.reglementari ale Proiectului de Lege Privind Executarea Pedepselor Si a Masurii Arestarii Preven
CUVÂNT ÎNAINTE
Una din misiunile de bază frecvent încredințate personalului din sectorul operativ, care impune o organizare judicioasă și o executare ireproșabilă, o constituie paza și escortarea deținuților în afara penitenciarelor, activitate căreia trebuie să i se acorde maximum de atenție și răspundere, având în vedere posibilitățile ce se ivesc cu această ocazie și care pot fi folosite de deținuți în scopul sustragerii de la regimul executării pedepsei.
Pentru prevenirea unor evenimente deosebite (evadări, răzvrătiri, etc.) administrația penitenciarelor asigură în cadrul fiecărui penitenciar, un serviciu de escortare, bine organizat, executat de subofițeri bine pregătiți, având ca scop tocmai această prevenire a evenimentelor negative ce pot apărea în timpul escortării, sau prevenirea și înlăturarea unor activități ostile din exterior.
Pentru ca misiunea de escortare a deținuților să-și atingă scopul, este necesar ca aceasta să se execute, în primul rând, cu o maximă vigilență (subofițerii să dea dovadă de profesionalism și promptitudine în acțiunile pe care le întreprind) și tot odată cu respectarea prevederilor legale. Scoaterea deținuților în afara penitenciarelor impune instruirea și organizarea unui sistem de pază care să preîntâmpine producerea evadărilor, stabilirea de legături cu persoane din afară și alte acțiuni ostile și nepermise din partea deținuților.
Particularitatea pe care o prezintă acest sistem este însoțirea deținuților pe timpul cât sunt scoși în afara penitenciarului. Escortarea se constituie ca un sistem de pază de sine stătător, care ocupă un loc și o pondere însemnată în activitatea penitenciarelor.
Sarcinile și cerințele serviciului de escortare, problematica acestui sistem de activitate din unități, obligă în mod obiectiv corpul de comandă să acorde o atenție tot mai mare organizării și desfășurării serviciului de escortare.
PARTEA I – ASPECTE TEORETICE PRIVIND ESCORTAREA DEȚINUȚILOR
CAPITOLUL I – REGLEMENTĂRI PRIVIND ESCORTAREA DEȚINUȚILOR
1.1.Recomandări internaționale:
Ceea ce poate fi considerat un progres evident și deosebit de important în evoluția societății ,îl reprezintă tocmai apariția pedepsei cu închisoarea și implicit a locurilor de executare a acesteia. Una din misiunile de bază frecvent încredințate personalului din sectorul operativ, care impune o organizare judicioasă și o executare ireproșabilă, o constituie paza și escortarea deținuților în afara penitenciarelor, activitate căreia trebuie să i se acorde maximum de atenție și răspundere, având în vedere posibilitățile ce se ivesc cu această ocazie și care pot fi folosite de deținuți în scopul sustragerii de la regimul executării pedepsei.
Pentru prevenirea unor evenimente deosebite administrația penitenciarelor asigură în cadrul fiecărui penitenciar un serviciu de escortare bine organizat, executat de subofițeri bine pregătiți, având ca scop tocmai această prevenire a evenimentelor negative ce pot apărea în timpul escortării sau prevenirea și înlăturarea unor acțiuni ostile din exterior.
Având în vedere că deținuții trebuie să fie supravegheați și escortați Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deținuților, în anexa referitoare la Recomandările privind recrutarea și pregătirea personalului pentru penitenciare, menționează următoarele:
acest personal trebuie să aibă un nivel intelectual suficient de ridicat pentru a-i permite să se achite de misiunea sa într-o formă eficace și de a lua parte la cursuri de pregătire care vor fi ținute în cadrul serviciului;
candidații admiși trebuie să efectueze o perioadă de stagiu care să permită autorităților competente să-și formeze o părere asupra personalității, caracterului și aptitudinilor lor
În ceea ce privește escortarea deținuților la instanțele de judecată, la spitale sau în cazul transferului acestora Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deținuților, menționează că în cazul în care deținuții sunt aduși în locul de deținere sau sunt scoși din acesta , ei trebuie să fie cât În ceea ce privește escortarea deținuților la instanțele de judecată, la spitale mai puțin expuși vederii publicului și trebuie luate măsuri pentru a-i proteja de insulte, curiozitatea publicului și de orice fel de publicitate. Transportul deținuților în condiții proaste de aerisire sau iluminat sau prin orice mijloc care le-ar produce o suferință fizică trebuie interzis. Transportul deținuților trebuie să se facă pe cheltuiala administrației penitenciare și în condiții egale pentru toți deținuții.
Transportul deținuților este un moment în care pot fi comise cu ușurință abuzuri. Administrația penitenciară este responsabilă cu paza și bunăstarea deținuților transportați, chiar dacă deținuții respectivi nu se mai află în așezământ. Aceleași standarde de îngrijiri și de condiții se aplică în timpul transportului.
Aceasta semnifică faptul că misiunea transportului deținuților nu trebuie să fie încredințată decât personalului echivalent supraveghetorilor care au primit o instruire în acest sens. Este important ca personalul însoțitor să înțeleagă că a fi expus publicului purtând cătușe și fiind păzit îndeaproape, rănește sentimentul de demnitate umană. Aceasta creează o presiune emoțională chiar dacă aceste măsuri sunt considerate necesare.
În consecință, ar fi de dorit pentru cei care au sarcina de transfer și de transport a deținuților, să își asigure timp înainte de plecare pentru a explica deținuților unde vor merge, din ce motiv, dacă ei vor fi încătușați, de ce este necesar acest lucru și în timpul cărei etape de transport; dacă în timpul transportului există riscul de a fi expuși privirilor publicului, ce trebuie să facă pentru a evita acest lucru și cum pot să contribuie ei înșiși la evitarea acestui fapt; să le explice și ceea ce se va întâmpla și de ce este important ca ambianța să fie destinsă pentru evitarea tensiunii, care, deseori, este creată în timpul transporturilor, și să creeze o atmosferă relaxată, de încredere și respect.
Tot cu privire la transferul deținuților, Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg, 21 martie 1983) ratificată și de România, precizează principiile generale pentru realizarea transferării. Astfel, părțile se angajează să-și acorde reciproc, în condițiile prevăzute prin convenției, cooperarea cea mai largă posibil în materia transferării persoanelor condamnate, menționându-se că o persoană condamnată pe teritoriul unei părți poate să fie transferată pe teritoriul altei părți, pentru a executa acolo condamnarea care i-a fost aplicată. În acest scop , ea poate să-și exprime, fie pe lângă statul de condamnare, fie pe lângă statul de executare, dorința de a fi transferată în temeiul convenției.
Pentru a se putea realiza transferul trebuie respectate o serie de condiții menționate în convenție. Aceste condiții sunt:
condamnatul trebuie să fie resortisant al statului de executare;
hotărârea să fie definitivă;
durata condamnării pe care cel condamnat o mai are încă de executat trebuie să fie de cel puțin 6 luni la data primirii cererii de transferare sau să fie nedeterminată;
transferul este consimțit de către persoana condamnată sau, dacă în raport cu vârsta sau cu starea fizică ori mintală a acesteia unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei;
acțiunile sau omisiunile care au dat naștere condamnării trebuie să constituie o infracțiune penală în raport cu dreptul statului de executare sau ar trebui să constituie o astfel de infracțiune, dacă ar fi survenit pe teritoriul său;
și statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări.
Orice condamnat căruia i se aplică prevederile convenției are dreptul să fie informat de către statul de condamnare despre conținutul convenției, iar dacă acesta își exprimă dorința de a fi transferat în temeiul convenției acest stat trebuie să informeze statul de executare cât mai repede posibil, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Cererile de transferare și răspunsurile trebuie formulate în scris și de asemenea adresate de către Ministerul de Justiție al statului solicitant Ministerului de Justiție al statului solicitat, iar răspunsurile trebuie comunicate pe aceleași căi.
În cazul în care se cere o transferare , statul de condamnare trebuie să furnizeze statului de executare următoarele documente cu excepția, cu excepția cazului în care unul dintre cele două state ar fi indicat deja că el nu și-a dat acordul la transferare:
copie certificată, pentru conformitate, de pe hotărâre și de pe dispozițiile legale aplicabile;
indicarea duratei condamnării deja executate, informații asupra oricărei detenții provizorii, reducerea pedepsei sau altui act privind executarea condamnării;
declarație constând în consimțământul la transferare;
de fiecare dată când va fi cazul, orice raport medical sau social despre condamnat, orice informație asupra comportamentului său în statul de condamnare și orice recomandări pentru continuarea tratamentului în statul de executare.
De asemenea este important de menționat faptul că statul de condamnare va proceda în așa fel încât persoana care trebuie să-și dea consimțământul la transferare, să o facă de bunăvoie și în deplină cunoștință de consecințele juridice care decurg din aceasta. Procedura de urmat cu privire la aceasta va fi guvernată de legea statului de condamnare.
În Protocolul adițional al Convenției de transfer a persoanelor condamnate (Strasbourg, 18.12.1997) se menționează faptul că atunci când o persoană care aparține unui anumit teritoriu este supusă unei sentințe, care i-a fost impusă în alt teritoriu , printr-o pronunțare definitivă și caută să evite executarea sentinței în statul care a dat-o, evadând în primul teritoriu amintit, înainte de executarea acestei sentințe, statul care a dat sentința poate cere celuilalt să preia executarea pedepsei.
La cererea statului care a dat sentința, statul care urmează să o pună în aplicare poate, ca înainte de sosirea documentelor care sprijină cererea sau înainte de se lua decizia pentru această cerere, să aresteze persoana condamnată sau să ia orice altă măsură ca persoana condamnată să rămână pe teritoriul său, în timp ce se ia o decizie cu privire la această cerere. De asemenea nu se cere consimțământul persoanei condamnate, atunci când se cere transferul pentru executarea pedepsei.
Înainte de cererea făcută de către statul care a dat sentința , statul care urmează s-o administreze poate să fie de acord cu transferul unei persoane condamnate fără consimțământul acesteia, atunci când sentința trece la cel de-al doilea sau când o decizie administrativă ca urmare a sentinței include o expulzare sau un ordin de deportare sau oricare altă măsură în urma căreia persoanei respective nu i se va mai permite să rămână în teritoriul statului care a dat sentința imediat după ce a fost eliberată.
Statul care administrează pedeapsa nu își va da acordul în privința paragrafului anterior, înainte de a lua în considerare opinia persoanei condamnate. Astfel statul care dă sentința îi va furniza statului care o administrează următoarele:
declarație care conține opinia persoanei condamnate referitoare la scopul transferului;
copie a ordinului de expulzare sau deportare sau oricărui alt ordin care are drept efect faptul că persoanei respective nu i se mai permite să rămână pe teritoriul statului care dă sentința de îndată ce este eliberată din închisoare.
Oricărei persoane transferate în conformitate cu prevederile acestui articol nu i se va intenta proces de judecată, nu va primi sentința și nu va fi deținută în scopul executării unei pedepse sau ordin de detenție pentru orice infracțiune comisă înainte de transfer, o alta decât cea asupra căreia a fost impusă sentința și sub nici un alt motiv persoana nu va avea restricții pe linia libertății personale, cu excepția următoarelor cazuri:
când statul care dă sentința autorizează astfel se va îne dă sentința autorizează astfel se va înainta o cerere pentru autorizare însoțită de toate documentele relevante și de o înregistrare legală a oricărei declarații făcută de către persoana condamnată; autorizația va fi dată atunci când infracțiunea pentru care este cerută va fi ea însăși supusă extrădării în conformitate cu legea statului care dă sentința sau când extrădării va fi exclusă numai datorită duratei pedepsei;
atunci când persoana condamnată, care a avut posibilitatea să părăsească teritoriul statului care administrează pedeapsa nu a făcut acest lucru în 45 de zile de la eliberare sau s-a reîntors în teritoriul respectiv după plecarea de acolo.
1.2.Reglementări interne:
Una din misiunile de bază, frecventă în activitatea unităților de penitenciare o constituie escortarea deținuților în afara locurilor de deținere, la punctele de lucru, organe de urmărire penală și instanțe de judecată, spitale sau în alte situații ordonate.
Escorta este un element de serviciu mobil, compus din doi sau mai mulți subofițeri înarmați, din care unul este șef, destinat să asigure paza deținuților pe timpul deplasării acestora în afara locului deținere și la locul de destinație.
Regulamentul privind organizarea și executarea serviciului de pază, escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare face referire și la compunerea și tăria escortei menționând că acestea se stabilesc în raport de: numărul și gradul de periculozitate a deținuților, misiunea escortei, forțele și mijloacele la dispoziție, distanța până la destinație, itinerariul, caracteristicile terenului, modul de escortare, natura lucrărilor și gradul de amenajare genistică a punctelor de destinație, situația operativă din zona de dispunere a locului de deținere sau de destinație, condițiile de timp, anotimp, starea vremii și durata serviciului.
În articolul 64 se menționează faptul că efectivele necesare pentru constituirea escortelor se calculează după următoarele norme: șef de escortă, ajutor șef de escortă (când escorta depășește opt subofițeri), șef post control, la fiecare punct de lucru care necesită un asemenea post, un subofițer la 8-12 deținuți escortați.
Pe timpul escortării deținuților, escorta trebuie să asigure: paza deținuților pe timpul deplasării, zădărnicirea evadării deținuților și a legăturilor cu persoane neutralizate, folosirea judicioasă a forțelor și mijloacelor, conducerea fermă și neîntreruptă.
În ceea ce privește planificarea subofițerilor în serviciul de escortare, aceasta se face în registrul cu același nume de către ofițerul numit de comandantul locului de deținere, acest registru completându-se în ziua anterioară executării misiunii și se supune spre aprobare locțiitorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și conține următoarele date: locul executării misiunii, gradul, numele și prenumele subofițerilor din compunerea escortei, funcția sau postul încredințat, semnătura de însușire a consemnului particular al postului și de instruire cu privire la îndeplinirea misiunii, situația răspândirilor.
La plecarea în misiune subofițerii din serviciul de escortare trebuie să aibă în mod obligatoriu asupra lor următoarele: armamentul și muniția de serviciu, mijloacele de imobilizare, mijloacele de legătură și alarmare. Șeful de escortă trebuie să aibă asupra sa tabelul nominal cu deținuții care se escortează și carnetul postului. Tabelul nominal cu deținuții care se escortează la punctele de lucru se întocmește de șeful biroului organizarea muncii, iar cel pentru escortarea deținuților la instanțele de judecată, organele de urmărire penală de șeful biroului evidență deținuți.
Pentru deținuții care urmează a fi internați în spitalele din rețeaua Ministerului Sănătății, trimiși la consultații ori analize la policlinicile locale, tabelul se întocmește de către medicul penitenciarului.
O activitate importantă este de asemenea și instruirea escortelor care constă în informarea cu privire la situația operativă din locul de deținere și de la destinația unde se escortează, prelucrarea unor ordine ale eșalonului superior ori ale comandantului penitenciarului, rezolvarea de spețe specifice misiunilor de escortare ce urmează a fi executate și darea ordinului de misiune care se transmite prin formula: „ESCORTE DREPȚI ! Vă ordon să executați escortarea și paza deținuților încredințați pe timpul deplasării și la …(destinația), cu fermitate și dârzenie! Vă atrag atenția asupra modului de folosire și mânuire a armamentului și muniției din dotare!”
Deci, trebuie reținut că organizarea și executarea serviciului de escortare este una din principalele activități care revine cadrelor de penitenciare și care impune a fi pregătit în mod amănunțit astfel încât subofițerii cărora li se încredințează această misiune să cunoască precis ce au de făcut și cum să acționeze pentru rezolvarea diferitelor situații care apar.
În Regulamentul privind executarea unor pedepse și a măsurii arestării preventive, articolul 91 se menționează că paza exterioară a penitenciarelor, supravegherea și escortarea condamnaților se fac cu personal anume instruit, luându-se măsuri pentru preîntâmpinarea sustragerii de la executarea pedepsei închisorii.
Astfel supravegherea interioară și la punctele de lucru, escortarea și paza condamnaților pe timpul transferării de la un loc de deținere la altul, la instanțele de judecată ori la organele de urmărire penală, se execută de subofițeri organizați pe schimburi și instruiți în mod special pentru aducerea la îndeplinire a misiunilor ce le revin în posturile de pază, în misiunile de escortare și supraveghere a condamnaților.
Paza exterioară a penitenciarelor sau a secțiilor de deținere dependente și escortarea condamnaților la punctele de lucru se realizează cu subofițeri din unitățile aparținând Ministerului Justiției.
Tot în articolul 92 se menționează și faptul că pentru supravegherea condamnaților aflați la punctele de lucru, subofițerii pot fi ajutați de către unii condamnați care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 31 alineatul 3 care are următorul conținut: „Condamnații care îndeplinesc condițiile prevăzute în alineatul 1, pot fi folosiți și pentru supravegherea la locul de muncă a altor condamnați”.
Pentru selecționarea deținuților folosiți la muncă fără pază și a celor care ajută pe subofițeri la paza și supravegherea altor condamnați există unele criterii, cum ar fi: să fi executat cel puțin 1/5 din pedeapsă, fracție în care se include și timpul considerat executat ca urmare a muncii prestate, să dea dovezi temeinice de îndreptare, să fie stăruitori în muncă și disciplinați, să fi fost, de regulă, folosiți o perioadă de timp în condițiile de muncă fără pază în afara penitenciarului, unde să fi obținut rezultate bune, să fi îndeplinit serviciul militar, să fi avut o ocupație stabilă, să aibă familie și să păstreze permanent legătura cu aceasta, să aibă un temperament echilibrat, trăsături pozitive de caracter, o ținută corectă și prestantă.
De asemenea trebuie să posede studii de cultură generală, să nu fi săvârșit fapte care atrag oprobiul public sau alte infracțiuni care pun la îndoială capacitatea de a se achita în bune condiții de astfel de sarcini și să fi dovedit că recunosc în mod sincer vinovăția pentru infracțiunea săvârșită, regretă fapta comisă ți înțeleg necesitatea de a suporta rigorile executării pedepsei.
Se poate observa că regimul general de executare a pedepselor, prevăzut de Legea numărul 23 din 1969 se întemeiază pe aplicarea unui tratament diferențiat de deținere, pe obligația condamnaților de a presta o muncă utilă dacă sunt apți pentru aceasta, pe acțiunea educativă ce se desfășoară cu deținuții, pe respectarea de către deținuți a disciplinei și ordinii interioare din locul de deținere, precum și pe stimularea și recompensarea celor care sunt stăruitori în muncă, disciplinați și dau dovezi temeinice de îndreptare.
Rezultă din conținutul acestei legi că sistemul penitenciar din România îmbină elementele deținerii în comun cu cele ale sistemului progresiv, că exclude izolarea celulară, regimul tăcerii, precum și alte măsuri inumane care pot aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Un aspect deosebit de important și asupra căruia trebuie focalizată o atenție deosebită îl reprezintă deținuții cu grad sporit de periculozitate.Referindu-se la prezentarea acestei categorii de deținuți la organele judiciare, spitale, policlinici sau alte locuri din exteriorul penitenciarului sunt menționate o serie de aspecte deosebit de importante. Astfel, pregătirea acestor deținuți pentru a fi prezentați la organele judiciare, spitale, policlinici sau pentru a fi transferați la alte unități se va realiza sub nemijlocita conducere a locțiitorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar.
În situații deosebite, despre prezentarea acestora în locuri din exteriorul penitenciarului, se vor informa organele de poliție sau jandarmerie locale cărora, dacă este cazul, li se vor solicita sprijinul necesar. Orele și itinerariile de deplasare, precum și cadrele ce vor fi repartizate în misiune, vor fi stabilite de comandantul penitenciarului, la propunerea locțiitorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar.
În cazul escortării deținuților cu grad sporit de periculozitate care au condus ori au făcut parte din grupări de tip mafiot sau care prin infracțiunea săvârșită au atras atenția opiniei publice, în locuri din afara unității, cu cel puțin 24 de ore, înaintea prezentării acestora, se vor raporta măsurile stabilite la Direcția Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar.
În situația prezentării acestei categorii de deținuți la instanța de judecată sau în alte locuri, se va numi șef de escortă un ofițer. Acesta va fi instruit de locțiitorul comandantului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, asigurându-se pentru executarea acestor misiuni un număr corespunzător de cadre.
Deținuților din această categorie li se aplică mijloace de imobilizare sigure pe timpul deplasării cu mijloacele de transport la organele judiciare, spitale, policlinici sau alte locuri din exteriorul locului de deținere. La instanțele de judecată acestea se aplică și în cazul deplasării de la camerele de arest până la boxa amenajată în sala de ședințe, precum și pe timpul procesului, informându-se despre aceasta președintele completului în fața căruia sunt prezentați.
Dacă acesta dispune scoaterea mijloacelor de imobilizare, se procedează în consecință. În același mod se procedează și în cazul prezentării deținuților la alte organe și instituții.Pentru deținuții deosebit de periculoși, îndeosebi cei care au condus sau au făcut parte din grupări de tip mafiot sau care prin actele și acțiunile infracționale săvârșite au atras atenția opiniei publice, cu intenții vădite de a determina alți deținuți la acte de dezordine și de sustragere de la executarea pedepsei cu închisoarea, se vor stabili de comun acord cu președinții instanțelor de judecată sau, după caz, cu șefii altor instituții, orele de prezentare a acestora.
Prezentarea în fața instanțelor de judecată se va face individual, cu excepția situațiilor când sunt inculpați cu alți mdeținuți în aceași cauză. În cacazuri speciale, premergător sosirii deținuților, se vor trimite în aceste locuri cadre pentru a cunoaște elemente ale situației operative din zonă. Pe cât este posibil, deținuții din această categorie vor fi transportați individual la organele judiciare și introduși direct în sala de judecată sau camera de audiere, evitându-se menținerea lor în camerele de arest.
Internarea sau sau prezentarea pentru consultații sau tratamente de specialitate a unor asemenea deținuți se ca efectua numai cu aprobarea Direcției Generale a Penitenciarelor pentru fiecare caz în parte, ori de cîte ori situația o impune.
Pentru cazurile de urgență medico-chirurgicală, aprobarea se va da de către comandantul sau directorul unității, urmând a se raporta, ulterior, măsurile luate. Pe durata cât se vor afla internați în spitalele din rețeaua Ministerului Sănătății, deținuților din această categorie li se vor aplica mijloacele de imobilizare specifice.
În ceea ce privește repartizarea în serviciu pentru executarea pazei, supravegherii ți escortării deținuților cu grad sporit de periculozitate, aceasta se face potrivit uni număr suficient de cadre bine pregătite profesional și cu experiență în îndeplinirea unor astfel de misiuni. În penitenciare de maximă siguranță, la misiunile de pază, supraveghere și escortare participă și componenții grupei de intervenție specializate.
De asemenea este necesar să se facă o instrire temeinică a personalului repartizat în serviciu, cu privire la gradul de periculozitate al deținuților, situația lor juridică, comportarea acestora pe timpul executării pedepsei, intențiile și preocupările acestora, precum și modul de acțiune în diferite situații.
1.3.Reglementări ale proiectului de lege privind executarea pedepselor și a măsurii arestării preventive:
În primul capitol al priectului de lege se specifică în mod clar legalitatea executării pedepselor și a măsurii arestării preventive cu privarea de libertate, menționându-se că scopul executării pedepselor este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte a persoanelor condamnate față de societate, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială,precum și dezvoltare aptitudinilor necesare reintegrări în societate.
Articolul 2 consacră respectarea demnității umane și a dreptului la integritate fizică și psihică, specificându-se în alineatul 2 că este interzisă supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse sau a unei măsuri preventive cu privare de libertate, la tortură sau orice fel de tratament inuman ori degradant.
În capitolul 2 , făcându-se referire la penitenciare, se menționează că pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii se execută în penitenciare. Articolul 11 pune în discuție termenul de penitenciar special, în această categorie intrând penitenciarele pentru minori, penitenciarele pentru femei și penitenciarele spital.
Următoarele două articole cuprind o serie de prevederi noi. Astfel articolul 12 propune termenul de centre de reținere și arest preventiv și specifică faptul că în cursul urmăririi penale , reținerea și arestarea preventivă se execută în centrele de reținere și arest preventiv, care se organizează și funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Articolul 13 face referire la un termen nou și anume centrele de arest preventiv. În cuprinsul articolului se menționează că în cursul judecății, arestarea preventivă se execută în centrele de arest preventiv, care se organizează și funcționează în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor care are obligația de a lua măsurile necesare pentru siguranța penitenciarelor și a centrelor de arest preventiv, precum și măsurile de pază, supraveghere și escortare a persoanelor condamnate.
În ceea ce privește regimurile penitenciare, se menționează în articolul 16 că aceste regimuri sunt de maximă siguranță, regim închis, semideschis și deschis. Regimul de maximă siguranță se aplică următoarelor categorii de persoane condamnate: persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață, persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, persoanelor condamnate pentru acte de terorism și persoanelor condamnate pentru evadare.
Cu privire la transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar ca urmare a schimbării regimului de detenție sau pentru alte motive întemeiate , aceasta se face de către Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor la propunerea comisiei de evaluare și repartizare care funcționează în fiecare penitenciar sau la cererea persoanelor condamnate.
Capitolul 4 face referire la drepturile persoanelor condamnate spunând că exercitarea acestor drepturi nu poate fi îngrădită decît în limitele și în condițiile prevăzute de lege. Sunt prevăzute dreptul de petiționare și dreptul la corespondență, dreptul de a primi vizite își dreptul de a primi bunuri, dreptul la informație și dreptul la libertatea cultelor religioase, dreptul la asistență diplomatică și dreptul la asistență medicală.
Persoanele condamnate care au capacitate de muncă, cu acordul lor, pot desfășura activități luvrative în raport cu calificarea și aptitudinile lor, precum și activități necalificate. Durata muncii este în medie de 8 ore pe zi, dar nu mai mult de 40 de ore pe săptămână. Munca este remunerată, iar din câștigurile realizate un procent de 30% dinsumă revine persoanei condamnate, iar un procent de 70% revine Administrației Naționale a Penitenciarelor.
De asemenea în penitenciare se organizează cursuri de școlarizare pentru ciclul primar, mediu și liceal, iar formarea profesională a persoanelor condamnate se realizează prin calificarea și recalificarea acestora, în funcție de opțiunile și aptitudinile lor.
Cu privire la executarea măsurilor preventive cu privare de libertate acestea se execută în centre de reținere și arest preventiv. Primirea unei persoane într-un loc de reținere se face în baza ordonanței organului de cercetare penală sau a procurorului, iar primirea unei persoane într-un loc de arest se face în baza mandatului de arestare emis de procuror sau după caz de instanța de judecată.
Dreptul de petiționare și dreptul la corespondență ale persoanelor reținute sau arestate preventiv sunt garantate, au caracter confidențial neputând fi deschise, cenzurate, reținute sau întârziate. Deasemenea persoanele reținute sau arestate preventiv au dreptul să efectueze convorbiri telefonice care au caracter confidențial.
Toate cheltuielile ocazionate de exercitarea acestor drepturi sunt suportatede persoanele reținute sau arestate preventic. Un alt drept este acela de lua contact cu apărătorul, întrevederile fiind confidențiale și supravegheate vizual de la distanță de către personalul centrului de reținere și arest preventiv sau, după caz, al centrului de arest preventiv.
CAPITOLUL II – ORGANIZAREA SERVICIULUI DE ESCORTARE A DEȚINUȚILOR
2.1.Principii generale privind organizarea serviciului de escortare a deținuților:
Conform reglementărilor internaționale referitoare la aducerea și scoaterea deținuților în și din penitenciare, aceștia trebuie să fie cât mai puțin expuși vederii publicului și protejați de curiozitatea acestuia.
Cadrele care execută misiuni de escortare nu trebuie să se abată sub nici o formă de la obligațiile stabilite prin consemne. Ele trebuie să fie în permanență atente, ferme în acțiunile desfășurate, având în vedere că în unele situații pot acționa independent până la sosirea forțelor de sprijin. Personalul din escortă trebuie să asigure atât paza deținuților pe timpul deplasării, cât și să împiedice orice încercare a acestora de a stabili legături cu persoane neautorizate și de a primi sau transmite obiecte interzise.
Noțiunea de escortă
În conformitate cu prevederile regulamentare, escorta este un element de serviciu mobil, compus din doi sau mai mulți subofițeri (din care unul este șef) destinat să asigure paza deținuților pe timpul deplasării acestora în afara locului de deținere si la destinație.
Trebuie reținut faptul că în serviciul de escortare se numesc doi sau mai mulți subofițeri chiardacă este vorba de un singur deținut care urmează să fie escortat în afara locului de deținere. Acest lucru se impune având în vedere situațiile ce se pot produce pe timpul îndeplinirii misiunii, rezolvarea diferitelor probleme care apar cu această ocazie, precum și faptul că există riscul ca, în cazul numirii unui singur subofițer, în serviciul de escortare, acesta să fie pus în imposibilitatea de a îndeplini misiunea încredințată. Subofițerii care asigură paza deținuților pe timpul deplasării, răspund și de paza și supravegherea deținuților la destinație (puncte de lucru, instanțe de judecată, organe de urmărire penală, spitale, policlinici).
2.2. Elemente care stau la baza stabilirii escortei și a tăriei acesteia:
Compunerea și tăria escortei se stabilesc în raport cu mai mulți factori și elemente de care trebuie să se țină seama în mod obligatoriu și care, în principal,se referă la umătoarele:
numărul și gradul de periculozitate al deținuților.Cu cât numărul deținuților este mai mare, va crește în mod proporțional și numărul subofițerilor numiți pentru escortarea acestora, situație care are în vedere și cazul în care deținuții prezintă un grad sporit de periculozitate, sub aspectul stării de recidivă, naturii infracțiunilor comise, stării disciplinare, intențiilor acestora, receptivității la acțiunile de reeducare.
misiunea escortei, forțele și mijloacele la dispoziție, sunt, de asemenea, elemente de care depind compunerea și tăria escortei, în sensul că, în funcție de misiunile concrete ce trebuie îndeplinite și condițiile în care acestea se execută, se va numi un număr mai mare sau mai mic de subofițeri, ținându-se cont și de mijloacele avute la dispoziție și care se folosesc în îndeplinirea misiunii, mijloace de legătură, de alarmare, de iluminat, de imobilizare, amenajări genistice, împrejmuiri, etc.
distanța până la destinație determină numărul subofițerilor numiți în serviciul de escortare, deoarece, cu cât distanța este mai mare, cu atât inteervenția unității sau a organelor cu care se cooperează se realizează mai greu, astfel că escorta este pusă în situația să acționeze independent un timp mai mare în cazul producerii unor evenimente;
itinerariile de deplasare, atunci când ele trec prin localități, locuri aglomerate, se impune folosirea unui număr mai mare de subofițeri în compunerea escortei. De regulă, se stabilesc 1-2 itinerarii pentru fiecare destinație. Justificarea stabilirii a cel puțin două variante ale traseului de deplasare constă în faptul că, pe timpul delasării de la unitate către destinație și la întoarcere, se pot produce anumite situații deosebite care ar impune schimbarea traseului [alunecări de teren, inundații, distrugeri, explozii, accidente de circulație care presupun blocarea circulației pe un timp îndelungat, blocaje rutiere de orice fel (căderi de arbori, stâlpi de electricitate, telecomunicație, etc.)]
itinerariul de deplasare se comunică escortei înainte de deplasarea în misiune și el trebuie respectat întocmai, fiind interzis caacesta săp fie schimbat, ori să se producă abateri de la el, cu excepția cazurilor de forță majoră.
La stabilirea itinerariului de deplasare trebuie avute în vedere îndeplinirea următoarelor condiții de către ecestea:
să permită ajungerea la destinație pe un drum cât mai scurt;
să asigure posibilități de deplasare în coloană și de realizare a dispozitivului de escortare;
să evite pe cât posibil deplasarea pe străzi și drumuri intens circulate, zone aglomerate, trasee turistice, ori prin terenuri acoperite;
Pentru asigurarea acestor condiții, locțiitorul pentru siguranța deținerii în regim penitenciar execută recunoașterea în teren și propune comandantului varianta cea mai convenabilă, iar acesta va hotărî. În cazurile când deplasarea și escortarea deținuților se fac cu mijloace de transport autop în coloană sau pe itinararii care nu îndeplinesc în totalitate condițiile arătate mai sus, comandantul penitenciarului va solicita sprijinul inspectoratului județean de poliție în raza căruia se află locul de deținere pentru a I se pune la dispoziție efective de poliție (echipaje auto de poliție rutieră) care să contribuie la siguranța deplasării. De asemenea, dacă este necesar, se va cere sprijinul și pentru menținerea ordinii la instanțele de judecată și organele de urmărire penală în situațiile în care escortarea se execută în situații dificile.
caracteristicile terenului constituie un alt element care se are în vedere la stabilirea tăriei escortei. Dacă terenul este frământat, acoperit (păduri, culturi înalte, livezi, etc.) se va mări și numărul subofițerilor din escortă, deoarece, în caz de evadare, posibilitățile de ascundere a deținuților sunt mai mari;
modalitatea de escortate determină, de asemenea, numărul subofițerilor din compunerea escortei, acesta fiind diferit atunci când escortarea se execută în coloană pe jos, cu mijloace auto sau cu nave fluviale;
natura lucrărilor și gradul de amenajare genistică a punctelor de destinație. Dacă activitatea productivă se execută pe puncte de lucruri mobile (în agricultură, legumicultură, irigații, etc.) unde nu este posibilă amenajarea împrejmuirilor, a foișoarelor de pază și lucrări genistice, numărul subofițerilor va fi mai mare decât în cazul în care același număr de deținuți ar munci pe puncte de lucru fixe, unde se pot asigura amenajările și celelalte mijloace necesare funcționării pazei;
nevoile de pază la destinație: dacă escortarea se execută la punctele de lucru (fixe sau mobile), trebuie avut în vedere sa se asigure subofițerii necesari pentru posturile de pază, post control, șef punct de lucru, patrule, conducători câini de serviciu sau alte elemente pentru paza și supravegherea deținuților, astfel încât să se excludă posibilitatea producerii unor evenimente negative la instanțele de judecată sau organele de urmărire penală, trebuie numiți pentru paza la camerele de arest, în sălile de ședință ori pentru supravegherea în timpul anchetării deținuților;
situația operativă din zona de dispunere a locului de deținere sau de destinație. În cazul în care există informații sau se obțin date că în zona în care se află peitenciarul ori în cea în care urmează să fie prezentați deținuții, se intenționează să se desfășoare sau au loc acțiuni ostile interprinse de elemente dușmănoase, numărul subofițerilor din escortă va fi întotdeauna mai mare decât atunci când activitatea se desfășoară în condiții normale;
condițiile de timp, anotimp, starea vremii și durata serviciilor sunt elemente care influențează în mod direct tăria escortei. De regulă, escorta deținuților se execută ziua, când escortarea are loc pe timp de noapte se evită pe cât posibilitinerariile care trec prin terenuri acoperite, iar efectivele escortei se măresc și li se asigură mijloace de iluminat atât pe timpul transportului, cât și la destinație. Pentru executarea unor activități urgenteîn afara locului de deținere, pe timp de noapte, se selecționează din timp un număr de condamnați din rândul celor care muncesc și dau dovezi temeinice de îndreptare. Aceștia se trec într-un tabel nominal aprobat de comandant,tabel care se păstrează la ofițerul de serviciu, iar tăria escortei se stabilește în funcție de situația care a impus acest lucru și de numărul deținuților.Toamna și iarna, când durata iluminării naturale este mai scurtă, atunci când vizibilitatea este redusă (ceață, ploaie, ninsoare, etc.), precum și în situația în când misiunea la locul de destinașie durează mai mult, se numește un număr mai mare de subofițeri în escortă. Efectivele necesare pentru constituirea escortei se calculează, în principiu, avându-se în vedere să se numească un șef de escortă, șef post control la fiecare din punctele de lucru care necesită un asemenea post, precum și un subofițer la 8-12 deținuți escortați. Numărul subofițerilor, în special în cazul escortării deținuților la punctele de lucru, scade în mod proporțional atunci când paza se asigură și cu ajutorul unor condamnați. In majoritatea cazurilor de escortare a deținuților la punctele de lucru, funcția de șef de escortă poate fi îndeplinită de către șeful punctului de lucru, care răspunde de întreaga activitatepe punctul de lucru și va exercita și obligațiile șefului de escortă.
În funcție de caracterul misiunii și cînd situația impune, escorta poate fi întărită cu câini de serviciu.
CAPITOLUL III – EXECUTAREA MISIUNILOR DE ESCORTARE A DEȚINUȚILOR
3.1. Documentele și materialele necesare executării serviciului de escortare:
La plecarea în misiune, subofițierii din serviciul de escortare trebuie să aibă în mod obligatoriu asupra lor următoarele:
armamentul și muniția din dotare;
mijloace de imobilizare;
mijloace de legătură, alarmare și iluminare.
Șeful de escortă are asupra sa:
tabelul nominal cu deținuțiicare se escortare.
delegația pentru predare-primirea deținuților ;
carnetul postului.
Subofițierii din escortă se dotează, de regulă, cu pistol-mitralieră, iar șeful de escortă cu pistol, precum și cu muniția de serviciu (de regulă, câte o unitate de foc pentru fiecare categorie de armament).
Fiecare subofițier este obligat să respecte cu strictețe regulile privind distribuirea, manipularea și folosirea armamentului, muniției și celorlalte mijloace din dotare.
Ca mijloc de imobilizare fiecare escortă trebuie dotată cu 1-3 cătușe, baston de cauciuc, iar dacă situația impune, cu pulverizatoare și grenade de mână cu gaze lacrimogene.
În cazul escortării deținuților la punctele de lucru, șeful punctului de lucru – care este și șeful escortei – poartă pistolul și muniția asupra sa numai pe timpul deplasării; pe toată durata programului de muncă, el predă pistolul și muniția unui subofițier din compunerea escortei, de regulă șefului post- control, pe bază de semnătură în carnetul postului, care le păstrează asupra sa. În această situație, șeful punctului de lucru are asupra sa bastonul de cauciuc.
Ca mijloace de legătură se folosesc radiotelefoane portabile, telefoane mobile, iar în cazul escortării cu mijloace auto speciale (autodube, microdube), pe acestea se instalează radiotelefoane mobile cu posibilitatea de a lucra în sistem duplex și semiduplex în vederea realizării legăturii și cu organele de poliție.
La punctele de lucru fixe, beneficiarul care folosește deținuții l muncă are obligația de a asigura instalarea unui post telefonic, dublânde-se astfel legătura cu unitatea.
Tabelul nominal cu deținuții care urmează a fi escortați se întocmește de șeful biroului (compartimentului) evidență deținuți și organizarea muncii, se verifică de către locțiitorul pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și se aprobă de comandantul locului de deținere. Este interzisă escortarea unor deținuți care nu sunt trecuți în tabel.
În cazul escortării deținuților la punctele de lucru, tabelul se întocmește la începutul fiecărei luni, în dublu exemplar pentru zilele cu soț și cele fără soț, iar deținuții se înscriu în ordinea echipelor și cea strict alfabetică.
În tabelul cu deținuții care se escortează la punctele de lucru zilnic, se înscriu următoarele date:
ora plecării din locul de deținere;
ora începerii lucrului;
timpul afectat servirii mesei;
ora încetării lucrului;
ora sosirii în locul de deținere.
Aceste date trebuie înscrise în mod corect, iar ora plecării și sosirii la locul de deținere trebuie să corespundă cu ora menționată de șeful postului de control în registrul de intrare-ieșire a deținuților în /din penitenciar.
În tabelul nominal se înscriu următoarele date referitoare la deținuți:
numele și prenumele;
data nașterii (luna, ziua, anul)
părinții (tata, mama)
condamnarea și fapta;
starea de recidivă.
Pentru cei care se escortează la instanțele de judecată, în tabelele nominale trebuie să se precizeze instanța la care trebuie prezentați deținuții, precum și gradul lor de periculozitate; în cazul acestora, locțiitorul pentru siguranța deținerii și regim penitenciar va face pe tabel mențiunile necesare.
Pentru deținuții care urmează a fi internați în spitalele din rețeaua Ministerului Sănătății și Familiei, trimiși la consultație ori analize la policlinicile legale, tabelul se întocmește de medicul penitenciarului și se aprobă de comandantul locului de deținere.
Carnetul postului se dă în primire șefului de escortă (șeful punctului de lucru) și cuprinde:
consemnul particular al posturilor care se referă la obligațiile subofițerilor din escortă, ele trebuind să dea posibilitate acestora să rezolve în mod operativ, eficient și concret toate problemele cu care se confruntă și situațiile posibil a se produce pe timpul îndeplinirii misiunii;
numărul și categoria deținuților încredințați zilnic spre a fi escortați; acest număr trebuie să corespundă cu numărul celor aprobați de comandant pe tabelul nominal și pentru care șeful de escortă semnează de primirea lor în registrul de evidență a deținuților intrați și ieșiți, care se află în dotarea șefului postului de control de la intrarea în sectorul de deținere;
dispozitivul elementelor aflate în serviciu se materializează sub formă de schemă; pe ea se reprezintă grafic suprafața punctului de lucru (clădirea și dispunerea instanței de judecată, a organului de urmărire penală) și locul fiecărui subofițer din compunerea escortei în cadrul dispozitivului de pază adoptat;
situația nominală a deținuților foarte periculoși; la punctele de lucru exterioare, astfel de deținuți nu sunt scoși; în cazul prezentării acestora la instanțe, organe de urmărire penală sau în cazul unor internări de urgență in spital, ei sunt nominalizați în carnetul postului;
adnotări cu privire la problemele deosebite apărute în timpul executării serviciului; pe timpul executării misiunii de escortare, șeful de escortă se confruntă cu multiple probleme și situații; unele dintre ele trebuie să stea în permanență în atenția sa ori să fie raportate ierarhic pentru rezolvare; acestea se consemnează în carnetul postului, urmărindu-se modul cum se îndeplinesc;
constatările și măsurile ordonate de organele de control se trec, de asemenea, în carnetul postului, înscriindu-se data și ora executării controlului, constatările pozitive și negative, precum și măsurile ordonate pentru eliminarea lipsurilor și îmbunătățirea activității.
3.2. Instruirea escortelor și darea ordinului de misiune:
Instruirea subofițerilor din serviciul de escortare se efectuează zilnic de către ofițerul numit de comandantul locului de deținere. Periodic, instruirea se efectuează de comandant personal sau de către locțiitorul pentru siguranța deținerii și regim penitenciar.
Conform prevederilor regulamentare și ale ordinelor în vigoare, instruirea subofițerilor din escortă începe cu verificarea prezenței acestora, controlul ținutei, a stării lor psiho–fizice și comunicarea repartizării pe posturi, funcții și destinații.
În continuare, se controlează dacă subofițerii și-au ridicat armamentul și muniția din dotare, mijloacele de imobilizare necesare, precum și documentele specifice stabilite pentru fiecare escortă în parte.
După verificarea acestor probleme și remedierea lipsurilor constatate se trece la instruirea propriu-zisă care constă în :
informarea cu privire la situația operativă din locul de deținere și de la destinația la care se escortă;
prelucrarea unor ordine aleeșalonului superior ori ale comandantului penitenciarului;
rezolvarea unor spețe specifice misiunilor de escortare ce urmează a fi executate;
darea ordinului de misiune.
Informarea privind situația operativă din zona de dispunerea penitenciarului ori a destinațiilor unde se escortează deținuții se realizează numai atunci când au loc anumite evenimente și se limitează la problemele care îi interesează pe subofițeri, cu accent pe măsurile și modul de acțiune în situațiile create, precum și stabilirea noilor condiții pentru îndeplinirea misiunilor încredințate.
Ordinile eșalonului superior, indiferent de forma sub care se primesc, se prelucrează personal de cătrew comandant, ele fiind exemplificate cu aspecte practice din unitate, stabilindu-se în același timp măsuri pentru executarea lor.
Ordinul de misiune se transmite prin formula: “ESCORTE, DREPȚI! Vă ordon să executați escortarea și paza deținuților încredințați pe timpul deplasării și la …(destinația!)”.
3.3. Activitatea desfășurată de componenții escortei înainte de plecarea în misiune:
La ora stabilită de către comandant, subofițerii numiți în srviciul de escortare se prezintă la unitate, se echipează cu ținuta de protecție, ridică armamentul, muniția și celelalte materiale din dotare și se deplasează pe locul unde are loc instruirea înainte de plecarea în misiune.
După instruire, ofițerul care a condus această activitate ordonă deplasarea escortelor pe locul de încărcare a armamentului. După aceea, cu armele în poziția “la umăr”, escorta se deplasează în formație în coloană la postul de control (locul de primire a deținuților) unde șeful de escortă ordonă verificarea mijlocului de transport destinat deplasării și luarea dispozitivului de escortare, dând conmanda: “În dispozitiv de escortare, MARȘ!”. După ce verifică realizarea dispozitivului raportează locțiitorului șefului de tură :”D-le…(gradul), escorta la punctul de lucru…este gata pentru primirea deținuților”.
Locțiitorul șefului de tură înmânează șefului de escortă tabelul nominal cu deținuții care urmează a fi escortați și îi ordonă să se deplaseze la camere pentru a lua în primire deținuții și a-i conduce în dispozitivul de escortare. Șeful escortei predă armamentul și muniția unui subordonat, se deplasează la camerele de deținere, se ia în primire deținuții de la supraveghetorul de la secția de deținere, îi conduce pe locul de adunare, execută apelul nominal și percheziția corporală sumară.
După ce deținuții au fost înscriși nominal, numeric, în registrul de evidență, de la post control nr. 2, șeful de escortă semnează de primirea lor și le aduce acestora la cunoștință ce obligații au pe timpul deplasării și consecințele la care se expun în cazul nerespectării lor. Apoi ordonă deplasarea deținuților în dispozitivul de escortare, de unde se execută îmbarcarea în mijlocul de transport în ordinea echipelor din cadrul detașamentelor.
Când toți deținuții s-au îmbarcat, șeful de escortă ordonă instalarea plaselor de siguranță între deținuți și cadrele din escortă, precum și asigurarea ușilor mijlocului de transport cu sistemele de închidere prevăzute și ordonă apoi escortei să ocupe locurile stabilite.
Șeful escortei insruiește pe conducătorul auto cu privire la destinația, itinerariul și viteza de deplasare și se interesează dacă autovehicolul nu prezintă defecțiuni tehnice. După ce verifică încă odată elementele de siguranță, ocupă loc lângă conducătorul auto și ordonă începerea deplasării către destinație.
Pe timpul escortării în mijloacele de transport auto, subofițerii țin armamentul între genunchi, în poziție verticală, cu țeava îndreptată în sus.
3.4. Activitatea desfășurată de componenții escortei la terminarea misiunii:
La terminarea activității cu deținuții, șeful escortei ordonă adunarea acestora pe locul de adunare, execut apelul numeric sau nominal al deținuților, ordonă restrângerea dispozitivului de pază, sau, după caz, adunarea subofițerilor și realizarea dispozitivului de escortare pentru deplasarea la unitate.
După ce se controlează mijlocul de transport, se ordonă îmbarcarea deținuților și se începe deplasarea către unitate.
La sosirea în unitate, șeful escortei ordonă debarcarea subofițerilor și realizează dispozitivul în jurul mijlocului de transport, după care cere deținuților să coboare în ordinea echiăpelor și să se încoloneze în locul stabilit. Șeful escortei îi numără, verifică mijlocul de transport și apoi permite plecarea acestuia. După aceasta, predă armamentul și muniția unui subordonat și conduce deținuții la postul de control de la intrarea în sectorul de deținere unde, împreună cu șeful postului de control execută apelul numeric și înscrie în registrul de evidență a deținuților intrați-ieșiți ora sosirii lor în unitate.
Deținuții sunt conduși pe locul stabilit în vederea efectuării percheziției corporale sumare unde șeful de escortă coordonează și conduce această activitate, iar prin sondaj efectuează și percheziția corporală amănunțită, după care conduce și predă deținuții supraveghetorilor de la secțiile de deținere.
Împreună cu subofițerii din escortă, se deplasează pe locul amenajat, unde, sub comanda locțiitorului șefului de tură, execută descărcarea armamentului, muniției, mijloacelor de legătură și de imobilizare la magazia de serviciu.
Șeful escortei se prezintă la șeful de tură căruia îi raportează despre îndeplinirea misiunii, apoi un scurt bilanț cu subofițerii din subordine.
CAPITOLUL IV – MODALITĂȚI DE ESCORTARE A DEȚINUȚILOR
4.1. Escortarea deținuților în coloană pe jos și realizarea dispozitivului de escortare:
Executarea misiunii de escortare a deținuților în coloană pe jos este avută în vedere în anumite situații, în special în cazul locurilor de deținere situate în afara localităților și al secțiilor de deținere exterioare subordonate acestora.
0 astfel de misiune se poate realiza la locurile de destinație situate până la distanța de 3 km de locul de deținere și pe itinerarii dinainte stabilite și recunoscute, numai dacă acestea nu trec prin localități ori locuri aglomerate.
Această prevedere este determinată de faptul că terenul acoperit, localitățile sau locurile frecvent circulate facilitează producerea de evenimente negative (evadări, luarea de legături, răzvrătiri etc.), iar posibilitățile de intervenție a elementelor din escortă pentru zădărnicirea unor astfel de acțiuni din partea deținuților sunt mult mai reduse.
De asemenea, deplasarea deținuților în coloană pe jos la punctele de lucru situate la distanțe mai mari de 3 km față de penitenciar ar afecta atât programul de lucru, cât și randamenlul condamnaților în procesul de producție.
4.1.1. Realizarea dispozitivului de escortare
Dispozitivul de escortare se adoptă în raport cu numărul deținuților, marimea coloanei și caracteristicile terenului de pe itinerariul de deplasare, astfel:
atunci când escorta e formată din doi subofițeri, aceștia se dispun înapoia coloanei, pe ambele laturi, la distanțe care să le permită paza și supravegherea deținuților în bune condiții;
în situația escortării deținuților de către 3 subofițeri, aceștia se dispun:
– unul merge pe partea dreaptă și altul pe partea stângă (la 4-5
metri de deținuți);
– șeful escortei – înapoia coloanei la aceeași distanță;
când escorta este formată din 4 sau mai mulți subofițeri, dispozitivul
presupune:
– un subofițer se deplasează în fața coloanei (la 7-10 metri);
– ceilalți subofițeri se deplasează pe părțile laterale și înapoia
coloanei (la 4-5 metri);
– subofițerul conducător cu câinele de serviciu merge la 7-10 metri
lateral de coloană pe partea cea mai vulnerabilă ori înapoia
escortei;
– șeful de escortă se deplasează înapoia coloanei în locul care să-i
permită să observe deținuții și dispozitivul de escortare.Subofițerii din escortă poartă armamentul în poziția
"la umăr".
Deplasarea se face numai pe itinerariile stabilite și comunicate zilnic de locțiitorul pentru pază și regim. Pe timpul deplasării, elementele din escortă trebuie să respecte strict ordinea și disciplina, să păstreze distanta minimă între subofițeri și deținuți, pentru a nu da posibilitatea acestora din urmă să atace prin surprindere, să imobilizeze ori să dezarmeze militarii din escortă.
Dispozitivul de escortare și coloana de deținuți se opresc numai la ordinul șefului de escortă în locurile dinainte stabilite și numai în afara localităților și locurilor acoperite.
Pe timpul sezonului rece, în vederea prevenirii apariției unor afecțiuni cauzate de frig, trebuie să se aibă în vedere luarea unor măsuri specifice.
În acest sens, este necesar a se reține unele aspecte care se referă la:
în cazul deplasărilor pe jos a efectivelor se vor evita opririle mai mari de 15 minute și nu se va permite așezarea pe sol, recomandându-se activități de încălzire;
la primul semn de degerături (albirea sau învinețirea unor segmente ale corpului) persoanele respective trebuie prezentate urgent la cabinetul medical al unității;
la locurile de muncă cu temperaturi joase (sub -5° C) se asigură ceai fierbinte (0,5 – 1 litru pe persoană);
se va evita folosirea la muncă pe timp nefavorabil, la temperaturi sub -10 C ori pe vânt puternic chiar dacă temperatura este mai mare de -10° C;
se va evita folosirea la muncă în perioadele de dezgheț și umiditate crescută.
Atunci când se desfășoară activități la condițiile sus menționate, se iau măsuri de schimbare a posturilor de pază din oră în oră, subofițerii având dreptul de a folosi clapele de la căciuli pe timpul serviciului.
Deținuților folosiți la muncă li se va da căciuli, mănuși, ciorapi (de bumbac sau de lână) și bocanci, iar îmbrăcămintea și încălțămintea umedă se usucă în camere ori
uscătorii special amenajate.
Pe timpul opririlor scurte, coloana se dispune cu deținuții grupați pe o singură
Parte a drumului, pe partea necarosabilă, escorta menținând dispozitivulul de
pază.După începerea activităților de escortare a deținuților și înapoierea acestora la locul de deținere, se procedează astfel:
șeful postului de control, împreună cu șeful de escortă numară deținuții, confruntă rezultatul cu tabelul nominal și cu înregistrarea din evidența postului, notează ora de intrare a deținuților, menționează comportarea deținuților pe timpul escortării, iar SPC semnează de primire în registrul de intrare-ieșire a deținuților pe poartă;
șeful escortei conduce detinuții pe locul stabilit, unde se organizează și execută percheziția corporală sumară și ulterior predă deținuții supraveghetorului de pe secția de deținere;
la terminarea predării deținuților la camere șeful de escortă se prezintă la locul unde au rămas subordonații și îi conduce la locul de descărcare a armamentului, unde se procedează conform prevederilor regulamentare;
se predau materialele și armamentul cu muniția de serviciu la magazia de serviciu și echipamentul de protecție la vestiar;
șeful de escortă se prezintă la locțiitorul șefului de tură raportându-i de îndeplinirea misiunii;
după primirea aprobării, șeful de escortă pleacă împreună cu subordonații săi.
4.2.Escortarea deținuților cu mijloace auto:
Autobuzele se amenajează cu dispozitivele de siguranță a personalului din escortă(plasă de sârmă cu grilaje metalice,prevăzute cu încuietori) amplasate între deținuți si subofițeri.
Documentele pe baza cărora deținuții se transferă sunt:
Delegație de predare-primire a deținuților la autobuz,document care împuternicește șeful de escortă să predea, respectiv să primească deținuții în ziua stabilită.
Dosarele de deținere care se împachetează și se sigilează separat pe unități de destinație. Plicurile sau pachetele cu dosarele deținuților transferați se înregistrează și se predau la autobuz cu un singur număr pentru fiecare penitenciar la care se transferă deținuții.
Foaia de transfer se întocmește individual pentru fiecare deținut completându-se toate rubricile cerute de imprimat și se atașează pe plicul sau pachetul care conține și dosarul respectiv.
Tabelul nominal cu deținuții transferaiții se întocmește în 2 exemplare, completându-se toate datele cerute de imprimat, un exemplar rămâne la șeful de escortă de la autobuz.
Procesul-verbal de executare a percheziției corporale amănunțite asupra deținuților transferați ce se întocmește în 2 exemplare, din care un exemplar se predă șefului de escortă de la autobuz.
Tabelui nominal cu bagajele personale ale deținuților. Acestea se transportă separat fiind sigilate și însoțite de o etichetă cu datele personale ale destinatarului.
Tabelul nominal cu obiectele de valoare. Acestea se păstrează în cutii confecționate din lemn pe care se aplică sigilii, fiind păstrate de șeful de escortă de la autobuz.
Biletele de subzistență, cuprinzând alocarea deținuților la hrană rece pe perioada transportului.
Mijloacele de imobilizare aplicate deținuților cu un grad sporit de periculozitate -cătușele pentru mâini – rămân asupra deținuților pe toată durata transferului, fiind atent controlate de ambii șefi de escortă cu prilejul predării-primirii.
Transferul deținuților între unități se realizează cu autodube.
Astfel trebuiesc făcute următoarele precizări importante:
La pregătirea deținuților pentru transfer (percheziție, aplicarea mijloacelor de imobilizare, îmbarcarea în autobuze, etc.) participă nemijlocit locțiitorul pentru regim penitenciar și siguranța deținerii. Efectele personale, alimentele, țigările cât și alte obiecte ale deținuților se introduc în bagajul personal. Șeful de escortă primește hrană rece ambalată pentru fiecare deținut separat. Deținuții ce urmează a fi transferați sunt echipați cu o altă ținută(nu cea din categoria I) acordându-se atenție deosebită controlului încălțămintei și lenjeriei de corp personale.
Se comunică deținuților că nu au voie să fumeze în mijlocul de transport, țigările și sursele de aprindere depunându-se la bagajul personal. De la deținuții fumători se ridică câte un pachet de țigări care se ambalează separat, se inscripționează cu numele titularului și se predă șefului de escortă.
Cu ocazia predării deținuților pentru transfer locțiitorul pentru regim penitenciar și siguranța deținerii (și L.S.T.) informează șeful de escortă despre periculozitatea fiecărui deținut. Tot în prezența locțiitorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar se realizează separarea deținuților și repartizarea în mijlocul de transport.
Înaintea îmbarcării se realizează, de către cadre bine pregătite și instruite (nominalizate în procesul verbal întocmit în acest sens) percheziția și aplicarea mijloacelor de imobilizare.
Locțiitorul pentru siguranța deținerii și regim penitenciar informează șeful de escortă cu privire la condițiile de trafic și rulaj de pe itinerariul de deplasare, stabilind împreună măsuri de prevenire a evenimentelor negative.
Când mijlocul de transport staționează în unitate se iau măsuri ,sub coordonarea locțiitorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar de asigurare a pazei, controlându-se integritatea mijloacelor de siguranță și mijloacelor de imobilizare ce s-au aplicat deținuților aflați în tranzit.
Armamentul și muniția subofițerilor din compunerea escortei se depune la magazia de serviciu, iar dosarele de penitenciar ale deținuților aflați în tranzit se predau locțiitorului șefului de tură. De asemenea, se asigură condiții corespunzătoare de odihnă și hrănire pentru subofițerii din escortă.
Deținuții aflați în tranzit, care urmează să rămână în unitate peste noapte se cazează separat de efectivele proprii.
Pe timpul staționărilor temporare se asigură pentru deținuti condiții de servire a hranei și satisfacere a nevoilor fiziologice. De asemenea se iau măsuri, la solicitarea șefului de escortă, de completare a necesarului de carburant (dacă situația o impune).
În acest sens trebuie reținute și aspectele care rezultă din ordinul D.G.P. nr. 1719/1998 care arată că pe timp foarte călduros, canicular, mijloacele auto se alimentează cu carburanți pe cât posibil dimineața ori seara pentru a se evita autoaprindera vaporilor combustibili.
Tot în legătură cu transferul deținuților cu autobuze trebuie reținut că atunci când un mijloc de transport tranzitează zona de dispunere a unei unități, la solicitarea cadrelor din compunerea escortei se acționează operativ pentru acordarea sprijinului necesar în vederea rezolvării unor probleme operative deosebite. Când mijiocul de transport pleacă din unitate se raportează la dispeceratul D.G.P. ora, direcția de deplasare, probleme deosebite apărute.
4.3. Escortarea deținuților cu nave fluviale.
Escortarea deținuților cu nave fluviale este specifică unităților de penitenciare amplasate în Delta Dunării și celor care au secții ori puncte de lucru în această zonă.
Sistemul de organizare și executare a escortării deținuților cu asemenea mijloace de transport are la bază aceleași principii și reguli prevăzute în Regulamentui privind organizarea și executarea serviciului de pază, escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare, însă are și unele particularități.
Se deosebesc două modalități de escortare a deținuților cu nave fluviale, și anume:
când nava este destinată transportului de pasageri;
când vasul (ceamul) este pus la dispoziția penitenciarului pentru transportul deținuților.
4.3.1.Escortarea deținuților cu nave de pasageri:
Se execută mai rar, în cazuri deosebite, când numărul deținuților este redus. În asemenea situații, comandantul penitenciarului ia măsuri din timp de organizare și instruire a subofițerilor destinați pentru escortare, luând legătura și cu căpitănia portului sau cu căpitanul de vas, pentru a stabili locul exact al escortei în vapor, precum și modalitatea de îmbarcare și debarcare a deținuților.
Înainte de îmbarcarea deținuților pe vas, șeful de escortă verifică itinerariul și cabina (locul) destinată deținuților și escortei, pentru a descoperi eventualele obiecte interzise și îndepărtarea curioșilor de pe traseul de deplasare, asigură apa potabilă pentru a se evita deplasările deținuților.
Îmbarcarea acestora în navă se face după ce toți pasagerii s-au urcat în vapor. Bagajele personale ale deținuților rămân asupra lor. După îmbarcare, realizează dispozitivul de escortare și cel de pază al deținuților în vapor, conform consemnului postului.
Ajuns la destinație, șeful de escortă execută următoarele:
așteaptă ca toți călătorii să coboare din vapor;
verifică traseul de deplasare îndepărtând, după caz, eventualii curioși;
realizează dispozitivul de escortare a deținuților și deplasarea acestora la locul stabilit;
raportează prin mijlocul de legătură la dispoziție despre misiunea executată.
Când transportul cu nave fluviale se face numai cu deținuți, aceștia vor fi introduși în încăperi amenajate astfel încât să se asigure securitatea subofițerilor din escortă, a motoarelor, a personalului navigant și să se înlăture pericolul de evadare.
Înainte de îmbarcare, șeful de escortă stabilește dispozitivul de pază la locul de îmbarcare și pe timpul deplasării, după care ordonă instalarea subofițerilor în dispozitivul de escortare. Subofițerii din acest dispozitiv se instalează pe coverta navei, în interiorul acesteia, la ușile încăperilor sau pe coridoare, precum și pe punte, pentru a supraveghea părțile laterale ale vasului și suprafața apei. În acest scop, este necesar ca pe timpul nopții să se asigure la nevoie, iluminarea părților laterale ale navei și suprafața apei prin instalarea de reflectoare sau prin folosirea pe timpul misiunii a celor deja instalate.
Pe timpul opririi navei în porturi, șeful escortei este obligat să întărească paza, să asigure supravegherea tuturor punctelor vulnerabile de pe navă, iar dacă aceasta este destinată numai pentru transportul deținuților să interzică urcarea persoanelor străine la bord.
4.3.2.Escortarea deținuților cu vase (ceamuri) puse la dispoziția penitenciarului:
Deținuții care lucrează în Delta Dunării la recoltat și balotat stuf se transportă sub escortă la și de la puctele de lucru cu ceamuri mici care au o capacitate de 100 – 150 persoane. Deținuții se îmbarcă în cala ceamului, stau în șezut, fiind orientați cu fața în direcția de mers a navei. Subofițerii din escortă se dispun la pupa (partea din
spate a navei) ceamului, în fața cabinei cârmaciului, iar șeful de escortă ocupă locul în cabina de comandă a cârmaciului.
Pe timpul misiunii, subofițerii din escortă se dotează cu pistoale mitralieră calibru 7,62 mm, mod. 1963, iar șeful de escortă și cu radiotelefon portabil.
Ceamul este tractat, de regulă, de o șalupă. Șeful de escortă, pe toată durata escortării, ține legătura permanent cu căpitanul șalupei prin semne sau semnale stabilite dinainte.
În toate situațiile, debarcarea și îmbarcarea deținuților se execută la ordinul șefului de escortă și numai atunci când acesta a constatat că vasul a fost corect ancorat la mal de către personalul navigant.
O altă particularitate a escortării deținuților cu mijloacele de transport fluviale o reprezintă aceea când formații întregi de lucru se mută la ordin, dintr-un loc în altul. Această mutare necesită deplasarea în convoi a bacurilor – dormitoare unde sunt cazați deținuții și cadrele, a blocului alimentar pentru deținuți, a podurilor plutitoare pe care se află grupul electrogen, combustibilului și alte materiale etc.
În asemenea situații, comandantul bacului organizează deplasarea convoiului legând alaturat, două câte două, toate ambarcațiunile în vederea tractării acestora, pe itinerariul stabilit, de către o navă cu propulsie proprie în următoarea ordine:
dormitoarele pentru deținuți, blocul alimentar alături de grupul electrogen, podurile plutitoare cu combustibil și materiale și la urmă dormitorul pentru cadre și ceamul pentru transportat dețnuții la locul de muncă.
Comandantul bacului realizează și asigură escortarea dețnuților cu un număr corespunzător de subofițeri înarmați, dispuși pe coverta dormitoarelor în care sunt deținuții. Pe timpul escortării toți deținuții se introduc în camere, iar ușile de acces se încuie cu încuietori sigure.
În funcție de puterea de tracțiune a mijlocului de transport la dispoziție, tot convoiul poate fi tractat de un singur remorcher sau, fracționat de 2-3 șalupe.
CAPITOLUL V – TRANSFERAREA DEȚINUȚILOR
5.1.Transferarea deținuților de la un penitenciar la altul:
Transferarea deținuților de la un loc de deținere la altul este o activitate de mare responsabilitate a conducerii unui penitenciar. De buna organizare a acestei activități depinde prezentarea la instanțele de judecată a inculpaților, la termenele stabilite și comunicate , într-o formulare succintă depinde înfăptuirea actului de justiție.
Regulile europene pentru penitenciare recomandă:
1.Când deținuții sunt mutați la sau de la o instituție, ei vor fi expuși public cât mai puțin posibil și vor fi luate măsuri de siguranță adecvate pentru a asigura protejarea lor de insulte, curiozitate și orice formă de publicitate.
2. Transportul deținuților în transportoare fară ventilația necesară sau lumină care ar putea să le provoace orice fel de rău sau degradare, este interzis.
3. Transportul deținuților va fi facut pe cheltuiala admmistrației în concordanță cu regulile autorizate, așa cum se cuvine.
Transferarea condamnaților se face în următoarele cazuri:
când condamnatul este chemat la un organ de urmărire penală sau la o instanță de judecată din altă localitate. Dacă în localitate nu există loc de deținere, transferarea se face la cel mai apropiat loc de deținere.
când condamnatul este trimis la alt penitenciar pentru executarea pedepsei sau pentru muncă;
când condamnatul este bolnav și este trimis la un spital-penitenciar sau la un alt penitenciar, în vederea unui consult de specialitate ori a unei expertize;
când este necesară transferarea condamnatului de la un penitenciar la altul, pentru alte motive temeinice.
Transferarea condamnaților necesară activității unui organ judiciar, se face pe baza dispoziției de transferare a acestuia.
Pentru transferarea unui condamnat care este arestat în altă cauză, la un alt loc de deținere, este necesară încuviințarea organului judiciar în fața căruia se află cauza pentru care este arestat preventiv.
Condamnații transferați în alt loc de deținere decât acela în care execută pedeapsa nu vor fi readuși decât după ce s-a soluționat cauza pentru care au fost transferați.
Condanmații ceruți de inspectoratele județene ale Ministerului Administrației și Internelor pe raza cărora se găsesc situate penitenciarele se transferă pe baza unei adrese senmate de șefii inspectoratelor respective sau de locțiitorii lor.
Transferarea condamnaților ceruți de alte inspectorate județene ale Ministerului Administrației și Internelor decât acelea pe raza cărora sunt situate penitenciarele se face cu aprobarea Direcției Generale a Penitenciarelor.
Transferarea dintr-un penitenciar la altul a condamnaților care au săvârșit infracțiuni contra securității statului, precum și a celor prevăzuți la art. 108 lit. b, c, d Cod penal se face numai după ce comandantul locului de deținere a obținut aprobarea Direcției Generale a Penitenciarelor.
Inspectoratul județean al Ministerului Administrației și Internelor în a cărui rază teritorială se află penitenciarul va fi informat ori de câte ori este transferat un condanmat care a comis infracțiuni contra securității statului.
Pe timpul transportului de la un loc de deținere la altul, condamnaților agresivi sau periculoși li se aplică cătușe la mâini.
Luând în considerație prevederile art.109, alin 2 din Regulamentul privind executarea unor pedepse și a măsurii arestării preventive, care condiționează transferarea unui condamnat, arestat în altă cauza, la un loc de deținere, de încuviințarea organului judiciar în fața căruia se află cauza pentru care este arestat preventiv și dispozițiile art 293 Cod procedură penală, care impune ca judecata în cauzele în care sunt inculpați arestați preventivi să se facă de urgență și cu precădere și a prevederii potrivit căreia judecata se face cu precădere și atunci când unii dintre inculpați sunt deținuți în altă cauză , Ministerul Justiției a organizat în structura sa Biroul Dispecerat cu următoarele atribuțiuni:
primește cererile, sesizările și propunerile președinților instanțelor de judecată, ori ale judecătorilor desemnați să judece cauze penale, de facilitare a transferului deținuților sau arestaților preventivi, aflați la dispoziția unui organ judiciar, la un alt loc de deținere, pentru a asigura aducerea acestora în fața instanței de judecată;
verifică în evidențele Direcției Generale a Penitenciarelor și în unitățile de penitenciare situația juridică a inculpatului deținut sau arestat preventiv, în vederea inițierii procedurii de transfer la instanța solicitată;
comunică solicitările de transfer la instanța care potrivit art.109, alin.2 din Regulamentul privmd executarea unor pedepse și a măsurii arestarii preventive, urmează să încuviințeze această operație.
prezintă propuneri concrete de armonizare a tuturor termenelor de judecată și înaintează aceste propuneri președinților instanțelor de judecată, în vederea găsirii de soluții care să dea eficiență dispozițiilor articolul 293 din Codul de Procedură Penală;
sesizează conducerii ministerului toate dezacordurile generate de lipsa de optimizare a transferului cu consecințe asupra judecării cauzelor;
Această dispoziție are o importanță deosebită în eliminarea tergiversărilor în judecata cauzelor penale cu inculpați arestați datorate neînțelegerilor privind transferul acestora.
Ordine ale șefului Direcției Generale a Penitenciarelor cu privire la transferarea deținuților de la un penitenciar la altul:
În vederea asigurării prezentări corespunzătoare a deținuților citați la curțile de apel, s-au luat următoarele măsuri:
Cu excepția penitenciarelor: Baia Mare, Colibași (numai pentru deținuții citați la Curtea de Apel București), Focșani (numai pentru deținuții citați la Curtea de Apel Prahova), Miercurea-Ciuc, Satu Mare, Slobozia și Tulcea, celelalte unități prezintă deținuții la aceste instanțe de judecată cu mijloace de transport și escorte proprii. Transferul deținuților pentru unitățile care au această aprobare la penitenciarele unde se află curțile de apel se efectuează cu autobuzul penitenciar prin cursele normale și cu aprobarea Direcției Generale a Penitenciarelor.
Deținuții citați de alte curți de apel decât cele deservite vor fi transferați prin cursele normale la penitenciarele arondate acestora.
Transferul deținuților citați la curțile de apel se va efectua cu cel mult 30 de zile înaintea termenului fixat de către instanța de judecată.
Comandanții penitenciarelor care vor prezenta deținuți la curțile de apel vor lua legătura cu președinții acestor instanțe pentru stabilirea zilelor de prezentare.
Urmare a Ordinului Direcției Generale a Penitendarelor nr. 41848 din 21.08.1995, referitor la posibilitatea transferării detinuților de cetățenie turcă în
Republica Turcia, în vederea executării restului de pedeapsă, se fac următoarele precizări:
Solicitarea transferării o pot face numai condamnații definitiv care mai au de executat cel puțin un an din pedeapsa privativă de libertate, în momentul relatării cererii.
în conținutul cererilor condamnații vor menționa, în mod obligatoriu, urmatoarele:
numele și prenumele
datele de identificare (data și locul nașterii, părinții)
domiciliul (reședința) din R. Turcia
locul de detenție în momentul solicitări transferului
motivul care-i determină să solicite acest lucru
mențiunea că "își dau consimțământuî la transferarea de bunăvoie și în deplină cunoștință de cauză în privința consecințelor juridice care decurg din aceasta ".
Cererile vor fi însoțite de o notă referitoare la situația juridică a condamnaților și copiile (xerox) ale hotărârilor de condamnare și mandatele de executare.
Notele referitoare la situația juridică, vor cuprinde următoarele date:
numele și prenumele
datele de identificare
durata condamnării
numărul sentinței penale și data emiterii
instanța de judecată care a pronunțat hotărârea
fapta comisă
data începerii și expirării duratei condamnării
comportarea
data când urmează să fie analizate în comisia de propuneri pentru liberare condiționată
starea sănătății.
Toate documentele (inclusiv cererea) vor fi autentificate prin semnătura comandantului și ștampilate și vor fi înaintate la Direcției Generale a Penitenciarelor – Serviciul Independent Pază.
Comandantul unității va lua măsuri ca atât cererile deținuților cât și celelalte documente să fie redactate îngrijit, în sensul de a se folosi hârtie de calitate, să fie dactilografiate corect și să se folosească termeni și expresii consacrate prin reglementările în vigoare.
Transferul deținuților la și de la unități se va realiza și cu mijloace de transport auto, sens în care vor fi luate următoarele măsuri:
pregătirea deținuților pentru transfer (percheziția, aplicarea mijloacelor de imobilizare, îmbarcarea în autobuz etc.) se va efectua în prezența nemijlocită a locțiitorului cu siguranța deținerii și regim pemtenciar. Cu această ocazie nu se va permite deținuților să păstreze asupra lor alimente, țigări, efecte personale și alte obiecte, acestea fiind introduse în bagajul personal. Hrana rece va fi ambalată separat pentru fiecare deținut și va fi predată șefului de escortă;
deținuții ce urmează a fi transferați vor fi echipați cu altă ținută (fără a se utiliza ținuta de categoria I-a), iar încălțămintea și lenjeria de corp personală va fi controlată amănunțit cu foarte multă atenție pentru a se elimina posibilitatea ascunderii unor obiecte interzise. Deținuților li se interzice fumatul în mijlocul auto pe timpul executării transferului, sens în care, cu ocazia pregătirii pentru transport acest lucru i se va aduce la cunoștință, iar țigările și sursele de aprindere se ridică și se depun la bagajul personal. Totodată se ridică de la deținuții fumători câte un pachet de țigări care se va ambala separat și inscripționa cu numele titularului, după care se vor preda șefului de escortă;
la predarea deținuților pentru transferare, locțiitorul pentru siguranța deținerii și L.S.T. vor informa personal despre gradul de periculozitate al fiecărui deținut, iar pe tabelele nominale vor fi făcute mențiuni cu privire la aceasta și măsurile ce se impun a fi luate pe timpul transportului; separarea acestora și repartizarea în mijlocul de transport se va efectua în prezența locțiitorului pentru pază și regim;
percheziția și aplicarea mijloacelor de imobilizare se vor efectua înainte de îmbarcare de către subofițerii bine instruiți, nominalizați în procesul verbal întocmit cu acest prilej;
cu o oră înainte de plecarea mijlocului de transport, locțiitorul pentru siguranța deținerii și regim penitenciar se va interesa la serviciile de specialitate din cadrul inspectoratelor județene de poliție despre condițiile de trafic și rulaj pe itinerariul de deplasare (în special în perioada sezonului rece) după care va informa pe șeful de escortă, urmând ca împreună să stabilească măsurile necesare pentru a se preveni producerea de evenimente negative;
în situația în care mijloacele de transport vor staționa în unitate, sub coordonarea locțiitorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar se vor lua măsuri pentru asigurarea pazei lor și se va efectua controlul integrității mijloacelor de siguranță ale compartimentelor și a mijloacelor de imobilizare ce s-au aplicat deținuților aflați în tranzit. Armamentul și muniția aflată în dotarea subofițerilor din compunerea escortei va fi depusă la magazia de serviciu, iar dosarele de penitenciar ale deținuților aflați în tranzit vor fi predate locțiitorului șefului de tură . Totodată vor fi asigurate condițiile necesare de hrănire și odihnă pentru subofițerii din compunerea escortei. Deținuții aflați în tranzit, care urmează să rămână în unitate pe timpul nopții vor fi cazați separat de efectivele proprii. Pe timpul staționării temporare vor fi asigurate efectivelor de deținuți condițiile necesare pentru satisfacerea necesităților fiziologice și de servire a hranei. La solicitarea șefului de escortă dacă situația va impune, se vor lua măsuri pentru completarea necesarului de carburant;
se va acționa cu operativitate la solicitarea subofițerilor din compunerea escortei pentru acordarea sprijinului necesar în vederea rezolvării unor probleme operative deosebite, în situația în care mijloacele de transport tranzitează zona de dispunere a unității;
la plecarea mijloacelor de transport din unitate se va raporta la dispeceratul Direcției Generale a Penitenciarelor ora și direcția deplasării, precum și problemele deosebite apărute.
În conformitate cu prevederile art. 177, alin. 6 din Codul de procedură penală,
deținuții se citează la locul de deținere, administrația acesteia având obligația să îndeplinească procedura (aducerea la cunoștință a termenului și restituirea dovezii) și să ia măsuri de transferare a acestora dacă nu au afaceri judiciare pe plan local, la penitenciarul care deservește instanța de judecată respectivă. Rezultă că, pentru efectuarea transferului deținuților, nu sunt necesare dispoziții și mandate de transfer ștampila citației fiind suficientă.
Măsura transferării deținuților se va lua numai în situațiile în care instanțele de judecată menționează, în mod expres, că nu este necesară prezența acestora. În aceste cazuri, se va îndeplini procedura, conform celor mai sus arătate.
În practica muncii, unele instanțe de judecată utilizează în mod suplimentar formulare de tipul "Dispoziții de transfer" sau "Mandat de transfer", documente care nu sunt obligatoriu de întocmit, acestea nefiind prevăzute de Codul de procedură penală.
Față de cele de mai sus, se vor lua măsuri ca transferul deținuților să se efectueze și în situațiile în care citațiile nu sunt însoțite de dispoziții ori mandate de transfer, afară de cazurile în care se precizează că, prezența deținuților nu este obligatorie ori au afaceri judiciare pe plan local.
Potrivit ordinului Directorului General al Direcției Generale a Penitenciarelor numărul 41682 din 01.08.2001 toți deținuții și minorii bărbați cu afaceri judiciare numai la instanțele de judecată din județul Giurgiu vor fi transferați la Penitenciarul București-Jilava, în tranzit, pentru Penitenciarul Giurgiu.
Deținutele cu afaceri judiciare la instanțele de judecată din județul Giurgiu vor fi transferate , în continuare, la Penitenciarul București-Rahova.
Deținuții care au afaceri judiciare atât la instanțele din județul Giurgiu, cât și la cele din jud.Teleorman, Ilfov și Municipiul București vor fi transferați la Penitenciarul București-Jilava.
Potrivit ordinului Directorului General al Direcției Generale a Penitenciarelor numărul 681 din 23.02.1989 deținuții cu afaceri judiciare la instanțele de judecată din județul Prahova sunt transferați la Penitenciarul Ploiești.
Deținutele și minorele, cu afaceri judiciare la instanțele din București, jud. Ilfov și jud. Giurgiu să fie transferate prin cursele normale la Penitenciarul București-Rahova.
Deținutele și minorele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, sunt transferate la Penitenciarul Târgșor.
Minorele sancționate cu măsura internării într-un centru de reeducare sunt transferate la C.R.Găești.
Traseele autobuzelor destinate transferului deținuților sunt;
a. "Dobrogea A"
Jilava- Slobozia -Tulcea -Poarta Albă -Slobozia – Jilava .Timp de efectuare a transportului o zi (ex. 10.dec .a.c. plecare la ora7.35, sosire la ora23.30 .
b. "Dobrogea B"
Jilava- Slobozia -Poarta Albă -Tulcea -Slobozia – Jilava . Timp de efectuare a transportului o zi (ex. 10.dec .a.c. plecare la ora 7.35, sosire la ora23,30
c. „Banat A"
Jilava- Găești- Colibași- Craiova .-Turnu Severin "Timișoara – Arad -Deva- Târgu Jiu -Craiova- Colibași – Găești – Jilava Timp de efectuare a transportului trei zile
c. „Banat B"
Jilava- Găești- Colibași- Craiova .- Târgu Jiu – Deva- Arad – Timișoara -Turnu Severin —Craiova- Colibași – Găești – Jilava Timp de efectuare a transportului trei zile
d. „Moldova A"
Jilava- Mărgineni – Focșani -Bacău -lași -Botoșani- lași – Vaslui -Galați -Brăila- Jilava. Timp de efectuare a transportului două zile
d. „Moldova B"
Jilava- Brăila- Galați – Vaslui – lași —Bacău – Focșani -Mărgineni -Jilava. Timp de efectuare a transportului două zile Ordine care reglementează transferul minorilor între unitățile în subordinea Direcției Generale a Penitenciarelor:
Minorii sancționați definitiv cu măsura intenării într-un centru de reeducare și care se află într-un penitenciar să fie transferați din oficiu într-un centru de reeducare, astfel:
La C.R.Găești cei care au domiciliile în județele Alba, Arad, Argeș, Caraș-Severin, Dâmbovița-, Dolj, Gorj, Hunedoara, Mehedinți, Olt , Sibiu, Teleorman, Timiș, Vâlcea, Ilfov, Giurgiu, Municipiul București;
La C.R. Târgu Ocna cei care au domiciliile în județele:Cluj, Maramureș, Satu-Mare, Sălaj, Suceava, Bacău, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Covasna, Harghita,Iași, Mureș, Neamț, Brașov, Vaslui;
La C.R.Tichilești: Brăila, Călărași, Constanța, Galați, lalomița, Tulcea, Vrancea Prahova.
În scopul asigurării aplicării unui regim diferențiat minorilor condamnați defmitiv la pedeapsa închisorii, precum și la tinerii în vârstă de până la 19, condamnați definitiv la pedeapsa închisorii care au săvârșit fapte infracționale în stare de minorat aceștia vor fi transferați la următoarele unități:
La CR Tichilești cei domiciliați în județele:Argeș, Dâmbovița, Teleorman, Ilfov, Giurgiu, București,Suceava, Bacău ,Botoșani, lași, Neamț, Vaslui, Brăila, Buzău, Călărași, Constanța, Galați, lalomița, Tucea, Vrancea și Prahova;
La Penitenciarul de minori-tineri Craiova:Alba, Arad, Caraș-Severin, Dolj, Gorj, Hunedoara, Mehedinți, Olt, Sibiu, Timiș, Vâlcea, Bihor, Cluj, Maramureș, Satu-Mare, Sălaj, Bistrița-Năsăud, Covasna, Harghita, Mureș și Brașov.
Totodată tinerii, condamnați definitiv la pedeapsa cu închisoarea, în varstă de până la 19 ani, care au comis fapte infracționale în stare de minoritate vor fi transferați indiferent de arondare, la Penitenciarul de minori și tineri Craiova.
De asemenea minorii arestați preventiv, condamnați prin hotărârea primei instanțe sau cu afaceri la organele judiciare din județele Brăila și Galați vor fi transferați la CR Tichilești, iar cei cu afaceri judiciare la organele judiciare din județele Olt și Dolj la Penitenciarul de minori și tineri Craiova.La acestă unitate vor fi transferați și tinerii cu afaceri judiciare la organele judiciare din județele Olt și Dolj, cu vârstă de până la 19 ani, care au comis fapte infracționale în stare de minorat.
5.2. Transferul deținuților în arestul organelor de poliție
Transferarea din penitenciare sau centre de reeducare în aresturile organelor de cercetare penală ale poliției a persoanelor condamnate prin hotărâri judecătorești defînitive se va efectua numai în situația în care condamnații sunt cercetați penal în cauze noi.
În delegația (adresa) prin care solicită ridicarea acestor persoane de către organele de cercetare penală ale poliției, se va preciza obligatoriu cauza penală în
care sunt cercetate, confirmată în scris de procurorul care în baza art. 216-220 Cod procedură penală, exercită supravegherea actelor de urmărire penală.
La transferarea deținuților din penitenciare în aresturile organelor de poliție, se are în vedere următoarele:
Transferul din penitenciar în arestul organelor de cercetare penală ale poliției a unei persoane încarcerate ,condamnată prin hotarâre judecătorească ramasă definitivă nu mai este admisă decât în situația când asupra condamnatului se dispune efectuarea cercetării penale în cauze noi.
În delegația prin care se solicită preluarea de către organele de cercetare penală ale poliției a persoanelor condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și încarcerate în penitenciare, se va preciza obligatoriu cauza penală în care acestea sunt cercetate, confirmată în scris de către procurorul, care în baza art. 216-220 din Codul de procedură penală al României, exercită supravegherea asupra actelor de urmărire penală ale organelor de poliție.
5.3.Ascultarea deținuților în incinta unităților de penitenciare:
Pentru ascultarea deținuților, în incinta locului de deținere, organele de cercetare penală ale poliției trebuie să se prezinte cu o delegație semnată de către șefii diecțiilor din Inspectoratul General al Poliției care să cuprindă:
gradul, nume, prenume;
numărul legitimației de serviciu și organul din care face parte;
numele și prenumele deținutului care urmează să fie ascultat;
datele de stare civilă ale minorului, deținutului;
avizele prealabile;
pentru cei în curs de urmărire penală în avizul organului de procuratură care instrumentează cauzele;
pentru cei trimiși în judecată avizul președintelui instanței în fața căruia se află cauza.
Dacă în urma ascultării, se impune ascultarea și a altor deținuți care nu fac obiectul delegației, comandantul penitenciarului poate aproba acest lucru. Delegația de ascultare, nu dă dreptul organelor de poliție să scoată deținuții în afara locului de deținere.
CAPITOLUL VI – ÎNDATORIRILE PERSONALULUI DIN SERVICIUL DE ESCORTARE
6.1 Îndatoririle generale și interdicțiile șefului de escortă:
6.1.1 Noțiuni generale:
Escorta este un element de serviciu mobil, compus din doi sau mai mulți subofițeri înarmați (din care unul este șef), destinat să asigure paza deținuților pe timpul deplasării acestora în afara locului de deținere și la locul de destinație.
Subofițerii care asigură paza deținuților pe timpul deplasării răspund și de paza și supravegherea deținuților la destinație.
Pentru îndeplinirea misiunilor de escortare și pază a deținuților de la instanțele de judecată și organele de urmărire penală, escorta se numește din rândul celor mai bine pregătiți subofițeri, cu experiență în munca de pază și escortare a deținuților, capabili să îndeplinească misiuni izolate și în condiții de dificultate.
Subofițerul șef de escortă se subordoneazâ locțiitorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar precum și ofițerului instructor escorte.
Acesta răspunde de executarea în mod regulamentar a serviciului de către subofițerii din compunerea escortei, precum și de asigurarea pazei, escortării și supravegherii deținuților luați în primire pe timpul escortării și la locul de destinație.
Este dotat cu pistol cal.7.65 mm, model 1974, mijloace de legătură și mijloace de imobilizare (bastoane de cauciuc, cătușe), tabel nominal cu deținuții escortați, carnetul postului.
În raport cu gradul de periculozitate și numărul deținuților prezentați la instanțele de judecată, organele de urmărire penală, se va numi ca șef de escortă un ofițer care va fi instruit personal de locțiitorul pentru siguranța deținerii și regim penitenciar asupra misiunii care o are de executat. Când se impune, se va solicita sprijinul organelor Ministerului Administrației și Internelor.
Tot un ofițer va fi numit șef de escortă când urmează a fi prezentați la instanțele de judecată sau organele de urmărire penală, deținuții condamnați la detenție pe viață sau cunoscuți ca deosebiți de periculoși (ord. D.G.P. nr. 2442/29.06.2001).
6.1.2. Indatoririle șefului de escortă:
6.1.2.1.Înaintea deplasării din unitate:
verifică prezența subordonaților ;
face, în prezența ofițerului instructor escorte, instructajul referitor la executarea serviciului (și informează referitor la numărul și gradul de periculozitate a deținuților, natura și caracterul misiunii, instanțele unde se deplasează);
verifică subordonații cu privire la cunoașterea consemnelor particulare ale posturilor încredințate ;
conduce activitatea de încărcare-descărcare a armamentului din dotare;
verifică amenajările mijloacelor de transport ale deținuților și integritatea sistemelor de siguranță și controlează compartimentele pentru a descoperi eventualele obiecte interzise;
își însușește ordinul de misiune și fixează locul fiecărui subofițer în dispozitivul de escortare sau de paza la locul de destinație;
pe secțiile de deținere și împreunâ cu subofițerii din compunerea escortei execută perchezitia corporalâ amănunțitâ m camerele filtru unde detinuții primesc o altă încâlțâminte și îmbrăcăminte ;
semnează de luare în primire a deținuților în registru de evidență intrări – ieșiri deținuți, aflat la postul de control;
ordonă subofițerilor din compunerea escortei să formeze dispozitivul de îmbarcare în jurul mijloacelor de transport (dispozitivul de escortare pe jos dacă este cazul) și urmărește realizarea acestuia;
urmărește îmbarcarea deținuților pe categorii de separațiune ;
ordonă și urmărește îmbarcarea subofițerilor din compunerea escortei (aceștia ocupă loc în spate, pe scaunele special amenajate lângă ușă și țin pistolul mitralieră între genunchi);
ocupă loc lângă șofer și verifică legăturile radio și acustice cu subofițerii din compunerea escortei.
6.1.2.2. Pe timpul deplasării:
ține legătura cu escorta ;
urmărește respectarea itinerarului stabilit;
ia măsuri pentru prevenirea și zădărnicirea oricărui eveniment negativ.
6.1.2.3. La sediul instanței de judecată sau organului de urmărire penală:
ia legătura cu cadrele Ministerului Administrației și Internelor care asigură ordinea în aceste locuri, pentru a stabili măsurile care se impun pentru securitatea escortei și deținuților;
îndepărtează în mod politicos dar ferm persoanele străine de la locul de debarcare sau de pe itinerariile pe care urmează a se deplasa cu deținuții (dacă se impune se pot folosi câini de serviciu);
controlează și verifică integritatea camerelor de arest, a gratiilor de la ferestre și uși, a încuietorilor acestora și a grupurilor sanitare;
ordonă subofițerilor din compunerea escortei să se formeze dispozitivul de pază în jurul mijlocului de transport ;
ordonă debarcarea deținuților și deplasarea la camerele de arest;
introduce deținuții în camerele de arest respectând criteriile de separațiune ;
face un mic instructaj deținuților cu privire la regulile de comportare, închide și asigură ușile camerelor de arest;
ia legătura cu președintele instanței de judecată sau șeful organului de urmărire penală, pentru a cunoaște ora începerii dezbaterilor, sălile unde au loc și ordinea prezentării deținuților, ocazie cu care îi informează despre gradul de periculozitate al deținutilor prezentați;
grupează deținuții pe complete de judecată (organe de urmărire penală) și repartizează subofițerii pentru paza și supravegherea pe săli (la camerele de arest vor rămâne unul sau mai mulți subofițeri dacă rămân deținuți în aceste camere );
la ora stabilită scoate în ordine deținuții din camere și îi aduce sub pază la sălile de ședințe, folosind itinerariile de deplasare după o prealabilă verificare a lor și îndepărtarea persoanelor civile ;
organizează dispozitivul de pază în sălile de ședințe (în jurul boxelor vor fi cel puțin doi subofițeri dispuși în locurile cele mai sigure, încât să poată observa permanent atitudinea și comportamentul deținuților și să fie în măsură să acționeze cu rapiditate pentru a zădărnici orice acțiune nepermisă din partea acestora);
verifică numeric deținuții la terminarea misiunii;
ordonă aplicarea mijloacelor de imobilizare dacă acestea au fost scoase;
ordonă formarea dispozitivului de îmbarcare, îmbarcarea deținuților și subofițerilor ;
verifică camerele de arest;
ordonă deplasarea la unitate .
6.1.2.4.La înapoierea în unitate:
face împreună cu șeful post control, controlul numeric al deținuților și confruntă rezultatul cu cel înscris la ieșirea din unitate ;
conduce deținuții la filtru unde se face percheziția corporală amănunțită (primesc încălțămintea și îmbrăcămintea lăsată la plecare);
însoțește deținuții pe secțiile de deținere și îi predă supraveghetorilor pe bază de semnătură ;
conduce descărcarea armamentului;
participă la predarea armamentului, muniției, mijloacelor de imobilizare și legătură, la magazia unitătii;
se prezintă la locțiitorul pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și raportează despre modul de îndeplinire a misiunii, hotărârea instanței de judecată și atitudinea deținuților față de aceasta.
6.1.3. Interdicțiile șefului de escortă:
să părăsească fară motive temeinice iticerariile de deplasare stabilite în consemnul particular ;
Dacă pe timpul deplasării apar situații care împiedică respectarea itinerariilor prevăzute în consemn, șeful de escortă raportează comandantului prin mijloace de legătură la dispoziție și, în funcție de ordinul primit, poate stabili noi itinerarii pentru a se putea continua deplasarea la destinație .
să intre cu armamentul din dotare printre deținuți sau să-1 lase în locuri nepermise ;
să nu respecte organizarea deținuților pe categorii ori să-i fracționeze dând posibilitatea deținuților de a rămâne nesupravegheați;
să folosească în scopuri personale subordonații sau deținuții pe care îi are în subordine.
6.2. Executarea misiunilor operative la instanțele de judecată și la organele de urmărire penală:
Deplasarea efectivului de deținuți de la penitenciar la instanțele de judecată și organele de urmărire penală impune luarea de măsuri speciale și executarea unor activități care trebuie respectate întocmai.
Șeful de escortă verifică prezența subordonaților și face instructajul privitor la modul de executare a serviciului, informează cadrele din compunerea escortei despre numărul deținuților ce urmează a fi escortați, gradul de periculozitate al acestora, instanțele la care se vor deplasa și modul de repartizare a escortei pentru executarea misiunii. De asemenea verifică cadrele privitor la cunoașterea consemnelor particulare ale posturilor încredințate, dă ordinul de misiune și fixează locul fiecărui subofițer în dispozitivul de escortare sau de pază la locul de destinație.
După ce conduce încărcarea – descărcarea armamentului trece la verificarea amănunțită a mijloacelor de transport care se vor folosi, atât din punct de vedere al dotării și funcționării mijloacelor de legătură cu unitatea, cât și al mijloacelor de asigurare cu închizători pentru fiecare compartiment. Se va insista în controlul compartimentelor pentru descoperirea și ridicarea eventualelor obiecte interzise care pot favoriza producerea de evenimente negative.
Împreună cu o parte din cadrele din compunerea escortei se deplasează pe secțiile de deținere și ia în primire deținuții ce urmează a fi prezentați la instanțele de judecată pe baza unui tabel întocmit de sectorul evidență, de la supraveghetorul de pe secție, deținuții respectivi. Aceștia sunt însoțiți la camerele filtru unde se efectuează percheziție corporală amănunțită și sunt echipați cu îmbrăcăminte curată și în bună stare.
După echipare deținuții sunt conduși către locul de îmbarcare, șeful postului de control îi numără, confruntă rezultatul cu tabelul nominal, îi înscrie numeric în registrul de evidență al postului.
Șeful de escortă semnează de primire a deținuților, ordonă formarea dispozitivului de escortare și urmărește modul de îmbarcare a deținuților pe categorii de separațiune. După ce încuie cabinele în care sunt deținuții, ordonă îmbarcarea subofițerilor din compunerea escortei. Aceștia se așază în spatele autodubei pe scaunele special amenajate lângă ușă, cu pistolul-mitralierâ între genunchi, cu țeava în sus.
Șeful de escortă ia loc în cabină lângă șofer, iar comunicarea între el și subofițerii din spate se realizează printr-un sistem de mijloace acustice care se poate acționa în cazul producerii unor situații deosebite.
Ajunși la sediul instanței de judecată sau al organului de urmărire penală, înainte de debarcarea deținuților din mijloacele de transport, șeful escortei desfașoară activitățile specifice.
Paza deținuților la instanțele de judecată și organele de urmărire penală se face cu același efectiv de subofițeri care a asigurat escortarea deținuților.
La încheierea dezbaterilor, la ordin, deținuții sunt conduși, după luarea măsurilor întărite de pază, pe itinerariul stabilit și sunt introduși în arest, ori, după caz, în mijlocul de transport, în aceleași condiții ca și la ducerea la instanțele de judecată sau organele de urmărire penală.
La solicitarea organelor competente ca deținuții să studieze dosarul cauzei, șeful escortei permite acest lucru numai cu aprobarea președintelui instanței, în camere anume destinate și în prezența unui funcționar al instanței, asigurându-se paza și supravegherea permanentă a deținuților. În același mod se procedează și în cazul în care se aprobă ca apărătorii deținuților să aibă convorbiri cu aceștia.
Dacă organul de urmărire penală în fața căruia a fost adus deținutul solicită să rămână singur cu deținutul, subofițerul se retrage pe culoar sau în camera alăturată informând în prealabil despre periculozitatea deținutului și rămâne în dreptul ușii, atent și gata de a interveni cu operativitate la cererea organului de urmărire penală sau în caz că aude zgomote suspecte.
La terminarea misiunii, șeful de escortă verifică deținuții din punct de vedere numeric, le aplică mijloacele de imobilizare, ordonă formarea dispozitivului de îmbarcare, scoate deținuții din camere și ordonă îmbarcarea acestora supraveghind personal activitatea, asigură camerele de arest și dă ordinul de deplasare la unitate.
După încetarea activităților de escortare a deținuților și înapoierea la locul de deținere, șeful postului de control, împreună cu șeful de escortă, numără deținuții, confruntă rezultatul cu tabelul nominal și cu înregistrarea din evidența postului, notează ora de intrare a deținuților în locul de deținere, iar șeful postului de control semnează de primire în registru. Șeful de escortă conduce deținuții la filtru unde se face percheziția corporală amănunțită, primesc ținuta și încălțămintea lor, îi însoțește și îi dă în primire supraveghetorilor de pe secțiile de deținere, după care se prezintă la locul unde au rămas subofițerii din compunerea escortei și îi conduce la locul de încărcare – descărcare a armamentului din dotare.
După predarea armamentului, muniției, mijloacelor de imobilizare și de legătură din dotare la magazia de serviciu, șeful de escortă se prezintă la locțiitorul pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și raportează despre modul de îndeplinire a misiunii, hotărârea instanței de judecată, atitudinea deținuților față de aceasta, modul de comportare a lor și problemele avute.
6.3. Misiuni operative la spitalele din rețeaua Ministerului Sănătății:
Deținuții bolnavi care nu pot primi asistența medicală necesară la locul de deținere în care se află și nici nu pot fi transferați la un spital penitenciar, aceștia vor fi internați într-un spital din rețeaua Ministerului Sănătății aflat mai aproape de penitenciarul respectiv.
Transferarea deținuților în vederea internării se va realiza cu respectarea regulilor stabilite pentru o asemenea activitate, aceștia fiind prezentați cu fișa medicală tip penitenciar sau tip M.L, după caz, bilet de internare semnat de medic și vizat de comandant și cu alte investigații clinice sau paraclinice care susțin diagnosticul.
În aceste cazuri se vor lua măsuri de pază sporite în vederea prevenirii de evenimente negative ( evadări, sinucideri, etc.) sau luării de legături cu unele persoane în alte condiții decât cele prevăzute de lege.În acest sens, în cazul internării în aceste spitale va participa locțiitorul pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, sau, în mod excepțional, un alt ofițer desemnat de comandantul penitenciarului. Acesta va înscrie în carnetul postului consemnul particular corespunzător situației, stabilind modul în care se va executa serviciul, subofițerii care asigură paza, itinerariile de deplasare a deținuților pentru necesități fiziologice, tratament, servitul mesei, etc. De asemenea, va verifica toate încăperile unde vor avea acces deținuții, iar în cazul în care constată existența unor locuri vulnerabile, stabilește măsurile care se vor lua.
Pentru spitalele în care se intemează frecvent deținuți și pentru policlinicile la care aceștia sunt prezentați, carnetul postului va fi întocmit din timp, detaliile și particularitățile urmând să fie înscrise la fiecare caz de intemare.
Despre internarea deținuților în spitale și despre măsurile întreprinse, locțiitorul pentru siguranța deținerii și regim penitenciar va raporta telefonic la D.G.P.
Cadrele care asigură paza deținuților internați în spitale din rețeaua Ministerului Sănătății vor avea în dotare următoarele:
pistol model 1974, cal. 7,65 mm și muniția de serviciu aferentă;
carnetul postului;
registru ( caiet) de procese-verbale de predare-primire a serviciului;
mijloace de imobilizare;
mijloace de legătură;
Ei pot avea asupra lor cărti, ziare, reviste pe care le pot studia pe timpul cât asigură paza deținuților, fără a periclita siguranța misiunii.
Cadrele care execută paza și supravegherea deținuților în spitale au următoarele obligații:
să-și însușească consemnul particular;
să cunoască gradul de periculozitate a deținuților încredințați spre pază și supraveghere;
să verifice la luarea în primire a serviciului mijloacele de legătură cu unitatea, starea mijloacelor de imobilizare, să semneze de luarea în primire a armamentului și muniției;
să execute permanent paza și supravegherea deținuților, să împiedice luarea de legături cu persoane civile și să prevină orice abatere din partea acestora;
să pretindă respectarea de către deținuți a regulilor de ordine interioară din spital pe timpul internării;
să dea dovadă de spirit de orientare, vigilență și operativitate în orice împrejurare, să fie ferm și hotărât în acțiunile pe care le întreprinde, să manifeste politețe în relațiile cu alte persoane;
să nu încredințeze armamentul din dotare altor persoane, ori să îl lase în locuri nepermise.Peste ținuta militară cadrele vor purta halat alb.
Pe timpul misiunii le este interzis:
să părăsească postul fară a fi înlocuiți;
să ușureze în orice fel regimul deținutului a cărui pază și supraveghere o execută;
să întrețină convorbiri cu deținutul sau cu alte persoane neautorizate;
Este interzisă constituirea escortei dintr-un singur subofițer, chiar dacă este un singur deținut de supravegheat.
Comandantul unității, în urma unei analize temeinice, poate aproba ca schimbarea subofițerilor să se realizeze la locul executării misiunii ( unde sunt intemați deținuții).
În spitalele în care frecvența internării deținuților este mai mare, prin acordul dintre conducerea acestora și penitenciare, se pot amenaja 1-2 saloane cu sisteme de siguranță specifice. Este bine ca acestea să fie situate la etajele superioare pentru a preveni încercările de evadare.
Dacă în aceeași perioadă sunt internați mai mulți deținuți bolnavi, se urmărește gruparea lor în același salon, în scopul folosirii cât mai eficiente a cadrelor folosite pentru pază.
Cu ocazia internării se vor ridica și trimite la unitate tot echipamentul și obiectele pe care deținuții le-au avut asupra lor, fiind interzis să păstreze în această perioadă lenjerie, echipament, încălțăminte etc. ce ar putea fi folosite în scopul evadării. În raport de condițiile create la spital la internare, deținutul poate să-și oprească pijamalele, papucii și strictul necesar din trusa igienică personală.
Indiferent de gradul de periculozitate al deținutului și starea de sănătate a acestuia se iau măsuri de imobilizare la pat cu mijloace specifice, concepute și realizate astfel încât să nu stânjenească aplicarea tratamentului medicamentos, sau să afecteze starea de sănătate.
Dacă durata intemării depășește 30 zile, în raport de evoluția stării de sănătate a deținutului, în mod excepțional, comandantul unității poate aproba ca acesta să fie vizitat în incinta spitalului, cu respectarea reglementărilor în vigoare, dar numai în prezența personalului din sectorul de resort.
În perioada internării unor deținuți în spital se efectuează controale de către ofițeri care sunt numiți de comandant. Problemele constatate se consemnează în carnetul postului și se iau măsuri de remediere imediată a acestora.
6.4. Organizarea și executarea escortării deținuților cu mijloace de transport auto:
Pregătirea deținuților pentru un transfer cu mijloace de transport presupune efectuarea percheziției corporale amănunțite, aplicarea mijloacelor de imobilizare și îmbarcarea deținuților în aceste mijloace.
Percheziția se execută și mijloacele de imobilizare se vor aplica numai de către subofițerii foarte bine instruiți care vor fi nominalizați în procesul verbal întocmit cu această ocazie și în prezența locțiitorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar. După efectuarea percheziției, deținuții care urmează a fi transferați vor fi separați de restul condamnaților și temeinic supravegheați până la plecarea din unitate, folosindu-se în acest scop camerele de filtru sau alte separații special amenajate.
Deținuții care urmează a fi transferați vor fi echipați cu altă ținută, iar încălțămintea și lenjeria de corp și obiectele personale vor fi controlate cu atenție pentru a se evita ascunderea unor obiecte interzise.
Pentru escortarea cu mijloace de transport auto sunt folosite autobuze, autodube și microdube. Acestea se amenajează cu dispozitive de siguranță prevăzute cu încuietori care să poată fi folosite doar de către cadrele din compunerea escortei. Autobuzele se amenajează în plus cu perdele la geamuri, în așa fel încât deținuții să nu aibă posibilitatea de observare în exterior.
Aceste mijloace de transport auto se folosesc în principal pentru transportul deținuților la instanțele de judecată și organele de urmărire penală, pentru escortarea deținuților la spitale și policlinici, iar în ultima perioadă pentru transferarea deținuților la alte penitenciare.
Ele sunt amenajate astfel încât să asigure condiții de separațiune și vor avea încuietori sigure la compartimentele în care se introduc deținuții, precum și la ușile din spate și se dotează cu mijloace de legătură, semnalizare, sisteme de alarmare corespunzătoare.
În mijloacele de transport auto, pe timpul efectuării transferului deținuților, este interzis fumatul, sens în care se interzice păstrarea țigărilor asupra lor. Hrana rece este ambalată separat pentru fiecare deținut și se predă șefului de escortă.
Cu ocazia predării deținuților pentru transfer, locțiitorul pentru siguranța deținerii și regim penitenciar informează personal șeful de escortă despre gradul de periculozitate al fiecărui deținut, iar pe tabelele nominale vor fi făcute mențiuni cu privire la aceasta și măsurile ce se impun a fi luate pe timpul transportului. Separarea deținuților se face în prezența locțiitorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar.
Cu o oră înainte de plecarea mijlocului de transport, locțiitorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar se interesează la serviciile de specialitate din cadrul inspectoratelor județene de poliție despre condițiile de trafic pe itinerariul de deplasare, informează șeful de escortă și împreună stabilesc măsurile necesare pentru prevenirea producerii de evenimente negative.
În situația în care mijloacele de transport vor staționa în unitate, sub coordonarea locțiitorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar se va efectua controlul integrității mijloacelor de siguranță inclusiv ale compartimentelor acestora și a mijloacelor de imobilizare ce s-au aplicat deținuților aflați în tranzit. Armamentul și muniția aflată în dotarea subofițerilor din compunerea escortei va fi depusă la magazia de serviciu, iar dosarele de penitenciar ale deținuților aflați în tranzit se predau locțiitorului șefului de tură. Imediat se asigură condițiile necesare de hrănire și odihnă pentru cadrele din compunerea escortei. Deținuții aflați în tranzit sunt cazați separat de efectivele unității respective și li se asigură condițiile pentru satisfacerea necesităților fiziologice și de servire a hranei.
La plecarea din unitate se raportează la Direcția Generală a Penitenciarelor ora și direcția deplasării precum și problemele deosebite apărute în acest timp.
6.5. Escortarea deținuților cu nave fluviale:
Escortarea deținuților cu nave fluviale este specifică unităților de penitenciare amplasate în Delta Dunării și celor care au secții ori puncte de lucru în aceste zone.
Sistemul de organizare și executare a escortării deținuților cu asemenea mijloace de transport are la bază aceleași principii și reguli tratate până în prezent privind organizarea și executarea serviciului de pază, escortare și supraveghere a deținuților în penitenciare. în afară de acestea există și particularități, respectiv :
modul de escortare a deținuților când nava este destinată transportului de pasageri;
modul de escortare a deținuților când vasul este pus la dispoziția penitenciarului pentru transportul deținuților
6.5.1. Escortarea deținuților cu navă de pasageri:
Această modalitate de escortare se execută mai rar, atunci când numărul deținuților este redus. Pentru aceasta comandantul unității ia din timp măsuri de organizare și instruire a subofițerilor destinați pentru escortare și ia legătură cu căpitănia portului sau cu căpitanul vasului, pentru a stabili locul escortei în vas.
Înainte de îmbarcarea deținuților pe vas, șeful de escortă verifică itinerariul, cabina ori locul destinat deținuților și escortei, pentru a descoperi eventualele obiecte interzise și îndepărtarea curioșilor de pe traseu de deplasare, asigură apa potabilă pentru a se evita deplasările deținuților. Îmbarcarea deținuților pe nave se face după ce toți pasagerii s-au urcat în vapor. Bagajele personale ale deținuților rămân asupra lor. După îmbarcare, realizează dispozitivul de escortare și cel de pază al deținuților în vapor, conform consemnului postului.
Ajuns la destinație, șeful de escortă execută următoarele :
așteaptă ca toți călătorii să coboare din vapor ;
verifică traseul de deplasare îndepărtând, după caz, eventualii curioși;
realizează dispozitivul de escortare a deținuților și deplasarea acestora la locul stabilit;
raportează prin mijlocul de legătură la dispoziție despre misiunea executată.
Când transportul cu nave fluviale se face numai cu deținuți, aceștia vor fi introduși în încăperi amenajate astfel încât să se asigure securitatea subofițerilor din escortă, a motoarelor, a personalului navigant și să înlăture pericolul de evadare.
Pe timpul opririi navei în porturi șeful escortei este obligat să întărească paza, să asigure supravegherea tuturor punctelor vulnerabile de pe navă, iar dacă aceasta este destinată numai pentru transportul deținuților să interzică urcarea persoanelor străine la bord.
6.5.2. Escortarea deținuților cu vase (ceamuri) puse la dispoziția penitenciarului:
Deținuții care lucrează în Delta Dunării se transportă sub escortă la și de la punctele de lucru cu ceamuri mici cu capacitate de 100 – 150 persoane. Acesta (ceamul) este tractat de regulă de o șalupă.
Subofițerii din escortă se dispun la pupa (partea din spate a navei) ceamului, în fața cabinei cârmaciului, iar șeful de escortă ocupă locul în cabina de comandă a cârmaciului.
Pe timpul misiunii, subofițerii din escortă se dotează cu pistoale mitralieră cal. 7,62 mm, model 1963, iar șeful de escortă cu radiotelefon mobil. În acest timp, șeful de escortă ține legătura permanent cu căpitanul șalupei prin semne sau semnale stabilite dinainte.
În toate situațiile, debarcarea și îmbarcarea deținuților se execută la ordinul șefului de escortă și numai atunci când acesta a constatat că vasul a fost corect ancorat la mal de către personalul navigant.
6.6. Îndatoririle generale și interdicțiile subofițerului din compunerea escortei:
Executarea în condiții regulamentare a serviciului de escortare presupune, din partea componenților escortei, o cunoaștere temeinică și aprofundată a tuturor obligațiilor, sarcinilor și îndatoririlor ce le revin. Îndatoririle specifice reprezintă cadrul regulamentar de acțiune și comportarea pe timpul îndeplinirii misiunilor operative, de aplicare în bune condiții a prevederilor legislației execuțional – penale.
Subofițerul din compunerea escortei se subordonează nemijlocit șefului de escortă ( șefului punctului de lucru ) și execută ordinele acestuia. El răspunde de executarea întocmai și la timp a ordinelor care i se dau, precum și de paza deținuților pe timpul deplasării și la destinație. Este dotat cu pistol-mitralieră model 1963, calibru 7,62 mm, 50 cartușe, baston de cauciuc și fluier. La punctele de lucru unde muncesc deținuți selecționați în sistem deschis și semi-deschis este dotat numai cu baston de cauciuc și fluier.
Are următoarele îndatoriri:
să cunoască numărul și gradul de periculozitate al deținuților escortați. Dacă sesizează aspecte deosebite cu privire la activitatea și comportarea deținuților, raportează șefului de escortă ( șefului punctului de lucru );
să ocupe locul stabilit de șeful escortei ( șeful punctului de lucru ) în dispozitiv, la îmbarcarea deținuților, pe timpul deplasării și la destinație;
să țină permanent legătura de vedere cu ceilalți subofițeri din dispozitiv și să observe itinerariul și terenul înconjurător;
să supravegheze cu atenție ca, pe timpul deplasării și la destinație, deținuții să nu facă semne, să comunice, să trimită sau să primească de la diferite persoane informații, înscrisuri, bani, țigări sau alte obiecte. În cazul în care constată asemenea fapte, trebuie să raporteze de îndată șefului escortei ( șefului punctului de lucru ) și împreună cu acesta să acționeze pentru a împiedica producerea de evenimente negative;
să respecte cu strictețe regulile stabilite privind modul de păstrare și folosire a armamentului și muniției din dotare.
În timpul executării serviciului, subofițerului din compunerea escortei îi este interzis:
să părăsească postul fară aprobarea șefului se escortă (șeful punctului de lucru) și fară a fi înlocuit;
să intre cu armamentul printre deținuți, să-1 încredințeze altor persoane sau să-1 lase în locuri nepermise;
să discute cu deținuții sau cu alte persoane ori să se ocupe cu alte activități care 1-ar putea distrage de la executarea în bune condiții a misiunilor încredințate.
În cazul în care pentru pază, escortare și supraveghere sunt folosiți și deținuți selecționați în acest scop, subofițerii din escortă au obligația să urmărească permanent modul în care aceștia îsi îndenlinesc atributiile încredintate. Iar cândconstată nereguli, să raporteze șefului de escortă ( șefului punctului de lucru) și împreună cu acesta să ia măsuri de prevenire a producerii de evenimente negative.
6.7. Îndatoririle șefului punctului de lucru
6.7.1. Activitatea desfășurată cu subofițerii din escortă pe punctul de lucru:
La sosirea pe punctul de lucru șeful escortei ordonă subofițerilor să coboare din mijlocul de transport și să formeze dispozitivul de pază în jurul acestuia, după care ordonă deținuților să coboare. Când toți deținuții au coborât și s-au încolonat pe echipe se execută apelul numeric al acestora, verifică mijlocul de transport și permite apoi ca autovehicolul să iasă în afara punctului de lucru.
Se comunică deținuților lucrările care se execută, normele care trebuie realizate în ziua respectivă, terenul pe care au voie să lucreze și să circule, limita din interior a zonei interzise, locul și semnalul de adunare, locul de ridicare și depozitare a sculelor, locul pentru necesități fiziologice, precum și regulile pe care trebuie să le respecte pe timpul lucrului, insistându-se pe normele de protecția muncii și atrage atenția deținuților asupra ordinii și disciplinii pe timpul executării lucrărilor. Se organizează și se execută apoi cercetarea punctului de lucru pentru a descoperi eventuale obiecte, pachete cu alimente, țigări, scrisori, băuturi alcoolice etc. introduse de diferite persoane pentru a intra în posesia deținuților.
Cercetarea punctului de lucru se face de către șeful punctului de lucru cu o parte din subofițerii din escortă, ceilalți asigurând paza deținuților pe locul de debarcare (locul de adunare). Dacă cercetarea punctului de lucru și trecerea de la dispozitivul de escortare la cel de pază durează mai mult de 15-20 minute, și condițiile de amenajare a punctului de lucru permit, subofițerii se pot deplasa direct către posturile în care au fost repartizați să execute misiunea pe punctul de lucru. În acest caz, cerecetarea punctului de lucru se execută de către subofițeri pe timpul deplasării la postul încredințat.
Șeful punctului de lucru asigură apoi instalarea indicatoarelor zonă interzisă, loc de adunare, loc pentru servitul mesei, loc pentru depozitarea sculelor, post control, etc. Când subofițerii din compunerea escortei și-au ocupat locurile în dispozitivul de pază iar șeful punctului de lucru s-a convins personal despre aceasta, conduce deținuții pentru a li se distribui sculele și uneltele de către reprezentantul beneficiarului numit și aprobat în acest sens, ordonă echipelor să se deplaseze la locul care le-a fost repartizat și să înceapă activitatea.
Pe timpul desfășurării programului de lucru, subofițerii din posturile de pază își execută serviciul în baza obligațiilor stabilite prin consemnul general și particular al posturilor, supraveghind permanent și cu mare atenție sectorul zonelor care le-au fost repartizate, precum și activitatea deținuților din interiorul punctului de lucru.
În cazul în care deținuții din interior sau persoane din exterior se apropie de zonele interzise, se execută somațiile regulamentare iar dacă aceștia nu se supun se face uz de armă conform prevederilor legale în vigoare. Orice neregulă pe care o constată sau o observă se raportează imediat șefului punctului de lucru pentru a lua măsurile care se impun.
Șeful postului de control verifică toate mijloacele auto care intră sau ies de pe punctul de lucru și permite accesul, prin postul de control, numai persoanelor care au acest drept ori sunt împuternicite, fiind înscrise în (tabelul nominal aprobat de comandant și beneficiarul ce folosește forța de muncă. Accesul persoanelor angajate ale beneficiarului se permite după controlul buletinului de identitate și confrutarea datelor cu cele înscrise în tabelul nominal. Totodată șefului postului de control i se stabilește și un sector sau zonă de răspundere pe latura unde se află postul de control.
Șeful punctului de lucru urmărește activitatea pe care o desfășoară deținuții, fiind răspunzător de respectarea regulilor de disciplină, folosirea integrală a timpului de muncă iar împreună cu delegatul beneficiarului care asigură asistența tehnică, verifică: modul în care deținuții folosesc sculele, uneltele și materialele, calitatea lucrărilor și asigurarea permanentă a frontului de lucru, aprovizionarea cu tot ce este necesar pentru desfășurarea activității, nu permite fracționarea efectivului de deținuți ori scoaterea în afara dispozitivului. Din oră în oră șeful punctului de lucru raportează la unitate, prin mijloacele de legătură din dotare, situația de pe punctul de lucru, după ce se convinge că toți deținuții sunt prezenți.
La ora stabilită pentru servitul mesei, șeful punctului de lucru dă semnalul pentru adunarea deținuților pe locul stabilit, unde execută apelul numeric al acestora, după care dă semnalul pentru adunarea subofițerilor din posturile de pază în ordinea stabilită. Pe timpul servirii mesei de către deținuți, cu jumătate din efectivul escortei se asigură paza deținuților, iar ceilalți subofițeri servesc și ei masa, după care îi înlocuiesc pe cei care au asigurat paza. După servitul mesei șeful punctului de lucru ordonă subofițerilor să-și ocupe posturile în dispozitivul de pază, încolonează deținuții, execută apelul numeric al acestora și ordonă reluarea lucrului.
Dacă pe punctul de lucru se prezintă persoane autorizate pentru a ridica deținuți aceasta se face numai în prezența șefului punctului de lucru și numai dacă persoana respectivă prezintă legitimația militară și dovada de predare-primire înregistrată și aprobată de comandantul penitenciarului. După ce s-a convins de autenticitatea documentelor, șeful punctului de lucru identifică deținuții și îi predă persoanelor care au venit să-i ridice reținându-se dovada de primire-predare ca document justificativ.
Pe verso-ul dovezii se trec nominal deținuții care urmează să fie ridicați de persoana indicată în prezenta dovadă.
În cazul în care pe timpul executării serviciului se produc: ploi torențiale, furtuni, descărcări electrice, inundații, ceață viscole, etc., care afectează asigurarea pazei deținuților ori desfășurarea activității, șeful punctului de lucru ordonă încetarea, depunerea uneltelor pe locul stabilit, efectuează apelul numeric al deținuților îi introduce în sala de mese sau în alt loc adăpostit și ordonă restrângerea dispozitivului de pază în jurul încăperii.
După încetarea fenomenului meteorologic respectiv, efectuează apelul numeric al deținuților, se ocupă dispozitivul de pază de pe perimetru și se reia activitatea, iar dacă acest lucru nu mai este posibil se iau măsuri de escortare a deținuților la penitenciar. În ambele cazuri se raportează la dispeceratul unității cu mijloacele de legătură din dotare.
6.7.2. Activitatea desfășurată la terminarea programului de lucru:
La terminarea programului de lucru sau la ora stabilită pentru aceasta, șeful punctului de lucru dă semnalul pentru încetarea lucrului, ordonă depunerea uneltelor și adunarea deținuților, în coloană, pe locul stabilit. După ce execută apelul numeric al deținuților, asigură paza acestora, iar împreună cu reprezentantul beneficiarului execută evaluarea lucrărilor executate și întocmește bonul de lucru pentru ziua respectivă, pe care cei doi îl semnează. Pe timpul apropierii de locul de adunare a deținuților, dacă condițiile și specificul punctului de lucru permit, subofițerii din dispozitivul de pază execută și cercetarea punctului de lucru.
Dacă aceasta nu este posibilă, cercetarea se execută cu jumătate din efectivul de subofițeri, iar cu cealaltă jumătate se asigură paza deținuților pe locul de adunare. După efectuarea controlului, șeful punctului de lucru ordonă verificarea mijlocului de transport și apoi îmbarcarea deținuților, ocazie cu care execută numărătoarea acestora pe măsura urcârii în mașină.
După îmbarcare, instalează plasele de siguranță, fixează încuietorile, ordonă îmbarcarea subofițerilor din escortă și deplasarea la locul de deținere.
6.7.3. Subordonare, răspundere, dotare:
În conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizarea și executarea serviciului de pază, escortare și supraveghere a deținuților din peintenciare, șeful punctului de lucru se subordonează nemijlocit ofițerului numit de comandantul locului de deținere, fiind șef direct al subofițerilor din compunerea escortei .
El răspunde de buna desfășurare a activității de escortare a deținuților de la penitenciar la punctul de lucru, de organizarea și exercitarea pazei și supravegherii deținuților pe timpul cît aceștia desfășoară activități productive pe punctul de lucru, precum și de modul în care se desfășoară activitățile productive.
Este dotat cu baston de cauciuc și execută serviciul neînarmat. În situația când șeful punctului de lucru îndepilnește și funcția de șef de escortă, va fi dotat cu :
pistol model 1974, calibru 7,65 milimetri cu 12 cartușe, care la ajungerea pe punctul de lucru se va preda unui militar din compunerea escortei (șef post control) pe bază de senmătură, consemnată în carnetul postului;
mijloace de imobilizare (baston de cauciuc, cătușe);
mijloace de legătură (R.T.P.-radiotelefon portabil).
6.7.4. Îndatoriri:
Șeful punctului de lucru are următoarele îndatoriri regulamentare:
să cunoască deținuții din formația de muncă ce i s-a repartizat și să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea oricărui eveniment negativ.
să verifice, la luarea în primire a deținuților, dacă aceștia au asupra lor obiectele de igienă individuală și dacă există trusă medicală pentru acordarea primului ajutor.
să verifice asigurarea temeinică a punctului de lucru înainte de a introduce deținuții la activități productive, ca și după încetarea acestora. Verificarea punctului de lucru are ca scop descoperirea existenței unor obiecte interzise (alimente, băuturi alcoolice, îmbrăcăminte, bani, etc.), pe care deținuții le-ar putea folosi pentru coruperea cadrelor sau producerea unor acte ostile. Are și un rol preventiv avertizând deținuții că orice încercare sau tentativă de ascundere a obiectelor interzise poate fi descoperită. Totodată, este necesar ca șeful punctului de lucru să instruiască temeinic subofițerii numiți să realizeze controlul punctului de lucru asupra modului cum trebuie să procedeze și ce metode se folosesc pentru descoperirea obiectelor interzise.
să raporteze locțiitorului pentru tratament penitenciar și siguranța deținerii situațiile când intervin modificări ale punctului de lucru. În caz de producere a unor evenimente negative, să raporteze imediat șefilor săi.
să organizeze formația de lucru în funcție de specificul lucrărilor și să urmărească respectarea disciplinei muncii de către deținuți; înainte de începerea lucrului repartizează deținuții la activitățile productive pe echipe și lucrări, execută un scurt instructaj cu privire la respectarea obligațiilor ce le revin și îndeplinirea normelor de muncă repartizate, atrăgându-le atenția că nu au voie să părăsească locul de muncă fără aprobare sau să se ocupe cu alte activități decât cele stabilite.
să pretindă beneficiarului asigurarea frontului de lucru, sculelor, uneltelor și materialelor necesare desfășurării normale a muncii.
să asiste la măsurarea și recepționarea lucrărilor realizate de deținuți și să acorde atenție deosebită întocmirii documentelor de evidență primară a muncii.
să raporteze la unitate din oră în oră despre stadiul îndeplinirii misiunii.
să asigure respectarea întocmai de către deținuți a normelor de protecție a muncii; în acest sens, umărește realizarea instructajului de protecție a muncii și nu permite folosirea în procesul muncii a deținuților care nu au efectuat instructajul de protecție a muncii și nu au fișe individuale semnate și completate la zi; impune deținuților respectarea cu strictețe în toate împrejurările a regulilor de protecție și asigură numai executarea lucrărilor pentru care au fost instruiți pe linie de protecție a muncii; pretinde beneficiarului să asigure echipamentul de protecție și celelalte materiale impuse de specificul lucrărilor ce urmează a fi executate. Ordinul D.G.P. numărul 1233 din 06.06.1997 punctul 4 prevede:"în cazul folosirii deținuților la muncă de către persoane fizice, activitatea nu va începe până nu se va efectua instructajul de protecție a muncii. Această activitate va fi relîizată de un cadru al unității, numit prin ordin de zi,beneficiarul având obligația de a achita timpul afectat instructajului deținuților la tariful aferent salariului nimim pe economie. Accidentele de muncă produse în astfel de situații se vor înregistra de către penitenciar, care va executa și cercetarea specifică".
la încetarea activităților productive, să verifice personal dacă militarii din subordine au asupra lor armamentul, muniția și celelalte materiale primite de la unitate.
să execute apelul deținuților la plecarea de pe punctul de lucru și ori de câte ori este necesar, șeful punctului de lucru este obligat ca din oră în oră să verifice prezența deținuților și să raporteze la unitate. La încetarea activității, pentru servitul mesei sau deplasarea la unitate, adună toți deținuții pe locul stabilit și execută apelul numeric pentru a constata dacă efectivul de deținuți este complet. De asemenea, instruiește deținuții cu responsabilități,să cunoască în orice moment prezența deținuților din subordine și să raporteze de fiecare dată când un deținut a părăsit locul de muncă.
6.7.5. Iterdicții:
În timpul executării serviciului, șefului punctului de lucru îi este interzis:
să părăsească postul încredințat fără aprobare. Această interdicție se referă la faptul că pe timpul executării misiunii la punctul de lucru, acesta nu trebuie să părăsească locul de executare a serviciului stabilit în consemnul particular al postului.
să folosească deținuții la executarea măsurătorilor, recepționarea lucrărilor sau întocmirea documentelor de evidență primară a muncii.
să permită deținuților confecționarea de obiecte pentru folosința cadrelor sau a altor persoane ori să le comercializeze.Șeful punctului de lucru are obligația să urmărească ca toți deținuții să efectueze lucrările ordonate și să nu se ocupe cu alte activități.
să permită deținuților să ia de pe punctul de lucru unelte ori diferite materiale. În acest sens, șeful punctului de lucru, după ce ordonă încetarea activităților, ia măsuri ca deținuții să depună la magazia de scule toate materialele și uneltele folosite în procesul productiv.
să favorizeze deținuții în repartizarea lucrărilor de executat ori în acordarea procentului de îndeplinire a normelor.
să permită accesul pe punctul de lucru al persoanelor neaprobate de comandant sau depozitarea pe punctul de lucru a hainelor aparținând personalului beneficiarului (vestiarele cu haine și obiecte personale ale angajaților beneficiarului, aprobați să lucreze pe punctul de lucru împreună cu deținuții, vor fi dispuse în afara amenajărilor punctului de lucru).
CAPITOLUL VII – MODUL DE ACȚIUNE A PERSONALULUl DIN SERVICIUL DE ESCORTARE
7.1.Modul de acțiune al șefului de escortă în caz de evadare de la instanța de judecată:
În acest caz, șeful de escortă ia următoarele măsuri :
introduce cu operativitate toți deținuții în camerele de arest, intensificând paza și supravegherea acestora;
identifică deținutul evadat;
formează o patrulă din doi subofițeri pe care o trimite în urmărirea deținutului evadat;
raportează prin mijloacele de legătură aflate la dispoziție la locul de deținere despre evenimentul produs și măsurile luate ;
ia legătura cu președintele instanței de judecată și organul de poliție din raza unde se găsește instanța (organul de urmărire penală) , comunicând evenimentul și semnalmentele deținutului respectiv ;
culege informații de la persoanele civile din apropierea locului producerii evadării despre zona unde s-a ascuns ori direcția probabilă de deplasare a deținutului;
la sosirea grupei de intervenție, raportează evenimentul , măsurile luate și se subordonează comandantului grupei de intervenție .
7.2. Modul de acțiune al șefului de escortă în caz de luare de legături nepermise la instanțele de judecată:
Dacă membrii de familie ori alte persoane încearcă să ia legatura cu deținuții, ori creează busculade în scopul vădit de a favoriza evadarea deținuților, se somează „ÎNCETAȚI" sau „STAI, ÎNAPOI !" după care se ordonă introducerea deținutilor în camerele de arest sau în sala de judecată intensificându-se supravegherea și se solicită președintelui instanței sau organului de urmărire penală să ia măsuri de evacuare a persoanelor recalcitrante din locurile în care se află.
Dacă persoanele civile nu restabilesc ordinea, se solicită sprijinul organelor de jandarmerie care asigura ordinea și se raportează la unitate pentru a se trimite grupa de intervenție.
7.3. Modul de acțiune al subofițerilor care asigură paza și supravegherea deținuților internați în spitale din rețeaua Ministerului Sănatății în caz de evadare:
În acestă situație se iau următoarele măsuri:
raportează telefonic la unitate evenimentul;
întreprinde investigații în rândul personalului medical pentru a stabili direcția de deplasare a deținutului;
dacă deține date concrete pornește în urmărirea deținutului;
d)ia măsuri de conservare a urmelor;
la sosirea grupei de intervenție, raportează situația creată, măsurile luate și se subordonează comandantului grupei de intervenție .
7.4. Modul de acțiune al subofițerilor care asigură paza și supravegherea deținuților internați în spitale din rețeaua Ministerului Sănătății în caz de luare de legături nepermise:
Legăturile nepermise sunt acelea în care unii deținuți încearcă să ia legatura cu diferite persoane, inclusiv membrii de familie. În această situație se atrage atenția deținutului, privitor la respectarea regulilor de comportare, politicos se explică persoanelor faptul că deținutul trebuie să respecte anumite reguli și se raportează la unitate despre asta.
După înapoierea la penitenciar, șeful punctului de lucru va raporta locțiitorului pentru regim penitenciar și siguranța deținerii aspectele cu care s-a confruntat, prezentând după aceea și "Raportul de incident" pe care-1 va înainta ofițerului cu disciplina. În "Raportul de incident" se consemnează aspectele sesizate, în mod descriptiv, concis și obiectiv, neformulând concluzii.
În acest caz se va proceda astfel:
somează prin comanda "ÎNCETAȚI!" ori "STAI, ÎNAPOI!";
intensifică supravegherea;
dispune luarea măsurilor de evacuare a persoanelor recalcitrante din locuriie în care se află;
dacă persoanele nu restabilesc ordinea și continua actele destabilizare,raportează la unitate pentru a se trimite grupa de intervenție;
la sosirea grupei de intervenție, raportează situația creată, măsurile luate și se
subordonează comandantulul grupei de intervenție .
7.5. Modul de acțiune pentru rezolvarea unor situații ce se pot produce pe timpul escortării deținuților în coloană pe jos
7.5.1. Nerespectarea de către deținuți a regulilor stabilite pe timpul deplasării:
În cazul încăierărilor între deținuți sau al răzvrătirii lor, șeful de escortă somează prin cuvântul "ÎNCETAȚI!".
Dacă la această comandă deținuții nu încetează actele de nesupunere, șeful escortei oprește coloana prin cuvântul "STAI !"și ia măsuri împreună cu șeful punctului de lucru pentru restabilirea ordinii.
Deținuții pot fi opriți în picioare, așezat sau culcat cu fața la pământ la comanda "STAI'", "AȘEZAT!", "CULCAT!", după care se scot instigatorii și se introduc în mijlocul coloanei; acestora li se vor pune cătușe.
Când deținuții nu se supun somațiilor, șeful de escortă și subofițerii din compunerea escortei se îndepărtează până la 15-20 m de coloană, șeful escortei somează din nou deținuții să înceteze actele de nesupunere, iar dacă nici la această somație nu se supun, face uz de armă în mod regulamentar si raportează prin mijloacele de legătură la dispoziție, șefului de tură sau locțiitorului șefului de tură de la locul de deținere.
După restabilirea ordinii se reia deplasarea sau se execută dispozițiile primite.
7.5.2. Evadarea de sub escortă:
În cazul unei evadări de sub escortă, subofițerul care observă evadatul execută somațiile legale: "STAI "dacă acesta nu se oprește se somează a-2-a oară "STAI CĂ TRAG'"; în situația în care evadatul nu se supune se execută foc de avertisment în plan vertical, iar dacă deținutul continuă să fugă și nu există alte posibilități ca acesta să fie reținut, execută foc de armă asupra acestuia, pe cât poslbil la picioare. Subofițerii care au fost numiți pentru a acționa în caz de evadare, fară alt ordin, pleacă imediat în urmărire. Aceasta se execută până la distanța de 20 km, iar dacă deținutul este observat, până la capturarea lui.
În același timp, șeful punctului de lucru sau șeful de escortă oprește coloana de condamnați pe partea necarosabilă a drumulul, ordonă culcarea acestora cu fața la pământ, identifică deținutul evadat, intensifică paza și supravegherea deținuților, după care raportează la unitate despre producerea evenimentului si dă semnalul pentru înștiințarea escortelor vecine. Când deținutul a fost prins și starea de spirit a celorlalți este corespunzătoare, cu aprobarea comandantului se poate continua deplasarea, însă deținutului evadat i se vor pune cătușe și va fi predat grupei de intervenție.
În situația în care evadatul nu a fost prins, șeful escortei va aștepta sosirea grupei de intervenție de la unitate, raportând situația creată și măsurile luate, astfel:
"Domnule (gradul),…în timpul serviciului meu s-au întâmplat următoarele: Deținutul (numele și prenumele),condamnat la …ani pentru…..,a evadat de sub escortă în direcția….urmăritorii subofițeri se găsesc în urmărirea evadatului. Sunt șeful de escortă (gradul și numele)."
7.5.3.Atacul asupra escortei:
În cazul în care se produce un atac asupra escortei șeful de escortă va lua următoarele măsuri:
oprește coloana și ordonă deținuților să se culce cu fața la pământ;
numește o parte din subofițerii din compunerea escortei care să asigure supravegherea si paza deținuților; aceștia se vor amplasa lateral la distanță de coloană, în așa fel încât să poată executa somațiile legale și focul asupra deținuților care încearcă să evadeze;
cu ceilalți subofițeri din escortă deschide foc asupra atacatorilor pentru respingerea, nimicirea, capturarea sau neutralizarea acestora;
raportează locțiitorului șefului de tură de la locul de deținere și dă semnalul stabilit pentru înștiințarea escortei vecine;
execută foc asupra inamicului pentru a-i împiedica deplasarea până la sosirea grupei de intervenție și execută ordinele primite de la comandantul acesteia.
Pe timpul atacului, orice încercare de ridicare de la pământ din partea deținuților se consideră tentativă de evadare și deci se va proceda conform prevederilor regulamentare.
Subofițerii escortei vor ocupa o poziție de tragere în teren favorabil și vor deschide foc asupra atacatorilor în serii scurte și bine ochite, în așa fel încât muniția pe care o au să nu se termine înainte de a sosi sprijinul de la penitenciar. După respingerea atacului sau capturarea inamicului, comandantul hotăraște dacă se continuă sau nu deplasarea la punctul de lucru.
7.5.4.Îmbolnăvirea (accidentarea) unui deținut:
Măsurile care se iau în acest caz sunt:
se ordonă oprirea coloanei de deținuți;
se asigură paza în jurul coloanei de deținuți;
se acordă primul ajutor;
dacă este strict necesar se cere transportarea urgentă la penitenciar sau la cel mai apropiat spital în raport de starea deținutului;
se raportează la penitenciar situația creată. Șeful de escortă trebuie să fie atent și să verifice dacă nu cumva deținutul în cauză simulează îmbolnăvirea sau gravitatea accidentării.
7.6.Modul de acțiune pentru rezolvarea unor situații care se pot produce pe timpul escortării cu mijloace auto:
7.6.1. Modul de acțiune în caz de evadare pe timpul deplasării:
În această situație subofițerul care observă primul dă semnalul de alarmă stabilit pentru oprirea mașinii(coloanei), somează pe deținutul în cauză, iar dacă acesta nu se supune, face uz de armă conform prevederilor legale.
În cazul în care deținutul a reușit să dispară din câmpul vizual și de acțiune a armamentului, șeful de escortă ia următoarele măsuri:
ordonă subofițerilor să coboare și să formeze dispozitivul de pază în jurul coloanei;
intensifică paza și supravegherea deținuților din mijloacele de transport;
formează una sau mai multe patrule de urmărire pentru a prinde evadatul;
stabilește identitatea deținutului evadat, raportează locțiitorului șefului de tură de la locul de deținere prin mijloacele de legătură la dispoziție și informează organele de poliție cele mai apropiate de locul evadării;
acționează în continuare conform ordinelor primite.
7.6.2. Modul de acțiune în cazul unui atac pe timpul deplasării:
În cazul producerii unui atac asupra escortei,șeful de escortă este obligat să ia măsuri pentru nimicirea și zădărnicirea evadării. Când numărul atacatorilor este redus și nu există pericol de evadare, șeful escortei oprește coloana organizează paza deținuților cu o parte din efectivul escortei și ordonă celorlalți militari să deschidă foc pentru neutralizarea atacatorilor.
Când numărul atacatorilor este mai mare și există pericol de evadare pe timpul opririi, escorta deschide focul din mers și continuă deplasarea, mărind viteza pentru a scoate coloana de sub focul inamic.
La 3-5 km de la locul unde s-a produs atacul, șeful escortei ordonă oprirea coloanei în scopul regrupării acesteia, verifică prezența deținuților, raportând la penitenciar și ia măsuri pentru confirmarea deplasării.
În afară de aceste măsuri șeful de escortă organizează acordarea primului ajutor răniților (subofițeri și deținuți).
7.7.Modul de acțiune în caz de producere a unor evenimente pe timpul escortării deținuților cu nave fluviale:
Și pe timpul escortării deținuților cu naze fluviale se pot ivi unele situații deosebite ca: îmbolnăvire gravă,rănirea ori decesul unui deținut, răzvrătirea deținuților,evadarea observată ori neobservată sau atacul asupra escortei.
Modalitățile de rezolvare a unor asemenea situații sunt identice cu cele utilizate atunci cândescortarea deținuților se execută pe jos sau cu mijloace de transport auto.
O particularitate în cazul escortării deținuților cu nave fluviale constă în modalitatea uzului de armă împotriva evadatului.Atât timp cât deținutul evadat se află pe apă și înoată nu se execută foc asupra acestuia.Șeful de escortă va lua măsuri pentru urmărirea și capturarea acestuia,folosind bărcile de salvare care se află în dotarea fiecărei nave fluviale.
7.8.Modul de acțiune al personalului pentru rezolvarea situațiilor ce se pot produce la punctele de lucru exterioare:
7.8.1 Considerații privitoare la evadarea de pe punctul de lucru:
Producerea unei evadări constituie un eveniment cu consecințe deosebit de grave, având în vedere, atât acțiunile care se desfășoară pentru urmărirea și capturarea deținuților evadați, cât și consecințele acesteia pe plan social.
Evadarea este considerată faptă gravă, deoarece prin prisma sarcinilor și obligațiilor profesionale ale cadrelor, o asemenea situație pune sub semnul întrebării pregătirea, vigilența și conștiinciozitatea acestora. Din momentul în care un deținut a reușit să evadeze, înseamnă că, din acest punct de vedere, personalul de pază și supraveghere nu și-a facut pe deplin datoria, iar deținutul, devenind liber prin evadare, prezintă un real pericol pentru societate, pentru ordinea și liniștea publică, deoarece poate săvârși noi infracțiuni. De asemenea, se produce perturbarea activității penitenciarului, apărând sarcini și cheltuieli în plus.
Pentru transpunerea în practică a intențnlor de evadare, deținuții folosesc o serie de metode și mijloace care deseori surprind prin ingeniozitate și abilitate. Cu excepția unor cazuri izolate în care, atât intenția de evadare, cât și materializarea ei apar spontan, fără o pregătire prealabilă, în majoritatea cazurilor, evadările sunt temeinic pregătite, având la bază un plan de acțiune minuțios conceput de către deținuți.
Ca metode și procedee folosite de deținuți în săvârșirea evadărilor pot fi amintite următoarele:
specularea operativă a gravelor încălcări ale unor îndatoriri de serviciu de către unii subofițeri;
distragerea atenției cadrelor din serviciul de pază și supraveghere;
surprinderea și rapiditatea acțiunii, folosirea unor elemente de neprevăzut;
specularea încrederii exagerate acordate de unii subofițeri anumitor deținuți;
atacarea cadrelor vizând imobilizarea, dezarmarea și dezechiparea de hainele militare;
deghizarea prin folosirea echipamentului militar sau hainelor civile;
escaladarea împrejurimilor de pe perimetru;
ascunderea în canale, conducte, șanțuri de scurgere care comunică cu exteriorul, în mijloacele de transport ale beneficiarului sau ale unității, etc.
Evadările pot fi de două feluri, și anume:
evadări observate;
evadări neobservate.
7.8.2. Modul de acțiune în cazul producerii unei evadări observate:
Se consideră o evadare observată atunci când deținutul este văzut de către personalul din pază și supraveghere, în momentul ieșirii ilegale prin dispozitivul de pază sau imediat după aceasta, înainte de a avea posibilitatea să se ascundă în acoperirile din teren.
La producerea unei evadări observate, subofițerii din dispozitivul de pază al punctului de lucru procedează în felul următor:
la apropierea deținutului de zona interzisă interioară subofițerul îl somează prin cuvintele: "STAI! – ÎNAPOI!".
dacă deținutul nu s-a supus la prim a somație și continuă să înainteze ajungând pe linia zonei interzise, subofițerul din postul de pază îl somează din nou "STAI, CĂ TRAG !" (la această somație, arma se ține în plan vertical, se introduce cartuș pe țeavă și se cheamă șeful punctului de lucru – șeful de escortă);
în situația în care deținutul nu se supune nici de această dată și intră în zona interzisă interioară îl somează cu foc de avertisment tras în plan vertical;
dacă și de această dată deținuții continuă acțiunea, depășind limita exterioară a zonei interzise, se face uz de armăconform prevederilor legale. Uzul de armă trebuie făcut astfel încât să ducă la imobilizarea deținutului, trăgându-se pe cât posibil la picioare, pentru a se evita cauzarea morții acestuia. Din acest punct de vedere, subofițerii de la punctele de lucru trebuie să fie buni trăgători cu armamentul din dotare;
în cazul când deținutul nu a fost observat în momentul trecerii prin dispozitivul de pază ci numai la o anumită distanță de acesta, în afara punctului de lucru, subofițerul care 1-a observat execută somațiile legale, după care, în caz de nesupunere, execută foc asupra lui pentru a-1 imobiliza.
La producerea unei evadări observate, șeful punctului de lucru ia următoarele măsuri:
alarmează subofițerii din posturile de pază;
anunță punctele de lucru vecine și raportează situația creată locțiitorului șefului de tură de la penitenciar prin mijlocul de legătură stabilit;
adună deținuții pe locul stabilit, execută apelul acestora și identifică detinutul evadat;
organizează și asigură paza deținuților cu o parte din subofițeri;
în raport cu informațiile ce le deține și subofițerii pe care îi are la dispoziție, organizează o patrulă pentru urmărirea și capturarea deținutului evadat, căreia îi dă ordinul de misiune;
ia măsuri pentru conservarea eventualelor urme, haine sau obiecte personale ale deținutului evadat;
la sosirea grupei de intervenție raportează situația creată, informațiile culese și măsurile luate. În continuare, execută ordinele primite.
Dispozitivul de pază se ridică numai la ordinul comandantului penitenciarului.
Dacă pentru paza deținuților pe punctul de lucru se folosesc și condamnați selecționați în acest scop, la producerea unei evadări observate aceștia procedează în felul următor:
când vreun condamnat care ajută la paza pe perimetrul punctului de lucru observă că a evadat un deținut, anunță șeful punctului de lucru prin mijlocul de legătură stabilit (fluier), urmărește direcția de deplasare a acestuia și intensifică supravegherea în zona de responsabilitate;
la sosirea șefului punctului de lucru, raportează situatia, direcția în care a dispărut evadatul și răspunde la eventualele întrebări pentru a elucida cauzele evadării;
7.8.3.Modul de acțiune în cazul unei evadări neobservate:
Se consideră evadare neobservată atunci când deținuții, profitând de unele deficiențe în executarea misiunilor operative sau de anumite locuri și momente vulnerabile existente la punctul de lucru, reușesc să iasă în afara dispozitivului de pază fără să fie observați. Despre producerea unei evadări neobservate, de regulă, șeful punctului de lucru află mai târziu, cu ocazia:
apelului efectuat înainte sau după servitul mesei;
apelului efectuat la terminarea lucrului;
controlului periodic asupra prezenței deținuților la locul de muncă;
sesizării din partea unor deținuți sau altor persoane, etc.
În cazul sesizării lipsei (evadării) unui deținut, șeful punctului de lucru la următoarele măsuri:
se convinge personal de autenticitatea sesizării;
alarmează subofițerii din posturile de pază și anunță punctele de lucru vecine prin mijlocul de legătură stabilit;
raportează evenimentul locțiitorului șefului de tură de la penitenciar;
ordonă încetarea lucrului, depunerea sculelor la magazie și adunarea deținuților pe locul stabilit;
execută apelul numeric și nominal, identificând deținutul care lipsește;
fără a strânge dispozitivul de pază, organizează cu o parte din subofițeri paza deținuților, iar cu ceilalți execută controlul punctului de lucru în scopul descoperirii deținutului;
dacă cu ocazia cercetării punctului de lucru, deținutul nu este găsit și se descoperă urme, haine sau obiecte personale ale acestuia, va lua măsuri pentru conservarea lor;
în cazul în care urmele descoperite, datele și informațiile pe care le deține întăresc convingerea că deținutul a evadat, până la sosirea grupei de intervenție, șeful punctului de lucru stabilește direcția probabilă de evadare, ora aproximativă a evadării, timpul scurs de la producerea evadării și, dacă are subofițeri la dispoziție, organizează urmărirea evadatului;
la sosirea grupei de intervenție, raportează comandantului acesteia situația creată, informațiile culese, măsurile luate și execută ordinele pe care le primește.
Și în această situație dispozitivul de pază se restrânge sau se ridică numai la ordinul comandantului penitenciarului după ce s-a executat cercetarea amănunțită a terenului și a obiectivelor (construcțiilor) din interiorul punctului de lucru și s-a ajuns la concluzia certă că deținutul a părăsit punctul de lucru.
7.8.4. Urmărirea deținuților evadați de pe punctul de lucru:
În raport cu modul de producere a evadării (observată sau neobservată), caracteristicile terenului, forțele și mijloacele la dispoziție, urmărirea deținuților evadați se poate realiza prin următoarele forme principale:
urmărirea directă se executâ câiid forțele proprii se află în contact nemijlocit cu evadații sau se deplasează pe urmele acestora (patrule cu câini de urmărire);
urmărirea paralelă se execută prin deplasarea rapidă a forțelor proprii pe direcții laterale, paralele cu direcția de deplasare a evadatului (evadaților) și concomitent cu acțiunile directe;
urmărirea combinată se execută atunci când forțele și mijloacele la dispoziție sunt suficiente și există condiții bune pentru realizarea urmăririi paralele, concomitent cu blocarea (interceptarea) direcțiilor de retragere a evadaților.
De regulă, dispozitivul de urmărire și capturare a evadaților se constituie din forțele și mijloacele aparținând penitenciarului în cooperare cu cele ale poliției. În raport cu condițiile concrete, la constituirea acestui dispozitiv, pot participa și subunități de grăniceri, conform prevederilor din planurile de cooperare.
În cadrul operațiunii de urmărire și capturare a evadaților se folosesc următoarele procedee:
patrulări întărite cu câine de urmărire trimise pe direcțiile probabile de deplasare a evadaților;
blocarea sau închiderea zonei în care se ascund deținuții evadați;
cercetarea (scotocirea) terenului unde a fost semnalată prezența deținutului (deținuților);
acțiuni prin elemente de serviciu independente (pânde, posturi de observare, etc.).
Zona de urmărire în care se folosesc efective ale penitenciarului nu se extinde peste 20 km de la locul unde s-a produs evadarea, iar durata acțiunilor nu depășește 24 ore de la data semnalării ei, cu excepția cazurilor când există date precise, informații ori indicii asupra itinerariului folosit de evadați, situație în care urmărirea poate fi extinsă și peste aceste limite.
În cazul când numărul subofițerilor de la punctul de lucru este redus, pentru urmărirea evadaților se constituie patrule mixte formate din 1-2 subofițeri, din condamnați care ajută la pază și angajați ai beneficiarului. Din aceste considerente, condamnații care sunt folosiți la pază pe piunctul de lucru trebuie să fie selecționați cu atenție, îndrumați și instruiți permanent.
7.8.5. Modul de acțiune în caz de răzvrătire:
Răzvrătirea deținuților constituie o acțiune dușmănoasă deosebit de gravă, care se manifestă prin refuzul deținuților de a executa ordinele și de a munci, prin distrugerea uneltelor, sculelor, echipamentului, insultarea cadrelor sau chiar prin atacarea acestora. De cele mai multe ori, deținuții se răzvrătesc în scopul ușurării regimului de deținere sau pentru a înlesni evadarea altor deținuți.
Pentru prevenirea unor astfel de manifestări din partea deținuților, se impune ca subofițerii de la punctele de lucru să cunoască și să stăpânească în permanență starea de spirit în rândul acestora, gradul lor de periculozitate, să dea dovadă de orientare și tact în luarea măsurilor pentru a nu crea nemulțumiri în rândul lor.
Totuși, dacă aceste manifestări nu au putut fi prevenite la timp și se produc tulburări printre deținuți sau razvrătirea acestora, șeful punctului de lucru raportează la unitate, apoi ocupă un loc în dispozitivul de pază, de regulă, la postul de control, astfel încât să poată fi văzut și auzit de către deținuți, de unde îi somează cu formula: "ÎNCETAȚI !". Dacă deținuții nu se supun și continuă actele de nesupunere, îi somează dm nou prin cuvintele "ÎNCETAȚl CĂ TRAG !". Dacă la această somație deținuții încetează să mai comită acte de răzvrătire, li se ordonă să depună uneltele, să se adune pe locul stabilit ori să se culce cu fața la pământ, după care depistează instigatorii, pe care îi izolează și îi pune sub paza sigură, aplicându-le mijloace de imobilizare.
Dacă starea de spirit în rândul celorlalți deținuți este corespunzătoare, se reia lucrul; în caz contrar, la ordin, va lua măsuri de escortare a deținuților la penitenciar,
Când la somația "ÎNCETAȚI CĂ TRAG !" deținuții nu se supun și încearcă să escaladeze împrejmuirea ori depășesc limita interioară a zonei interzise, se execută foc de avertisment în plan vertical, iar dacă aceștia depășesc limita
exterioară a zonei interzise, se va face uz de armă asupra evadaților, trăgându-se pe cât posibil la picioare. La sosirea grupei de intervenție raportează situația creată, măsurile luate până în acel moment și execută ordinele date de comandantul grupei de intervenție.
Când s-a produs o răzvrătire pe punctul de lucru, subofițerii din posturile de pază, fiind alarmați de șeful punctului de lucru, își intensifică supravegherea zonei de responsabilitate și își concentrează atenția asupra acțiunilor deținuților, urmărind a fi gata oricând să acționeze pentru imobilizarea acelora care, profitând de răzvrătire, încearcă să evadeze sau să atace pe ceilalți subofițeri.
7.8.6. Modul de acțiunc în caz de atac asupra punctutui de lucru:
Producerea unui atac din exterior asupra punctului de lucru constituie un moment deosebit de grav prin care se urmărește, în principal, înlesnirea evadării deținuților. Atacul poate fi săvârșit prin surprindere, folosindu-se arme de foc sau alte obiecte care pun în pericol securitatea punctului de lucru, viața sau integritatea corporală a subofițerilor din escortă, de către elementele ostile (dușmănoase), dar și de către membrii de familie sau rudele deținuților.
Din aceste considerente, se impune ca pe timpul executării misiunilor la punctele de lucru exterioare, subofițerii din escortă să fie permanent pregătiți și instriuți, pentru a fi în măsură să acționeze operativ în respingerea atacului și capturarea sau nimicirea atacatorilor.
În cazul în care s-a produs un atac din exterior asupra dispozitivului de pază, se va acționa în felul următor:
Subofițerii din posturile de pază atacate deschid foc din proprie inițiativă fără somație asupra atacatorilor, coboară din foișoare, ocupă poziția de tragere în locașul individual și acționează în continuare pentru respingerea atacatorilor sau nimicirea lor. Subofițerii din posturile de pază care nu au fost atacate vor coborî din foișoare, ocupând poziția de tragere fără a întrerupe supravegherea zonei de responsabilitate, își măresc vigilența și acționează pentru a împiedica apropierea de obiectiv a atacatorilor.
Șeful punctului de lucru ia următoarele măsuri:
-alarmează subofițerii din posturile de pază prin semnalul stabilit;
-anunță punctele de lucru vecine despre producerea
evenimentului, pentru a fi pregătite în caz de nevoie;
-raportează situația creată locțiitorului șefului de tură de la
penitenciar;
-ordonă adunarea deținuților, îi culcă cu fața la pământ sau, după
caz, îi adăpostește și organizează paza acestora cu o parte din
subofițeri;
-împreună cu șeful de escortă și ceilalți subofițeri, acționează
pentru respingerea atacului, capturarea sau nimicirea inamicului;
-la sosirea grupei de intervenție, raportează situația, măsurile luate
și se subordonează comandantului acesteia, executând ordinele
primite.
7.8.7. Modul de acțiune în cazul producerii unor ploi torențiale sau altor calamități naturale:
Pe punctele de lucru unde se lucrează cu deținuții apar uneori situații deosebite determinate de condițiile atmosferice nefavorabile, cum ar fi: ploi torențiale, furtuni, descărcari electrice, inundații, ceață, viscole, etc., care afectează asigurarea pazei deținuților, precum și desfășurarea normală a activităților și pot avea urmări nedorite, în special evadări, dacă nu sunt luate măsuri urgente de prevenire.
În situația producerii unor asemenea evenimente, șeful punctului de lucru va lua următoarele măsuri:
raportează situația creată locțiitorului șefului de tură;
ordonă încetarea lucrului și depunerea sculelor la magazie;
ordonă adunarea deținuților pe locul stabilit și execută apelul acestora;
introduce deținuții în sala de mese sau în alt loc adăpostit care sâ-i protejeze de efectul calamităților;
ordonă restrângerea dispozitivului de pază în jurul deținuților, intensificând paza și supravegherea acestora pentru a preveni evenimentele negative;
după trecerea fenomenului meteorologic, execută din nou apelul deținuților;
acordă primul ajutor medical în situația când se impune;
ordonă subofîțerilor să ocupe locul în dispozitivul de pază și să reia lucrul sau, după caz, ia măsuri de escortare a deținuților la penitenciar. În ambele cazuri raportează locțiitorului șefului de tură de la peintenciar, prin mijloacele de legătură ce le are la dispoziție.
PARTEA A II-A – ASPECTE PRACTICE PRIVIND ESCORTAREA DEȚINUȚILOR
Tentativă de agresare a completului la instanța de judecată
Schița sălii:
Observații:
1). Cu Ministerul Administrației și Internelor se acționează și pentru zădărnicirea încercărilor de favorizare a evadării deținuților de către persoane din afara penitenciarului.
2). Ministerul Administrației și Internelor acționează și pentru sprijinirea personalului de penitenciare cu prilejul prezentării deținiților la instanțele de judecată.
3). Ministerul Administrației și Internelor asigură intevenția și forța necesară pentru derularea normală a activității și zădărnicirea eventualelor acțiuni de atac asupra escortei.
Pregătirea aplicației:
1). În boxă sunt doi deținuți (fără cătușe);
2). Boxa fiind amenajată necorespunzător va da posibilitatea deținuților să iasă din ea;
3). Un deținut își va da foc ( din locul în care se află asistența se va observa flacăra pe un braț);
4). În jurul deținuților sunt trei subofițeri, dotați cu pistoale model 1974, bastoane și radio telefoane portabile. Unul din cei trei este șeful escortei , iar unul însoțește escorta în sală.
Sala de desfășurare a procesului:
Desfășurarea acțiunii:
1). Subofițerii sunt în jurul boxei;
2). În sală se află și doi polițiști dotați cu pistoale model 1974, cătușe și bastoane;
3). Când deținutul aleargă spre complet un subofițer din escortă aleargă spre el, strigându-l, imobilzându-l cu forța fizică sau cu bastonul de cauciuc și aplcându-i cătușele;
4). Pentru deținutul care își dă foc un subofițer va lua rapid măsuri pentru stingerea imediată a focului și apoi îl va imobiliza pe deținut;
5). Polițiștii vor acționa pentru evacuarea publicului;
6). Cei doi deținuți vor fi evacuați spre camera de arest;
7). La escortarea celor doi deținuți din sală va fi și un alt subofițer ce a fost anunțat între timp prin radio telefon portabil să vină în ajutor;
8). Cei doi polițiști vor fi ajutați și de alți polițiști care apar în sală.
Atac asupra unui mijloc de transport cu deținuți, pe timpul escortării acestora la un punct de lucru:
Un autobuz cu deținuți merge la un punct de lucru, iar acținea are loc la o distanță mare de unitate.În autobuz se află următoarele persoane:
Șoferul beneficiarului;
Deținuții;
Șeful punctului de lucru, având în dotare pistol model 1974, radio telefon portabil, baston, cătușe, fluier, carnetul postului și tabelul cu deținuții scoși la muncă;
Patru subofițeri din compunerea escortei având: patru pistoale mitralieră, opt încărcătoare cu cartușe, bastoane și fluiere.
Autobuzul are două uși și trebuie să aibă două plase de siguranță având lacăte cu chei pentru prinderea lor și perdele la ferestre.
Dispunerea în autobuz:
Acțiunea:
autobuzul pleacă din fața unității pe un drum situat mai sus de postul de control numărul 1;
în autobuz sunt și doi deținuți care ajută la pază care poartă uniformă distinctă de ceilalți deținuți, fluiere și bastoane;
pe timpul deplasării apare o mașină în care sunt 6 teroriști, dotați cu 6 pistoale mitralieră, 12 încărcătoare cu cartușe, care blochează autobuzul, în ăncercarea de a scoate de sub escortă un deținut;
la o anumită distanță deschid foc din mașină și ies din ea deplasându-se pe părțile laterale, de unde acționează cu foc automat în serii scurte;
se oprește autobuzul.
În momentul producerii atacului se urmăresc următoarele aspecte:
nu se stă în picioare;
doi subofițeri încearcă să respingă atacatorii;
doi subofițeri asigură paza autobuzului;
se folosesc, dacă e nevoie și este posibil denivelările terenului;
se utilizează armamentul din dotare executând tragere foc cu foc și foc automat în serii scurte și bine ochite în așa fel încât muniția pe care o au să nu se termine înainte de a sosi sprijinul de la penitenciar;
dacă se produce un incendiu se folosește stingătorul;
șeful punctului de lucru anunță unitatea;
se urmărește ca deținuții să stea culcați, orice încercare de ridicare de la pământ din partea deținuților se consideră tentativă de evadare;
dacă evadează un deținut se formează o patrulă compusă din un subofițer, un deținut care ajută la paza și supravegherea altor deținuți și șoferul;
se încearcă respingerea atacatorilor și se execută foc asupra inamicului pentru a-i împiedica deplasarea până la sosirea grupei de intervenție.
Evadarea observată de la un punct de lucru exterior
După instruirea escortelor, ridicarea și încărcarea armamentului, deplasarea escortei pe locul stabilit,formarea dispozitivului de escortare, scoaterea deținuților din camerele de deținere, percheziționarea și îmbarcarea lor în mijloacele de transport se face deplasarea la punctul de lucru.
Odată cu ajungerea la punctul de lucru, după debarcarea deținuților, șeful punctului de lucru înmânează pistolul unui subordonatși apoin face apelul numeric, comunicând deținiților ceea ce au de făcut, limita interioară a zonei interzise, locul de adunare, locul de depozitare a sculelor.
La un interval de trei ore de la începerea activităților, la punctul de lucru sosesc doi subofițeri de la penitenciar pentru a ridica un deținut. Șeful punctului de lucru dă adunarea, face apelul și predă deținutul în cauză. Apoi se produce o evadare observată. Un deținut fuge din dispozitiv și este observat târziu.
Se face somație asupra lui, se execută foc, dar deținutul nu este nimerit. Atunci șeful punctului de lucru anunță unitatea și punctele de lucru vecine, dă adunarea și face apelul nominal după care intensifică paza deținuților cu patru subofițeri; trei din dispozitivul de pază și unul dintre subofițerii care veniseră pentru a ridica un deținut.
Un subofițer din dispozitivul de pază, unul dintre subofițerii care veniseră pentru a ridica un deținut și un civil angajat al beneficiarului plecă pentru a-l prinde pe deținut.
În cele din urmă deținutul este împușcat în picior, prins și apoi adus pe punctul de lucru, cu cătușele aplicate, unde este predat grupei de intevenție, care sosise între timp , și apoi transportat la unitate.
Planul acțiunii:
Modalități de escortare
Escortarea deținuților în coloană pe jos:
Figura A: Când escorta este formată din doi subofițeri
Figura B: Când escorta este formată din trei subofițeri
Figura C: Când escorta este formtă din patru sau mai mulți subofițeri
Escortarea deținuților cu autobuzul:
Escortarea deținuților cu autoduba:
Escortarea deținuților cu nave fluviale:
1). Escortarea deținuților cu nave de pasageri
2). Escortarea deținuților cu nave puse la dispoziția penitenciarului
CONCLUZII
Executarea misiunilor de pază și escortare a deținuților la punctele de lucru, instanțe de judecată sau spitale locale este de o dificultate ridicată datorită faptului că deținuții sunt scoși în afara penitenciarului și deci măsurile de siguranță și de securitate scad simțitor iar condițiile prielnice de evadare și luare de legături cu alte persoane, de răzvrătire și alte evenimente cresc, ceea ce impune instruirea și organizarea unui sistem de pază care să preîntâmpine producerea evadărilor, stabilirea de legături cu alte persoane ori alte acțiuni ostile.
Escortarea se constituie ca un sistem de pază care ocupă un loc și o pondere însemnată în activitatea penitenciarelor.
În condițiile în care un număr însemnat de deținuți apți de muncă sunt scoși în afara penitenciarului, serviciul de escortare pune în fața conducerii unităților o serie de probleme atât din punct de vedere organizatoric cât și practic. Sarcinile și cerințele serviciului de escortare, problematica acestui sector de activitate, obligă, în mod obiectiv, corpul de comandă să acorde o atenție tot mai mare organizării și desfășurării serviciului de escortare.
Este suficient să arătăm că în cazul escortării deținuților la punctele de lucru, instanțele de judecată, escorta se află cu deținuții la distanțe mari de locul de deținere, că activitatea cu deținuții se desfășoară de multe ori în locuri aglomerate, în teren frământat sau acoperit, iar pentru rezolvarea unor situații deosebite trebuie să se acționeze în mod independent până la sosirea forțelor de sprijin.
Având în vedere acești factori care arată dificultatea executării misiunii de escortare , este nevoie de a organiza și planifica din timp componența elementelor de escortare, de o analiză zilnică a situației din unitate, a factorilor care influențează direct executarea escortării, pentru a putea permite comandantului sau a locțiitorului pentru pază, să ia hotărârea cu privire la executarea serviciului de escortare din ziua respectivă.
De asemenea este necesar ca în cadrul serviciului de escortare, pe lângă o mai bună organizare a serviciului, o selecționare mai strictă și mai amănunțită a deținuților pentru muncă, pentru a evita scoaterea la muncă a unor deținuți cu tendințe de a săvârși acte ostile. De asemenea, este necesar mărirea numărului personalului din serviciul de escortare pentru o mai mare siguranță, dar aceasta în paralel cu o pregătire profesională și o instruire ridicată.
Pentru a se evita escortarea la distanțe mari este necesară organizarea și funcționarea mai multor judecătorii, precum și înființarea altor spitale penitenciar, așezăminte penitenciar, pentru a asigura o mai bună separare și condiții de executare a pedepsei și de asigurare a pazei.
Bibliografie
,,Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deținuților”, Regula 45
,,Convenția Europeană asupra transferarii persoanelor condamnate”, Articolul 3
,,Convenția Europeană asupra transferarii persoanelor condamnate”, Articolul 6
,,Protocolul adițional la Convenția de transfer a persoanelor condamnate” , Articolul 3, punctul 3
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 62
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 63
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 65
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 72
,,Ordinul Directorului General al Direcției Generale a Penitenciarelor numarul 383 din 10.10.2003,privind metodologia care trebuie aplicată deținuților cu grad sporit de priculozitate”
,,Proiect de lege privind executarea pedepselor și a măsurilor preventive cu privare de libertate”,Articolul 10
,,Proiect de lege privind executarea pedepselor și a măsurilor preventive cu privare de libertate”,Articolul 17
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 62
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 63
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 72
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 75
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 76
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 79
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 84
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 87
,,Ordinul Directorului General al Directiei Generale a Penitenciarelor privind prevenirea îmbolnăvirii in sezonul rece”
,,Ordinul Directorului Direcției Generale a Penitenciarelor numarul 44155 din 1997 privin transferul deținuților cu mijloace auto”
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 156
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 158
,,Regulile europene pentru penitenciare”, Regula 50
,,Legea numărul 23/1969 privind executarea pedepselor și Regulamentul privind executarea unor pedepse și a masurii arestarii preventive”, Articolul 108
,,Ordinul Ministerului Justiției numărul 32/C/2000 privind transferul deținuților arestați în mai multe cauze la diferite instanțe de judecată”
,,Ordinul Direcotrului General al Direcției Generale a Penitenciarelor numărul 49628 din 30.08.1999 privind prezentarea deținuților citați la Curțile de Apel”
,,Ordinul Direcotrului General al Direcției Generale a Penitenciarelor numărul 44160 din 24.10.1995 privind aplicarea ordinului numărul 41848 din 21.08.1995 ”
,,Ordinul Direcotrului General al Direcției Generale a Penitenciarelor numărul 4155 din 24.04.1997 privind tranferul deținuților cu mijloace de transport auto special amenajate”
,,Ordinul Direcotrului General al Direcției Generale a Penitenciarelor numărul 596 din 11.02.1999 cu privire la transferarea deținuților pentru soluționarea unor cauze penale sau civile”
,,Ordinului Directorului General al Direcției Generale a Penitenciarelor numărul 58185 din 11.06.1998 privind transferarea deținutelor și minorelor cu afaceri judiciare la instanțele din București, Giurgiu, Teleorman la Penitenciarul București-Rahova și a celor definitive la Penitenciarul Târgșor”
,,Ordinului Directorului General al Direcției Generale a Penitenciarelor numărul 3268/2001 cu privire la transferul minorilor între unitățile din subordinea Direcției Generale a Penitenciarelor”
,,Ordinului Directorului General al Direcției Generale a Penitenciarelor numărul 41188 din 19.03.1997 privind condițiile de transfer a deținuților la organele de poliție”
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 133
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 135
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 259
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 85
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 97
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 138
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 137
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 92
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 93
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 94
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 107
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 108
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 127
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 126
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 128
,,Regulament privind organizarea și executarea serviciului de pază,escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare”,Articolul 125
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: .reglementari ale Proiectului de Lege Privind Executarea Pedepselor Si a Masurii Arestarii Preven (ID: 125511)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.