Regiunea de Dezvoltare N V la 8 Ani de la Integrarea In U.e

Regiunea de dezvoltare Nord-Vest la 8 ani de la integrarea României în UE

Introducere

Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană în anul 2007, schimbarea a trebuit să intervină pe toate planurile (economic, social, politic), în ordinea alinierii la noile standarde impuse. Coeziunea însă era mai ușor de realizat la nivel regional. De aceea, în noul context, a luat naștere Agenția Națională de Dezvoltare Regională, menită să orienteze deciziile și acțiunile în vederea asigurării acestui deziderat. Politica regională înglobează direcții esențiale pentru bunul mers al unui stat, fiind menită să asigure coeziunea economică și socială, aplicarea principiului subsidiarității și dezvoltarea durabilă.

Am ales să dezbat această temă deoarece fondurile europene sunt un subiect de foarte mare interes, mai ales începând cu anul 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană. Avand in vedere numarul mare de proiecte finantate de catre UE, este fundamental sa intelegem care sunt efectele pe care acestea le genereaza la nivelul unei tari.

Această lucrare are ca și obiectiv de cercetare conturarea unui profil al regiunii Nord-Vest, din punct de vedere economic, în special prin analiza modului în care fondurile europene au ajutat la dezvoltarea acestei regiuni. Cercetarea întreprinsă urmează să răspundă la întrebarea: Au avut fondurile investite vreun efect benefic asupra regiunii Nord-Vest?

Teza este structurată pe patru capitole, încercând să răspundă la întrebarea mai sus amintită, și are ca și surse consultate, pe lângă literatura de specialitate, site-urile instituțiilor specializate în gestionarea de fonduri europene.

Partea teoretică a lucrării este acoperită în capitolul întâi. Cele trei orientări ale politicii regionale vor fi dezbatute pe larg în primul capitol al lucrării de față. Ne propunem într-o primă fază să analizăm pricipalele concepte cu privire la ce înseamnă o regiune, care sunt clasificarile în literatura de specialitate și cum se face împărțirea acestora la nivel European.

În al doilea capitol al lucrării ne propunem să dezbatem pe scurt care este rolul politicii regionale la nivelul Uniunii Europene și ce anume reprezintă problema regională. În plus, tot aici vor fi analizate instrumentele pe care UE le are la dispoziție în vederea realizării coeziunii, și anume instrumentele post-aderare, respectiv preaderare.

În capitolul III al lucrării va fi analizată regiunea Nord-Vest. Într-o primă fază vor fi enunțate caracteristicile demo-geografice ale acestei zone, precum și aspecte ce țin de forța de muncă, sistemul de sănătate, educație și infrastructură. Mai mult decât atât, vor fi enumerate cele 6 axe prioritare vizate de către aceasta regiune în vederea realizării coeziunii, precum și proiectele implementate sau în curs de implementare, cu finanțare europeană, din această zonă.

În ultimul capitol al lucrării am analizat fiecare județ al regiunii nord-vest în parte, precum și proiectele realizate aici pentru a vedea care au fost beneficiile implementării lor.

Obiectivele specifice ale cercetării sunt:

Prezentarea caracteristicilor fiecărui județ;

Enumerarea proiectelor și a costurilor totale efectuate;

Măsura în care aceste proiecte și-au atins scopurile;

Beneficiile ce au rezultat din implementarea proiectelor cu finanțare europeană;

Comparații la nivel național.

În finalul lucrării au fost trase câteva concluzii generale cu privire la beneficiile aduse de către fondurile europene în regiunea nord-vest.

Cap 1. Rolul regiunilor în UE

1.1. Conceptul de regiune și dezvoltare regională

Odată cu aderarea unui stat la Uniunea Europeană, se acționează în sensul compatibilizării modelului economic al statului nou integrat, cu modelul european. Uniunea Europeană reprezintă forma evoluată a CEE în noul context european și mondial. Ea este cea mai dezvoltată modalitate de integrare economică internațională ce implică politici economice comune, adoptate prin consensul țărilor membre.

Așa cum Tratatul de la Maastricht statuta în anul 1991, rolul coeziunii economice și sociale era “reducerea decalajului dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și a înapoierii regiunilor cele mai puțin dezvoltate, sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale”.

În vederea realizarii coeziunii, Uniunea Europeană pune la dispoziția noilor state membre a unor fonduri. Problema se pune însă la modul în care statul reușește să absoarbă aceste fonduri și să le foloseasca eficient.

În plus, atunci când o țară este integrată în Uniunea Europeană ea își pierde anumite pârghii naționale de control, acestea revenind organismelor internaționale. Astfel, puterea se împarte între actori aflați pe mai multe niveluri. Este ceea ce în literatura de specialitate poartă numele de “guvernanță multi-nivel”. În centrul acestei teorii stă observația că procesul decizional colectiv și independent instituțiilor supranaționale au erodat suveranitatea guvernelor naționale. În plus, guvernele sunt acum mai puțin capabile să controleze activitatea altor actori interni, care acționează și la scară internațională.

Conform lui H.Wallace, guvernanța multi-nivel implică următorii actori: Comisia, guvernele statelor membre, Parlamentul European, autoritățile naționale și regionale.

“Unul dintre obiectivele Uniunii Europene este acela de a susține progresul economic și social, echilibrat și durabil, prin consolidarea coeziunii economice și sociale a țărilor membre.Un rol semnificativ în acest proces este acordat regiunilor, care sunt considerate spații, întinderi mai apropiate de cetățeni.

În vederea unei mai bune guvernanțe și implicit, în cazul de față, a unei absorbiri eficiente a fondurilor europene, se impune o foarte bună cunoaștere a teoriilor, modelelor și a mecanismelor de funcționare a economiei la nivel regional.

Pentru prima dată termenul de regiune a fost folosit în secolul XX de către geografi. Potrivit lui Goodall, o regiune este “o zonă de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte și consistente, fie ele fizice sau umane, și care îi conferă o anumită unitate semnificativă și care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate”.

Primii teoreticieni economiști care au abordat problematica regiunilor au fost Johann-Heinrich con Thunen și Alfred Weber.

Conform Parlamentului European, prin “regiune de dezvoltare se înțelege un teritoiu care formează, din punct de vedere georgafic, o unitate netă, sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate, în care populația posedă anumite elemente comune și dorește să-și păstreze specificitatea astfel rezultată, și să o dezvolte cu scopul de a simula progresul cultural, social și economic.”

În concordanță cu Consiliul Europei, o regiune repezintă “un interval de dimensiune medie susceptibil de a fi determinat geografic și care este considerat ca omogen”. Din punctul de vedere al Uniunii Europene, aceasta reprezintă sub-unitatea unui stat (“eșalonul imediat inferior celui al statului”). Pentru Czamanski, regiunea “implică o suprafață în cadrul spațiului economic național suficient de cuprinzătoare structural pentru a funcționa independent, deși, în realitate ea are strânse legături cu restul economiei”.

Economia regională are ca și domenii de activitate:

Amplasarea obiectivelor economice;

Echilibrul spațial;

Creșterea economică regională;

Mobilitatea spațială a factorilor de producție;

Eficiența structurilor spațiale;

Substituirea spațială a factorilor de producție;

Utilizarea tehnilcilor economico-matematice de analiză și decizie;

Fundamentarea strategiilor și politicilor regionale.

Prin diferitele modele economico-matematice elaborate de specialiștii în domeniu, s-au găsit modalități eficiente de amplasare a obiectivelor economice (au contribuit von Thunen -localizarea activităților agricole, W.Christaller – localizarea serviciilor, A.Weber – localizarea industriei), crescând astfel eficiența structurilor spațiale.

Conform lui Richardson regiunile se clasifică în trei categorii:

-regiuni economice omogene;

-regiuni nodale – coeziunea este rezultatul fluxurilor interne;

-regiuni pentru planificare – unitatea derivă din existența unor programe de dezvoltare regional;

Regiunile economice omogene sunt similare ca și caracteristici, fie că ne referim la nivel economic, geografic sau social-politic, cele nodale mai poartă numele de polarizate (spre exemplu J.R.Boudeville, W.Isard, O.Hirschman, J.Paelinck au dezvoltat teorii cu privire la creșterea economică polariazată), în timp ce regiunile pentru planificare sunt incluse în anumite programe prestabilite.

Philippe Aydalot propune însă o alta clasificare:

-regiune omogenă – are același sens ca cel oferit de Richardson;

-regiunea polariazată – este dată de existența unui pol central, în jurul lui gravitând mai multe localități.

-regiunea funcțională – elementele depind de o entitate economică predominantă.

Desigur, regiunile se pot forma atât în interiorul unui stat, cât și la nivel mai mare, ca și grupuri de țări. Spre exemplu țările scandinave (Danemarca, Suedia, Norvegia,Finlanda). Vorbim astfel de regiuni din cadrul unui stat, regiuni care cuprind state dintr-o anumită zonă geografică (țările din jurul Mării Negre spre exemplu), și regiuni transfrontaliere (reunește comunități aflate la graniță, care au aceeași limbă, obiceiuri).

O altp clasificare este oferită de Klaus Roth. El împarte regiunile în:

Microregiune – formată de regulă în jurul unui oraș;

Mezoregiune – este mai mare decât microregiunea;

Macroregiunea – dimensiunea ei este ca a unui stat sau unui continent;

Regiunea la nivel global – de dimensiuni foarte mari (spre ex:regiunea Mării Negre).

O altă clasificare, mai deosebită ce e drept, vizează zonele defavorizate. Regiunile, pot fi astfel clasificate, conform literaturii de specialitate, în funcție de anumite caracteristici economico-sociale, cum ar fi :

Criterii geografice (condiții neprielnice de climă, sol);

Criterii demografice (populație îmbătrânită);

Criterii economice (șomaj);

Criterii sociale (nemulțumiri la nivel de comunități).

Astfel, în funcție de aceste caracteristici, regiunile pot fi:

regiuni agricole aflate în dificultate – acestea se caracterizează printr-o întindere teritorială mare, care nu este însă compensată de existența unei populații numeroase, și prin lipsa resurselor propice dezvoltării (infrastructură, rețele de comunicații);

regiuni industriale aflate în declin sau abandonate – acestea sunt regiuni aflate în proces de tranziție, sau care tocmai l-au depășit, proces care a determinat contractarea sectorului industrial, și, implicit, reducerea locurilor de muncă. Este exact ceea ce s-a întâmplat în economia românească, în tranziția la economia de piață;

regiuni care suportă presiunea unei creșteri rapide – în cadrul acestei regiuni resursele sunt intens exploatate, concomitent cu un nivel crescut al cererii de muncă;

zone tradițional subdezvoltate – în cadrul acestora predomină o infrastructură deficitară, o rată a mortalității mare și șomajul ridicat;

zone fragile structural – aceste zone se confruntă cu procesul restructurării.

Astfel, la nivelul Uniunii Europene, putem vorbi despre regiuni dezvoltate (în special zona Europei de Vest), și de regiuni mai puțin dezvoltate (Europa Centrala și de Est).

Problemele principale ale acestor regiuni sunt:

Subdezvoltarea;

Declinul industrial determinat de schimbările tehnologice;

Dificultățile de adaptare a forței de muncă;

Poularea și degradarea mediului înconjurător;

Nivelul crescut al șomajului;

Un nivel scăzut al venitului pe locuitor;

Grad crescut de migrație;

Infrastructură deficitară.

Se vorbește astfel despre o coeziune pe verticală, care vizeaza diminuarea disparităților sociale și solidaritatea cu categoriile sociale dezavantajate, și coeziunea pe orizontală, care se concentrează asupra reducerii disparităților regionale și solidarității cu locuitorii din regiunile de declin.

La nivel European, Oficiul de Statistică a propus un nou mod de clasificare a regiunilor, prin “Nomenclatorul unităților teritoriale pentru statistică” (NUTS), cu rolul de a “facilita colectarea, dezvoltarea și publicara unor statistici regionale armonizate în UE”, și reglementat juridic prin Regulamentul (CE), nr.1059/2003.

În concordanță cu NUTS, teritoriului economic cuprins într-o categorie i se atribuie “spațiul aerian, apele teritoriale, platoul continental, enclavele teritoriale, precum și zăcămintele existente”.

Nomenclatorul conține trei trepte ierarhice (NUTS1, NUTS2, NUTS3), delimitate în funcție de numărul populației existente în cadrul unei anumite regiuni. “Analiza economico-socială a regiunilor se realizează la toate cele trei niveluri teritorial-statistice și urmărește identificarea problemelor regionale ale UE (prin analiza comparativă a regiunilor de nivel NUTS1), a problemelor regionale ale statelor membre și candidate (prin analiza comparativă a regiunilor de nivel NUTS2), precum și a problemelor locale ale acestora (prin analiza comparativă a regiunilor de nivel NUTS3)”.

Diferențierea regiunilor se face în funcție de numărul populației, după cum urmează:

Tabel 1.1-Nivel NUTS

Sursa: www.europarl.europa.eu

Astfel, potrivit Comisiei Europene, în cazul în care o țară membră UE are o populație inferioară pragului minim pentru un nivel, ea devine automat o unitate teritorială de acel nivel.

În conformitate cu Legea 151/1998, la nivelul României au fost create opt regiuni de dezvoltare, care constituie “cadrul de concepere, implementare și evaluare a politicii de dezvoltare regională, precum și de culegere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările europene emise de EUROSTAT pentru nivelul al doilea de clasificare teritorială NUTS 2, existent în UE” (cf. Legii 151/1998).

Aceste opt regiuni sunt:

Regiunea Nord-Est: cuprinde judetele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui;

Regiunea Sud-Est: Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea;

Regiunea Sud Muntenia: Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman;

Regiunea Sud-Vest Oltenia: Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea;

Regiunea Vest: Arad, Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș;

Regiunea Nord-Vest: Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Sălaj;

Regiunea Centru: Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu;

Regiunea București-Ilfov: București, Ilfov.

La ianuarie 2015, la nivelul Uniunii Europene existau 98 de regiuni de nivel NUTS1, 276 regiuni de nivel NUTS2, și 1342 regiuni de nivel NUTS3.

Grafic 1.1-Regiunile UE (NUTS)

Sursa: www.cciyy.com

1.2-Regionalizarea

Prin regionalizare înțelegem un proces de descentralizare, cu scopul unei mai bune dezvoltări a unei regiuni. Cu alte cuvinte, regiunea “se rupe” de guvernanța națională, și își dezvoltă propriile pârghii de control, dezvoltându-se în ritm propriu”. Regionalizarea a luat naștere ca urmare a unor realități istorice constituite pe parcurs din diferite cauze, cât și pentru a soluționa conflicte născute sau accentuate prin excesiva centralizare a administrației, pentru a combate birocrația și corupția, pentru a reduce distanța dintre factorii de decizie și cei ale căror interese se cer a fi corect înțelese și corespunzator tratate”.

“Procesul de regionalizare vizează dezvoltarea regiunilor ca unități subnaționale, deși sub nivelul statului național, dar deasupra nivelului local”. Mai mult decât atât, regionalizarea trebuie să se realizeze astfel încât “să faciliteze adoptarea unor strategii multiple pentru dezvoltare-subsidiaritate, integrare și specializare funcțională”.

Desigur că formele de regionalizare se pliază pe realitatea politică și economică a fiecărei țări în parte. Mai mult decât atât, în interiorul unei țări pot exista mai multe tipuri de regionalizare. În literatura de specialitate s-au conturat cinci astfel de modele de regionalizare:

Regionalizare administrativă

Regionalizarea administrativă este privită ca o pseudoregionalizare, în sensul că în cadrul acesteia statul ia în continuare o mare parte din decizii, deși organismele locale au autonomie juridică. Este spre exemplu, cazul Germaniei, care deși este formată din landuri, acestea sunt asemanătoare regiunilor, și au o capacitate redusă de decizie. În Uniunea Europeană, la momentul de față, țări care prezintă regionalizare administrativă sunt: Portugalia, Grecia, Marea Britanie, Suedia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Estonia, Lituania.

Regionalizare pe baza cooperarii între colectivitățile locale

În cadrul acesteia, regionalizarea “se realizează prin intermediul colectivităților locale existente, ce dispun de atribuții extinse și de un câmp larg de acțiune, care să le permită astfel îndeplinirea obiectivelor și cooperarea într-un cadru mai larg”. Spre deosebire de regionalizarea administrativă, în cazul celei bazate pe cooperarea între colectivitățile locale, regiunile au putere de decizie mai mare. Este cazul Danemarcăi, Finlandei, Irlandei și Ungariei.

Descentralizarea regională

“Descentralizarea regională se referă la constituirea unei noi colectivități teritoriale la nivel superior nivelului colectivităților teritoriale existente, aceasta fiind considerate regiune”. Acest

tip de regionalizare este specific Țării Galilor, Poloniei și Cehiei.

Regionalizarea politică

Acesta este un tip de regionalizare mai special, și este întâlnit sub diferite forme, în funcție de țara care îl adoptă. În cadrul acesteia, există o adunare regională cu puteri legislative, garantate de Constituție. Ea este întâlnită în țări precum Spania, Italia, Belgia, Scoția.

Regionalizarea prin autoritățile federale

“Statul federal este, adesea, perceput printr-o serie de idei false, care constituie un obstacol în înțelegerea raporturilor pe care acesta le are cu regionalizarea. Statul federal este, deseori, considerat ca fiind opus statului-națiune și este prezentat drept un răspuns la regionalism, pentru că el permite concilierea uniunii respective, dar cu respectarea particularităților”. Federalismul a reprezentat modul în care au fost formate state ale UE precum Elveția, Germania, Belgia, dar și altele care au fost desființate: URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia.

Regionalizarea aflată în legatură cu descentralizarea are o serie de avantaje:

Determină o administrare mai eficientă și mai responsabilă a regiunilor. Guvernele regionale, comparativ cu guvernele centrale au posibilitatea unei mai bune cunoașteri a nevoilor și intereselor regiunilor lor, astfel că își pot adapta politicile la capacitățile regiunilor;

Conduce la creșterea bunăstării raportată la consumul de bunuri publice, regiunile pot diversifica producția și asigură realizarea acesteia prin costuri mai mici;

Se asigură îmbunătățirea dezvoltării, reglementările pot fi adaptate regiunii, deciziile mai rapide, mai clare.

Prin creșterea autonomiei financiare, regiunile se pot dezvolta economic, stimulând concurența între regiuni. În plus ele pot oferi facilitate fiscală de tipul subvențiilor și atrage investitori în regiune. Problematica concurenței între regiuni a fost pe larg dezbatută de Michel Porter. Acesta afirma că la nivel regional, guvernanții privesc teritoriul pe care îl administrează în competiție pentru accesul la resurse (capital și resurse umane).

stimularea atragerii fondurilor structurale;

mai buna administrare a fondurilor structurale.

Integrarea economică regională poate avea un rol esențial în procesul globalizării, “întrucât creează cadrul instituțional și politic adecvat liberalizării economiei mondiale.”

Departe de a idealiza însă procesul regionalizării, nu putem nega că există și o serie de dezavantaje și efecte care pot avea loc. Spre exemplu, apariția unor noi instituții de guvernare la nivel local ar putea favoriza apariția birocrației. O altă problemă este reprezentată de corupție. Baronii locali, căpătând mai multă putere, pot profita de acest fapt spre a își însuși anumite bunuri în mod ilicit.

În al doilea rând, în cazul în care politicile luate la nivel regional sunt ineficiente, vor crește disparitățile existente la nivelul județelor care intră în componența lor.

Pentru a regionalizarea să aibă succes, este necesară îndeplinirea mai multor condiții:

Prevalarea argumentelor economice solide și confirmate oficial și evitarea, cât de mult posibil, a compromisurilor și concesiilor;

Stabilirea unei strategii de creștere din care să se aducă județele mai slabe din punct de vedere economic la nivelul celor mai bune și nu invers;

Luarea în considerare a punctului de vedere al mediului de afaceri și renunțarea la patriotismul local nesusținut de fapte;

Valorificarea imaginii economice actuale și de cea mai bună reprezentare a fiecarui județ din actuala regiune;

Conceperea și a altor grupări geografice față de cele actuale chiar și prin modificarea numărului actual de regiuni, în funcție de proiecte și interese comune.

1.3-Dezvoltare durabilă și convergența economică

Cumulând avantajele regionalizării enumerate în subcapitolul anterior, putem observa că toate conduc indubitabil la creștere economică. Acesta este în definitiv și scopul partajării la nivel de regiune. Se dorește mai presus de toate creșterea nivelului de trai al locuitorilor, fapt reflectat prin PIB/locuitor. Însă creșterea economică nu trebuie realizată numai pe termen scurt. Tocmai de aceea, conceptul de dezvoltare durabilă a fost cu precădere folosit în ultima perioadă. Acesta înglobează atât noțiunile de creștere și dezvoltare economică, și se desfășoară pe perioade mari de timp (1-3 decenii).

Conform Declarației asupra Mediului și Dezvoltării de la Rio de Janeiro (1992), “dezvoltarea durabilă este acel proces de dezvoltare care răspunde nevoilor actuale fără a periclita capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor lor nevoi”.

Grafic 1.2-Dezvoltarea durabilă

Raportul Brudtland conține câteva definiții-obiectiv ale dezvoltării durabile. Potrivit acestuia dezvoltarea durabilă înseamnă:

Asigurarea în continuare a creșterii economice cu respectarea condițiilor conservării resurselor naturale;

Eliminarea sărăciei și asigurarea condițiilor satisfacerii nevoilor esențiale de muncă, hrană, energie, apă, locuință și sănătate;

Orientarea proceselor de creștere economică spre o nouă calitate;

Asigurarea unei creșteri controlate a populației;

Conservarea și sporirea resurselor naturale, supravegherea impactului dezvoltării economice asupra mediului;

Restructurarea tehnologiilor de producție și menținerea sub control a riscurilor acestora;

Asigurarea unei abordări integrate a deciziilor privind creșterea economică, mediul înconjurator și resursele de energie.

Conform World Bank, “este nevoie, pentru dezvoltare, de instituții care unifică, infrastructură care conectează și intervenții focalizate”. Prin dezvoltarea durabilă a regiunilor, se dorește, în sens larg, asigurarea convergenței. Prin convergență înțelegem alinierea unei regiuni la un punct de reper (de regulă o regiune mai dezvoltată decât ea). Vorbim așadar despre un proces de catching-up la nivel de regiuni. În acest sens, în literatura de specialitate, economistul Wiliamson, consideră că regiunile mai dezvoltate sunt situate în punctul maxim (corespunzător lui Y*), iar regiunile care sunt în proces de catching-up se află în partea ascendentă a curbei. Mai mult decât atât, Beta-convergența presupune că regiunile mai sărace vor avea o creștere economică cu mult mai mare decât a regiunilor aflate în punctul Y, și vor reuși să le ajungă din urmă într-un orizont de timp determinat.

Grafic 1.3-Curba lui Williamson

.

În literature de specialitate se face distincția între convergență reală, convergență nominală și convergență instituțională. Convergența reală urmărește “eliminarea decalajelor dintre țări sau regiuni în nivelul de dezvoltare dat de venitul pe locuitor și productivitatea muncii”. Deși criteriile de convergență reală nu sunt prevazute în mod explicit în Tratatul de la Maastricht, acestea trebuiesc a fi îndeplinite, în scopul adoptarii monedei euro. Convergența reală se referă în principal, la reducerea decalajului dintre veniturile pe locuitor. Deși nu există clar statutate criterii de convergența reală, este unanim acceptat că aceasta ține cont de: PIB-ul/locuitor, ponderea unor ramuri de activitate în PIB, nivelul șomajului, gradul de deschidere al economiei, volumul comerțului cu Uniunea Europeană.

În schimb, convergența nominală vizează îndeplinirea criteriilor de la Maastricht privitoare la politica monetară, care sunt în număr de cinci:

a) Rata inflației de cel mult 1,5 puncte procentuale peste media primelor trei state membre;

b) Rata dobânzii nominale pe termen lung să nu depășească cu mai mult de 2 puncte procentuale media ratei dobânzii în primele trei state membre cu cele mai bune performanțe în domeniul stabilității prețurilor;

c) Deficitul bugetar să nu depășească 3% din PIB;

d) Ponderea datoriei publice în PIB să nu fie mai mare de 60%;

e) Marjele de fluctuație trebuie să corespundă marjelor stabilite prin Sistemul Monetar European – în limita a ±15% în ultimii doi ani premergători examinării.

Convergența instituțională vizează alinierea instituțiilor la cerințele impuse de Uniunea Europeană, prin asigurarea unui cadru legal propice desfășurării activităților economice.

La modul general vorbind principalele obiective ale politicilor regionale sunt:

Dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor și zonelor unei țări;

Ameliorarea cadrului de viață al locuitorilor (habitat, servicii pentru populație);

Gestionarea resurselor locale și protejarea mediului;

Utilizarea rațională a terenurilor (în special a celor agricole și forestiere);

Corelarea selectivă a planurilor de dezvoltare sectorială în cadrul planurilor de amenajare a teritoriului, în funcție de impactul dezvoltării sectoriale asupra condițiilor de viață ale populației.

În concluzie, în acest capitol am arătat care sunt accepțiunile în literatura de specialitate cu privire la ceea ce înseamnă o regiune, ce anume este regionalizarea și cum contribuie ea la convergență și implicit creștere economică.

Cap2. Politica regională în Europa Centrală și de Est

2.1-Problematica regională și rolul politicii regionale

Problematica regională are în vedere faptul că la nivelul regiunilor există discrepanțe ca și nivel de trai al populației, acest fenomen întâlnindu-se cu precădere în țările din Europa Centrală și de Est. Prin politica regională se încearcă întocmai reducerea acestor disparități economice și sociale. Acest fapt este considerat de către economiști drept o “tendință naturală de divergență regională”, ce are drept cauză diferența ritmului de dezvoltare economică de la o regiune la alta.

Grafic 2.1-Gradul de dezvoltare la nivelul UE

Sursa: Pașcariu, Gabriel, “Analiza regională și urbană(instrumente ale dezvoltării regionale și spațiale).

Indicatorii cei mai relevanți care se folosesc atunci când vine vorba despre măsurarea nivelului de trai sunt PIB-ul și valoarea PIB-ului/locuitor, acestea fiind comparate mai apoi cu media la nivel național, sau ca și comparație între regiuni.

La nivelul Europei Centrale și de Est, regiunile cu un grad scăzut de dezvoltare prezintă urmatoarele caracteristici comune:

îndepărtarea geografică și infrastructură necorespunzătoare cerințelor actuale, mai ales în ceea ce privește căile de comunicație sau infrastructura de protecție a mediului înconjurător;

structuri industriale îmbătrânite sau neperformante, ce folosesc tehnologie necompetitivă, sau care produc bunuri ce nu mai sunt căutate pe piață;

un sector agricol nemodernizat;

mutații sociale, depopulare urbană sau rurală, având consecințe negative din punct de vedere social sau economic, dar și asupra mediului.

2.2-Instrumentele de politică regională în Europa Centrala și de Est

Fondurile de preaderare

În vederea asigurarii coeziunii la nivel regional, Uniunea Europeana pune la dispoziția statelor in curs de aderare fonduri, în vederea îndeplinirii criteriilor de la Copenhaga și Madrid.

Acestea sunt de trei tipuri:

PHARE

ISPA

SAPARD.

Resursele bugetului UE provin din:

resurse proprii tradiționale – taxe asupra importurilor;

resurse bazate pe TVA (0,3% de la fiecare stat);

resurse bazate pe venitul național brut – un anumit procent din VNB-ul fiecărui stat membru; are cea mai mare pondere în bugetul UE (se percepe aproximativ 0,7% din VNB-ul fiecarui stat);

În perioada 2007-2013, cea mai mare parte a bugetului Uniunii Europene a fost direcționată spre asigurarea competitivității și coeziunii țărilor membre, în procent de 44,6%, iar pe locul imediat următor, fondurile au mers spre agricultură, dezvoltare rurală, mediu și pescuit, în procent de 42,5%.

Grafic 2.2-Bugetul UE

Pentru 2014-2020, cea mai mare parte a bugetului este direcționată către agricultură și alte politici (63% din totalul fondurilor), în timp ce un procent de 33% este destinat politicii de coeziune.

PHARE

Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy – Polonia-Ungaria Ajutor pentru Reconstrucția Economiei)

A fost introdus în anul 1990 în scopul sprijinirii Poloniei și Ungariei. Ulterior, de acest program s-au putut bucura încă alte câteva țări(în 1996). Acestea erau:Bulgaria, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia-țări candidate, și Albania, Bosnia-Hertegovina, Iugoslavia.PHARE are trei componenete și anume:

-Phare National;

-Phare CBC;

-Phare Coeziune Economica si Sociala;

Acest program vizează în special țările care au probleme cu sectorul investițiilor, în urma restructurarilor.În plus, ele sprijină țările în adoptarea legislației Uniunii Europene.

Astfel, domeniile vizate de PHARE sunt următoarele:

dezvoltare instituțională;

investiții pentru sprijinirea aplicării legislației comunitare;

investiții în coeziune economică și socială.

Dezvoltarea instituțională urmărește să ajute țările ce se pregatesc de aderare să îndeplinească toate bazele legislative cerute de către Uniunea Europeană. Totodată, nu este vorba numai de corelarea legislativă, ci și de punerea în practică și respectarea legilor. În acest context, un rol important îl au programele de twinning. Acestea presupun ca anumiți funcționari publici străini să fie detașați în țările candidate, pentru o perioadă de minim 1 an. Aceștia sunt specializați în agricultură, finanțe, mediu, justiție, afaceri interne(sursa: ec.europa.eu). Se urmărește în acest fel înfrățirea instituțională.

Investițiile pentru sprijinirea aplicării legislației comunitare urmăresc să construiască cadrul necesar îndeplinirii acquis-ului comunitar(legislației). Câteva exemple de astfel de investiții:

achiziționarea de echipamente;

programe de software în ministere;

materiale necesare implementării campaniilor de relații publice la nivel de instituții;

construirea de laboratoare dotate(laboratoare de control sanitar-veterinar);

echipamente pentru controlul traficului rutier;

echipamente pentru păzirea frontierelor.

Investiții în coeziune economică și socială au în vedere susținerea sectorului privat, dezvoltarea resurselor umane, eficiența energetică, dezvoltarea infrastructurii locale și regionale, servicii sociale, servicii turistice. Prin acestea se urmărește ca locuitorii țării respective să ducă un trai mai bun, și să aibă locuri de muncă.

Fondurile ISPA

(Instrument for Structural Policies for Pre-Accession – Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) Este destinat în principal problemelor ce țin de mediu, vizând alinierea la standardele impuse, țărilor ce se pregătesc de aderarea la Uniunea Europeană. ISPA subvenționează probleme ce țin de următoarele domenii:

rezerva de apă potabilă;

tratarea apelor reziduale;

administrarea deșeurilor solide și a celor periculoase;

poluarea aerului.

În domeniul transporturilor, ISPA finanțează reabilitarea și dezvoltarea de căi ferate, drumuri, poduri și aeroporturi. Programul ISPA a finanțat România în perioada 2000-2006, urmând ca după aderare să fie înlocuit cu Fondul de Coeziune.

Prin programul ISPA, au fost finanțate un număr de:

-36 de proiecte de investiții majore în infrastructura de apă- apă uzată și deșeuri;
– 12 proiecte de investiții majore în infrastructura de transport;
–  5 măsuri de Asistență Tehnică pentru sectorul de mediu în cadrul cărora au fost pregătite Aplicațiile pentru accesarea finanțării prin POS Mediu, aferente exercițiului financiar 2007-2015;
–   8 măsuri de Asistență Tehnică pentru sectorul transporturi ;
–   3 măsuri de Asistență Tehnică orizontală;

SAPARD

(Special Pre-Accesion Programme for Agriculture and Rural Development – Programul Special de Pre-aderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală). SAPARD urmăreste finanțarea agriculturii țărilor din Europa Centrala și de Est. Mai concret, obiectivele SAPARD sunt:

îmbunătățirea vieții comunităților locale;

crearea unui sector competitiv de producere și prelucrare a produselor agricole;

crearea de locuri de muncă în mediul rural;

asigurarea de venituri adecvate locuitorilor din zonele rurale

asigurarea unei dezvoltări durabile zonelor rurale.

Fonduri post-aderare

Aceste fonduri sunt acordate odată ce țările au aderat la Uniunea Europeană. Începând cu anul 2007, România a primit circa 30 miliarde de euro din partea Uniunii Europene, bani care au scopuri precise. La nivelul României, ele sunt coordonate de către Ministerul de Finanțe, care la rândul lui acordă fondurile și supravegheaza utilizarea lor de către celelalte ministere

(Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Transporturilor, Ministerul Agriculturii, Ministerul Mediului). Pentru 2014-2020, României îi sunt acordate 39,8 miliarde de euro, în creștere cu 18% față de 2007-2013.

Fondurile au 3 obiective generale:

-convergența – acestui obiectiv îi este atribuită cea mai mare parte a fondurilor, urmărind creșterea economică (PIB/locuitor);

-competitivitatea regională și ocuparea forței de muncă;

-cooperarea teritorială europeană.

Grafic 2.3-Grad absorbtie fonduri

Conform graficului, în perioada 2010-2012 cea mai bună situație o prezintă Programul Operațional Regional (alocări de 16,16 miliarde lei, plăți de 4,34 miliarde lei, rata de absorbție 26,9%), iar cea mai problematică situație se regăsește la nivelul Programului Operațional Sectorial Transport, unde au fost atrase doar 0,7 miliarde, dintr-o sumă disponibilă de 19,8 miliarde, rata de absorbție fiind așadar de 3,42%.

După cum am văzut, fondurile post-aderare urmăresc ai multe obiective. În funcție de tipul obiectivelor, fondurile se pot clasifica în:

Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR)

Fondul Social European (FSE)

Fondul de Coeziune

Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR)

Fondul European pentru Pescuit (FEP)

Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR)

Fondul European pentru Dezvoltare Regională a fost creat în anul 1975. Aceste fonduri urmăresc reducerea discrepanțelor la nivel de regiuni prin îndeplinirea următoarelor coordonate:

– dezvoltarea competitivității între producători;

– cercetarea și dezvoltarea tehnologică în scopul favorizării dezvoltării de noi tehnologii;

– dezvoltarea societății informaționale;

– dezvoltarea turismului și a investițiilor în patrimoniul cultural, prin aceasta urmărindu-se o creștere a numărului de locuri de muncă;

– protecția și ameliorarea mediului prin dezvoltarea unor noi moduri de alimentare cu energie regenerabilă;

– egalitatea între bărbați și femei din punct de vedere profesional.

Din sfera activităților eligibile nu vor face parte TVA, dobânzi la credite, achiziționarea de terenuri într-un cuantum mai mare de 10% din cheltuiala totală eligibilă pentru activitatea respectivă, construcții de locuințe și dezactivarea stațiilor de energie nucleară.

Fondul Social European (FSE)

A luat naștere în 1958 și are ca rol principal reducerea la minim a deficiențelor de pe piața muncii (reducerea șomajului, creșterea locurilor de muncă, facilitarea accesului la piața muncii în cazul tinerilor și nu numai, sprijinirea persoanelor dezavantajate). Conform regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 1081/2006, acesta finanțează următoarele priorități:

– creșterea adaptabilității lucrătorilor și întreprinderilor;

– creșterea accesului și a participării pe piața muncii;

– promovarea incluziunii sociale prin lupta împotriva discriminării și facilitarea accesului pe piața muncii pentru persoanele dezavantajate.

Finanțarea statelor se realizează pe o perioadă de 7 ani. Spre exemplu, în cazul României, exercițiul s-a desfășurat între 2007-2013, și sunt atribuite Ministerului Fondurilor Europene (POSDRU) și Ministerului Administrației și Internelor.

Fondul de Coeziune

A fost înființat în 1993 pentru a sprijini Spania, Portugalia, Irlanda și Grecia, care la acel moment se situau din punct de vedere economic sub celelalte state membre ale Uniunii Europene. Fondul de coeziune este destinat statelor membre al căror venit național brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90% din media UE. În exercițiul 2007-2013, țările care au avut prioritate în obținerea fondurilor de coeziune au fost: Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia și Slovenia.

Obiectivele vizate de Fondul de Coeziune sunt:

Rețele de transport;

Proiecte legate de energie, atâta timp cât acestea aduc beneficii mediului înconjurător și stimulează folosirea eficientă a energiei, dezvoltarea unor metode de producere a energiei regenerabile.

Din sfera activităților eligibile nu vor face parte dobânzile la credite, achiziționarea de terenuri într-un cuantum mai mare de 10% din cheltuiala totală eligibilă pentru activitatea respectivă, construcții de locuințe, dezactivarea stațiilor de energie nucleară, TVA recuperabil.

Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR)

Aceste fonduri au fost create în scopul sprijinirii țărilor în implementarea Politicii Agricole Comune-PAC (sursa: fonduri-structurale.ro). României îi este acordată pentru 2014-2020 suma de 17,5 miliarde de euro, FEADR fiind astfel cu 27% față de suma alocată între 2007-2013.

Politica Agricolă Comună a fost lasată în 1962 reprezentând un parteneriat între agricultorii Europei. Printre obiectivele PAC amintim:

creșterea productivității agricole;

asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru agricultorii din Uniunea Europeană;

securitatea alimentară;

schimbările climatice;

raritatea – distribuirea echitabila a resurselor;

susținerea zonelor rurale din întreaga UE și menținerea vitalității economiei rurale.

Fondul European pentru Pescuit (FEP)

Fondul european pentru pescuit (FEP) finanțează industria pescuitului și comunitățile din zonele de coastă, pentru a le ajuta să se adapteze la condițiile în permanentă schimbare și să-și consolideze poziția economică și durabilitatea ecologică (sursa:ec.europa.eu).

FEP contribuie la implementarea schimbărilor majore ale reformei PCP pe 5 axe prioritare:

Măsuri pentru ajustarea flotei de pescuit comunitare

Măsura 1.1 – Sprijin public pentru încetarea permanentă a activităților de pescuit

Măsura 1.2 – Sprijin public pentru încetarea temporară a activităților de pescuit

Măsura 1.3 – Invesțitii la bordul navelor și selectivitate

Măsura 1.4 – Pescuitul costier la scara mică

Măsura 1.5 – Compensații socio-economice

Acvacultură, procesare și comercializarea produselor din pescuit și acvacultură

Măsura 2.1 – Investiții productive în acvacultură

Măsura 2.2 – Măsuri de acva-mediu

Măsura 2.5 – Pescuitul în apele interioare

Măsura 2.6 – Investiții în procesare și marketing

3) Măsuri de interes colectiv

Măsura 3. 1 – Acțiuni colective

Măsura 3. 2 – Protecția și dezvoltarea faunei și florei acvatice

Măsura 3. 3 – Porturi de pescuit, puncte de debarcare și adăposturi

Măsura 3. 4 – Dezvoltarea de noi piete si campanii de promovare

Măsura 3. 5 – Proiecte pilot

4) Dezvoltarea durabilă a zonelor costiere de pescuit

Măsura 4.1 – Selectarea Grupurilor Locale 

 – Submăsura 4.1.a – Sprijin pentru realizarea parteneriatului public-privat și elaborarea strategiilor locale integrate
– Submăsura 4.1.b – Sprijin pentru implementarea strategiei locale integrate

Măsura 4.2 – Sprijin pentru acțiunile de cooperare între Grupurile Locale.

5) Asistență tehnică

Fondul de solidaritate al UE

Acesta este un instrument relativ nou, fiind înființat în anul 2002, când țări precum Franța, Germania, Austria și Cehia au fost lovite de inundații. Fondul de adresează problemelor de o mare gravitate (dezastre naturale), și poate fi acordat maxim 1 miliard de euro. Pentru ca acestea să poată fi cuantificate, au fost alese două criterii:

1.În cazul unui stat: pierderi estimate la 3 mld. EURO (prețuri 2002), sau la mai mult de 0,6% din venitul național brut;

2. În cazul unor dezastre regionale extraordinare: daune mai mici decât această limită (3 mld. EURO), care afectează cea mai mare parte a populației și au consecințe majore și de durată asupra condițiilor de viață și stabilității economice a regiunii respective (se acordă o atenție specială regiunilor îndepărtate și izolate).

Fondul vizeaza strict proiecte ce au în vedere:

reabilitarea infrastructurii;

asigurarea de locuințe temporare;

protecția patrimoniului cultural;

curațarea zonelor afectate.

2.3-Actorii instituționali ai politicii regionale

În Europa, dezvoltarea regională a fost avută în vedere încă din anul 1957, moment în care a fost semnat Tratatul de la Roma, lucru confirmat mai apoi în 1997 de către Tratatul de la Amsterdam care sublinia importanța politicii de coeziune socială, culminând cu summit-ul de la Berlin în 1999 (ocazie cu care apar ca elemente de noutate fondurile ISPA și SAPARD, adresate în exclusivitate țărilor din Europa Centrala și de Est).

La nivelul Uniunii Europene, organele care se ocupă de adoptarea politicii regionale sunt:

Comisia Europeană – asigură pregătirea și implementarea politicilor de dezvoltare regională. “Rolul său este de a iniția și definitiva noi acte legislative în domeniu și de a se asigura că măsurile astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre. Direcția Generală (DG) pentru Politică Regională este principalul departament responsabil pentru măsurile de asistență în vederea dezvoltării economice și sociale a regiunilor la nivel European, în baza articolelor 158 și 160 ale Tratatului UE”;

Parlamentul European – prin Comitetul pentru Politică regională Transport și Turism ia deciziile privitoare la adoptarea politicilor regionale, executând totodată și funcția de control, adică supervizează activitățile desfășurate;

Consiliul Uniunii Europene – se reunește de câteva ori pe an și are în vedere coordonarea politicilor economice;

Comitetul Regiunilor – este alcătuit din reprezentanți ai tuturor regiunilor, vizând consultarea pe probleme ce țin de mediu, sănătate, turism, educație, cultură;

Banca Europeană de Investiții – este organismul de finanțare a politicilor Uniunii Europene, putând acorda credite țărilor membre.

Cap3-Regiunea de dezvoltare Nord-Vest

3.1-Caracteristici

Caracteristici demo-geografice

Regiunea de Nord-Vest este formată din șase județe de rang NUTS 3: Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu-Mare, Sălaj, reprezentând aproximativ 14,3% din suprafața țării. Aceasta a fost creată în anul 1998, în baza legii 151/1998. “Regiunea cuprinde 421 unități administrativ-teritoriale: 6 județe, 42 de orașe din care 15 municipii și 398 comune și 1.823 de sate. Regiunea dispune de o poziție geografică strategică, având granițe cu Ungaria și Ucraina cât și cu regiunile de dezvoltare Centru, Vest și Nord-Est din România”. “Un atu în plus pentru dezvoltarea economică a regiunii este dată prin intermediul infrastructurii de transport reprezentat prin cele șase coridoare europene, calitativ superioare față de cele naționale, județene și comunale, destinat traficului internațional, dispuse pe axele de circulație nord-sud și vest-est”.

Tabel 3.1-Populația regiunii Nord-Vest

Sursa:Institutul Național de Statistică

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în perioada 2007-2014, populația regiunii Nord-Vest s-a situat în jurul valorii de 2,8 milioane de locuitori, reprezentând circa 12,6-12,7% din populația existentă la nivelul țării.

Tabel 3.2-Populația regiunii Nord-Vest în anul 2014 pe grupe de vârste

Sursa: Institutul Național de Statistică

După cum se poate observa în Tabelul 3.2, la nivelul regiunii Nord-Vest cea mai mare pondere în totalul populației, în anul 2014, o are grupă de vârstă 35-39 ani, cu o pondere de 8,57%, urmată apoi, cu o pondere de 8,069% de grupa de vârsta 40-44 ani. Pe locurile imediat următoare se situează intervalele de vârstă 25-29 de ani, respectiv 30-34 ani. Apropiate de aceste ponderi se află și intervalul 45-49 ani. Vorbim așadar, la nivelul regiunii Nord-Vest de o populație tânară, aptă de munca. Populația îmbătrânită (80-84, respectiv peste 85 de ani), reprezintă 1,98%, respectiv 1,21% din populația regiunii.

Grafic 3.2-Structura populației pe grupe de vârstă

Forța de muncă

Tabel 3.3-Populația activă a regiunii Nord-Vest

Sursa:Institutul Național de Statistică

Făcând departajarea pe județe, la nivelul regiunii Nord-Vest, populația activă cea mai numeroasă aparține județului Cluj, unde în anul 2007 se înregistra un total de 340 de mii de persoane active pe piața muncii, iar în anul 2013, 350 de mii. Imediat după, se situează populația din Bihor, care în anul 2013 avea un număr de 276 de mii de persoane active și Maramureș.

Cu toate că la nivelul județului Maramureș vorbim despre o populație activă destul de mare, acest județ este printre cele mai sărace ale regiunii. Conform Institutului Național de Statistică, “rata sărăciei relative se definește ca fiind ponderea persoanelor sărace (dupa metoda relativă de estimare) în totalul populației. Se consideră sărace persoanele din gospodariile care au un venit disponibil pe adult-echivalent (inclusiv sau exclusiv contravaloarea consumului din resurse proprii) mai mic decât nivelul pragului de sărăcie. În mod curent, acest indicator se determină pentru pragul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent. Indicatorul este întâlnit uneori sub denumirea de “rata riscului de sărăcie”. 

Tabel 3.4-Rata sărăciei relative

Sursa: Institutul Național de Statistică

Analizând rata sărăciei relative la nivelul regiunii, comparativ cu rata acesteia la nivel de țară, putem observa că de-a lungul întregii perioade studiate (2007-2013), aceasta a fost inferioară mediei pe țară, lucru care prezintă un beneficiu al regiunii.

“ În Regiunea Nord-Vest există mari discrepanțe în dezvoltarea economică a celor șase județe: județele din sudul și vestul Regiunii, respectiv Cluj, Bihor și Satu Mare sunt industrializate (industria alimentară, ușoară, lemn, construcții de mașini) și mai stabil dezvoltate economic decât regiunile din centru și est (Bistrița-Năsăud, Maramureș și Sălaj – lemn-mobilă, metale neferoase și auro-argentifere, ușoară), unde evoluția din ultimii ani a dus la pierderea capacității concurențiale a multor ramuri. Conform analizelor economice și sociale efectuate, polii sărăciei se găsesc în județele Maramureș și Bistrița-Năsăud”.

În ceea ce priveste nivelul veniturilor pe persoană, în majoritatea anilor din perioada analizată, acestea se situează deasupra mediei pe țară, singura excepție fiind în anul 2009, când la nivelul regiunii se înregistra un nivel al veniturilor/persoană de 2270,76 RON, în timp ce media pe țară era de 2315,99 RON. În anul 2013 veniturile pe persoană la nivelul regiunii Nord-Vest erau de 2609,73 RON.

Tabel 3.5-Venitul pe cap locuitor

Sursa: Institutul Național de Statistică

În ceea ce privește veniturile salariaților, în perioada 2007-2013, acestea s-au situat sub media pe țară. Media pe țară a fost însă depășită în cadrul veniturilor ce provin din activități desfășurate pe cont propriu, având caracter neagricol. Venituri considerabile provin și din activitatea agricolă. Astfel că în anul 2007 o persoană avea un venit de 1792,4 RON, comparativ cu media pe țară care era de 1594,47. Spre exemplu, în anul 2013, care a fost un an agricol bun, veniturile/agricultor au fost la nivelul regiunii de 2467,62 RON, reprezentând maximul din perioada analizată.

În ceea ce privește pensionarii, aceștia au deasemenea un nivel al veniturilor mai mare decât media pe țară, în anul 2013 ajungând la 2159,85 RON/persoană.

Sistemul de sănătate

La nivel național, sistemul de sănătate este unul deficitar, din mai multe considerente. În primul rând, acesta “se confruntă cu grave carențe, determinate, pe de o parte, de migrarea masivă a personalului medical în sectoare de activitate mai atractive, de gradul înaintat de uzură a infrastructurii spitalicești, dar și de modificările cadrului legislativ în domeniu, pe fondul implementării reformelor din domeniul sanitar, ultimele având efect direct de închidere/desființare a unor unități spitalicești, localizate în orașe mici”.

Tabel 3.6-Număr spitale România și regiunea N-V

Sursa: Institutul Național de Statistică

După cum se poate observa în Tabel 3.6, la nivel național, în anul 2007, existau 447 unități spitalicești, dintre care 425 erau în proprietate publică. În cadrul regiunii nord-vest, în același an existau 64 unități spitalicești, dintre care 54 aparțineau domeniului public. De-a lungul perioadei analizate, numărul acestora la nivel național a crescut (excepție făcând anul 2011), același fenomen petrecându-se și la nivel regional, până în anul 2011. Începând cu acest an, unitățile spitalicești se reduc, ajungând de la 54 în anul 2007, la 49, respectiv 50 în anii 2012 și 2013.

Pe de altă parte, în timp ce unitățile spitalicești ce aparțin domeniului public își încetează activitatea, cele din domeniul privat câștigă tot mai mult teren. Evoluția acestora este prezentată în graficul 3.3.

Grafic 3.3-Evoluția unităților spitalicești în regiunea Nord-Vest

În strânsă legătură cu numărul de spitale existente este și numărul de cadre medicale. Astfel, la nivelul regiunii Nord-Vest, exista în anul 2007 un număr de 6413, reprezentând 13,3% din numărul total de medici existenți la nivel național. În perioada analizată numărul acestora urmează un trend ascendent.

Tabel 3.7-Număr medici

Sursa:Institutul Național de Statistică

După cum se poate observa, în perioada analizată numărul total de medici a crescut cu 1315. Acest aspect este în strânsă corelație cu evoluția numărului de spitale. Întrucât la nivelul regiunii au fost deschise noi spitale în mediul privat, este firesc că la nivelul lor a fost încadrat personal medical.

Grafic 3.4-Număr medici regiunea Nord-Vest

Educație

Regiunea Nord-Vest acoperă în perioada analizată un procent de aproximativ 13% al populației școalare din totalul la nivel național. În ceea ce privește învățământul superior, universitățile existente în cele 6 județe ale regiunii sunt:

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca

Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca

Academia de Muzică ,,Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca

Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca

Institutul Teologic Protestant din Cluj-Napoca

Universitatea ,,Bogdan Vodă” din Cluj-Napoca

Universitatea de Nord din Baia Mare

Universitatea din Oradea

Universitatea Emanuel din Oradea

Universitatea Creștină ,,Partium” din Oradea

Tabel 3.8-Populația școalară regiunea Nord-Vest

Sursa: Institutul Național de Statistică

“În regiunea Nord-Vest, minoritățile naționale reprezintă o parte importantă a populației și învățământul în limba minorităților reprezintă o componentă esențială a învățământului din regiune. Rețeaua învățământului preuniversitar cuprinde atât unități de învățământ cu predare în limbile minorităților, cât și clase în limbile minorităților naționale în unitățile de învățământ cu predare în limba română, la toate nivelurile de învățământ. Marea majoritate a populației școlare (86,20% în anul 2011) studiază în limba română, 12,73% în limba maghiară și 0,80% în limba germană”.

Tabel 3.9-Rata abandonului școlar

Sursa: Institutul Național de Statistică

Un fapt interesant este că rata abandonului școlar în regiunea Nord-Vest este sub media la nivel național pentru toată perioada 2010-2012, și pe toate categoriile de învățământ (pentru analiză s-au luat în cosnsiderare numai învățământul primar și gimnazial). În anul 2010, la nivelul regiunii se înregistra o rată a abandonului școlar în învățământul primar de 1,6, valoare egală cu media la nivel de țară, urmând apoi ca acesta să scadă la nivel regional la 1,3 în 2011, și 0,9 în 2012. În cadrul învățământului gimnazial, la nivelul regiunii Nord-Vest abandonul școlar a fost de 1,7, în 2010 și 2011, și 1,4 în anul 2012, în timp ce la nivel național se înregistrau valori mult mai mari. Abandonul școlar apare de regulă atunci când familiile sunt foarte sărace, sau/și părinții sunt dezinteresați de soarta copiilor. Având în vedere că regiunea nord-vest este una dezvoltată, se explică de ce abandonul școlar este mai scăzut decât în cadrul altor regiuni.

Infrastructura

Situarea din punct de vedere geografic a acestei regiuni, continând preponderent relief montan, face ca accesul să fie îngreunat. Aflată la granița cu Ungaria, mobilitatea către Europa nu reprezintă o problemă, însă la nivel național această zonă este parțial izolată.

Ca și infrastructură rutieră, în regiunea Nord-Vest există 6 drumuri europene:

E60 – Oradea-Cluj-Brașov-București

E81 – Satu-Mare- Zalău-Cluj-Napoca-Brașov-București

E79 – Oradea-Deva

E58 – Cluj-Napoca-Dej-Bistrița-Baia-Mare-Vatra Dornei

E576 – Cluj-Napoca-Dej

E671 – Oradea-Arad-Timișoara

Tabel 3.10-Lungime drumuri publice

Sursa: Institutul Național de Statistică

Luând în calcul perioada 2007-2013, în acest interval de timp la nivelul regiunii Nord-Vest au fost puse în funcțiune 306 km de drumuri. Statistica este una îngrijoratoare, însă în comparație cu valoarea la nivel național, putem afirma că la această categorie, regiunea Nord-Vest se situează foarte bine. Din 2007 și până în 2013, în România s-au pus în funcțiune 992 km de drumuri.

“Infrastructura feroviară este în cea mai mare suferință, la acest capitol existând diferențe mari chiar față de starea infrastructurii la nivel național (care este precară) în ciuda faptului că prin regiune trece un coridor feroviar”.

În ceea ce privește infrastructura aeriană, la nivelul regiunii există 4 aeroporturi, în orașele: Cluj-Napoca, Oradea, Baia-Mare și Satu-Mare.

3.2- Accesare fonduri

“Programele Phare, SAPARD sau ISPA au avut, în regiunea Nord-Vest, zeci de beneficiari, atât instituții publice, cât si companii private ori persoane fizice autorizate. Procedura greoaie de implementare a proiectelor, care se întinde de multe ori pe câtiva ani, face greu de apreciat gradul de absorbție a fondurilor europene în regiune. Existã în schimb, în fiecare județ, proiecte de anvergură, idei inovatoare, investiții care atrag alte investiții și care se remarcă, astfel, din multitudinea de proiecte cu finanțare europeană”.

În anul 2006, în vederea asigurării coeziunii cu celelalte regiuni europene, la nivelul regiunii Nord-Vest, au fost implementate câteva proiecte locale de tip Phare.

Tabel 3.11-Programe Phare 2006

Sursa: http://www.nord-vest.ro/

Proiectele au fost contractate de catre Consiliile locale ale orașelor Jibou, Gilău, Târgu Lapuș, Baișoara, Ardud, Moisei, Rus, și au vizat dezvoltarea infrastructurii în comunele ce țin de aceste orașe. S-au avut ca și obiective extinderea rețelei cu apă, a rețelei cu canale, amenajarea împotriva indundațiilor, gestionarea deșeurilor.

3.3-Domenii prioritare

La nivelul regiunii Nord-Vest au fost stabilite mai multe obiective (axe prioritare) care vizează domeniile de interes , în care vor fi realizate proiecte:

Axa prioritară 1-Dezvoltare energetică

Până în prezent, niciunul dintre proiectele contractate nu a fost finalizat. Cele mai recente proiecte, contractate în anul 2014, sunt:

Creșterea eficientei energetice a blocurilor de locuințe din municipiul Baia Mare

Creșterea eficientei energetice a blocurilor de locuințe din municipiul Cluj-Napoca-Grup IX

Crelterea eficinței energetice a blocurilor de locuințe din municipiul Cluj Napoca, Grup IV

Îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe – Bistrița 2

Implementarea măsurilor de eficiență energetica la blocurile de locuințe din municipiul Satu Mare 2.

Axa prioritară 2-Transport

Tabel 3.12-Proiecte în transporturi

Sursa:Nord-Vest.ro

În ceea ce privește transporturile, dintre proiectele contractate, la momentul de față au fost finalizate:

Modernizare strazi în vederea fluidizarii traficului de acces intre zone rezidentiale si functionale din municipiul Oradea

Reabilitare DJ 151 km 45+810-126+712 limita de județ Mureș – Bistrița Năsăud județul Bistrița Năsăud

Reabilitare drum Ciucea – Crasna – Virsolt

Reabilitarea și modernizarea străzii Sigmirului și a pasajului denivelat peste calea ferată – legătura între DN 17 și DN – șosea ocolitoare, municipiul Bistrița.

Axa prioritară 3-Social

Tabel 3.12-Proiecte în sănătate cu finanțare europeană

Sursa: www.nord-vest.ro

În perioada 2009-2014 s-au contracat la nivelul regiunii Nord-Vest proiecte în domeniul sănătățiii în valoare de aproximativ 212.986.933 lei, dintre care 127.005.616 lei au valoare nerambursabilă. Aceste proiecte au vizat în principal modernizarea unităților de spitalizare din cadrul regiunii. Dintre cele 14 proicte, 7 au fost deja încheiate, și anume:

Modernizare Ambulatoriu Integrat al Spitalului Orașenesc Negrești-Oaș

Modernizarea ambulatoriului din cadrul Spitalului Orașenesc Șimleul Silvaniei

Modernizarea și echiparea ambulatoriului de spital, din Municipiul Dej, județul Cluj

Reabilitare și modernizare corp policlinică ambulatoriu la spitalul clinic municipal Dr. Gavril Curteanu – Corp B Oradea

Reabilitare, modernizare și dotare Ambulatoriu de specialitate al Spitalului orașenesc Jibou

Reabilitarea și modernizarea ambulatoriului

Hidroterapie al Spitalului Clinic de Recuperare, Cluj-Napoca 

Reabilitarea corpurilor A și B ale spitalului județean de urgență Zalău

Axa prioritara 4-Mediul de afaceri

Până la momentul de față a fost finalizat numai proiectul de construire a unui Centru de Afaceri în municipiul Dej destinat IMM din domeniul serviciilor suport pentru inițierea și dezvoltarea afacerilor, proiect în valoare de 4.439.381 lei.

Alte proiecte contractate în 2014:

Centrul de afaceri și servicii Cluj

Construirea și dotarea unei structuri regionale de sprijinire a afacerilor – Centrul de Afaceri – Eurowest Bussines Center

Construirea unui centru de afaceri Stil Business Center în municipiul Dej destinat IMM din domeniul serviciilor suport pentru initierea și dezvoltarea afacerilor

Axa prioritara 5-Turism

Proiecte finalizate:

Circuitul târgurilor medievale din Transilvania de Nord – Castelul Karolyi din Carei, Castelul (Cetatea) Karolyi din Ardud

Crearea centrului german din Bistrița prin reabilitarea clădirii istorice 

Restaurarea Bisericii de lemn din Buzesti – comuna Farcasa, jud. Maramures, în vederea introducerii in circuitul turistic 

Restaurarea patrimoniului istoric si cultural al Consiliului Județean Sălaj – Clădirile Centrului Militar Județean, Muzeul Județean de Istorie Zalău și Galeriile de Artă

Restaurarea și reabilitarea bisericii de lemn Sf. Arhangheli Mihail și Gavril-Rebrișoara, în vedearea introducerii acesteia în circuitul turistic

Restaurarea și valorificarea durabilă a bisericii romano-catolice Calvaria

Axa prioritara 6-Asistență tehnică

Din cele 6 proiecte contractate, au fost finalizate numai jumătate până la momentul de față:

Sprijin pentru ADR Nord-Vest, în calitate de organism intermediar, în perioada 2007-2008 pentru implementarea Programului Operațional Regional 2007-2013, la nivelul Regiunii Nord-Vest

Sprijin pentru Informarea și Publicitatea POR in Regiunea Nord-Vest, 2007-2009

Sprijin pentru informarea și publicitatea privind programul operațional regional în regiunea Nord-Vest, an 2010.

Cap4. Analiza cantitativă a beneficiilor implementării proiectelor UE în județele regiunii N-V

Obiectivele Uniunii Europene ,în ceea ce privește țara noastră, pentru anii 2007-2013 au vizat creșterea economică a celor opt regiuni de dezvoltare, precum și creșterea numărului de locuri de muncă. Investiții majore s-au făcut în domeniile: cercetare, transport, resurse umane.

Regiunea Nord-Vest este una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale României și posedă o serie de avantaje, dar și noi oportunități de dezvoltare. Spre exemplu, în această zonă există numeroase resurse de subsol, un număr mare de aeroporturi care pot favoriza dezvoltarea turismului, existența multor centre universitare, sectorul antreprenorial este în creștere. Finanțate corespunzător, aceste caracteristici pot transforma aceasta regiune într-una competitivă la nivel european.

Regiunea Nord-Vest este fruntașă în ceea ce privește absorbția de fonduri europene pentru dezvoltare regională. Din anul 2007 și până în prezent, la nivelul regiunii au fost elaborate 739 de proiecte, unele dintre ele finalizate, în timp ce altele sunt încă în derulare. Dintre toate județele regiunii, cele mai multe fonduri s-au dus către judetul Cluj, care a implementat un număr de 216 proiecte, urmat de Bihor și Maramureș.

Tabel 4.1-Număr proiecte

Sursa: www.nord-vest.ro

Pentru a vedea care au fost beneficiile implementării proiectelor europene în județele din regiunea Nord-Vest, vom efectua o analiză la nivelul fiecărui județ în parte, în funcție de fiecare axă prioritară.

Județul Bihor

Tabel 4.2-Date județ Bihor

Sursa:Institutul Național de Statistică

În județul Bihor au fost implementate 5 proiecte de dezvoltare urbană, 3 dintre ele în anul

2013, iar celelalte în 2014, respectiv 2015. Până în prezent niciunul dintre aceste proiecte nu a fost finalizat. Toate proiectele vizează reabilitarea termică a blocurilor din Oradea. Un beneficiu imediat rezultă din locurile de muncă nou create. După cum se poate observa în tabelul 4.2, anul 2013 este cel în care populația activă a județului ajunge la 375,9 mii persoane, iar consumul pe gospodărie este de 2398,23. La începutul anului 2007, când proiectele europene erau abia în prima fază de implementare, populația activă era de numai 357,8 mii, iar consumul de 2000,5 ron/gospodărie.

În anul 2009 a fost semnat un proiect în valoare de 28.605.974,83 lei pentru modernizarea străzilor din Oradea.

În anul 2011 au fost reabilitate spitalul clinic Dr.Gavril Curteanu, acesta ajungând la un total de 450 de paturi, centrul Iedera pentru copiii cu sindromul Down, și centrul de zi Alesd pentru persoane vârstnice. În plus, la Suncuiuș a fost creat un nou centru pentru persoanele vârstnice, cu un total de 20 de camere. În cadrul acestui proiect au fost create 12 noi locuri de muncă.

În ceea ce privește sistemul educațional, la nivelul orașului Oradea au fost reabilitate Grupul Școlar Andrei Șaguna, Liceul Teologic Reforat Lorantffy Zsuzsanna, și Școala Avram Iancu.

În cadrul axei prioritare 4, niciunul dintre proiectele semnate nu a fost finalizat până la momentul de față. Proiectele vizează construcția unor centre de afaceri, care pe viitor vor stimula mediul antreprenorial din zonă, și vor crea noi locuri de muncă. La nivelul microîntreprinderilor, fondurile europene au vizat modernizarea acestora. Mai mult decât atât, au fost înființate și câteva noi IMM-uri: Centrul de chirurgie oftalmologică, agenție de turism Skimania. Unele proiecte s-au axat și pe creșterea competitivității celor deja existente.

Județul Bistrița-Năsăud

Tabel 4.3-Date Bistrița-Năsăud

Sursa:Institutul Național de Statistică

Județul Bistrița-Năsăud este cel mai deficitar județ din regiune când vine vorba despre proiectele cu finanțare europeană. Deși în perioada 2007-2013 au fost implementate câteva proiecte importante care ar fi trebuit să crească numărul de persoane angajate, la nivelul județului se remarcă o scădere a populației active, în special în anii 2012 și 2013. Cu toate acestea, veniturile pe gospodarie la nivel de regiune au crescut, precum și consumul mediu lunar. Câștigul salarial brut al județului a ajuns la 1641 ron/persoana în anul 2013, valoare care se situează sub media națională.

Niciunul dintre proiectele de dezvoltare urbană nu au fost finalizate, majoritatea fiind semnate în anul 2013.

În ceea ce privește infrastructura de transport, în anul 2012 a fost modernizat pasajul ce asigură legatura dintre DN17 și municipiul Bistrița. Prin această măsură, beneficiile ce rezultă constau în fluidizarea traficului din aceasta zonă, făcând mai facil accesul. În plus, au fost reabilatați 151 km de șosea, în valoare de 126.610.050,00 lei. Această măsură ar putea crește interesul investitorilor pentru aceasta zonă.

Un aspect important în cadrul căruia s-au făcut investiții europene este sistemul de învățământ. Proiectele au vizat modernizarea Grupului Școlar Forestier, Liceul cu program sportiv, Colegiul A.Mureșeanu, Colegiul tehnic Infoel, Școala generală Viișoara. Efectele acestor măsuri nu au fost pozitive, așa cum era de așteptat, întrucât populația școlară a scăzut în perioada analizată, așa cum poate fi observat în tabelul 4.3.

Județul Cluj

Dintre toate județele regiunii, județul Cluj este cel care a beneficiat de cele mai multe proiecte cu finanțare europeană, și anume 216.

Tabel 4.4-Date județul Cluj

Sursa:Institutul Național de Statistică

La nivelul acestui județ, proiectele din axa prioritară 1 au vizat creșterea eficienței energetice a blocurilor din orașul Cluj-Napoca, precum și crearea Centrului Comunitar Județean(pentru copii și adulți), construcția de locuințe sociale, reabilitarea centrului Pinochio și a centrului maternal Luminița.

Pentru transport au fost investiți 85.628.384,00 lei în vederea reabilitării drumului Ciucea-Ceasna-Virsolt.

Axa prioritară 3 a vizat modernizarea spitalului din Dej și a Ambulatoriului Hidroterapie din cadrul Spitalului Clinic de Recuperare din Cluj Napoca. În ceea ce privește serviciile sociale, în curs de implementare se află un proiect ce constă în construcția unui centru pentru persoanele aflate în dificultate, în valoare de 3.848.743,00 lei. Astfel, vor fi create noi locuri de muncă.

Sistemul educațional al județului Cluj-Napoca a fost intens sponsorizat, majoritatea proiectelor fiind finalizate la momentul de față. Printre cele mai importante proiecte amintim: modernizarea școlii din localitatea Livada, dotarea școlii din Comuna Cătina, modernizare Liceului Alexandru Papiu Ilarian, reabilitare Facultatea de Educație fizică și sport din cadrul Universității Babeș-Bolyai, a Colegiului Andrei Mureșeanu. Cu toate acestea, în perioada analizată numărul populației școlare a scăzut.

În vederea susținerii mediului de afaceri, în Dej a fost construit un centru de afaceri, iar un alt centru este în curs de construcție în Cluj-Napoca. În perioada analizată, la nivelul județului au fost înființate câteva noi IMM-uri cu finanțare europeană: Artis3, M&M Consult, CBM Telnet SRL, Bozi.ro.Alte câteva au fost modernizate:Sc Ydna Prodexim SRL, SC Aqua Serv SRL, SC Damacom SRL, SC Xantus Film SRL, Marty Events&Catering SRL. Aceste proiecte au avut ca și efect o scădere a șomajului la nivelul regiunii, dar și o creștere a salariului, așa cum se poate observa în tabelul 4.4. Investiții importante s-au facut și în cadrul axei prioritare 5-Turism. Aceste investiții au vizat modernizarea a două biserici, dezvoltarea infrastructurii de turism balnear, dezvoltarea activitatilor de agrement.

Grafic 4.5-Sosiri turiști Cluj

Se poate observa cum aceste investiții s-au reflectat direct într-o creștere a numărului de turiști, atât români, cât și străini, în perioada 2010-2015.

Județul Maramureș

Județul Maramureș este unul dintre cele mai sărace județe ale regiunii. În perioada 2007-2013 aici au fost implementate 105 proiecte europene.

Tabel 4.5-Date județ Maramureș

Sursa:Institutul Național de Statistică

În cadrul Axei prioritare 1, s-a urmărit creșterea eficienței energetice a blocurilor din Baia-Mare, proiect aflat încă în faza de implementare.

Atât proiectele de transport cât și cele de sănătate nu au fost încă finalizate. În anul 2010 a fost finalizat Centrul Comunitar Romanii, iar în cadrul sistemului educațional a fost modernizată școala Generală Inau.

Proiectele ce vizează microîntreprinderile au fost finalizate aproape în totalitate. Printre IMM-urile modernizate se numără: Topo Expert SRL, SN NC Todea SNC, SC Ideal Team SRL, Sc Mobi-Lux Team SRL.

Județul Sălaj

În acest județ au fost implementate 92 de proiecte cu finanțare europenă.

Tabel 4.6-Date judetul Salaj

Sursa:Institutul Național de Statistică

Axa prioritara 1 vizează reablitatarea blocurilor din cadrul orașului Zalău. Până în prezent niciun proiect nu a fost finalizat.

În anul 2008 a fost reabilitat drumul Ciucea-Crasna-Virsolt, pe o lungime de 30 km, proiect ce a însumat 85.628.384,00 lei. Acest proiect a creat o serie de beneficii cum ar fi: conectarea zonei la piețele europene precum și atragerea de investitori străini.

Axa prioritara 3-Social, a vizat modernizarea Spitalului Orășenesc Șimleul Silvanei, a spitalului de urgență Zalău, și a spitalelor Crasna și Jibou.

Județul Satu-Mare

În cadrul acestui județ au fost implementate 103 proiecte.

Tabel 4.7-Date județul Satu Mare

Sursa:Institutul Național de Statistică

Un proiect implementat în judetul Satu-Mare, comuna Carei, a vizat modernizarea cantinei sociale. Ca și efecte, numărul de beneficiari a crescut cu până la jumatate, cantina ajungând să deserveasca un număr de aproximativ 1100 persoane.

În anul 2010 a fost modernizat Ambulatoriul Integrat al Spitalului Negrești-Oaș, având ca și beneficiu creșterea calității serviciilor medicale prestate. Mai mult decât atât, la nivelul regiunii au fost finanțate câteva microîntreprinderi, iar altele au fost nou înființate. Prin aceste măsuri s-a urmărit creșterea ocupării la nivelul județului, și implicit reducerea șomajului. După cum se poate observa în tabelul 4.7, în perioada implementării fondurilor europene, populația activă din cadrul județului Satu-Mare a crescut.

Concluzii

În perioada 2007-2013, la nivelul regiunii Nord-Vest au fost implementate 739 proiecte cu finanțare europeană. Beneficiile principale ale acestor proiecte au fost:

Creșterea calității vieții;

Crearea de noi locuri de muncă;

Reducerea șomajului;

Reabilitarea infrastructurii;

Dezvoltarea durabilă a mediului de afaceri;

Dezvoltarea mediului antreprenorial;

Dezvoltarea sectorului terțiar(turism).

Aceste efecte s-au reflectat într-o creștere a PIB-ului în această regiune, precum și o creștere a persoanelor angajate. Mai mult decât atât, în perioada 2007-2013 se poate observa că venitul mediu a înregistrat un trend ascendent.

Tabel 4.8-PIB judete

Sursa: insse.ro

Se poate observa cum in toata perioada analizata PIB-ul regiunii a avut un trend ascendent, chiar si in anul 2008, cand in Romania exista criza economica.

Grafic 4.9-PIB regiunea nord-vest

Privită în comparație cu celelalte regiuni ale României, din punct de vedere al evoluției PIB-ului în perioada analizată, se poate observa că regiunea nord-vest , alaturi de regiunile sud-muntenia și București-Ilfov au avut cel mai mare PIB.

Tabel 4.9-PIB regiuni

Sursa: www.insse.ro

Cu toate acestea, la atât la nivelul regiunii nord-vest cât și la nivel regional, absorbția fondurilor europene rămâne o problemă, dacă ne raportam la nivelul European, unde absorbția este mult mai mare. În plus, disparitățile dintre regiuni sunt încă evidente. În timp ce regiunile nord-vest , Sud-Muntenia și București-Ilfov sunt relativ dezvoltate, regiuni precum sud-vest și nord-est sunt cu mult în urmă.

În concluzie, obiectivele impuse prin programul de dezvoltare regională 2007-2013 au fost atinse în cadrul regiunii nord-vest, efecte benefice existând. Cu toate acestea, ele nu au fost atinse integral, probleme existând în special în absorbția fondurilor, precum și în implementarea lentă a unor proiecte, dar și existența birocrației.

Pentru viitor, obiectivele Europa 2020, vizează:

Ocuparea forței de muncă- ocupare de 75% pentru populația cu vârsta între 20-64 ani;

Cercetare- 3% din PIB să meargă către sectorul de cercetare;

Energie- reducerea cu 20% a emisiilor de gaze;

Educație- reducerea abandonului școlar cu 10% și creșterea cu 40% a absolvenților de studii superioare;

Eliminarea excluziunii sociale și a sărăciei- reducerea cu 20 de milioane a persoanelor sărace din UE.

În vederea atingerii acestor deziderate, regiunea nord-vest trebuie să își valorifice la maxim potențialul, și să profite de pe urma proiectelor deja implementate.

Bibliografie

Cărți:

Articole:

Dodescu Anca, Experiences and Tendencies of Decentralization at Regional Level in the European Union,Conference Proceedings, 7th edition, May 27 – 28, University of Oradea, Faculty of Economics , Annals of the University of Oradea, Economic Science Series

Florina Popa, Aspecte privind formele de regionalizare în Uniunea Europeană, Institute of National Economy-Romanian Academy, publicat în Managementul Intercultural, volumul XVI, Nr.1(30), 2014.

Ionuț-Adrian, Sandu; “Sistemul de așezări, instrument în dezvoltarea regională a României”, teză de doctorat, București, 2011

World Bank, World Development Report 2009: Reshaping Economic Geography. Washington, DC: World Bank, 2009.

Tudor Pendiuc, Realități și perspective în dezvoltarea Regională a României, www.strategiimanageriale.ro/images/images_site/articole/article_c38defa8a5142e655ac2f94d1dd7c72f.pdf

Richard Shearmur, Innovation, regions and proximity: from neo-regionalism to spatial analysis, www.academia.edu/10766282/Innovation_Regions_and_Proximity_From_Neo-regionalism_to_Spatial_Analysis

Surse online:

www.studii-economice.ro/2012/seince120528.pdf

www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=253&idb=21

ramp.ase.ro/_data/files/articole/3_15.pdf

www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/II_Strategii_si_politici_europene_de_dezvoltare_durabila.pdf

www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/model/carte1.asp?titlu=E

www.unibuc.ro/studies/Doctorate2011Februarie/Pascariu%20Gabriel%20-%20Structura%20si%20dinamica%20sistemului%20de%20asezari/rezumat%20teza%20G.%20Pascariu.pdf

www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_5.1.6.pdf

www.beta.ier.ro/documente/formare/Politica_regionala.pdf

www.businessday.ro

www.chelgate.ro/wp-content/uploads/2007-europeanul_editie_speciala-Nord-Vest-si-Centru.pdf

www.cdep.ro

www.ecrestere.ro

www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Analiza_regionala_%20si_urbana.pdf

www.chelgate.ro/wp-content/uploads/2007-europeanul_editie_speciala-Nord-Vest-si-Centru.pdf

www.eufinantare.info

www.EurActiv.ro

www.fonduri-ue.ro

www.insse.ro

www.mmediu.ro

www.mdrl.ro/_documente/regiuni/6.NV_ro.pdf

www.nord-vest.ro/Document_Files/PDR%202014-2020%20DRAFT%20sept_2013_ysgkxj.pdf

www.rsf.uaic.ro/index.php/component/content/article/29

Bibliografie

Cărți:

Articole:

Dodescu Anca, Experiences and Tendencies of Decentralization at Regional Level in the European Union,Conference Proceedings, 7th edition, May 27 – 28, University of Oradea, Faculty of Economics , Annals of the University of Oradea, Economic Science Series

Florina Popa, Aspecte privind formele de regionalizare în Uniunea Europeană, Institute of National Economy-Romanian Academy, publicat în Managementul Intercultural, volumul XVI, Nr.1(30), 2014.

Ionuț-Adrian, Sandu; “Sistemul de așezări, instrument în dezvoltarea regională a României”, teză de doctorat, București, 2011

World Bank, World Development Report 2009: Reshaping Economic Geography. Washington, DC: World Bank, 2009.

Tudor Pendiuc, Realități și perspective în dezvoltarea Regională a României, www.strategiimanageriale.ro/images/images_site/articole/article_c38defa8a5142e655ac2f94d1dd7c72f.pdf

Richard Shearmur, Innovation, regions and proximity: from neo-regionalism to spatial analysis, www.academia.edu/10766282/Innovation_Regions_and_Proximity_From_Neo-regionalism_to_Spatial_Analysis

Surse online:

www.studii-economice.ro/2012/seince120528.pdf

www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=253&idb=21

ramp.ase.ro/_data/files/articole/3_15.pdf

www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/II_Strategii_si_politici_europene_de_dezvoltare_durabila.pdf

www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/model/carte1.asp?titlu=E

www.unibuc.ro/studies/Doctorate2011Februarie/Pascariu%20Gabriel%20-%20Structura%20si%20dinamica%20sistemului%20de%20asezari/rezumat%20teza%20G.%20Pascariu.pdf

www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_5.1.6.pdf

www.beta.ier.ro/documente/formare/Politica_regionala.pdf

www.businessday.ro

www.chelgate.ro/wp-content/uploads/2007-europeanul_editie_speciala-Nord-Vest-si-Centru.pdf

www.cdep.ro

www.ecrestere.ro

www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Analiza_regionala_%20si_urbana.pdf

www.chelgate.ro/wp-content/uploads/2007-europeanul_editie_speciala-Nord-Vest-si-Centru.pdf

www.eufinantare.info

www.EurActiv.ro

www.fonduri-ue.ro

www.insse.ro

www.mmediu.ro

www.mdrl.ro/_documente/regiuni/6.NV_ro.pdf

www.nord-vest.ro/Document_Files/PDR%202014-2020%20DRAFT%20sept_2013_ysgkxj.pdf

www.rsf.uaic.ro/index.php/component/content/article/29