Regiunea Bruxelles

Belgia privită în ansamblu apare ca fiind o regiune închisă, dar dacă vorbim despre regiuni precum Brabant, Bruxelles, Flandra imaginea se schimbă. Aici apar turnurile din cărămizi roșii, cimitire ale soldaților, spații verzi, muzee de istorie ale industriei unde funcționează astăzi fabrici.

Regiunea bruxelleză are capacitatea de a se ocupa de domenii precum: amenajarea teritoriului, urbanism, renovare urbană, achiziții, renovarea sit-urilor industriale dezafectate și totodata protecția lor și a monumentelor; spațiul locativ inclusiv locuințele sociale; lucrările publice cu privire la străzi, canalizare; transportul în comun; politica economică și comerțul exterior; locurile de muncă; servicii de transport individual (taxi). Nu sunt reticienți în ceea ce privește protecția mediului împotriva poluării, a zgomotului și pentru asta au demarat chiar și o politică, politica deșeurilor care presupune implementarea unui sistem prin care deșeurile să fie colectate după tipul lor (hartie, sticlă, plastic). Pe de altă parte se acordă importanță ridicată pentru protecția și conservarea naturii, a spațiilor verzi, parcurilor, pădurilor vanatoarei si pescuitului.

Bruxelles-ul reprezină un exponent al mediului antropic în toată amploarea, nu se regăsesc aici elemente naturale. Datorită spațiului mic, accentul nu putea fi pus pe agricultură, piscicultură, iar lipsa de resurse a condus la dezvoltarea industriilor extractive, așadar, omul a încercat să găsească o cale prin care totuși să profite și a investit în sistemul de servicii.

Bazele regiunii Bruxelles au fost puse începând cu secolul al X-lea când a fost construită o cetate pe insula Saint-Géry.

În anul 1229 Bruxelles a primit drepturi orășenești de la Hendric I de Brabant. În această perioadă orașul a dobândit și dreptul de a avea conducere proprie. O impotanță deosebită a avut-o industria țesutului.

Între secolele XII- XIV orașul a devenit un centru economic și politic, fapt datorat în principal exportului cu bunuri de lux pe care le producea. Datotită dezvoltării economice atinse în această perioadă, a fost nevoie sa să ridice o fortificație în jurul orașului pentru a-l proteja de cotropitori. Zidurile au fost înlocuite cu o șosea de centură după aproximativ șapte secole, timp în care au protejat orașul. Singura parte care a rămas din aceste ziduri se numește „Porte de Hal”, o poartă medievală. Această „bucată” de istorie a fost menținută la fel, cu excepția construirii unui lift pentru a facilita accesul turiștilor care nu doresc să meargă pe scara de tip spirală.

Considerată cea mai frumoasă piață din Europa, Grand Place este centrul istoric al orașului Bruxelles. În secolul al XI-lea ia naștere „Piața de Jos” pe locul unei mlaștini care era înconjurată de dune de nisip. Dezvoltarea comercială a Bruxelles-ului a dus și la dezvoltarea pieței care era poziționată pe o importantă arteră comercială care făcea legatura între regiunile din Renaia și Comitatul Flandrei. Piața a fost structurată în trei zone: o zonă pentru carne, una pentru pâine și una pentru țesături. Datoriă faptului că aceste zone erau acoperite, comercializarea mărfurilor era posibilă indiferent de vreme. Totodată această poziție permitea și controlul activităților de vânzare, pentru a încasa taxe. Veniturile din taxe au crescut odată cu vânzările, fapt care a dus la dezvoltarea Pieței Mari.

Guildele (casele breslelor) reprezintă clădiri care au preluat stilul arhitectural al Primăriei și a Casei Regelui din Bruxelles. Numele de Guild este ultilizat pentru întregul set de case cu toate că în realitate acestea nu aparțin breslelor medievale. Au fost create de către negustori bogați și cu influență politică, care se întalneau periodic pentru a discuta despre legi și reglementări în domeniul comerțului. Astăzi se mai regăsesc puține clădiri cu această arhitectură. Datoridă fațadelor parțial conservate, ele se numără printre cele mai frumoase case din zona Grand-Place.

Un rol important l-a avut primăria din Bruxelles care s-a ocupat cu organizarea și funcționarea pieței, delimitând astfel perimetrul acesteia conferindu-i puterea orașului. Primăria are 96 de metri și deasupra se găsește statuia Arhanghelului Mihail ucigând un demon. O altă clădire cu rol important, care a fost construită pentru a echilibra simbolul autorității locale (Primaria din Bruxelles) a fost Casa Regală (Maison du Roi). Aceasta a fost constuită de ducele de Brabant pe locul fostelor piețe de pâine și țesături. Chiar dacă este denumită “Casa Regală”, acolo nu a locuit niciodată un rege. O altă denumire a clădirii a fost “Casa Pâinii”, denumire dată după piața pe care a fost așezată cladirea.

Turnul este simbolul primăriei, are 96 de metri și se înalță deasupra împrejurimilor. Această construcție este realizată în stil gotic, planurile fiind făcute de Jan van Ruysbroek dar duse la îndeplinire de către arhitectul Philip cel bun. Din vârful clădirii se poate vedea toată capitala Belgiei. În trecut turnul cu clopot era folosit drept punct de observație, în caz ca se apropiau inamicii, dacă acest lucru se întampla era folosit clopotul pentru a anunța cetățenii.

Primăria este așezată cu partea laterală spre piață, este realizată în stil gotic flamboyant, ornamentată cu o galerie de sculpturi, figuri de sfinți și regi, este mai degrabă o biserică decât o primărie.

În anul 1965 un masiv bombardamet s-a năpustit asupra centrului orașului, în urma căreia au ramas doar ruine de piatră și cateva părți din clădiri. După această perioadă grea, zona pieței a fost reconstruită, remarcându-se armonios un amalgam de stiluri (stilul gotic, baroc precum și Ludovic al XIV-lea). In secolul XVIII, piața a fost prada unui jaf al revoluționarilor, care în urma acțiunii au distrus simbolurile creștinismului cât și statuile nobilimii. Cladirile au fost confiscate și vandute, însă acest lucru nu a dus decât la o neglijență asupra zonei, care se degrada continuu. La sfarșitul secolului XIX, primarul (Charles Buls) a reconstruit clădirile și restaurantele dupa stilul original. Acest lucru a readus Pieței Mari frumusețea și autenticitatea din trecut.

În a II-a jumătate a secolului al XX-lea, Bruxelles a contribuit cu un aflux de imigranți care favorizau limba franceză. Majoritatea familiilor stabilite aparțineau fostelor colonii belgiene precum si Africii de Nord. În acest secol Bruxelles devine un oraș de comerț internațional. Cosmopolizarea orașului a continuat, urmată și de un vad de imigranți din Europa Centrală. Bruxelles a fost declarată capitală europeană în anul 2000.

La mijlocul secolului XX în Belgia, industria alimentară și fabricarea de mașini, produse electrice, chimice și textile au fost industriile de conducere. Anii `70 imprimă modelul acesta de dezvoltare și capitalei.

Factorul determinant în această metamorfoză a fost presiunea mare populației, care a provocat un boom, o perioadă precedată de construcții și dezvoltarea unei rețele tot mai largi de străzi, bulevarde și drumuri.

Infrastructura este dezvoltată, în Bruxelles existând un număr mare de autostrăzi. Inelul de la Bruxelles a fost construit în 1970 pentru a combate traficul din acel moment, din jurul capitalei.

Lucrările în vederea construirii unei gări în Bruxelles au început încă din anul 1830, când a fost analizată fezabilitatea unei căi ferate. În anul 1835 s-a deschis prima cale ferată din Europa Continentală, care lega Bruxelles de Mechelen. Politica de dezvoltare a țării, a permis ca în anul 1843 companiile private să construiască și să utilizeze propriul sistem de transport feroviar, fapt care a dus la o industrializare a țării accentuată. Acest impact nu s-a simțit doar la nivel de țară, ci a afectat și orasul Bruxelles.

Peisajul feroviar este considerat a fi pionier pentru această perioadă și a favorizat relațiile comerciale ducând astfel la conectarea cu difeite puncte alea orașului. Rețeaua feroviară reprezintă o formă mai simplă și mai accesibilă de transport. Poluarea poate completa alături de celelalte caracteristici peisajul feroviar.

În 1949 s-a ajuns la ideea unei autostrăzi în jurul orașului, idee care a fost introdusă în programul autostrada. La sfârșitul anilor 1950 , inelul mic a fost prevăzut cu tuneluri (aveau rolul de a conduce vehicule la Expoziția universală) și în aceeași perioadă s-a construit și o scurtă secțiune dintr-un alt inel. A urmat o perioadă de stagnare, restricțiile bugetare au contribuit la această întârziere, dar în anul 1978 autostrada a fost terminată.

Peisajul autostrăzilor oferă orașului o imagine a modernității, dezvoltarea populației a dus la expansiunea spațiului, erau necesare mai multe căi de acces care să permită pătrunderea în zonele limitrofe. Autostrăzile duc la fluidizarea traficului și oferă posibilitatea de a parcurge zone într-un timp mai rapid. Aglomerațiile urbane au condus totodată la necesitatea construirii autostrăzilor.

Suburbiile s-au extins rapid dincolo de porțile orașului, iar până la sfârșitul secolului al XIX-lea multe comune au fost aproape complet acoperite de clădiri rezidențiale. Având o influență urbană franceză și din punct de vedere arhitectural, autoritățile din Bruxelles au demolat cartiere medievale și în schimbul acestora au creat cartiere frumoase, au micșorat bulevardele, diminuând caracterul său flamand.

Ritmul de modernizare asupra orașului a dus la revolte din partea flamanzilor. Au simțit ca teritoriul orașului se extinde astfel că la sfârșitul secolului XX, legislația a limitat orașul la 19 comune componente.

Un alt peisaj este cel al Comunităților Europene de la Bruxelles, care în 1958 au dat o altă viață centrului, în special în cartierul Léopold unde au fost amenajate birourile. Sediul Comisiei Europene a fost prima clădire de mari dimensiuni și a fost dedicată funcțiilor europene ale orașului. Berlaymont- o clădire în formă de cruce, construită de Lucien de Vestel între anii 1967-1969. Berlaymont a devenit un simbol al integrării europene. La fel ca majoritatea intervențiilor asupra peisajului belgian și extinderea cartierului european a creat controverse deoarece a necesitat demolarea arhitecturii importante neoclasice. Astăzi infrasctructura UE cuprinde zeci de clădiri și consolidează identitatea Bruxelles capitala Europei.

Simbolul principal al regiunii este Manneken Pis, iar în spatele acestuia stă o întreagă legendă. Legenda spune că la sfârșitul Evului Mediu în perioada renascentistă olandezii au avut intenția să distrugă cetatea printr-un incendiu. În momentul în care aceștia au aprins fitilul, un copil pierdut, care nu a reușit sa intre în cetate a urinat pe fitil și l-a stins. Din acel moment copilul a rămas celebru. Pentru a rămâne în amintirea tuturor, i s-a facut o statuie din bronz în poziția pe care o avea atunci. Se mai spune că acest copil s-a rătăcit, iar când a fost găsit de tatăl lui era în această poziție. Prezintă un număr foarte mare de garderobe, se organizează ceremonii și deseori îmbracă diverse costume pentru a aduce un omagiu unor personalități importante, festivaluri sau pentru a simboliza sărbători precum Craciunul (în zilele de Crăciun acesta a fost îmbrăcat în Moș Crăciun).

Peisajul social a fost afectat de caracteristicile perioadei de tranziție. Autoritățile s-au axat pe îmbunătățirea siguranței publice, a educației precum și sănătății publice. Eforturile acestea speră sa sporească prosperitatea orașului.

Bruxelles a fost caracterizat de o dezvoltare economică. Spre deosebire de alte zone ale Europei aici clasicul a fost îmbinat cu modernismul, în unele zone clădirile vechi au dispărut în totalitate lăsând locul celor noi.

Bibliografie

Imaginea lumii noastre –Europa de la Capul Nord până în Sicilia, Edidura Aquila `93

Claudia Gilia -Federalismul Belgian, Reflecții asupra sistemului instituțional belgian, Editura Bibliotheca

Iuliu Bărbat –Paralele Europene, Note de Călătorie, Editura Dacia, Cluj, 1976

http://be.brussels/about-the-region/ministry-of-the-brussels-capital-region/brussels-mobility

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/82364/Brussels

http://www.brussels.be/artdet.cfm

http://www.business24.ro/turism/stiri-turism/bruxelles-capitala-europei-1442471

http://www.ilotsacre.be/site/ro/bruxelles.htm

http://www.wegen-routes.be/doss/R0f.html

http://www.trabel.com/brussel/brussels-guild_houses.htm