Regimul Juridic AL Strainilor In Romania
PLANUL LUCRARII
Capitolul I: Considerații generale privind străinii
1.1. Noțiunea privind străinii. Forme de tratament pentru străini
Noțiunea de străin persoană fizică, potrivit dicționarului politic străinul este privit în sensul larg al termenului ,cel de persoană fizică,el fiind definit ca:orice individ ce nu posedă naționalitatea statului în care se găsește.
Această definiție condiționează caracterul de extraneitate al persoanei în funcție de teritoriul pe care se află, precum și de criteriul cetățeniei pe care o deține respectiva persoană. Sunt străini în sensul legii române, persoanele care nu au cetățenia română, fie că au cetățenie străină, fie că nu au nici o cetățenie, apatrizii.
Spre deosebire de străin ca persoană fizică, legislația cunoaște ca subiect de drept și străinul persoană juridică, elementul de extraneitate fiind dat în acest caz de existența sediului în alt stat decât în România, precum și de naționalitatea sa, care nu este română. Cum numai străinul ca persoană fizică face obiectul lucrării de față, vom încerca să expunem regimul juridic pe care-l acordă acestuia legea română, în cele mai importante domenii.
Respectarea și protejarea drepturilor omului în activitatea forțelor de ordine publică reprezintă pentru polițiștii de frontieră o regulă de conduită profesională, în conformitate cu Codul deontologic al funcționarului Ministerului Administrației și Internelor.
Protecția persoanei și respectarea drepturilor sale fundamentale sunt asigurate prin norme juridice internaționale și interne.
Persoanele care pleacă în străinătate își exercită un drept fundamental al omului: „dreptul să părăsească orice țară, inclusiv țara sa". Acest drept consemnat în paragraful 2 al art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și în paragraful 2 al articolului 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice nu are nici o circumstanțiere.
Constituția României reglementează dreptul la libera circulație a oricărei persoane, drept prevăzut în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la libera circulație se exercită cu respectarea unor reguli juridice internaționale și în conformitate cu legile statului. Statutul diferitelor categorii de persoane este determinat prin reglementări juridice ale fiecărui stat.
În cadrul exercitării competenței sale exclusive, statul suveran român stabilește situația juridică a populației sale, reglementând prin acte normative interne statutul juridic, drepturile și obligațiile diferitelor categorii de persoane, care formează populația sa: proprii cetățeni, străinii, azilanții și apatrizii. În toate statele democratice străinii care au în mod legal domiciliul sau reședința pe teritoriul unui stat li se recunosc drepturile civile inerente fiecărei ființe umane, precum și unele drepturi economice, sociale și culturale, însă nu și drepturi politice, a căror exercitare ține de atributul suveran al statului.
Orice persoană, indiferent de motiv are dreptul să-și părăsească țara; pe de altă parte, statele decid dacă primesc sau nu primesc străini pe teritoriul lor și au dreptul de a le stabili regimul juridic (condițiile de admitere, obligațiile ce trebuie îndeplinite și drepturile acestora). Dreptul la libera circulație se exercită cu respectarea unor reguli juridice internaționale și în conformitate cu legile statului.
Forme de tratament pentru străini
Regimul juridic al străinilor poate avea la bază mai multe forme de tratament acordat de stat cetățenilor altui stat fie prin legislația internă, fie printr-un acord internațional între două sau mai multe state.
Protecția străinilor, ca primă formă de garantare a unor drepturi pentru persoanele rezidente pe teritoriul unui stat, fără a avea cetățenia acestuia a fost instituționalizată pe trei nivele:
– a obligației statelor de a asigura străinilor un tratament conform unor standarde internaționale;
– a dreptului de protecție diplomatică;
– abilitarea unor instanțe jurisdicționale internaționale de a soluționa cazuri de încălcare a drepturilor străinilor.
Tipurile de regim adoptate de majoritatea statelor democratice sunt:
• Regimul național.
Potrivit acestui mod de tratament un stat recunoaște, pe teritoriul său, străinilor aceleași drepturi pe care le acordă propriilor săi cetățeni, cu excepția drepturilor politice (dreptul de a alege, de a fi ales) și a dreptului de a ocupa funcții publice. în anumite circumstanțe drepturile acordate pot fi limitate de către stat, din motive de securitate. Străinul nu poate fi obligat să satisfacă serviciul militar pe teritoriul statului în care se află.
• Regimul special
Acest regim constă în acordarea de către stat, pentru unele categorii de străini și în domenii de activitate determinate, a anumitor drepturi prevăzute în legislația națională sau în acorduri internaționale.
• Regimul clauzei națiunii cele mai favorizate.
Tratamentul străinilor se poate baza pe clauza națiunii cele mai favorizate, consacrată într-un acord internațional, de regulă acord de navigație sau comercial. Potrivit acestui regim străinii aparținând statului cu care se încheie tratatul, vor beneficia de un tratament la fel de avantajos ca acela conferit prin tratate străinilor unor state terțe.
Indiferent de regimul de care se bucură străinii pe teritoriul statului de reședință au obligația de a respecta legile și reglementările statului în care se găsesc. în practica statelor este recunoscut un principiu de bază al oricărui regim juridic al străinilor, aceluia potrivit căruia străinii nu pot avea pe teritoriul unui stat drepturi mai mari decât ale cetățenilor statului de reședință.
În țara noastră, regimul juridic al străinilor este reglementat prin acte normative interne și acorduri internaționale încheiate de România cu alte state.
În accepțiunea O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 pentru aprobarea, modificată și completată prin Legea nr. 482 din 10 noiembrie 2004, Legii nr. 357 din 25.07.2003și Ordonanța de urgență nr. 113 din 14.07.2005 sunt considerați străini, persoanele care nu au cetățenia română, fie că au o cetățenie străină, fie că nu au nici o cetățenie.
Potrivit actelor normative enumerate, străinilor li se acordă drepturile fundamentale de care se bucură cetățenii români, cu excepția drepturilor politice, și anume: drepturile civile și orice alte drepturi prevăzute în tratate și acorduri la care România este parte semnatară. Totodată, străinii au o serie de obligații și în primul rând obligația de a respecta legile țării.
1.2.Condiția juridică a străinilor
Regimul juridic aplicabil străinului persoană fizică de către legea română reprezintă un conglomerat de drepturi și obligații specifice raporturilor juridice ale străinilor, care aparțin diferitelor ramuri de drept și care alcătuiesc ceea ce în doctrină poartă denumirea de condiție juridică a străinului.
Într-o opinie, condiția juridică este privită lato sensu: cuprinzând toate normele specifice aplicabile străinilor și stricto sensu: folosită spre a delimita o altă instituție, cea a conflictului de legi, care reglementează legea după care să se exercite drepturile și obligațiile străinului.
Pe de o parte, condiția juridică a străinului este determinată, ca ansamblu de drepturi și obligații specifice, de legea statului în care se află străinul în mod temporar,legea statului de reședință, ceea ce face ca unii autori să-i recunoască un caracter unilateral. Aceiași autori consideră însă că, în definirea regimului juridic al străinului, statul de rezidență îl tratează pe străin în concordanță cu propriile sale interese, iar statul de cetățenie ,de domiciliu îi asigură un regim apropiat de cel al propriilor supuși.
Străinul însă este apărat prin chiar Constituția României în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale,ca persoană umană: neconcordanțele dintre legea română și tratatele internaționale în materie, sunt soluționate conform prevederilor internaționale,principiul priorității actului internațional.
Tratând străinul de pe poziția unui național,cu unele distincții inerente calității de străin (neacordarea drepturilor politice, posibilitatea de expulzare individuală sau de extrădare, încadrarea cu permis de muncă,etc.), România poate pretinde din partea statelor străine, îndeplinirea unei condiții reciproce cu privire la proprii cetățeni aflați în străinătate.
Într-o opinie, se recunoaște dreptului internațional public influența în reglementarea instituției condiției juridice a străinului.De fapt,prin natura sa complexă, instituția are legătură și cu alte ramuri de drept din cadrul dreptului public: administrativ, penal, constituțional, chiar și financiar.
Condiția juridică a străinului este strâns legată de cetățenie,străinul definindu-se în funcție de criteriul cetățeniei ca apartenență juridică a individului la un stat.Dar cetățenia este o instituție a dreptului public, reglementând raporturile dintre stat și indivizi, prin norme cu caracter unilateral.
Condiția juridică a străinului,ca instituție,își află reglementarea în normele interne și în cele internaționale,pe care România le-a adoptat ca stat membru al comunității internaționale. Deci,condiția juridică a străinului este definită în mod egal de convenții, tratate de asistență juridică,de convenții consulare sau de evitare a dublei impuneri,de convenții comerciale și de cooperare tehnico-economică,de convenții pentru promovarea și garantarea investițiilor,însă cele mai importante prevederi internaționale cu incidență la situația străinilor sunt cele din domeniul drepturilor omului,care au prioritate în fața legilor române,printr-o consacrare constituțională.
Trecerea frontierei de stat a României de către cetățenii români și străini se face prin punctele de control pentru trecerea frontierei, puncte de mic trafic precum și prin alte locuri, în condițiile stabilite prin înțelegeri între România și statele vecine, pe baza actelor pentru trecerea frontierei de stat române . Aceste acte sunt eliberate de autoritățile străine, recunoscute și acceptate de statul român sau eliberate de autoritățile române, potrivit legii.
România, în temeiul suveranității sale are dreptul să permită sau nu intrarea unui străin pe teritoriul său. Intrarea, șederea sau tranzitarea, ieșirea pe / de pe teritoriul românesc a străinului, impun existența unui regim juridic, datorită faptului că acestuia i se aplică legile statului pe al cărui teritoriu se află.
Regimul juridic al străinului vizează, pe lângă drepturile și obligațiile pe care le poate avea pe teritoriul țării noastre, și intrarea, șederea și ieșirea acestuia în și din România. Orice stat este îndreptățit să reglementeze, în virtutea suveranității de care dispune, intrarea, șederea și ieșirea străinilor de pe teritoriul său, precum și stabilirea drepturilor și obligațiilor ce le pot avea.
Conținutul capacității de folosință a străinilor se stabilește de statul pe teritoriul căruia se găsesc străinii, nu de statul căruia ei aparțin prin cetățenie. Acest drept al statelor nu înlătură posibilitatea încheierii unor convenții internaționale privind condiția juridică a străinilor, având ca temei respectul reciproc al drepturilor suverane și interesele statelor contractante.
Normele care determină condiția juridică a străinului nu sunt norme conflictuale, ci norme materiale sau substanțiale deoarece determină direct drepturile și obligațiile străinului.
Regimul juridic al străinilor are caracter complex, deoarece este stabilit prin numeroase acte normative și prin reglementări internaționale la care participă țara noastră. Din acest punct de vedere, regimul juridic al străinilor, interesează toate ramurile de drept. Străinii sunt datori să respecte, pe timpul șederii lor în România, legile române.
În ceea ce privește politica în domeniul imigrației străinilor, anual, prin hotărâri ale Guvernului României se vor stabili: numărul permiselor de muncă ce pot fi eliberate străiniloiberate străinilor pentru încadrarea în muncă, stabilit conform prevederilor legislației privind permisele de muncă; numărul locurilor în unitățile sau instituțiile de învățământ care pot fi puse la dispoziție străinilor și termenele limită până la care se pot face înscrieri, pentru fiecare formă de învățământ; cuantumul alocațiilor necesare pentru hrănirea, întreținerea și cazarea în centrele pentru străini, precum și al celor pentru asistență medicală și spitalizare (cuantumul sumelor reprezentând mijloacele corespunzătoare atât pentru întreținerea pe perioada șederii, cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau pentru tranzitul către alt stat în care există siguranța că li se va permite intrarea, precum și orice alte probleme referitoare la politica în domeniu).
1.3. Documente de reglementarea regimului juridic al străinilor
Dreptul la libera circulație a străinului este reglementat în România prin următorul cadru juridic:
• Constituția României, prevede că dreptul la libera circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitatea din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară.
În art. 53 se prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru:
– apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor;
– desfășurarea instrucției penale;
– prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
• Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România aprobată prin Legea nr. 357 din 25.07.2003, modificată și completată prin Legea nr.482 din 10 noiembrie 2004, Ordonanța de urgență nr, 113 din 14.07.2005 și prin Legea nr. 56 din 13 martie 2007;
• Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 105/ 2001 privind frontiera de stat a României modificată și completată, referitoare la circulația persoanelor prin punctele de trecere a frontierei de stat.
Normele juridice enumerate permit desființarea oricăror restricții care atentau la libertatea cetățeanului de a călători nestingherit peste hotare și trecerea de la un tratament legal extrem de rigid și restrictiv la unul permisiv.
În nivel internațional,câteva dintre statele member ale comunității europene, nemulțumite de progresele lente în domeniul circulației persoanelor, au decis să creeze un cadru independent de arhitectura instituțională europeană, în care să adopte măsurile necesare pentru abolirea controlului la frontieră astfel, la 14 iunie 1985, într-o mică localitate din Luxemburg denumită Schengen, reprezentanții guvernelor Belgiei, Marelui Ducat de Luxemburg, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze au semnat un acord cu privire la suprimarea graduală a controlului vamal la granițele comune.
De la semnarea Acordului de la Schengen din 1985, grupul de state europene care au semnat acest document, precum și statele care au aderat ulterior, au elaborat o serie de instrumente juridice pentru aplicarea prevederilor acordului original, cum ar fi Convenția de la Schengen, Protocoalele și Înțelegerile de aderare, Declarațiile și Deciziile Comitetului Executiv, care toate la un loc formează acquis-ul Schengen.
1.4. Drepturile si obligațiile străinilor
Regimul juridic al străinilor în România are un caracter complex, deoarece este stabilit prin numeroase acte normative și prin tratatele internaționale la care participă țara noastră. Drepturile și obligațiile străinilor dă expresia concepției juridice și politice a statului român cu privire la străini, diferențiindu-se de materializările aceleiași instituții în legislația altor state.
În art. 18 alin. 1 din Constituția României din 2003 se prevede că cetățenii străini și apatrizi care locuiesc în România se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor„străinii care locuiesc legal în România se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi, precum și de drepturile prevăzute în tratatele internaționale la care România este parte”.
În baza tratamentului național stabilit de legea română, străinii au, ca și cetățenii români, obligația de a respecta legislația română.
În domeniul politic, străinii sunt lipsiți de dreptul de a organiza pe teritoriul României partide politice și atle organizații sau grupări similare acestora și nici nu pot face parte din acestea.
Constituția României,prevede aplicarea regimului reciprocității în privința dreptului de proprietate privată de care se bucură străinii.Astfel, cetățenii străini și apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin legea organică, precum și prin moștenire legală.
Reciprocitate legislativă întâlnim în art. 16 alin. 4 din Constituție, în care se prevede că, în condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale. Străinul are dreptul să investească în România, să transfere sumele rezultate din investiție, să beneficieze de serviciile publice, poștă, transport în comun, telefon, să achiziționeze acțiuni sau bunuri ale societăților comerciale cu capital de stat, să încheie contracte de prestări de servicii.
Capitolul II : Reguli juridice privind intrarea, șederea si ieșirea străinilor în/din România
2.1. Condiții privind intrarea cetațenilor străini pe teritoriul României
Potrivit art. 5 al Regulamentului (EC) nr. 562 din 15 martie 2006 privind crearea unui Cod Comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulații a persoanelor peste frontiere, străinul care dorește să intre pe teritoriul statelor părți trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
să fie în posesia unui document de călătorie valabil sau a unor documente care să autorizeze trecerea frontierei;
să fie în posesia unei vize valabile, dacă se solicită conform Regulamentului (EC) nr. 539/2001 din 25 martie 2001 care enumeră statele terțe ale căror cetățeni trebuie să fie în posesia unei vize când traversează frontierele externe și statele ale căror cetățeni sunt exceptați de la această cerință, cu excepția cazurilor în care posedă permise de ședere;
c) să prezinte documente care să justifice obiectul și condițiile de ședere și să dispună de mijloace de subzistență suficiente, atât pentru durata șederii avută în vedere cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau tranzitul spre un stat terț;
să nu fie semnalat în Sistemul Informatic Schengen în scopul refuzării intrării;
să nu fie considerat că poate aduce atingere ordinii publice, securității naționale sau relațiilor internaționale.
Noul Cod Comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulații a persoanelor peste frontiere, adoptat prin Regulamentul (EC) nr. 562 din 15 martie 2006 și Manualul practic pentru polițiștii de frontieră din Uniunea Europeană adoptat de Consiliul European la 6 noiembrie 2006 stabilesc principiile supravegherii și controlului frontierelor în cadrul Uniunii Europene, la frontierele interne și externe.
Trecerea frontierei de stat a României de către străini se face prin punctele de trecere a frontierei, precum și prin alte locuri, în condițiile stabilite prin înțelegeri între România și statele vecine, pe baza actelor legale pentru trecerea frontierei de stat.
Străinii pot intra în România în scop oficial, pentru afaceri, pentru activități de presă, pentru angajare în muncă sau pentru studii, ca turiști, în tranzit ori în alte interese, în condițiile prezentului act normativ.
România a încheiat acorduri de desființare a vizelor cu state din Europa, state membre a Uniunii Europene, Asia, Africa și America și a suspendat unilateral vizele diplomatice și de serviciu pentru cetățenii provenind din: unele state, statele Uniunii Europene, Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia și Elveția.
Intrarea în România a cetățenilor străini, aparținând statelor cu care România nu a încheiat înțelegeri de desființare a vizelor, este permisă pe bază de pașaport, acordându-se următoarele categorii de vize în funcție de scopul călătoriei: viză de tranzit aeroportuar; viză de tranzit; viză de scurtă ședere; viză de lungă ședere.
Guvernul român poate stabili, prin hotărâre, exceptarea unilaterală a unor categorii de străini de la obligativitatea vizelor. Sunt exceptați de la obligativitatea vizelor cetățenii statelor cu care România a încheiat acorduri în acest sens, în condițiile și pentru perioadele de ședere stabilite prin aceste acorduri.
Viza română se acordă de către misiunile diplomatice, oficiile consulare ale României și Poliția de frontieră. în punctele de trecere a frontierei de stat viza română se poate acorda, cu titlu de excepție.
Viza dă dreptul titularului de a intra și ședea pe teritoriul României numai în situația în care, în momentul prezentării acestuia în punctul de trecere a frontierei de stat, se constată de către organele Poliției de Frontieră Române că nu există vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării în România.
Intrarea pe teritoriul României poate fi permisă străinilor care îndeplinesc următoarele condiții :
a) posedă un document valabil de trecere a frontierei de stat, care este acceptat de statul român;
b) poseda viza română acordată în condițiile prezentei ordonanțe de urgență sau, după caz, posedă permis de ședere valabil, dacă prin înțelegeri internaționale nu s-a stabilit altfel;
c) prezintă, în condițiile ordonanței de urgență, documente care justifică scopul și condițiile șederii lor și care fac dovada existenței unor mijloace corespunzătoare atât pentru întreținere pe perioada șederii, cât si pentru întoarcerea în țara de origine sau pentru tranzitul către alt stat în care există siguranța că li se va permite intrarea;
d) prezintă garanții că li se va permite intrarea pe teritoriul statului de destinație sau că vor părăsi teritoriul României, în cazul străinilor aflați în tranzit;
e) nu sunt incluși în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura interzicerii intrării în România sau care au fost declarați indezirabili;
el nu au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la intrarea pe teritoriul României ori nu au încercat să treacă frontiera României cu documente false;
e2 pe numele lor nu au fost introduse alerte în Sistemul Informatic Schengen în scopul refuzării intrării;
f) nu prezintă un pericol pentru apărarea și siguranța națională, ordinea, sănătatea ori morala publică."
Cetățenilor străini, membri de familie ai cetățenilor romani, precum și străinilor titulari ai unui drept de ședere permanentă pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene li se permite intrarea pe teritoriul României fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la lit. c) și d).
Cetățenilor statelor membre U.E. sau S.E.E. li se poate permite intrarea pe teritoriul României fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la literele c. și d.
Străinilor care staționează în zonele de tranzit internațional ale aeroporturilor, în zonele de tranzit la frontiera de stat sau în centrele de cazare care au regimul zonei de tranzit ori pe ambarcațiunile ancorate în porturi maritime și fluviale nu li se aplică condițiile sus-amintite de intrare și ședere a străinilor pe teritoriul României.
Companiilor de transport le este interzis să aducă în România străini care nu întrunesc condițiile sus-prezentate, fiind obligate că în caz de nerespectare a acestor condiții să asigure transportul imediat al străinilor în cauză, la locul de îmbarcare sau într-un alt loc pe care străinii îl acceptă și unde sunt acceptați. Dacă acest lucru nu este posibil, transportatorul este obligat să suporte cheltuielile privind cazarea și întreținerea, precum și toate celelalte cheltuieli detenninate de returnarea acestora. Aceeași răspundere o au și companiile de transport care aduc străini „în tranzit", iar transportatorul care urmează să-i preia pentru a-i duce în țara de destinație, refuză să-i îmbarce, sau când autoritățile statului de destinație nu permit intrarea străinilor și îi returnează în România.
Străinii pot intra și ieși în/din România și pe baza unui pașaport colectiv, numai în grup, cu condiția ca fiecare membru al grupului să posede un document individual care atesta identitatea și în care este aplicată fotografia titularului, iar conducătorul grupului să fie în posesia unui document individual de trecere a frontierei de stat.
La propunerea Ministerului Afacerilor Externe și a Ministerului Administrației și Internelor, Guvernul va da publicității lista cuprinzând documentele de trecere a frontierei de stat acceptate de statul român pentru intrarea în țară, emise de statele sau entitățile internaționale recunoscute de România.
Din considerente umanitare sau în aplicarea unor acorduri ori înțelegeri internaționale la care România este parte, Guvernul României poate aproba, prin hotărâre, și alte documente pe baza cărora se poate permite intrarea pe teritoriul României.
Străinilor li se refuză intrarea pe teritoriul statului român dacă:
a) nu îndeplinesc condițiile de intrare;
b) sunt semnalați de organizații internaționale la care România este parte, precum și de instituții specializate în combaterea terorismului că finanțează, pregătesc, sprijină în orice mod sau comit acte de terorism;
c) exista indicii că fac parte din grupuri infracționale organizate cu caracter transnațional sau că sprijină în orice mod activitatea acestor grupuri;
d) există motive serioase să se considere că au săvârșit sau au participat la săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii ori a unor crime de război sau crime contra umanității, prevăzute în convențiile internaționale la care România este parte.
Autoritățile competente pot refuza intrarea străinilor pe teritoriul statului român și in următoarele situații :
a) au săvârșit infracțiuni în perioada altor șederi în România ori în străinătate împotriva statului sau a unui cetățean român;
b) au introdus ori au încercat să introducă ilegal în România alți străini;
c) au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la intrarea pe teritoriul României ori au încercat să treacă frontiera României cu documente false sau falsificate;
d) suferă de maladii care pot pune în pericol grav sănătatea publică, stabilite prin ordin al ministrului sănătățiiJ
Organele și instituțiile care dețin date și informații cu privire la existența unor situații de natura celor prevăzute la alin. 1 si 2 au obligația să informeze Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Oficiul Românpentru străini sau formațiunile teritoriale ale acestora.
Măsura nepermiterii intrării în România a străinului, va fi motivată de organele poliției de frontieră și va fi comunicată imediat persoanei în cauză, Autorității pentru străini și Direcției relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
2.2. Interzicerea intrării străinilor pe teritoriul României
Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune, în condițiile legii, interzicerea intrării în România, pentru o perioadă determinată străinilor care:
• au fost îndepărtați de pe teritoriul statului român;
• sunt semnalați de organizații internaționale la care România este parte, precum și de instituții specializate în combaterea terorismului ca finanțează, pregătesc, sprijină în orice mod sau comit acte de terorism;
• exista indicii ca fac parte din grupuri infracționale organizate cu caracter transnațional sau că sprijină în orice mod activitatea acestor grupuri;
• există motive serioase să se considere că au săvârșit sau au participat la săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii ori a unor crime de război sau crime contra umanității, prevăzute în convențiile internaționale la care România este parte;
• au săvârșit infracțiuni pe perioada altor șederi în România ori în străinătate împotriva statului sau a unui cetățean român;
• au introdus sau au încercat să introducă ilegal In România alți străini.
Aplicarea măsurii interzicerii intrării se realizează, în toate cazurile, prin instituirea consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei de stat și, atunci când este posibil, prin aplicarea în documentele de trecere a frontierei de stat a ștampilei de interdicție, în care se precizează durata acesteia .
Toate cazurile în care a fost dispusă interzicerea intrării în România vor fi comunicate de Oficiului Român pentru Imigrări, Direcției Relații Consulare din Ministerul Afacerilor Externe.
Instituirea măsurii interzicerii intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura, împreună cu motivele care au stat la baza dispunerii acesteia.
Stabilirea duratei interdicției de intrare în România.
împotriva străinilor care au intrat legal în România, dar a căror ședere a devenit ilegală, durata interdicției de intrare în România va fi după cum urmează:
a) un an, în cazul:
• unei șederi ilegale de la 30 de zile la un an, pentru străinii care nu au părăsit teritoriul României la expirarea dreptului de ședere conferit prin viză sau în temeiul unor convenții internaționale ori acte normative prin care se desființează unilateral regimul de vize;
• unei șederi ilegale de la 3 luni la un an, pentru străinii care au fost titulari ai unui permis de ședere temporară;.
• străinilor care nu au respectat dispoziția de părăsire a teritoriului și care au fost returnați;
b) 2 ani – în cazul unei șederi ilegale de la 1 an la 2 ani;
c) 3 ani – în cazul unei șederi ilegale de la 2 ani la 3 ani;
d) 5 ani – în cazul unei șederi ilegale de peste 3 ani.
Limitele acestor interdicții se reduc la jumătate pentru străinii care:
• solicită reîntoarcerea voluntară;
• suportă cheltuielile necesare îndepărtării de pe teritoriul României;
• rambursează ulterior Oficiului Român pentru Imigrări cheltuielile suportate pentru îndepărtarea de pe teritoriul României;
• nu necesită cheltuieli cu transportul f internațional pentru îndepărtarea de pe teritoriul României;
• sunt căsătoriți cu cetățeni români ori sunt părinți ai unor minori, cetățeni români.
Împotriva străinilor care au comis infracțiuni cu intenție și care au fost îndepărtați, durata interdicției va fi egală cu durata pedepsei la care au fost condamnați, dar nu mai mică de 3 ani.
Împotriva străinilor care sunt semnalați de organizații internaționale la care România este parte, precum și de instituții specializate în combaterea terorismului că finanțează, pregătesc, sprijină în orice mod sau comit acte de terorism sau există motive serioase să se considere că au săvârșit sau au participat la săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii ori a unor crime de război sau crime contra umanității, prevăzute în convențiile internaționale la care România este parte, durata interdicției va fi de 15 ani.
Împotriva străinilor care au săvârșit infracțiuni pe perioada altor șederi în România ori în străinătate împotriva statului sau a unui cetățean român, au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alți străini sau au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la intrarea pe teritoriul României ori au încercat să treacă frontiera României cu documente false sau falsificate, durata interdicției va fi de 5 ani.
2.3. Dreptul de ședere temporară al străinilor în România
Dreptul de ședere acordat unui străin reprezintă suma perioadelor de sejur în România în cadrul valabilității vizei. Șederea străinilor pe teritoriul statului român este limitată la durata de valabilitate a vizei acordate sau la perioada prevăzută în înțelegerea de desființare unilaterală a regimului vizelor încheiată de România cu statul a căror cetățenie o au. în cazul încetării motivului care a stat la baza acordării vizei,Direcția relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau Oficiul Român pentru Imigrări din Ministerul Administrației și Internelor, după caz, poate dispune anularea vizei de ședere.
Străinii aflați temporar, în mod legal, în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de Ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere.
Cu excepția cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European, străinii intrați legal pe teritoriul României au obligația să anunțe despre aceasta, în termen de 3 zile de la data intrării, organul de poliție competent teritorial.
în situația cazării în hoteluri sau în alte amenajări turistice, străinul va îndeplini formalitățile de luare în evidență la administrația locului respectiv care, în termen de 24 de ore, va comunica datele necesare organului de poliție competent teritorial.
Pe durata șederii în România străinii sunt obligați să declare, în termen de 30 de zile, la formațiunea teritorială a Autorității pentru străini, care le-a acordat dreptul de ședere, următoarele:
a) orice modificare intervenită în situația personală, în special schimbarea cetățeniei, încheierea, desfacerea sau anularea căsătoriei, nașterea unui copil, decesul unui membru de familie aflat pe teritoriul României;
b) orice modificare intervenită în legătură cu angajarea sa în muncă;
c) pierderea, prelungirea valabilității sau schimbarea documentului de trecere a frontierei de stat;
Străinul care își schimbă domiciliul sau reședința este obligat ca, în termen de 15 zile de la data mutării la noua adresă, să se prezinte la formațiunea Autorității pentru străini competentă teritorial, pentru luarea în evidență și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în documentul de identitate.
Furtul sau pierderea documentelor de trecere a frontierei de stat va fi declarată organului de poliție competent teritorial în termen de 48 de ore.
2.4. Condiții privind ieșirea cetățenilor străini de pe teritoriul României
Străinii pot ieși din România prin punctele de trecere a frontierei de stat, în baza documentelor de trecere a frontierei.
În cazul în care străinul nu mai este în posesia documentului de trecere a frontierei de stat în baza căruia a intrat în țara, trebuie să prezinte la ieșirea din România un nou document, valabil, de trecere a frontierei de stat.
Ieșirea din țara a străinilor care au cetățenia mai multor state se face pe baza documentului de trecere a frontierei de stat cu care au intrat. în cazuri deosebite, organele poliției de frontieră pot permite ieșirea din țară și în baza documentului care atestă o altă cetățenie.
Străinului nu i se permite ieșirea din țară în următoarele situații (art.15 alin.l):
a) este învinuit sau inculpat într-o cauză penală și magistratul dispune instituirea măsurii interdicției de părăsire a localității sau a țării;
b) a fost condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și are de executat o pedeapsa privativă de libertate.
în situațiile prevăzute mai sus măsura de a nu permite ieșirea de pe teritoriul României va fi luată de organul competent din cadrul Ministerului Administrației și Internelor numai în baza solicitării scrise a procurorului, a instanțelor judecătorești și a organelor prevăzute de lege care au atribuții de punere în executare a pedepsei închisorii. în toate situațiile se vor preciza motivele pentru care se solicită măsura și, după caz, vor fi prezentate documentele doveditoare.
Nepermiterea ieșirii din țară se realizează prin:
a) instituirea consemnului nominal în sistemul de evidența traficului la frontiera de stat, de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră;
b) aplicarea în documentele de trecere a frontierei de stat a ștampilei cu simbolul „C" de către Oficiul Român pentru Imigrări și formațiunile sale teritoriale.
Revocarea măsurii se va face prin anularea consemnului nominal sau prin aplicarea ștampilei cu simbolul „L", în documentul de trecere a frontierei de stat, la solicitarea scrisă a autorității publice căreia îi revine o astfel de competență potrivit legii, pentru cazurile prevăzute la art. 15 alin,.1.
Măsura de nepermitere a ieșirii încetează de drept dacă străinul aflat în una dintre situațiile prevăzute mai sus dovedește, cu documente emise de autoritățile competente, potrivit legii, organului abilitat din cadrul Ministerul Administrației și Internelor că:
a) s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală ori s-a dispus încetarea urmăririi penale, a fost achitat sau s-a dispus încetarea procesului penal;
b) a executat pedeapsa, a fost grațiat, beneficiază de amnistie sau a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Capitolul III: Reglementări juridice privind viza română
Regulamentul privind procesarea cererilor de vize din 30 iunie 2006 al Ministerului Afacerilor Externe al României stabilește procedura pe care misiunile diplomatice și oficiile consulare sunt chemate să o aplice în cadrul activității de primire, înregistrare, procesare și eliberare a vizelor. Conținutul Regulamentului se bazează pe prevederile Instrucțiunilor Consulare Comune adoptate la nivelul Uniunii Europene, ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 194/2002, cu modificările și completările ulterioare, Ordinului Ministrului Afacerilor Externe nr. 363/2003 privind aplicarea dispozițiilor OUG nr. 194/2002, precum și dispozițiilor Protocoalelor de colaborare încheiate de M.A.E. – D.G.A.C.O./C.N.V. și M.A.I. – Oficiul Român pentru Imigrări , Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă, Ministerul Educației și Cercetării și Agenția Română pentru Investiții Străine.
Viza este autorizația, materializată prin aplicarea unui colant sau a unei ștampile pe un document de trecere a frontierei de stat valabil, care permite străinului supus acestei obligativități să se prezinte la un punct de trecere a frontierei române pentru a solicita tranzitul sau șederea temporară pentru o perioadă determinată.
Viza permite străinului, supus obligației de a o obține, să se prezinte la un punct de trecere a frontierei de stat în vederea intrării în România. Faptul de a intra în posesia unei vize nu conferă un drept irevocabil de intrare pe teritoriul României.
Forma, conținutul și elementele de securizare ale vizei se aprobă prin hotărâre a Guvernului României, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe cu consultarea Ministerul Administrației și Internelor și în conformitate cu standardele Uniunii Europene în domeniu.
Cetățenii statelor cu care România are încheiate acorduri de desființare a vizelor sunt exceptați de la obligativitatea vizelor, în condițiile și pentru perioadele de ședere stabilite în aceste acorduri, totodată, prin hotărâre de guvern putând fi exceptați în mod unilateral de la obligativitatea obținerii vizei române și unele categorii de străini.
Când viza română (viza de scurtă ședere și viza de lungă ședere) se solicită de către străinii proveniți din state cunoscute cu potențial migrator ridicat, Direcția Relații Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe solicită avizul Oficiul Român pentru Imigrări în care se precizează dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile cu privire la intrarea în România și dacă există sau nu vreunul din motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul României. Avizul Oficiului Român pentru Imigrări se emite în termen de 30 de zile de la primirea solicitării Direcției Relații Consulare.
Se acordă viza română (de scurtă ședere sau de lungă ședere) fără avizul Autorității pentru Străini, următorilor străini proveniți din state cunoscute cu potențial migrator ridicat:
– străinii căsătoriți cu cetățeni români, străinii posesori ai unui permis de ședere valabil în unul din statele membre ale Uniunii Europene;
– străinii posesori ai unui permis de ședere valabil în state pentru ai căror cetățeni nu există obligativitatea vizei de intrare în statele membre ale Uniunii Europene, străinii care au aplicate în documentul de trecere a frontierei de stat vize ale unor state membre ale Uniunii Europene sau ale statelor pentru ai căror cetățeni nu există obligativitatea vizei de intrare în spațiul Uniunii Europene (valabilă cel puțin 3 luni de la data solicitării);
.străinii care urmează să vină în România în scop de afaceri (la solicitarea autorităților administrative centrale precum și a societăților comerciale de notorietate, care își asumă prin act autentic obligația suportării cheltuielilor privind asistența materială, medicală și a celor de repatriere);
– străinii care urmează să vină în România la solicitarea și pe răspunderea misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare străine acreditate în țara noastră;
– străinii pentru care s-a solicitat acordarea vizei, în scris, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare, din partea autorităților publice centrale sau a camerelor de comerț străine;
– persoanele pentru care s-a solicitat acordarea vizei în scris, la Direcția Relații Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, din partea următoarelor instituții din România: Administrația Prezidențială, Parlament, Guvern și alte autorități publice centrale, Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, prefecturi, precum și societăți comerciale de notorietate, cu mare capacitate economico-financiară, care își asumă obligația suportării cheltuielilor privind asistența materială, medicală și a celor de repatriere, printr-o scrisoare de garanție;
– șoferii de tir;
– personalitățile din diaspora românească și descendenții acestora.
3.1. Tipuri e viză
În funcție de scopurile pentru care se acordă, vizele pot fi:
a) viza de tranzit aeroportuar, identificată prin simbolul A;
b) viza de tranzit, identificată prin simbolul B;
c) viza de scurtă ședere, identificată prin simbolul C, se poate acorda pentru următoarele activități:
● misiune, identificată prin simbolul C/M;
● turism, identificată prin simbolul C/TU sau prin simbolul CL/ TU;
● vizită, identificată prin simbolul C/W;
● afaceri, identificată prin simbolul C/A;
● transport, identificată prin simbolul C/TR;
● activități sportive, identificată prin simbolul C/SP;
● activități culturale, științifice, umanitare, tratament medical de scurtă durată sau alte activități care nu contravin legilor române, identificată prin simbolul C/ZA;
d)viza de lungă ședere, identificată prin unul dintre următoarele simboluri, în funcție de activitatea pe care urmează să o desfășoare în România străinul căruia i-a fost acordată:
● desfășurarea de activități economice, identificată prin simbolul D/AE;
● desfășurarea de activități profesionale, identificată prin simbolul D/AP;
● desfășurarea de activități comerciale, identificată prin simbolul D/AC;
● angajare în muncă, identificată prin simbolul D/AM;
● studii, identificată prin simbolul D/SD;
● reîntregirea familiei, identificată prin simbolul D/VF;
● intrarea în România a străinilor căsătoriți cu cetățeni români, identificată prin simbolul D/CR;
● activități religioase sau umanitare, identificată prin simbolul
D/RU;
● viza diplomatică și viza de serviciu, identificată prin simbolul DS;
● alte scopuri, identificată prin simbolul D/AS;
3.2. Destinația vizelor
Viza de tranzit aeroportuar
Viza de tranzit aeroportuar este obligatorie pentru cetățenii statelor cuprinse în lista care se întocmește de către Ministerul Afacerilor Externe în acord cu reglementările Uniunii Europene cu privire la măsurile pentru tranzitul pe aeroporturi. Același regim se aplică și străinilor care, fără a fi cetățeni ai acestor state, sunt în posesia unui document de trecere a frontierei de stat eliberat de autoritățile statelor respective.
Ministerul Afacerilor Externe actualizează permanent lista prevăzută la alin. (1), în funcție de reglementările Uniunii Europene.
Viza de tranzit
Viza de tranzit este viza care permite unui străin să tranziteze teritoriul României. Viza de tranzit poate fi eliberată pentru unul sau doua tranzituri și, în mod excepțional, pentru mai multe tranzituri, fără ca durata fiecărui tranzit sa depășească 5 zile.
Viza de scurtă ședere
Viza de scurtă ședere este viza care permite străinilor să solicite intrarea pe teritoriul României, pentru alte motive decât imigrarea, în vederea unei șederi neîntrerupte sau a mai multor șederi a căror durată să nu depășească 90 de zile, în decurs de 6 luni de la data primei intrări. Acest tip de viză poate fi eliberat cu una sau mai multe intrări.
În cazul străinilor care călătoresc în mod frecvent în România, pentru relații de afaceri-cooperare, la solicitarea autorităților administrative centrale sau a societăților comerciale cu mare capacitate economico-financiară, viza de scurtă ședere cu intrări multiple poate fi acordată și pe o perioadă de un an și, în mod excepțional, pe o perioadă de până la 5 ani. Și în aceste situații durata șederii nu poate depăși 90 de zile în decurs de 6 luni.
Viza de scurtă ședere se acordă pentru următoarele scopuri:
a) misiune – străinilor care, pentru rațiuni ce țin de funcția lor politică, administrativă sau de utilitate publică, trebuie să se deplaseze în România. Acest tip de viză se eliberează străinilor care îndeplinesc funcții în cadrul guvernelor, administrațiilor publice sau organizațiilor internaționale, precum și pentru cei care, prin scopul șederii lor în România, prezintă interes pentru relațiile dintre statul român și statul de apartenență. Acest tip de viză se poate elibera și membrilor de familie care îi însoțesc pe aceștia;
b) turism – pentru străinul care urmează să călătorească în România pentru motive turistice;
c) vizită – pentru străinul care intenționează să se deplaseze în România în vizită la cetățeni români sau străini posesori ai unui permis de ședere valabil;
d) afaceri – pentru străinul care intenționează să călătorească în România în scopuri economice și/sau comerciale, pentru contracte sau tratative, pentru învățarea sau verificarea folosirii și funcționării bunurilor achiziționate ori vândute în cadrul contractelor comerciale și de cooperare industrială, precum și străinul care urmează să devină asociat ori acționar a unei societăți comerciale din România, precum și pentru străinul care este sau urmează să devină asociat ori acționar al unei societăți comerciale din România;
e) transport – pentru străinul care urmează să călătorească pentru perioade scurte, în scopul desfășurării unor activități profesionale legate de transportul de mărfuri sau de persoane;
f) activități sportive – pentru străinul care urmează să intre în România pe o durată limitată în vederea participării la competiții sportive;
g) activități culturale, științifice, umanitare, tratament medical de scurtă durată sau alte activități care nu contravin legilor române – în condițiile justificării prezenței în România.
Dreptul de ședere pe teritoriul României, conferit străinului prin viza de scurta ședere, nu poate fi prelungit.
Viza de lungă ședere
Viza de lungă ședere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri:
a) desfășurarea de activități economice – străinilor care urmează să desfășoare activități economice în mod independent sau în cadrul unor asociații familiale, în condițiile legii privind organizarea și desfășurarea unor activități economice de către persoane fizice;
b) desfășurarea de activități profesionale – străinilor care au dreptul de a exercita în mod individual profesii pe teritoriul României în baza unor legi speciale;
c) desfășurarea de activități comerciale – străinilor care sunt ori urmează să devină acționari sau asociați ai unor societăți comerciale, cu atribuții de conducere și administrare a unor societăți comerciale din România;
d) angajare în muncă – străinilor care urmează să intre în România în vederea încadrării în muncă. Viza acordată în acest scop se va elibera și sportivilor care urmează să evolueze în cadrul unor cluburi sau echipe din România, în baza unui contract individual de muncă;
e) studii – străinilor care urmează să intre în România pentru a urma cursuri în învățământul preuniversitar, universitar sau postuniversitar, după caz, ori pentru obținerea unor titluri științifice în cadrul instituțiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii;
f) reîntregirea familiei – străinilor care urmează să intre în România în scopul redobândirii unității familiale;
g) intrarea în România a străinilor căsătoriți cu cetățeni români;
h) activități religioase sau umanitare – străinilor care urmează să intre în România pentru a desfășura activități în domeniul cultelor recunoscute, sau în scop umanitar;
i) alte scopuri – străinilor transferați temporar de către companiile străine, lucrătorilor stagiari sau sezonieri, străinilor care urmează tratament medical de lungă durată, străinilor a căror prezență pe teritoriul României este necesară din interese de siguranță națională și celor care desfășoară alte activități care nu contravin legilor române.
j) viza diplomatică și viza de serviciu permit intrarea în România, pentru o ședere, de regulă, de lungă durată, străinilor titulari ai unui pașaport diplomatic, respectiv de serviciu, care urmează să îndeplinească o funcție oficial ca membri ai unei reprezentanțe diplomatice sau ai unui oficiu consular al statului de apartenență în România.
Aceste tipuri de vize se eliberează titularilor de pașapoarte diplomatice, respectiv de serviciu sau asimilate acestora, la solicitarea Ministerului Afacerilor Externe al statului trimițător sau a unei reprezentanțe diplomatice ori consulare a acestuia, precum și membrilor de familie, împreună cu care titularul locuiește, și sunt valabile pe perioada misiunii sau în conformitate cu înțelegerile bilaterale la care România este parte.
Viza de lungă ședere permite străinilor intrați pe teritoriul României să solicite prelungirea dreptului de ședere temporară și să obțină un permis de ședere.
Viza colectivă
Viza colectivă este o viză de tranzit sau de scurtă ședere acordată în scop turistic și pentru o perioadă care să nu depășească 30 de zile, eliberată unui grup de străini, constituit anterior solicitării, cu condiția ca membrii acestuia să intre, să rămână și să părăsească teritoriul României in grup.
Acest tip de viză este eliberat pentru grupuri compuse dintr-un număr de minimum 5 și maximum 50 de persoane. Conducătorul grupului trebuie să dispună de un pașaport individual și, dup caz, de o viză individuală.
În cazul unor grupuri organizate de elevi care sunt cetățeni ai unor state pentru care există obligativitatea vizei și sunt rezidenți într-un stat membru al Uniunii Europene, care călătoresc în România, în cadrul unor excursii școlare sau se află în tranzit, se poate permite intrarea fără viză, acă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) grupul să fie însoțit de un cadru didactic din partea școlii care organizează excursia;
b) să existe o listă oficială a participanților după care aceștia să poată fi identificați;
c) participanții să fie în posesia unor documente valabile de trecere frontierei de stat.
3.3. Condiții generale de acordare a vizelor
Viza română poate fi acordată străinilor, la cerere, în condițiile și ntru scopurile prevăzute în prezentul capitol. Viza română se acordă numai dacă:
a) sunt îndeplinite condițiile cu privire la intrarea în România, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), c) – f);
b) nu există vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul României, prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) – d);
c) străinul care nu a fost condamnat definitiv pentru infracțiuni săvârșite în străinătate, incompatibile cu scopul pentru care solicită acordarea vizei;
d) sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute în lege, precum și condițiile speciale de acordare a vizei în funcție de scopul pentru care este solicitată.
Condiții cu privire la valabilitatea documentelor de călătorie
Pentru acordarea vizei române, documentul de călătorie în care viza urmează a fi aplicată trebuie să aibă valabilitatea mai mare cu cel puțin 6 luni decât valabilitatea vizei.
Pe cale de excepție, pentru motive de urgență, cu caracter umanitar sau de interes național ori în virtutea unor obligații internaționale asumate de România, pot fi acordate vize și străinilor care se află în posesia unor documente de trecere a frontierei de stat, a căror valabilitate este mai mică decât cea prevăzută mai sus, cu condiția ca durata de valabilitate a vizei să nu o depășească pe cea a documentului.
Condiții cu privire la solicitarea vizei
Cererea de acordare a vizei trebuie să fie însoțită de documentul de trecere a frontierei de stat, valabil potrivit art. 28, în care să poată fi aplicată viza, de documente care să justifice scopul și condițiile călătoriei, precum și de dovada că posedă mijloace de întreținere pe timpul șederii în România și pentru a părăsi teritoriul României.
Pot fi acceptate ca dovadă a mijloacelor de întreținere sumele de bani în valută convertibilă, cecuri de călătorie, carnete de CEC asupra unui cont în devize, cărți de credit cu extrasul de cont pentru acestea (emis cu cel mult două zile înaintea solicitării vizei) sau orice alte mijloace care dovedesc existența resurselor financiare corespunzătoare.
La solicitarea vizei de intrare în România, străinii trebuie să se prezinte personal la autoritățile competente să acorde viza. Pot face excepție de la aceste prevederi personalitățile marcante ale vieții sociale, culturale, politice sau economice ori cazurile în care străinii trebuie să parcurgă o distanță foarte mare pentru a se prezenta la reprezentanța diplomatică sau consulară a României și numai dacă nu există nici un dubiu cu privire la buna-credință a solicitantului, precum și în cazul unor grupuri organizate, când un organism recunoscut și demn de încredere răspunde de buna-credință a solicitanților.
Organele competente să acorde viza română
Viza română se acordă de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României din străinătate, cu aprobarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe.
Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României pot acorda viza de scurtă ședere fără aprobarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe, străinilor care nu au nevoie de viză pentru a intra pe teritoriile statelor membre ale U.E.
În vederea aprobării acordării vizei de scurtă ședere pentru străinii proveniți din statele incluse în lista prevăzută la art. 36 alin. (2), precum și a vizei de lungă ședere, Direcția relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe solicită, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 40 alin. (2), avizul Autorității pentru străini, în care se va preciza dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 27 alin. (2) lit. a) și b). Avizul Autorității pentru străini se emite în termen de 30 de zile de la primirea solicitării Direcției relații consulare.
Acordarea vizei române de către Poliția de Frontieră
Vizele de scurtă ședere și de tranzit se pot acorda, cu titlu de excepție, și de către organele politiei de frontieră, în punctele de trecere a frontierei de stat, numai în următoarele situații:
a) în caz de urgență, determinată de dezastre, calamități naturale sau accidente;
b) în caz de deces sau îmbolnăviri grave ale rudelor apropiate, dovedite cu documente corespunzătoare;
c) în cazul echipajelor și pasagerilor navelor sau aeronavelor, aflate în situații deosebite, care sunt nevoite să acosteze ori să aterizeze ca urmare a unor defecțiuni, intemperii sau pericol de atac terorist;
d) în cazul funcționarilor care aparțin unor organizații internaționale și au fost delegați să îndeplinească misiuni oficiale în România într-un interval de timp scurt;
e) în cazul marinarilor străini care solicită tranzitul pentru a se îmbarca, reîmbarca sau pentru a părăsi o navă în scopul repatrierii la încetarea contractului de muncă, precum și în cazul schimburilor de echipaje.
În această ultimă situație, viza română se acordă marinarilor străini aflați în aceste situații, la cererea agenției de navlosire sau a agenției de navigație a statului în care nava este înmatriculată, după efectuarea verificărilor cu privire la:
a) corectitudinea datelor puse la dispoziție, privind existența navei pe care urmează să se producă schimbarea într-un port românesc, și necesitatea acordării vizei;
b) îndeplinirea celorlalte condiții pentru intrarea în România de către marinarul care face subiectul cererii de viză;
c) itinerarul și mijloacele de deplasare între punctele de trecere a frontierei de stat, inclusiv existența biletului de călătorie în baza căruia marinarul străin urmează să părăsească țara.
După efectuarea verificărilor prevăzute mai sus, dacă datele puse la dispoziție de agenție sunt corecte și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca marinarul să poată intra în țară, șeful punctului de trecere a frontierei de stat va înainta cererea prevăzută mai sus la Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, în vederea aprobării.
Vizele române prevăzute mai sus se pot acorda de către Poliția de frontieră pentru perioade care să nu depășească:
a) 15 zile, în cazul vizei de scurtă ședere;
b) 5 zile, în cazul vizei de tranzit.
Anularea și revocarea vizei
Viza poate fi anulată sau revocată, în străinătate de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în țară de către Direcția relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, la solicitarea motivată a organelor poliției de frontieră, cu ocazia controlului pentru trecerea frontierei de stat, ori a Oficiului Român pentru Imigrări atunci când străinii se află pe teritoriul statului român. Punerea în executare a măsurii anulării sau revocării vizei în țară se face de către organele poliției de frontieră ori, după caz, ale Oficiului Român pentru Imigrări.
Autoritățile prevăzute anterior pot lua măsura anulării vizei în următoarele situații:
a) se constată că la data solicitării vizei străinii nu îndeplineau condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență;
b) străinii au obținut viza de intrare pe baza unor documente sau informații false:
c) străinii au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alți străini ori au înlesnit transportul sau cazarea acestora;
d) străinii au încălcat reglementările vamale sau cele privind frontiera de stat.
Măsura revocării vizei poate fi dispusă de către autoritățile prevăzute mai sus în următoarele situații:
a) străinii nu mai îndeplinesc condițiile cerute la acordarea vizei;
b) nu se respecta scopul pentru care a fost acordata viza de intrare;
c) după acordarea vizei străinii au fost declarați indezirabili.
Decizia de anulare sau, după caz, de revocare a vizei se comunică
străinului, în scris, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, de către misiunea diplomatică sau oficiul consular care a acordat viza, atunci când solicitantul se află în străinătate, de către organele poliției de frontieră, atunci când acesta se află în punctul de trecere a frontierei de stat, și de către Oficiul Român pentru Imigrări, prin dispoziția de părăsire a teritoriului, atunci când cel în cauză se află în România. De la data comunicării, anularea produce efecte retroactive, iar revocarea produce efecte numai pentru viitor.
Cu ocazia comunicării deciziei se aplică pe viză ștampila cu inscripția „ANULAT” .La controlul pentru trecerea frontierei de stat organele politiei de frontieră limitează perioada de valabilitate a vizei în situația în care constată că străinul nu posedă mijloacele de întreținere pentru întreaga perioadă de valabilitate a acesteia. Limitarea vizei se materializează prin înscrierea pe viză a perioadei pentru care străinul are mijloace de întreținere, potrivit legii.
3.4. Condiții speciale de acordare a vizelor de transit aeroportuar, de transit si de scurtă ședere
Condiții de acordare a vizei de tranzit aeroportuar
Viza de tranzit aeroportuar se acordă de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, cu aprobarea prealabilă a Direcției relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, cetățenilor proveniți din statele prevăzute in lista întocmită de Ministerul Afacerilor Externe în acest scop, în condițiile existenței vizei unui stat terț, care permite străinilor continuarea călătoriei.
Această viză se poate acorda în condițiile prezentării biletului de avion valabil până la destinație și permite străinilor rămânerea în zona aeroportuară cel mult 5 zile.
Acest tip de viză nu este necesar în cazul:
a) membrilor echipajelor aeronavelor;
b) posesorilor de pașapoarte diplomatice și de serviciu sau asimilate acestora;
c) posesorilor de permise de rezidență sau documente echivalente eliberate de statele membre ale Uniunii Europene;
d) posesorilor de vize eliberate de un stat membru al Uniunii Europene.
Condiții de acordare a vizei de tranzit
Viza de tranzit se acorda solicitanților în următoarele condiții:
a) sunt în posesia vizei unui stat terț și, dacă este cazul, a unui stat limitrof României, care permite străinilor continuarea călătoriei;
b) posedă bilet de călătorie valabil până la destinație sau prezintă permisul de conducere, cartea verde și documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducătorilor auto.
Sunt exceptați de la îndeplinirea condiției prevăzute mai sus însoțitorii conducătorilor auto, care călătoresc împreună cu aceștia.
Condiții de acordare a vizelor de scurtă ședere
În funcție de scopul pentru care a fost solicitată viza de scurtă ședere, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții :
a) misiune – viza se acordă străinilor care fac dovadă că au una dintre calitățile prevăzute la art. 23 alin. (3) lit. a) și se deplasează în România în virtutea acestor calități. Se acordă numai de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României;
b) turism – viza se acordă străinilor dacă prezintă:
(i) voucher sau o rezervare fermă la o unitate de cazare turistică;
(ii) bilet de călătorie valabil până la destinație sau permisul de conducere, cartea verde și documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducătorilor auto;
(iv) dovada mijloacelor de întreținere în cuantum de 100 euro/zi ori echivalentul în valută convertibilă, pentru întreaga perioadă,
c) vizită – viza se acordă străinilor dacă prezintă:
(i) bilet de călătorie valabil până la destinație sau permisul de conducere, cartea verde și documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducătorilor auto;
(ii) asigurare medicală;
(iii) dovada mijloacelor de întreținere în cuantum de 100 euro/zi ori echivalentul în valută convertibilă, pentru întreaga perioadă;
(iv) dovada asigurării condițiilor de cazare, sub forma unei rezervări ferme la o unitate de cazare, a unui act de proprietate sau de închiriere a unei locuințe în România pe numele solicitantului sau, după caz, a unei declarații notariale a persoanei vizitate, însoțită de copia legalizată a actelor de spațiu;
d) afaceri – viza se acordă străinilor dacă prezintă:
(i) bilet de călătorie valabil până la destinație sau permisul de conducere, cartea verde și documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducătorilor auto;
(ii) asigurare medicală;
(iii) documente doveditoare privind scopul călătoriei;
(iv) mijloace de întreținere în cuantum de 100 euro/zi ori echivalentul în valută convertibilă, pentru întreaga perioadă;
(v) dovada asigurării condițiilor de cazare.
e) transport – viza se acordă străinilor dacă prezintă:
(i) documente care să ateste profesia solicitantului, precum și activitatea ce urmează a fi desfășurată pe durata șederii;
(ii) asigurarea medicală;
(iii) permisul de conducere, cartea verde și documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport;
(iv) licența de transport și licența de execuție.
f) activități sportive – viza se acordă străinilor dacă prezintă:
(i) invitația organizatorilor, care să ateste asigurarea medicală și a
cazării;
(ii) lista oficială a delegației sportive străine, cu specificarea calității fiecărui membru;
(iii) avizul direcției județene pentru tineret și sport competente teritorial;
g) activități culturale, științifice, umanitare, tratament medical de scurtă durată sau alte activități care nu contravin legilor române – viza se acordă străinilor dacă prezintă:
(i) documente emise de instituțiile la care urmează să se deplaseze pentru a justifica prezența în România;
(ii) bilet de călătorie valabil până la destinație sau permisul de conducere, cartea verde și documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducătorilor auto;
(iii) dovada mijloacelor de întreținere în cuantum de 100 euro/zi ori echivalentul în valută convertibilă, pentru întreaga perioadă;
(iv) asigurare medicală;
(v) dovada asigurării condițiilor de cazare. Sunt exceptați de la îndeplinirea condiției prevăzute la lit. b) pct. (ii),lit. c) pct. (i), lit. d) pct. (i) și lit. g) pct. (ii) însoțitorii conducătorilor auto care călătoresc împreună cu aceștia.
3.5. Condiții speciale de acordare a vizelor se scurtă ședere pe baza de invitație
Domeniul de aplicare. Acordarea vizelor de scurtă ședere pentru străinii proveniți din statele cunoscute cu potențial migrator ridicat se va face în condițiile prevăzute la art. 27-29, cu respectarea condițiilor speciale stabilite anterior.
Lista statelor pentru ai căror cetățeni sunt aplicabile aceste prevederi va fi stabilită, în concordanță cu reglementările Uniunii Europene, de către Ministerul Afacerilor Externe cu avizul Ministerului Administrației și Internelor.
Procedura invitației
Străinii proveniți din state cunoscute cu potențial migrator ridicat, posesori de pașapoarte simple, li se poate acorda viza de scurtă ședere cu una sau mai multe călătorii, dacă prezintă misiunilor diplomatice și oficiilor consulare invitație scrisă din partea unei persoane fizice sau juridice, în următoarele scopuri:
a) vizită – pot face invitații cetățenii români cu domiciliul în România sau străinii posesori ai unui permis de ședere valabil, cu prezentarea, după caz, a următoarelor documente:
(i) cartea de identitate pentru cetățenii români sau permisul de ședere pentru străini, în original și în copie;
(ii) dovada asigurării condițiilor de cazare;
(iii) dovada posibilităților de asigurare a întreținerii străinului
invitat;
(iv) copie de pe documentul de trecere a frontierei de stat aparținând străinului invitat;
(v) două fotografii de dimensiunea 3×4 cm ale străinului invitat;
(vi) certificat de cazier judiciar al străinului invitat sau alt document cu aceeași valoare juridică, emis de autoritățile statului de proveniență, tradus și legalizat;
b) turism – pot face invitații, nominal pentru fiecare străin invitat, societățile comerciale cu profil turistic, cu prezentarea următoarelor documente:
(i) certificatul de înmatriculare și statutul societății comerciale, în original și în copie;
(ii) împuternicirea e din partea societății comerciale pentru, persoana desemnată să invite în numele acesteia;
(iii) cartea de identitate sau permisul de ședere, după caz, al persoanei împuternicite;
(iv) copie de pe documentul de trecere a frontierei de stat aparținând străinului invitat;
(v) două fotografii de dimensiunea 3×4 cm ale străinului invitat;
(vi) extrasul din cazierul judiciar al străinului invitat sau alt document cu aceeași valoare juridică, emis de autoritățile statului de proveniență, tradus și legalizat;
c) afaceri- pot face invitații, de regulă, pentru 3 persoane simultan, societățile comerciale cu sediul în România. în numele societăților comerciale pot invita numai persoanele care sunt desemnate, conform legii, să reprezinte societatea comercială ori sunt destinatoare ale majorității capitalului social. în acest caz este necesară prezentarea următoarelor documente:
(i) certificatul de înmatriculare și statutul societății comerciale, în original și în copie;
(ii) dovada calității persoanei care invită în numele societății comerciale;
(iii) cartea de identitate sau permisul de ședere, după caz, al persoanei împuternicite;
(iv) copie de pe documentul de trecere a frontierei de stat aparținând străinului invitat;
(v) doua fotografii de dimensiunea 3×4 cm ale străinului invitat;
(vi) certificat de cazier judiciar al străinului invitat sau alt document cu aceeași valoare juridică, emis de autoritățile statului de proveniență, tradus și legalizat;
(vii) dovada asigurării condițiilor de cazare a străinului invitat pe perioada șederii în România.
Invitațiile se completează în două exemplare și se depun la sediul formațiunilor teritoriale ale Oficiul Român pentru Imigrări, în vederea aprobării.
Aprobarea este condiționată de verificarea documentelor prezentate și a evidentelor Oficiului Român pentru Imigrări, în scopul constatării îndeplinirii condițiilor legale privind intrarea în România a străinilor în cauza și, implicit, al prevenirii intrării în România a unor străini care nu prezintă suficiente garanții că vor părăsi teritoriul la expirarea vizei.
Soluționarea cererilor de aprobare a invitațiilor se face în termen de 60 de zile de la data depunerii.
În cazul aprobării, un exemplar al invitației va fi înmânat persoanei care invită, în scopul transmiterii către străinul invitat, iar Oficiul Român pentru Imigrări va informa în scris despre aceasta Direcția relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Străinul poate solicita acordarea vizei în termen de 60 de zile de la aprobarea invitației.
Nu se aprobă o noua invitație depusă de un solicitant, indiferent de scopul acesteia, dacă una dintre persoanele invitate anterior de acesta nu a părăsit teritoriul țării în termenul de valabilitate al vizei.
Vizele acordate pe bază de invitație permit șederea pe teritoriul României pe o perioada de până la 90 de zile.
Forma și conținutul invitației
Forma, conținutul și elementele de siguranță ale invitației se stabilesc de către Ministerul Administrației și Internelor, care va asigura, prin Oficiul Român pentru Imigrări, confecționarea formularelor. Costul formularelor se suportă de către persoanele fizice sau juridice care invită.
Constituirea depozitelor bancare
În lista prevăzută la art. 36 alin. (2) se menționează distinct statele pentru ai căror cetățeni este necesară constituirea unui depozit bancar în lei și în valută, la dispoziția Oficiului Român pentru Imigrări, în scopul acoperirii cheltuielilor ocazionate de returnarea străinilor invitați care nu părăsesc România în termenul de viză acordat. Aceste prevederi sunt aplicabile și apatrizilor cu domiciliul în aceste state.
Constituirea depozitelor bancare în țară se face la instituțiile bancare cu care Ministerul Administrației și Internelor a încheiat protocoale în acest sens.
Depozitul bancar constituit în țară este la dispoziția Oficiului Român pentru Imigrări până la părăsirea teritoriului României de către străinul invitat, dar nu mai mult de 2 ani.
Sumele necheltuite cu ocazia îndepărtării de pe teritoriul României se restituie deponentului, cu avizul Oficiului Român pentru Imigrări.
Societățile comerciale de turism pot constitui și depozite globale, cu avizul Oficiului Român pentru Imigrări.
Excepții de la procedura invitației
Direcția relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe poate aproba, cu avizul prealabil al Oficiului Român pentru Imigrări, exceptarea de la procedura invitației pentru următoarele categorii de străini:
a) străinul minor al cărui părinte se afla în posesia unui permis de ședere în România, cu condiția ca acesta sa fie valabil cel puțin 90 de zile de la data acordării vizei de intrare;
b) soțul/soția și părinții străinului care se află în posesia unui permis de ședere în România, cu condiția ca acesta să fie valabil cel puțin 90 de zile de la data acordării vizei de intrare;
c) străinul al cărui părinte este cetățean román.
Direcția relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe poate aproba acordarea vizei, fără avizul Oficiului Român pentru Imigrări, pentru următoarele categorii de străini:
a) străinii căsătoriți cu cetățeni români;
b) străinii posesori ai unui permis de ședere valabil în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene;
c) străinii posesori ai unui permis de ședere valabil în state pentru ai căror cetățeni nu există obligativitatea vizei de intrare în statele membre ale Uniunii Europene;
d) străinii care au aplicate în documentul de trecere a frontierei de stat vize ale statelor membre ale Uniunii Europene sau ale statelor pentru ai căror cetățeni nu există obligativitatea vizei de intrare în spațiul Uniunii Europene, valabile cel puțin 3 luni de la data solicitării;
e) străinii care urmează să vină în România în scop de afaceri, la solicitarea autorităților administrative centrale, precum și a societăților comerciale de notorietate care își asumă, prin act autentic, obligația suportării cheltuielilor privind asistența materială, medicală și a celor de repatriere;
f) străinii care urmează să vină în România la solicitarea și pe răspunderea misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare străine acreditate în România;
g) străinii pentru care s-a solicitat acordarea vizei, în scris, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare, din partea autorităților publice centrale sau a camerelor de comerț străine;
h) persoanele pentru care s-a solicitat acordarea vizei în scris, la Direcția relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, din partea următoarelor instituții din România: Administrația Prezidențială, Parlament, Guvern și alte autorități publice centrale, Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, prefecturi, precum și societăți comerciale de notorietate, cu mare capacitate económico-financiara, care își asumă obligația suportării cheltuielilor privind asistența materială, medicală și a celor de repatriere, printr-o scrisoare de garanție;
i) șoferii de TIR;
j) personalitățile din diaspora românească și descendenții acestora.
3.6. Condiții speciale de acordare a vizelor de lungă ședere
Viza de lungă ședere pentru desfășurarea de activități economice
Viza de lungă ședere pentru desfășurarea de activități economice se acordă străinilor care urmează să desfășoare activități economice în mod independent sau în cadrul unor asociații familiale, în conformitate cu legea privind organizarea și desfășurarea unor activități economice de către persoane fizice, și care prezintă următoarele documente:
a) dovada îndeplinirii condițiilor referitoare la atestarea pregătirii profesionale, prevăzute de legea privind organizarea și desfășurarea unor activități economice de către persoane fizice;
b) asigurare medicală pe perioada valabilității vizei;
c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică.
Visa de lungă ședere pentru desfășurarea de activități profesionale
Viza de lungă ședere pentru desfășurarea de activități profesionale m mod individual se acordă străinilor care urmează să desfășoare aceste activități în conformitate cu legile speciale care reglementează condițiile de exercitare a profesiilor respective.
Acest tip de viză poate fi acordat străinilor care îndeplinesc următoarele condiții:
a) fac dovada îndeplinirii condițiilor legale de exercitare a profesiilor respective;
b) fac dovada faptului că în țara de origine practică o profesie similară cu cea pe care intenționează să o desfășoare în România;
c) prezintă dovada asigurării medicale pe perioada valabilității vizei;
d) prezintă certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică.
Viza de lungă ședere pentru desfășurarea de activități comerciale
Acest tip de viză se acordă, pe baza avizului Agenției Române pentru Investiții Străine, străinilor care sunt sau urmează să devină acționari ori asociați ai unor societăți comerciale, cu atribuții de conducere și administrare a acestora.
Avizul Agenției Române pentru Investiții Străine se acordă străinilor care îndeplinesc următoarele condiții:
a) existența unui plan de afaceri care să cuprindă date referitoare la natura, amplasarea, durata activității avute în vedere, precum și nevoile estimate de forța de muncă;
b) dispun de fondurile necesare desfășurării activității, în valoare de cel puțin 70.000 euro în cazul în care urmează să devină acționari sau 50.000 euro în cazul în care urmează să devină asociați societate cu răspunderi limitate;
c) investiția pe care o va realiza societatea să se concretizeze prin aporturi de capital și tehnologie în valoare minimă de 50.000 euro pentru societăți comerciale cu răspundere limitată, de 70.000 euro pentru societăți comerciale pe acțiuni sau crearea unui număr minim de 10 locuri de muncă.
Solicitarea de viza va fi însoțită de următoarele:
a) avizul Agenției Române pentru Investiții Străine;
b) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică;
c) asigurare medicală pe perioada valabilității vizei.
Cererea însoțită de documentele prevăzute mai sus se depune la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României și se transmite, prin intermediul Direcției relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Oficiului Român pentru Imigrări, pentru avizare conform competențelor.
Avizul Agenției Române pentru Investiții Străine are drept scop constatarea îndeplinirii condițiilor tehnice și de utilitate economică a activității ce urmează a fi desfășurată de către străin.
Viza de lungă ședere pentru angajare în muncă
Această viză se acordă străinilor pe baza avizului Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă și al Autorității pentru străini.
Avizul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă se eliberează, la solicitarea angajatorului, care trebuie să facă dovada faptului că desfășoară o activitate legală în România, că nu are datorii și că a făcut o selecție legală, cu prezentarea dovezilor care să ateste acestea, precum și cele legate de prezentarea actelor din care să rezulte calificarea profesională, vechimea în specialitate a străinului, faptul că este apt din punct de vedere medical să desfășoare activitatea respectivă, că nu are antecedente penale și că are cunoștințe minime de limba română.
Solicitarea de viză trebuie să fie însoțită de următoarele documente:
a) avizul scris al Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă;
b) dovada mijloacelor de întreținere la nivelul a cel puțin trei salarii medii pe economia națională;
c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică, eliberat de autoritățile din țara de domiciliu sau de reședință;
d) asigurarea medicală pe perioada valabilității vizei.
Viza de lungă ședere pentru angajare în muncă se va elibera și străinilor lucrători transfrontalieri în România.
Viza de lungă ședere pentru studii
Viza de lungă ședere pentru studii poate fi acordată străinilor, la cerere, în limita locurilor stabilite, de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României din țara în care aceștia își au reședința sau domiciliul.
Solicitarea trebuie să fie însoțită de următoarele documente:
a) scrisoarea de acceptare la studii din partea Ministerului Educației și Cercetării;
b) dovada achitării taxei de studii;
c) dovada mijloacelor de întreținere, în cuantum de 250 euro lunar, pentru întreaga perioadă înscrisă în viză, cu excepția străinilor bursieri ai statului român, a străinilor cu un ascendent care a avut sau are cetățenia română și a situațiilor când, pe bază de reciprocitate, s-a stabilit altfel;
d) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică.
Străinii bursieri ai statului român sunt exceptați de la îndeplinirea condițiilor prevăzute anterior.
Viza de lungă ședere pentru reîntregirea familiei
Străinii titulari ai unui drept de ședere temporară sau permanentă, precum și refugiații recunoscuți de către statul român pot solicita reîntregirea familiei pentru:
a) soț/soție;
b) copiii minori, necăsătoriți, ai titularului dreptului de ședere și ai soțului/soției, inclusiv copiii adoptați în comun de către aceștia;
c) copiii minori, necăsătoriți, inclusiv cei adoptați, ai titularului dreptului de ședere, în cazul în care sunt în întreținerea efectivă a acestuia;
d) copiii minori, necăsătoriți, inclusiv cei adoptați, ai soțului/soției titularului dreptului de ședere, în cazul în care sunt în întreținerea efectivă a acestuia.
Cererea-tip se depune la formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări în a cărei rază domiciliază sau își are reședința solicitantul și va fi însoțită de următoarele documente:
a) certificatul de căsătorie sau, după caz, dovada legăturii de rudenie;
b) declarația solicitantului, în forma autentică, din care să reiasă că membrii de familie vor locui împreună cu acesta;
c) copia permisului de ședere;
d) dovada deținerii legale a spațiului de locuit;
e) dovada mijloacelor de întreținere;
f) dovada achitării obligațiilor către stat, inclusiv către creditorii bugetari;
g) asigurarea medicală a solicitantului.
În cazul în care există dubii cu privire la legătura de rudenie, Oficiul Român pentru Imigrări poate solicita și alte dovezi pentru stabilirea acesteia.
Cererea se aprobă în cazul îndeplinirii următoarelor condiții:
a) să nu existe o stare de poligamie;
b) solicitantul să dețină spațiul de locuit corespunzător, în suprafața de cel puțin 12 m2 pentru fiecare membru al familiei;
c) solicitantul să posede mijloace de întreținere, în cuantumul corespunzător categoriei dreptului de ședere al cărui titular este.
Cererea va fi soluționată în termen de 3 luni de la data depunerii.
Aprobarea cererii va fi comunicată, în scris, atât solicitantului, în vederea transmiterii acesteia membrilor de familie interesați, cât și Direcției relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, care nu va mai solicita un aviz ulterior al Autorității pentru străini.
În cazul respingerii cererii, motivele vor fi comunicate solicitantului, în scris.
Viza va fi eliberată de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din țara în care membrii de familie își au reședința sau domiciliul.
Solicitarea de viză va fi însoțită de următoarele documente:
a) aprobarea Oficiului Român pentru Imigrări;
b) dovada asigurării medicale pe perioada valabilității vizei;
c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică, eliberat de autoritățile din țara de domiciliu sau de reședință a străinului.
Viza de lungă ședere pentru activități umanitare sau religioase
Viza de lungă ședere pentru activități umanitare sau religioase se acordă străinilor, la cerere, de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României din țara în care aceștia își au reședința sau domiciliul. în următoarele condiții:
a) existența avizului Ministerului Culturii și Cultelor ori, după caz, al Comisiei interdepartamentale pentru coordonarea și sprijinirea activităților umanitare din cadrul Ministerului Sănătății și Familiei;
b) dovada calității de reprezentant al unei organizații religioase legal înființată în România sau al unei organizații umanitare;
c) dovada spațiului de locuit și a mijloacelor de întreținere, la nivelul a trei salarii medii pe economia națională;
d) dovada asigurării medicale și că nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea publică;
e) prezentarea certificatului de cazier judiciar sau a altui document cu aceeași valoare juridică, eliberat de autoritățile din țara de origine a străinului.
Viza de lungă ședere pentru alte scopuri
Viza de lungă ședere pentru alte scopuri se acordă, la cerere, de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României din țara în care aceștia își au reședința sau domiciliul, următoarelor categorii de străini:
a) celor detașați de către:
(i) o companie străină cu sediul pe teritoriul unui stat membru al Organizației Mondiale a Comerțului la o reprezentanță, sucursală ori filială a sa, aflată pe teritoriul României, sau la o societate comercială,persoană jurifică, al cărei asociat/acționar este compania străină, cu același obiect de activitate, dacă fac dovada că nu sunt în raporturi de muncă cu o altă persoană română;
(ii) un anumit angajator cu sediul în străinătate la o persoană juridică din România , în baza unui contract comercial de prestări de servicii încheiat între cele două părți;
b) celor al căror acces pe piața muncii din România este reglementat prin acorduri bilaterale încheiate de România cu alte state;
c) celor desenmați ca administratori ai uinei societați comerciale , cu îndeplinirea cumulativă a urmatoarelor condiții :
(i) în baza unui contract de mandat
(ii) la data solicitării să nu fie asociat sau acționar la societatea comercială în cauză sau la o altă persoană juridică română și să nu fi avut aceste calități în ultimii 2 ani.
(iii) la societatea comercială în cauză să nu mai existe un alt asociat care a obținut un drept de ședere în acest scop.
d)celor care urmează tratament medical de lungă durată, in cadrul instituțiilor medicale de specialitate publice sau private, în care să fie precizat diacnoscicul și durata tratamentului. Această viză poate fi acordată și pentru un eventual însoțitor, care asistă străinul aflat în imposibilitatea de a se îngrijii singur, dacă acest lucru este menționat expres în scridoarea de acceptare;
e) celor care desfașoară alte activități ce nu contravin legilor române, dacă își justifică prezenta pe teritoriul României.
Viza de lungă ședere pentru străinii membrii de familie ai cetațenilor români
Viza de lungă ședere se poate acorda:
a) străinilor căsătoriți cu cetațeni români, cu condiția ca aceasta să nu fie o căsătorie de conveniență, constatată în condițiile prevazute de art. 64, iar dacă a fost încheiată pe teritoriul României, solicitantul să fi avut drept de ședere la acea dată;
b) străinulor care fac dovada ca nu sunt căsătoriți și care conviețuiesc cu cetățeni români, cu condițiia ca aceștia să aibă împreună cel puțin un copil;
c) copiilor minori necăsătoriți, inclusiv celor adoptați;
d) rudelor de gradul I în linie dreaptă.
Capitolul IV: Regimul indepărtării străinilor de pe teritoriul României
Împotriva străinilor a căror ședere în România a devenit ilegală ori al căror drept de ședere a fost anulat sau revocat, Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura îndepărtării de pe teritoriul României și, după caz, poate dispune măsura interzicerii intrării în România pentru o perioadă determinată.
4.1. Decizia de returnare
Decizia de returnare de pe teritoriului României constituie decizia Oficiului Român pentru Imigrări sau a formațiunilor sale teritoriale, care obligă un străin să părăsească teritoriul României într-un termen stabilit și anume:
– străinul căruia i s-a anulat sau revocat viza, precum și cel a cărui ședere a devenit ilegală, în termen de maximum 10 zile;
-străinului căruia i s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere ori acesta a fost anulat sau revocat, în termen de 30 de zile. în cazul străinilor care trebuie să lichideze o investiție, termenul este de 3 luni.
Aceste termene se calculează de la data la care i-a fost adusă la cunoștință străinului, în condițiile legale, dispoziția de părăsire a teritoriului României.
Aducerea la cunoștința străinului a dispoziției; de părăsire a teritoriului României se realizează de către Oficiul Român pentru Imigrări ori de formațiunile sale teritoriale.
Atunci când străinul este prezent, un exemplar al dispoziției de părăsire a teritoriului se înmânează acestuia, sub semnătură pe exemplarul care rămane la Oficiul Român pentru Imigrări sau la formațiunea teritorială a acestuia, deoarece dispoziția de părăsire a teritoriului României se redactează în două exemplare (fiecare în limba română precum și într-o limbă de circulație internațională-limba engleză).
Dacă străinul nu este prezent, comunicarea se realizează asfel:
-prin poștă, cu confirmare de primire, la adresa la care străinul a declarat că locuiește;
-prin afișare la sediul Oficiului Român pentru Imigrări sau al formațiunilor sale teritoriale, în cazurile în care străinul refuză să semneze dispoziția de părăsire a teritoriului,nu mai locuiește la adresa declarată sau nu a făcut cunoscută adresa la care locuiește.
Dispoziția de părăsire a teritoriului poate fi atacată în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis dispoziția de părăsire a teritoriului. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Sentința instanței este definitivă și irevocabilă. Exercitarea căii de atac suspendă executarea dispoziției de părăsire a teritoriului.
4.2. Străinii indezirabili
Declararea ca indezirabil constituie o măsură administrativă de autoritate, dispusă împotriva unui străin care a desfășurat, desfășoară ori există indicii temeinice că intenționează să desfășoare activități de natură să pună în pericol siguranța națională sau ordinea publică. Această măsură se dispune de către procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la propunerea Oficiului Român pentru Imigrări sau a altor instituții cu competențe în domeniul ordinii publice și siguranței naționale care dețin date sau indicii temeinice în sensul celor prezentate.
Procurorul se pronunță, prin ordonanță motivată, în termen de 5 zile de la primirea propunerii formulate de către Oficiul Român pentru Imigrări sau alte instituții competente în domeniul ordinii publice și siguranței naționale și, în cazul aprobării acesteia, transmite ordonanța de declarare ca indezirabil la Oficiul Român pentru Imigrări pentru a fi pusă în executare. Atunci când declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe rațiuni de siguranță națională, în conținutul ordonanței nu vor fi menționate motivele care stau la baza acestei decizii. Comunicarea datelor și informațiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil, pentru rațiuni de siguranță națională se poate face numai în condițiile stabilite și către destinatarii în mod expres prevăzuți de actele normative care reglementează regimul activităților referitoare la siguranța națională (Legea nr.51/1991) și protejat informațiilor clasificate. Asemenea date și informații nu pot fi, sub nici o formă, direct sau indirect, aduse la cunoștința străinului declarat indezirabil.
Dreptul de ședere al străinului încetează de drept de la data emiterii ordonanței de declarare ca indezirabil. Punerea în executare a ordonanței de declarare ca indezirabil se realizează prin escortarea străinului până p frontieră sau în țara de origine, de către personalul specializat al autorității pentru străini.
Perioada pentru care un străin poate fi. declarat indezirabil este de la 5 la 15 ani, cu posibilitatea prelungirii termenului pentru o nouă perioadă cuprinsă între aceste limite, în cazul în care se constată că nu au încetat motivele care au determinat luarea acestei măsuri. Prelungirea termenului se face în acelea-și condiții ca și la dispunerea ordonanței de declarare a străinu-lui ca indezirabil, la propunerea acelorași instituții competente precum și la propunerea Oficiului Român pentru Imigrări.
Persoanele declarate indezirabile vor fi comunicate de Oficiul Român pentru Imigrări Direcției Relații Consulare.
Ordonanța de declarare ca indezirabil se aduce la cunoștința străinului de către Oficiul Român pentru Imigrări. Atunci când străinul este prezent, un exemplar al ordonanței se înmânează acestuia, sub semnătură pe exemplarul care rămâne la Oficiul Român pentru Imigrări, deoarece ordonanța de declarare ca indezirabil a unui străin ca și dispoziția de părăsire a teritoriului României se redactează în două exemplare (fiecare în limba română și într-o limbă de circulație internațională).
Dacă străinul nu este prezent, comunicarea se realizează, la fel ca și în cazul dispoziției de părăsire a teritoriului României.
Ordonanța de declarare ca indezirabil poate fi atacată de străinul împotriva căruia a fost dispusă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel București. Instanța se pronunță în termen de 3 zile de la data primirii cererii, iar hotărârea este definitivă și irevocabilă.
Exercitarea acestei căi de atac nu are efect suspensiv de executare a ordonanței de declarare ca indezirabil a străinului. în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea de pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării ordonanței de declarare ca indezirabil până la soluționarea acțiunii. Instanța va soluționa cererea de suspendare, de urgență, iar hotărârea pronunțată în acest caz este executorie de drept.
4.3. Îndepărtarea sub escortă a străinilor
Returnarea este o măsură administrativă dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări în vederea îndepărtării unui străin de pe teritoriul României.
Măsura returnării se poate aplica străinilor care:
• au trecut ilegal frontiera de stat a României;
• nu au părăsit teritoriul României la expirarea dreptului de ședere conferit prin viză sau în temeiul unor convenții internaționale ori acte normative prin care se desființează unilateral regimul de vize, iar perioada scursă de la încetarea acestui drept este mai mare de 60 de zile;
• la expirarea valabilității permisului de ședere nu au solicitat prelungirea dreptului de ședere, iar perioada scursă de la încetarea acestuia este mai mare de 90 de zile;
• nu au plecat din România în termenul prevăzut în dispoziția de părăsire a teritoriului României;
• sunt foști solicitanți ai statutului de refugiat ale căror cereri au fost respinse printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și care nu au părăsit teritoriul României în condițiile prevăzute de lege, cu excepția străinilor a căror prezență temporară pe teritoriul României este cerută de interese publice importante.
• au fost condamnați pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea este mai mare de 3 ani.
Străinii care nu posedă documente de trecere a frontierei de stat vor fi prezentați misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare acreditate în România, ale statelor ai căror cetățeni sunt, pentru eliberarea documentelor. Procedurile aplicabile în cazul necooperării unor reprezentanțe diplomatice în legătură cu eliberarea de documente de călătorie pentru îndepărtarea străinilor de pe teritoriul statului român se stabilesc prin ordin comun al ministrului afacerilor externe și al ministrului administrației și internelor.
Pentru străinii proveniți din statele care nu au misiuni diplomatice sau oficii consulare în România vor fi solicitate documente de trecere a frontierei de stat din țara de origine, prin Direcția Relații Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. în situația în care documentul de trecere a frontierei de stat nu poate fi obținut astfel, atunci Oficiul Român pentru Imigrări poate elibera un titlu de călătorie, conform legii.
Decizia de returnare poate fi atacată de străinul împotriva căruia s-a dispus, în termen de 3 zile de la data comunicării, la curtea de apel competentă teritorial. Hotărârea pronunțată de instanță, în termen de 3 zile de la data primirii cererii, este definitivă și irevocabilă.
De precizat că, exercitarea căii de atac are efect suspensiv numai în ceea ce privește executarea măsurii returnării. Până la pronunțarea hotărârii de către instanță,străinul este luat în custodie publică,în condițiile legii.
Returnarea se execută prin escorarea străinului până în țara de origine,de către personalul speciaizat al Oficiului Român pentru Imigrări. Dacă străinul posedă documente de trecere a frontierei de stat alabil, mijloace financiare și nu este necesară efectuarea altor formalități, masura a fi pusă în aplicare în termen de 24 de ore, cu excepția situației în care acesta își exprimă intenția de a contesta măsura returnarii.
Când măsura returnârii nu poate fi pusa in aplicare in termenul 24 de ore, străinul va fi luat in custodie publică.
Străinii împotriva cărora s-a dispus măsura returnârii, pot fi returnați și în baza acordurilor de readmisie încheiate de România eu alte state, în condițiile prevăzute In aceste acorduri. La cererea unuia dintre statele care au încheiate acorduri de readmisie cu România, te poate permite tranzitarea teritoriului României dc către straniul care face obiectul unei proceduri de readmisie către un stat terț, cu condiția escortării și a prezentării garanțiilor că acesta își poate continua călătoria și poate intra în statul de destinație.
4.4. Repatrierea voluntară umanitară asistată
Străinii aflați pe teritoriul României pot solicita sprijin Oficiului Român pentru Imigrări ori formațiunilor sale teritoriale pentru reîntoarcerea în țara de origine, dacă nu dispun de mijloace financiare.
Oficiul Român pentru Imigrări, în comun cu organizații inter-naționale cu atribuții în domeniu, precum și organizații neguvernamentale de profil, vor desfășura programe comune pentru identificarea modalităților concrete de sprijinire a străinilor solicitanți, în vederea reîntoarcerii acestora în țările de origine, precum și pentru obținerea resurselor financiare necesare în acest sens.
Acești străini pot beneficia în mod individuad, o singură dată de sprijiul acordat de Oficiul Român pentru Imigrări, prin intermediul programelor comune, pentru reîntoarcerea în țara de origine.
4.5. Ezpulzarea străinilor
Împotriva străinului care a săvârșit o infracțiune pe teri-toriul României poate fi dispusă măsura expulzării în condițiile prevăzute de Cp. și de C.p.p. Expulzarea este o măsură de siguranță.
Dreptul de ședere al străinului încetează de drept la data la care a fost dispusă măsura expulzării. De asemenea, instanța poate dispune ca, până la efectuarea expulzării, străinul să fie luat în custodie publică.
Dacă străinul, provenind din statele care nu au misiuni diplomatice sau oficii consulare în România, nu posedă document de trecere a frontierei de stat sau mijloace financiare suficiente pentru obținerea acestuia, Oficiul Român pentru Imigrări va solicita document de trecere a frontierei de stat din țara de origine, prin Direcția Relații Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar în situația în care documentul de trecere a frontierei de stat nu poate fi obținut astfel, va elibera străinului un titlu de călătorie, conform legii.
Se face mențiunea că un străin nu poate fi expulzat într-un stat în care există temeri justificate că viața îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante.
De asemenea, măsura expulzării nu se dispune, iar în cazul în care a fost dispusă, nu poate fi executată, dacă străinul se află în una dintre situațiile de nepermitere a ieșirii din România, până la data la care cauzele care au produs aceste situații încetează.
Cu alte cuvinte interdicția de expulzare durează până la dispariția motivelor pe care a fost întemeiată.
Constatarea situațiilor în care se interzice expulzarea este de competența instanței de judecată, în urma comunicării efectuate de către Oficiul Român pentru Imigrări.
Începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, în vederea recunoașterii acestor decizii de îndepărtare, Oficiul Român pentru Imigrări cooperează și face schimb de informații cu autoritățile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene.
Deciziile de îndepărtare a străinilor, cetățeni ai unor state terțe, de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene sunt recunoscute de statul român și sunt puse în aplicare de Oficiul Român pentru Imigrări în condițiile legii, în următoarele cazuri:
a) decizia de îndepărtare este luată pentru motive de ordine publică și siguranță națională, astfel:
-când străinul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
– ca urmare a desfășurării de către străini ori a existenței unor indicii temeinice ca străinul urmează să desfășoare activități de natură să pună în pericol ordinea publică sau siguranța națională;
b) decizia de îndepărtare este luată ca urmare a neîndeplinirii de către străin a condițiilor referitoare la intrarea și șederea străinilor pe teritoriul statului membru în cauză.
Pentru a fi puse în aplicare, este necesar ca deciziile de îndepărtare să nu fi fost revocate sau suspendate de către autoritățile emitente.
Aceste prevederi nu sunt aplicabile străinilor membrii de familie ai cetățenilor români, precum și membrilor de familie ai cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene.
4.6. Luarea în custodie publică a străinilor și centrele de cazare
Luarea în custodie publică este o măsură de restrângere a libertății de mișcare dispusă de magistrat împotriva străinului care nu a putut fi returnat în termenul de 24 de ore prevăzut de lege, precum și împotriva străinului care a fost declarat indezirabil sau cu privire la care instanța a dispus expulzarea.
În cazul străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării, luarea în custodie publică se dispune de către procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe o perioadă de 30 de zile, la solicitarea Oficiului Român pentru Imigrări sau a formațiunilor sale teritoriale.
În cazul străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura expulzării, instanța poate dispune ca până la efectuarea expulzării de către organele de poliție, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală, străinul să fie luat în custodie publică.
Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura expulzării sau care au fost declarați indezirabili și, care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile, se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări.
Perioada maximă de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării nu poate depăși 6 luni.
În situația în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin se constată existența unuia dintre cazurile de interzicere a returnării sau acesta formulează pentru prima dată o cerere pentru acordarea unei forme de protecție, măsura luării în custodie publică încetează de drept. La formularea unei a două cereri, măsura luării în custodie publică încetează la data acordării accesului la o nouă procedură.
Străinii returnați împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publica, pot depune, în termen de 5 zile, plângere la Curtea de Apel București, care este obligată să o soluționeze în termen de 3 zile de la data primirii. Străinii luați în custodie publică, precum și cei returnați în termen de 24 de ore sunt amprentați și fotografiați.
Străinii luați în custodie publică vor fi introduși în centre de cazare.Centrele sunt locuri închise, special amenajate, administrate de Oficiul Român pentru Imigrări, și sunt destinate cazării temporare a străinilor declarați indezirabili sau împotriva cărora s-a dispus măsura returnării ori expulzării și au fost luați în custodie publică. Acestea sunt organizate și funcționează pe baza regulamentului care se aprobă de Ministrul Administrației și Internelor. Centrele sunt înființate, organizate, autorizate sanitar, amenajate și dotate astfel încât să ofere condiții adecvate de cazare, hrană, asistență medicală și igienă personală.
Sub tutela drepturilor și obligațiilor străinii cazați în centre beneficiază de drepturile prevăzute de legea la care ne referim și care vor fi enumerate în continuare, precum și de cele prevăzute în tratatele și acordurile internaționale în materie, la care România este parte.
Astfel, străinii cazați în centre au dreptul la asistență juridica, medicală și socială și la respectarea opiniei și specificului propriu, în materie religioasă, filozofică și culturală. Străinii luați în custodie publică și care nu dispun de mijloace financiare au dreptul la asistență medicală, medicamente și materiale sanitare gratuite. Aceste servicii medicale se asigură, după caz, prin serviciul medical al centrelor de cazare sau prin unitățile sanitare ale Ministerului Sănătății. Decontarea cheltuielilor se asigură de către Ministerul Administrației și Internelor, prin bugetul alocat Oficiului Român pentru Imigrări, special prevăzut în acest scop.
Străinii cazați în centre au dreptul de a fi informați imediat după aducerea lor în aceste locuri, în limba în care vorbesc sau într-o limbă înțeleasă, despre motivele principale care au condus la luarea măsurii, drepturile și obligațiile pe care le au în timpul șederii în aceste centre. Motivul luării în custodie publică, precum și drepturil străinilor cazați în centre le vor fi comunicate în scris de către persoanele desemnate să conducă aceste centre.
Pe întreaga perioadă a șederii în centre străinilor li se va asigura posibilitatea comunicării cu reprezentanții diplomatici și consulari ai statului de proveniență.
Personalul centrelor va trata străinii cazați în mod nediscriminatoriu pe motiv de rasă, sex, vârstă, cultură, naționalitate, religie sau apartenență la un anumit grup social.
De asemenea pe toată durata cazării în centre străinii sunt obligați sa respecte regulile, programul zilnic și ordinea interioară stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare.
Ca o măsură specială străinii luați în custodie publică, condamnați prin hotărâri judecătorești definitive, vor fî cazați separat de celelalte categorii de străini și pe toată perioada cât aceștia se află în custodie publică deplasarea acestora în afara centrelor se va efectua sub escortă.
4.7. Tolerarea rămânerii pe teritoriul României
Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării noastre acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au drept de ședere și, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.
Prin motive obiective, în sensul actului normativ, se înțeleg acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României.
Străinii care pot beneficia de acordarea tolerării, sunt următorii:
– străinii împotriva cărora s-a dispus măsura luării în custodie publică și nu au putut fi returnați în termen de 6 luni;
– străinii care se află în situațiile de nepermitere a ieșirii din România și nu îndeplinesc condițiile pentru eliberarea unui permis de ședere;
– străinii cărora li s-a respins prin hotărâre definitivă și irevocabilă cererea de acordare a unei forme de protecție, în conformitate cu prevederile legale referitoare la statutul și regimul refugiaților și, din motive obiective, nu au părăsit teritoriul României în termenul legal;
– străinii a căror prezență temporară pe teritoriul României este cerută de interese publice importante, caz în care tolerarea se acordă la solicitarea organelor de stat competente ;
– străinii asupra cărora există motive serioase să se considere că sunt victime ale traficului de ființe umane;
– străinii care se află în imposibilitatea de a părăsi România din alte motive obievtive.
Tolerarea se acordă pentru o perioadă de până la 6 luni, care poate fi prelungită pentru noi perioade de până la 6 luni, până la dispariția cauzelor generatoare, ea nu anulează obligația străinilor de a părăsi teritoriul statului român la încetarea motivelor pentru care a fost acordată și încetează în momentul părăsirii teritoriului României de către străin. La încetarea motivelor care au stat la baza acordării tolerării străinul va fi îndepărtat imediat de pe teritoriul României, fără o notificare prealabilă.
În cazul străinilor cu privire la care există motive serioase să se considere că sunt victime ale traficului de ființe umane, procurorul, prin ordonanță, sau, după caz, instanța, prin încheiere, poate dispune prelungirea tolerării dacă prezența acestora este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. în acest caz tolerarea se prelungește succesiv, pe perioade de câte 6 luni, până la încetarea procesului penal.
Străinul tolerat este obligat să se prezinte lunar sau ori de câte ori este chemat la formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări care ia acordat tolerarea și să anunțe orice schimbare a reședinței. Tolerarea are valabilitate teritorială limitată la raza de competență a formațiunii Oficiului Român pentru Imigrări care a acordat-o, iar orice deplasare în afara acesteia este permisă numai cu aprobare prealabilă. în situația nerespectării acestor obligații poate fi dispusă măsura luării în custodie publică a străinului.
4.8. Interzicerea intrării pe teritoriul României
Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune, în condițiile legii, interzicerea intrării în România, pentru o perioadă determinată străinilor care:
• au fost îndepărtați de pe teritoriul statului român;
• sunt semnalați de organizații internaționale la care România este parte, precum și de instituții specializate în combaterea terorismului ca finanțează, pregătesc, sprijină în orice mod sau comit acte de terorism;
• exista indicii ca fac parte din grupuri infracționale organizate cu caracter transnațional sau că sprijină în orice mod activitatea acestor grupuri;
• există motive serioase să se considere că au săvârșit sau au participat la săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii ori a unor crime de război sau crime contra umanității, prevăzute în convențiile internaționale la care România este parte;
• au săvârșit infracțiuni pe perioada altor șederi în România ori în străinătate împotriva statului sau a unui cetățean român;
• au introdus sau au Încercat să introducă ilegal In România alți străini.
Toate cazurile în care a fost dispusă interzicerea intrării în România vor fi comunicate de Oficiul Românpentru Imigrări Direcției Relații Consulare din Ministerul Afacerilor Externe.
Împotriva străinilor care au intrat legal în România, dar a căror ședere a devenit ilegală, durata interdicției de intrare în România va fi după cum urmează:
a) un an, în cazul:
• unei șederi ilegale de la 30 de zile la un an, pentru străinii care nu au părăsit teritoriul României la expirarea dreptului de ședere conferit prin viză sau în temeiul unor convenții internaționale ori acte normative prin care se desființează unilateral regimul de vize;
• unei șederi ilegale de la 3 luni la un an, pentru străinii care au fost titulari ai unui permis de ședere temporară;.
• străinilor care nu au respectat dispoziția de părăsire a teritoriului și care au fost returnați;
b) 2 ani – în cazul unei șederi ilegale de la 1 an la 2 ani;
c) 3 ani – în cazul unei șederi ilegale de la 2 ani la 3 ani;
d) 5 ani – în cazul unei șederi ilegale de peste 3 ani.
Limitele acestor interdicții se reduc la jumătate pentru străinii care:
• solicită reîntoarcerea voluntară;
• suportă cheltuielile necesare îndepărtării de pe teritoriul României;
• rambursează ulterior Oficiului Român pentru Imigrări cheltuielile suportate pentru îndepărtarea de pe teritoriul României;
• nu necesită cheltuieli cu transportul f internațional pentru îndepărtarea de pe teritoriul României;
• sunt căsătoriți cu cetățeni români ori sunt părinți ai unor minori, cetățeni români.
Împotriva străinilor care au comis infracțiuni cu intenție și care au fost îndepărtați, durata interdicției va fi egală cu durata pedepsei la care au fost condamnați, dar nu mai mică de 3 ani.
Împotriva străinilor care au intrat ilegal în România durata interdicției va fi de 10 ani.
Împotriva străinilor care sunt semnalați de organizații internaționale la care România este parte, precum și de instituții specializate în combaterea terorismului că finanțează, pregătesc, sprijină în orice mod sau comit acte de terorism sau există motive serioase să se considere că au săvârșit sau au participat la săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii ori a unor crime de război sau crime contra umanității, prevăzute în convențiile internaționale la care România este parte, durata interdicției va fi de 15 ani.
Împotriva străinilor care au săvârșit infracțiuni pe perioada altor șederi în România ori în străinătate împotriva statului sau a unui cetățean român, au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alți străini sau au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la intrarea pe teritoriul României ori au încercat să treacă frontiera României cu documente false sau falsificate, durata interdicției va fi de 5 ani.
Capitolul V : Documente de călătorie eliberate cetățenilor străini
5.1. Permise de ședere
Străinului căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de ședere în România i se eliberează de către Oficiul Român pentru Imigrări, prin formațiunile sale teritoriale, un permis de ședere, după cum urmează:
– permis de ședere temporară străinului căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de ședere temporară);
– permis de ședere permanentă străinului căruia i s-a acordat dreptul de ședere permanentă prin aprobarea stabilirii domiciliului în România.
Permisul de ședere temporară se eliberează la data acordării sau, după caz, a prelungirii dreptului de ședere în România.Acest document dovedește identitatea străinului și atestă existența dreptului de ședere în România, precum și durata și scopul pentru care i-a fost acordat acest drept străinului posesor al unui asemenea document.
Titularul permisului de ședere are obligația de a avea în permanență asupra sa documentul, de a nu-1 înstrăina și de a-1 prezenta organelor autorităților competente ori de câte ori i se solicită acesta.
Valabilitatea permisului de ședere temporară este limitată la perioada pentru care s-a acordat sau, după caz, s-a prelungit dreptul de ședere temporară în România și se reînnoiește de fiecare dată cu ocazia prelungirii dreptului de ședere temporară.
Permisul de ședere permanentă se eliberează la data aprobării stabilirii domiciliului în România pentru o perioadă de 5 ani și se reînnoiește succesiv, pentru aceeași perioadă. Și acest document dovedește identitatea străinului și atestă existența dreptului de ședere în România, precum și durata și scopul pentru care i-a fost acordat acest drept străinului posesor al unui asemenea document.
Cererea pentru reînnoirea permisului de ședere permanentă se depune de către titularul dreptului de ședere permanentă la formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări în a cărei rază de competență se află domiciliul solicitantului, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea valabilității documentului, și trebuie să fie însoțită de următoarele documente:
– documentul de trecere a frontierei de stat, în original și în copie;
– acte doveditoare privind spațiul de locuit, în original și în copie;
-certificat medical eliberat de o instituție sanitară publică sau privată, din care să rezulte că străinul nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea publică.
Durata soluționării cererii pentru reînnoirea permisului de ședere permanentă este de cel mult 30 de zile de la data depunerii cererii.
În cazul în care titularului permisului de ședere temporară sau permanentă i se revocă dreptul de ședere, documentul se anulează la data deciziei de revocare și se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoștința străinului.
Titularul permisului de ședere este obligat să anunțe formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări care a eliberat documentul despre furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea acestuia, în termen de cel mult 5 zile de la constatarea vreuneia dintre aceste situații.
Străinului i se eliberează de către formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări competentă un nou permis de ședere în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat sau distrus, în termen de 30 de zile de la data sesizării.
Permisele de ședere deteriorate se retrag și se anulează de către formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări.
5.2. Carți de rezidență pentru străinii membrii de familie ai cetațenilor români
Strainului, membru de familie al unui cetățean român, căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de ședere în România i se eliberează de către Oficiul Român pentru Imigrări, prin formațiunile sale teritoriale, o carte de rezidență, după cum urmează:
a) carte de rezidență pentru străinii membri de familie – strainului membru de familie al cetățeanului român, căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de ședere temporară;
b) carte de rezidență permanenta pentru străinii membri de familie – străinului membru de familie al cetățeanului român, căruia i s-a acordat dreptul de ședere permanenta.
În cartea de rezidență și în cartea de rezidență permanenta se înscrie adresa la care străinului declarat că are reședința sau domiciliul pe teritoriul României.
Forma și conținutul cărților de rezidență sunt similare celor eliberate membrilor de familie ai cetățenilor Uniunii Europene, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor <LLNK 12006 1864 20 301 0 35>Hotărârii Guvernului nr. 1.864/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <LLNK 12005 102180 301 0 47>Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European și pentru stabilirea formei și conținutului documentelor care se eliberează cetățenilor Uniunii Europene și membrilor lor de familie.
Materialele necesare producerii cărților de rezidență eliberate străinilor membri de familie ai cetățenilor români sunt asigurate din stocurile achiziționate de Ministerul Administrației și Internelor pentru confecționarea cărților de identitate pentru cetățenii români, potrivit <LLNK 12001 84130 302 23 54>art. 23 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, aprobată cu modificări și completări prin <LLNK 12002 372 10 201 0 18>Legea nr. 372/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Cartea de rezidență se eliberează la acordarea sau prelungirea dreptului de ședere temporară și are o valabilitate limitată la perioada pentru care s-a acordat sau, după caz, s-a prelungit dreptul de ședere temporară.
Cartea de rezidență permanenta se eliberează în baza obținerii dreptului de ședere permanenta, pentru o perioada de 10 ani, și se reînnoiește succesiv, pentru aceeași perioada.
Cartea de rezidență dovedește identitatea strainului membru de familie al unui cetățean român și atesta exercitarea dreptului de ședere în România. Titularul cărții de rezidență are obligația de a nu o instraina și de a o prezenta autorităților competente ori de câte ori i se solicita aceasta.
Se interzice darea, primirea sau solicitarea documentelor prevăzute la art. 109 al(1) drept garanție pentru prestarea unor servicii, pentru încredințarea unor bunuri sau valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri. Orice modificare, adaugare sau mențiune, alta decât cea prevăzută de lege, înscrisă în documentele prevăzute la art. 109 al(1), este interzisă și atrage nulitatea acestora.
În situațiile prevăzute la alin. (4), nulitatea se constata de către personalul Oficiului Român pentru Imigrări. Politistul care constata una dintre situațiile prevăzute la alin. (4) este obligat sa retina documentul respectiv și sa îl transmită celei mai apropiate formațiuni teritoriale a Oficiului Român pentru Imigrări.
Titularul cărții de rezidență este obligat sa se prezinte la formatiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări competenta, în vederea eliberării unui nou document, în următoarele situații:
a) când au intervenit modificări cu privire la nume, prenume, cetățenie și adresa;
b) în cazul distrugerii sau deteriorarii cărții de rezidență;
c) în cazul pierderii sau furtului, numai după declararea evenimentului la organul de poliție competent teritorial.
În cazul în care titularului cărții de rezidență i se revoca sau i se anulează dreptul de ședere, documentul se anulează la data luării deciziei și se retrage cel mai târziu la data la care aceasta decizie este adusă la cunostinta strainului.
5.3. Tipuri de documente de călătorie care se eliberează străinilor
Oficiul Român pentru străini, prin formațiunile sale teritoriale sau, după caz, Ministerul Afacerilor Externe, prin reprezentanțele diplomatice și oficiile consulare ale României din străinătate, pot elibera, la cerere, următoarele tipuri de documente de călătorie:
• titlu de călătorie – următoarelor categorii de străini:
– apatrizilor domiciliați în străinătate, aflați temporar pe teritoriul României, care nu mai sunt în posesia unui document de trecere a frontierei de stat și, din motive obiective, nu pot obține un asemenea document de la reprezentanța diplomatică a țării de domiciliu;
– cetățenilor străini aflați pe teritoriul României, care nu mai sunt în posisia unui pașaport național și, din motive obiective, nu pot obține un document de călătorie de la reprezentanța diplomatică a statului lor;
– apatrizilor cu domiciliul în România, aflați temporar în străinatate, care nu mai sunt în posesia documentelor românești de trecere a frontierei de stat;
• pașaport pentru persoana fără cetâțenie -apatrizilor cu domiciliul în România, precum și apatrizilor de origine română, care sunt repatriați tn baza unor Înțelegeri internaționale la care România eate parte cu condiția să fi împlinit 14 ani.
Titlul de călătorie se eliberează de către Oficiul Român pentru Imigrări prin formațiunile sale teritoriale și este valabil pentru o singură călătorie,pentru o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii valabilității cu încă 30 de zile, sau de către misiunile diplomatice sau oadile consulare ale României din străinătate, cu avizul Oficiului Român pentru Imigrări apatrizilor cu domiciliul in România aflați temporar în străinătate, în vederea reîntoarcerii acestora In țara de domiciliu. La revenirea în țară, titlul de călătorie se predă de către titular formațiunii teritoriale a Oficiului Român pentru Imigrări pe a cărei rază teritorială își are domiciliul apatridul.
Pașaportul pentru persoana fără cetățenie face dovada identității și a calității de apatrid cu domiciliul în România a titularului și îi dă dreptul de a ieși și de a intra in/din țară prin oricare dintre punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului internațional de călători, in străinătate pașaportul pentru persoana fără cetățenie dă dreptul titularului la asistență și protecție din partea misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare ale României.
Pașaportul pentru persoana fără cetățenie este proprietatea statului român. Se eliberează de Oficiul Român pentru Imigrări prin formațiunile sale teritoriale, la cerere, pentru o perioadă de 5 ani, care poate fi prelungită o singură dată, fără a se pui ea depăși 10 ani de la du la emiterii.
Cererea de eliberare a pașaportului pentru persoana fără cetățenie se depune la formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări însoțită de permisul de ședere permanentă valabil, în cazul apatrizilor cu domiciliul în România și respectiv de permisul de ședere temporară valabil, în cazul apatrizilor de origine română, care sunt repatriați în baza unor înțelegeri internaționale la care România este parte.
Pașapoartele se eliberează în termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii, iar în cazul în care titularul pașa-portului de persoană fără cetățenie își pierde calitatea de apatrid cu domiciliul în România sau, după caz, pe aceea de apatrid de origine română, repatriat în baza unor înțelegeri internaționale la care România este parte, acesta are obligația de a depune documentul la formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări competentă, urmând a fi retras si anulat.
Totodată titularul pașaportului pentru persoana fără cetățenie este obligat să anunțe formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări care a eliberat documentul despre furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea acestuia, în termen de cel mult 5 zile de la constatarea vreuneia dintre aceste situații. Pașapoartele pentru persoana fără cetățenie, deteriorate, se retrag și se anulează de către formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări.
Străinului i se eliberează, la cerere, un nou document în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat sau distrus, în termen de cel mult 30 de zile cu respectarea cerințelor legale referitoare la eliberarea pașaportului pentru persoana fără cetățenie. Forma și conținutul documentelor de călătorie eliberate , se stabilesc prin hotărâre a Guvernului României.
Capitolul VI : Regimul juridic aplicabil unor categorii speciale de străini
6.1. Străinii cu drept de ședere permanentă în statele membre ale U.E.
Străinii, cetățeni ai unor state terțe sau apatrizi, cu drept de ședere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene, pot intra și rămâne pe teritoriul statului român, pentru o perioadă de 90 de zile în decurs de 6 luni, fară obligativitatea obținerii unei vize de intrare. Acestora li se poate prelungi dreptul de ședere temporară, fără îndeplinirea condiției prealabile de obținere a unei vize de lungă ședere, în condițiile legii.
6.2. Membrii de familie ai străinilor cu drept de ședere permanentă în statele membre ale U.E
Sunt reglementate două situații:
– membrii de familie ai străinilor cu drept de ședere permanenta în statele membre ale Uniunii Europene care au un drept de ședere temporară în scopul reîntregirii familiei într-un astfel de stat, pot intra în România în baza unei vize de lungă ședere acordate în același scop de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, Acordarea se va face cu îndeplinirea condițiilor generale de acordare a vizelor, precum și cu prezentarea dovezilor privind dreptul de ședere pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene în această calitate.
– membrilor de familie ai străinilor cu drept de ședere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene, care nu au un drept de ședere temporară în scopul reîntregirii familiei într-un astfel de stat, le sunt aplicabile prevederile legale referitoare la acordarea vizei pentru reîntregirea familiei.
Prelungirea ulterioară a dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei in cazul acestor categorii de străini se va face conform prevederilor legale.
6.3. Acordarea dreptului de ședere temporară pentru străinii victime ale traficului de persoane, traficului de migranți sau ale infracțiunii referitoare la facilitatea șederii ilegale a străinilor pe teritoriul României
Străinii care au fost victime ale traficului de persoane, traficului de migranți sau ale infracțiunii prevăzute la art. 1301 li se poate acorda, în regim gratuit, un permis de ședere temporară, chiar dacă au intrat ilegal în România, la solicitarea procurorului sau instanței de judecată. Permisului de ședere temporară se poate acorda acestor categorii de persoane în următoarele condiții:
– manifestă o intenție clară de a coopera cu autoritățile române pentru a facilita * identificarea și tragerea la răspundere penală a participanților la săvârșirea infracțiunilor ale căror victime sunt;
– au încetat relațiile cu persoanele suspectate de comiterea infracțiunilor ale căror victime sunt;
-acordarea dreptului de ședere este oportună pentru derularea investigațiilor judiciare;
– șederea acestora în România nu prezintă pericol pentru ordinea publică și securitatea națională.
Dreptul de ședere poate fi acordat, pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii pe noi perioade în aceleași condiții, dar poate fi revocat în următoarele situații:
– nu mai sunt îndeplinite condițiile enumerate anterior;
– titularul dreptului de ședere, în mod intenționat, a reînnoit contactele cu persoanele suspectate de comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de migranți sau cea prevăzută la art. 130 al.1;
– dacă se constată că străinul a indus în eroare autoritățile competente cu privire la calitatea de victimă sau cu privire la datele și informațiile furnizate;
– când victima încetează să coopereze;
– când autoritățile competente constată existența vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 10 din Codul de procedură penală.
6.4. Străinii minori neînsoțiți
În situația străinilor minori care intră neînsoțiți sau care rămân neînsoțiți după intrarea pe teritoriul României, Oficiul Român pentru Imigrări și formațiunile sale teritoriale procedează după cum urmează:
– stabilește identitatea și modul de intrare al acestora în țară;
– indiferent de modul de intrare in România li se asigură reprezentarea printr-o instituție competenta potrivit legii care le vă asigura protecția și ingrjirea necesare, inclusiv cazarea în centrele speciale de ocrotire a minorilor in aceleași condiții ca și pentru minorii români;
– se iau măsuri de identificare a părinților, indiferent de locul de reședință al acestora, in scopul reunificării familiale;
-până la identificarea părinților, minorii de vârstă școlară au acces la sistemul de învățământ;
-în situația în care părinții minorului nu au reședința pe teritoriul României*! acesta se returnează în țara de reședință a părinților ori în țara in care au fost identificați alți membrii de familie, cu acceptul acestora;
-în cazul neidentificării părinților ori a altor membru de familie sau dacă minorul nu este acceptat în statul de origine, i se acordă dreptul de ședere temporară pe teritoriul României.
În scopul găsirii soluțiilor adecvate, Oficiul Român pentru Imigrări cooperează cu alte instituții, precum și cu organizații naționale și internaționale specializate în domeniul ocrotirii minorilor.
CONCLUZII
Prezenta lucrare în privind regimului juridic al străinilor ne duce la concluzia că marile sisteme de drept se apropie în privința regulilor comune, procedurilor și instituțiilor. În mod deosebit trebuie să remarcăm dezvoltarea unitară a legislațiilor naționale ale statelor europene care tinde să formeze o mare familie de drept cu reguli uniforme și foarte similare în acest domeniu.
Sistemul de drept civil romano–germanic și sistemul common law european încep în mod treptat să se apropie și să formeze un nou sistem de drept. Domeniul străinilor conține cele mai multe norme și reguli uniforme datorită în principal Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 și a Convenției de Aplicare a Acordului de la Schengen din 19 iunie 1990.
Dezvoltarea unei politici comune în materia regimului juridic al străinilor în Uniunea Europeană constituie o sursă de inspirație pentru toate statele lumii preocupate de controlul imigrărilor, în special de natură economică și de o mai bună gestionare a frontierelor. Dacă în urmă cu douăzeci de ani Statele Unite ale Americii și Canada aveau legislația cea mai dezvoltată în materia străinilor și a condițiilor de intrare, ședere, imigrare, în prezent Uniunea Europeană dezvoltă o politică comună de imigrație, al cărui scop declarat este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficientă a fluxurilor de imigranți, tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe cu ședere legală, precum și combaterea imigrației ilegale și a traficului de persoane.
În toate sistemele de drept întâlnim principii generale și norme de drept care apropie legislațiile în materia străinilor și elimină deosebirile care existau în urmă cu 50 de ani. Astfel, viza a devenit un instrument de control al intrării, șederii și ieșirii străinilor. Regula generală este că în lipsa unor acorduri bilaterale sau multilaterale vizele sunt obligatorii și sunt acordate, în principal, de misiunile diplomatice și oficiile consulare.
Statele lumii au renunțat la acordarea vizei la graniță pentru a preveni imigrația ilegală. Vizele sunt aplicate în documentele de călătorie sub formă de colant, care conține elemente de securizare greu de falsificat. În spațiul Schengen un stat poate acorda o viză uniformă care îl îndreptățește pe străin să călătorească 90 de zile pe semestru în mai multe țări. Vizele care depășesc 90 de zile pot fi acordate de un stat membru Schengen în capacitate națională străinului care va călători numai pe teritoriul acestui stat.
Documentul de călătorie solicitat de toate statele lumii este pașaportul, valabil pe 5 ani, iar viza se aplică numai dacă valabilitatea pașaportului nu expiră în 6 luni. Noile tipuri de pașapoarte eliberate în statele europene conțin elemente de securizare, iar în viitor se vor elibera pașapoarte uniforme. Între statele membre ale Uniunii Europene circulația se face numai pe bază de carte de identitate, la fel și în spațiul nord american, circulația cetățenilor americani și canadieni se face pe baza cărții de identitate.
Condițiile de intrare a străinilor stabilite în legislațiile naționale din toate sistemele de drept sunt în mare parte asemănătoare, ele cer existența unui pașaport valabil, a unei vize în pașaport, a unor sume de bani, invitații, garanții de sprijin financiar, astfel încât străinul să nu fie o povară pentru statul primitor și să aibă suficiente mijloace financiare pentru întreținerea sa și a familiei până la returnarea în țara de origine. În situația în care nu îndeplinesc condițiile de intrare sau sunt deja ilegal pe teritoriul unui stat pot fi returnați în baza acordurilor de readmisie sau a practicii internaționale privind returnarea de la frontieră, deportarea sau în anumite situații expulzarea. Extrădarea ca măsură de scoatere a străinului de pe teritoriul unui stat se face pe baza acordurilor bilaterale dintre state sau a practicii lor comune.
Statele membre U.E., în baza experienței acumulate de grupul de state Schengen, au trecut la folosirea a patru categorii de vize: viză tranzit aeroportuar (A), viză tranzit (B), viză de scurtă ședere (C) și viză de lungă ședere (D). Înscrierea în colantele de viză a simbolurilor acestor vize facilitează controlul intrării străinilor la frontierele externe ale Uniunii Europene.
Străinului care este în posesia unei vize poate să i se refuze intrarea. Regula în toate statele lumii este că o viză nu înseamnă și dreptul de intrare, ședere și tranzitarea teritoriului unui stat. Autoritățile de frontieră pot constata că străinul nu îndeplinește condițiile inițiale de la acordarea vizei sau că au intervenit alte evenimente de natură a i se refuza intrarea străinului.
Regula admiterii controlată a intrării și șederii străinilor în scopul desfășurării unor activități lucrative o întâlnim în statele dezvoltate, care prin lege stabilesc și plafoane anuale pentru anumite categorii de profesii sau cetățeni. Guvernele multor state din lume și-au coordonat politicile de admitere a străinilor cu necesitățile economiei și a pieței forței de muncă. Concomitent au dezvoltat programe de asistență pentru rezidenții străini pentru o mai ușoară integrare în societatea statului primitor.
Dreptul de ședere acordat străinului, din diferite motive (studii, afaceri, pensionare etc.), îl găsim reglementat în toate legislațiile lumii inclusiv în țări care nu au politici de primire a străinilor. Străinii nu se bucură de drepturi politice, nu pot organiza partide politice sau grupări similare și nu pot participa la manifestări cu caracter politic.
În majoritatea legislațiilor statelor lumii sunt stabilite reguli și măsuri pentru favorizarea integrării străinilor și posibilitatea dobândirii cetățeniei statului primitor.
Străinii care beneficiază de o formă de protecție se bucură, în majoritatea statelor lumii, de dreptul la muncă, dreptul la locuință, dreptul la asistență medicală și asistență socială, asigurări sociale, dreptul la educație și sunt obligați să se supună regulilor privind regimul juridic al străinilor din statul primitor.
BIBLIOGRAFIE
Autori români:
-Profesor universitar doctor Victor Aelenei – Dreptul Frontierei de Stat vol.2, editura Pro Universitaria,București 2007;
-Nicolae Purdă, Ștefan Țarcă,Velișcu Viorel,Pârvu Loredana – Drept Internațional Public, Editura Universitară, Bucuresti, 2008;
-Profesor universitar doctor Victor Aelenei –Acte normative interne și internaționale,editura Pro Transilvania , București,2003
Legislatie interna:
-Constituția României, republicată în anul 2003 ,revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin Referendumul național din 18-19 octombrie 2003, confirmat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003.
-Ordonața de urgență a Guvernului Romăniei nr. 194 din 12decembrie 2002 privind regimul străinulor în România aprobată prin Legea nr. 357 din 25 iulie 2003, modificată și completată prin Legea 482 din 10 noiembrie 2004;
-Legea nr. 309 din 28 iunie 2004 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, publicată în Monitorul Oficial nr. 593 din 1 iulie 2004;
-Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 113 din 14 iulie 2005;
-Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 105 din 2001 privind frontiera de stat a României modificată și completată;
-Regulamentul M.A.I. nr. 523/04.09.2003
-Ordinul Ministrului Adminstrației și Internelor nr. 142/18.02.2004 ;
-Convenția referitoare la statutul apatrizilor din 28 septembrie 1954.
Legislatie europeana
-Declarația Universală a Drepturilor Omului ;
-Tratatul de la Amsterdam și Deciziile Consiliului European de la Tampere din 1999, cu privire la acordarea vizelor, migrației și azilului;
-Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 și Convenției de Aplicare a Acordului de la Schengen, semnată la 19 iunie 1990 privitor la noțiunea de străin;
-Convenția de la Viena din 18 aprilie 1961 cu privire la relațiile diplomatice;
-Convenția de la Viena din 24 aprilie 1963 cu privire la relațiile consulare;
-Convenția asupra reprezentării statelor în relațiile lor cu organizațiile internaționale cu caracter universal din 14 martie 1975;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Regimul Juridic AL Strainilor In Romania (ID: 125122)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.