Reglementare a Relatiilor Funciare In Sectorul Rural

CUPRINS

INTRODUCERE

1 ANALIZA PROCESULUI DE REGLEMENTARE A RELAȚIILOR FUNCIARE ÎN SECTORUL RURAL

1.1 Situația actuală în reglementarea relațiilor funciare în sectorul rural

1.2 Analiza situației în sectorul rural la etapa post reformă

1.3 Cadrul legislativ. Metode forțate

1.4 Cadrul instructiv – reglamentoriu

1.5 Cadrul administrativ

1.6 Cadrul stimulatoriu

1.7 Practica reglametării relațiilor funciare în alte țări

1.8 Concluzii. Argumentarea temei

2 BAZELE TEORETICE ȘI METODOLOGICE ALE REGLEMENTĂRII RELAȚIILOR FUNCIARE ÎN SECTORUL RURAL

2.1 Bazele teoretice

2.2 Metodologia reglementării relațiilor funciare

2.3 Particularitățile reglamemtării relațiilor funciare

2.4 Concluzii metodologice

3 APLICARE METODELOR DE REGLEMENTARE A RELAȚIILOR FUNCIARE

3.1 Descrierea obiectului studiului (reglementării relațiilor funciar)

3.2 Elaborarea proiectului

3.3 Analiza socială, economică, ecologică a metodelor aplicate

3.4 Concluzii la capitol

4 SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE

4.1 Elemente introductive

4.2 Analiza situației protecției muncii în localitate

4.3 Elaborarea măsurilor de protecție a muncii

ANEXE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

1 ANALIZA PROCESULUI DE REGLEMENTARE A RELAȚIILOR FUNCIARE ÎN SECTORUL RURAL

1.1 Situația actuală în reglementarea relațiilor funciare în sectorul rural

Etapa actuală a relațiilor funciare poate fi denumită ca o etapă de postprivatizare. Analizând situația actuală în agricultura Republicii Moldova prin prisma celor 20 de ani parcurși, constatăm că, procesul de privatizare a pătruns adânc în toate domeniile, instituțiile, formele organizatorice creând în final proprietarul privat – subiect important în relațiile funciare agricole. [1]

Suprafața terenurilor agricole proprietate privată la momentul actual constituie 1,69 mln hectare sau 84,1 % din suprafața totală. Procesul de privatizare s-a extins asupra tuturor bunurilor agricole (construcții, tehnică agricolă, sisteme de irigare, plantații multianuale, etc.). Neobservat, procesul de privatizare a fost idealizat. Ca rezultat a fost admisă o eroare care ne va aminti mult timp de ea. A fost negat faptul că proprietatea privată dispune nu numai de conținut dar și de formă.

În acest context vom face o analiză a situației actuale în domeniul relațiilor funciare prin prisma dezvoltării pieței funciare. Piața funciară rurală moldovenească, în lipsa unor catalizatori interni și externi capabili să influențeze dezvoltarea acesteia, cunoaște în prezent o dezvoltare contradictorie. Problematica actual de pe piața funciară nu diferă prin nimic de cea conturată la finalizarea procesului de privatizare în agricultură: fondul funciar agricol al țării este limitat, dimensiunile proprietăților funciare sunt reduse, piața funciară este puțin atractivă (terenurile cu destinație agricolă), informațiile referitoare la cererile, ofertele și mai cu seamă la tranzacțiile cu bunuri funciare lipsesc, lipsa capitalului necesar modernizării agricole, slăbiciunea structurilor de organizare în agricultură, competitivitatea redusă a exploatațiilor agricole, prețurile terenurilor cu destinație agricolă sunt cu mult sub media celor din țările din regiune, ponderea mare a terenurilor erodate, saline, alcaline, etc.

În conformitate cu Strategia națională de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial al Republicii Moldova (2008-2015), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 282 din 11 martie 2008, dezvoltarea relațiilor funciare e considerată și pe viitor ca una din prioritățile naționale strategice, având în vedere condițiile specifice favorabile ale țării – cadrul natural și socio-economic, tradițiile istorice și experiența populației rurale. Politicile funciare reprezintă niște modalități de soluționare a unor probleme și situații care au loc în sistemul relațiilor funciare și sunt necesare pentru reorientarea acestui sector spre modernizare și eficiență. Nici într-o țară nu există relații funciare fără elemente regulatorii, adică fără anumite politici funciare.

Indiferent de caz relațiile funciare nu vor apărea în condițiile în care v-a lipsi interesul social economic privat, al fiecărei persoane, familie. [2] În aceste condiții, stimularea „interesului” se poate transforma într-un mod de influență asupra subiectului relațiilor funciare. În Republica Moldova, oricât de profund n-ar fi argumentată necesitatea facilitării procesului de dezvoltare a resurselor funciare, totuși trebuie să remarcăm că posibilitățile financiare ale guvernului sunt limitate. În acest context, se cer stabilite prioritățile și modelul de politică funciară care ar susține evoluția ascendentă a relațiilor funciare. Totodată, se poate afirma, că în cazul unei politici de liberalizare fără intervenția statului, sectorul dat cu specificul său este sortit regresului. Pentru fiecare direcție, în ordinea priorităților, este necesar să se elaboreze programe de acțiuni, care să se realizeze integral și să genereze rezultate.

Folosirea pământului, pe măsura ce populația a crescut, a devenit tot mai complexă: el s-a transformat în obiect al muncii și mijloc de producție în agricultură, în sursă de materii prime pentru industria prelucrătoare și bază de operațiuni în spațiu și de amplasare pentru toate activitățile omenești. Toate conflictele sociale și toate războaiele, ce au însângerat și mai însângerează istoria omenirii, au fost și sunt determinate de stăpânirea pământului. [3] În acest context se menționează importanța pământului în dezvoltarea social-economică a societății.

Principalele tipuri de tranzacți pe piața funciară în procesul de reformare a relațiilor de piață în Republica Moldova sînt: vânzarea-cumpărarea, moștenirea, donația, ipoteca, schimbul și arenda. În continuare vom analiza principalele din ele și cum se manifestă în procesul dezvoltării economiei de piață.

Dezvoltarea rurală constituie cel de-al doilea pilon al Politicii Agricole Comune a UE, pentru care sunt prevăzute sume destul de importante din buget. [5] Necesitatea implementării politicilor de dezvoltare rurală a reieșit din două considerente. în primul rând trebuie menționată ponderea extrem de mare a suprafețelor agricole: 80% din totalul suprafeței UE. În al doilea rând este necesitatea realizării obiectivului de coeziune economică și socială al UE, realizarea căruia este imposibilă fără susținerea dezvoltării zonelor rurale. Regulamentul Consiliului nr.1257/17 mai 1999, prevede urmatoarele obiective pentru politica de dezvoltare rurală:

ameliorarea exploatațiilor agricole;

garantarea siguranței și calității produselor agricole;

asigurarea unor venituri stabile și echitabile pentru populația din domeniul agrar;

protecția mediului ambiant;

dezvoltarea de activități complementare și alternative generatoare de locuri de munca:

combaterea fenomenului de depopulare a zonelor agricole și a întări economia si mediul social al zonelor rurale;

îmbunătățirea condițiilor de munca și viață în zonele rurale și promovarea șanselor egale.

Din aceste obiective unele sunt valabile și pentru Republica Moldova. Este vorba în special de necesitatea asigurării siguranței produselor alimentare, îmbunătățirea condițiilor de practicare a businessului agricol, îmbunătățirea condițiilor de trai a populației de la sate, asigurarea unor venituri decente populației din acest domeniu.

Principiile care stau la baza politicii de dezvoltare rurala sunt:

principiul multifunctionalității agriculturii (agricultura nu este privită doar ca un furnizor de materie primă agricolă);

principiul abordării multisectoriale și integrate a economiei rurale, în sensul diversificării activităților, creării de surse suplimentare de venit și ocupare, și păstrării patrimoniului rural;

principiul flexibilității financiare în sprijinirea dezvoltării rurale, în sensul descentralizării deciziilor, subsidiarității, și implicării partenerilor locali;

principiul transparenței în elaborarea programelor de dezvoltare rurală , bazat pe simplificarea legislației.

Este evident că realizarea unor obiective similare cu cele pe care și le propune UE, nu sunt pe măsura posibilităților Republicii Moldova datorită costurilor înalte necesare. În Republica Moldova situația satului este într-o stare deplorabilă, activitățile economice în spațiul rural sunt subdezvoltate, etc. Infrastructura rurală este foarte redusă și prezintă mari discrepanțe de la un sat la altul. în majoritatea satelor se observă următoarele caracteristici:

lipsa drumurilor locale sau gradul înalt de degradare a acestora. Absența drumurilor calitative împiedică accesul direct la rețeaua rutieră, la exploatațiile agricole, piețele agroalimentare, îngreunează libera circulație a persoanelor;

acoperirea slabă a rețelelor centralizate de alimentare cu apă potabilă;

lipsa rețelelor de canalizare și a sistemelor de purificare a apelor;

Activitățile economice în mediul rural sunt sub-dezvoltate. Există puține întreprinderi în mediul rural care se ocupă de activități ce nu țin de agricultură. Principalele domenii de activitate ale acestora sunt comerțul cu amănuntul, producția artizanală (prelucrarea lemnului, țesutul, olăritul) etc. Alte activități parțial legate de agricultură sunt: apicultura, piscicultura, păstoritul, etc. Aceste activități însă nu sunt desfașurate la scară largă având mai mult un caracter de subzistență.

Impulsionarea activității economice la sate va avea drept rezultat creșterea puterii economice și sociale a satelor, dezvoltarea instituțională și a comportamentului participativ al populației rurale. Ca efecte paralele ale acestor activități vor fi și dezvoltarea infrastructurii rurale, dezvoltarea programelor de finanțare rurală, dezvoltarea piețelor agroalimentare, etc.

1.2 Analiza situației în sectorul rural la etapa post reformă

Trecerea economiei țării de la concepția monopolismului statului asupra proprietății, inclusiv asupra proprietății imobiliare spre relațiile economice de piață, spre concepția proprietății private asupra bunurilor imobile, inevitabil solicită și o perioadă de trecere care la momentul actual mai poate fi numită și perioada contemporană de dezvoltare a societății.

Reformarea relațiilor economice a avut un impact asupra tuturor domeniilor de activitate, și a depășit cu mult hotarele relațiilor economice. În realitate reforma promovată sa manifestat ca o reformă socială atât din punct de vedere a profunzimii sale cât și al domeniilor implicate.

Unul din cele mai complicate și, respectiv importante, segmente ale relațiilor economice, din punctul de vedere al reformării lor, s-au dovedit a fi relațiile funciare.

Pentru Moldova, cu o economie pronunțat agrară, reforma relațiilor funciare, a fost una din primele și cele mai importante probleme în procesul reformei relațiilor economice.

Este știut, că societatea umană se află într-o permanentă dezvoltare iar reformele, inclusiv economice, sunt nu altceva decât, forța motrice a progresului. Tot aici mai este cunoscut că, cu cât mai bine sunt cunoscute strategiile reformei, de către întreaga populație a țării, cu atât mai efectivă este reforma. Acest adevăr a mai fost demonstrat încă odată prin practica implementării prezentelor reforme economice.

Relațiile funciare actuale, în condițiile economiei de piață, sunt foarte complicate și necesită un studiu mai profund pentru o reglementare mai corectă și eficientă a lor în scopul dezvoltării economiei și țării în ansamblu. Orice relații, inclusiv cele funciare, includ două componente de bază – obiectul și subiectul relațiilor. Obiectul relațiilor funciare este examinat prin prisma dezvoltării fondului funciar în special cel agricol, a formelor organizatorico-juridice ale exploatațiilor agricole din Republica Moldova, formate sub influența reformei funciare în procesul de reglementare a relațiilor funciare.

În agricultură și spațiul rural pământul este considerat ca fiind cel mai important factor de producție. Inițial interesul față de pământ ca mijloc de producție a apărut în agricultură.

Agricultura reprezintă reperul de bază a dezvoltării economiei și a societății în ansamblu. În procesul de producere agricolă este încadrată majoritatea populației din localitățile rurale, fiind una din ocupația de bază a lor.

Printre toți factorii de producție în agricultură și dezvoltării spațiului rural un rol aparte îi revine fondului funciar. Fondul funciar capătă noi valențe în condițiile trecerii la economia de piață prin noua semnificație, orientare și precizare legislativă, adecvată valorilor fundamentale ale societății, aceasta pentru că fondul funciar exercită un rol considerabil în dezvoltarea economică, fiind unul dintre cele mai importante mijloace de producție precum și principala avuție a națiunii. Toate problemele legate de utilizare fondul funciar au un aspect economic, ecologic și social pentru existența și dezvoltarea societății.

Fondul funciar – expresie de bază în procesul de realizare și promovare a unei agriculturi moderne de piață – necesita noi orientări și precizări legislative, adecvate trecerii la o alta etapa istorica de dezvoltare a economiei naționale

1.3 Cadrul legislativ. Metode forțate

Metodele legislative sau normative reprezintă toate legile și alte acte normative elaborate de stat, care reflectă politica promovată de el în corespundere cu situația social-economică a țării.

Aplicarea acestor metode de reglementare a relațiilor funciare în condiții concrete sunt inevitabile. Aceasta presupune elaborarea cadrului legislativ-normativ adecvat situației actuale a relațiilor funciare. Legea supremă în acest sens este Constituția Republicii Moldova.

Totuși politica statului în domeniul relațiilor funciare este oglindită prin elaborarea Codului Funciar nr. 828-XII din 25.12.1991 cu toate modificările efectuate până în prezent. În prezent a fost elaborat un proiect al noului Cod Funciar care include un conținut nou a reglementării relațiilor funciare în condițiile actuale a economiei de piață. Reglementarea relațiilor funciare în baza actelor legislative este obligatorie.

Aplicarea metodelor de control din partea statului la nivel central și local prevăd: identificarea categoriei de destinație și folosință a terenurilor; stabilirea dimensiunilor optime a terenurilor; limitări la utilizarea terenurilor și grevări a sectoarelor de teren.

Metode organizatorice și de control. Metodele organizatorice și de control țin de structura instituțională și competențele acestora, precum și monitoringul de stat a utilizării resurselor funciare.

La nivel central responsabil de realizarea tuturor proiectelor de reformare a relațiilor funciare agricole este Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare. De asemenea în subordinea ministerului a fost creată Agenția de Intervenții și Plăți în Agricultură. În procesul administrării fondului funciar în spațiul rural în special a terenurilor cu destinație agricolă, apar un șir întreg de probleme și întrebări legate de utilizarea eficientă a acestor terenuri, mai ales din partea proprietarilor.

Soluționarea acestor probleme este necesară de efectuat la nivel local cu implicarea primăriei. În acest context este bine venită ideea restabilirii activității comisiilor funciare pe lângă primărie, care anterior au fost create cu scopul de realizare a programului național „Pământ” privind realizarea lucrărilor de privatizare a terenurilor cu destinație agricolă.

Aceste comisii trebuie împuternicite cu competențele necesare pentru realizarea activităților în acest sens. În componența acestor comisii este necesar să facă parte și reprezentanți din partea beneficiarilor (proprietarilor) de terenuri în special cei care reprezintă interesul majorității proprietarilor agricoli. Aceasta va da posibilitatea soluționării problemelor, parvenite în procesul de producție, la timp și cu succes, contribuind astfel la o ameliorare mai bună a dezvoltării sectorului agricol și a localității în ansamblu.

Astăzi agricultura Moldovei este cu mult mai jos decât potențialul său. Lipsește o informație corectă (reală) privind nivelul de utilizare a fondului funciar în spațiul rural și în special a terenurilor cu destinație agricolă. O informație în acest sens o putem obține din Cadastrul Funciar al Republicii Moldova aprobat anual la 1 ianuarie. Dar știm cu toții că această informație nu reflectă în întregime realitatea.

Majoritatea dărilor de seamă întocmite de inginerii cadastrali din primării se repetă în fiecare an fără careva schimbări înregistrate în cadrul fondului funciar, nemaivorbind de schimbările cu conținut cantitativ și calitativ din interiorul terenurilor cu destinație agricolă. Efectuarea monitoringului de stat asupra utilizării terenurilor ne va da posibilitatea de a intervine la concret și rapid cu propunerile și măsurile respective de soluționare a acestor probleme.

Cadastrul bunurilor imobile, prin sistemul său informațional, trebuie să fie ca un instrument eficient din partea statului privind reglementarea corectă a tuturor relațiilor funciare care apar în spațiul rural.

La momentul actual cadastrul nu poate să furnizeze o informație clară și amplă despre starea tuturor terenurilor cu destinație agricolă din țară. În acest sens este necesară crearea și implementarea cadastrului agricol, care ar soluționa majoritatea problemelor ce țin de utilizarea fondului funciar agricol.

Aplicarea corectă a metodelor de reglementare a relațiilor funciare poartă un conținut metodologic. În acest context metodologia reglementării relațiilor funciare trebuie să răspundă la întrebările: când, cum, prin ce metode se poate influența asupra relațiilor funciare pentru a obține rezultatul scontat. Aplicarea haotică a metodelor de influență asupra obiectului și subiectului relațiilor funciare, deja din practica existentă, ne va aduce rezultatele scontate.

1.4 Cadrul instructiv – reglamentoriu

1.5 Cadrul administrativ

1.6 Cadrul stimulatoriu

Metodele economice, stimulatorii, de reglementare a relațiilor funciare s-au dovedit a fi foarte efective în practică. Sunt cunoscute mai multe metode economice (stimulatorii): de subvenționare; creditare; fiscale etc.

Un rol aparte și important în reglementarea relațiilor funciare o are subvenționarea. Subvenționarea agriculturii în Republica Moldova este prevăzută anual prin Legea bugetului de stat. Efectuând un studiu, asupra volumului de cheltuieli planificate în fiecare an pentru subvenționarea producătorilor agricoli, se observă o tendință de creștere continuă a lor, fiind reflectată grafic în figura 6. Pentru anul curent în bugetul de stat s-au planificat 460 milioane lei sub formă de subvenții agricole cu 60 milioane mai mult decât anul precedent.

Stabilizarea și dezvoltarea agriculturii Moldovei implică majorarea volumului de finanțare de la buget a sectorului agrar, modernizarea formelor și metodelor de susținere din partea statului, formarea noilor direcții și mecanisme de implementare a politicii agrare. Sistemul asistenței de stat trebuie să fie flexibil, să corespundă atât necesităților curente, cât și pe termen lung ale agricultorilor.

Un rol important pentru agricultură îl are și modul de alocare al subvențiilor. În conformitate cu regulamentul privind modul de repartizare a mijloacelor fondului de subvenționare a producătorilor agricoli la etapa actuală (anii 2015-17) sunt subvenționate următoarele măsuri:

stimularea creditării producătorilor agricoli de către instituțiile financiare;

stimularea asigurării riscurilor de producție în agricultură;

stimularea investițiilor pentru defrișarea plantațiilor multianuale supuse casării, pentru înființarea plantațiilor multianuale și promovarea producției vitivinicole;

stimularea investițiilor pentru producerea legumelor pe teren protejat (sere de iarnă, solarii, tuneluri);

stimularea investițiilor pentru procurarea tehnicii și utilajului agricol, echipamentului ce formează sisteme de irigare, sisteme antiîngheț și instalații antigrindină;

stimularea investițiilor pentru utilarea și renovarea tehnologică a fermelor zootehnice;

stimularea procurării animalelor de prăsilă și menținerii fondului genetic al acestora;

stimularea investițiilor pentru dezvoltarea infrastructurii postrecoltare și procesare;

stimularea consolidării terenurilor agricole;

stimularea irigării terenurilor agricole.

În acest context mărimea subvențiilor pentru fiecare măsură planificată nu va fi uniformă. Moldova dispune de resurse limitate pentru subvenționarea sectorului agricol. În acest sens, utilizarea eficientă a resurselor bugetare limitate este esențială. De aceea, este foarte importantă selectarea minuțioasă a direcțiilor prioritare și a macanismelor de alocare a subvențiilor, pentru asigurarea creșterii nivelului de dezvoltare economică în domeniul rural și ațării în ansamblu. În acest context se propune două căi de utilizare mai eficientă a mijloacelor fondului de subvenționare:

subvenționarea cu impact apropiat;

subvenționarea cu impact de perspectivă.

Luând în considerație condițiile climaterice instabile pentru dezvoltarea agriculturii autohtone, tot mai mult se simte necesitatea implementări, la nivel de stat, a sistemelor de irigare. În ultimii ani, în urma cererilor depuse de producătorii agricoli, tot mai multe subvenții sunt alocate pentru procurarea tehnicii și utilajului agricol. Printre direcțiile prioritare a agriculturii trebuie să rămână și înființarea plantațiilor multianuale. Odată cu dezvoltarea sectorului agricol trebuie create condiții și pentru restabilirea și funcționarea industriei prelucrătoare a producției agroalimentare.

Subvenționarea este în genere o măsură de protecție a agricultorilor autohtoni față de concurența internațională. Spre deosebire de cele sărace, cele industrial dezvoltate practică subvenționarea masivă a agriculturii cu scopul de a susține producătorii autohtoni în competiție cu producția mai ieftină, importată din țările slab dezvoltate. Prin subvenții se obțin produse agricole competitive, întreprinderi agricole prospere și o dezvoltare durabilă a spațiului rural. Subvenționarea agriculturii este un ajutor absolut necesar dezvoltării agriculturii și totodată un mijloc de atragere a investițiilor în acest domeniu

Practica dezvoltării agriculturii a demonstrat dependența ei de politica de subvenționare. Motivele unei dependențe profunde a agriculturii de subvenționare reprezintă o temă aparte de discuții.

Este greu de închipuit că o agricultură modernă poate fi bazată numai pe veniturile provenite din interiorul ei.

Problema constă în potențialul bugetului unui stat de a subvenționa ramura agriculturii.

Din punctul de vedere al politicii de subvenționare etapa actuală se caracterizează prin aspectul de trecere de la măsurile administrative de coordonare a procesului de producere la măsuri stimulatorii.

Mai efectivă s-a dovedit a fi practica de stimulare a procesului de producere. Cu alte cuvinte, stimulul financiar prin politica de stat în domeniu respectiv este mai atractiv și executoriu decît măsurile de pedeapsă.

Exemplu de aplicare în practică a subvențiilor este subvenționarea plantațiilor de vii și livezi. Proprietarii plantațiilor noi de vii sau livezi vor deveni deținători de subvenții atunci cînd va fi demonstrată existența acestor plantații în natură.

Un alt exemplu, mai puțin răspîndit, dar cu o perspectivă largă este subvenționarea culturilor de cîmp.

Condițiile Moldovei de lucrare a pămîntului impune o diversitate de căi de aplicare a metodei stimulatorii. Aici este și combaterea eroziunii, și irigarea pămîntului, și producția ecologic pură etc.

Totodată, problema utilizării raționale a investițiilor (subvențiilor) este, deja, destul de actuală.

Crearea unui sistem care să asigure administrarea și controlul riguros al cererilor de subvenție și totodată, prevenirea fraudelor bugetului republican este o realitate.

La etapa actuală, în domeniul agricol, de rînd cu gospodăriile țărănești (de fermier) terenuri agricole mai utilizează un șir de alte persoane juridice (cooperative agricole, societăți cu răspundere limitată, societăți pe acțiuni etc.). Sunt multe cazuri cînd terenurile agricole sunt utilizate sau chiar se află în proprietatea unor întreprinderi industriale (SRL, SA etc.). Această situație se va păstra un timp îndelungat.

La momentul actual se întreprind pași concreți în direcția implementării mecanismelor de subvenționare aplicate în UE.

Sunt implementate proiecte – pilot referitoare la înregistrarea animalilor (Registrul animalelor) ca element al Agenției de Plăți și Intervenții.

În aceste condiții un rol important în soluționarea problemelor stringente economice, îl deține cadastrul agricol prin sistemul său informațional care, are funcția de a acumula o informație amplă despre toate parcelele agricole, indiferent de categoria de folosință, tipul de proprietate, despre proprietarii (utilizatorii) terenurilor agricole, despre întreprinderile (exploatațiile) agricole.

1.7 Practica reglametării relațiilor funciare în alte țări

Utilizarea experienței țărilor cu economie dezvoltată poate oferi un ajutor substanțial în formarea și dezvoltarea relațiilor funciare în Republica Moldova la realizarea reformelor economice. [4, pag.130] Analizînd teritoriul Republicii Moldova se poate concluziona, că cercetarea trebuie să se bazeze pe o analiză sistemică, cunoașterii paradigmei sinergetice și utilizării unei abordări interdisciplinare.

Noțiunea de ”spațiul rural” ca un spațiu eterogen multifuncțional ne dă posibilitatea să constatăm că el nu este numai sediul activităților agricole. În primul rând, acesta este un spațiu de activitate și trai a populației rurale. Deaceea în cadrul analizei proceselor sociale, inclusiv și a relațiilor funciare, care au loc în hotarele formării acestor teritorii, este necesar de utilizat o abordare spațială (teritorială) și nu la nivel sectorial (ramural), cu atât mai mult că asemenea tendință – de abordare spațială – demult se aplică în țările industrial dezvoltate.

Istoria relațiile funciare pe plan mondial s-a manifestat cu mii de ani î.e.n. sub aspectul asigurării cu producție agricolă a populației. Cele mai vechi civilizații au practicat agricultura. Pentru aceasta erau condiții favorabile în luncile rîurilor: Nilul, Tigru și Eufrat.

Viața economică a Egiptului antic a fost legată de agricultura favorizată de fertilitatea solurilor bazinului Nilului care, pe o lungime de cca.700 km, asigura chiar două recolte pe an datorită îngrășămintelor naturale lăsate de inundațiile de primavară și toamnă produse de acest fluviu zeificat pe drept cuvant de egipteni.

Solul mâlos și umed permitea țăranilor sa-l lucreze cu unelte simple confecționate din lemn, de abia după ocuparea romană brăzdarul de fier va fi utilizat la arat în bazinul Nilului. Cu toate condițiile favorabile agriculturii, egiptenii se confruntau în unii ani cu seceta cumplită sau cu inundațiile catastrofale provocate de apele Nilului în anii excesiv de ploioși, fapt ce a determinat puterea centrala a statului egiptean să aplice irigații, canale și bazine de acumulare a apei.

Baza economică a Egiptului antic era asigurată de munca țăranilor (felahilor), meșteșugarilor și sclavilor, categorii sociale supuse obligațiilor diverselor munci legate de construcția unor edificii publice, sisteme de irigații etc. fiind totodata nevoiți să suporte abuzurile frecvente ale aristocrației în frunte cu despotismul faraonilor.

Ca și în Mesopotamia, pămîntul aparținea pe drept faraonului, care îl distribuia în posesiunea templelor și diverșilor funcționari, care er lucrat de sclavi, dar mai ales de țăranii liberi, plătiți în natură (dijmă) sau ca salariați.

Comparativ cu Roma antică de asemenea, statutul social și juridic al sclavilor egipteni este deosebit, deși majoritatea erau folosiți în exploatări miniere, cariere de piatră sau la marile construcții, ei nu erau lipsiți total de drepturi legale. În Egipt sclavii proveneau din rîndul prizonierilor de război sau din rândul țăranilor debitori, înrobiți stăpânului lor, dar care aveau posibilitatea să se răscumpere.

Ponderea proprietății private în economia generala a Egiptului era relativ mică, comparativ cu proprietatea deținută de anturajul faraonului și de temple, aceasta era administrată, controlată și repartizată în sfera producției și a consumului de către stat. Alături de patrimoniul deținut de faraoni (pământ, ateliere, piețe comerciale etc.), templele dețin cca. 20% din suprafața cultivată în perioada Regatului Nou.

Din cele menționate mai sus în civilizațiile antice constatăm în cadrul populației un șir de drepturi și obligațiuni care în ansamblu formau conținutul relațiilor funciare. Deasemenea mai putem constata că relațiile funciare din perioada descrisă au avut un aspect social. Putem constata că relațiile funciare în anasmblu sau născut sub influența factorului social.

Revenind din nou la istorie constatăm că cel mai vechi sistem de cadastru din lume datează încă din Egiptul Faraonilor (epoca 3200-2800 i.e.n.), iar scopul acestuia era de a inventaria toate terenurile, pentru reconstituirea fondurilor funciare, care erau distruse de inundațiile Nilului și pentru stabilirea bazelor de impozitare.

Astfel sistemul de cadastru însuma egiptean avea două funcții, una de protecție funciara și alta fiscală.

Organizarea cadastrală apare și în secolul VII î.H. delimitare cadastrală a fost preluată ulterior de romani. Roma antică a dus cadastrul la un nou nivel, astfel încât în acea perioadă cadastrul atinge apogeul, provinciile cucerite de romani erau măsurate, inventariate și împărțite în loturi cadastrale, cărora li se atașau atribute descriptive ca dimensiuni, suprafețe și stările juridice ale acestora.

Ulterior, cadastrul din majoritatea țărilor s-a dezvoltat, copiind modelul din Principatul Milano.

În 1719 se introduc o serie de reguli care duc la progresul cadastrului:

obligația de a folosi aceeași metodă de lucru;

pe hărți să se reprezinte limitele dintre teritoriile cadastrale;

ridicările topografice să fie executate cu planșeta topografică și să se sprijine pe o rețea de triangulație locală.

determinarea suprafeței să se facă cu planimetrul sau prin împărțirea în triunghiuri și trapeze.

Au fost formate comisii care au împărțit în clase terenurile pentru a putea fi evaluate (bune, mijlocii și slabe ).

Documentația rezultată din lucrările cadastrale erau registrul parcelar, mapa cu hărțile și coală de proprietate.

În imperiul Austriac cadastrul pornește de la modelul milanez și este dezvoltat: lucrările se sprijină pe o rețea de triangulație generală; se înființează cărțile funciare; se introduce metrul pentru măsurarea lungimilor; se stabilesc scările la care să se execute hărțile.

Pe tot parcursul istoric constatăm rolul cadastrului în protecția dreptului de proprietate iar acolo unde apare dreptul de proprietate protejat apar relații de proprietate, relații funciare.

Din această axiomă mai putem constata că relațiile funciare au apărut odată cu cadastrul și s-au dezvoltat reciproc: cadastru asupra relațiilor iar relațiile asupra cadastrului.

1.8 Concluzii. Argumentarea temei

2 BAZELE TEORETICE ȘI METODOLOGICE ALE REGLEMENTĂRII RELAȚIILOR FUNCIARE ÎN SECTORUL RURAL

2.1 Bazele teoretice

La acest capitol vom efectua un studiu mai profund a bazelor teoretice ce țin de reglementarea relațiilor funciare

Relații – rapoarte între persoane fizice și (sau) juridice (subiecți) în sociatate;

Relații de producție – relații (rapoarte) economice între persoane fizice și (sau) juridice (subiecți) în procesul de producere

Producere – realizare, crearea unui obiect,

Relații funciare – rapoarte între subiecți (persoane fizice, juridice, autoritățile administrației publice) apărute în procesul de folosire, posesiune și dispoziție a fondului funciar și rapoartele dintre subiecți și fondul funciar în procesul de aplicare a măsurilor de exploatare.

Reglementare a relațiilor funciare – obligativitatea, permisiunea, limitarea sau interzicerea unor raporturi (acțiuni, relații) în procesul de folosire, posesiune și dispoziție a fondului funciar (pămîntului). Reglementarea relațiilor funciare se efectuează prin lege.

Subiecți ai relațiilor funciare – persoane fizice, juridice, autorități publice (administrația publică locală, autoritățile publice de stat).

Obiectul relațiilor funciare – sunt toate terenurile (fondul funciar) în hotarele Republicii Moldova.

Relațiile funciare, includ un spectru larg de probleme legate de: forma de proprietate și gospodărire, piața funciară, impozitul funciar, reglementarea de stat a relațiilor, planificarea și administrarea resurselor funciare, etc.

Procesul de reglementare a relațiilor funciare constituie un complex de măsuri juridice, economice, organizatorice menite să asigure utilizarea rațională și protecția fondului funciar.

În cadrul relațiilor în ansamblu, relațiile funciare agricole sunt parte componentă a relațiilor socio-economice, reglementate de cadrul juridic în vigoare. În plan general (mondial) relațiile funciare agricole constituie obiectivele de bază ale politicilor contemporane, ca o necesitate obiectivă pentru asigurarea securității alimentare.

2.1.1 Principiile relațiilor funciare

Metodologia reglementării relațiilor funciare include aplicarea corectă în timp și în spațiu a unui complex de principii și metode concrete, scopul cărora este de a crea condiții favorabile de dezvoltare a obiectului și subiectului. În continuare vom face o analiză a principiilor de bază care trebuie respectate în procesul de reglementare a relațiilor funciare, reflectate grafic în figura 2.1.

Figura 2.1 – Principiile relațiilor funciare

Sursa: elaborată de autor

Principiile relațiilor funciare

Integritatea obiectului și a subiectului. În situația actuală a dezvoltării agriculturii și a spațiului rural în întregime se observă o dependență strictă dintre obiectul și subiectul relațiilor funciare. Diminuarea suprafețelor întreprinderilor agricole și, respectiv, a numărului populației rurale ne demonstrează un principiu important în cadrul relațiilor funciare – principiul integrității dintre obiect și subiect. Influența asupra subiectului se reflectă nemijlocit și asupra obiectului și invers. Condițiile nefavorabile în cadrul formelor organizatorico-juridice ale exploatațiilor agricole vor diminua suprafața lor și, respectiv, numărul populației implicate în procesul de producție.

Interesul social-economic și ecologic al relațiilor funciare. Indiferent de caz, relațiile funciare nu vor apărea în condițiile în care va lipsi interesul social-economic privat, al fiecărei persoane, familie. În aceste condiții, stimularea „interesului” se poate transforma într-un mod de influență asupra subiectului relațiilor funciare.

Echivalența, echilibrul obiectului și a subiectului. În condițiile interesului social-economic, suprafața terenurilor agricole va influența nemijlocit numărul de persoane implicate în procesul de producție. Suprafețele mari de terenuri agricole productive, cultivarea plantelor intensive, va atrage mai mulți doritori (persoane, familii), subiecți de a participa la procesul de activitate agricol și invers.

Aspectul public. Procesul de influență asupra relațiilor funciare are un aspect public pronunțat. Reforma relațiilor funciare a fost inițiată și desfășurată de către autoritățile publice. În acest context, autoritățile publice dețin un complex întreg de metode (mecanisme) de influență (reglementare) asupra relațiilor funciare agricole. Aplicarea corectă a lor va stimula progresul în ramură.

Raționamentul reglementării relațiilor funciare. Orice acțiune cu conținut de reglementare din start nu poate avea impact negativ. Spre aceasta ne orientează principiul raționamentului în procesul de reglementare a relațiilor funciare agricole. Anume principiul raționamentului echilibrează ponderea intereselor sociale, economice și ecologice, determină interesul prioritar și prin aceasta reglementează ponderea altor categorii de interese.

2.1.2 Obiectul și subiectul relațiilor funciare

”Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu lăcomia lui.” Mahatma Gandhi.

În agricultură și spațiul rural pământul este considerat ca fiind cel mai important factor de producție. Inițial interesul față de pământ ca mijloc de producție a apărut în agricultură.

Agricultura reprezintă reperul de bază a dezvoltării economiei și a societății în ansamblu. În procesul de producere agricolă este încadrată majoritatea populației din localitățile rurale, fiind una din ocupația de bază a lor.

Printre toți factorii de producție în agricultură și dezvoltării spațiului rural un rol aparte îi revine fondului funciar.

Fondul funciar capătă noi valențe în condițiile trecerii la economia de piață prin noua semnificație, orientare și precizare legislativă, adecvată valorilor fundamentale ale societății, aceasta pentru că fondul funciar exercită un rol considerabil în dezvoltarea economică, fiind unul dintre cele mai importante mijloace de producție precum și principala avuție a națiunii.

Toate problemele legate de utilizare fondul funciar au un aspect economic, ecologic și social pentru existența și dezvoltarea societății.

Fondul funciar – expresie de bază în procesul de realizare și promovare a unei agriculturi moderne de piață – necesita noi orientări și precizări legislative, adecvate trecerii la o alta etapa istorica de dezvoltare a economiei naționale

Fondul funciar al Republicii Moldova include totalitatea terenurilor amplasate în hotarele țării, indiferent de destinație sau de domeniul public ori privat din care fac parte și constituie 3384,6 mii ha.

Fondul funciar reprezintă o componentă esențială a avuției naționale, avuție care trebuie folosită, protejată și ameliorată în deplină concordanță cu interesele întregii societăți.

Prin complexitatea sa, fondul funciar reprezintă o diversitate de terenuri și soluri care la rândul lor, solicită multiple metode în procesul de utilizare. Pentru o cunoaștere mai profundă a fondului funciar el este divizat în: intravilan și extravilan; categorii și subcategorii de destinație; categorii și subcategorii de folosință; bunuri imobile etc.

În funcție de destinație, întreg fondul funciar al țării este reprezentat prin categorii de destinație. Categoria de destinație reprezintă o formă de utilizare a terenului în interesul întregii societăți, un produs al relațiilor funciare. Stabilirea categoriei de destinație are loc în corespundere cu principiul pretabilității și necesității socioeconomice, care ar contribui la o mai eficientă și rațională utilizare a terenurilor.

În zilele noastre problema funciară se găsește în centrul economiei rurale. Pământul rămâne o resursă esențială fără de care agricultorul nu-și poate exercita meseria; aceasta explică apariția conflictelor ascuțite cauzate de posesia sau deținerea lui pentru că în afara caracterului său specific de fixitate absolută, pământul nu există prin natura sa decât într-o cantitate strict limitată.

Viziunea economică a problemei funciare în agricultură este supusă mai multor constrângeri legate de caracteristicile proprii ale pământului.

Pământul – ca obiect de analiză economică, este un bun particular, imobil, nereproductibil, eterogen, indivizibil, având multiple caracteristici nedisociabile (forma, suprafața, poziția) și exercitând simultan mai multe funcții diverse (producție, consum, valoare – refugiu, speculație).

Pământul este, prin natura sa, cel mai prețios bun economic și cel mai esențial mijloc de producție al omului. Datorită particularităților sale morfologice și necesităților de dezvoltare a societății, pământul are o utilizare diversificată. În toate domeniile de activitate el servește în primul rând ca bază pentru desfășurarea oricărei forme de producere.

Însușirile pământului ca mijloc de producție în agricultură

Prin însușirile lui specifice – el este, mai ales nemișcat, indestructibil, limitat și pentru oricine perceptibil – se deosebește fundamental de celelalte mijloace menite să satisfacă nevoile omenești. Datorită acestor însușiri speciale de timpuriu oamenii au pus stăpânire pe el și l-au transformat în bun propriu. Una din însușirile principale ale pământului este fertilitatea solului, de care depinde creșterea plantelor, posibilitatea și nivelul de utilizare a terenurilor în agricultură și alte domenii, productivitatea.

Cele mai actuale probleme ale societății de azi sunt legate de utilizarea cât mai eficientă a pământului, ridicarea nivelului de fertilitate, menținerea dezvoltării economice a naturii, asigurarea echilibrului ecologic în procesul de producție.

Cu tot progresul tehnic al societății moderne dependența de pământ a crescut. Ca mijloc de producție – spre deosebire de celelalte mijloace de producție ce se pot înmulți, înlocui și perfecționa după dorință – pământul este limitat și nu poate fi înlocuit cu alte mijloace de producție.

Spre deosebire de celelalte mijloace de producție, ce se pot deplasa în diferite locuri în spațiu, pământul nu se poate deplasa.

Spre deosebire de celelalte mijloace de producție, care se uzează prin întrebuințare, pământul este indestructibil și inepuizabil, ridicându-se chiar capacitatea de producție printr-o folosire rațională.

La etapa actuală apare necesitatea și mai accentuată a utilizării raționale și eficiente a pământului prin aplicarea în practică a unui complex de măsuri în acest sens, argumentate științific. Pământul este unica sursă de existență a omenirii. De aici și atenția tot mai pronunțată față de capacitatea și potențialul lui de producție a crescut.

Pământul privit sub aspectul său triplu: de pământ – unealta de producție, de pământ – obiect al muncii și de pământ – instrument de tezaurizare, se caracterizează printr-o serie de trăsături specifice, care îl deosebesc de celelalte mijloace de producție și care au o însemnătate influentă asupra politicilor agrare (figura 2.2).

Figura 2.2 – Trăsăturile pământului ca mijloc de producție

Sursa: elaborată de autori în baza studiilor efectuate

Este recunoscut faptul că agriculturab reprezintă o ramură decisivă a economiei rurale. Este agricultură este domeniul rural. Din aceste considerente relațiile apărute în agricultură pot fi asociate cu relațiile rurale

Totodată relațiile agricole se vor răspîndi preponderent în domeniul de lucru asupra terenurilor agricole. Totodată interesele unei localități sunt mai largi decît interesele agriculturii.

2.1.3 Conținutul relațiilor funciare

Prin conținutul lor relațiile funciare pot fi:

simple (directe) – dintre subiect și obiect;

compuse – dintre doi sau mai mulți subiecți și obiect.

Figura 2.3 – Structura relațiilor funciare

Sursa: elaborată de autor în baza studiilor efectuate

Indiferent de conținutul acestora (simple sau compuse), relațiile funciare nu pot să se desfășoare liber, la voia fiecărui subiect în parte. Actorii (subiecții) relațiilor funciare acționează respectând un complex de reguli, norme, restricții, obligațiuni și drepturi (un cadru reglementator). Toate acestea ne vorbesc despre faptul că relațiile funciare sunt influențate, cu alte cuvinte reglementate. Reglementarea relațiilor funciare poartă un caracter orientat social, economic și nu, în ultimul rând, ecologic.

Reglementarea relațiilor funciare are drept scop crearea condițiilor pentru exploatarea rațională, îmbunătățirea și conservarea fondului funciar și a mediului natural, în concordanță cu interesele societății și ale deținătorilor de terenuri.

Interpolând cele menționate mai sus cu situația reală din Republica Moldova, care a traversat o etapă profundă de reformare, inclusiv a relațiilor funciare agricole, constatăm o situație contradictorie. Condițiile sociale, economice și ecologice pe parcursul celor 20 de ani nu au devenit mai bune. Relațiile funciare agricole sunt foarte complicate, iar reglementarea lor necesită cunoștințe profunde. Este imposibil de a întreprinde măsuri fără a cunoaște realitatea.

Situația deplorabilă din domeniul agricol este rezultatul lipsei unei concepții reale de reglementare a relațiilor funciare. La rândul său, relațiile funciare nereglementate au un impact negativ direct asupra obiectului și subiectului demonstrat de situația demografică în diminuare din domeniul rural.

Metodologia reglementării relațiilor funciare agricole include aplicarea corectă în timp și în spațiu a unui complex de principii și metode concrete, scopul cărora este de a crea condiții favorabile de dezvoltare a obiectului și subiectului.

2.2 Metodologia reglementării relațiilor funciare

Metodologie – totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. Provine de la cuvântul francez méthodologie format din methodos – metodă și logos – știință, în traducere liberă „știința metodei”.

Metodă – mod (sistematic) de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității obiective. Pentru a servi teoria, metoda trebuie să împletească însă rigoarea cu flexibilitatea. Metoda trebuie să se subordoneze fenomenului juridic, cunoașterii esenței lui. Dar aceasta nu înseamnă că metodologia este un produs secundar al științei, metodologia este calea științei, ansamblul de etape și instrumente ale cunoașterii științifice.

Pot fi identificate trei niveluri de metode ale metodologiei cercetării științifice:

metode de maximă generalitate, specifice tuturor științelor;

metode proprii unui grup de științe;

metode specifice fiecărei științe.

Știința este un fenomen complex, care poate fi privită din diferite puncte de vedere (o bază a concepției despre lume și natură, o formă a conștiinței sociale, o componentă a culturii spirituale, o componentă a forțelor de producție) și care este definită prin cele mai diferite formule.

Metodologia reglementării relațiilor funciare include un complex de metode, mecanisme și instrumente (figura 2.2), utilizate în realizarea politicii funciare a statului.

Figura 2.2 – Metodologia reglementării relațiilor funciare

Sursa: elaborată de autor

Pentru o reglementare corectă din punct de vedere a utilizării raționale și eficiente a fondului funciar în baza principiilor menționate mai sus sunt aplicate mai multe metode: legislative, administrative, economice, organizatorice și de control, care sunt reflectate grafic în figura 2.3.

Figura 2.3 – Metodele de reglementare a relațiilor funciare

Sursa: elaborată de autor în baza analizei literaturii de specialitate

Metode legislative, normative. Metodele legislative sau normative reprezintă toate legile și alte acte normative elaborate de stat, care reflectă politica promovată de el în corespundere cu situația social-economică a țării.

Aplicarea acestor metode de reglementare a relațiilor funciare în condiții concrete sunt inevitabile. Aceasta presupune elaborarea cadrului legislativ-normativ adecvat situației actuale a relațiilor funciare. Legea supremă în acest sens este Constituția Republicii Moldova. Totuși politica statului în domeniul relațiilor funciare este oglindită prin elaborarea Codului Funciar nr. 828-XII din 25.12.1991 cu toate modificările efectuate până în prezent. În prezent a fost elaborat un proiect al noului Cod Funciar care include un conținut nou a reglementării relațiilor funciare în condițiile actuale a economiei de piață. Reglementarea relațiilor funciare în baza actelor legislative

Metode administrative, restrictive. Aplicarea acestor metode prevăd: identificarea categoriei de destinație și folosință a terenurilor; stabilirea dimensiunilor optime a terenurilor; limitări la utilizarea terenurilor și grevări a sectoarelor de teren.

Metode economice, stimulatorii. Metodele economice de reglementare a relațiilor funciare s-au dovedit a fi foarte efective în practică. Sunt cunoscute mai multe metode economice (stimulatorii): de subvenționare; creditare; fiscale etc.

Metode organizatorice și de control. Metodele organizatorice și de control țin de structura instituțională și competențele acestora, precum și monitoringul de stat a utilizării resurselor funciare.

2.3 Particularitățile reglamemtării relațiilor funciare

Reforma funciară a schimbat mult caracterul relațiilor funciare, care este unul complicat și total diferit față de cel care a existat până la reformă. Trecerea de la monopolul statului asupra pământului la proprietatea privată a contribuit la apariția unor noi forme de organizare a terenurilor. În acest context rolul statului în reglementarea acestor relații este de o importanță majoră. Instrumentariile și mecanismele vechi utilizate până la reformă nu mai pot fi utilizate. Relațiile funciare actuale necesită elaborarea unor noi mecanisme și instrumente de reglementare din partea statului în corespundere cu cerințele economiei de piață. Desigur că piața se consideră cel mai bun catalizator al relațiilor funciare.

În primul rând este necesar crearea unui mecanism juridic eficient adecvat situației reale. Aceasta presupune elaborarea cadrului juridic nou. Relațiile funciare sunt reglementate de Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994. Articolul 126 al constituției stipulează că: „Economia Republicii Moldova este economie de piață, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în concurență liberă”. În acest context statul ocrotește în egală măsură ambele tipuri de proprietate și trebuie să asigure reglementarea activității economice, adică a relațiilor funciare.

Nemijlocit relațiile funciare sunt reglementate de Codul Funciar al Republicii Moldova, elaborat la 25.12.1991. Evoluția relațiilor funciare din 1991 până în prezent impune elaborarea unui nou cod funciar, care să cuprindă abordarea tuturor aspectelor cu conținut reglementator. A fost elaborată varianta nouă a proiectului Codului Funciar, care urmează să treacă toate etapele de corespunzătoare pentru a fi aprobat și pus în funcțiune. Dar până atunci este utilizată varianta veche a Codului Funciar cu toate modificările parvenite în timp.

În conformitate cu articolul 6 al Codului Funciar „Statul sprijină material, financiar și organizatoric dezvoltarea eficientă a tuturor formelor de gospodărire agricolă, tehnologizarea agriculturii în sensul îmbunătățirii lucrării și valorificării terenului cu reducerea corespunzătoare a pierderilor și deșeurilor poluante, efectuarea studiilor de impact ecologic, economic și social care să fundamenteze deciziile de promovare a noilor investiții în agricultură, măsurile de protecție a terenului ca fundament al dezvoltării durabile a gospodăriilor, asigură folosirea economicoasă a terenurilor și restrângerea suprafețelor ocupate de construcții, garantează dreptul de proprietate și celelalte drepturi ale deținătorilor de terenuri”. Prevederile Codului Funciar în domeniul relațiilor funciare confirmă importanța statului în reglementarea relațiilor funciare.

Politica statului promovată în reglementarea relațiilor funciare este realizată prin intermediul Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova. El este organul central de specialitate al administrației publice, care are misiunea de a asigura realizarea prerogativelor constituționale ale Guvernului la elaborarea și promovarea politicii de stat de dezvoltare durabilă a sectorului agroindustrial al țării, prin sporirea competitivității și productivității sectorului, precum și asigurarea inofensivității și suficienței alimentare a țării, în vederea creării premiselor pentru creșterea permanentă a bunăstării populației. Din cele menționate mai este încă mult de lucru în această direcție pentru a obține rezultatele dorite. Situația socială în localitățile rurale ale țării este una deplorabilă și îngrijorătoare, reprezentând rezultatul politicii statului promovată în această direcție.

Agricultura și spațiul rural reprezintă un tot întreg al conținutului relațiilor funciare. Abordarea integrată la rezolvarea problemelor din acest domeniu va contribui la obținerea rezultatelor așteptate.

În condițiile actuale ale dezvoltării economiei naționale, pentru formarea unui nou și modern mecanism de reglementare a relațiilor funciare cel mai important este rezolvarea următoarelor probleme:

Realizarea unei colaborări constructive dintre instituțiile statului, organizațiile de specialitate (juriști, economiști), instituții științifice din domeniu, asupra formării politicii funciare în agricultură și spațiul rural în întregime.

Dezvoltarea instrumentariului privind utilizarea eficientă a terenurilor fondului funciar din spațiul rural și rolul unităților administrativ teritoriale locale în realizarea politicii funciare a statului.

Perfecționarea continuă a carului juridic de reglementare a relațiilor funciare și totodată simplificarea unor norme juridice și reguli cu conținut reglementator.

Elaborarea unor instrumente și mecanisme mai moderne și eficiente de reglementare funciară, care ar contribui la stimularea efectuării investițiilor în domeniul agriculturi și spațiului rural, crearea noilor locuri de muncă pentru tinerii specialiști, asigurând o bază sigură pentru elaborarea deciziilor, pentru realizarea unui parteneriat real dintre sectorul de stat și cel privat al economiei.

Dezvoltarea unei politici fiscale eficiente și corecte în condițiile actuale ale economiei de piață, care ar stimula utilizarea rațională a tuturor terenurilor fondului funciar.

Pentru utilizarea mai eficientă a resurselor funciare agricole, a fertilității solului, dezvoltarea teritoriilor localităților, este nevoie de formulat o politică funciară clară, integrată și complexă a statului cu toate instrumentele și mecanismele realizării ei. Indiferent de formele de proprietate utilizarea eficientă a fondului funciar și dezvoltarea spațiului rural în întregime rămâne a fi una din problemele prioritare actuale și pe viitor a țării.

2.4 Concluzii metodologice

Pentru a servi teoria, metoda trebuie să împletească însă rigoarea cu flexibilitatea. Metoda trebuie să se subordoneze fenomenului juridic, cunoașterii esenței lui. Dar aceasta nu înseamnă că metodologia este un produs secundar al științei, metodologia este calea științei, ansamblul de etape și instrumente ale cunoașterii științifice.

Pot fi identificate trei niveluri de metode ale metodologiei cercetării științifice:

metode de maximă generalitate, specifice tuturor științelor;

metode proprii unui grup de științe;

metode specifice fiecărei științe.

Știința este un fenomen complex, care poate fi privită din diferite puncte de vedere (o bază a concepției despre lume și natură, o formă a conștiinței sociale, o componentă a culturii spirituale, o componentă a forțelor de producție) și care este definită prin cele mai diferite formule.

Metodologia reglementării relațiilor funciare include un complex de metode, mecanisme și instrumente, utilizate în realizarea politicii funciare a statului.

Pentru o reglementare corectă din punct de vedere a utilizării raționale și eficiente a fondului funciar în baza principiilor menționate mai sus sunt aplicate mai multe metode: legislative, administrative, economice, organizatorice și de control.

La nivel central responsabil de realizarea tuturor proiectelor de reformare a relațiilor funciare agricole este Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare. De asemenea în subordinea ministerului a fost creată Agenția de Intervenții și Plăți în Agricultură. În procesul administrării fondului funciar în spațiul rural în special a terenurilor cu destinație agricolă, apar un șir întreg de probleme și întrebări legate de utilizarea eficientă a acestor terenuri, mai ales din partea proprietarilor. Soluționarea acestor probleme este necesară de efectuat la nivel local cu implicarea primăriei.

În acest context este bine venită ideea restabilirii activității comisiilor funciare pe lângă primărie, care anterior au fost create cu scopul de realizare a programului național „Pământ” privind realizarea lucrărilor de privatizare a terenurilor cu destinație agricolă. Aceste comisii trebuie împuternicite cu competențele necesare pentru realizarea activităților în acest sens. În componența acestor comisii este necesar să facă parte și reprezentanți din partea beneficiarilor (proprietarilor) de terenuri în special cei care reprezintă interesul majorității proprietarilor agricoli. Aceasta va da posibilitatea soluționării problemelor, parvenite în procesul de producție, la timp și cu succes, contribuind astfel la o ameliorare mai bună a dezvoltării sectorului agricol și a localității în ansamblu.

Astăzi agricultura Moldovei este cu mult mai jos decât potențialul său. Lipsește o informație corectă (reală) privind nivelul de utilizare a fondului funciar în spațiul rural și în special a terenurilor cu destinație agricolă. O informație în acest sens o putem obține din Cadastrul Funciar al Republicii Moldova aprobat anual la 1 ianuarie. Dar știm cu toții că această informație nu reflectă în întregime realitatea. Majoritatea dărilor de seamă întocmite de inginerii cadastrali din primării se repetă în fiecare an fără careva schimbări înregistrate în cadrul fondului funciar, nemaivorbind de schimbările cu conținut cantitativ și calitativ din interiorul terenurilor cu destinație agricolă. Efectuarea monitoringului de stat asupra utilizării terenurilor ne va da posibilitatea de a intervine la concret și rapid cu propunerile și măsurile respective de soluționare a acestor probleme.

Cadastrul bunurilor imobile, prin sistemul său informațional, trebuie să fie ca un instrument eficient din partea statului privind reglementarea corectă a tuturor relațiilor funciare care apar în spațiul rural. La momentul actual cadastrul nu poate să furnizeze o informație clară și amplă despre starea tuturor terenurilor cu destinație agricolă din țară. În acest sens este necesară crearea și implementarea cadastrului agricol, care ar soluționa majoritatea problemelor ce țin de utilizarea fondului funciar agricol.

Aplicarea corectă a metodelor de reglementare a relațiilor funciare poartă un conținut metodologic. În acest context metodologia reglementării relațiilor funciare trebuie să răspundă la întrebările: când, cum, prin ce metode se poate influența asupra relațiilor funciare pentru a obține rezultatul scontat. Aplicarea haotică a metodelor de influență asupra obiectului și subiectului relațiilor funciare, deja din practica existentă, ne va aduce rezultatele scontate.

3 APLICARE METODELOR DE REGLEMENTARE A RELAȚIILOR FUNCIARE

3.1 Descrierea obiectului studiului (reglementării relațiilor funciar)

3.2 Elaborarea proiectului

3.3 Analiza socială, economică, ecologică a metodelor aplicate

3.4 Concluzii la capitol

4 SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE

4.1 Elemente introductive

4.2 Analiza situației protecției muncii în localitate

4.3 Elaborarea măsurilor de protecție a muncii

ANEXE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1. Botnarenco I., Zubco E. Relațiile funciare actuale în agricultura Moldovei. În: Geographia Napocensis Anul VI, Nr.2, 201, Materialele Simpozionului științific internațional, Academia Română, filiala Cuj-Napoca, 9-10 noiembrie 2012, p. 116-123, ISSN 1843-5920, ISSN online 1844-9840.

2. D. Cimpoieș. Perfecționarea relațiilor funciare în contextul consolidării exploatațiilor agricole și dezvoltării durabile a sectorului agrar din Republica Moldova. Teză de doctor habilitat în economie, UASM, Chișinău, 2012.

3. Miclea, M. Cadastrul și cartea funciară. București: editura ALL, 1995.-355 p. ISBN 973-571-110-9

4. Пармакли, Д. М. Использование земли в сельском хозяйстве (экономическая теория и хозяйственная практика). Chișinău: editura AO "Raza de Sud", 2004.-160 p. ISBN 9975-9751-8-6

5. http://2011.europa.md/subpagina/arata/36/Reforma%20agriculturii