Regimul Juridic al Gestionarii Deserilor

=== 658d2124cea8b2968f67e62ba407205d590e37a6_608792_1 ===

CUPRINS

Importanța reglementărilor privind produsele și substanțele toxice

Principiile și clasificarea produselor și substanțelor toxice

Considerații introductive privind regimul juridic al deșeurilor

Regimul juridic general al deșeurilor

Regimul juridic de gestionare a deșeurilor

Regimul administrării deșeurilor

Regimul controlului deșeurilor

Responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor

Studiu de caz

CONCLUZII

BIBLOGRAFIE

ABREVIERI

alin. – alineatul

art. – articolul

lit. – litera

M.Of. – Monitorul Oficial

nr. – numărul

op.cit. – operă citată

p. – pagina

pct. – punctual

vol. – volumul

Importanța reglementărilor privind produsele și substanțele toxice

La baza evoluției condițiilor omului contemporan este necesară o nouă abordare.

Astfel, trebuie să înțelegem că, omul ca specie între specii și parte intrinsecă a naturii, are un început și un sfârșit inevitabil.

Dacă în privința începutului aproape că nu sunt dubii, lumea fiind de acord că în urmă cu câteva milioane de ani printr-un „accident natural” a apărut omul, sfârșitul inevitabil al acestuia naște multe necunoscute. Problema ce se pune nu este „dacă”, ci numai „când și cum” va dispărea specia umană.

Recentele evoluțiile ale omenirii oferă un un răspuns la această problemă..

Astfel, formularea unui răspuns pertinent se are în vedere actual criză ecologică majoră, criză ce afectează în mod profund echilibrul natural din care face parte omul și a cărui rupere poate însemna sfârșitul pentru actuala ordine a viului.

În doctrină s-a subliniat cu „omul nu mai este centrul universului, ci i devenit o infimă parte în cadrul unui tot reprezentat de ecosferă care ocupă locul cel mai înalt în ierarhia vieții”.

La aceasta un rol important l-a avut activitatea omului însuși, care, din dorința sa de „mai bine” a acționat împotriva mediului ambiant, pe care l-a poluat și intoxicat cu o multitudine de substanțe toxice vieții și aici aavem vedere substanțele și preparatele chimice periculoase, armele, materialele explozive și substanțele de distrugere în masă care susțin conflictele militare și războaiele, folosirea energiei nucleare care produce reziduuri deosebit de toxice, precum și „rămășițele” societății de consum, adică munții de deșeuri.

Astfel, utilizarea și circulația substanțelor chimice periculoase antrenează din ce în ce mai multe și mai importante riscuri pentru mediu și generează numeroase pagube.

Amplasarea și consecințele sale au determinat apariția și dezvoltarea unor reglementări specifice la nivel național, internațional și comunitar.

Aceste reglementări vizează, în principal, cerințele ce se impun a fi respectate pentru fabricarea, comercializarea, utilizarea și neutralizarea acestora.

După accidentul de la Cernobâl și Fukushima din 2011, problemele desfășurării în siguranță a activităților nucleare în scopuri pașnice se pun din ce în ce mai pregnant.

Acesta este motivul pentru care în cadrul literaturii de specialitate, s-a subliniat necesitatea impunerii ca activitatea de cercetare, proiectare, amplasare, producție, construcție și montaj, punerea în funcțiune, exploatarea, modificarea, dezafectarea, importul și exportul obiectivelor și instalațiilor nucleare și altele să se realizeze în condiții de securitate nucleară, de protecție a personalului expus profesional, a populației și mediului, cu riscuri cât mai mici, în conformitate cu prevederile legislației în domeniu.

Este bine știut faptul că materialele explozive au devenit foarte periculoase pentru mediu și oameni, deoarece reacțiile chimice instantanee pe care le declanșează generează o temperatură ridicată și un puternic suflu de gaze, cu mari efecte distructive.

De aici a apărut necesitatea ca, producerea de materiale explozive și orice operațiune cu acestea să fie încredințată numai anumitor persoane fizice și juridice, care să fie înregistrate și să posede autorizația prevăzută de lege.

În ceea ce privește regimul juridic al stupefiantelor și substanțelor psihotrope, acesta trebuie să fie permanent îmbunătățit ca urmare a consecințelor devastatoare asupra sănătății consumatorilor.

De aceea s-a impus reglementarea strictă și incriminarea ca infracțiune fapte cum sunt: cultivarea, producția, fabricarea, extracția, prepararea, deținerea, oferirea, vânzarea, distribuirea, procurarea, livrarea, mijlocirea, primirea, expedierea, transportul, importul și exportul etc. de stupefiante și substanțe psihotrope precizate de lege.

Principiile și clasificarea produselor și substanțelor toxice

Principiile care stau la baza activităților care implică substanțe toxice sunt:

Principiul precauției în gestionarea substanțelor și preparatelor periculoase, în vederea prevenirii pagubelor față de sănătatea populației și de mediu

Principiul transparenței față de consumatori, asigurându-se accesul la informații privind efectele negative pe care le pot genera substanțele și preparatele periculoase

Principiul securității operațiunilor de gestionare a substanțelor și preparatelor periculoase

Potrivit docrinei și legislației sunt substanțe și preparate periculoase materialele explozive, oxidante, extrem de inflamabile, foarte inflamabile și inflamabile, substanțele toxice și foarte toxice, substanțele și preparatele nocive, explozive, iritante, sensibilizante, cancerigene, mutagene, substanțele și preparatele toxice pentru reproducere, precum și cele periculoase pentru mediu.

Ceea ce trebuie menționat este faptul că la baza clasificării anterioare stau proprietățiile acestora.

Considerații introductive privind regimul juridic al deșeurilor

În legislația noastră actuală se găsesc reglementate activități precum: producerea, deținerea sau orice activitate privind circulația produselor, substanțelor și preparatelor toxice; experimentarea substanțelor toxice, precum și clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și preparatelor chimice periculoase.

Astfel, ceea ce trebuie menționat este faptul că aceste activități sunt supuse unui regim special de gestionare, fiind expuse diverselor riscuri și pericole, care pot avea ca efect, oricând, producerea unor grave accidente, cu consecințe deosebite asupra vieții și sănătății oamenilor, a florei și faunei, precum și asupra calității mediului, în general.

Autoritatea publică centrală cu competențe în domeniul sănătății este autoritatea abilitată a stabili lista substanțelor toxice și a plantelor care conțin substanțe toxice cu acordul autorității publice centrale pentru protecția mediului, pe baza propunerilor ministerelor și a celorlalte organe centrale ale administrației publice interesate și se aduce la cunoștință generală, prin publicare în Monitorul Oficial.

Activitățile cu produsele și substanțele toxice vizate de lege pot fi desfășurate de agenții economici în scop medical, sanitar-veterinar, industrial, agricol, silvic, de învățământ, de cercetare științifică și comercial, pe baza autorizației de funcționare eliberată de autoritățile prevăzute de lege, a acordului și/sau a autorizației integrate de mediu.

În ipoteză în care se consideră că agentul economic nu mai îndeplinește condițiile de funcționare corespunzătoare prevenirii intoxicațiilor ori a încălcat dispozițiile legale privind regimul produselor și substanțelor toxice, autorizația acetsuia va putea fi retrasă.

Legislația în vigoare menționează că agenții economici care au fost autorizați sunt obligați să se înregistreze, în termen de 10 zile de la data eliberării autorizației, la poliția județeană, respectiv a Municipiului București, pe raza căreia își au sediul.

Agentul economic este obligat să depună, în termen de 30 de zile de la încetarea activității cu produse și substanțe toxice, autorizația la organele de la care a obținut-o și să înștiințeze despre aceasta și poliția unde a fost înregistrat.

De asemenea, acestuia îi revine obligația să predea cantitatea de substanțe toxice care au rămas nefolosite în stoc la data încetării activității, în condițiile stabilite de lege.

În conformitate cu actuala legislație, persoanele fizice pot deține și folosi numai produse sau substanțe toxice prescrise în scopuri medicale, precum și cele autorizate a fi desfăcute prin rețeaua comercială.

Autoritatea publică centrală și autoritățile teritoriale pentru protecția mediului, precum și alte autorități publice abilitate de lege supraveghează și controlează respectarea reglementărilor privind substanțele și preparatele chimice periculoase.

Asemenea, în cadrul literaturii de specialitate este subliniat faptul că „autoritățile administrației publice locale sunt obligate să depună toate diligențele pentru a lua măsuri de prevenire și limitare a impactului substanțelor și preparatelor chimice periculoase asupra sănătății populației și mediului și să anunțe autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului despre orice activitate neconformă cu reglementările legale.”

Esențiale consacrări se regăsesc în legislația în domeniu și pentru persoanele fizice și juridice care gestionează substanțe și preparate chimice periculoase sau desfășoară activități care conțin substanțe toxice. Acestea consacrări au în vedere cu precădere aspecte privind prevenirea poluării mediului și asigurarea sănătății populației.

Legislația mai consacră măsuri speciale nu numai cu privire la producerea, ci și cu privire la ambalarea, depozitarea, transportul, manipularea și distrugerea produselor și substanțelor toxice. Însă, atunci când produsele și substanțele toxice devin improprii din cauza depozitării îndelungate sau al depășirii lor de progresul științific, ele se casează potrivit dispozițiilor legale în vigoare, luându-se măsurile de securitate impuse de natura și proprietățile acestora.

În scopul elaborării strategiei și a programului de acțiune în domeniul substanțelor chimice, potențial, toxice, la nivel interministerial a fost creată o cimisie alcătuită din reprezentanți desemnați din cadrul autorității centrale de sănătate, de protecție a muncii și de protecție a mediului, precum și din cadrul institutelor de profil subordonate acestora și s-a înființat Registrul Național al Substanțelor Chimice Potențial Toxice.

În cadrul categoriei mai mari a substanțelor toxice, un regim juridic special îl au producerea, prelucrarea, utilizarea și/sau comercializarea substanțelor și preparatelor chimice considerate periculoase.

Astfel, sunt considerate substanțe și preparate periculoase cele explozive, oxidante, extrem de inflamabile și foarte inflamabile, substanțele și preparatele toxice și foarte toxice, substanțele și preparatele nocive, corosive, iritante, sensibilizante, cancerigene, substanțele și preparatele toxice pentru reproducere, precum și cele periculoase pentru mediu.

Activitățile privind fabricarea, introducerea pe piață, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum și introducerea și scoaterea din țară a substanțelor și preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare și gestionare instituite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/ 2005 privind protecția mediului.

Regimul juridic general al deșeurilor

Noțiunea de deșeu

Legislația în vigoare definește deșeul, ca fiind „orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-1 arunca”

La nivel internațional, în Anexa C (83)180 din 1 februarie 1984 a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică se arată că deșeul este „orice materie considerată ca fiind deșeu sau definită juridic ca deșeu în țările unde aceasta se găsește sau este trimisă spre a se găsi”.

O definiție mai elaborată poate fi regăsită în Directiva OCDE din 1987 care consideră deșeul ca fiind „materiale destinate eliminării, materii accidental deversate, pierdute, contaminate, devenite improprii utilizării, diverse reziduuri ale producției etc.”, fiind totodată precizate operațiunile care ar putea lămuri asupra posibilităților de utilizare și, mai ales, enunțate tipurile generice de deșeuri periculoase, oricare ar fi forma sub care se prezintă (lichide, solide, aerosoli, mâluri etc.).

În ciuda faptului că definiția oferită în Directiva OCDE din 1987 este considerată cea mai completă definiție enunțată, aceasta nu a primit, în totalitate, adeziunea statelor membre ale O.C.D.E..

În același sens, Convenția de la Basel din 1989 privind transportul peste frontieră al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, prevede în art. 2 că prin deșeuri, la modul general, se înțeleg „substanțe sau obiecte care sunt eliminate sau urmează a fi eliminate sau este necesar să fie eliminate în conformitate cu legislația națională”.

În ceea ce privește deșeurile periculoase, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005, acestea sunt „deșeurile încadrate generic, conform legislației specifice privind regimul deșeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deșeuri și care au cel puțin un constituent sau o proprietatea care face ca acestea să fie periculoase”.

Deșeurile periculoase provin din activități antropice și odată introduse sau menținute în mediu, au un efect nociv asupra acestuia, asupra oamenilor, plantelor și animalelor și a bunurilor materiale.

Deși nu definește deșeurile periculoase Convenția de la Basel prevede categoriile de deșeuri considerate periculoase ce urmează a fi supuse controlului în cazul transportului internațional, cum sunt: cele de natură chimică, provenite din spitale, din producția farmaceutică, deșeuri petroliere, de natură explozivă etc.

Noțiunea de substanțe periculoase așa cum este definită în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului și anume: „orice substanță calificată ca periculoasă de legislația specifică în vigoare în domeniul chimicalelor” include și deșeurile considerate periculoase

Convenția de la București privind protecția Mării Negre împotriva poluării, 1992, definește noțiunea de substanță nocivă ca fiind „orice substanță periculoasă, otrăvitoare sau un alt tip de substanță care introdusă în mediul marin, datorită toxicității ei și/sau caracteristicilor bioacumulatoare, ar cauza poluarea sau ar afecta negativ procesele biologice”.

Substanță periculoasă sau nocivă este și deșeul considerat periculos datorită compoziției și/sau efectului său nociv asupra unui component al mediului sau a mediului înconjurător în general.

Clasificarea deșeurilor

Din punct de vedere al naturii și locurilor de producere, deșeurile se clasifică astfel:

deșeuri din industria minieră – sunt reprezentate de fragmente de roci și minereuri sărace, acestea sunt depuse de regulă la gura minei în zone neamenajate expuse periodic eroziunii și spălării de către apele de suprafață;

deșeuri din industria energetică și metalurgică – pot fi zguri, nămoluri, prafuri și cenuși, zgura și cenușa de la termocentrale reprezintă o mare cantitate de deșeuri, în special în țara noastră, unde industria energetică utilizează cu precădere cărbune inferior. Deșeurile provenite de la termocentrale și din metalurgia neferoasă au un conținut ridicat în metale grele și sulfați;

deșeuri industriale – provin în general din industria prelucrătoare (textilă, a lemnului, alimentară) și în special din prelucrarea metalelor;

deșeuri stradale-sunt reprezentate de hârtie, plastic, resturi ceramice și sticle, moloz, resturi alimentare, resturi vegetale, metale și praf, acumulate în zonele stradale din activități cotidiene

deșeuri menajere – sunt reziduurile solide colectate de la locuințele populației și sunt reprezentate prin: hârtie, plastic, material textil, ceramică, metal, sticlă, ambalaje, diverse substanțe chimice, baterii, anvelope, uleiuri și nu în ultimul rând resturi alimentare;

deșeuri agricole – sunt constituite din resturi vegetale, precum cocenii și paiele.

Din zootehnie rezultă mari cantități de gunoi de grajd și dejecții animaliere;

deșeuri periculoase – provin în cea mai mare parte din industria chimică, metalurgică, a rafinării, ateliere auto și stații de benzină.

Aceste substanțe nu se folosesc direct de către om, însă cele mai multe sunt utilizate la fabricarea multor produse finite necesare omului. Dintre acestea amintim: vopsele, solvenți, insecticide, pesticide, acizi, compuși metalici etc;

deșeuri radioactive – rezultate din activități industriale, medicale și de cercetare. Cele mai mari cantități provin din activitatea de producere a energiei electrice

Creșterea continuă a efectivului populației umane determină creșterea producției, implicit creșterea consumului de resurse, generând un impact semnificativ asupra mediului.

De-a lungul timpului, omul a dezvoltat noi tehnici, diferite tehnologii sofisticate, cu scopul de a-și satisface nevoile primare însă nu numai, ci mergând pe ideea creșterii confortului, a dezvoltării economice.

Fabricarea oricărui produs presupune generarea anumitor presiuni asupra mediului, de la consumul resurselor naturale până la eliminarea acelor părți ce nu mai pot fi utilizate denumite deșeuri.

Interdependența dintre creșterea economică și impactul activitaților economice asupra Capitalului Natural, datorită consumului de resurse și implicit generarea deșeurilor ridică probleme la nivel global.

Cherubini și colab. (2008) afirmă că „Ecosistemele reciclează orice tip de deșeuri, și conceptul însuși de deșeuri nu mai este adecvat. Produsele de la o anumită componentă sau compartiment sunt întotdeauna o resursă utilă pentru o altă componentă sau compartiment. Ecosistemele sunt sisteme auto-organizate în așa fel încât toate resursele sunt utilizate cu maxim de eficiență astfel încât nu rămâne nici o resursă neutilizată.”

Așadar, sistemele ecologice sunt capabile să recicleze si să utilizeze resursele cu maxim de eficiență, însă intervențiile antropice perturbă toate procesele, procesele din ecosistemele naturale având un pregnant caracter ciclic, spre deosebire de această situație, deșeurile activităților umane se acumulează în mare masură, neputând fi reintroduse în ciclurile biogeochimice în ritmul în care sunt produse.

Acest fapt impune adoptarea politicilor coerente însoțite de eforturi economice și sociale în vederea unei utilizări raționale a resurselor naturale. Producția și utilizarea resurselor variază semnificativ de la o țară la alta.

Conform statisticilor EEA (European Environment Agency), se consideră periculoase următoarele sectoare economice, raportat la impactul asupra mediului: furnizarea energiei electrice, apă, gaze, serviciile de transport și agricultură, însă și mineritul, construcțiile precum și diferitele activități industriale ce au un impact semnificativ asupra Capitalului Natural.

În ceea ce privește eficiența utilizării resurselor pe cap de locuitor, aceasta variază fiind de câteva ori mai mare în Europa de Vest și Centrală față de Europa de Sud-Est.

Consumul și producția, respectiv utilizarea resurselor implică seturi de activități în urma cărora rezultă deșeurile. Ciclul de viață al produselor de la extracția resurselor la producție și consum, până la eliminarea deșeurilor este reprezentat în figura următoare

Fig. 1. Ciclul de viață de la extracție la producție, consum și deșeuri

După cum se observă, generarea fluxului de deșeuri este direct corelată cu activitățile de producție si consum, fapt care nu poate fi evitat, însă se pune problema epuizării resurselor, a deteriorării mediului, și mai ales a prosperității speciei umane. O utilizare durabilă a resurselor, evaluarea impactului asupra mediului a fiecărei activități antropice de la proiectarea produselor până la eliminarea lor sub formă de deșeuri, și revalorificarea acestora din urmă sub formă de materie secundară și energie sunt probleme ridicate la nivel global. Problema deșeurilor poate fi mai bine abordata cu ajutorul metodelor ce cuprind toate etapele ciclului de viață ale deșeurilor, adică o abordare integrată, respectiv studiul deșeurilor de la generarea produselor pană la depozitarea lor ca deșeuri.

Managementul ecologic al deșeurilor

În doctrină s-a subliniat faptul că prin management se înțelege totalitatea lucrărilor, măsurilor și activităților de gospodărire a deșeurilor, destinate să asigure protecția sănătății umane și a mediului înconjurător, managementul ecologic al deșeurilor se asigură. în primul rând, prin elaborarea și aplicarea unor norme juridice adecvate privind producerea, colectarea, transportul, prelucrarea, neutralizarea, reciclarea, comercializarea, depozitarea, incinerarea și alte activități care au ca obiect deșeurile.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului cuprinde o serie de norme cu caracter general cu privire la substanțele și preparatele chimice periculoase, precum și la deșeuri/deșeuri periculoase care se referă, pe de o parte, la obligațiile ce revin autorităților pentru protecția mediului și altor autorități abilitate prin lege, după caz, de a supraveghea și controla respectarea reglementărilor în domeniu și de a lua măsuri de prevenire și limitare a impactului substanțelor și preparatelor chimice periculoase și a deșeurilor asupra sănătății populației și a mediului și, pe de altă parte, la obligațiile persoanelor fizice și juridice care gestionează substanțe și preparate chimice periculoase sau efectuează operațiuni de import, export, tranzit, transport intern și internațional de deșeuri și norme specifice cu privire la calitatea apelor, a solului și a aerului, protecția ecosistemelor terestre și acvatice, protecția așezărilor umane, desfășurarea activităților nucleare.

Autoritățile competente stabilesc norme, standarde și reguli și adoptă măsuri stimulative economice și financiare corespunzătoare pentru:

prevenirea generării deșeurilor și a efectelor nocive ale acestora prin dezvoltarea de tehnologii curate și economice în utilizarea resurselor naturale, dezvoltarea tehnologiei în vederea obținerii de produse astfel proiectate încât prin caracteristicile lor de fabricație, prin comercializarea acestora pentru utilizare și prin eliminarea lor după utilizare să nu contribuie sau să contribuie în măsură cât mai mică la creșterea riscului de poluare și a gradului de nocivitate a deșeurilor, dezvoltarea de tehnici adecvate pentru eliminarea sau neutralizarea substanțelor periculoase conținute în deșeurile destinate valorificării;

valorificarea deșeurilor prin reciclare, reutilizare sau prin orice alt proces care vizează obținerea de materii prime secundare sau utilizarea unor categorii de deșeuri ca surse de energie.

Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului colaborează cu celelalte autorități publice centrale și locale cu atribuții în domeniul gestionării deșeurilor și cu autoritățile competente din statele membre pentru crearea unei rețele integrate adecvate de instalații de eliminare a deșeurilor, ținând seama de cele mai bune tehnici disponibile, care nu implică costuri excesive, cu respectarea cerințelor prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.

Regimul juridic de gestionare a deșeurilor

Regimul juridic al activităților de producere și gestionare a deșeurilor în condiții de asigurare a unui nivel corespunzător de protecție a mediului și a sănătății populației, pe baza principiilor și elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societății este stabilit prin Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor care transpune în legislația națională Directiva nr. 75/442 privind deșeurile, Directiva nr. 91/689 privind deșeurile periculoase și Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2006/12/CE privind deșeurile.

În înțelesul Legii nr. 211/2011 deșeul semnifică „orice substanță sau obiect pe care deținătorul îl aruncă ori are intenția sau obligația să îl arunce”

Ca obiective prioritare ale gestionării deșeurilor sunt considerate protectia mediului și a sănătății populației, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea și gestionarea deșeurilor și prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor și creșterea eficienței folosirii acestora.

Regimul administrării deșeurilor

În concepția legii române, administrarea deșeurilor se desfășoară pe baza unor condiții generale, prin autorizarea activităților legate de deșeuri și se asigură prin controlul acestora.

Condiții generale privind gestionarea deșeurilor

Procesele și metodele folosite pentru valorificarea sau eliminarea deșeurilor trebuie să nu pună în pericol sănătatea populației și a mediului, respectând în mod deosebit următoarele reguli să nu prezinte riscuri pentru apă, aer, sol, faună sau vegetație, să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut, să nu afecteze peisajele sau zonele protejate/zonele de interes special.

Se interzice abandonarea, aruncarea sau eliminarea necontrolată a deșeurilor.

Ca instrumente pentru atingerea obiectivelor legii se elaborează planuri de gestionare a deșeurilor la nivel național, regional, județean, inclusiv al municipiului București.

Planul național de gestionare a deșeurilor, denumit în continuare P.N.G.D., se elaborează de către autoritatea publică centrala pentru protecția mediului și acoperă întregul teritoriu geografic al României.

Planul prevăzut se aprobă prin hotărâre a Guvernului și se notifică Comisiei Europene.

Autorizarea activităților legate de deșeuri

Ca regulă generală, persoanele fizice sau juridice care desfășoară activități de tratare a deșeurilor sunt obligate să obțina o autorizație/autorizație integrată de mediu emisă de către autoritățile competente pentru protecția mediului.

Potrivit art. 32 din legea nr. 211/2011, în mod obligatoriu, autorizațiile trebuie să cuprindă:

tipul și cantitatea de deșeuri car epot fi tratat;

cerințele tehnice și de orice altă natură aplicabile amplasamentului în cauză pentru fiecare tip de operațiune autorizată;

măsurile de siguranță și de prevenire care trebuie luate;

metoda care trebuie aplicată pentru fiecare tip de operațiune;

monitorizarea și controlul operațiunilor, după caz;

măsurile de închidere și de întreținere ulterioară

Autorizația/autorizația integrată de mediu se emite și se revizuiește în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) si (4) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, respectiv după trecerea a 10 ani. În cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică condițiile care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competentă decide, după caz, pe baza notificării titularului, menținerea actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii acestora, informând titularul cu privire la aceasta decizie.

Regimul controlului deșeurilor

În conformitate cu dispozițiile art. 16 din Legea nr. 211/2011 „producătorii/deținatorii de deșeuri periculoase, precum și operatorii economici autorizați din punctul de vedere al protecției mediului să desfășoare activități de colectare, transport, stocare, tratare sau valorificare a deșeurilor periculoase sunt obligați să colecteze, să transporte și să stocheze separat diferitele categorii de deșeuri periculoase, în funcție de proprietățile fizico-chimice, de compatibilități și de natura substanțelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deșeuri în caz de incendiu, astfel încât să se poată asigura un grad ridicat de protecție a mediului și a sănătății populației potrivit prevederilor art. 20, incluzând asigurarea trasabilității de la locul de generare la destinația finală

Controlul privind generarea, colectarea, operațiunile de transport, stocarea temporară și tratarea în cazul deșeurilor periculoase se efectuează de către instituțiile abilitate prin lege și are în vedere, în mod deosebit, originea, destinația, precum și măsurile luate de producătorul de deșeuri pentru ambalarea și etichetarea unor astfel de deșeuri.

Transportul deșeurilor periculoase pe teritoriul Romaniei este reglementat prin hotarare a Guvernului.

Responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor

Producătorul de deșeuri sau, după caz, orice deținator de deșeuri are obligația de a efectua operațiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)—(3) și art. 20 sau de a transfera aceste operațiuni unui operator economic autorizat care desfășoară activități de tratare a deșeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a dețeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)—(3) si art. 20.

Operatorii economici autorizați, din punct de vedere al protecției mediului, pentru efectuarea operațiunilor de colectare și transport au obligația să transporte deșeurile numai la instalații autorizate pentru efectuarea operațiunilor de tratare.

De asemenea actul normativ stabililește că „deținatorii/producatorii de deșeuri persoane juridice, comercianții, precum și operatorii economici prevăzuti la alin. (2) au obligația să desemneze o persoană din rândul angajaților proprii care să urmărească și să asigure îndeplinirea obligațiilor prevăzute sau să delege această obligație unei terțe persoane.

Persoanele desemnate trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate.

STUDIU DE CAZ

Densitatea populației din Regiunea de dezvolatre București-Ilfov reprezintă o latură importantă a analizei demografice, deoarece influențează direct condițiile de mediu.

Din acest punct de vedere se poate remarca densitatea mare înregistrată la nivelul regiunii București-Ilfov față de nivelul mediu al densității populației (la nivelul României).

Sunt evidențiate densitățile de peste 1200 de locuitori pe kmp în cadrul Regiunii de dezvoltare București-Ilfov, ceea ce este de peste 13 ori mai mare decât denistatea la nivelul țării, care înregistrează valori în jur de 90 de locuitori pe kmp.

Numărul de locuitori ai zonei București-Ilfov este de aproximativ 2,5 milioane de locuitori unele date neoficiale estimând această cifră la 3 mil, cifră pe care dacă o înmulțim cu 0,9 kg/locuitor/zi (cantitate de deșeuri estimată a fi generată în medie de persoană zilnic) rezultă o cantitate de 2.700 tone de deșeuri zilnice care trebuie gestionate și administrate corespunzător de către municipalitate.

Colectarea deșeurilor municipale este responsabilitatea municipalității, direct (prin serviciile de specialitate din cadrul Consiliilor Locale) sau indirect (prin cedarea acestei responsabilități pe bază de contract, către firme specializate în servicii de salubrizare).

Cantitatea de deșeuri municipale colectată prin intermediul serviciilor proprii specializate ale primăriilor sau ale firmelor de salubritate a fost de 6,93 milioane tone. În jur de 63% din populație este deservită de serviciile de salubritate, la nivel național, ponderea în mediul urban fiind de 84%, iar în mediul rural doar de 38%.

În Capitală, activitatea de colectare și transport a deșeurilor menajere și stradale este realizată de următoarele societăți:

SC REBU SA în sectoarele 1,4,5

SC RWE GEKO ROMÂNIA Ecologic Service SRL în sectorul 1

SC ROSAL SERVIS SRL în sectorul 3

SC SUPERCOM SA în sectorul 2

SC URBAN SA în sectorul 6

Colectarea deșeurilor

Colectarea și transportul deșeurilor și a materialelor reciclabile reprezintă o componentă importantă în procesul de gestionare a deșeurilor, deși aceasta este de cele mai multe ori subevaluată, ea reprezintă între 60% – 80% din costul total de gestionare a deșeurilor și materialelor reciclabile, de aceea orice îmbunătățire adusă acestei componente poate reduce mult acest cost. De la an la an, concomitent cu dezvoltarea socio-economică, cantitatea de deșeuri colectată crește (a se vedea anexa 1).Pentru a ușura colectarea selectivă fiecărui tip de deșeu generat i s-au atribuit un cod format din 6 cifre. Tipul de container, volumul acestuia, combinația containerelor și frecvența de ridicare a deșeurilor influențează atât compoziția deșeurilor menajere colectate, cât și cantitatea și calitatea materialelor reciclabile colectate separat, pentru a facilita un sistem rațional și mecanizat de colectare a deșeurilor a fost limitat numărul de tipuri și mărimi de pubele, iar forma lor de execuție a fost relativ standardizată.

Coșuri de gunoi și tomberoane de gunoi – sunt cea mai mică unitate, având un volum de 35 și 50 l din tablă de oțel zincată sau din plastic, acestea sunt incomode, atât din punct de vedere al transportului, dar și din punct de vedere al capacității diponibile ( aceste coșuri se dovedesc de multe ori a fi neâncăpătoare în cazul unor deșeuri mai voluminoase, astfel încât deșeurile trebuie depozitate lângă tomberon si transportate separat). În coșurile de gunoide diferite dimensiuni și forme sunt adunate deșeuri de mici dimensiuni de pe străzi, din piețe sau parcuri care apoi sunt golite manual în autovehicule de colectare.

Pubele mari și containere pentru deșeuri – au un volum de 660, 770,și1100 l din tablă de oțel și pubele de 120 și240 l din material plastic, care sunt utilizate în special în colectarea deșeurilor menajere și a materialelor reciclabile din domeniul casnic.

Containere de colectare pentru sticlă – au un volum de 1,1 și 5,5 m3, din oțel sau plastic, au orificii rotunde care în parte sunt protejate ori de țevi de ghidare ori de bucăți de cauciuc, aceste containere fiind plasate în zone intens populate.

Containere de colectare pentru hârtie – au același volum cași cele pentru sticlă, respectiv 1,1 și 5,5 m3, sunt prevăzute cu deschideri sub formă de fantă dreptunghiulară, pentru a îngreuna aruncarea altor tipuri de materiale. Acestea se pot goli cu ajutorul macaralelor de la autovehiculul de colectare prin deschiderea clapetei de la baza containerului sau prin schimbarea acestuia.

Containere de colectare pentru dozele de aluminiu sau conserve metalice – spre deosebire de colectarea sticlei sau hârtiei, acest tip de colectare are o importanță scăzută, se poate aduna fie numai aluminiu fie toate tipurile amestecate uneori cu alte deșeuri metalice. Această colectare este problematică datorită costurilor ridicate de preluare, determinate de cantitățile scăzute de materiale colectate și de greutatea scăzută a cutiilor de aluminiu comparative cu volumul ocupat.

Containere cu mai multe compartimente – se colectează în compartimente separate deșeuri din sticlă, hârtie,plastic, textile și metalice, precum și deșeuri municipale periculoase (cum ar fii baterii și acumulatori uzați sau medicamente expirate). Spre deosebire de celelalte containere, acestea se golesc doar prin procedură de schimbare a containerului.

Transportul deșeurilor

Prin transportul deșeurilor se întelege totalitatea proceselor care încep după colectarea deșeurilor și se încheie cu predarea acestora la instalațiile de reciclare, tratare și / sau eliminare a acestora. Autovehiculele de colectare și transport al deșeurilor sunt camioane cu recipiente speciale, care se încarcă direct sau camioane pe care se pot monta pentru transport containere de capacitate mare care se montează deja încărcate. încărcătura utilă;

Depozite de deșeuri operaționale ce deservesc Bucureștiul

Bucureștiul este deservit la ora actuală de de trei mari depozite acestea fiind: depozitul de la GLINA ( administrat de firma SC ECOREC SA); depozitul de la VIDRA ( administrat de firma SC SYSTEMA SRL) și depozitul de la CHIAJNA-RUDENI ( administrat de firma SC IRIDEX SRL).

GLINA / SC ECOREC SA – zona depozitului este o vale naturală, cu un strat natural de argilă. Vechiul depozit de 120 ha se inchide pe masura deschiderii celulelor noi (există un permis de construcție pentru 16 ha, cu o instalare în etape de celule a câte 1 ha). Ca parte a inchiderii vechiului depozit, 100 de turnuri de colectare a gazului, cu o adâncime de 15 m au fost instalate iar gazul colectat este incinerat. Depozitul are un drum de acces și în zona de intrare este instalată o punte de cântărire, care trebuie să verifice greutatea vehiculelor care intră și care ies, sunt depozitate în jur de 30 000 t/lună.În octombrie 2006 a fost introdusă o stație de tratare a levigatului, constând într-un tratament pre-biologic într-un heleșteu deschis, cu intrare de apă și osmoza inversă. O suprafață de 3 ha este pregatită pentru instalarea unei stații de sortare cu o capacitate de 60.000 t/an, constând în unități de mărunțire, un ciur (lungime: 10m și diametru: 3m) și curea transportoare pentru o sortare manuală în spații închise. În viitor, vehiculele vor fi descărcate pe o suprafață pregătită. Cantitatea totală de deșeuri ce va merge spre depozitare va fi marunțită și transferată printr-o curea transportoare către un punct de descărcare. Este sortat un procentaj de aproximativ 20%.

VIDRA / SC SYSTEMA SRL – operarea depozitului a început în 2001 depozitul de la Vidra are o suprafață totală de 24 ha, din care 4,2 sunt închise, 2 celule cu 4,2 ha sunt în folosintă și încă o celulă de 4,2 ha este în construcție. Noua suprafață este profilată la bază pentru instalarea unui sistem de drenaj și are un mal înconjurător. Protecția apei subterane constă într-un strat de argilă compactată, o membrană de plastic și una geotextilă, calitatea apei subterane fiind controlată de 2 puțuri în amonte și în aval.Înălțimea totală a depozitului este planificată a fi de 40 m, ceea ce este unic în tehnologia depozitelor de deșeuri. Capacitatea ramasă va fi suficientă pentru încă 20 de ani, dacă se vor depozita anual 300-400.000 t. Vehiculele care sosesc sunt descărcate la o rampă. De acolo, este organizat un transport intern către depozit cu propriile vehicule.Depozitul fiind echipat cu un număr suficient de compactoare, buldozere, excavatoare, încărcătoare și vehicule de transport. Drumul de acces este pavat și este conectată o punte de cântărire pentru un sistem de înregistrare și facturare, care înregistrează informații despre greutatea de pe puntea de greutate, despre client, numele șoferului și numărul de înmatriculare a mașinii printr-un card magnetic ce este introdus într-o cutie de control de către șofer. Sunt produse astfel date privind înregistrările zilnice de deșeuri.

CHIAJNA-RUDENI / SC IRIDEX SRL – Documentul de autorizare declară depozitul a fi în conformitate cu directiva europeană privind depozitele de deșeuri. Asta înseamnă că un sistem mineral de etanșare este folosit în combinație cu o membrană geotextilă și cu o folie de plastic ca barieră finală împotriva pătrunderii diverselor toxine in apele subterane. Capacitatea depozitului este suficientă pentru următorii 12-15 ani dacă sunt depozitate anual 250.000 -300.000 t. Din totalul de 27 ha, 12 ha sunt sub operare și pregătire. Depozitul este operat de 25 de persoane. Depozitul nu este protejat cu un material acoperitor, ce poate cauza puncte fierbinți în timpul verii sau să ia foc, materialul de acoperire este disponibil din sectorul de construcție și demolări. Depozitul are un număr suficient de compactoare și buldozere. Un turn de colectare de gaz este localizat în partea stângă a zonei de descărcare. Apa uzată este colectată într-un bazin care este conectat la o stație pilot de osmoză inversă. Apele meteorice se scurg de pe suprafața depozitului intr-un canal colector ce inconjoară depozitul, iar apa din canalul colector este combinată cu levigat ca rezultat al unei neprotejari a depozitului , în special pe versanți.

Pe lângă depozit este organizată activitatea de compactare și separare a PET-urilor. Este localizată lângă depozit o stație de incinerare a deșeurilor periculoase, de tip Muffle. În momentul de fată capacitatea de incinerare a deșeurilor periculoase existentă este de 6000 t/an, se intenționează ca in viitor această capacitate sa fie crescută până la 12 000 t/an, incineratorul este echipat cu un compartiment de ardere secundară, dispozitiv de curățare a gazelor de ardere printr-un proces umed si cu un dispozitiv de analiză a compoziției gazelor de ardere care este important atât pentru controlul procesului de incinerare în sine precum și pentru controlul indicatorilor de mediu.

CONCLUZII

Dreptul la un mediu sănătos are nu doar o dimensiune colectivă, dimensiune ce presupune obligația statelor de a colaborarea în vederea prevenirii și combaterii poluării, a protejării mediului natural, atât la nivel regional cât și la nivel internațional.

Dreptul la un mediu sănător are și o conotație individuală și asta deoarece dreptul la un mediu sănătos presupune dreptul fiecărui individ la prevenirea poluării, precum și încetarea oricărei activități ce produce o poluare.

Protecția mediului presupune instuirea și respectarea unor obligații, stabilitea unor condiții speciale și stipularea unor interdicții privind folosirea rațională a resurselor naturale, prevenirea și combaterea poluării mediului și, nu în ultimul rând a efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale.

În încercarea omenirii de a proteja mediul înconjurător se urmărește ca principal scop păstrarea echilibrului ecologic, prin evitarea poluării în vederea menținerii și ameliorării calității factorilor naturali, ale valorilor naturale ale statelor, asigurarea unor condiții de viață corespunzătoare generațiilor viitoare.

Este binecunoscut faptul că omul a încercat întotdeauna să modeleze natura, și asta deoarece aceasta avea propriile legi.

Însă în ultimele decenii s-a remarcat dorința omului de a domina natura, de a utiliza în propriul folos bogățiile naturale ajungându-se la “criza ecologică”.

La ora actuală marea majoritate a statelor industrializate luptă pentru încercarea de a dimunua poluarea, însă China, cel mai mare poluator al planetei este destul de reticentă la acest deziderat al omenirii.

Trebuie remarcat faptul că poluarea reprezintă una din formele cele mai insidioase de atentat în masă asupra sănătății omenirii.

Poluarea, ca un rău al omenirii, este azi un fenomen răspândit la nivel global și nu depinde ca caracterul orânduirii sociale.

Criza ecologică este rezultatul acțiunii și agresiunii inconștiente a omului.

BIBLIOGRAFIE

Tratate. Cursuri. Monografii

Mircea DUȚU, Dreptul mediului, Editura C. H. Beck, București, 2007

Florin FĂINIȘI Dreptul mediului, Editura Fundaței România de Mâine, București 2011

Daniela MARINESCU, Tratat de dreptul mediului, Editia revazuta si adaugita, 2008

Ștefan ȚARCĂ, Dreptul mediului. Curs universitar, Ed. LUMINA LEX, București, 2005.

Patrick THIEFFRY, Droit Européen de l’environnement, DALLOZ, Paris, 1998

David WILKINSON, Environment and Law, Ed. Routledge, London, 2002

Legislație internă și europeană

*** Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 220 din 28 martie 2014;

*** O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu modificăruile și completările ulterioare;

*** Directiva nr. 75/442 privind deșeurile

*** Directiva nr. 91/689 privind deșeurile periculoase

*** Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2006/12/CE privind deșeurile;