destinația oricăror asemenea transferuri ;

suma rămasă la sfârșitul exercițiului financiar.

Provizioane pentru riscuri și cheltuieli

5.59 Dacă în timpul exercițiului financiar o sumă este transferată la sau de la provizioane pentru riscuri și cheltuieli, următoarele informații vor fi prezentate sub formă de tabel în notele la conturile anuale:

valoarea provizioanelor la începutul exercițiului financiar;

sumele transferate la sau de la provizioane în timpul exercițiului financiar;

natura, sursa sau destinația oricăror astfel de transferuri;

valoarea provizioanelor la sfârșitul exercițiului financiar.

Informații privind datoriile

5.60 Pentru fiecare element care figurează în conturile de obligații din bilanțul întreprinderii, se va menționa valoarea totală a datoriilor incluse în acel post din bilanț, care au termen de plată după cinci ani de la data închiderii exercițiului financiar.

5.61 În ceea ce privește datoriile care sunt incluse în categoria prevăzută la pct. 5.60, trebuie menționate clauzele legate de achitarea sau rambursarea respectivei datorii, precum și rata dobânzii aferente.

5.62 Pentru fiecare element care figurează în conturile de obligații din bilanțul întreprinderii , se vor menționa de asemenea :

valoarea totală a datoriilor incluse la acel post din bilanț pentru care întreprinderea a depus anumite garanții;

informații privind natura acestor garanții depuse.

Garanții și alte obligații contractuale financiare

5.63 În note se vor specifica toate cazurile în care întreprinderea a depus garanții sau a gajat – ipotecat active proprii pentru garantarea unor obligații în favoarea unui terț, menționându-se, dacă este posibil, și valoarea acestora.

5.64 Pentru orice obligație eventuală pentru care nu s-a constituit provizion, se vor prezenta următoarele informații:

valoarea precisă sau estimată a acelei obligații;

aspectul juridic al obligației și efectul acesteia;

dacă întreprinderea a depus vreo garanție semnificativă cu privire la acea obligație și, în caz afirmativ, natura acelei garanții.

5.65 Trebuie menționate, dacă este posibil, valorile totale sau cele estimate ale contractelor pentru cheltuieli de capital pentru care nu

s-au constituit provizioane.

5.66 Totodată, se vor prezenta detalii privind:

obligațiile contractuale viitoare privind plata pensiilor, pentru care s-au constituit provizioane incluse în bilanțul întreprinderii;

orice obligații privind grupurile;

orice astfel de obligații viitoare pentru care nu s-au constituit provizioane.

5.67 De asemenea, se vor prezenta informații referitoare la alte obligații financiare viitoare pentru care nu s-au constituit provizioane, dar care sunt relevante pentru a aprecia situația economică a întreprinderii.

Informații privind anumite elemente de cheltuieli

5.68 Valorile privind următoarele elemente de cheltuieli, care au fost înregistrate în contul de profit și pierdere pe parcursul exercițiului financiar, se vor prezenta separat, în notele la conturile anuale:

cheltuielile cu chiriile și ratele achitate în cadrul unui contract de leasing operațional;

onorariile plătite auditorilor financiari;

profitul sau pierderea aferentă ieșirilor din patrimoniu (vânzare, casare etc) ale mijloacelor fixe.

Detalii privind impozitul pe profit

5.69 Valoarea diferenței dintre cheltuiala cu impozitul pe profit pentru exercițiul financiar curent și pentru exercițiile financiare anterioare, pe de o parte, și valoarea impozitului de plată aferent acelor ani, pe de altă parte, se va prezenta, în notele la conturilor anuale, dacă această diferență este semnificativă pentru scopul calculării impozitelor viitoare.

5.70 Se vor prezenta în același timp și informații cu privire la proporția în care impozitul pe profit revine rezultatului activității curente, respectiv rezultatului activității extraordinare. De asemenea, se va include reconcilierea dintre rezultatul contabil al exercițiului financiar și rezultatul fiscal, așa cum este prezentat în declarația de impozit.

Detalii privind cifra de afaceri

5.71 În cazul în care, pe parcursul exercițiului financiar, întreprinderea și-a desfășurat activitatea în două sau mai multe sectoare economice care, în opinia administratorilor, sunt substanțial diferite între ele, este necesar să se menționeze, pentru fiecare sector economic (cu descrierea de rigoare), valoarea cifrei de afaceri provenită din sectorul respectiv.

5.72 În cazul în care, pe parcursul exercițiului financiar, întreprinderea și-a comercializat produsele pe două sau mai multe tipuri de piață care, în opinia administratorilor, sunt substanțial diferite între ele, atunci este necesar să se menționeze, pentru fiecare tip de piață, valoarea cifrei de afaceri provenită din vânzările pe acea piață.

5.73 În scopul aplicării pct. 5.72 și 5.73, pentru a analiza sursa cifrei de afaceri (în raport cu sectorul economic sau cu piața de desfacere), administratorii întreprinderii vor lua în considerare modul în care sunt organizate activitățile întreprinderii respective.

5.74 În vederea aplicării corespunzătoare a pct. 5.72 și 5.73, dacă în opinia administratorilor sectoarele de activitate sau, piețele, nu diferă substanțial între ele, acestea se vor trata ca și cum ar fi o singură activitate, respectiv o singură piață.

Orice valoare a cifrei de afaceri provenită dintr-un anumit sector de activitate sau de pe o anumită piață care însă nu este semnificativă poate fi inclusă în valoarea cifrei de afaceri corespunzătoare altui sector sau piețe.

5.75 Dacă, în opinia administratorilor, prezentarea oricărei informații cerute de pct. 5.72 – 5.75 ar putea prejudicia interesele economice ale respectivei întreprinderi, aceștia pot renunța la furnizarea acelei informații, cu condiția ca acest fapt să fie menționat în situațiile financiare.

Detalii privind salarizarea administratorilor și directorilor

5.76 În note se vor cuprinde detalii legate de salariile plătite sau care urmează a fi plătite administratorilor și directorilor ce dețin aceste funcții pe parcursul exercițiului financiar. De asemenea, se vor menționa distinct obligațiile contractuale în care întreprinderea este implicată, cu privire la plata pensiilor către foștii directori și administratori, indicându-se valoarea totală a obligației pentru fiecare categorie de mai sus.

5.77 Se va menționa, totodată, valoarea avansurilor și creditelor acordate de către întreprindere, directorilor și administratorilor săi în timpul exercițiului financiar, indicîndu-se rata dobânzii aplicate, principalele clauze ale creditului, suma rambursată până la acea dată, existența oricăror obligații viitoare de genul garanțiilor, pe care întreprinderea și le-a asumat în numele acestora, indicându-se valoarea totală pentru fiecare categorie.

5.78 Administratorul sau directorul unei întreprinderi sau orice persoană care este sau a fost administrator al acesteia pe o perioadă de cinci ani are obligația de a anunța întreprinderea cu privire la orice elemente legate de sine, ce ar putea fi necesare în scopul respectării punctelor 5.76 și 5.77 de mai sus.

Detalii privind salariații

5.79 Notele de vor va menționa următoarele informații cu privire la salariații
întreprinderii:

numărul mediu de salariați angajați în cursul exercițiului financiar;

numărul mediu de salariați pentru fiecare categorie de personal.

5.80 Numărul mediu de salariați cu contract de muncă se determină ca medie aritmetică simplă a numărului zilnic al salariaților, corespunzătoare zilelor calendaristice din luna respectivă, inclusiv zilele de repaus săptămânal sau sărbătorile legale pentru care se ia în calcul numărul salariaților din ziua precedentă, împărțită la numărul total al zilelor calendaristice.

5.81 Numărul mediu de salariați va fi, pentru fiecare lună a exercițiului,

următorul:

pentru aplicarea pct. 5.79 (a), numărul persoanelor angajate de întreprindere cu contract de muncă, în luna respectivă, indiferent dacă aceștia au lucrat pe toată durata lunii sau doar o parte din ea;

pentru aplicarea pct. 5.79 (b), numărul persoanelor, calculat potrivit pct. 5.80, pentru fiecare categorie de salariați;

însumându-se, în fiecare caz, numărul de salariați al fiecărei luni.

5.82 Pentru toți salariații care sunt luați în considerare la determinarea numărului mediu anual cerut de pct. 5.79 (a), trebuie prezentate valorile totale ale :

salariilor plătite sau de plătit aferente acelui exercițiu financiar;

cheltuielile cu asigurările sociale suportate de întreprindere în numele salariaților respectivi;

alte cheltuieli reprezentând contribuțiile întreprinderii pentru pensiile salariaților

cu excepția cazurilor în care aceste valori sunt deja prezentate în cadrul contului de profit și pierdere.

Categoriile de salariați pentru care se cere numărul mediu anual de la pct. 5.79 (b) se vor determina în funcție de decizia directorilor și administratorilor întreprinderii, ținînd cont de modul în care este organizată activitatea acesteia.

Alte aspecte

5.84 În cazul în care anumite elemente exprimate inițial într-o monedă străină au fost înregistrate în contabilitatea întreprinderii, reflectate în bilanț sau în contul de profit și pierdere, se va menționa baza folosită pentru exprimarea acelor elemente în raport cu moneda națională.

5.85 Întreprinderea va prezenta următoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în situațiile financiare:

sediul și forma juridică a întreprinderii, țara unde s-a înființat și adresa sediului oficial (sau a principalului loc unde își desfășoară activitatea, dacă este diferit de sediul oficial);

o descriere a naturii activității desfășurate de întreprindere și principalele domenii de activitate;

numele societății-mamă directe și cel al deținătorului final în cadrul grupului;

orice altă informație care, în opinia directorilor și administratorilor, ajută la furnizarea unei imagini fidele asupra întreprinderii respective.

5.86 Pentru fiecare filială, societate asociată sau alte întreprinderi, în care se dețin titluri de participare strategice pe care directorii și administratorii le consideră semnificative pentru activitatea societății în cauză, trebuie prezentate următoarele informații:

numele filialei, al societății asociate sau al altor societăți în care se dețin titluri de participare strategice ;

adresa sediului și țara unde a fost înființată;

natura activității desfășurate;

tipul de acțiuni și procentul pe care întreprinderea în cauză îl deține în cadrul respectivei filiale sau societăți asociate;

data sfârșitului ultimului exercițiu financiar al filialei (societății asociate);

profitul sau pierderea acesteia pentru acel exercițiu;

totalul capitalului social și al rezervelor acesteia la sfârșitul acelui exercițiu financiar.

SECȚIUNEA 6

APROBAREA ȘI SEMNAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII ;

APROBAREA DISTRIBUIRII PROFITULUI

6.1 Situațiile financiare ale unei întreprinderi se vor semna de persoana însărcinată cu elaborarea acestora.

6.2 Situațiile financiare ale unei întreprinderi vor fi însușite de consiliul de administrație, semnate în numele consiliului de președintele acestuia și aprobate de adunarea generală a acționarilor sau asociaților.

6.3 Conform Legii societăților comerciale nr. 31/1990, republicată, acționarii vor aproba distribuirea profitului în adunarea generală anuală.

SECȚIUNEA 7

RAPORTUL ADMINISTRATORILOR

7.1 Consiliul de administrație va elabora pentru fiecare exercițiu financiar un raport care va conține:

o analiză fidelă a evoluției activității întreprinderii pe durata exercițiului financiar și a situației sale la încheierea acestuia;

valoarea dividendelor propuse, care a fost recomandată de consiliul de administrație și aprobată de asociați/acționari;

informații privind evenimente importante survenite de la încheierea exercițiului financiar, care au afectat întreprinderea;

informații asupra evoluției probabile a activității întreprinderii;

informații asupra activităților din domeniul cercetării și dezvoltării;

următoarele informații în ceea ce privește acțiunile proprii ale întreprinderii care au fost achiziționate sau deținute la orice moment în cursul exercițiului financiar:

motivele oricăror achiziții efectuate în cursul exercițiului financiar;

numărul și valoarea nominală a acțiunilor achiziționate și vândute în cursul exercițiului financiar și ponderea pe care o reprezintă în capitalul social;

în cazul achizițiilor sau vânzărilor, valoarea plăților sau încasărilor pentru acțiunile respective;

numărul și valoarea nominală a tuturor acțiunilor achiziționate și deținute de întreprindere, precum și ponderea acestora în capitalul social pe care o reprezintă;

g) numele și pregătirea profesională a fiecărui administrator.

7.2 Raportul administratorilor se va aproba de consiliul de administrație și se va semna în numele acestuia de președintele consiliului.

SECȚIUNEA 8

AUDITUL

(Prevederi referitoare la auditarea situațiilor financiare)

8.1 Conform pct. 8.2 de mai jos, situațiile financiare anuale ale întreprinderii care fac obiectul acestor reglementări vor fi auditate de persoane autorizate, în conformitate cu legea națională privind auditul financiar.

8.2 Auditorul va verifica dacă situațiile financiare întocmite sunt în conformitate cu prevederile prezentului volum, precum și dacă informațiile din raportul administratorilor corespund cu cele din situațiile financiare întocmite pentru același exercițiu.

SECȚIUNEA 9

APROBAREA ȘI DEPUNEREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

ȘI A RAPORTULUI ANUAL AL ÎNTREPRINDERII

9.1 Cu minimum 15 zile înaintea adunării generale a asociaților sau acționarilor la care se discută și aprobă situațiile financiare anuale întreprinderea are obligația:

să trimită o copie a situațiilor financiare anuale ale întreprinderii, aprobate de consiliul de administrație, împreună cu raportul administratorilor și raportul auditorilor asupra situațiilor financiare respective, denumite generic “raportul anual”, tuturor asociaților sau acționarilor;

sau

să notifice tuturor asociaților sau acționarilor că raportul anual este disponibil la întreprindere, gratuit, la cerere.

9.2 O copie a situatiilor financiare ale întreprinderii, aprobate de consiliul de administrație, o copie a raportului administratorilor pentru exercițiul financiar respectiv, precum și a raportului auditorilor vor fi supuse spre aprobare de către adunarea generală a asociaților sau acționarilor.

9.3 O copie a situatiilor financiare ale întreprinderii, aprobate de consiliul de administrație, o copie a raportului administratorilor pentru exercițiul financiar respectiv, precum și a raportului auditorilor asupra situațiilor financiare vor fi trimise de consiliul de administrație în termenul prevăzut de lege la direcția teritorială a Ministerului Finanțelor unde întreprinderea este înregistrată.

9.4 În conformitate cu prevederile legii societăților comerciale, o copie a situațiilor financiare ale întreprinderii, aprobate de consiliul de administrație și de asociați sau acționari, o copie a raportului administratorilor pentru exercițiul financiar respectiv precum și a raportului auditorilor asupra situațiilor financiare vor fi trimise de consiliul de administrație, în termenul prevăzut de lege, la Registrul Comerțului.

9.5 Potrivit legii societăților comerciale, consiliul de administrație se va asigura că situațiile financiare ale întreprinderii, raportul administratorilor și raportul auditorilor sunt publicate în Monitorul Oficial în termenul prevăzut de lege.

SECȚIUNEA 10

PUBLICAREA RAPORTULUI ANUAL AL ÎNTREPRINDERII

10.1 Raportul anual va fi disponibil, tuturor asociaților sau acționarilor, precum și altor persoane, la cerere; în termen de două zile de la primirea cererii, întreprinderea le va emite acestora o copie a raportului anual.

Rapoartele anuale vor fi emise gratuit pentru asociați sau acționari, iar pentru alte persoane decât aceștia prețul raportului anual nu trebuie să depășească costul administrativ al acestuia.

10.2 De fiecare dată când situațiile financiare și raportul administratorilor sunt publicate integral, ele trebuie să fie reproduse în forma și conținutul pe baza cărora auditorul și-a formulat opinia de audit. Acestea vor fi însoțite de textul integral al raportului auditorilor. Dacă auditorul a făcut anumite obiecții sau a refuzat să întocmească un raport asupra situațiilor financiare, acest fapt trebuie prezentat împreună cu motivele respective.

În cazul în care situațiile financiare nu se publică integral sau sunt diferite de cele întocmite conform legislației, se va preciza dacă este vorba de o versiune prescurtată sau diferită și se va face o referire la locul unde acestea au fost depuse conform pct. 9.3 și 9.4. Dacă situațiile financiare nu au fost depuse încă, acest lucru trebuie menționat. Certificarea de către persoana care a auditat conturile nu poate însoți această publicare, dar trebuie menționat dacă certificarea a fost dată cu sau fără rezerve, sau dacă certificarea a fost refuzată.

CAPITOLUL II – Explicarea termenilor utilizați

și colaterali acestora

Activele circulante sunt elemente patrimoniale care se utilizează pe o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii și, în general, participă la un singur circuit economic, modificându-și în permananță forma.

Activele imobilizate sunt activele unei întreprinderi destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia.

Activitatea de dezvoltare reprezintă activitatea desfășurată în scopul aplicării rezultatelor cercetarii sau a altor cunoștințe în cadrul unui plan sau proiect pentru producerea de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau substanțial îmbunătățite, înainte de începerea producției sau utilizării în scopuri comerciale.

Activitatea curentă este activitatea desfășurată de o întreprindere potrivit obiectului său de activitate, inclusiv activitățile legate de/derivate din realizarea acestuia.

Activitatea extraordinară reprezintă evenimente sau tranzacții diferite de activitățile curente ale întreprinderii și care nu apar frecvent sau cu regularitate.

Brevete, licențe, mărci, drepturi și valori similare reprezintă drepturi de proprietate industrială sau intelectuală, după caz.

Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanțial unele de altele.

Capitalul propriu reprezintă dreptul acționarilor (interesul rezidual) în activele întreprinderii, după deducerea tuturor datoriilor acesteia.

Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile înregistrate nemijlocit ca rezultat al constituirii întreprinderii ca persoană juridică distinctă.

Cheltuielile de dezvoltare sunt cheltuielile care se atribuie direct activității de dezvoltare sau care pot fi alocate în mod rațional acesteia.

Cifra de afaceri netă, care trebuie prezentată la poziția 1 în contul de profit și pierdere, cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri și servicii ce intră în categoria activităților curente ale întreprinderii, după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugată și a altor impozite și taxe aferente

Concesiunea este convenția prin care o persoană fizică sau juridică dobândește dreptul de utilizare a anumitor bunuri sau servicii în schimbul unor beneficii pentru concesionar. Din punct de vedere contabil, concesiunea este o imobilizare necorporală a cărei valoare este determinată de valoarea bunurilor sau serviciilor preluate cu titlu de concesiune, pe bază de contract.

Contabilitatea generală, denumită și financiară, reprezintă ansamblul operațiunilor de înregistrare a existenței și mișcării elementelor patrimoniale ale unei întreprinderi pe baza regulilor și normelor speciale.

În România, normele unitare privind organizarea și conducerea acesteia sunt prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991, cu modificările ulterioare și de prezentele reglementări, având ca obiectiv principal furnizarea informațiilor atât pentru necesitățile proprii, cât și în relațiile acestora cu asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale și alte persoane juridice și fizice, în sensul prevederilor art. 2 și art. 10 din legea mai sus menționată.

Conturile anuale cuprind bilanțul, contul de profit și pierdere și note.

Costul administrativ al raportului anual reprezintă costul de întocmire, distribuire și publicare a acestuia.

Costul de înlocuire curent net este costul potențial al unui activ pe care întreprinderea ar putea să-l obțină în situația în care ar fi nevoită să înlocuiască activul la data bilanțului.

Costul de producție este determinat prin adăugarea, la costul de achiziție al materiilor prime și consumabilelor utilizate, a costurilor înregistrate de întreprindere, care sunt direct atribuite producerii acelui bun. În plus, costul de producție mai poate cuprinde:

o pondere rezonabilă din costurile înregistrate de întreprindere care sunt numai indirect atribuite producerii acelui bun, dar numai în măsura în care ele se referă la perioada de producție;

în cazul activelor cu ciclu lung de producție, dobânda la capitalul împrumutat pentru finanțarea producerii acelui bun, în măsura în care aceasta se acumulează în raport de perioada de producție.

Un activ cu ciclu lung de producție este un activ care necesită o perioadă substanțială de timp pentru a fi gata pentru utilizare sau vânzare, cum sunt stocurile ce necesită o perioadă substanțială de timp pentru a fi aduse la stadiul de a fi vandabile, navele, aeronavele etc. Investițiile și stocurile ce se produc în cantități mari, în mod repetat, într-o perioadă scurtă de timp sau cu ciclu de producție normal, nu sunt active cu ciclu lung de producție. Activele care pot fi utilizate sau vândute în momentul în care au fost achiziționate nu sunt active cu ciclu lung de producție.

În cazul activelor circulante, costurile de distribuție nu pot fi incluse în costurile de producție

18. Dividendele reprezintă partea din profitul net al întreprinderii, care se distribuie acționarilor sau asociaților.

19. Dividendele propuse sunt (1) dividendele propuse pentru a fi plătite din profitul de distribuit, dar care nu sunt plătite încă și (2) dividendele propuse pentru a fi plătite din profitul de distribuit, dar nu sunt încă aprobate.

20. Documentele justificative sunt documentele primare care probează legal o operațiune.

21. Drept de subscriere la alocarea acțiunilor reprezintă opțiunea oricărei persoane de a subscrie și dreptul de a cere alocarea de acțiuni provenind fie din conversia în acțiuni a titlurilor de valoare de orice altă natură, fie din alte surse.

22. Filiala este o societate controlată de societatea mamă.

23. Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comerț *) care nu figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care contribuie la menținerea sau dezvoltarea potențialului de activități al întreprinderii, reprezentat de clientelă, vad comercial, reputație, debușee, poziție

geografică etc. Fondul comercial (engl. goodwill), din punct de vedere contabil este o imobilizare necorporală care se determină ca diferență de achiziție între valoarea reală, stabilită ca valoare recunoscută de părți în cadrul tranzacțiilor directe, și valoarea înregistrată în contabilitate pentru bunurile identificabile care au făcut obiectul tranzacției.

24. Grupul de întreprinderi cuprinde o societate mamă și toate filialele sale.

25. Interesele de participare reprezintă interesele deținute de o întreprindere în acțiunile unei alte întreprinderi. Interesele de participare sunt deținute pe termen lung în scopul garantării contribuției la activitățile întreprinderii respective. Un interes în acțiuni include un interes ce poate fi convertit într-o participație în acțiuni și o opțiune de a achiziționa acțiuni sau orice fel de astfel de participații, fără a se ține seama de faptul că acțiunile la care se referă pot fi, după conversie sau după exercitarea opțiunii, neemise. O participație deținută în contul unei alte întreprinderi va fi tratată ca fiind deținută de întreprindere în sine. Interesele de participare cuprind investițiile în societățile asociate și investițiile strategice. O participare de 10% sau mai mult se presupune că este o investiție strategică, dacă nu se demonstrează contrariul.

*) Definit în Codul comercial.

26. Investiția directă reprezintă investiția care se realizează prin aport de fonduri financiare, bunuri mobile și imobile sau orice alte drepturi de proprietate ce pot fi evaluate în bani, prin crearea sau extinderea unei societăți comerciale integral deținute de aceasta, a unei filiale, prin achiziționarea integrală a unei societăți existente, prin participarea parțială într-o societate nouă sau existentă, cu sau fără posibilitatea de a exercita o influență directă asupra administrării societății.

27. Investiția de portofoliu reprezintă o altă investiție decât cea directă, care se realizează prin intermediul următoarelor categorii de instrumente: valori mobiliare specifice pieței de capital, instrumente specifice pieței monetare, instrumente de plasament colectiv, operațiuni în conturi curente, operațiuni în conturi de depozit.

28. Întreprinderea este unitatea patrimonială de tipul regiilor autonome, societăților comerciale pe acțiuni, societăților cu răspundere limitată sau alte tipuri de societăți comerciale, definite prin Legea nr.31/1990, republicată, care întocmesc situații financiare ce reflectă activitatea proprie.

29. Obligațiile curente reprezintă obligațiile care:

se așteaptă să fie exigibile în cadrul ciclului normal de exploatare al întreprinderii

sau

sunt exigibile în 12 luni de la data bilanțului.

Toate celelalte obligații reprezintă obligații pe termen lung (mai mare de un an).

30. Obligațiunea este valoarea mobiliară negociabilă, care conferă deținătorului calitatea de creditor. El are dreptul de a încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu împrumut.

31. Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând unei întreprinderi, implicit bunurile la care acestea se referă.

32. Piața (în sensul aprecierii cifrei de afaceri) reprezintă o piață delimitată după criterii geografice.

33. Pragul de semnificație este o expresie a semnificației sau importanței relative a unei probleme în contextul situațiilor financiare. O problemă sau valoare este considerată semnificativă dacă omiterea sa ar influența în mod vădit deciziile utilizatorilor situațiilor financiare

34. Prevalența economicului asupra juridicului este principiul potrivit căruia informația contabilă, pentru a fi credibilă, trebuie ca evenimentele și tranzacțiile pe care le reprezintă să fie reflectate în contabilitate în concordanță cu realitatea economică și nu numai cu forma lor juridică.

35. Producția efectuată în scopuri proprii și capitalizată reprezintă costul lucrărilor și cheltuielile efectuate de întreprindere pentru ea însăși, care se înregistrează ca active imobilizate corporale și necorporale.

36. Raportul anual cuprinde situațiile financiare, raportul administratorilor și raportul auditorilor.

37. Sectorul de activitate (în sensul aprecierii cifrei de afaceri) reprezintă o parte distinctă a activității unei întreprinderi ce furnizează un produs sau un serviciu diferit, sau un grup diferit de produse sau servicii înrudite, în primul rând clienților din afara societății.

38. Situațiile financiare cuprind conturile anuale și notele la acestea.

39. Societatea asociată reprezintă o întreprindere în care investitorul are o influență semnificativă și care nu este nici filială, nici afiliată. În mod normal, aceasta este evidențiată prin deținerea de către investitor a 20 până la 50% din acțiunile cu drept de vot ale întreprinderii asociate.

40. Societatea mamă este societatea care are una sau mai multe filiale

41. Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acțiuni și alte titluri cu venit variabil deținute în capitalul altor societăți comerciale a căror deținere durabilă este considerată utilă acesteia.

42. Titluri de participare strategice reprezintă titluri de participare care sunt deținute într-un procent de până la 20% și nu asigură posibilitatea exercitării unei influențe semnificative.

În situația în care titlurile de participare strategice sunt deținute într-un procent de sub 10%, sunt considerate interese minoritare.

43. Titlurile de participare deținute în societăți asociate reprezintă titluri de participare ale unei întreprinderi a căror deținere într-o proporție cuprinsă între 20 – 50 % asigură posibilitatea exercitării unei influențe semnificative.

44. Valoarea contabilă netă este suma la care este înregistrat un activ în bilanț după deducerea tuturor deprecierilor.

45. Valoarea de piață a unui activ reprezintă prețul care poate fi obținut pe o piață activă. O piață activă există atunci când:

activele de pe piață sunt relativ omogene;

sunt cantități suficiente de asemenea active tranzacționate, în așa fel încât oricând pot fi găsiți potențiali cumpărători și vânzători;

prețurile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de către public.

46. Valoarea reală (engl. fair value) este valoarea recunoscută de părți în cadrul tranzacțiilor directe.

47. Valoarea realizabilă este prețul estimat la care activul poate fi vândut sau înstrăinat în mod normal, în jurul datei de închidere a bilanțului.

48. Valoarea realizabilă netă reprezintă prețul de vânzare estimat la care activul ar putea fi vândut sau înstrăinat în mod normal, în apropierea datei de închidere a bilanțului, mai puțin costurile estimate pentru finalizare și costurile de vânzare necesare.

49. Valoarea recuperabilă este suma pe care întreprinderea se așteaptă să o recupereze din utilizarea viitoare a unui activ, inclusiv valoarea sa reziduală în momentul înstrăinării.

50. Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează să o obțină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente cedării .

51. Variația stocurilor de produse finite și producție în curs de execuție reprezintă variația în plus (creștere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție a stocurilor de produse și producție în curs de la finele perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și producției în curs, fără a lua în calcul provizioanele constituite pentru depreciere.

52. Venituri/cheltuieli angajate sunt veniturile/cheltuielile ce se înregistrează în exercițiul financiar în care au apărut, fără a ține seama de momentul efectiv al încasării/plății acestora.

53. Venituri/cheltuieli în avans sunt veniturile/cheltuielile care se încasează/plătesc în exercițiul financiar curent, dar care se referă la un exercițiu financiar ulterior.

54. Veniturile și cheltuielile extraordinare sunt venituri și cheltuieli care nu provin din activitățile curente ale întreprinderii și, ca urmare, nu apar frecvent sau cu regularitate.