.regimul Juridic Privind Controlul Asupra Persoanelor Condamnate Conditionat

introducere

Diversificarea sistemului de sanctiuni si a altor masuri de raspundere penala constituie o legitate a politicii penale. Ca masuri alternative privatiunii de libertate se considera a fi aminarea executarii sentintei penale si condamnarea conditionata.

Condamnarea conditionata are la baza ca scop prioritar realizarea raspunderii penale in raport cu anumite categorii de infractori mai putin periculosi fara izolarea acestora de societate. Aceasta trasatura distincta apropie institultia nominalizata cu sanctiunile ce nu sunt legate de privatiune de libertate. Insa nu putem se negam particularitatile specifice care constau in faptul ca atingerea scopului raspunderii penale se realizeaza in conditiile unor inccercari ,sub pericolul aplicarii reale a sanctiunii. Asemenea particularitate permite ca aceste masuri sa fie mult mai flexibile si individualizate. Astfel nu intimplator anume prin intermediul condamnarii conditionate s-a inceput formarea unui regim al activitatii educative si de profilaxie ,care nu este specific majoritatii sanctiunilor.

Condamnarea conditionata ocupa un loc insemnat in practica judiciara .In prezent in legatura cu elaborarea unei legislatii penale noi, savantii au ca sarcina aprecierea critica a rezultatelor atinse , elaborarea unor recomandari si confirmarea acestora prim intermediul normelor juridice ,tinindu – se cont de anumite elemente si forme de activitate justificate in practica. Realizarea in practica a condamnarii conditionate a evidentiat o serie de lacune, legate de neglijenta a unor chestiuni corespunzatoare si respectiv din cauza unor reglementari legislative imperfecte.

Aceste probleme nu au putut sa nu atraga atentia savantilor si practicienilor. Intr-o oarecare masura ele au fost reflectate intr-o serie de publicatii consacrete condamnarii conditionate, care insa se reflecta doar la anumite aspecte ale acestei categorii fiind cercetate in contextul unor diferite institutii juridico-penale.

In cadrul examinarii problemelor juridice legate de condamnarea conditionata se recurge la contrapunerea particularitatilor reglementarii juridice a acestor masuri, ele urmaresc realizarea lor, incepind cu faza stabilirii de catre instanta de judecata si finalizind cu anularea acesteea in cazul ezistentei temeiurilor prevazute de legislatie. Obiectul acestor chestiuni este nu numai activitatea organelor judiciare, dar si a organelor afacerilor interne, activitatea educativa si profilactorie prestata de catre societate si divrse sociogrupari. Volumul si caracterul studiului permite efectuarea unor conceptii complexe.

In capitolul I se examineaza natura juridica a condamnarii conditionate ca masura a raspunderii penale ,sint reflectate temeiurile de aplicare si anulare.

Capitolul II este consacrat expunerii chestiunilor legate de controlul asupra condamnatilor, realizat de catre organele a facerilor interne. Se studiaza continutul si sarcinele unui asemenea control, rolul acestuia in cadrul realizarii functiilor de profilaxie a dreptului penal. O atentie deosebita se acorda obligatiunilor si restrictiilor cu caracter profilactoriu recomandarile existente si cele de perspectiva sunt selectate unele recomandari concrete legate de perfectionarea atributiilor organelor afacerilor interne, aferente asigurarii unei corespunderi riguroase intre legi si alte acte normative.

In capitolul III se examineaza in mod consecutiv chestiunile organizatorico-juridice legate de influenta societatii in aplicarea condamnarii conditionate , se reflecta necesitatea unificarii si consolidarii bazei normative, adoptarea practicii existente si analiza perspectivelor a intregului sistem de masuri care nu sunt legate de izolarea de societate.

In general lucrarea este orientata spre sistematizarea studiilor juridice si legate de chestiunile teoretice si practice privind condamnarea conditionata. Se expune baza juridico-penala de realizare a acestei institutii, chestiunile legate de controlul social asupra condamnatului conditionat. Un rol deosebit se acorda unitatii si specificului reglementarii legislative institutiei juridico-penale a condamnarii conditionate si reesind din faptul ca aceasta nu este reflectata pe deplin in literatura juridica de specialitate autohtona.

Capitolul I.Consideratii generale privind natura juridica a condamnarii conditionate

1.1 Notiunea si esenta condamnarii conditionate

Odata cu aparita statului contemporan politica de preintimpinare a infractiunilor, perfectionarea formei si metodelor de lupta cu acestea prevad posibilitatea de rind cu aplicarea masurilor de sanctionare fata e persoanele care au savirsit anumite infractiuni, sa reactioneze concomitent la cazurile de savirsire a infractiunilor de persoane, gradul de pericol social al carora permite atingerea scopurilor legate de raspunderea penala prin alte mijloace evitind aplicarea reala a pedepsei . Ca masura de influenta juridico-penala asupra condamnatilor esenta ei consta in urmatoarele :

prevad condamnarea vinovatului;

se intrepratrunde cu stabilirea pedepsei;

genereaza stabilirea antecedentelor penale.

Condamnarea nu este contitionata, condamnarea poate fi considerata doar aminarea,

executarii executarii sanctiunii stabilite, intrucit ea poate avea loc in conditiile in care condamnatul nu v-a savirsi in termenul stabilit de instanta de judecata a infractiunilor si a altor cerinte stabilite de lege, se are in vedere inclusiv si respectare ordinii publice, disciplina muncii,indepmlinirea altor obligatiuni asumate.

Imprejurarile remarcate ofera posibiliatea de a face concluzia precum ca institutia condamnarii conditionate constituie un mijloc de încercare a condamnatilor.Punînd la baza incercarii increderea fata de condamnat, legislatorul in acelas timp orienteaza vinovatul nu numai spre retinere in timpul termenului de incercare de la savirsirea unor fapte ilegale, dar il orienteaza si spre adoptarea la un mod de viata activ si util pentru societate.Imputernicirile instantei de judecata de a transmite condamnatul unui regim special care are ca scop nu numai asigurarea unei activitati de profilaxie si educativa, dar sa si la aceasta tendinta de a dovedi si cuceri prin actiunile sale increderea fata de sine.In literatura de specialitate rusa condamnarea conditionata este considerata ca un regim special de executare a sentintei. Alții consideră condamnarea ca un mod de amînare a executarii sentintei.

De asemenea exista opinia precum ca condamnarea conditionata nu este alt ceva decit eliberarea conditionata a condamnatului de la privatiunea de libertate. Savantul rus V.A.Lomacov afirma ca condamnarea conditionata reprezinte o entitate juridica complexa care include in sine anumite trasaturi specifice preluate de la alte institutii ale dreptului penal. Acestei institutii ii este specific aminarea executarii sanctiunii ,influenta ociala, eliberarea de la executarea pedepsei si stingerea antecedentelor penale. In acest context se prezinta a fi actuala sarcina de a gasi trasaturile de baza si principiale a condamnarii conditionate care ar permite cu un grad mai mare de veridicitate apartenenta acestei masuri de influenta cunocute celorlalte institutii juridico-penale cum ar fi raspunderea penala condamnarea sau elibirarea de la raspunderea penala. Se crede ca stiinta juridica a acumulat argumente serioase in favoarea condamnarii conditionate.Insa trebuie de remarcat faptul ca condamnatul nu se elibereaza de la raspunderea penala, deoarece in sentinta comportamentul sau infractional a primit o apreciere negativa din partea statului. In acest context ar fi mai bine sa vorbim despre faptul ca in procesul de realizare a condamnarii conditionare se atinge nu scopul raspunderii penale ,care se exprima in stabilirea vinovatului o masura concreta de sanctionare pentru savirsirea infractiunii. Scopul sanctiunii se atinge prin mecanismul de infuenta a restrictiilor de sanctionare, prin intermediul pricinuirii suferintelor persoanei supuse sanctiunii penale. In cazul condamnarii conditionate scopul raspunderii penale se atinge prin condamnare si prin alte restrictii juridice aferente.

Obligatiunile si dreptul organelor afacerilor interne de a realiza controlul este orientat spre asigurarea lucrului educativ si de profilaxie cu condamnatii cu toate ca sub aspect obiectiv asemenea control poate sa provoace anumite neplaceri si chiar revolte.

Toate acestea dau temeiul de a presupune ca condamnarea conditionata este considerata ca o forma de realizare a raspunderii a raspunderii penale,care se exprima in eliberarea condamnatului de la privatunea de libertate reala. Cu timpul aceasta pozitie la baza sa si-a gasit mai mult adepti.In literatura juridica au aparut tot mai multe teze aferente acestei conceptii. De la momentul aparitiei aceasta institutie a devenit obiect al discutiilor fiind cercetat atit de practicieni cit si practicieni.

Analizind natura juridica a condamnarii conditionate ne permite sa concluzionam executarea sentintei reprezinta o foma de realizare a raspunderii penale care se exprima in eliberarea condamnatului de la suportrea sanctiunii stabilite in anumite conditii.

Inca de la sfirsitul sec.XVII-lea si inceputul sec.XIX-lea in gindirea filosofica europeana prind contur tot mai mult conceptiile cu un pronuntat caracter umanist privind scopul pedepsei. Aceste opinii incercau sa se concentreze nu atit asupra faptei comise, cit asupra celor care ar urma, pe aceasta cale preconizindu-se un sistem de preintimpinare a fenomenului infractional. De asemenea, in eceeas perioada s-au facut primele teoretizari ale estimarii raportului dintre eficacitatea pedepsei vizavi de gravitatea faptei ilicite.Din stabilirea raportului mentionat mai sus a luat nastere ideea conceptualizarii pedepselor alternative.Conform DEX-ului, notiunea de “alternativa “ inseamna “posibilitatea de a alege intre doua solutii, intre doua situatii etc.care se exclud”. In ceea ce priveste pedeapsa cu pedeapsa cu privatiunea de libertate, spre exemplu,se stie ca poate sa existe si o pedeapsa alternativa, precum ar fi condamnarea cu suspendarea pedepsei sau cu aminarea executarii sentintei. Prin introducerea institutiei pedepsei alternative judecatorului i se ofera posibilitatea de a aplica mult mai eficient si la obiect principiul individualizarii pedepsei.Bineinteles ca judecatorului nu-i lipseste nici prerogativa de a reveni la pedeapsa initiala in cazul in care se constata ca pedeapsa alternativa nu si-a atins scopul propus.In unele tari europene deja s-a incetatanit practica pededpselor alternative, acestea imbracind cele maidierse forme , in functie de traditiile juridice, de cultura juridica si a posobilitatilor reale de a le aplica de catre fiecare stat in parte.

In Republica Moldova rolul pedepselor alternative, prevazute atit in Codul Penal actual, cit si in proiectul Codului Penal, este scazut. Consideram ca chiar si in situatia in care ar fi instituite alte modalitati de aplicare a pedepselor alternative, ele nu si-ar atinge scopul, intrucit ar mai fe necesara stabilirea unei proceduri adecvate de aplicare a lor, mai ales atunci cind va fi necesara revenirea la pedeapsa privativa de libertate din motivul nerespectarii de catre condamnat a obligatiilor care decurg din insasi esenta pedepsei alternative.

Mai sint si alte probleme ce tin de institutia espectiva, precum ar fi ocrotirea drepturilor infractorului, elaborarea unui mecanism de supraveghere a executarii pedepselor alternative, asigurarea cu mijloace financiare etc.

O alta problema ar fi operarea modificarilor in Codul de Procedura Penala, privind instituirea justitiei juvenile in vederea constituirii unor instante judecatoresti specializate, care vor examina infractiunile comise de minori si poate chiar si cauzele penale in care persoana vatamata nu este majora.

In ceea ce prevazute atit in Codul Penal actual, cit si in proiectul Codului Penal, este scazut. Consideram ca chiar si in situatia in care ar fi instituite alte modalitati de aplicare a pedepselor alternative, ele nu si-ar atinge scopul, intrucit ar mai fe necesara stabilirea unei proceduri adecvate de aplicare a lor, mai ales atunci cind va fi necesara revenirea la pedeapsa privativa de libertate din motivul nerespectarii de catre condamnat a obligatiilor care decurg din insasi esenta pedepsei alternative.

Mai sint si alte probleme ce tin de institutia espectiva, precum ar fi ocrotirea drepturilor infractorului, elaborarea unui mecanism de supraveghere a executarii pedepselor alternative, asigurarea cu mijloace financiare etc.

O alta problema ar fi operarea modificarilor in Codul de Procedura Penala, privind instituirea justitiei juvenile in vederea constituirii unor instante judecatoresti specializate, care vor examina infractiunile comise de minori si poate chiar si cauzele penale in care persoana vatamata nu este majora.

In ceea ce priveste muncile social-utile, acestea nu trebuie confundate cu muncile corectionale, care au fost abrogate. Pornind de la faptul ca art .4 al CEDO interzice constringerea persoanei de a executa o munca fortata sau obligatorie, munca social- utila poate fi aplicata ca pedeapsa alternativa doar cu acordul faptuitorului.

Urmatoarea problema ar consta in analiza mai detaliata a peersoanei faptuitorului, sub cele mai diferite aspecte: persoana, starea familiala si materiala,comportamentul in societate etc.

Bineinteles ca fara solutionarea financiara a tuturor aspectelor enuntate mai sus materializarea institutiei pedepselor alternative nu este posibila. Nu ne ramine decit sa speram ca si tara noastra, in urcusu-i anvoios spre idealurile democratiei si ale statului de drept, va gasi si va adopta cele mai propice strategii dictate imperios de epoca in primenire.

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii a fost introdusa in legislatia penala moderna dupa multe dezbateri si dupa multe ezitari. Era greu de admis ca, dupa aplicarea pedepsei inchisorii printr-o hotarire ramasa definiitiva a instantei de judecata, sa se admita suspendarea executarii acesteia, fie chiar sub forma unei suspendari conditionate. Pina la urma, solutia admiterii in dreptul penal si in dreptul penitenciar(dreptul executional penal) a suspendarii executarii conditionate a pedepsei inchisorii a triumfat date fiind laturile ei pozitive stimulatorii pentru indreptarea condamnatului.

Ideia acestei modalitati de executare au avut-o mai intii juristii belgieni si francezi(Berenger), apoi alti specialisti prin anii 1880-1890. Pentru prima data insa aceasta idee a fost legigerata si apoi pusa in practica in Belgia (1889). De atunci ea a patruns in toate legitatile penale europene si din alte tari ale lumii . Ea a fost reglementata cu atentie in legislatiile penale ale tarilor europene, fiind considerata ca eficienta si de natura sa contribuie la prevenirea infractiunilor fara a se apela la privarea de libertate si la regimul penitenciar.In unele legislatii, aceasta institutie poarta denumirea de suspendare conditionata a executarii pedepsei, in altele suspendarea conditionata a condamnarii, ceea ce releva si unele deosebiri de conceptie.

În general putem constata doua forme de suspendare a executarii pedepsei si anume: suspendarea conditionata a executarii (sau suspendarea simpla) si suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. Le vom examina pe rind:

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei este o institutie de drept penal si de drept executional penal care consta, dupa cum o arata si denumirea , in suspendarea sau nepunerea in executare a unui condamnat intr-un loc de detentie la pedeapsa de inchisoare, pronuntata de instanta de judecata, in anumite conditii si pe un anumit termen de incercare. Daca se respecta aceste conditii , pedeapsa se considera executata,iar daca conditiile sint incalcate, suspendarea executarii se revoca iar pedeapsa se pune in executare intr-un loc de detinere. Rezulta din aceasta caracterizare ca, in primul rind este vorba de suspendarea executarii pedepsei in inchisori ori amenzii pronuntate de instanta de judecata(1), nu este vorba numai de suspendare judecatii ori numai de suspendarea condamnarii , asa cum este in unele legislatii penale; in al doila rind, legea are in vedere o suspendare conditionata a executarii si pe un anumit termen, de unde si denumirea de suspendare conditionata a executarii pedepsei; in al treilea rind, conditia principala a suspendarii este aceea ca cel condamnat sa nu comita noi infractiuni in termenul de incercae respectiv. Se releva astfel rolul pedepsei al institutiei suspendarii prin afirmarea unei cai noi de axecutare a pedepsei inchisorii, cale menita sa evite executarea efectiva a pedepsei intr-un loc de detinere.

Spre deosebire de executarea in regim inchis , care-i mai grea si mai costisitoare (intretinerea si detinerea in penitenciar a condamnatului), suspendarea conditionata a executarii ofera condamnatului posibilitatea :

De a se reeduca in conditii de libertate prin eforturi si staruinta proprii, nu prin detinere in penitenciar. Este adevarat , ca suspendarea cuprinde o conditie, care trebuie respectata, ca suspendarea este pe un termen anumit.,termen in care condamnatul nu trebuie sa comita o alta infractiune; se prezuma ca cel ce se abtine de a savirsi noi infractiuni intr-un anumit termen va putea sa se aptina si pe mai departe de la comitera de infractiuni. Chiar daca condamnatul s-ar abtine de la savirsirea altei infractiuni numai in termenul de incercare(2-3-4 ani)inca tot este un cistig, un bine pentru procesul sau de reeducare, iar suspendarea executarii pedepsei se dovedeste utila. In sfirsit in ipoteza in care nu se savirseste o alta infractiune, supendarea devine definitiva,pedeapsa considerindu-se executata. Daca cel condamnat savirseste o noua infractiune in perioada termenului de incercare, supendarea executarii se revoca iar condamnatul va fi obliligat sa sa execute intr-un loc de detinere, atit pedeapsa suspendata, cat si pedeapsa aplicata pentru infractiunea noua comisa, ceea ce din punct de vedere juridic inseamna ca autoritatea hotaririi penale este salvata, iar condamnatul nu poate ocoli executare pedepsei.

Despre natura juridica a suspendarii conditionate a executarii pedepsei s-au purtat si se poarta discutii intre specialisti. Se sustine ca institutia suspendarii executarii pedepsei este o problema de individualizare a aplicarii pedepsei, de individualizarea juridica, deoarece aceasta suspendare o acorda instanta de judecata in momentul pronuntarii condamnarii. Se mai invoca argumentul ca institutia suspendarii conditionate a executarii.

Examinarea mai aproape natura juridica a suspendarii execuatarii pedepsei se arata a fi o problema privind executarea pedepsei, fiindca : obiectul suspendarii, ceea ce se suspenda, dupa cum arata denumirea, “ suspendare{ conditionata} a executarii” esteexecutarea” pedepsei. Se suspenda executarea pedepsei si nu aplicarea pedepsei. Iar daca nu s-ar acorda suspendarea executarii pedepsei, executarea ar urma calea normala, aceea a aexecutarii in penitenciar, adica in regimul inchios.

Acordarea suspendarii executarii de catre instanta de judecata nu inseamna ca ne aflam in fata unei probleme exclusiv de aplicare a pedepsei, a unei probleme de individualizare judiciara a pedepsei, fiindca si libertatea conditionata este acodata de instanta de judecata si totusi aceasta nu ii schimba natura juridica; libertatea conditionata ramine o problema de individualizare a executarii si nu de aplicare a pedepsei inchisorii,. Faprul ca suspendarea executarii pedepsei se pronunta in momentul judecarii, nu este decisiv pentru natura juridica a institutiei, fiindca decizia cu privire la suspendare se ia dupa ce sa aplicat pedeapsa ; mai intii se hotaraste felul si cuantumul pedepsei pentru fapta savirsita(de exeplu, inchisoare pina la 3 ani) si apoi in momentul al doile se hotaraste daca executarea pedepsei aplicate se suspenda ori nu.

Natura juridica a unei institutii de drept se deduce cel mai exact din efectele de suspendare conditionata a executarii pedepsei, efectele ce se produc____ executarea pedepsei , fiindca:

a)in momentul acordarii de suspenda,conditionat, executarea pedepsei( condamnatul nu este timis la penitenciar), b) iar in momentul final, dupa expirarea termenului de incercare, daca condamnatul a respectat conditia(n-a savirsit alta infractiune), pedeapsa se considera executata si pe aceasta baza, condamnatul este reabilitat de drept. Daca condamnatul n-a respectat conditia, condamnatul este pus sa execute pedeapsa suspendata. Exista legislatii in care suspendarea conditionata a executarii pedepsei este considerata in mod expres (in doctrina si legislatie) ca problema de executare a pedepsei, bunaoara cea poloneza si cea franceza.

Pentru considerentele amintite, se poate deprinde concluzia ca, suspendarea conditionata a executarii pedepsei este o forma sau modalitate de individualizare a executarii pedepsei private de libertate (inchisoarea)si anume, o forma a regimului de executare in libertate.

Dosarele cauzelor privind cererile de liberare conditionata – primite de instanta de judecata fara procesul- verbal al comisiei pentru libere conditionata de la penitenciarul in care se afla condamnatul, trebuie trimise spre examinare acestei comisii. Instanta de recurs nu face trinitere la vre-o dispozitie legala, iar in motivarea acesteia se retine ca instanta nu poate trece la solutionarea cererii de liberare conditionata a condamnatului numai pe baza cererii acestuia, fara sa existe la dosar procesul-verbal intocmit de catre comisia de propuneri intituita in cadrul penitenciarului, in conformitate cu prevederile legii executarii pedepselor.

Liberea conditionata este o institutie de drept penal material (substantial) omplementara regimului executarii pedepsei inchisorii la un loc de detentie, pe care o pot dispune numai instantele de judecata, cu privire la orice condamnat.

Institutia liberarii conditionate isi are legitimarea in faptul ca in unele cazuri, in care exista suficiente indicii ca pedeapsa privativa de libertate aplicata inculpatului si aflata in curs de executare si-a atins copul inainte de expirarea ei, dispare necesitatea executarii integrale, in regim de inchisoare, a acestei pedepse.

Beneficiul liberarii conditionate nu este un drept al condamnatului , ci numai o vocatie a acestuia, astfel ca instanta de judecata competenta sa o acorde va aprecia, in fiecare caz in parte, daca este sau nu portuna si prudenta acordarea acestui beneficiu celui condamnat. Mai mult, instanta poate sa nu dispuna liberarea conditionata a unui condamnat, avind in vedere nu numai imprejurarile legate de fapta si persoana acestuia, dar si pe considerente de politica penala,pentru a contribui in momentul respectiv la itarirea eficientei pedepsei, la sporirea efectului preventiv general al acesteia.

Totodata, fiind si un mijloc de individualizare administrativa a executarii pedepsei inchisorii privative de libertate, liberarea conditionata se dispune in faza de executare a pedepsei, de regula, la initiativa organelor administrative ale locului de detentie(8).

Liberarea conditionata ar binevenit să se dispună, la cererea sau la propunerea facuta potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de catre judecatoria in a careia raza teritoriala se afla locul de detenție.

In vederea liberarii conditionate in fiecare penitenciar trebuie să functioneze o comisie de propuneri care examineaza din oficiu ori la cerere, situatia fiecarui condamnat, pentru a cnstata daca sunt indeplinite cerintele legale intocmind un proces-verbal in care se consemneaza modul de comportare a condamnatului in penitenciar si la locl de munca si date cu privire la munca prestata

Examinind situatia condamnatului comisia poate constata ca sunt indeplinite conditiile cerute pentru liberarea conditionata, caz in care inainteaza procesul – verbal instantei (cu propunere de liberare conditionata) ori ca cel condamnat nu indeplineste conditiile pentru a fi liberat si fixeaza un termen pentru reexaminarea situatiei acestuia, termen care nu poate fi mai mare de un an si pune in vedere condamnatului ca se poate adresa direct instantei, sau poate fi sesizata in scris- prin cerere motivata- atit de condamnat cit si de catre intermediari.

Condamnatul se poate adresa direct instantei cerind liberarea conditionata atit in instanta in care comisia, dupa examinarea situatiei sale nu au propus liberarea conditionata, cit si atunci cind situatia sa inca nu a fost analizata de comisie.

Cind cererea a fost adresata direct instantei de catre condamnat fara ca in prealabil comisia de propuneri sa fi examinat situatia sa, judecarea cauzei nu poate avea loc fara ca situatia condamnatului sa fi fost examinata de catre comisia de propuneri ce functioneaza in penitenciarul unde se afla ori din care a fost pus in libertate ca urmare a intreruperii executarii pedepsei

In asemenea situatii , instanta trebuie sa ceara comisiei de propuneri sa examineze situatia condamnatului si sa-i inainteze procesul- verbal intocmit,pentru a se putea pronunta in fond asupra temeiniciei si leglitatii cererii de liberare conditionata.

Conform articolului 18, punctul 7, din Codul de executare a sancțiunilor de drept penal adoptat prin Legea Nr.1524-XII din 22 iunie 1993, publicat în M.O nr.1 din 1994, persoanele față de care nu se aplicăcondiționat pedeapsa se află sub controlul inspectoratelorpentru afaceri corecționale, careeste un organ de natura administrativa, aceasta nefacind parte din categoria organelor cu atributii de jurisdictie in favoarea careia instantele se pot dezinvesti, in cadrul procedurii reglementate de C.P.P ori alte legi speciale.

În cazul cînd se judecă apelul ori recursul, instanta de control judiciar ar trebui să constate că în cazul cînd la dosar nu exista procesul – verbal intocmit privind liberare conditionata, cu ocazia rejudecarii cauzei prima instanta urmeaza sa ceara comisiei de specialisti sa examineze situatia condamntului pentru a vedea daca sunt indeplinite conditiile prevazute legii și să-i inainteze procesul-verbal intocmit cu privire la aceasta.

Din punct de vedere practic, daca s-ar adopta alte solutii s-ar ajunge ca, in unele cazuri dosarul sa fie trimis comisiei de propuneri pentru liberare conditionata din penitenciarul in care se afla condamnatul cind s-a adresat instantei.

1.2 Temeiurile și condițiile de aplicare a condamnîrii condiționate

Legislatia penala determina temeiurile de aplicare a condamnarii conditionate in mod general. In conformitate cu art 43 din C.P. al R.M instanta de judecata poate stabili neaplicare conditionata a sanctiunii fata de vinovat, daca in cazul aplicarii privatiunii de libertate se iau in consideratie imprejurarile cauzei si personalitatea vinovatului si va ajunge la o concluzie privind nejustificarea excutarii de catre vinovat a sanctiunii stabilite.

In cazul in care, la stabilirea sanctiunii persoanei care se stabileste persoanei pentru prima data pe un termen de pina la trei ani, instanta de judecata tinind cont de caracterul si gradul de pericol social al infractiunii savirsite, personalitatea vinovatului si a altor imprejurari ale cauzei, precum si a posibilitatilor de corectare si reducre fara izolarea de societate poate amina executarea sentintei fata de asemenea persoane pe un anumit termen instanta de judecata nu trebuie sa stabileasca privatiunea de libertate cu aplicarea aminarii executarii sentintei,daca luind in consideratie imprejurarile cauzei si a personalitatii vinovatului exista temeiuri pentru aplicare sentintei n prin privatiune de libertate sau nu se aplica in mod conditionat privatiunea de libertate .

Reesind din cele expuse reese ca temeiurile pentru aminarea executarii sentintei nu coincid cu temeiurile condamanrii conditionate. Unii spesialisti in domeniu considera ca nu exista nici o diferenta dintre aceste doua elemente.

Prin temeiuri ale aplicarii condamnarii conditionate nu pot fi cosiderate niste convingeri launtrice ale instantei de judecata. Dar niste imprejurari de fapt care in totalitate lor exprima o posibilitate obiectiva si reala de atingerea scopului prevazute de lege pentru condamnarea conditinata. Aprecierea acestor imprejurai din punct de vedere al atingerii acestor scopuri si genereaza convingerea instantei de judecata de necesitatea aplicarii condamnarii conditionate. Evidenta si aplicare de instanta de judecata a imprejurarilor de fapt, expuse in sentinta compun esentaa motivatiei a condamnarii conditionate

Deseori apar unele chestiuni legate de posibilitatea atingerii unor scopuri si respectiv natura acestora la aplicarea masurilor respective.reesind din cadrul legislativ in vigoare instanta de judecata este chemata sa se conduca din posibilitatile corectarii si reeducarii condamnatului fara izolarea acestuia de societate. In acest context trebiue de remarcat ca corectare si reeducarea nu este unicul scop al sanctiunii si a raspunderii penale in general.

Se considera ca aplicarea condamnarii conditionate trebiue in fiecare caz concret sa se reesa din determinarea scopurilor concrete fie corectarea fie reeducarea condamnatului precum si preintimpinarea savirsirii a unor infractiuni noi de catre condamnat si alte persoane. Unii savanti teoreticieni pun posibilitatea aplicarii condamnarii conditionate in dependenta de convingerea instantei de judecata in realizarae scopului propus prin sanctiunea penala si fara executarea reala.

Ca remarca la cele expuse trebuie avut in vedere ca aici se are in vedere nu atingerea scopului sanctiunii dar a scopului raspunderii penale.

Luind in consideratie cele expuse anterior putem determina temeiurile condamnarii conditionate ca o complexitate (totalitate ) de imprejurari, necesare pentru ca instanta e judecata sa concluzioneze posibilitate tingerii scopului raspunderii penale fara executarea reala a privatiunii de libertate dar in conditii de incercare.

Hotarirea instantei de judecata privind chestiunile legate de condamnarea conditionata trebiue sa se intemeieze in mod riguros pe imprejurarile cauzei si personalitatea celui vinovat, sau pe caracterul si gradul de pericol social al infractiunii savirsite, personalitatea vinovatului si a altor imprejurari ale cauzei, precum si posibilitatea corectarii si reeducarii fara izolarea acestuia de societate. Aceste indicatii nu dau o apreciere concreta a temeiurilor condamnarii conditionate ci doar niste orientai referitoare la concretizarea lor in fiecare caz apare

Pe linga elementele expuse anterior necesare a fi luate in consideratie mentionam aici si acele imprejurai care se refera la modul de viata al vinovatului, care in mod nemijlocit nu caracterizeaza personalitatea, desi unii le considera banale. In practica judiciara ele au un rol semnificativ.

Dupa cum se stie condamnarea conditionata nu se aplica fata de persoanele condamnate pentru infractiunile grave si deosebit de grave

Prin infractiuni grave se intelege infractiunile intentionate care au adus un prejudiciu considerabil sau savirsite printr-un mijloc periculor in mod repetat care in conformitate cu legea se pedepseste cu sanctiuni de peste 5 ani. In cazul acestor infractiuni condamnarea coditionata se aplica in cazurile exceptionale cu indicarea obligatorie a motivelor unor asemenea hotaririi foarte detaliata.

Sentinta judiciara este unul din cele mai importante acte ale justitiei. Conform legii nimeni nu poate fi declarat vinovat in savirsirea unei infractiuni precum si supus unei pedepsei penale decit in baza unei sentinte a instantei de judecata si in conformitate cu legea. Sentinta pronuntata in numele statului trebuie sa fie legala intemeiata si argumentata..

Art.43 din C.P.al R.M. stabileste ca in cazul in care la stabilirea sanctiunii sub forma de privatiune de libertate, luindu-se in consideratie imprejurarile cauzei si personalitatea celui vinovat, ajungind la convingerea privind nejustificarea si irational ca condamnatul sa execute pedeapsa sub forma de privatiune de libertate pe un termen amunit ea poate dispune suspendarea pedepsei aplicate condamnatului, indicind in sentinta motivele acestei hotariri.

In acest caz instanta de judecata decide neexecutarea sentintei daca in decursul termenului de proba fixat de instanta de judecata, condamnatul nu va savirsi o noua infractiune si daca va indeplini obligatiile puse in seama lui de instanta de judecata pe termenul de proba.

Termenul de proba se stabileste in limitele de la un an pina la cici ani.

Condamnarea cu suspendarea pedepsei nu se aplica persoanelor carea au savirsit infractiunile prevazute de art 61-66. C.P.al R.M.alineatul trei al art 67,art 69.70 si 74; alineatul doi al art74/1, alineatul intii al art 74/2. Art 88.89 si 95. Alineatele trei, patru si cinci ale art. 102. Art.103.art 103/1 si 104, alineatul doi ale art 107/1 si 113, art 113/1 si 116/1, alineatul patru al art. 119, alin. Trei ale art 120, art 121, alin.trei si patru ale art 123, art 159/1,alin trei al art 187, alin doi al art.206/1, alin. patru al art.214 ,art.225/1-225/3,227 si 227/1, punctul 3 al art.214 din prezentul cod.

In caz de condamnare cu suspendarea pedepsei pot fi stabilite pedepse complimentare. Controlul asupra comportamentului celui condamnat cu suspendarea pedepsei este exercitat de organul de stat specializat iar in cazul militarilor – de comandamentul unitatilor si institutiilor militate.

In caz de condamnare cu suspendare pedepsei instanta de judecata poate pune in sarcina condamnatului indeplinirea unor obligatiuni sa nu-si schimbe, fara invoirea organului de stat specializar care exercita controlul asupra comportamentului condamnatului , domiciliu stabilit, locul de munca sau de invatatura, sa nu frecventeze anumite localuri: sa-si sustina material familia. Instanta de judecata poate pune in sarcina celui condamnat cu suspendarea pedepsei si indeplinirea altor obligatiuni care pot contribui la corijarea condamnatului.

Pe durata termenului de proba instanta de judecata la propunerea organului care exercita controlul asupra comportamentului celui condamnat cu suspendarea pedepsei, poate anula in intregime sau in patre ori poate completa obligatiile stabilite anterior pentru cel condamnat cu suspendarea pedepsei.

In cazul cind condamnartul incalca pe durata termenul de proba ordinea publica,ceea ce atrage, aplicarea sanctiunii administrative, nu-si indeplineste obligatiunile date in seama pe durata termenului

de proba, instanta de judecata, in temeiul propunerii corespunzatoare a organului indicat la aliniatul 5 art.43, poate pronunta o incheiere cu privite le trimiterea condamnatului pentru a-si executa pedeapsa stabilita prin sentinta.

In cazul cind cel condamnat cu suspendarea pedepsei savirseste pe durata termenului de proba o noua infractiune, instanta de judecata ii stabileste pedeapsa conform prevederilor art 40 din cod.

Daca, pina la expirarea termenului de proba cel condamnat cu suspendarea pedepsei dovedeste printr-un comportament adecvat corijarea sa, instanta de judecata, la propunerea organului specializat, poate decide anularea condamnarii cu suspendarea pedepsei si stingerea antecedentelor penale ale condamnatului. In aceste circumstante condamnarea cu suspendarea pedepsei poate fi anulata la expirarea a cel putin jumatate din termenul de proba stabilit.

Conform prevederilor art 43 C.P. ,suspendarea conditionata a pedepsei se admite numai la aplicarea pedepsei privative de libertate. Prin sentina Judecatoriei raionale Soldanesti din 07.08.1996 NM a fost condamnat in baza art 227 al 1 C.P, la amenda in marimea de 25 salarii min., in suma de 450 lei, pentru faptul ca pina la 17.04.1996 a pastrat si a purtat un cutit de tip canadian recunoscut ca arma alba. Sentinta a fost atacata cu apel de catre inculpat, care nu se considera vinovat si solicita achitarea.

Prin decizia Colejului Penal al Trib. Mun.Balti din 19.03.1997 apelul inculpatului a fost partial admis, prin aplicarea art 43 C.P., cu suspendarea pedepsei si stabilirea unui termen de proba de un an. Decizia Colegiului penal a fost atacata cu recurs de catre procuror, care o considera nelegala in vederea aplicarii incorecte a art 43. C.P.

Colegiul penal al Curtii de Apel a admis recursul procurorului a casat decizia Colegiului penal din 19.03.1997 si a mentinut sentinta Judecatoriei raionale Soldanesti invocind urmatoarele.

Conform prevederilor art 43 C.P, la stabilirea pedepsei sub forma de privatiune de libertate, instanta judecatoriei tinind cont de circumstantele cauzei si de persoana celui vinovat, poate dispune suspendarea conditionata a pedepsei aplicate vinovatului indicand in hotarare motivele condamnarii cu suspendare a pedepsei. Astfel suspendarea conditionata a pedepsei se admite numai la aplicarea privatul de libertate si nicidecum la alte forme de pedeapsa. Prin sentinta Judecatoriei raionale Criuleni din 11.12.1996 AC a fost amendat in baza art.158 C.P. cu o suma in marime de 50 salarii minime si confiscarea productiei in baza art 164/2 al 1C.P. la 2 ani privatiune de libertate, cu privarea dreptului de a ocupa functii administrative sau organizatorico- economice pe un termen de 2 ani.

Conform art 39C.P.lui A.C. i s-au stabilit definitiv 2 ani privatiune de libertate cu privaea dreptului de a ocupa functii ale autoritatilor publice, functii administrative pe un termen de 2 si o amenda in marime de 120 de salarii minime in suma de 2160 lei, cu confiscarea productiei falsificate.

Conform art43 C.P. pedeapsa a fost suspendata pe un termen de proba de 2 ani.

Nefiind de acord cu sentinta, din motivul blindetii ei procurorul a atacat-o cu apel in Tribunalul mun.Chisinau. Prin decizia Trb. Din 05.06.1997,Colegiul penal al Trb.Chisinau a respins apelul procurorului.

Procurorul a inainta recurs impotriva deciziei tribunalului cerind casarea hotaririlor judecatoresti din motivul blindetii pedepsei. Examinind cauza penala in ordine de recurs Colegiul penal al Curtii e Apel a constatat urmatoarele: instanta de fond a aplicat gresit art 43 dinC.P., adica suspendarea peepsei stabilite. Aceasta contravine prevederilor art. 43 al 1.C.P. care stipuleaza ca la stabilirea pedepsei sub forma de privatiune de libertate instanta de judecata tinind cont de circumstantele cauzei si de persoana celui vinovat poate dispune suspendare conventionala a pedepsei, indicind motivele suspendarii.

Astfel suspendarea sub forma de amenda si a pedepsei complimentare, nu se admite.

Colegiul penal al Curtii de Apel a casat hotaririle judecatoresti anteriore aplicind prevederile art 43 C.P. numai in privinta pedepsei privative de libertate, iar amenda si pedeapsa complimentara stabilita in baza art 164/2 al 2 C.P. urmau sa fie executate din momentul emiterii deciziei .

Trebuie de mentionat aci ca in cazul in care se aplica prevederile art 43 C.P. la stabilirea pedepsei nu se cunoaste interdictii legale in raport cu faptul aplicarii anteriore a prevederilor acestei norme.

Potrivit prevederilor art43.C.P. curgerea termenului de proba incepe din ziua pronuntarii hotaririi judecatoresti si in el nu poate fi inclus termenul aflarii inculpatului in stare de arest

Termenul aflarii sub stare de arest se deduce de instanta in durata pedepsei privative de libertate. Conform sentintei judecatoriei Soroca din 25.12.1998 I.S. a fost condamnat, in baza art 218 al 2 C.P. la un an si sase luni privatiune de libertate, cu ispasirea pedepsei in colonie de corectare prin munca cu rejim comun. Inculpatul a depus apel in care a solicitat aplicarea unei pedepse conditionale, invocind motive familiare si faptul ca actiunile lui nu au cauzat urmari grave.

Prin decizia Colegiului penal al Tr. Mun.Balti din 16.06.1999 aplelul inculpatului I.S a fost admis, sentinta primei instante casata in partea aplicarii pedepsei cu pronuntarea unei noi hotariri, prin care I.S. a fost condamnat, in baza art 218 al 2 C.P. la un an si sase luni privatiue de libertate, cu aplicarea art43C.P.pe un termen de proba de doi ani.

Nefiind de acord cu pedeapsa stabilita, procurorul a declarat recurs si a cerut casarea deciziei tribunalului in latura stabilirei pedepsei.

Examinind cauza penala in ordine de recurs, Colegiul penal al Curtii de apel a considerat motivele invocate in recursul procurorului neintemeiate.

Faptul ca anterior inculpatul I.S. a fost condamnat cu aplicarea art 43 C.P. nu poate servi drept temei pentru a considera pedeapsa aplicata prin decizia tribunalului prea blinda. Legea penala pentru aceste circumstante nu stabileste intrdictii cu privire la aplicarea art 43 C.P.

Cu atit mai mult cu cit antecedentele penale in privinta inculpatului erau stinse la momentul examinarii cauzei in instanta de judecata.

Colegiul curtii de Apel a considerat recursil pasibil de respins ca nefondat. Totodata ,Colegiul penal al Curtii e Apel a considerat ca indicatia Coleg. Penal al Trb.in partea dispozitiva a deciziei despre includerea in termenul de proba a timpilui aflarii inculpatului in stare de arest este incorecta si ilegala.

Curgerea termenului de proba incepe din ziua pronuntarii hotaririi judecatoresti si in el nu poate fi inclus termenul aflarii inculpatului in stare de arest.

Termenul aflarii in stare de arest se deduce de instanta in durata pedepsei privatiune de libertate. Conform art 45 C.P. termenul aflarii inculpatului in stare de arest se considera ispasit in cazul stabilirii unei pedepse sub forma de privatiune de libertate sau poate fi comutat.

In temeiul celor expuse ,Colegiul Penal al Curtii de Apel a respins recursul procurorului ca nefondat, a mentinut decizia Trb.Balti .

Reesind din cele expuse anterior, putem mentiona ca in general exista tendinta de a diversifica imprejurarile de fapt, luate in consideratie de catre judecata ca fiind temeiuri a condamnarii conditionate. Asemenea tendinta ar fi trebui sa fie mult mai reflectata in legislatie.introducerea in normele juridice a unui cerc larg de imprejurari poate contribui la oevidentiere adecvata a acestora de catre instanta de judecata iar in cele din urma formeaza unele justificari referitoare la o individualizare profunda a condamnarii conditionate.

Ca temeiuri facultative necesare a fi luate in consideratie putem mentiona aici si promisiunea vinovatului ca perioada urmatoare sa se comporte intr-un mod adecvat, fie credibilitatea acordata de anumite institutii fata de inculpa.

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei se acorda numai unor condamnati la pedeapsa inchisorii,anume care indeplinesc anume conditii prevazute de lege. Aceste conditii privesc: gravitatea redusa a infractiunii savirsite, exprimata in peapsa aplicata redusa, persoana condamnatului, perspectiva sau posibilitatea indreptarii acestuia fara executarea pedepsei intr-un loc de detentie. Trebuie sa subliniat ca suspendarea se dispune pe un anumit termen (termen de incercare) si este conditionatam, condamnatul este obligat ca in acest termen sa nu mai savirseasca alte infractiuni.

. Prima conditie consta in aceea ca trebie sa fie vorba de o persoana condamnata în cazurile in care este vorba de infractiuni mai usoare ,ceea ce presupune ca nici faptuitorul nu prezinta un pericol social deosebit si ca se poate indrepta mai usor. Subliniem ca referindu-ne la condamnare, avem in vedere pedeapsa aplicata si care exprima pericolul concret si real al faptei savirsite. Criteriul de orientare este pedeapsa aplicata si nu pedeapsa prevazuta de lege.

Considerăm că în cazul unor infractiuni s-au produs si o paguba avutului public, instanta poate dispune suspendarea numai daca paguba a fost integral recuperata pina in momentul pronuntarii hotariri. In lege se prevede si posibilitatea acordariisuspendarii conditionate a executarii pedepsei si in anumite cazuri de concurs de infractiuni, anume in acele cazuri in care pedeapsa aplicata este inchisoarea pina la un an. Daca una din infractiunile concurente este o infractiune contra avutului public, pedeapsa aplicata trebuie sa fie de cel mult 6 luni.

O altă conditie pentru acordarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei consta in aceea ca trebuie sa fie vorba de un infractor care nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni. Din contra daca se constata ca infractorul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii, suspendare nu i se mai poate acorda, deoarece tocmai savirsirea infractiuni este o dovada de perseverenta pe calea infractiunii si din aceasta cauza nu poate fi vorba de prezumtia de indreptare fara executarea pedepsei. In mod exceptional legea trebuie să prevadă ca sunt socotiti infractori primari si acei care au savirsit anteior o infractiune daca aceasta se situeaza in vreuna din următoarele situații:

in timpul minoritatii,

b) pentru infractiuni amnistate,

pentru fapte care nu mai sunt prevazute ca infractiuni in legea penala si

pentru infractiuni pentru bcare a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare , nu numai atrag starea de recidiva. Asa fiind, acesti condamnati nu numai sunt sunt recidivisti si pe cale de consecinta, suspendarea conditionata a executarii pedepsei se poate acorda

Pentru acordarea suspendarii conditionate, consta in aceea ca instanta sa-si formeze convingerea ca scopul pedepsei poate fi atins char fara executarea pedepsei pronuntate. Asadar pe linga celelalte conditii, se mai cere si aceasta conditie de ordin subiectiv, apreciativ, anume instanta sa ajunga la convingerea ca indreptarea condamnatului (scopul pedepsei) este posibila si fara executare pedepsei.

O asemenea apreciere insa trebuie sa fie temeinica, in sensul ca trebuie sa se bazeze pe fapte, situatii, comportari reale, Ea trebuie desprinsa de activitatea infractorului dinainte de savirsirea infractiunii din comportarea in timpul cercetarii penale si in timpul judecatii, din aprecierile altora(colegi de munca martori etc.), despre conduita si profilul moral al infractorului. Ea se desprinde si dintr-o seama de imprejurari care preced sau insotesc savirsire infractiunii. Din toate aceste elemente, instanta isi poate forma convingerea despre posibilitate realizarii scopului pedepsei si fara executare acesteia.

.Aplicarea dispozitiilor privind acordarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei a ridicat numeroase probleme in practica judiciara.

În cazul cind in sarcina inculpatului se tine un corcurs de infractiuni, iar una dintre infractiuni in concurs este infractiunea de abandon de familie, suspendarea executarii se pronunta, atunci cind în caz de suspendare conditionata a executarii pedepsei specifice pentru infractiunea de abandon de familie.

1.3 Delimitarea condamnării condiționate de alte categorii de instituții

Considerind nelegala solutia, autorul sintezei sustine mai intii, ca “ odata constatat un impediment legal la executare (actul de gratiere), instanta nu mai putea recurge si la institutia suspendarii conditionate a executarii pedepsei. In al doilea rind, sustine in continuare autorul, “ instanta a folosit doua institutii juridice cu acelas continut- inlaturarea executarii pedepsei- dar in conditii diferite in ce priveste atitudinea ulteriora a faptuitorului.

În cazul în care judecatorul trebuie sa faca o individualizare completa a pedepsei si numai dupa aceea sa o raporteze la actul da gratiere, autorul considera ca si atunci” trebuie sa aleaga intre suspendare conditionata a executarii pedepsei si gratierea conditionata, iar alegerea nu poate fi facuta decit in favoarea inculpatului.

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei consta, cum bine se stie, în dispozitia data de instanta de judecata, prin hotarirea de condamnare, de a suspenda, in mod conditionat – o anumita perioada de timp, denumita termen de incercare si daca sunt indeplinite anumite conditii – executarea pedepsei aplicate; încă in cursul termenului de incrcare condamnatul respecta conditiile de care este legata suspendarea , el este reabilitat de drept , iar daca nu le respecta masura suspendarii se revoca si se proceda la executarea efectiva a pedepsei.

Se reaminteste ca asupra naturii juridice a suspendarii conditionate a executarii pedepsei s-au exprimat opinii diferite, dar nu este cazul sa fie acum analizate, retinind doar ca ,in conceptia C.P. Individualizare a pedepselor- ea este practic o institutie complementara, cu rolul de a intregi posibilitatile oferite de lege instantei judecatoresti pentru realizarea individualizarii pedepsei, prin aceasta inscriindu-se in categoria mijloacelor de individualizare, char daca nu priveste decit executarea pedepsei iar nu si felul si cuantumul ei.

Gratierea este considerata ca un act de clementa prin care puterea de stat renunta, pentru anumite considerente, la executarea unor pedepse pronuntate de instantele judecatoresti , cel mai important efect al ei fiind inlaturarea totala sau partiala a executarii pedepsei principale sau comutarea acesteia in alta mai usoara .

Fiind un act de clementa al puterii de stat, care nu mai gaseste necesra executarea pedepsei , gratierea nu poate fi refuzata de cel asupra caruia se rasringe beneficiu ei.

Evident, gratierea nu este o modalitate de individualizare a pedepselor, ci o cauza care inlatura in totul sau in parte , executarea unei pedepse care deja fusese individualizata, ori o comuta in alta mai usoara.

Deosebirile dintre institutia suspendarii conditionate a executarii pedepsei si cea a gratierii astfel cum se reglementeaza in lege sunt date nu numai de reglementarea lor in titluri distincte ale partii generale ale C.P., dar si de conditiile de aplicare, de efectele ce le produc si de momentul in care pt fi aplicate.

Sub acest ultim aspect, gratierea, ca act al puterii de stat, indiferent ca este anticipata (avind ca obiect pedepse concrete inca inexistente, dar care urmeaza s fie pronuntate ulterior) sau ca intervine dupa pronuntarea sau raminerea definitiva a unei hotariri de condamnare , presupune existenta unei pedepse determinate, individualizate, iar cind vorbim de individualizarea pedepsei avem in vedere implicit si posibilitatea suspendarii conditionate a executarii acesteia.

Acesta inseamna ca ordinea aplicarii dispozitiilor referitoare la supendarea conditionata si la gratiere este determinata, obiectiv, de caracterul celor doua institutii, ceea ce inseamna ca suspendarea conditionata se examineaza cu prioritate in cadrul procesului de individualizare judiciara a pedepsei si abia dupa aceea se examineaza aplicarea gratierii, in raport cu o pedeapsa determinata, individualizata.

Ordinea respectiva este impusa de “ imperativul aplicarii complete a tratamentului sanctionator, inclusiv in ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, care constituie un aspect inseparabil al procesului de individualizare a pedepsei mai inainte de examinarea incidentei unui act normativ de clementa nu poate fi aplicata decit la o sanctiune penala stabilita in toate elementele ei .

Din cel de mai sus se poate deduce ca cele doua institutii – suspendarea conditionata a executarii pedepsei si gratierea- nu sunt incompatibile, dar ca ordinea de aplicare a lor trebuie sa fie cea pe care am prezentat-o anterior.

Cele doua aspecte rezulta clar din prevederile art 53/1 și 53/2 din C.P conform caroraamnistia și gratierea are efecte si asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionată. Gratierea reglementata in art.53/2 C.P.este neconditionata si ca efectul ei asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionat este reducerea in mod corespunzator a partii din termenul de incercare care reprezinta durata pedepsei pronuntate de instanta, iar daca suspendarea conditionata este revocata sau anulata, se executa numai partea de pedeapsa ramasa negratiata.

Se stie insa, ca practica legislativa din tara noastra in materia gratierilor colective a cunoscut, o buna bucata de timp; numai gratierii conditionate,( al caror efect definitiv – stingerea pedepsei- este supus conditiei nesavirsirii unei infractiuni in cursul unui termen de incercare) care, in acelas timp sunt si anticipate (se refera la pedepsele ce se vor aplica in viitor, in cauze in care cercetarile nici n-au inceput ori aflate in curs de urmarire sau de judecata la data acordarii gratierii).

Aceste caractere atribuie gratierii semnificatia unei suspendari conditionate a executarii pedepsei, intrucit daca cel condamnat nu a mai savirsit din nou o infractiune in interval de timp fixat, la expirarea acestuia pedeapsa va fi considerata executata, iar in caz contrar va trebui sa execute atit pedeapsa aplicata pentru noua infractiune, cit si pedeapsa ori restul de pedeapsa ce a facut obiectul gratierii.

Data fiind aceasta semnificatie a gratierii conditionate si anticipate, este firesc sa ne intrebam daca in prezenta unui act normativ de gratiere conditionata si anticipata sub incidenta caruia ar intra si pedeapsa aplicata de instanta, se mai poate dispune si suspendarea conditionata a executarii acesteia.

Intr-o prima varianta s-ar putea sustine ca cel ce benificiaza de gratierea conditionata anticipata nu mai are interes de a se suspenda conditionat executarea acelei pedepse si ca oricum, pedeapsa devenind neexecutabila ca efect al gratierii, masura respectivă. ar fi lipsita de obiect, ceea ce nupoate fi acceptat

In primul rind , nu poate fi vorba de lipsa de interes, avind in vedere caracterul mai radical, mai profund al efecelor suspendarii conditionate a executarii pedepsei, in raport de cele ale gratierii. Este suficient sa reamintim , in acest sens, ca suspendarea conditionata poarta atit asupra pedepsei principale, cit si a celor complementare si ca la expirarea termenului de incercare daca nu a intervenit nici o cauza de revocare, condamnatul este reabilitat de drept, incetind toate decaderile, interdictiile si toate celelalte incapacitati rezultae din condamnare, in timp ce efectele gratierii sunt mult mai restrinse: ea nu are efecte asupra pedepselor complementare la expirarea termenului de incercare pedeapsa se considera doar executata, fara a inlatura decaderile, interdictiile si incapacitatile rezultate din condamnare, pedeapsa poate constitui primul termen al recidivei, etc.

Nu poate fi vorba nici de lipsa de obiect a suspendarii conditionate intrucit, asa cum s-a demonstrat mai sus, sub aspect cronologic, gratierea , indiferent de modalitatile ei este o cauza de stingere a executarii pedepsei si de aceea ea se raporteaza intotdeauna la o pedeapsa concreta, determinata in toate coordonatele sale, dupa epuizarea tuturor actelor de individualizare.

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei – ca o componenta a operei de individualizare – prealabila gratierii, se poate dispune, facindu-se abstractie de prevederile actului de gratiere, ori de cite ori se apreciaza – in conditiile legii – ca cel condamnat poate fi reeducat si fara executarea efectiva a pedepsei, in timp ce constatarea gratierii este o operatie ulterioara si obligatorie intrucit ea opereaza de la lege si nu poate fi operata.

In concluzie tinindu-se seama de ordinea fireasca de aplicare a celor doua institutii si de caracterul obligatoriu al gratierii, se poate conchide ca o pedeapsa gratiata conditionat poate forma, in acelas timp, si obiectul suspendarii conditionate a executarii.

Uneori ransformarea institutiei suspendarii dintr-un beneficiu intr-o situatie defavorabila inculpatului, nu poate fi acceptata S-a demonstrat deja ca analiza posibilitatilor de aplicare a suspendarii conditionate are loc in cadrul procesului de individualizare judiciara a pedepsei, cind se examineaza doar indeplinirea cerintelor prevazute de lege, indiferent si independent de existenta actului de gratiere si abia dupa aceea, odata individualizata pedeapsa, se examineaza daca ea este sau nu susceptibila de gratiere.

Pe de alta parte, prin constatarea gratierii conditionate a pedepsei – inchisoare cu suspendare conditionata a executarii ei, termenul de incercare. Gratierea, indiferent ca este conditionată ori neconditionată, produce efectele scontate respectiv inlaturarea in total sau in parte, a executarii pedepsei ori comutarea acesteia in alta mai usoara.

Ideea referitoare la faptul conform careia chisr daca judecatorul trebuie sa faca o individualizare completa a pedepsei (intindere si modalitate de executare) si apoi sa raporteze la actul de gratiere, el trebuie sa aleaga intre suspendarea conditionata iar alegerea nu poate fi facuta decit in favoarea inculpatului. Unii autori sustin că, dacă termenul de incercare este mai mic, se vor aplica dispozitiile din codul penal iar dimpotriva, daca termenul de incercare prevazut de legea de gratiere este mai mic, se va aplica gratierea.

Anterior s-a relatat despre posibilitatea reala si legala a aplicarii concomitente, prin aceeas sentinta, a suspendarii conditionate a executarii pedepsei si a gratierii conditionate, evident in ordinea cronologica si logica

Am putea spune că nu este posibilă alegerea între aplicarea suspendării condiționate a executării și aplicarea grațierii, din moment ce una din acestea este obligatorie. Or, cum am arătat, grațierea, ca act al puterii de stat, este obligatorie, ea neputând fi refuzată de beneficiarul.

Trebuie de menșionat că în nici un caz nu poate fi vorba de a alege între aplicarea suspendării condiționate și a grațierii.

În cazul cînd se constată că instanța a folosit doua instituții juridice cu același conținut – înălțarea executării pedepsei – dar cu condiții diferite în ce privește atitudinea ulterioară a inculpatului apare care din aceasta trebuie să fie respectate de inculpat în scopul de a evita o eventuală revocare.

Practic, dacă inculpatul comite o nouă infracțiune intenționată după împlinire termenul de încercare., devin aplicabile prevederile stipulate în normele de grațiere, potrivit cărora condamnatul este reabilitat de drept. Ca urmare, înlăturarea beneficiului grațierii, cu consecința executării pedepsei nu mai este posibilă.

Revocarea suspendării și înlăturarea, totodată a beneficiului grațierii vor putea avea loc dacă cel condamnat mai săvârșește o infracțiune intenționată mai înainte de împlinirea atât a termenului de încercare prevăzut de legea penală., cât și a termenului prevăzut de legea de grațiere.

Am considerat necesar să ne expunem punctul de vedere în legătura cu delimitarea celor două instituții cu convingerea ca orice idei ori susțineri cu privire la o problemă de drept controversată, chiar dacă nu pot fi însușite ori acceptate de toată lumea, pot constitui măcar motive de reflecție.

1.4 Unele aspecte de drept comparat

Institutia suspendarii conditionate a executarii pedepsei este inscrisa in majoritatea legislatiilor penale si penitenciare. Conceputa ca o institutie destinata condamnatilor laa pedepse privatiune de libertate de scurta durata ,cu scopul de a-i feri de eventuala influenta nociva a penitenciarului eaa a primit o larga aplicare si continua sa fie o institutie frecvent folosita in materie de executare a pedepsei privative de libertate.

Dreptul penal al unor tari vecine. In dreptul penal al unor tari aceasta institutie este consacrata in dreptul penal bulgar (condamnarea conditionata), dreptul penal ceh si slovac dreptul penal iugoslav, dreptul penal ungar (suspendare conditionata a pedepsei )

In cadrul Organizatiei Natiunilor Unite a fost elaborat un proiect de principii privind pedepsele alternative. Chiar in preambulul acestui proiect se specifica ca pedeapsa alternativa nu poate fi definita print-o formula care sa contina termenul privare totala de libertate,iar termenele pedepsei alternative trebuie sa fie determinate atit de gravitatea infractiunii, cit si de sanctiunea prevazuta de legea penala.In acest sens, la baza principiilor fundamentate in proiectul respectiv au fost propuse mai multe modalitati de aplicare a pedepselor alternative,care pot fi grupate in trei categorii:

masuri indrepate spre reglementarea pedepsei privative de libertate(detentia partiala,detentia in zile de odihna, arestul la domiciliu,tratamentul stationar fortat);

masuri alternative, adica sanctiuni distincte de cele privative de libertate(amenzi si alte sanctiuni cu caracter pecuniar, limitarea sau privarea unor drepturi, confiscarea obiectului cu care s-a comis infractiunea, privarea de dreptul de a exercita o anumita functie, masuri cu caracter educational aplicate minorilor, repararea prejudiciului cauzat, scuzele personale, antrenarea in activitati social-utile);

masuri indreptate spre evitarea sau incetarea aplicarii pedepsei privative de libertate(condamnarea cu suspendarea pedepsei, aminarea executarii sentintei etc.).

Din cele mentionate mai sus observam ca, prin diversificarea pedepselor alternative, judecatorul poate sa pronunte o sentinta mult mai adecvata fiecarui caz in parte.

Aplicare pedepselor alternative se practica de mai multe decenii intr-o serie de state-membre ale Consilului Europei.

In Austria, bunaoara, functioneaza instante pentru minori, care aplica tinerilor infractori si pedepse alternarive. Iar Codul Penal al acestui stat permite impacarea partilor(a victimei si a faptuitorului) in cazul comiterii infractiunilor mai putin grave, iar ca pedepse alternative prevede: clasarea provizorie a cauzei penale,antrenarea la munci utile pentru societate, sanctiuni cu caracter patrimonial etc. Ungaria de asemenea si-a ajustat Codul Penal, incluzind pedepse alternative, care permit inlocuirea pedepsei privative de libertate cu munci social- utile prestate timp de pina la 100 zile, amenda de la 3 pina la 6 mln.forinti,privarea de dreptul de a exercita o anumita activitate sau functie, interdictia de a locui intr-o anumita localitate, confiscarea averii etc.

In Suedia, legislatia penala prevede urmatoarele pedepse alternative: condamnarea cu supendarea pedepsei, munca social-utila, instituirea curatelei speciale( in cazul minorilor) etc.

In Codul Penal al Olandei, in anii ’80 ai secolului al XX-lea, au fost incluse mai multe pedepse alternative, inclusiv munca social- utila, repararea prejudiciului, supravegherea intensiva, obligarea de a studia fortat anumite cursuri, de exemplu cursuri pentru soferii mijloacelor publice de transport, pentru acei care au comis infractiuni in de erietate etc.

In toate statele pomenite mai sus, in urma introducerii institutiei pedepselor alternative, s-a iregistrat o scadere considerabila a numarului detinutilor in penitenciare, fapt care a condus la reducerea substantiala a bugetului pentru aceasta sfera, dar si i-a imprimat pedepsei un “chip uman”.

In unele din aceste legislatii institutia ia forma suspendarii conditionate a executarii pedepsei (D.P. roman,D.P. ungar) in altele ia forma suspendarii conditionate a condamnarii (D.P.slovac, D.P.ceh). in aceste din urma legislatii ceea ce este conditionat este condamnarea, iar in caz de respectare a conditiilo prevazute de lege condamnarea se considera inexistenta. In aceste legislatii s-ar putea sustine ca din punct de vedere al naturii juridice., aceasta institutie apartine dreptului penal si ca priveste individualizarea judiciara a pedepsei adica aplicarea pedepsei. in legislatiile in care institutia ia forma suspendarii conditionate a executarii ea apartine ca natura juridica dreptului executional penal si priveste individualizarea executarii pedepsei privative de libertate.

. Alte legislatii penale. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii este cunoscuta si in alte legislatii penale.

a) In dreptul penal francez se cunosc doua feluri de suspendari a executarii pedepsei si amune suspendarea simpla aexecutarii pedepsei (“le sursis simple”) si suspendarea cu punerea la incercare (“ le sursisi avec la miser l’epreuve”).

Suspendarea simpla (1) a fost introdusa prin Legea Berenger in 1891 si se aplica condamnatilor care au savirsit infractiuni usoare, pentru care se aplica pedeapsa emenzei sau pedeapsa inchisorii pina la un an; infractorilor primari care sunt deci la prima condamnare(2). Dispunind aceasta modalitate de suspendare instanta nu pune condamnatului nici conditii de asistenta nici conditii de control, nici obligatii speciale, in afara de obligatia de nu comite alte infractiuni. Instanta pronunta condamnarea si apoi prin aceeas hotarire suspenda executarea pedepsei. termenul de suspendare (de incercare) este de pina 3 ani. La sfirsitul termenului daca condamnatul are o purtare buna el este reabilitat de drept; daca savirseste o noua infractiune suspendarea se revoca cu obligatia condamnatului de a executa acea pedeapsa in regim inchis(concomitent cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune).

Suspendarea conditionata cu punerea la incercare inscrica in codul de procedura penala român in urma modificarii din anul 1958 se caracterizeaza prin urmatoarele:

– se aplica condamnatilor care au savirsit infractiuni mai grave, delicte de drept comun pentru care se aplica pedeapsa corectionala (inchisoare) pina la 3 ani; ea nu se aplica pentru infractiuni sanctionate cu pedeapsa criminala, nici pentru infractiun politice ori militare;

– aceasta suspendare se aplica atit condamnatilor primari cit si condamnatilor recidivisti, daca pedeapsa pentru infractiunea savirsita mai inainte nu a depasit 6 luni inchisoare;

-suspendarea se acorda pe un termen de incercare de 3-5 ani in functie de gravitate infractiunii savirsite de cuantumul pedepsei;

-suspendarea se acorda de catre instanta de judecata care pronunta o hotarire de condamnare si prin aceeas hotarire dispune si suspendarea conditionata.

Condamnatului caruia i se “acorda aceasta forma de suspendare” conditionata i se impun o seama de conditii si obligatii si anume: obligatii privind supravegherea (de ex. Sa raspunda la convocarile politiei ori judecatorului); obligatii privind incadrarea in munca, stabilirea domiciliului, obligatii privind calificarea profesionala, contributia la intretinerea familiei;

-obligatii privind despagubirea victimei;

– anumite interdictii(de ex.de a nu fracventa localurile unde se vind bauturi alcoolice, de a nu avea contact cu anumiti fosti condamnati etc.)

In dreptul penal englez exista institutia suspendarii conditionate a pedepsei inchisorii dar a primit o reglementate intrucitva deosebita de alte sisteme executiv penale si penitenciare. In sistemul englez exista doua forma de suspendare : una suspendare conditionata a juddecatii si alta suspendare conditionata a executarii pedepsei.

Suspendarea conditionata a judecatii consta in aceea ca dupa ce s-au stabilit fapta comisa,gravitatea ei redusa si ca faptuitorul este un minor sau un tinar adult, instanta apreciind ca condamnatul se poate indrepta prin oprirea conditionarii procesului, dispune suspendarea judecatii sub conditia bunei purtari a faptuitorului pe un anumit termen. Bineinteles , este vorba de fapte penale care implica pedeapsa privata de libertate de scurta durata. Daca nu se comite alta infractiune in acel termen judecata se inchide definitiv. Dimpotriva ,daca se comite alta infractiune judecata se reia si pentru prima infractiune si se aplica pedeapsa. Institutia aceasta se aplica mult si in majoritatea cazurilor da rezultate pozitive. Are avantajul ca nu se ajunge la condamnare penala iar reintegrarea sociala este mai usoara.

Suspendare conditionata a executarii pedepsei denumita in sistemul englez “probation” presupune desfasurarea integrala a procesului penal si condamnarea celui in cauza, instanta apreciind fapta si faptuitorul decide suspendarea executarii pedepsei, dar impune o seama de conditii pe care condamnatul trebuie sa le respecte in timpul suspendarii executarii pedepsei.Aici este vorba de fapte penale mai grave decit cele in cazul suspendarii judecatii dar totusi fapte din categoria infractiunilor usoare de un pericol social mijlociu, prevazute cu pedeapsa privativa de libertate pina la un an sau doi. Aceasta vizeaza de regula infractori tineri adulti, infractori primari, care pot fi indreptati fara executarea pedepsei aplicate. Conditiile impuse sau obligatiile condamnatului privesc domiciliul statornic, incadrarea in munca, calificarea profesionala, necomiterea de infractiuni, despagubirea victimei si altele. Daca se respecta aceste conditii pedeapsa se considera executata. In caz contrar condamnatul este pus sa execute pedeapsa suspendata intr-un penitenciar.

Capitolul II Efectele juridico – sociale a condamnării condiâionate

2.1 Consecințele și semnificația educativă a condamnării condiționat și efectele juridice

Suspendarea se pronunta conditionat iar aceasta conditie este subordonata unui anumit interval de timp care in dreptul penal se numeste termen de incercare. Durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei. constituie termen de incercare pentru condamnat si se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adauga un interval de timp. În acest interval infractorul trebuie sa aiba o purtare buna, suspendarea se face pe un anumit termen de incercare fiindca pe de o parte daca purtarea condamnatului in acel termen estebuna se presupune ca si mai tirziu purtarea va fi buna: pe de o alta parte suspendarea se acorda pe un termen de incercare in care condamnatul trebuie sa aiba o purtare buna deoarece numai cu aceasta conditiie condamnatul va fi in in masura sa evite executarea pedepsei in penitenciar.

Termenul de incercare este diferit dupa cum este vorba de infractiuni usoare sau foarte usoare. El se compune din doua subtermene, unul variabil si altul fix. Cel variabil este egal cu cuantumul pedepsei aplicate,iar cel fix este un interval de timp.

Efectele juridice ale pronuntarii suspendarii sunt de doua feluri: efectele juridice immediate(provizorii) si efectele juridice finale(definitive).

Efectele juridice immediate si provizorii se produc in momentul raminerii definitive a hotaririi prin care s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei. efectul principal imediat consta in aceea ca executarea pedepsei inchisorii aplicate prin hotarirea de condamnare se suspenda si condamnatul in loc sa fie internat in penitenciar este lasat conditionat in libertate.De asemenea se suspenda si executarea eventualelor pedepse complimentare care s-au aplicat. In schimb hotarirea de condamnare privind executarea masurilor de siguranta si a obligatiilor civile se executa,aceste obligatii nefiind afectate de suspendarea executarii pedepsei. Explicatia consta in aceea ca masurile de siguranta (confiscarea speciala) au un caracter preventiv, ele sunt menite a inlatura o stare de pericol sa sa-l determine pe condamnat a nu mai savirsi vreo infractiune si deci sa fie inlaturata perspectiva revocarii suspendarii. Tot asa executarea obligatiilor civile. Daca condamnatul nu achita despagubirile civile pina la expirare termenului de incercare instanta poate dispune revocare suspendari..

b) Efectele jurideice mediate si definitive se produc la sfirsitul termenului de incercare prin ajungerea la termen a suspendarii conditionate si devin definitive, in intelesul ca ele rezolva definitiv problema executarii pedepsei Aceste efecte se produc numai daca in tot cursul termenullui de incercare condamnatul a avut o conduita buna adica si-a respectat obligatia generala de a se nu mai savirsi alte infractiuni . Nesavirsindu-se o noua infractiune nu se va putea dispune revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei putindu-se desprinde concluzia ca cel condamnat s-a putut corecta si fara executarea efectiva a pedepsei

Daca lucrurile se desfasoara in acest mod in cursul termenului de incercare la examinarea termenului se produc urmatoarele efecte juridice definitive: pedeapsa pronuntata se considera definitiv executata, si pe cale de consecinta condamnatul se considera reabilitat de drept. Asadat , in cazurile cind condamnatul n-a mai savirsit o noua infractiune in termenul de incercare El este considerat ca a tras invataminte din pedeapsa aplicata si ca atare este reabilitat de drept. Prin respectare conditiilor suspendarii se considera ca cel in cauza a executat pedeapsa: fara considerarea pedepsei ca executata condamnatul n-ar putea fi nici reabilitat de drept .In ipoteza in care in termenul de incerce\are condamnatul si-a incalcat obligatiile ce i-au revenit, se produc alte efecte juridice definitive si anume – revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei si punerea condamnatului sa execute pedeapsa intr-un loc de detentie. Faptele sau cauzele care conduc la revocarea suspendarii sunt:

a) savirsirea din nou a unei infractiuni: aceasta cauza exista daca noua infractiune este intentionata, daca s-a savirsit in cursul termenului de incercare daca fapta a fost descoperita inainte de expirare termenului de incercare si daca s-a pronuntat pentru noua infracrtiune o hotarire de condamnare definitiva (chiar dupa expirarea termenului de incercare). Daca noua infractiune este o infractiune din culpa, daca fapta noua s-a savirsit dupa terminarea (expirarea) termeunlui de incercare sau daca fapta a fost descoperita dupa expirare termenului de incercare potrivit legii nu opereaza vreo cauza de revocare;

b) neindeplinirea obligatiilor civile stabilite prin hotarirea de condamnare, in ipoteza in care cel condamnat avea putinta de a indeplini aceste obligatii: dimpotriva daca se constata ca cel condamnat nu a avut putinta de a indepli obligatiile civile,cauza de revocare poate sa nu fie luata in considerare.

.Efectele juridice ce se produc in ipoteza de mai sus(savirsirea unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare), constau în :

pe de o parte, in revocarea suspendarii pedepsei,

si pe de alta parte in punerea in executare a pedepsei suspendate.

Dupa cum se opserva în cazul in care conduita condamnatului nu a corespuns asteptarii instantei de judecata,aceasta savirsind in termenul de incercare o noua infractiune instanta care judeca infractiunea comisa dispune revocarea beneficiului suspendarii executarii pedepsei pentru infractiunea anterioara, adica revocarea suspendarii si pe cale de consecinta il obliga pe condamnat sa execute pedeapsa anterioara intr-un loc de detentie. Exista asa cum s-a mai aratat si unele exceptii cind nu are loc revocarea suspendarii conditonate a executarii si anume; cind infractiunea savirsita ulterior a fost descoperita: a) dupa expirarea termenului de incercare, b) cind noua infractiune este o infractiune este o infractiune de culpa: in acest din urma caz pe linga faptul ca suspendarea acordata pentru prima infractiune nu se revoca, pentru a doua infractiune se poate pronunta tot o pedeapsa cu suspendarea executarii .

Pedeapsa care a fost suspendata in urma revocarii sa pune in executie urmind a fi executata de condamnat in intregime: aceasta pedeapsa nu se contopeste cu pedepsa pentru noua infractiune amindoua pedepse urmind a fi efectiv executate de condamnat. Aceasta masura este justa, deoarece pina in acest moment nu s-a executat nimic din pedeapsa ( ea a fost suspendata) si pe de alta parte cel ce si-a incalcat obligatiile trebuie sa execute in intregime acea pedeapsa.

Potrivit dispozitiilor legale, daca in termenul de incercare se comite din nou o infractiune, suspendarea conditionata se revoca, în recursul declarat s-a invocat faptul ca faptitorul a fost descoperit dupa trecerea termenului de incercare. Instanta de recurs a situat ca “ daca infractiune savirsita ulterior condamnarii cu suspendarea conditionata a fost descoperita mai inainte de implinirea termenului de incercare, suspendarea se revoca chiar daca autorul infractiunii a fost descoperit ulterior expirarii acestui termen.

În viitoarele reglementări juridice ar fi bine ca revocarea suspendarii conditionate pentru prima pedeapsa de un an inchisoare, dispunindu-se ca amindoua pedepse sa fie executate prin munca fara privare de libertate.

Legea reglementeaza si ipoteza cind datorita unor imprejurari suspendarea apare ca a fost acordata in mod ilegal, nejust. Intr-o asemenea ipoteza se produc alte efecte juridice, anume anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

Situatiile carre pot conduce la anularea suspendarii sunt: descoperirea ca cel condamnat cu supendarea executarii pedepsei, mai savirsise o infractiune aceasta infractiune insa :

fusese savirsita inainte de pronuntarea hotaririi prin care s-a dispus suspendarea sau pina la raminerea definitiva a acesteia;

a fost descoperita inainte de expirarea termenului de incercare;

c) pentru acestă infractiune sa fi aplicat pedeapsa inchisorii char dupa expirarea termenului de incercare. Se cere asadar sa se fi sfirsit mai inainte decondamnarea pentru care s-a dispus suspendarea o alta infractiune si pentru aceainfractiune sa fie aplicat pedeapsa inchisorii: aceasta dovedeste ca infractiunea a fost mai grava si ca ea a fost constatata si sanctoinata potrivit legii.

Efectele juridice care se ivesc,in urma constaterii ca s-a savirsit mai înainte o infractiune consta in aceea ca suspendarea conditionata a executarii pedepsei se anuleaza; pe cale de consecinta, existind un concurs de infractiuni, se aplica regulile de la concurs adica pedeapsa pentru infractiunea ultima si care fusese suspendata se contopeste cu pedeapsa pentru infractiunea savirsita mai inainte(si descoperita acum); noua pedeapsa rezultanta, in care intra si pedeapsa fosta suspendata se pune in executare.

Exista o exceptie anume daca pedeapsa rezultanta in urma contopirii nu depaseste un an anularea nu are loc; pedeapsa noua pote la rindul ei sa fie suspendata conditionat iar termenul de incercare se calculeazza de la data conditionata a executarii pedepsei .

Revocarea sau anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii in cazul in care condamnatul nu si-a respectat obligatiile in termenul de incercare implica o schimbare intr-o hotarire penala definitiva. Ori o atare schimbare se poate face numai urmind o anume cale procesuala si numai de catre anumite organe prevăzute de lege.

Pentru revocarea sau anularea suspendarii conditionate a pedepsei inchisorii o poate face numai un orga jurisdictional anume judecatoria sau tribunalul care judeca in prima instanta infractiunea care ar putea atraje revocarea sau anularea.

Pedepsele penale aplicate prin sentinta definitiva a instantei de judecata constituie ingradiri justificate ale anumitor drepturi, care survin drept consecinta a comiterii unor fapte social-periculoase.

Impactul pe care-l au acestea asupra dreptului la munca depinde, in primul rand, de caracterul privativ sau neprivativ de libertate a acestora si, in al doilea rand, de prevederile legilor speciale in dreptul muncii. Astfel privatiunea de libertate stinge automat calitatea de salariat, intrucat conform art.33, pct.7 CM al RM este temei de incetare a contractului individual de munca. Aceasta stare constituie un impediment absolut pentru capacitatea juridica de munca, intrucat nu implica libertatea manifestarii de vointa pentru valorificarea sau nevalorificarea dreptului la munca, exclude posibilitatea incheierii contractului individual de munca.

Doar prin exceptie constitutionala munca condamnatilor in institutiile penitenciare nu se considera fortata. (art.44, pct. b din Constitutia RM). Astfel pedeapsa privativa de liberate impiedica persoana care o suporta sa devina, daca doreste salariat de o anumita profesie, specialitate sau functie. Altfel spus, ea afecteaza total, dar temporar dreptul la munca, pe cand alte pedepse penale afecteaza doar partial si temporar dreptul la munca.

Privatiunea de dreptul de a ocupa o anumita functie sau de a exercita un anumit gen de activitate, precum si destituirea din functie implica conotatii directe cu dreptul la munca. Dar ele nu extind asupra intregului cerc de posibilitati de care dispun titularii dreptului la munca. Interzicerea ocuparii unor anumite functii sau desfasurarii anumitor activitati facuta prin sentinta definitiva a instantei de judecata au forta juridica o perioada limitata de timp de la 1 pana la 5 ani conform art.28 al CP al RM. Iar destituirea din functie (art. 30 CP al RM) nu presupune decat incetarea exercitarii unor obligatii functionale fata de un angajator. [27] Fapt care nu-l impiedica pe acesta sa-l incadreze in campul muncii in alta calitate sau pe alt angajator –intr-o functie similara.

Aceasta categorie de pedepse penale este foarte aproape din punct de vedere al continutului cu o sanctiune disciplinara de maxima severitate. Legea penala nu prevede careva termene pe parcursul carora destituirea din functie va produce efecte directe negative asupra dreptului la munca, cu exceptia antecedentelor penale. Prin urmare destituirea din functie in baza unei sentinte penale definitive va influenta doar statutul juridic de salariat pentru care legea speciala cere expres sa nu existe antecedente penale. Desi efectele juridice pe care aceste categorii de pedepse le produc asupra dreptului la munca sunt prevazute expres de legea penala, unele acte normative le mai specifica o data. De exemplu:

• certificatul de calificare a auditorului bancar poate fi anulat in baza deciziei comisiei de atestare in cazurile intrarii in vigoare a sentintei judecatii, care prevede privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a practica o anumita activitate in domeniul relatiilor financiar – economice a persoanei care practica auditul bancar. (art. VI, pct. c al Regulamentului BNM din 11.10.1996) ;

• nu pot fi avocati persoanele anterior lipsite de dreptul de a exercita profesia de avocat si concediate din organele de drept din motive compromitatoare. (art.9, pct. C al Legii despre avocatura din 13.05.1999);

• serviciul in organele vamale inceteaza in cazul limitarii prin hotarare judecatoreasca definitiva a dreptului de a indeplini atributiile. (art.43, alin. 2, pct. L al Legii serviciului in organele vamale din 20.07.2000). [66] Sintetizarea prevederilor normative in vigoare ne duc la concluzia ca, exceptand pedepsele penale care afecteaza direct dreptul la munca, mai exista alte situatii cand exercitarea unei functii sau ocuparea unui loc de lucru este imposibila din cauza savarsirii unei infractiuni, indiferent de pedeapsa penala aplicata in baza sentintei definitive. Este vorba dejudecatori (art. 25, alin.1, pct. d al Legii privind statutul judecatorului din 20-.07.2000).

In cazurile in care norma juridica stabileste posibilitate incetarii, eliberarii, destituirii, revocarii dintr-o functie din cauza condamnarii definitive si nu pomeneste nimic despre consecintele existente antecedentelor penale nu putem intelege clar, admite sau nu legislatorul ocuparea acestor functii indiferent de antecedente penale? Reiesind din importanta functiilor mentionate, pentru ocuparea carora alaturi de alte conditii mai sunt necesare si inalte calitati morale, credem ca antecedentele penale isi produc totusi efectul pana la stingerea sau ridicarea lor anticipata.

Administratorii bancii trebuie sa aiba o reputatie impecabila…, sa nu aiba antecedente penale , sa nu fie implicati in procese judiciare in calitate de invinuiti in cadrul unui proces penal, sa nu aiba evidente privind respectarea aparitiei problemelor administrative si financiare la locurile precedente de lucru sa nu aiba atestari privind escrocheriile financiare sau evaziunile fiscale. (art. II, Hotararii BNM nr. 15 din 26.03.1997). In concluzie, putem afirma ca pedepsele penale aplicate prin sentinte judecatoresti definitive produc efecte imediate asupra dreptului la munca de natura sa-l limiteze temporar si/sau partial. Extinderea in timp a consecintelor negative ale acestora depinde de prevederile legilor speciale privitor la antecedentele penale. Ingradirile directe sau indirecte cu caracter de pedeapsa penala ale dreptului la munca sunt inseparabile de integritatea morala a detinatorilor sau pretendentilor la anumite functii. Pentru unele din ele sunt elaborate chiar coduri de etica sau deontologice. (Codul deontologic al procurorului, Codul de etica al judecatorului).

2.2 Formele și caracterul participării colectivităților sociale la aplicarea condamnării condiționate

Conform articolului 21 din Codul de executare a sancșiunilor de drept penal, la corijarea condamnatului și la exercitarea controlului public asupra activității instituțiilor și organelor care pun în executare pedeapsa și exercită controlul asupra condamnatului la neaplicarea condișionată a pedepsei au dreptul să participe unități și cetățeni. În aliniatul 2 al aceluiaș articol, se stabilește că formele și modul de participare a societății la corijarea condamnatului și la exercitarea controlului asupra activității instituțiilor și organelor care pun în executare pedeapsa și exercită controlul asupra condamnatului la neaplicarea condiționată a pedepsei.

Activitatea societății și a diferitor colective de muncă în cazul executării sentinței în contextul condamnării condiționate în esența ei social politică reprezintă o direcție concretă de participare a acestora în solușionarea chestiunilor de stat și sociale . Gradul și forma unei asemenea participări este determinată în primul rînd de legități generale de dezvoltare socială.

Tot în contextul celor exprimate mai sus menționăm că ca particularități de realizare a unor asemenea direcții a politicii juridico-penale, care cere o corelație optimală dintre administrația de stat și controlul social.

Reglementările juridice a chestiunilor enunțate reprezintă nu numai un mijloc de legitimare și garanție juridică formelor de conducere, dar și un factor educativ enorm.

Activitatea judecății la aplicarea condamnării condiționate din punct de vedere juridic include în sine două etape strîns legate între ele. Prima – stabilirea de instanța de judecată a temeiurilor condamnării și respectiv primirea deciziei de aplicare a acesteea. A doua etapă – presupune determinarea condițiilor a instituțiilor nominalizate. Deci, participarea colectivităților sociale într-o formă sau alta este posibilă în ambele etape. Însă rolul cheie îi aparține primei, întrucît-stabilirea condițiilor concrete a condamnării condiționate se bazează pe informațiile primite la prima etapă și a concluziilor făcute în această bază.

Funcțiile colectivității se realizează în trei direcții strîns legate între ele strîns legate între ele:

informațiile prezentate instenței de judecată despre personalitatea vinovatului și a modului său de viață;

mărturiile prezentate instanței de judecată care confirmă atitudinea colectivului de muncă, a organizațiilor față de infracțiunea comisă, infractor, a posibilităților de atingere a scopului răspunderii juridice fără izolarea acestuia de societate, și în mod special în posibilitatea de a se corecta și reeduca ;

informarea instanței de judecată despre posibilitatea colectivului de muncă, organizației obștești privind acordarea influienței educative.

Participarea societății în faza stabilirii condamnării condiționate se realizează în următoarele forme juridico-organizaționale: prezentarea caracteristicilor, inițierea unor acțiuni în vederea oferirii acordului de a petrece lucrul educativ, participarea în cadru ședinței de judecată a reprezentanților formațiunilor obștești, a persoanelor particulare inclusiv a apărătorilor.Încă o dată remarcăm faptul că datele despre personalitatea vinovatului dețin o semnificație primordială în cazul stabilirii condamnării condiționate. Mai mult de 80% din judecătorii chestionați consideră, că personalitatea vinovatului se evidențiază în primul rînd în cazul soluționării întrebărilor referitoare la posibilitatea de a aplica condamnarea condiționată, în comparație cu circumstanțele care se referă la infracțiunea săvîrșită.

Un mijloc important ce contribuie la studierea de către instanța de judecată a personalității vinovatului poate fi caracteristica. Majoritatea judecătorilor chestionați confirmă faptul că caracteristica pozitivă a vinovatului – reprezintă un temei considerabil și binevenit la aplicarea condamnării condiționate. De asemenea se afirmă că o caracteristică nesatisfăcătoarea în cumul cu alte circumstanțe împiedică aplicarea unor sancțiuni penale în mod condiționat, indiferen că aceasta vine din instituția de învățămînt a condamnatului sau din alte cercuri sociale.

Un aspect important la momentul studierii caracteristicilor –constituie lacunele calitative ale acestora, mai ales din considerentele că ele sunt foarte limitate în conținut, ceea ce duce la limitarea reflectării unor date și fapte aferente personalității condamnatului. De aceea se considere că instanța dejudecată în cazul în care apelează la instituții, formațiuni obștești trebuie să formuleze un chestionar, care să includă toate chestiunile care sunt necesare în acest scop, iar răspunsurile primite să fie însoțite de fapte concrete.

I.V. Galiperin afirmă că în cazul aprecierii trăsăturilor de caracter a condamnatului o însemnătate deosebită trebuie oferită opiniei publice în ceea ce privește comportamnentul și imaginea morală a condamnatului, în contextul posibilității de a fi reeducat și corectării condamnatului. Aceasta are menirea de aridica calitatea și cantitatea informației privitoare la personalitatea vinovatului.

Evident că actualmente în legislația Republicii Moldova se simte insuficența cadrului normativ procesual car reglementa participarea colectivităților sociale la aplicarea condamnării condiționate , menționăm aici și posibilitatea de a înainta anumite garanții din partea formațiunilor obștești, deși de multe ori s-a remarcat că acestea nu sunt pe larg aplicate, iar uneori chiar sunt considerate dubioase .

În scopul antrenării membrilor colectivității sociale de multe ori s-a venit cu propunerea de a stabili în cadrul legislației procesual-penale o normă care ar stabili obligația reprezentanților organelor judiciare de a raporta în cadrul unor grupuri sociale, colective formațiuni obștești despre circumstanțele cauzei și respectiv despre oblicativitatea membilor societății de a se antrena în aceste chstiuni. Aceste concepții sunt de mulți considerate ca fiind specifice epocilor vechi a societății sovietice, ceea ce rămîne a fi discutabil, deoarece pasivitatea nu poate fi atribuită nicidecum unei societăți democratice.

Nu putem să negăm nici faptul că anchetatorii nu au posibilitate întotdeauna de aparticipa la realizarea acestor obiective din cauza factorilor binecunoscuți, cum ar fi: condițiile economice, profesionale etc. Însă în cazul în care anchetatorii s-ar include în activitatea de antrenare a participării colectivităților sociale la aplicarea condamnării condiționate, considerăm informația acumulată de ei, și confirmată pin anumite procese-verbale ar fi mult mai vastă și concretă.

Din cele relatate anterior putem deduce două concluzii:

– Participarea nemijlocită a anchetatatorului la întrunirile colectivelor poate fi considerată o garanție și respectiv o măsură de profilaxie;

– informația scrisă a anchetatorului a ocupat și continuă să ocupe un loc important servind caun canal important de informare a colectivelor de muncă și a societății în general de aceea perfecționarea acestui mecanism are o însemnătate practică deosebită.

Chestiunile legate de forma informației are un rol semnificativ și este determinată de conținutul ei, de aceea este binevenit ca în reglementările juridice să fie stipulate nu numai obligațiunile generale ale organelor de anchetă de a informa colectivele de muncă, formațiunile obștești despre, despre infracțiunea comisă de către un anumit individ , și respectiv despre consecințele juridice . Aici este important de a concepe și un mecanism juridic care ar direcționa întreaga gamă de chestiuni aferente acestei instituții, la care se referă următoarea informație:

despre împrejurările cauzei, rolul învinuitului, calificarea juridică a acțiunilor precum și a măsurilor de sancționare penală, răspunderea penală;

despre dreptul grupurilor sociale, organizații față de vinovat în faza de cercetare și stabilirea măsurilor de sancționare, precum și dreptul acestora de acorda ajutor din partea unui apărător.

Direcțiile indicate se referă la orice informație atît verbală cît și scrisă. Dacă anchetatorul participă personal la adunarea colectivului, organizației, el trebuie suplimentar să urmărească următoarele scopuri:

determinarea atitudinii colectivului, organizației față de fapta săvîrșită de către infractor, și respectiv posibilitatea de a se reeduca și corecta fără ajutorul izolării de societate;

formarea unei atitudini corecte a colectivităților sociale față de împrejurările formate;

existența unor posibilități reale, obiective și concrete a colectivităților în cauză de a putea influiența vinovatului prin prisma unor acțiuni de profilaxie și educare, fiind însoțite de posibilitatea de a convinge și instanța de judecată despre aceste intenții.

Deci, reeșinnd din cele expuse putem menționa că scopul participării colectivităților sociale sub forma unei profilaxii neguvernamentale, determinată respectiv în cele din urmă de scopul executării pedepsei și realizarea unor măsuri juridico-penale. Aici se are în vedere că subiecții profilaxiei neguvernamentale (colectivele sociale) trebuie să dețină în mod obligatoriu împuternicirea din partea instanței de judecată. Împuternicirile acestora trebuie să se întemeieze fie în baza legii sau aunei hotărîri, decizii emise de judecată.

Conținutul participării colectivităților sociale la măsurile de educare și profilaxie constă în:

supravegere socială și control;

educare socială și reeducare prin intermediul muncii corecționale.

Aici trebuie de menționat că este necesară creare unor comisii obștești cu un statut special întrucît, la noi în societate în condițiile actuale de dezvoltare socială și economică, antrenarea binevolă este practic imposibilă.

Reeșind din necesitatea asigurării unui cîmp mult mai larg de inițiativă privată a colectivelor socială sau mai concret a organizațiilor non governamentale, acestea ar fi binevenit să-și asume următoarele tipuri de sarcini cum ar fi de exemplu:

-petrecerea unui lucru sistematic în vederea corectăriiși reeducării vinovatuluiu;

atragerea sau implicarea condamnatului la viața socială, activități politice și culturale;

supravegerea condamnatului la locul de muncă ,învățătură;

lurea măsurilor de preîntîmpinare și evitarea săvîrșirii unor noi infracțiuni;

acordarea unui ajutor real în limitele competenței privind angajarea la un loc nou de muncă, primirea și unei prgătiri profesionale sau perfecționarera profesională,etc.

Un rol important se consideră că o au interdicțiile legate de afectarea drepturilor condamnatului, colectivele trebuie să fie responsabile de faptul că ele nu trebuie să divulge anumite chestiuni legate de viața și personalitatea celui condamnat, care au devenit cunoscute în activitățile de profilaxie asumate și prestate, menționăm încă o dată în mod binevol. Excepție poate servi în mod evident informațiile ce se referă la săvîrșirea unei noi infracțiuni. Ar fi bine ca colectivele sociale să raporteze periodic în mod strict despre lucru efectuat.

Capitolul III Regimul juridic privind controlul asupra persoanelor condamnate condiționat

3.1 Conceptul și locul controlului condamnării condiționate în sistemul juridico-penal de prevenire a infracțiunilor

Eficacitatea controlului asupra persoanelor ca condiție de încercare fără izolarea de societate depinde foarte mult de condițiile organizatorice care au fost create de legislația în vigoare. Din acest context reese necesitatea reglementării chestiunilor legate de nu numai de conținutul controlului activităților de profilaxie , dar și procedura de realizare, administrarea activității organelor care realizeză acest control.

În sistemul organelor interne rolul de bază în realizarea controlului se remite inspectoratelor pentru afaceri corecționale care dețin următoarele funcții:

duc evidența condamnaților;

acordă ajutorul necesar la angajare;

organizează controlul asupra comportamentul condamnaților;

în caz de necesitate pregătesc materialele pentru instanța de judecată în scopul schimbării condamnării condiționate;

iau măsuri de a stabili locul aflării domiciliului permanent.

O situție analogică se atribuie și minorilor care sunt supuși unor pedepse penale aplicabile în mod condiționat, acest lucru fiind realizat de către comisiile pentru minori de pe lîngă organele de autoadministrare publică locală.

În acest context putem menționa principalele neajunsuri legate activitatea inspectoratelor pentru afaceri corecționale:

Nu îndeplinesc funcțiile lor specifice;

dețin un potențial de cadre foarte slab și o asigurare materială neadecvată;

nu primesc ajutor din partea societății;

nu dețin un regim juridic de rigoare.

Nu trebuie evitată și necesitate intervenției directe a instanțelor de judecată în cadrul controlului asupra persoanelor cărora le-au fost stabilită o pedeapsă penală aplicabilă condiționat.

În opinia savantului rus M.A. Ghelifer trebuie de lărgit funcțiile de control ale instanțelor judiciare, oferindu-se acestora posibilitatea de alua cunoștință sistematică cu procesul de ispășire a pedepsei, sau prin includerea judecătorilor în comisii specialzate.

. În viitor trebuie să se introducă si forma suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere, adică însoțită de un anumit control de o anumita supraveghere. Introducerea acestei a doua forma de suspendare condiționata este de origine franceza unde exista o asemenea forma. Aceasta forma de suspendare in linii generale se aseamănă cu prima forma, a suspendării simple, dar se deosebește prin aceea ca condamnatul – pe perioada suspendării este supus unor obligațiuni si unor masuri de supraveghere pe care le stabilește instanța de judecata in funcție de felul condamnatului durata pedepsei si alte elemente. O singura forma de suspendare a executării pedepsei, anume suspendarea condiționata a executării pedepsei așa-zisa suspendare simpla suspendare neînsoțită de vreun control al desfășurării ei

Condițiile de acordare privesc: persoana condamnatului, pedeapsa aplicata si aprecierea instanței ca pronunțarea condamnării este suficientă pentru ca condamnatul sa se îndrepte fără a fi nevoie de executarea faptica a pedepsei. Cu privire la condamnat se prevede ca aceasta forma de suspendare se poate aplica infractorului care n-a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai ,are de un an, cit si infractorul care a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii de cel mult un an. In cazul infractorului condamnat la închisoare mai mare de un an suspendarea se poate aplica daca acea condamnare se încadrează in cazurile prevăzute de C.P. Trebuie să se mai cere in continuare ca instanța care aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sa-si facă aprecierea ca pentru corijarea pedepsei condamnatului este suficient condamnarea acestuia si ca nu numai este necesara executare pedepsei având in vedere persoana condamnatului ( fără caracteristici negative deosebite) comportarea lui (înainte si in timpul comiterii infracțiunii). Acordarea suspendării executării este o chestiune de apreciere a instanței o vocație pentru condamnat nu un drept al acestuia si nu o obligație pentru instanța.

Ca si in cazul suspendării a executării pedepsei si pentru suspendarea executării sub supraveghere trebuie să se pună problema existentei unui termen de încercare. In acest termen de încercare condamnatul trebuie sa aibă o conduita buna, in special sa nu comită o noua infracțiune si sa se supună masurilor de supraveghere hotărâte de instanța de judecata. Acest termen trebuie să aibă o durata formata din durata pedepsei aplicate si un interval de timp intre 2 si 5 ani, in sensul ca in cazul infracțiunilor mai grave termenul de încercare este ceva mai lung decât in cazul infracțiunilor ușoare.

3.2 MASURILE DE CONTROL APLICATE PERSOANELOR CONDAMANATE CONDIȚIONAT

In timpul termenului de încercare condamnatului i se impun o seama de masuri de supraveghere, de interdicții si de obligațiuni prin mijlocirea cărora se dirijează si orientează conduita acestuia in așa fel incit sa se prevină comiterea de noi infracțiuni. In noua trebuie să reglementare următoarele:

supravegherea este data in sarcina unui organ autoritar si competent anume unui judecător sau altei persoane asemănătoare;

b) masurile, obligațiile impuse condamnatului constau in: sa informeze si sa comunice supraveghetorului : date cu privire la domiciliul, locuința, mai ales schimbarea de domiciliu date privind locul de munca. Condamnatului I se impune: interzicerea frecventării anumitor locuri sau localuri, luarea si tinerea unor legaturi cu anumite persoane , masuri de tratament(de ex. . masuri de dezintoxicare); la nevoie se poate impune condamnatului interzicerea părăsirii localității pe un oarecare timp, sa nu conducă un autovehicol, sa se supună masurilor de control, tratament, desfășoare o munca de calificare etc. Unele din aceste masuri care se dovedesc a fi eficiente trebuie sa fie luate cu atragerea atenției si controlare in îndeplinirea lor.

Efectele juridice ale acordării executării pedepsei constau in momentul pronunțării hotărârii instanței, primul efect consta in suspendarea de îndată a executării adică in lăsarea in libertate a condamnatului in netrimiterea lui intr-un loc de detenție; din acest moment începe sa curgă si termenul de încercare, in cuprinsul căruia condamnatul trebuie sa observe si sa pună in aplicare obligațiile impuse de supraveghetor. Aceasta lăsare in libertate este provizorie si condiționata (de îndeplinirea obligațiilor asumate). Suspendare executării pedepsei principale nu atrage suspendarea masurilor de siguranța ori a obligațiilor civile fata de victima. După trecerea termenului de încercare daca in acest interval de timp condamnatul a avut o comportare buna îndeosebi nu a comis alta infracțiune condamnatul se socotește ca si-a executat pedeapsa si libertatea lui devine definitiva.

Suspendarea se pronunța condiționat iar aceasta condiție este subordonata unui anumit interval de timp care in dreptul penal se numește termen de încercare. se consideră ca” durata suspendării condiționate a executării pedepsei. constituie termen de încercare pentru condamnat si se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de doi ani “. In acest interval infractorul trebuie sa aibă o purtare buna, suspendarea se face pe un anumit termen de încercare fiindcă pe de o parte daca purtarea condamnatului in acel termen este buna se presupune ca si mai târziu purtarea va fi buna: pe de o alta parte suspendarea se acorda pe un termen de încercare in care condamnatul trebuie sa aibă o purtare buna deoarece numai cu aceasta condiție condamnatul va fi in în măsura sa evite executarea pedepsei in penitenciar.

Termenul de încercare este diferit după cum este vorba de infracțiuni ușoare sau foarte ușoare. El se compune din doua subtermene, unul variabil si altul fix. Cel variabil este egal cu cuantumul pedepsei aplicate, iar cel fix este un interval de timp de 2 ani ce se adaugă la primul. Acest termen începe sa curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de suspendare a executării pedepsei.

Există o formă de suspendare a executarii pedepsei, numită “suspendare simpla” suspendare neinsotita de vreun control al desfasurarii ei, precum și forma suspendarii conditionate a executarii pedepsei sub supraveghere, adica insotita de un anumit control de o anumita supraveghere. Introducerea acestei de a doua formă de suspendare conditionata este de origine franceza unde exista o asemenea forma. Aceasta forma de suspendare in linii generale se aseamana cu prima forma, a supendarii simple, dar se deoasebeste prin aceea ca condamnatul – pe perioada supendarii este supus unor obligatiuni si unor masuri de supraveghere pe care le stabileste instanta de judecata in functie de felul condamnatului durata pedepsei si alte elemente.

Conditiile de acordare privesc: persoana condamnatului, pedeapsa aplicata si apreciera instantei ca pronuntarea condamnarii este suficienate pentru ca condamnatul sa se indrepte fara a fi nevoie de executarea faptica a pedepsei. Cu privire la condamnat se prevede ca aceasta forma de suspendare se poate aplica infractorului care n-a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai ,are de un an, cit si infractorul care a mai fost condamnat la pedeapsa inchisorii de cel mult un an. Se mai cere in continuare ca instanta care aplica suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sa-si faca aprecierea ca pentru corijarea pedepsei condamnatului este suficient condamnarea acestuia si ca nu numai este necesara executare pedepsei avind in vedere persoana condamnatului ( fara caracteristici negative deosebite) comportarea lui (inainte si in timpul comiterii infractiunii). Acordarea suspendarii executarii este o chestiune de apreciere a instantei o vocatie pentru condamnat nu un drept al acestuia si nu o obligatie pentru instanta.

Ca si in cazul suspendarii a executarii pedepsei si pentru suspendarea executarii sub supraveghere se pune problema existentei unui termen de incercare art In acest termen de incrcare condamnatul trrebuie sa aiba o conduita buna, in special sa nu comita o noua inrfactiune si sa se supuna masurilor de supraveghere hotarite de instanta de judecata.

În timpul termenului de incercare condamnatului ise impun o seama de măsuri de supraveghere, de interdictii si de obligatiuni prin mijlocirea carora se dirijeaza si orienteaza conduita acestuia in asa fel incit sa se previna comiterea de noi infractiuni. In viitoarele reglementări trebuie să se prevadă urmatoarele:

supravegherea este data in sarcina unui orcgan autoritar si competent anume unui judecator sau altei persoane asemanatoare;

b) masurile, obligatiile impuse condamnatului constau in: sa informeze si sa comunice supraveghetorului : date cu privire la domiciliul, locuinta, mai ales schimbarea de domiciliu date privind locul de munca. Condamnatului i se impune: interzicerea frecventarii anumitor locuri sau localuri, luarea si tinerea unor legaturi cu anumite persoane , masuri de tratament(de ex . masuri de dezintoxicare); la nevoie se poate impune condamnatului interzicerea parasirii localitatii pe un oarecare timp, sa nu conduca un auotovehicol, sa se suspuna masurilor de control, tratament, desfasoare o munca de calificare etc. Unele din aceste masuri care se dovedesc a fi eficiente trebuie sa fie luate cu atragerea atentiei si controlare in indeplinirea lor.

Efectel juridice ale acordarii executarii pedepsei constau: a) in momentul pronuntarii hotaririi instantei, primul efect consta in suspendarea de indata a executarii adica in lasarea in libertate a condamnatului in netrimiterea lui intr-un loc de detentie; din acest moment incepe sa curga si termenul de incercare, in cuprinsul caruia condamnatul trebuie sa observe si sa puna in aplicare obligatiile impuse de supraveghetor. Aceasta lasare in libertate este provizorie si conditionata (de indeplinirea obligatiilor asumate). Suspendare executarii pedepsei principale nu atrage suspendarea masurilor de siguranta ori a obligatiilor civile fata de victima. Dupa trecerea termenului de incercare daca in acest interval de timp condamnatul a avut o comportare buna indeosebi nu a comis alta infractiune consdamnatul se socoteste ca si-a executat pedeapsa si libertatea lui evine definitiva.

3.3 Modul de organizare a controlului asupra persoanelor condamnate condiționat. Rolul instanțelor judiciare.

Trimiterea condamnatilor la privatiune de libertate cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei si a celor eliberati conditionat din locurile de detinere cu atragerea obligatoare la munca in locuri de detinere conform sentintei Trimiterea condamnatului la privatiune de libertate cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei si cu atragerea obligatoare la munca in locurile de detinere conform sentintei,daca el se sustrage de la executarea sentintei, se face de catre instanta de judecata de la locul retinerii condamnatului pe baza propunerii organului afacerilor interne.Trimiterea condamnatului la privatiune de libertate cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei si cu atragerea obligatoare la munca si a celui eliberat conditionat din locurile de detinere cu atragerea obligatoare la munca pentru executarea pedepsei privative de libertate, stabilite prin sentinta, in cazurile, prevazute de partea a cincia a articolului 24/1 si partea a cincia a articolului 51/2 din Codul penal se face de catre instanta de judecata de la locul de munca al condamnatului cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei sau a celui eliberat conditionat pe baza propunerii comune a organului care pune in executare pedeapsa si a comisiei de supraveghere de pe linga organul executiv al autoadministrarii locale. Trimiterea in locurile de detinere, conform sentintei, a condamnatului cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei si cu atragerea obligatoare la munca, precum si a celui eliberat conditionat din locurile de detinere cu atragerea obligatoare la munca, daca a plecat samovolnic dincolo de hotarele raionului administrativ al locului sau de munca, se face de catre instanta de judecata de la locul de retinere a condamnatului pe baza propunerii organului afacerilor interne.

Articolul 342/3din C.P.P al R.M stabilește modul absolvirii de pedeapsa a condamnatului, pen tru care executarea sentintei a fost aminata, sau modul de revocare a aminarii executarii sentintei Absolvirea de pedeapsa a condamnatului, pentru care executarea sentintei a fost aminata in temeiurile, prevazute de partea a sasea a articolului 44/1 din Codul penal, se efectueaza de instanta de judecata de la locul de trai al condamnatului la propunerea organului afacerilor interne, iar pentru minori – la propunerea comuna a organului afacerilor interne si a comisiei pentru minori de pe linga organul executiv al autoadministrarii locale. Revocarea aminarii executarii sentintei privative de libertate si trimiterea condamnatului pentru executarea privatiunii de libertate, stabilite de sentinta, se efectueaza de instanta de judecata de la locul de trai al condamnatului la propunerea organului afacerilor interne, a comisiei pentu minori de pe linga comitetul executiv al organelor administrarii locale sau a colectivului de munca, pe seama caruia a fost pusa indatorirea de a-l supraveghea pe condamnat si de a infaptui munca educativa cu el.

Eliberarea conditionata inainte de termen de pedeapsa si inlocuirea pedepsei cu alta mai blindă (articolul 343 C:P.P). Eliberarea conditionata inainte de termen de pedeapsa, precum si inlocuirea partii neexecutate din pedeapsa cu o pedeapsa mai blinda, in cazurile, prevazute de partea a treia a articolului 27 si de articolul 51 din Codul penal , se aplica de instanta de judecata de la locul de executare a pedepsei de catre condamnat pe baza propunerii comune a organului care pune in executare pedeapsa si a comisiei de supraveghere de pe linga organul executiv al autoadministrarii locale,iar in privinta persoanelor condamnate la privatiune de libertate cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei si cu atragerea obligatoare la munca si celor eliberate conditionat din locurile de detinere cu atragerea obligatoare la munca, – de asemenea si pe baza propunerii comune a administratiei si a organizatiilor obstesti de la locul de munca al condamnatului. Eliberarea de pedeapsa si inlocuirea pedepsei prin alta mai blinda in privinta persoanelor care au savirsit infractiuni inainte de a fi implinit virsta de optsprezece ani, in conformitate cu partea a treia a articolului 27 si cu articolul 52 din Codul penal se face de instanta pe baza propunerii comune a administratiei institutiei de corectare prin munca si a comisiei de supraveghere de pe linga organul executiv al autoadministrarii locale sau a Comisiei pentru minori de la locul de executare a pedepsei.

Eliberarea de pedeapsa, cind aceasta consta in interzicere de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate, se face de instanta, la cererea unei organizatii obstesti, a unui colectiv de munca sau a celui condamnat. Daca instanta a respins cererea de eliberare conditionata din locurile de detinere cu atragerea condamnatului in mod obligator la munca sau de eliberare conditionata inainte de termen de pedeapsa sau de inlocuire a partii neexecutate din pedeapsa cu alta mai blinda, examinarea din nou a cererii cu privire la aceasta chestiune poate avea loc nu mai inainte decit dupa trecerea a cel putin sase luni din ziua pronuntarii incheierii de respingere.

. Schimbarea conditiilor de detinere a persoanelor, condamnate la privatiune de libertate, in timpul executarii pedepsei Transferarea condamnatului dintr-o colonie de corectare prin munca cu regim special intr-o colonie de corectare prin munca cu regim riguros dintr-o colonie de corectare prin munca cu regim comun, inasprit si riguros intr-o colonie-asezare, dintr-o colonie de corectare prin munca cu regim riguros intr-o colonie de corectare prin munca cu regim special dintr-o colonie-asezare intr-o colonie de corectare prin munca cu regimul stabilit anterior de instanta de judecata, dintr-o colonie-asezare pentru persoanele care au savirsit infractiunea din imprudenta intr-o colonie cu regim comun, din inchisoare intr-o colonie de corectare prin munca si din colonie de corectare prin munca in inchisoare pe temeiurile prevazute de legislatia Republicii Moldova se face de catre instanta de judecata pe baza propunerii administratiei institutiei de corectare prin munca, coordonate cu comisia de supraveghere de pe linga organul executiv al autoadministrarii locale. Daca instanta de judecata respinge propunerea de transferare din colonia de corectare prin munca cu regim special intr-o colonie de corectare prin munca cu regim riguros, dintr-o colonie de corectare prin munca intr-o colonie-asezare, din inchisoare intr-o colonie de coretare prin munca, examinarea din nou a propunerii privind aceasta chestiune poate avea loc nu mai inainte decit dupa trecerea a sase luni din ziua pronuntarii incheierii de respingere a propunerii. Transferarea condamnatului dintr-o colonie de educare prin munca intr-o colonie de corectare prin munca si dintr-o colonie de educare prin munca cu regim comun intr-o colonie de educare prin munca cu regim inasprit de temeiurile, prevazute de legislatia Republicii Moldova, se face de catre instanta de judecata pe baza propunerii administratiei coloniei de educare prin munca, coordonate cu comisia pentru minori. (Art.344)

Înlocuirea condamnarii la privatiune de libertate cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei si cu atragerea obligatorie la munca si a amenzii prin alte pedepse Inlocuirea condamnarii la privatiune de libertate cu suspendarea pedepsei si cu atragerea obligatorie la munca prin privatiune de libertate se efectueaza de catre instanta de judecata in conformitate cu articolul 24/1 din Codul penal, pe baza propunerii organului afacerilor interne sau pe baza unui demers al organizatiei obstesti sau al colectivului de munca. Inlocuirea amenzii prin privatiune de libertate se efectueaza de catre instanta de judecata in conformitate cu articolul 29 din Codul penal.

C O N C L U Z I I

În lucrare s-a încercat de a expune particularitățile generale și specifice aferente condamnării condiționate, care reeșind din conținutul și forma de realizare este cosiderată o instituție a dreptului penal.

S-a constatat că această instituție nu este expusă în pe deplin îăn literatura de specialitate, și respectiv nu este regelementată pe deplin de către normele juridice, este foarte dificil de realizat controlul sociale asupra acestor categorii de condamnați. În legislația Republicii Moldova nu există expunerea formelor organizatorico-juridicede participare a grupărilor sociale, colectivelor de muncă la aplicarea condamnării condiționate.

Neexecutarea condiționată a sancțiunii nu poate fi aplicată față de persoanele care au săvîrșit infracțiuni deosebit de grave.

Față de persoanele care au săvîrșit infracțiuni și sînt condamnați condiționat trebuie să fie atribuite următoarele temeiuri: caracterul, gradul de pericol social a infracțiunii și alte circumstanțe ale cauzei, personalitatea, condițiile și modul de viață a vinovatului.

Instanța de judecată trebuie să intervină în vederea aplicării unor condiții speciale de încercare obligatorii pentru el. Iar autoritățile legislative să prevadă unele regelemntări detaliate în ceea ce privește statutul persoanelor condamnate fără privațiunea de libertate.

În sentințele trebuie stipulate obligațiuni concrete privind comportamentul condamnatului, fiind stipulate de asemenea și unele recomandări care deși nu sunt obligatorii ele ar putea determina corectarea condamnatului și preîntîmpinarea săvîrșirii unor noi infracțiuni.

Trebuie să se revadă statul, forma organizatorico-juridică privitoare la inspectoratele pentru afaceri corecționale.

Nu putem să omitem aici și semnificația organizațiilor non guvernamentale care în condițiile unei societăți democratrice își asumă multe funcții ale administrației de stat.

De asemenea trebuie de revăzut mecanismul de reducere sau anulare totală a pedepsei în cazul în care se dovedește faptul că condamnatul a dovedit că s-a corectat și reeducat.

Existența și eficiența acestei instituții a condamnării condiționate din punct de vedere social și al politicii juridico-penal constă în reeducarea și integrarea totală a condamnaților. Din moment ce recurge la o instanță educațională specială așa cum sunt cerințele de reeducare, se recunoaște implicit și explicit că mecanismele și funcțiile integrării sociale sunt perturbatoare. Deci, scopul procesului de terapie educațională este acela de a restabili funcționarea optimă a mecanismelor și funcțiilor integratoare ale personalității infractorului.

Făcând o relație de corespondență între cerințele sociale și cele ale individului, putem stabili că societatea solicită crearea unor centre de reeducare, a infractorilor , să reformuleze personalitatea infractorului ca aceasta să devină parte integratoare și eficientă societății.

Considerăm că centrele de control asupra persoanelor condamnate condiționat trebuie să asigure:

– un câmp existențial în care sensul relațiilor interpersonale și cu mediul social, gata să garanteze maximum de securitate internă și externă a condamnatului;

– un context activ de revalorificare și restructurare a imaginii de sine;

– o colectivitate a cărei activitate solicită coparticiparea și cooperarea;

-și nu în cele din urmă o instituție deschisă față de societate, un colectiv uman în care să se învețe și să se dezvolte marile sentimente umane și sociale.

Eficiența reintegrării sociale a condamnatului se constituie ca fiind cea mai certă dovadă a justiției și eficienței sancțiunii aplicate.

De asemenea trebuie de stabilit un mecanism de sesizare rapidă a autorităților judiciare în cazul condamnatul nu îndeplinește condițiile atribuite prin sentință sau actele noremative de rigoare.

O lacună a sistemului sancționar în vigoare este după părerea noastră lipsa oricărei preocupări legislative privind situația condamnatilor după executarea măsurii penale și lipsa unui regim juridic care ar reglementa statutul persoanelor condamnate condiționat.

Actualmente se impune cu necesitate înființarea unor instituții de ocrotire, care să supravegheze prin educatori – specialiști – comportamentul preexecutoriu al condamnatului și să propună după caz măsuri corespunzătoare.

Implicarea organelor de control anexe ale justiției prin asumarea competențelor autorității tutelare, în activitatea de resocializare a delincvenților va avea efecte benefice pentru societate.

Remarcăm în cele din urmă că în literatura de specialitate autohtonă nu există o tratare adecvată a instituției în cuază, iar regimul juridic aferent acestui domeniu deține numeroase lacune care pune în dificultate aplicarea politicii penale în ansamblu.

Literatura

1.Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994

2.Codul penal al Republicii Moldova cu modificările și completările ulterioare.

3.Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova, cu modificările și completările ulterioare.

4.Codul de executare a sancțiunilor de drept penal adoptat prin Legea nr1524-XII din 22 iunie 1993, publicat în Monitorul Oficial nr.1 din 1994.

//cope din

1. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации, отв. ред., В.И.Радченко, М.., Вердикт, 1994.

2. Уголовное право Российской Федерации, общая часть, отв. ред. Б.В.Здравомыслов, М, Юристъ 1996 г.

6. Комментарий судебной практики за 1983 г. М. «Юридическая литература», 1984 г.

7. Советское уголовное право – Часть общая, изд. МГУ, 1974 г.

8. Советское уголовное право – Часть общая, М. «Юридическая литература», 1982 г.

13.Н.Д.Дурманов – Освобождение от наказания по советскому праву, Госюриздат, М., 1957 г.

14.С.Г.Келина " Теоретические вопросы освобождения от уголовной ответственности, М., Наука, 1957 г.

15.В.И.Курляндский – Уголовная ответственность и меры общественного воздействия, М., .«Юридическая литература», 1965 г.

16-Э.А.Саркасова – Гуманизм в советском уголовном праве, изд. «Наука и техника», Минск, 1969 г.

17.Е.Г.Горбатская – Освобождение от уголовной ответственности в связи с применением мер общественного воздействия или принудительных мер воспитательного характера, М., «Юридическая литература», 1976 г.

18.Н.Ф.Кузнецова – Освобождение от уголовной ответственности с передачей дела в товарищеский суд. М., «Юридическая литература», 1964 г.

19-И.И.Слуцкий – Обстоятельства, исключающие уголовную ответственность. М., «Юридическая литература», 1956 г.