Reglementarea Juridica a Tva

CAPITOLUL 1. Aspecte teoretice privind impozitele și taxele,structura veniturilor bugetului de stat

1.1 Conceptele de impozite și taxe

Originile impozitului sunt legate de existența statului și a banilor.Acesta este o importantă resursă financiară,în același timp fiind și cea mai veche.

Noțiunea de impozit este definită de către autorul Oliver Wendell Holmes Jr. astfel : “Impozitele sunt ceea ce plătim pentru o societate civilizată.”

Impozitul a însoțit dezvoltarea civilizației umane de la apariția primelor forme de organizare statală până în zilele noastre,constituind un produs al istoriei.Impozitul este o noțiune complexă,rezultat al posibilității autorităților statale de a preleva o anumită parte din veniturile create,pentru a putea susține finanțarea obligațiilor sociale și a îndeplini funcțiile și sarcinile lor.

Etimologic,noțiunea de impozit provine din latinescul impositum,prin care se desemnează o obligație publică.Definiția impozitului a evoluat odată cu dezvoltarea statului și a funcțiilor sale.Astfel,primele definiții date noțiunii de impozit evidențiau în sfera lor semnificația de schimb pentru serviciile publice asigurate de către stat,fie un avans sau o primă de asigurare.În concepția lui Thomas Hobbes,impozitul apare ca “emptae pacis pretium”,adică un preț de cumpărare pentru asigurarea păcii și apărării statului,iar John Locke aprecia impozitul ca fiind o contrapartidă pentru protecția vieții,bunurilor și libertății indivizilor.

Cuvântul taxă provine din limba greacă taxis ce poartă semnificația de fixare de impozit.

Ca formă a impozitelor indirecte,taxele reprezintă plățile pe care le fac diferite persoane fizice și/sau juridice pentru serviciile efectuate în favoarea lor de anumite instituții publice.Taxele întrunesc majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor,și anume caracter obligatoriu,titlu nerambursabil,urmărirea în caz de neplată.Dacă impozitele nu presupun o contraprestație din partea statului,în schimb taxele dau dreptul plătitorului să beneficieze de un anumit serviciu.Este de precizat însă că taxele conțin deseori și veritabile elemente de impozit ,deoarece nivelul acestora este superior costului serviciilor prestate de instituțiile respective.

1.1.1Scurt istoric privind apariția și evoluția impozitelor și taxelor,evoluția rolului lor în activitatea economică

Odată cu destrămarea economiei primitive are loc apariția și evoluția impozitelor.Acestea se extind odată cu apariția proprietății private,a statului,a relațiilor prin care marfa se cumpăra cu bani.

Relațiile sclavagiste apar in Dacia in prima jumătate a secolului I î.e.n.,însă acestea ajung la forma lor caracteristică după ce Dacia a fost cucerită de romani,iar în Dobrogea acestea apar în secolul VII î.e.n.

După spusele legendei,tezaurul de la Sarmisegetuza ce a fost capturat de romani în anul 106 î.e.n. avea în compoziția sa 165.000 kg de aur și 331.000 kg de argint,acesta fiind benefic romanilor ducând la reducerea impozitelor.

După ce a fost cucerită de romani,gestiunea Daciei era ținută de către procurator,acesta încasând impozitul financiar,darea pentru eliberarea scavilor,dările pentru arendarea salinelor și pășunilor,impozitul direct și personal plătit pe cap de locuitor,impozit direct și fix stabilit pe clase.

Înmulțirea dărilor a avut loc în prima parte a formării statului feudal.Acestea sunt:

– albinăritul era darea pe stupi,pe miere și pe ceară de albine

– darea asupra porcilor

– vinăritul, era o dare pe vadra de vin

– podgonăritul a fost un impozit trecător asupra străinilor care aveau terenuri plantate cu viță de vie (a fost introdusă în anul 1662)

– pripășitul,era o taxa asupra vitelor de pripas prin sate

– tutunăritul,era un impozit ce se plătea asupra terenurilor cultivate cu tutun

– oieritul,era o dare pe oi

– văcăritul ,introdus în 1580,era o dare percepută pe boi,cai,vaci

– săpunăritul,darea pe săpun

Amnestia fiscală a apărut în momentul în care anumite dări erau greu de plătit,acest lucru împingându-i pe cei ce contribuiau,să conteste aceste dări încercând să ajungă la o înțelegere cu fiscul.

Odată cu însușirea regulamentelor organice în Muntenia (iulie 1831) și Moldova (ianuarie 1832),au fost înlocuite dările cu impozite directe și fixe,stabilite atât pe cap de locuitor cât și pe clase sociale.

Din cauza bătăilor,a exploatării și a chinurilor la care erau supuși țăranii din țara noastră,consulul din Anglia în Principatul (1814-1821) a fost de părere că țăranii din Muntenia și Moldova plătesc dări peste puterile lor.

După crearea sistemului roman modern au avut loc modificări ale impozitelor,acestea fiind:

– impozitul funciar (înființat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza,în Moldova în 1859,Muntenia în 1860 și a fost unificat în 1862 și desființat prin reformele din 1921 și 1923.)

– contribuția personală si contribuția pentru poduri (menținută până în 1877)

– impozitul pe imobile

– impozitul pe salarii (înființat în 1877,desființat în 1891 și refinanțat în 1900)

– impozitul pe băuturile spirtoase (înființat în 1867)

– impozitul industrial asupra veniturilor industriale (înființat în 1912)

– impozitul profesional asupra veniturilor oamenilor de litere,artă și știință,precum și veniturilor liber-profesionale

– impozitul succesoral (1921)

– impozitul de lux și pe cifra de afaceri (1921)

– impozitul pe automobile (înființat la 1 aprilie 1939).

Impozitul pe venit a fost introdus prin intermediul legilor ce au adus noutăți în domeniul financiar,legi din anii 1921 și 1923.

1.1.2 Conținutul și caracteristicile impozitelor și taxelor

Un rol important în cadrul instrumentelor economici-financiare pe care statul le utilizează în vederea mobilizării și redistribuirii fondurilor bănești,aflate la dispoziția sa,este deținut de impozite.

Mirabeau,în lucrarea “L’Adresse aux Francais”,afirma că impozitul nu este decât un avans pentru a obține o protecție de ordin social,considerând impozitul “obligația comună a tuturor cetățenilor și prețul avantajelor pe care societatea le poate procura acestora”. Într-o altă opinieimpozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil,datorată conform legii,bugetului de stat de către persoanele fizice și juridice pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le posedă.Alți specialiști consideră că impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului,în vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Din definițiile prezentate anterior,precum și din reglementarea legală( Legea nr.500/2002)rezultă și caracteristicile impozitelor.

În primul rând trebuie menționat caracterul obligatoriu al impozitelor,care trebuie înțeles,în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care conform legii,datorează impozit.Impozitul se prezintă deci,ca o obligație și nu ca o opțiune.Caracterul obligatoriu al impozitului decurge din dreptul general de impunere al statului.Statul poate supune la plata impozitelor atât personae fizice,cât și persoane juridice care realizează venit sau dețin un anumit tip de avere.Această obligativitate este instituită și prevăzută chiar prin Constituția României,unde se precizează că cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe,la cheltuielile publice,iar sistemul legal al impunerii trebuie să asigure așezarea justă a sarcinii fiscale,interzicând totodată orice alte prestații,în afara celor instituite în situații excepționale.

În al doilea rând,impozitele sunt datorate conform dispozițiilor legale,în sensul că nici un impozit al statului nu se poate stabili și percepe decât în puterea unei legi,conform principiului după care,nullum impositum sine lege.Instituirea impozitelor este o prerogativă a Parlamentului,care se pronunță asupra oportunității impozitelor de importanță națională,generală,iar la nivel local,autoritățile adinistrației publice locale,au caracter deliberativ,pot introduce impozite și taxe numai în favoarea unităților administrativ-teritoriale pe care le administrează.

În al treilea rând,impozitele reprezintă prelevări cu titlu nerambursabil,fără contraprestație sau echivalent,în sensul că odată achitate,plătitorii acestor impozite nu pot solicita statului prestarea unui contraserviciu,iar fondurile obținute astfel sunt utilizate pentru finanțarea unor acțiuni și obiective cu caracter general,la nivelul întregii societăți.

Statul este obligat ,în schimbul încasării impozitelor,să creeze și să asigure un cadru general favorabil desfășurării tuturor activității economice,sociale și politice pentru toți membrii săi ,respectând principiul “cine achită impozite,are dreptul de a se bucura de protective din partea statului”.Impozitele și taxele îndeplinesc în societate un rol complex,atât economic și financiar,cât și social,cunoscând diferențieri de la o etapă de dezvoltare la alta.

După natura lor,taxele pot fi clasificate astfel:taxe judecătorești,taxe de notariat,taxe consulare și taxe de administrație.

Taxele judecătorști se înacasează de către instanțele jurisdicționale în legătură cu acțiunile introduse spre judecare de către diferite persoane fizice sau juridice.

Taxele de notariat se plătesc pentru eliberarea,legalizarea sau autentificarea de diferite acte,copii etc.,fiind încasate de către notariate.

Taxele consulare se încasează de către cosnsulate pentru eliberarea de certificare de origine,acordarea de vize etc.

Taxele de administrație se încasează de către diferite organe ale administrației de stat în legătură cu eliberări de autorizații,permise,legitimații etc.,la cererea anumitor persoane.

După obiectul operațiunii care se efectuează și urmează a fi taxată,taxele pot fi de două feluri,taxe de timbru și taxe de înregistrare.

Taxele de timbru se percep la efectuarea de către instituțiile publice a unor operații,cum sunt:autentificarea de acte,eliberarea unor documente(cărți de identitate,pașapoarte,permise de conducere auto),legalizări de acte etc. Taxele de timbre poartă această denumire pentru că încasarea lor se face prin aplicarea de timbre fiscale.

Taxele de înregistrare se percep la vânzări de imobile,la constituirea,fuzionarea sau dizolvarea societăților de capital.De asemenea ele se percep asupra fiecărei operații de vânzare și respectiv,cumpărare la bursă etc.

1.2 Gruparea veniturilor bugetului de stat

Gruparea veniturilor bugetului de stat se face prin intermediul unor criterii.Această grupare se găsește în Clasificația bugetară . Astfel,conform Anexei nr.1 ce aparține Clasificației bugetare,în privința veniturilor avem:

I.VENITURI CURENTE

A) Venituri fiscale

A.1) Impozit pe venit,profit și câștiguri din capital

A.1.1) Impozit pe venit,profit și câștiguri din capital de la persoane juridice

A.1.2) Impozit pe venit,profit și câștiguri din capital de la persoane fizice

A.1.3) Alte impozite pe venit,profit și câștiguri din capital

A.2) Impozit pe salarii – total – restanțe ani anteriori – impozit pe salarii – total

A.3) Impozite și taxe pe proprietate

A.4) Impozite si taxe pe bunuri și servicii – taxa pe valoarea adăugată

A.5) Impozite pe comerțul exterior și tranzacțiile internaționale

A.6) Alte impozite si taxe fiscale

B) Contribuții de asigurări

C) Venituri nefiscale

C.1) Venituri in proprietate

C.2) Vânzări de bunuri și servicii

II. VENITURI DIN CAPITAL – venituri din valorificarea unor bunuri

III. OPERAȚIUNI FINANCIARE – încasări din rambursarea împrumuturilor acordate

IV. SUBVENȚII – donații din străinătate

1.3 Instituții investite cu dreptul de a stabilii,încasa și urmării plata impozitelor și taxelor

Majoritatea impozitelor și taxelor se colectează de către unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice și primării.Mai există o serie de instituții publice care administrează anumite impozite ca de exemplu : Administrația Fondului pentru Mediu sau Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Parțial aceste creanțe se colectează electronic în special agenții economici plătesc sumele datorate la stat prin ordin de plată.

Din păcate există și agenți economici care preferă să plătească în numerar impozitele și taxele datorate deoarece consideră că nivelul comisioanelor bancare practicate este nejustificat de mare.Parțial este îndreptățită această atitudine,în special la firmele mici,deoarece impozitele și contribuțiile salariale se virează pe zece ordine de plată,iar în cazul firmelor care au doar câțiva angajați comisioanele bancare pot fi mai mari decât sumele virate la buget.

Persoanele fizice continuă să utilizeze în cea mai mare parte plățile prin numerar deoarece,de obicei,nu dețin conturi curente la bancă,iar dacă totuși au astfel de conturi nu știu sau nu doresc să facă viramente aici.

Din păcate completarea unui ordin de plată către trezoreria statului nu este un lucru chiar foarte ușor.Ministerul Finanțelor Publice a creat un program de calculator care să faciliteze generarea ordinului de plată,dar de aici și până la a completa fără nici-o problemă ordinul de plată este cale lungă.Nu trebuie să uităm că programul ne pune la dispoziție liste de trezorerii și mai mult de zece pagini de coduri IBAN aferent fiecărei trezorerii.Acest lucru este necesar trezoreriei pentru a putea prelucra corect sumele încasate,dar din punctul de vedere al contribuabilului este de multe ori ceva neînțeles.

Îmbunătățirea gradului de colectare electronică se poate realiza doar printr-o politică de încurajare a utilizării mijloacelor electronice.O primă măsură ar fi reducerea costurilor.

Capitolul 2. Reglementarea juridică a TVA

2.1 Apariția TVA în diferite țări

Taxa pe valoarea adăugată a apărut în Franța în 1954 cuprinzând în sfera de acțiune serviciile și comerțul cu ridicata,comerțul cu amănuntul.

Odată cu adăugarea taxei în Franța a avut loc adăugarea acesteia și în alte state, Uniunea Europeană declarând-o generală.

După emiterea unor acte normative pregătitoare, taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în România prin Ordonanța de Guvern nr. 3/1992, aprobată prin legea nr. 130 din 19 decembrie 1992.

2.2 Locul TVA în structura prelevărilor fiscale din România

Locul livrării de bunuri

Conform Legii 571/2003 privind Codul Fiscal,Articolul 132,se consideră a fi locul livrării de bunuri, locul unde se găsesc bunurile în momentul începerii expedierii sau transportului, pentru bunurilor ce sunt expediate sau transportate de furnizor,de cumpărător sau de terț.În cazul în care locul livrării,stabilit conform prezentei prevederi,este stabilit în afara teritoriulul comunitar,locul livrării realizate de către importator și locul oricărei livrări ulterioare se consideră în statul membru de import al bunurilor,iar bunurile se consideră a fi transportate sau expediate din statul membru.În cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate,acestea se găsesc în locul în care sunt puse la dispoziția cumpărătorului.

Pentru bunurile ce reprezintă obiectul unui montaj sau a unei instalări,locul livrării este acela în care are loc montarea sau instalarea,de către furnizor sau de o persoană care reprezintă furnizorul.

În cazul în care bunurile sunt livrate la bordul unui vapor,avion sau tren,locul livrării este locul de plecare a transportului de pasageri.

În ceea ce constă livrarea de gaz cu ajutorul unui sistem de gaze naturale care este plasat pe teritoriul Comunității sau cu ajutorul oricărei rețele conectate la un astfel de sistem, al livrării de energie electrică,de energie termică ori agent frigorific cu ajutorul rețelelor de încălzire ori de răcire,către un comerciant ce este o persoană impozabilă,locul livrării se consideră a fi locul în care acel comerciant deține o activitate economică ori un sediu fix pentru care se livrează bunurile,iar în cazul în care acesta nu deține aceste locuri,locul livrării va fi domiciliul său stabil sau reședința sa obișnuită.

Locul importului de bunuri

În momentul încheierii expedierii sau transportului de bunuri,locul în care acestea se importă se consideră pe teritoriul statului membru în care se află în acel moment.

Pentru achiziția intracomunitară,în cazul în care cumpărătorul îl informează pe furnizor cu privire la un cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoare adăugată valabil, elaborat de autoritățile unui stat membru, altul decât cel în care are loc achiziția intracomunitară,atunci locul achiziției are loc în statul membru care a elaborat codul de înregistrare în scopuri de taxă pe valoare adăugată.

Locul prestării de servicii

Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă ce acționează ca atare este locul în care respectiva persoană care primește serviciile își are stabilit sediul activității sale economice. În cazul în care serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana își are sediul activității sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primește serviciile. În absența unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primește aceste servicii își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde prestatorul își are stabilit sediul activității sale economice. Dacă serviciile sunt prestate de la un sediu fix al prestatorului, aflat în alt loc decât locul în care persoana impozabilă și-a stabilit sediul activității economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix.În absența unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

2.3 Elemente tehnice ale TVA

Elementele tehnice ale taxei pe valoarea adăugată sunt enunțate în legislația în vigoare pentru o mai bună înțelegere și aplicare.

Aceste elemente sunt:

a) denumirea impozitului a apărut ca taxă pe valoarea adăugată sugerând foarte clar faptul că se aplică asupra valorii adăugate create de firme.

b) persoanele impozabile sunt persoanele care efectuează, independent fără a ține cont de loc, activități economice. Pentru a ajunge persoane plătitoare de taxă pe valoare adăugată acestea trebuie să se înregistreze în scop de taxă pe caloare adăugată la autoritățile fiscale. Persoanele care sunt o excepție și nu sunt persoane ce trebuie să se înregistreze în scop de taxă pe valoare adăugată sunt microîntreprinderile și persoanele neimpozabile.

c) materia impozabilă este baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată ( prețul de vânzare pentru taxa stabilită de furnizor,prețul de cumpărare al bunurilor pentru taxa stabilită de comparator,valoarea în vamă pentru care taxa este stabilită de organele vamale,marja profitului adică diferența dintre prețul de vânzare și costul de achiziție al bunurilor).

Baza de calcul nu include și rabaturile,remizele,sconturile,dobânzile etc.

d) sfera de cuprindere vizează operațiunile impozabile bazându-se pe 5 principii (p.teritorialității, p.originii produselor, p.destinației bunurilor, p.exigibilității).

e) suportatorul impozitului este consumatorul de bunuri și servicii: persoanele fizice, persoanele juridice și persoane fizice autorizate care nu sunt plătitori de taxă pe valoare adăugată. Aceste persoane nu au posibilitatea recuperării sau deducerii acestui impozit.

f) sursa impozitului este dată de contravaloarea taxei pe valoarea adăugată recăpătată în urma vânzării de bunuri și servicii.

g) unitatea de impunere este unitatea de măsură ce exprimă mărimea operațiunilor impozabile.

h) cota de impozit este aferentă unei unități de impunere.

i) calculul constă în stabilirea acestei taxe potrivit normelor fiscal.

j) plătitorii sunt acele persoane ce livrează bunuri sau prestează servicii, la care se aplică taxarea directă.

k) termenul de plată reprezintă termenul scadent la care acest impozit trebuie plătit la bugetul statului.

l) sancțiuni fiscale se utilizează la sustragerea de la declararea și plata acestui impozit, la obținerea de rambursări ilegale.

Operațiuni impozabile

Conform Legii 571/2003 privind Codul Fiscal,Articoul 126,operațiunile impozabile în România sunt acele operațiuni care formează sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri ori prestare de servicii în cadrul taxei efectuate cu plată,livrările de bunuri ori prestarea de servicii efectuată de o persoană impozabilă,importurile de bunuri realizate în România de către orice persoană,achiziționarea intracomunitară a mijloacelor de transport,a produselor accizabile,realizată doar de o persoană impozabilă.

Plafonul pentru achiziții intracomunitare privind valoarea totală a acestora nu depășește pe parcursul anului calendaristic anterior curent sau nu a depășit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin norme este constituit din valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorată sau achitată în statul membru din care se expediază sau se transportă bunurile, a achizițiilor intracomunitare de bunuri, altele decât mijloacele de transport noi sau bunuri supuse accizelor.

Persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabie, eligibile pentru derogarea unei achiziții intracomunitare de mijloace de transport noi, efectuată de orice persoană, au dreptul să opteze pentru regimul general prevăzut la alin. (3) lit. a).Opțiunea se aplică pentru cel puțin doi ani calendaristici.

Regulile aplicabile în cazul depășirii plafonului pentru achiziții intracomunitare privind valoarea totală a acestora nu depășește pe parcursul anului calendaristic anterior curent sau nu a depășit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, sau al exercitării opțiunii sunt stabilite prin norme.

Operațiunile impozabile pot fi:

a) operațiuni taxabile ;

b) operațiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții ;

c) operațiuni scutite de taxa fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa și nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții ;

d) importuri și achiziții intracomunitare, scutite de taxa ;

e) operațiuni prevăzute la lit. a) – c), care sunt scutite fără drept de deducere, fiind efectuate de întreprinderile mici care se aplică regimul special de scutire , pentru care nu se datorează taxa și nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții.

Persoane impozabile

Este considerată persoană impozabilă o persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice.

În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiile libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri immobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.

Nu acționează de o manieră independent angajații sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea sau alte obligații ale angajatorului.

Instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități publice, dar care sunt scutite de taxa.

Instituțiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activități:

telecomunicații ;

furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific și altele de aceeași natură ;

transport de bunuri și de persoane ;

servicii prestate în porturi și aeroporturi ;

livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare ;

activitatea târgurilor și expozițiilor comerciale ;

depozitarea ;

activitățile organismelor de publicitate comercială ;

activitățile agenților de călătorie ;

activitățile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante și alte localuri asemănătoare

operațiunile posturilor publice de radio și televiziune.

Prin excepție de la considerarea unei persoane impozabile o persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice , orice persoană care efectuează ocazional o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi va fi considerate persoană impozabilă pentru orice astfel de livrare.

În condițiile și în limitele prevăzute în norme, este considerat drept grup fiscal unic un grup de persoane impozabile stabilite în România care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relații strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar și economic.

Orice asociat sau partener al unei asocieri sau organizații fără personalitate juridică este considerat persoană impozabilă separate pentru acele activități economice care nu sunt desfașurate în numele asocierii sau organizației respective.

Asocierile în participațiune nu dau naștere unei persoane impozabile separate. Asocierile de tip joint venture,consortium sau alte forme de asociere în scopuri comerciale, care nu au personalitate juridică și sunt constituie în temeiul legii, sunt tratate drept asocieri în participațiune.

2.3.3 Operațiuni cuprinse în sfera de aplicare a TVA

Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.

Se consideră că o persoană impozabilă, care acționează în nume propriu, dar în contul altei persoane, în calitate de intermediar, într-o livrare de bunuri, a achiziționat și livrat bunurile respective ea însăși, în condițiile stabilite prin norme.

Următoarele operațiuni sunt considerate, de asemenea, livrări de bunuri, acestea fiind considerate transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar :

a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau a oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei sume scadente, cu excepția contractelor de leasing ;

b) transferal dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite ;

c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimonial persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri.

Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele operațiuni :

a) prelucrarea de către persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziționate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitate economică desfășurată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial ;

b) prelucrarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziționate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la dispoziție altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial;

c) preluarea de către o persoană impozabilă de bunuri mobile corporale achizionate sau produse de către aceasta, altele decât bunurile de capital, pentru a fi utilizate în scopul unor operațiuni care nu dau drept integral de deducere, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau partial la data achiziției.

Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociații sau acționarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau dizolvarea fără lichidare a persoanei impozabile, cu excepția transferului Transferul tuturor activelor sau al unei părți a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau, după caz, și de pasive, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operațiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăți, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă, constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa afrentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial.

În cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar dacă bunul este transportat direct beneficiarului final.

Transferul tuturor activelor sau al unei părți a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau, după caz, și de pasive, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operațiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăți, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă. Primitorul activelor este considerat a fi succesorul cedentului în ccea ce privește ajustarea dreptului de deducere prevăzută de lege.

Nu constituie livrare de bunuri :

– bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;

– acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de desfașurarea activității economice, în condițiile stabilite prin norme ;

– acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit , în cadrul acțiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, în condițiile stabilite prin norme.

Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.

Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparținând activității sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepția nontransferurilor :

– livrarea bunului respectiv realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat privind vânzarea la distanță ;

– livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat privind livrările cu instalare sau asamblare, efectuate de către furnizor sau în numele acestuia ;

– livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor, pe parcursul transportului de persoane efectuat în teritoriul Comunității ;

– livrarea de gaz printr-un sistem de gaze natural situate pe teritoriul Comunității sau prin orice rețea conectată la un astfel de sistem, livrarea de electricitate, livrarea de energie termică sau agent frigorific prin intermediul rețelelor de încălzire ori de răcire ;

– prestarea de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică evaluarea bunurilor mobile corporale sau lucrări asupra bunurilor mobile corporale effectuate în statul membru în care se termină expedierea ori transportul bunului, cu condiția ca bunurile, după prelucrare, să fie reexpediate persoanei impozabile din România de la care fuseseră expediate sau transportate inițial ;

– utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat, în scopul prestării de servicii în statul membru de destinație, de către persoana impozabilă în România ;

– utilizarea temporară a bunului respective, pentru o perioadă care nu depășește 24 de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în condițiile în care importul aceluiași bun dintr-un stat terț, în vederea utilizării temporare, ar beneficia de regimul vamal de admitere temporară cu scutire integral de drepturi de import.

Transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparținând activității sale economice din România într-un alt stat membru reprezintă expedierea sau transportul oricăror bunuri mobile corporale din România către alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizate în scopul desfășurării activității sale economice.

În sensul prezentului titlu, nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia din următoarele operațiuni :

– livrarea bunului respectiv realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat privind vânzarea la distanță ;

– livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat privind livrările cu instalare sau asamblare, efectuate de către furnizor sau în numele acestuia ;

– livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor, pe parcursul transportului de persoane efectuat în teritoriul Comunității ;

– livrarea de gaz printr-un sistem de gaze natural situate pe teritoriul Comunității sau prin orice rețea conectată la un astfel de sistem, livrarea de electricitate, livrarea de energie termică sau agent frigorific prin intermediul rețelelor de încălzire ori de răcire ;

– prestarea de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică evaluarea bunurilor mobile corporale sau lucrări asupra bunurilor mobile corporale effectuate în statul membru în care se termină expedierea ori transportul bunului, cu condiția ca bunurile, după prelucrare, să fie reexpediate persoanei impozabile din România de la care fuseseră expediate sau transportate inițial ;

– utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat, în scopul prestării de servicii în statul membru de destinație, de către persoana impozabilă în România ;

– utilizarea temporară a bunului respective, pentru o perioadă care nu depășește 24 de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în condițiile în care importul aceluiași bun dintr-un stat terț, în vederea utilizării temporare, ar beneficia de regimul vamal de admitere temporară cu scutire integral de drepturi de import.

În cazul în care nu mai este îndeplinită una din condițiile prevăzute la alin. (12), expedierea sau transportul bunului respectiv este considerat ca un transfer din România în alt stat membru. În acest caz, transferal se consideră efectuat în momentul în care condiția nu mai este îndeplinită.

Prestarea de servicii

Se consideră prestare de servicii orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri.

Atunci când o persoană impozabilă care acționează în nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la o prestare de servicii, se consideră că a primit și a prestart ea însăși serviciile respective.

Prestările de servicii cuprind operațiuni cum sunt :

– închirierea de bunuri sau transmiterea folosinței bunurilor în cadrul unui contract de leasing ;

– cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate, cum sunt : transferul și/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și a altor drepturi similare ;

– angajamentul de a nu desfășura o activitate economică, de a nu concur cu altă persoană sau de a tolera o acțiune ori o situație ;

– prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorități publice sau potrivit legii ;

– servicii de intermediere efectuate de persoane care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

Sunt asimilate prestării de servicii efectuate cu plată următoarele :

– utilizarea bunurilor, altele decât bunurile de capital, care fac parte din activele folosite în cadrul activității economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau de către personalul acesteia ori pentru a fi puse la dispoziție în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfășurarea activității sale economice, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parțial, cu excepția bunurilor a căror achiziție face obiectul limitării la 50 % a dreptului de deducere ;

– serviciile prestate în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru uzul propriu ori al personalului acesteia, ori pentru uzul altor persoane, pentru alte scopuri decât desfășurarea activității sale economice.

Nu constituie prestare de servicii efectuată cu plată în sensul utilizării bunurilor, altele decât bunurile de capital, care fac parte din activele folosite în cadrul activității economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau de către personalul acesteia ori pentru a fi puse la dispoziție în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfășurarea activității sale economice, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parțial, cu excepția bunurilor a căror achiziție face obiectul limitării la 50 % a dreptului de deducere, serviciilor prestate în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru uzul propriu ori al personalului acesteia, ori pentru uzul altor persoane, pentru alte scopuri decât desfășurarea activității sale economice, fără a se limita la acestea, operațiuni precum :

– utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul activității economice a persoanei impozabile sau prestarea de servicii în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol, în condițiile stabilite prin norme ;

– serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor ;

– serviciile prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanție de către persoana care a efectuat initial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

Schimbul de bunuri sau servicii

În cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată.

Achizițiile intracomunitare de bunuri

Se consideră achiziție intracomunitară de bunuri obținerea dreptului de a dispune, ca și un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinația indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.

Sunt asimilate unei achiziții intracomunitare cu plată următoarele :

– utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul desfășurării activității economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achiziționate, dobândite ori importate de către aceasta, în scopul desfășurării activității economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru ;

– preluarea de către forțele armatei române, pentru uzul acestora sau pentru personalul civil din cadrul forțelor armate, de bunuri pe care le-au dobândit în alt stat membru, care este parte a Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, și la a căror achiziție nu s-au aplicat regulile generale de impozitare din acel alt stat membru, în situația în care importul bunurilor respective nu a putut beneficia de scutire ;

Se consideră, de asemenea, că este efectuată cu plată achiziția intracomunitară de bunuri a căror livrare, dacă ar fi fost realizată în România, ar fi fost tratată drept o livrare de bunuri efectuată cu plată.

Este asimilată unei achiziții intracomunitare și achiziționarea de către o persoană juridical neimpozabilă a unor bunuri importate de acea persoană în Comunitate și transportate sau expediate într-un alt stat membru decât cel în care s-a efectuat importul.Persoana juridical neimpozabilă va beneficia de rambursarea taxei plătite în România pentru importul bunurilor, dacă dovedește că achiziția sa intracomunitară a fost supusă taxei în statul membru de destinație a bunurilor expediate sau transportate.

Importul de bunuri

Importul de bunuri reprezintă :

– intrarea pe teritoriul Comunității de bunuri care nu se află în liberă circulație în înțelesul Tratatului de înființare a Comunității Europene ;

– intrarea în Comunitate a bunurilor care se află în liberă circulație, provenite dintr-un teritoriu terț, care face parte din teritoriul vamal al Comunității.

Locul importului de bunuri se consideră a fi statul membru de intrare a bunurilor în spațiul comunitar.

2.3.4 Faptul generator și exigibilitatea TVA

Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.

Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.

Exigibilitatea plății taxei reprezintă data la care o persoană are obligația de a plăti taxa la bugetul statului. Această dată determină și momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei.

Regimul de impozitare aplicabil pentru operațiunile impozabile este regimul în vigoare la data la care intervine faptul generator, pentru care se aplică regimul de impozitare în vigoare la data exigibilității taxei.

În cazul operațiunilor pentru care se aplică sistemul de TVA la încasare, regimul de impozitare aplicabil este regimul în vigoare la data la care se intervine faptul generator, cu excepția situațiilor în care se emite o factură sau se încasează un avans ,înainte de data la care intervine faptul generator. În aceste situații se aplică regimul de impozitare în vigoare la data emiterii facturii sau la data încasării avansului, după caz.

În cazul prestărilor de servicii pentru care au fost încasate avansuri pentru valoarea parțială a prestării de servicii și/sau au fost emise facturi pentru valoarea parțială a prestării de servicii până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv, dar faptul generator de taxă intervine după această dată.

2.3.5 Baza de impozitare, cotele TVA

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din :

– pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, din tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni ;

– compensația aferentă privind trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislație referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia ;

– prețul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similar ori, în absența unor astfel de prețuri de cumpărare, prețul de cost, stabilit la data livrării.În cazul în care bunurile reprezintă active corporale fixe, baza de impozitare se stabilește conform procedurii stabilite prin norme ;

– suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării de servicii pentru utilizarea bunurilor, altele decât bunurile de capital, care fac parte din activele folosite în cadrul activității economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau de către personalul acesteia ori pentru a fi puse la dispoziție în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfășurarea activității sale economice, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parțial, cu excepția bunurilor a căror achiziție face obiectul limitării la 50 % a dreptului de deducere, în vederea utilizării în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru uzul propriu ori al personalului acesteia, ori pentru uzul altor persoane, pentru alte scopuri decât desfășurarea activității sale economice ;

– valoarea normală pentru livrarea/prestarea respectivă în cazul schimbului sau în cazul în care plata se face parțial ori integral în natură sau atunci când valoarea plății pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii nu a fost stabilită de părți sau nu poate fi ușor stabilită.

Baza de impozitare cuprinde următaorele :

– impozitele și taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepția taxei pe valoarea adăugată ;

– cheltuielile accesorii, cum sunt : comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului.

Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat și care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli accesorii.

Baza de impozitare nu cuprinde următoarele :

– rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei ;

– sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitive și irevocabilă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate ;

– dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere ;

– valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și client, prin schimb fără facturare ;

– sumele achitate de o persoană impozabilă în numele și în contul altei persoane și care apoi se decontează acesteia, inclusive atunci când locatarul asigură el însuși bunul care face obiectul unui contract de leasing și refacturează locatarului costul exact al asigurării, precum și sumele încasate de o persoană impozabilă în numele și în contul unei alte persoane.

Baza de impozitare se reduce în următoarele cazuri :

– în cazul desființării totale sau parțiale a contractului pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, înainte de efectuarea acestora, dar pentru care au fost emise facturi în avans;

– în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea ori prețurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum și în cazul desființării totale ori parțiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui accord scris între părți sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau în urma unui arbitraj ;

– în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele și celelalte reduceri de preț sunr acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor ;

– în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului ;

– în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

Conform reglementărilor fiscal, baza de impozitare pentru achizițiile intracomunitare se stabilește pe baza acelorași elemente ca și în cazul livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii efectuate în interiorul țării.

Baza de impozitare cuprinde și accizele plătite sau datorate în alt stat membru decât România de persoana care efectuează achiziția intracomunitară, pentru bunurile achiziționate. Prin excepție, în cazul în care accizele sunt rambursate persoanei care efecutează achiziția intracomunitară, valoarea achiziției intracomunitare efectuate în România se reduce corespunzător.

În cazul importului de bunuri baza de impozitare este data de valoarea în vamă a bunurilor, stalibilită conform legislației vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxă, impozite, comisioane și alte taxe datorate în afara României, cu excepția taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi percepută.

Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele și cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, care intervin până la primulloc de destinație a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare.

În ceea ce privește cursul de schimb valutar, dacă elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprimă în valută, cursul de schimb valutar se stabilește conform prevederilor comunitare care reglementează calculul valorii în vamă.

Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operațiuni, alta decât importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Națională a României sau cursul de schimb utilizat de bancă prin care se efectuează decontările, din data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operațiunea în cauză.

Cotele

Din punctual de vedere al mărimii taxei, operațiunile impozabile pot fi : operațiuni taxabile; operațiuni scutite de taxa cu drept de deducere; operațiuni scutite de taxa fără drept de deducere; importuri și achiziții intracomunitare, scutite de taxa; operațiuni taxabile și operațiuni scutite de taxă, fără drept de deducere.

În România se aplică trei niveluri ale cotei de impunere pentru taxa pe valoarea adăugată :

– cota standard este de 24% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse;

– cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologie, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe ;

b) livrarea de manuale școlare, cărți, ziare șireviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicității ;

c) livrarea de proteze și accesorii ale acestor, cu excepția protezelor dentare ;

d) livrarea de produse oropedice ;

e) livrarea de medicamente de uz uman și veterinar ;

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping ;

g) livrarea următoarelor bunuri ( în vigoare de la 1 septembrie 2013) :

1. toate sortimentele de pâine, precum și următoarele specialități de panificație : cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluțe și împletituri ;

2. făină alba de grâu, făină semialbă de grâu, făină neagră de grâu și făină de secară ;

3. triticum spelta, grâu comuni și meslin și secară.

Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuința include și amprenta la sol a locuinței. În sensul prezentului titlu, prin locuință livrată ca parte a politicii se înțelege :

– livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni și de pensionari ;

– livrarea de clădiri, inclusive a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii și centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap ;

– livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 mp, exclusive anexele gispodăreșto, a căror valoare, inclusive a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma de 380.000 lei, exclusive taxa pe valoarea adăugată, achiziționate de orice persoană necăsătorită sau familie.Cota redusă se aplică numai în cazul locuințelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare și dacă terenul pe care este construită locuința nu depășește suprafața de 250 mp, inclusive amprenta la sol a locuinței, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de două locuințe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuințe nu poate depăși suprafața de 250 mp, inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuințe. Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziționa o singură locuință cu cota redusă de 5%, respectiv :

1. în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5% ;

2. în cazul familiilor, soțul sau soția să nu fi deținut și să nu dețină , fiecare sau împreună, nicio locuință în proprietate pe care a/au achiziționat-o cu cota de 5% ;

– livrarea de clădiri, inclusive a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvențională unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței.

În cazul operațiunilor supuse sistemului TVA la încasare, cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepția situațiilor în care este emisă o factură sau este încasat un avans, înainte de data livrării/prestării, pentru care se aplică cota în vigoare la data la care a fost emisă facture ori la data la care a fost încasat avansul.

Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota aplicabilă pe teritoriul României pentru livrarea aceluiași bun.

Cota aplicabilă pentru achiziții intracomunitare de bunuri este cota aplicată pe teritoriul României pentru livrarea aceluiași bun și care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.

2.3.6 Operațiuni scutite de taxă

Scutiri pentru operțiuni de interiorul țării

Conform reglementărilor fiscale, sunt scutite de taxă umrătoarele operațiuni de interes general :

– spitalizarea, îngrijirile medicale și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare, precum : spitale, sanatorii, centre se sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități ;

– prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi și tehnicieni dentari, precum și livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi și de tehnicieni dentari ;

– prestările de îngrijire și supraveghere efectuate de personal medical și paramedical, coform prevederilor legale aplicabile în materie ;

– transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de către entități autorizate în acest sens ;

– livrările de organe, sânge și lapte, de proveniență umană ;

– meditațiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învățământului școlar, preuniversitar și universitar ;

– prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de asistența și/sau protecția socială, efectuate de instituțiile publice sau de alte entități recunoscute ca având caracter social, inclusive cele livrate de căminele de bătrâni ;

– prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de protecția copiilor și a tinerilor, efectuate de instituțiile publice sau de alte entități recunoscute ca având caracter social ;

– prestările de servicii și/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizații fixate conform statului, de organizații fără scop patrimonial care au obiective de natură politică, sinidcală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum și obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condițiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurență ;

– prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice, efectuate de organizații fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educația fizică ;

– prestările de servicii culturale și/sau livrările de bunuri strânse legate de acestea, efectuate de instituțiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii și Cultelor ;

– activitățile specifice posturilor publice de radio și televiziune, altele decât activitățile de natură comercială ;

– serviciile poștale, precum și livrarea de bunuri aferentă acestora ;

– prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de persoane, ale căror operațiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare a taxei, grupuri create în scopul prestării către membrii lor de servicii direct legate de exercitarea activităților acestora, în cazul în care aceste grupuri solicită membrilor lor numai rambursarea cotei-părți de cheltuieli comune, în limitele și în condițiile stabilite prin norme și în condițiile în care această scutire nu este de natură a produce distorsiuni concurențiale.

Operațiuni scutite de taxă :

– prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară :

1. acordarea și negocierea de credite, precum și administrarea creditelor de către persoana care le acordă ;

2. negocierea garanțiilor de credit ori a altor garanții sau orice operațiuni cu astfel de garanții, precum și administrarea garanțiilor de credit de către persoana care acordă creditul ;

3. tranzacții, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plăți, viramente, creanțe, cecuri și alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanțelor;

4. tranzacții, inclusive negocierea, privind valuta,bancnotele și monedele utilizate ca mijloc legal de plată, cu excepția obiectelor de colecție, și anume monede de aur, argint sau din alt metal ori bancnote care nu sunt utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes numismatic ;

5. tranzacții inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în siguranță, cu acțiuni, părți sociale în societăți comerciale sau asociații, obligațiuni garantate și alte instrumente financiare, cu excepția documentelor care stabilesc drepturi asupra bunurilor ;

6. administrarea de fonduri speciale de investiții.

– operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare, precum și prestările de servicii în legătură cu operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operațiuni ;

– pariuri, loterii și alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoanele autorizate, conform legii, să desfășoare astfel de activități ;

– livrarea la valoarea nominală de timbre poștale utilizabile pentru serviciile poștale, de timbre fiscale și alte timbre similare ;

– arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri imobile, acordarea unor drepturi reale asupra unui bun imobil, precum dreptulde uzufruct și superficia, cu plată, pe o anumită perioadă. Fac excepție următoarele operațiuni:

1. operațiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping ;

2. închirierea de spații sau locații pentru parcarea autovehiculelor ;

3. închirierea utilajelor și a mașinilor fixate definitiv în bunuri imobile ;

4. închirierea seifurilor.

– livrarea de construcții/părți de construcții și a terenurilor pe care sunt construite, precum și a oricăror altor terenuri. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcții noi, de părți de construcții noi sau de terenuri construibile. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:

1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare ;

2. constrcuție înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ ;

3. livrarea unei construcții noi sau a unei părți din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcției sau a unei părți a acesteia, după caz, în urma transformării ;

4. o construcție nouă cuprinde și orice construcție transformată sau parte transformată a unei construcții, dacă costul transformării, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piață a construcției sau a părții din construcție, astfel cum aceasta este stabilită printr-un raport de expertiză, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării ;

– livrările de bunuri care au fost efectuate unei activității scutite, în temeiul prezentului articol, dacă taxa aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum și livrările de bunuri a căror achiziție a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere.

Orice persoană impozabilă poate opt pentru taxarea operațiunilor : arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri imobile, acordarea unor drepturi reale asupra unui bun imobil, precum dreptulde uzufruct și superficia, cu plată, pe o anumită perioadă, livrarea de construcții/părți de construcții și a terenurilor pe care sunt construite, precum și a oricăror altor terenuri.

Scutiri pentru importuri de bunuri și pentru achiziții intracomunitare

Sunt scutite de taxă :

– importul și achiziția intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este în orice situație scutită de taxă în interiorul țării ;

– achiziția intracomunitară de bunuri al căror import în România este în orice situație scutit de taxă ;

– achiziția intracomunitară de bunuri atunci când persoana care achiziționează bunurilor în orice situație ar avea dreptul la rambursarea integral a taxei care s-ar datora ;

– importul, în regim diplomatic sau consular, al bunurilor scutite de taxe vamale ;

– importul de bunuri de către Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Banca central Europeană, Banca Europeană de Investiții sau de către organismele instituie de Comunități cărora li se aplică Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile și imunitățile Comunitățile Europene, în limitele și în condițiile stabilite de protocolul respectiv și de acordurile de punere în aplicare a respectivului protocol sau de acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc la denaturarea concurenței ;

– importul de bunuri efectuat în România de organismele international, altele decât cele menționate mai sus, recunoscute ca atare de autoritățile publice din România, precum și de către membrii acestora, în limitele și în condițiile stabilite de convențiile international de instituire a acestor organisme sau de acordurile de sediu ;

– importul de bunuri efectuat în România de către forțele armate ale statelor străine member NATO, pentru uzul acestora sau al personalului civil însoțitor ori pentru aprovizionarea poptelor sau cantinelor, în cazul în care aceste forte iau parte la efortul comun de apărare. Acesta include importul realizat de forțele Marii Britanii și ale Irlandei de Nord stabilite în insula Cipru, conform Tratatului de înființare a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru uzul forțelor armate sau al personalului civil care însoțește forțele armate ori pentru aprovizionarea cantinelor lor ;

– reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunității, dacă bunurile se află în aceeași stare în care se aflau la momentul exportului și dacă importul respectiv beneficiază de scutire de taxe vamale ;

– reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunității, pentru a fi supuse unor reparații, transformări, adaptări, asamblări sau altor lucrări asupra bunurilor mobile corporale, cu condiția ca această scutire să fie limitată la valoarea bunurilor în momentul exportului acestora în afara Comunității ;

– importul, efectuat în porturi de către întreprinderi de pescuit maritim, de produse piscicole pescuite, neprelucrate sau după ce au fost conservate în vederea comercializării, dar înainte de livrare ;

– importul de gaz prin intermediul unui sistem de gaze natural sau prin orice rețea conectată la un astfel de sistem ori importul de gaz introdus de pe o navă care transportă gaz într-un sistem de gaze natural sau într-o rețea de conducte cu alimentare din amonte, importul de energie electrică, importul de energie termică ori agent frigorific prin intermediul rețelelor de încălzire sau de răcire ;

– importul în România de bunuri care au fost transportate dintr-un teritoriu terț sau o țară tetra, atunci când livrarea acestor bunuri de către importator constituie o livrarea scutită ;

– importul de aur efectuat de Banca Națională a României.

Scutiri pentru exporturi sau alte operațiuni similare, pentru livrări intracomunitare și pentru transportul internațional și intracomunitar

Sunt scutite de taxă :

– livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunității de către furnizor sau de altă persoană în contul său ;

– livrările de bunuri expediate sau tranpsortate în afara Comunității de către cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său, cu excepția bunurilor transportate de cumpărătorul însuși și care sunt folosite la echiparea ori alimentarea ambarcațiunilor și a avioanelor de agrement sau a oricărui alt mijloc de transport de uz privat. Este scutită, de asemenea, și livrarea de bunuri care sunt transportate în bagajul personal al călătorilor care nu sunt stabiliți în Comunitate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții :

călătorul nu este stabilit în Comunitate, respectiv adresa sau domiciliul permanent nu este în interiorul Comunității. Adresa sau domiciliul permanent înseamnă locul specific astfel în pașaport, carte de identitate sau în alt document recunoscut ca document de identitate de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative ;

bunurile sunt transportate în afara Comunității înainte de sfârșitul celei de-a treia luni ce urmează lunii în care are loc livrarea ;

valoarea totală a livrării, plus TVA, este mai mare decât echivalentul în lei a 175 euro, stabilit annual prin aplicarea cursului de schimb obținut în prima zi lucrătoare din luna octombrie și valabil de la data de 1 ianuarie a anului următor;

dovada exportului se va face prin factură sau alt document care tine locul acesteia, purtând avizul biroului vamal la ieșirea din Comunitate.

– prestările de servicii, inclusive transportul și serviciile accesorii transportului legate direct de exportul de bunuri ;

– prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziționate sau importate în vederea prelucrării în România și care ulterior sunt transportate în afara Comunității de către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceștia ;

– transportul intracomunitar de bunuri, efectuat din și în insulele care formează regiunile autonome Azore și Madeira, precum și serviciile accesorii acestuia ;

– transportul international de persoane ;

– în cazul navelor atribuite navigației în largul mării și care sunt utilizate pentru transportul de călători/bunuri cu plată sau pentru activități comerciale, industriale sau de pescuit, precum și în cazul navelor utilizate pentru salvare ori asistență pe mare sau pentru pescuitul pe coastă, următoarele operațiuni :

1. livrarea, modificarea, repararea, întreținerea, navlosirea, leasingul și închirierea de nave, precum și livrarea, leasingul, închirierea, repararea și întreținerea de echipamente încorporate sau utilizate pe nave, inclusiv echipamente de pescuit ;

2. livrarea de carburanți și provizii destinate a fi utilizate pe nave, inclusiv pentru navele de război, care se îndreaptă spre porturi străine unde vor fi ancorate, cu excepția proviziilor în cazul navelor folosite pentru pescuitul de coastă ;

3. prestările de servicii, altele decât livrarea, modificarea, repararea, întreținerea, navlosirea, leasingul și închirierea de nave, precum și livrarea, leasingul, închirierea, repararea și întreținerea de echipamente încorporate sau utilizate pe nave, inclusiv echipamente de pescuit, efectuate pentru nevoile directe ale navelor și/sau pentru încărcătura acestora.

– în cazul aeronavelor utilizate de companiile aeriene care realizează în principal transport internațional de persoane și/sau de bunuri cu plată, următoarele operațiuni :

1. livrarea, modificarea, repararea, închirierea, leasingul și închirierea aeronavelor, precum și livrarea, leasingul, închirierea, repararea și întreținerea echipamentelor încorporate sau utilizate pe aeronave ;

2. livrarea de carburanți și provizii destinate utilizării pe aeronave ;

3. prestarea de servicii, altele decât . livrarea, modificarea, repararea, închirierea, leasingul și închirierea aeronavelor, precum și livrarea, leasingul, închirierea, repararea și întreținerea echipamentelor încorporate sau utilizate pe aeronave, efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor și/sau pentru încărcătura acestora.

– livrările de bunuri și prestările de servicii către Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Banca central Europeană, Banca Europeană de Investiții sau de către organismele cărora li se aplică Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile și imunitățile Comunitățile Europene, în limitele și în condițiile stabilite de protocolul respectiv și de acordurile de punere în aplicare a respectivului protocol sau de acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc la denaturarea concurenței ;

– livrările de bunuri și prestările de servicii în favoarea misiunilor diplomatice și oficiilor consulare,a personalului acestora, precum și a cetățenilor străini cu statut diplomatic sau consular în România ori într-un alt stat membru, în condiții de reciprocitate ;

– livrările de bunuri netransportate în afara României și/sau prestările de servicii efectuate în România, destinate fie forțelor armate ale celorlalte state membre NATO pentru utilizarea de către forțelor în cauză ori de către personalul civil care le însoțește, fie pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor acestora atunci când forțelor respective participă la o acțiune comună de apărare ;

– livrările de bunuri și/sau prestările de servicii către un alt stat membru decât România, destinate forțelor armate ale unui stat membru NATO, altul decât statul membru de destinație, pentru utilizarea de către forțelor în cauză ori de către personalul civil care le însoțește sau pentru aprovizionarea popotelor ori cantinelor lor atunci când forțele respective participă la o acțiune comună de apărare ; livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor către forțele armate ale Regatului Unit staționate în insula Cipru ca urmare a Tratatului de înfiițare a Republicii Cipru, datat 16 august 1960, care sunt destinate utilizării de către aceste forte sau personalului civil care le însoțește ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor ;

– livrările de aur către Banca Națională a României ;

– livrările de bunuri către organismele recunoscute care transportată sau expediază aceste bunuri în afara Comunității, ca parte a activităților umanitare, caritabile sau de instruire ; scutirea se acordă prin restituirea taxei potrivit unei procedure stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

– livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscal din alt stat membru, cu excepția :

1. livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică, altele decât livrările intracomunitare de mijloace de transport ;

2. livrărilor intracomunitare care au fost supuse regimului special pentru bunurile second-hand, opera de artă, obiecte de colecție și antichități ;

– livrările intracomunitare de mijloace de transport noi către un comparator care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA.

Scutiri speciale legate de traficul internațional de bunuri

Sunt scutite de taxă următoarele:

– livrarea de bunuri care urmează :

1. să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare totală de la plata drepturilor de import ;

2. să fie prezentate autorităților vamale în vederea vămuirii și, după caz, plasate în depozit necesar cu caracter temporar ;

3. să fie introduce într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber ;

4. să fie plasate în regim de antrepozit vamal ;

5. să fie plasate în regim de perfecționare activă, cu suspendare de la plata drepturilor de import ;

6. să fie plasate în regim de transit vamal extern ;

7. să fie admise în apele teritoriale :

pentru a fi încorporate pe platforme de forare sau de producție, în scopul construirii, reparării, întreținerii, modificării sau reutilării acestor platforme ori pentru conectarea acestor platforme de forare sau de producție la continent ;

pentru alimentarea cu carburanți și aprovizionarea platformelor de forare sau de producție.

2.4 Metodologia privind controlul TVA

Documentele solicitate de Fisc la controlul de TVA

“Firmele care sunt supuse unui control fiscal cu privire la rambursarea TVA ar trebui să aibă în vedere că autoritățile fiscale pot solicita orice documente pe care le consideră necesare pentru justificarea rambursării TVA”, au punctat consultanții Mazars.

Astfel, aceste documente pot fi:

contracte comerciale, facturi și documente vamale în cazul exporturilor/importurilor efectuate;

jurnale de vânzări și cumpărări;

declarațiile de TVA depuse pentru perioadele fiscale pentru care se solicită rambursarea TVA;

balanțe de verificare;

documente justificative, de exemplu: situații de lucrări, devize, documente de transport, foi de parcurs etc.;

alte documente specifice domeniului de activitate.

Totuși, sursele citate atrag atenția că lista documentelor menționate anterior nu este exhaustivă, așa încât inspectorii fiscali pot solicita orice alte documente pe care le consideră necesare pentru justificarea rambursării TVA.

În cazul în care documentele solicitate nu sunt întocmite în limba română, organele de control pot solicita traducerile autorizate aferente.

În ceea ce privește condițiile de forma asupra cărora organele de control tind să se concentreze adesea, consultanții Mazars recomandă efectuarea în avans a unei verificări a facturilor primite din prisma elementelor obligatorii pe care acestea trebuie să le cuprindă și care sunt prevăzute în Codul Fiscal. În cazul în care se observă lipsa unor elemente obligatorii, societatea le poate solicita furnizorilor săi, din timp, corectarea documentelor în cauză.

Potrivit Codului fiscal, sunt considerate facturi documentele sau mesajele pe suport hartie ori în format electronic, daca acestea cuprind în mod obligatoriu următoarele informații:

data emiterii facturii;

data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;

denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în Romania și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA, ale reprezentantului fiscal;

denumirea/numele și adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;

denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare ale reprezentantului fiscal;

denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum și particularitățile privind definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;

baza de impozitare a bunurilor și serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operațiune netaxabilă, prețul unitar, exclusiv taxa, precum și rabaturile, remizele, risturnele și alte reduceri de preț, în cazul în care acestea nu sunt incluse în prețul unitar;

indicarea cotei de taxă aplicate și a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcție de cotele taxei;

în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele și în contul furnizorului, mențiunea «autofactură»;

în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la mențiuni din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;

în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, mențiunea «taxare inversă»;

în cazul în care se aplică regimul special pentru agențiile de turism, mențiunea «regimul marjei – agenții de turism»;

dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, una dintre mențiunile «regimul marjei – bunuri second-hand», «regimul marjei – opere de artă» sau «regimul marjei – obiecte de colecție și antichități», după caz;

în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data incasării contravalorii integrale sau parțiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, mențiunea «TVA la încasare»;

o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeași operațiune.

Reprezentanții Mazars au menționat că dacă decizia de rambursare a TVA a fost emisă în urma unei inspecții fiscale anticipate, autoritățile fiscale nu mai controlează un contribuabil pentru rambursarea respectivă de TVA. Dacă autoritățile constată totuși apariția unor date suplimentare de natură să modifice rezultatele inspecției anterioare, date necunoscute la data efectuării verificărilor (de exemplu, frauda), atunci pot decide reverificarea unei anumite perioade.

În cazul în care inspecția fiscală are loc ulterior rambursării de TVA, termenul limită legal de efectuare a acesteia este de maximum 4 ani de la aprobarea rambursării.