Regimul Juridic al Exproprierii Pentru Cauza de Utilitate Publica
Lucrare de licență
Regimul juridic al exproprierii pentru cauză de utilitate publică
CUPRINS:
CAPITOLUL I – NOȚIUNI GENERALE PRIVIND EXPRORIEREA PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ
Scurt istoric
Dreptul de proprietate
Noțiunea de expropiere
Principiile expropierii
Obiectul supus exproprierii
Transferul amiabil al imobilelor proprietate privată
Comparație între operațiunile juridice de: expropriere, rechiziție și naționalizare
CAPITOLUL II – PROCEDURA EXPROPIERII PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ
2.1. Măsuri premergatoare expropierii
2.2. Etapele procedurii de expropriere
2.2.1. Aprobarea indicatorilor tehnico-economici
2.2.2. Consemnarea sumei individuale aferente
2.2.3. Transferul dreptului de proprietate
2.2.4. Finalizarea formalitațiilor aferente procedurii de expropriere
2.3. Dispozișii referitoare la imobilele aflate în proprietate publică sau privată a unitațiilor adminstrativ-teritoriale
CAPITOLUL III – EFECTELE JURIDICE ALE EXPROPRIERII PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ
3.1. Documentațiile cadastrale
3.2. Accesul la imobilele afectate de expropriere
3.3. Funcționarea comisiei de verificare a drepturilor de proprietate sau a altor drepturi reale și acordarea despăgubirilor
3.4. Avize, acorduri, certificate și autorizații
CAPITOLUL IV – MĂSURI SUPLIMENTARE DE PROTECȚIE A PROPRIETARULUI IMOBILULUI EXPROPRIAT
4.1. Dreptul prioritar la încheiere
4.2. Dreptul prioritar la dobândire
4.3. Dreptul de retrocedare
CAPITOLUL V – STUDIU DE CAZ
INTRODUCERE
Exproprierea este o temă ce a preocupat autorii de drept încă de când a apărut noțiunea de stat și administrarea acestuia într-o formă sau alta, dar în folosul comun, și a continuat și în perioada actuală.
Noțiunea de expropriere pentru cauză de utilitate publică a fost întâlnită în franța începând cu secolul al XVIII-lea.
În dreptul vechi francez nu vom găsi dispoziții legislative care să reglementeze materia exproprierii, și se proceda în același sistem incomplet ca și la romani. O lege generală și specială nu exista și exproprierea se urmărea după necesitate și pentru fiecare caz izolat în parte.
Ea era dispusă oricând interesul general o reclama, de către autoritatea supremă, șeful statului, care dicta măsurile și condițiile sub care urma să se facă. El autoriza pe cei însărcinați cu executarea lucrărilor de utilitate publică.
În România noțiunea de expropriere nu a fost cunoscută înainte de 1864. Exproprierile se făceau prin adunare obștească cu decretul șefului statului și pentru fiecare lucrare în parte pe măsură ce era necesară, fără să găsim vreo regulă in privința procedurii ce urmează spre a ajunge la expropriere.
În anul 1864 a fost adoptată prima lege specială de expropriere.
În ultimi ani noțiunea de expropriere este cu atât mai actuală cu cât situația economică și cea socială sunt indisolubil legate de dezvoltarea infrastructurii, a rețelei de drumuri publice, de autostrăzi, șosele, ș.a.
Consider că încă există neclarități legislative în ce privește această temă datorate faptului că politicul se implică în mare măsură în sfera administrației publice.
În lucrarea de față îmi propun să abordez tema exproprierii pentu cauză de utilitate publică raportat la dispozițiile actelor normative în vigoare la momentul redactării acesteia.
Actele normative care fac referire expresă la această temă sunt:
Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată;
Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauz de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, modificată și completată;
Normele metodologice de aplicare a Legii nr 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, modificată și completată.
CAPITOLUL I – NOȚIUNI GENERALE PRIVIND EXPRORIEREA PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ
Scurt istoric
Noțiunea de expropriere pentru cauză de utilitate publică a fost intâlnită in Franța începând cu secolul XVIII.
În dreptul vechi Francez nu vom gasi dispozitii legislative care să reglementeze materia exproprierii. O lege generala și specială nu exista si exproprierea urmarea soluționarea pentru fiecare caz izolat în parte . Ea era ordonată ori de cate ori interesul general o reclama, de catre autoritatea supremă, șeful statului, care dicta măsurile si condițiile sub care urma să se facă. El autoriza pe cei însărcinați cu executarea lucrărilor de utilitate publică, să ia fondurile particularilor, dar cu îndatorirea de a-i indemniza pe cei expropriati.
Principiul de inalta echitate al prealabilei despagubiri apare în mod clar, în legislatia franceză tocmai după revoluția din 1789, si-l găsim consemnat în declarația drepturilor omului, proclamată la 20 August 1789 și mai târziu reprodus in constituția Franței din 14 Septembrie 1791, în acești termini: ”proprietatea fiind inviolabilă și sacră, nimeni nu va putea fi privat de dânsa, decât in cazul in care necesitatea publică legalmente constatată, o va exige și sub condiția unei juste și prealabile despăgubiri.”. Același principiu a fost repetat într-un mod mai energic, în constituția din anul 1793, apoi reprodus în codul civil.
Aceste dispoziții inserate în lege, nu puteau sa garanteze destul, în lipsa unei legislații speciale care să determine datoriile și drepturile celui care expropriază ca și pe cele ale expropiatului.
Lipsa totala a unei autoritați independența de administrație, care sa vegheze ca aceasta să indeplinească cu exactitate oarecare formalități protectoare interesului privat mai inainte de a expropia, precum și lipsa unor dispoziții categorice, care sa instituie o alta autoritate insarcinată a fixa despăgubirile cuvenite expropriatilor; a făcut ca de cele mai multe ori, proprietatea particularului să fie sacrificată si să devină prada administrației, care abuza în mod nedrept, expropriind sub titlul al utilitatii publice, chiar si atunci cand nimic nu dovedea asta, si facand ca principiul prealabilei indemnizatii sa fie numai un cuvant făra nici o sancțiune legala.
Procedura arbitrară, a administrației a dat naștere la profunde nemulțumiri si numeroase proteste. Cetațenii afectați îndreptau plângeri autorității supreme și în cele din urmă Napoleon I printr-o scrisoare adresată lui Cambacères la 29 Septembrie 1809 din Schönbrun, arata necesitatea de a face o lege specială și precisa asupra exproprierii, punând bazaele intregii legislatii în materie de expropiere
În România sub imperiul legislațiilor vechi și înaintea legii de expropriere din 1864 nu exista o lege specială de expropriere, deoarece exproprierile se faceau prin adunarea obșteasca cu decretul șefului statului pentru fiecare lucrare în parte fără să găsim nici o regulă, in privinta procedurii, de urmat spre a ajunge la expropiere.
Așa în regulamentul organic al Moldovei găsim cazuri de expropriere în Secț. III, sub titlul: despre infrumusețarea orașului. Art. LXXIII: ”mânastirile și bisericile care după a lor sfințenie și forma zidariei trebuie sa infățișeze o priveală măreața, și mai ales acelea ce sunt cu zid inconjurate, trebuie să se descurce toate bojdeurile acelea care nu numai ascund a lor priveală; dar inca prin apropierea lor pun în primejdia focului pe aceste locașuri Dumnezeiesti.
Drept acea, Domnul împreuna cu obșteasca adunare, vor hotarî, care din acele mânăstiri și biserici pot sluji de piață: și tot de o dată se va face și inchipuire, pentru despăgubirea acelor ce au făcut binale de piatră sau caramidă cu embaticuri de veci.”
Tot astfel găsim în Regulamentul Organic al Valahiei din 1831, dispoziții privitoare la expropiere și anume cele cuprinse in secț. II sub titlul: pentru mijloacele comunicațiilor: art. 165: „Pentru marele folosuri ce putem dobândi din plutirea pe acele cinci mari gârle care trec de a curmezișul Valachiei în largimea ei, adică Jiul, Oltul, Argeșul și Ialomița, Domnul împreuna cu obșteasca adunare, va îngriji a trimite ingineri meșteri, ca să găsească mijloace spre a curații matca lor, și după planul ce se va hotărî, lucrarea lor va urma neîncetat, după mijloace ce vor fi în putința statului pâna când aceste gârle vor fi în stare de a fi primitoare de plutire. Dar fiind-că mulți stăpâni de moșii au asupra acestor gârle, mori, zăgazuri si poduri aducătoare de legiuite venituri, și care trebuiesc a se strica spre a se putea aședa plutirea, se vor chibzui mijloace pentru cuviincioasa despăgubire acelor stapâni cu chipul cel mai înlesnitor și economic.
Și mai departe sub litera D: Toate aceste științe adunându-se, vor sluji de temei obștei adunări, ca la sesia viitoare să legiuiască cu întarirea domnului, despagubirea cuvenită proprietarilor a cărora clădiri cu legiuite venituri ar cere trebuința să se desfințeze după pomenitele gârle, si printr-un chip mai înlesnitor și economic potrivit cu textul art. 165, din reg. org.”
Dreptul de proprietate
Plecând de la prevdederile art. 480 din Codul Civil Român de la 1865 copie a codului Napoleonian din 1804, doctrina modernă a definit proprietatea ca „acel drept real care conferă titularului atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interes propriu, cu respectarea legislației în vigoare.
Pe baza acestei definiții putem trage concluzia ca proprietatea este dreptul cel mai deplin, ce confera titularului sau trei atribute: posesia, folosinta si dispozitia.
Privilegiul statutului privind proprietatea privată este acordat de fiecare dată când interesul societații este mai presus de interesul privat.
Posesia consta in posibilitatea proprietarului de a stapâni bunul ce îi apartine în materialitatea sa, comportndu-se fața de ceilalti ca fiind titularul dreptului de proprietate;
Folosinta confera proprietarului facultatea de a întrebuinta bunul sau, culegând sau percepând în proprietate toate fructele naturale, industriale sau civile pe care acesta le produce;
Dispoziția, ca atribut al proprietății, comportă două elemente: dreptul de dispoziție materială și dreptul de dispoziție juridică.
Dreptul de dispoziție materială este posibilitatea proprietarului de a dispune de substanța bunului (transforma, consuma, distruge).
Dreptul de dispoziție juridică se concretizează în facultatea proprietarului de a înstrăina dreptul de proprietate, cu titlu oners sau gratuit, prin act între vii sau pentru cauză de moarte, și de a-l greva cu drepturi reale derivate, principale sau accesorii în favoarea altor persoane, cu respectarea regimului juridic instituit de lege.
Caracterul inviolabil al proprietații este garantat de Constituția României, potrivit art. 136, pct.5:” Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice” și totuși sunt prevăzute și excepții: art. 44 pct 3 Constitutie: ʺNimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilită potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. ʺ
Art 44 pct 5:”Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul orcărei proprietați imobiliare cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daune imputabile autoritații”.
Noțiunea de expropiere
Exproprierea reprezintă acea operațiune juridică care are ca efecte principale trecerea forțată a unui bun din proprietatea privată în proprietatea publică, în vederea executării unor lucrări de utilitate publică, precum și plata unor despăgubiri. În afara de prevederile menționate din Constituție referitoare la expropriere, trebuie să facem referire și la articolele din Lega 255/2010,: art.3 Potrivit prevederilor prezentei legi pot fi expropriate doar bunurile imobile, proprietate a persoanelor fizice sau persoanelor juridice, cu sau fara scop lucrativ, și a oricăror alte entitați, precum si cele aflate în proprietatea privata a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, pe care se realizeaza lucrările de utilitate publică de intane, cu respectarea regimului juridic instituit de lege.
Caracterul inviolabil al proprietații este garantat de Constituția României, potrivit art. 136, pct.5:” Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice” și totuși sunt prevăzute și excepții: art. 44 pct 3 Constitutie: ʺNimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilită potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. ʺ
Art 44 pct 5:”Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul orcărei proprietați imobiliare cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daune imputabile autoritații”.
Noțiunea de expropiere
Exproprierea reprezintă acea operațiune juridică care are ca efecte principale trecerea forțată a unui bun din proprietatea privată în proprietatea publică, în vederea executării unor lucrări de utilitate publică, precum și plata unor despăgubiri. În afara de prevederile menționate din Constituție referitoare la expropriere, trebuie să facem referire și la articolele din Lega 255/2010,: art.3 Potrivit prevederilor prezentei legi pot fi expropriate doar bunurile imobile, proprietate a persoanelor fizice sau persoanelor juridice, cu sau fara scop lucrativ, și a oricăror alte entitați, precum si cele aflate în proprietatea privata a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, pe care se realizeaza lucrările de utilitate publică de interes național, județean și local.
De aici ne putem da seama ca:
Expropierea poate avea ca obiect doar bunuri imobile (cladiri și terenuri);
Poate fi parțială sau totală;
Se face exclusiv petru cazurile de utilitate publica;
Se poate realiza doar daca se acordă în prealabil o justă despagubire ;
Principiile expropierii
Exproprierea se face numai daca exista o cauza de utilitate publica. Potrivit art. 2, alin (1) din Legea 255/2010, sunt de utilitate publică lucrarile privind:
Lucrari de construcție, reabilitare și modernizare de drumuri, de interes național, județean și local precum, și toate lucrarile de construcție, reabilitare și extindere a infrastructurii feroviare publice, lucrari necesare dezvoltarii rețelei de transport cu metroul și de modernizare a rețelei existente, lucrari de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare precum, și a infrastructurii de transport naval;
Lucrari din domeniul gospodăririi apelor, respective construcțiile hidrotehnice și lucrarile anexe, acumularile de apa permanente și nepermanente, cantoanele de exploatare, digurile de aparare împotriva inundațiilor, construcțiile și instalațiile hidrometrice, instalațiile de determinare automata a calitații apei, lucrarile de amenjare, regularizare sau consolidare a albiilor, canalele și derivațiile hidrotehnice, stațiile de pompare, precum și alte construcții hidrotehnice realizate pe ape, lucrari de renaturare, reabilitare zone umede și asigurarea conectivitații laterale;
Lucrări de construcție, reabilitare, modernizare, dezvoltare și ecologizare a zonei litorale a Marii Negre, precum și a stațiunilor turistice de interes național;
Lucrari de interes național pentru realizarea, dezvoltarea producerii, transportului și distribuției de energie electrica, transport și distribuție de gaze naturale, a extracției de gaze naturale, lucrari de dezvoltare, modernizare și reabilitare a Sistemului național de transport al țițeiului, gazolinei, etanului, condensatului;
Lucrarile miniere de interes național pentru exploatarea zacamintelor de lignit, care se executa în baza unei licențe de exploatare de catre operatorii economici aflați sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri;
Lucrarile de amenajare, dezvoltare sau reabilitare a pârtiilor de schi, cu instalațiile de transport pe cablu aferente, lucrarile de amenajare a instalațiilor și echipamentelor de producere a zăpezii și gheții artificiale și de întreținere a pârtiilor, instalațiile pentru iluminatul pârtiilor de schi și alte echipamente necesare dezvoltarii domeniului schiului, amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea pârtiilor destinate practicării celorlalte sporturi de iarna – biathlon, bob, sanie, saritura de la trambulina – a patinuarelor si echiparea cu instalațiile și echipamentele corespunzatoare, cuprinse în Programul național de dezvoltare a turismului “Schi in România”, aprobat prin Legea nr. 526/2003;
Lucrarile de realizare a Sistemului național al perderelor forestiere de protecție, precum și lucrarile de împadurire a terenurilor degradate;
Lucrarile de interes public, de construcție, reabilitare și modernizare a infrastructurii, de alimentare cu apă, a infrastructurii de apa uzată și lucrarile de construcție, reabilitare și modernizare a stațiilor de epurare.
Un principiu fundamental al expropierii îl reprezinta despagubirea dreapta si prealabila , principiu ce îl găsim în legea 255/2010, art. 7 : “expropriatorul are obligația consemnarii sumelor individuale reprezentând plata despagubirii la dispoziția proprietarilor de imobile, individualizați conform listei proprietarilor, așa cum rezulta din evidențele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliara sau ale unitațiilor administrativ-teritoriale, afectați de prevederile prezentei legi. “
Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate către titularii drepturilor reale, dar și de către orice persoana care justifica un interes legitim.
Obiectele supuse expropierii
Potrivit prevederilor legii 255/2010 art. 3, pot fi supuse exproprierii bunurile imobile proprietate a persoanelor fizice sau juridice, cu sau fara scop lucrativ, și a oricăror alte entitați, precum și cele aflate în proprietatea privată a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, pe care se realizează lucrarile de utilitate publica de interes național, județean și local.
Așadar, pot constitui obiect al exproprierii doar bunurile imobile aflate în proprietate privată, indiferent de titularul lor, cu excepția cazului în care acestea aparțin statului. Într-o astfel de situație de excepție, trecerea bunului imobil din proprietatea privată a statului în proprietatea publică se realizează în mod direct, fără a mai fi necesară exproprierea.
Legea nr.213/1998 dispune în art. 3 că din domeniul public fac parte bunurile prevazute în art. 135 alin. 4 Constituție (actual 136 alin.3), din cele stabilite prin anexa care face parte integrană din prezenta lege și din orice bunuri care, potrivit legii sau prin natural or sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
Din categoria bunurilor de uz public fac parte acele bunuri care prin natural or sunt de folosință generală adică: piețele, podurile, parcurile publice etc, iar din categoria bunurilor de interes public, fac parte acele bunuri care prin natural or sunt destinate pentru a fi folosite sau exploatate în cadrul unui serviciu public cum sunt: căile ferate, rețelele de distribuție a energiei electrice, clădirile instituțiilor publice etc.
În legătură cu criteriile de determinare a bunurilor care formează obiectul proprietății publice Curtea Constituțională, prin Decizia nr.31 din 26 mai 1993 a hotărât că fac obiectul exclusiv al dreptului de proprietate publică bunurile enumerate expres în art. 135 alin.4 Constituție (actual 136 alin.3 ) sau cele stabilite de legi. Aceste “alte legi” utilizează două metode de determinare a bunurilor care fac parte din domeniul public și anume: enumerarea unor asmenea bunuri sau criteriul destinației acestor bunuri. În criteriul destinației acestor bunuri intră și uzul public coroborat cu criteriul interesului public.
1.6 Transferul amiabil al imobilelor proprietate privată
În ceea ce privește transmiterea forțata a imobilelor proprietate privată în proprietate publica, în alin. (1) al art. 4 din Legea nr 33/1994 prevede că cei interesați pot conveni atât asupra modalitații de transfer al dreptului de proprietate, cât și asupra modalității de transfer al dreptului de proprietate, cât și asupra cuantumului și naturii despagubirii, cu respectarea dispozitiilor legale privind condițiile de fond, de forma și de publicitate, fără a se declanșa procedura de expropriere prevazută în lege. Totodată, în cazul în care acordul de voință al părților privește numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, dar nu și cuantumul sau natura despăgubirii, instanțele judecatorești vor lua act de înțelegerea părților privește numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, dar nu și cuantumul sau natura despagubirii, instanțele judecatorești vor lua act de înțelegerea părților și vor stabili numai cuantumul sau natura despăgubirii.
În consecință, legiuitorul dă posibilitatea încheierii unei înțelegeri între titularul dreptului de proprietate asupra imobilului vizat de către expropriator prin încheierea unei înțelegeri între titularul dreptului de proprietate asupra imobilului vizat de către expropriator prin încheierea unui contract civil (contract de vânzare, schimb, donație), evitând astfel procedura de expropiere și scurtarea timpului pentru începerea lucrarilor de utilitate publică. Cu toate acestea, în situația care părțile se înțeleg asupra modalității de transfer, însă nu sunt de acord asupra cuantumului sau naturii despăgubirii cuvenite proprietarului imobilului, părțile se pot adresa instanței competente pentru soluționarea acestui aspect.
Cele două situații prezentate în art.4 alin. (1) și (2) reprezintă modalități alternative la expropriere, însă în Legea nr. 33/1994 se prevede și posibilitatea încheierii unui acord înte părți după declanșarea procedurii exproprierii.
Înțelegerea părțiilor poate interveni și ulterior declanșării procedurii de exproprierii, în fața instanței de judecată, când, în acord cu învoirea părțiilor asupra despăgubirii, aceasta va lua act de învoială și va pronunța o hotărâre definitivă. Atunci cănd părțile sau numai unele dintre acestea se învoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu și asupra despăgubirii, instanța a lua act de învoială și va stabili despăgubirea.
Comparație între operațiunile juridice de: expropriere, rechiziție și naționalizare
Așa cum am menționat în subcapitolul 1.3., exproprierea este definită ca fiind operațiunea juridică cu structură complexă, desfășurată după o procedură specială, care are drept principale efecte stingerea forțată a dreptului de proprietate privată asupra unui imobil corelată cu nașterea dreptului de proprietate publică asupra acestuia, pentru cauză de utilittate publică și plata către cel expropriat a unei juste și prealabile despăgubiri. Prin Urmare, exproprierea aduce atingere gravă caracterului absolut al dreptului de proprietate.
Conform Constitușiei României, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică stabilită conform legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Aceste mențiuni se regăsesc în art. 1 din Legea nr. 33/1994 în cuprinsul căruia se prevede faptul că exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică.
Dubla condiționare a exproprierii, realizată prin declararea utilității publice în ceea ce privește imobilul ce se dorește a fii expropriat și stabilirea unei juste și prealabile despăgubiri, a fost apreciată datorită faptului că asigură caracterul sau previzibil și echitabil, atât în ceea ce privește persoana expropriatului cât și a expropriatorului. Prin stabilirea unor principii de urmat și de respectat în cadrul procedurii de expropriere leguitorul a dorit asigurarea apărării proprietății private împotriva abuzului și arbitrariului administrației publice. În acest sens, exproprierea a fost limitată în ceea ce privește scopul pentru care se poate face, bunurile care pot fi expropriate, autoritățile care pot face exproprieri și procedura de expropriere.
Rechizițiile de bunuri și naționalizarea imobilelor pot fi considerate forme ale exproprierii de bunuri prin trecerea forțată în proprietatea statului, a bunurilor proprietate privată chiar dacă este o trecere definitivă devenind astfel bunuri proprietate publică, sau dacă este o trecere temporară pentru situații de necesitate.
Rechiziția de bunuri este definită ca fiind măsura cu caracter excepțional prin care autoritățiile publice împuternicite prin lege obliga agenții economici, instituțiile publice, precum și alte persoane juridice și fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile.
Baza legală a rechiziției de bunuri este Legea nr 132/1997 privind rechizițiile de bunuri și prestările de servicii în interes public, cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la această definiție, în literatura de specialitate au fost formulate critici în sensul că aceast nu prevede elemente importante cum ar fi faptul că, uneori, măsura rechiziției limitează temporar atributul folosinței bunului dar este posibil ca uneori această măsură să ducă chiar la încetarea dreptului de proprietate, apoi faptul că măsura este una cu caracter obligatoriu justificat de însăși scopul ei, precum și faptul că orice privare de proprietate, fie ea chiar și temporară, dă dreptul, celui față de care s-a dispus o astfel de măsură, la plata unui echivalent bănesc. Chiar dacă definiția nu este cuprinzătoare, Legea nr. 132/1997 prevede dispoziții clare cu privire la bunurile rechizitionate și limitarea/transferul dreptului de proprietate asupra acestora, cât și acordarea despăgubirilor și modul de stabilire a cuantumului acestora.
Față de procedura exproprierii, bunurile rechiziționate sunt puse la dispoziția forțelor destinate apărării naționale sau a autoritățiilor publice, la declararea mobilizării parțiale sau totale a forțelor armate ori a stării de război, la instituirea stării de asediu sau de urgența, atât pentru prrevenirea, localizarea, înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât și pe timpul acestor situații, urmând a fi restituite proprietarilor la încetarea stării de urgență care a adus la luarea acestei măsuri (avem în vedere numai bunurile neconsumtibile). În ceea ce privește bunurile consumtibile și cele perisabile, acestea pot fi rechiziționate definitiv, cu plata despăgubirilor prevăzute de lege.
În articolul 3 din Lege nr. 132/1997 sunt prevăzute scopurile pentru care se rechiziționează bunuri în interes public, și anume:
Rezolvarea problemelor materiale de orice natură, asigurării de mână de lucru și de cartiruire sau cazare necesare forțelor destinate apărări, atoritățiilor publice, sinistraților, refugiațiilor, populației afectae de consecințele războiului și prizonierilor de război;
Funcționarea agenților economici și instituțiilor publice;
Funcționarea și exploatarea sisemelor de comunicații și căilor de comunicații
Rechiziționarea de bunuri în interes public se dispune prin următoarele acte:
decretul de declarare emis de Președintele României, in cazul anunțări stării de mobilizare parțială sau totală, precum și a stării de război;
decretul de instituire emis de Președintele României în cazul anunțării stări de asediu sau de urgență ori prin hotărâre a guvernului sau ordine ale prefecților în cazul prevenirii, localizării și înlăturării unor dezastre.
Potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 132/1997 art. 2, prin bunuri rechiziționabile sau supuse rechiziției se înțelege totalitatea bunurilor ce se pot rechiziționa, în categoria acestora fiind cuprinse conform art. 5 din Legea nr 132/1997 următoarele: mijloace de transport cu tracțiune animală, auto, feroviare, aeriene și navale; instalații portuare și dane; sisteme, instalații și tehnică de aerodrom, de comunicații și de telecomunicații; surse de alimentare energetice; tehnică de calcul; tehnică și materiale topografice, tipografice, audiovizuale, de construcții și de căi ferate; carburanți-lubrifianți, utilaje și materiale pentru transportul și depozitarea acestora; clădiri; terenuri; piese de schimb și materiale pentru întreținere și reparații; utilaje și materiale pentru dotarea atelierelor de reparații; articole de echipament, de protecție, de regie, de gospodărie și de igienă personală; alimente și materiale pentru preparat, servit, distribuit și transportat hrana; animale; furaje; tehnică, aparatură și materiale sanitar-veterinare.
Nu sunt supuse rechiziționării, potrivit art. 30 din Legea 132/1997, următoarele categorii de bunuri:obiectele de uz personal și de gospodărie casnică; bunurile personale strict necesare exercitării profesiei sau ocupației, prin care persoana respectivă își asigură existența; vehiculele cu tracțiune animală sau mecanică aparținând invalizilor, văduvelor de război și orfanilor minori; părțile din imobilele strict necesare ocupanților; clădirile penitenciarelor și ale școlilor speciale de muncă și reeducare; bunurile caselor și căminelor de copii, de handicapați și de bătrâni; bunurile din patrimoniul cultural-național sau internațional; bunurile care aparțin bisericilor, mănăstirilor sau caselor de rugăciuni ale cultelor sau ale asociațiilor religioase, recunoscute de stat, necesare pentru exercitarea cultului, precum și locuințele monahilor; cantitățile de cereale, alimente, legume și fructe necesare consumului proprietarului și al familiei sale, semințele necesare însămânțărilor, precum și animalele de reproducție și animalele matcă; bunurile aflate în rezervele materiale naționale și în rezerva de mobilizare, constituite potrivit dispozițiilor legale; bunurile misiunilor diplomatice și ale oficiilor consulare străine; bunurile aparținând persoanelor juridice și fizice străine, domiciliate sau cu reședința ori cu sediul pe teritoriul României, care, prin acorduri internaționale, sunt exceptate de la rechiziții; materialele sanitar-farmaceutice necesare tratamentului bolnavilor cronici, care fac dovada acestei situații.
Cantitățile de bunuri și durata rechiziției, procedura rechiziționării și a chemării pentru prestări de servicii în interes public, în scopul prevenirii, localizării și înlăturării urmărilor unor dezastre, se vor stabili prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin ordine ale prefecților.
Bunurile sunt rechiziționate de la proprietarii sau deținătorii lor legali, nimeni neputând a fi obligat a da un bun, dacă în momentul cereri nu îl are în posesie sau în folosință legală. Refuzul de a pune la dispoziție bunurile legal rechiziționate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligații ori nedeclararea la recensământ a bunurilor supuse rechiziționării se pedepsește potrivit legii penale.
Mai mult decât atât, bunurile rechiziționate vor avea starea tehnică și calitatea necesară folosirii lor în scopul pentru care se rechiziționează. Odată cu bunurile rechiziționate se predau și bunurile aferente, fără de care nu pot fi utilizate.
Rechiziționarea bunurilor se face de catre centrele militare, în caz de mobilizare sau de război, precum și de către prefect, pentru prevenirea, localizare și înlăturarea urmărilor unor dezastre. Totodată, rechiziționare navelor, a mijloacelor plutitoare și portuare se face de către Statul Major al Forțelor Navale, iar rechiziționarea aeronavelor, instalațiilor și tehnici de aerodrom se face de către Statul Major al Forțelor Aeriene.
În mod excepțional, în timp de război, orice comandant de subunitate sau unitate militară similară sau superioară batalionului, care, în luptă, acționează independent, este autorizat să hotărască rechiziționarea de bunur ori chemarea persoanelor fizice la prestări de servicii în interes public, numai prin autoritățiile administrației publice locale și cu asumarea răspunderii proprii.
Stabilirea imobilelor necesare pentru cartiruire sau cazare se face, în comun, de către autoritățile administrației publice locale și de către reprezentanții beneficiarilor.
Bunurile se rchiziționează numai în baza ordini de predare emis de autoritățiile militare astfel cum sunt prevăzute în art. 6 din Legea nr. 132/1997. Ordinul de predare a bunurilor ce se rechiziționează va cuprinde, obligatoriu, denumirea autorității militare emitente și a unității beneficiare, temeiului legal al rechiziției, datele de idenificare a bunurilor, a proprietarului sau a deținătorului acestora, precum și mențiunile despre locul și termenul predării bunurilor.
Ordinul de predare se înmânează proprietarului sau deținătorului legal de către delegatul centrului militar, al autorităților administrației publice locale, al poliției sau al unității beneficiare după caz.
Predarea bunurilor rechiziționate se face prin încheierea unui proces-verbal în care sunt înscrise, pe lângă datele de identificare, menționate în ordinul de predare, starea și valoarea bunurilor la data rechiziției, pe baza cărora se va stabili felul rechiziției și cuantumul despăgubirilor.
Aeronavele și instalațiile de aeroport și portuare vor fi preluate, împreună cu echipajele și personalul care le deservesc, iar mijlocele de transport auto și tehnica de construcții, cu șoferii și, respectiv, cu mecanici conductori. Orice alte bunuri decât cele prevăzute mai sus, care nu pot fi folosite decât numai cu personal calificat, vor fi preluate, de asemenea, împreună cu personalul care le deservește.
Statul Major General și Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale sunt autorizate să controleze periodic modul de ținere a evidenței și de întreținere a bunurilor supuse rechiziției, de către agenții economici, instituțiile publice, cât și de către celelalte persoane juridice, precum și să verifice exactitatea datelor comunicate de proprietarii sau de deținătorii lor. De asemenea, sunt autorizate să controleze, periodic, modul de întreținere și starea tehnică a bunrilor supuse rechiziției, care aparțin persoanelor fizice
Pentru stabilirea calitățiilor de bunuri rechiziționabile, a despăgubirilor, precum și pentru soluționarea litigiilor care derivă din executarea rechizițiilor se înfințează și funcționează:
comisii mixte de rechiziții;
Comisia Centrală de Rechiziții.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr 132/1997, comisia mixtă de rechiziții de la nivelul județului sau a municipiului București, este compusă din:
prefectul județului ori al municipiului București – președinte;
comandantul centrului militar județean, respectiv comandanții centrelor militare ale sectoarelor municipiului București, după caz;
reprezentantul Statului Major al Forțelor Aeriene sau, după caz, al Statului Major al Forțelor Navale;
reprezentantul inspectoratului de jandarmi județean sau Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București;
reprezentantul inspectoratului județean de poliție ori al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București;
șeful compartimentului juridic al prefecturii;
reprezentantul direcției generale regionale a finanțelor publice – specialist în prețuri și evaluări de bunuri;
șeful oficiului de mobilizare a economiei naționale și pregătirii teritoriului pentru apărare;
directorul oficiului registrului comerțului județean, respectiv al municipiului București;
reprezentantul consiliului județean;
președintele camerei de comerț și industrie a județului sau a municipiului București;
reprezentantul structurii teritoriale pentru situații de urgență.
La lucrările comisiei mixte de rechiziții pot fi invitați reprezentanții instituțiilor publicecare concură la pregătirea și realizarea rechizițiilor de bunuri și prestărilor de servicii în interes public conform art. 20, alin. (2) din Legea nr. 132/1997.
Comisiile mixte de rechiziții se convoacă de președintele acestora semestrial sau ori de câte ori este necesar.
Comisiile mixte de rechiziții stabilesc cantitățile de bunuri ce pot fi rechiziționate pe localități, operatori economici, instituții publice și alte persoane juridice, în vederea realizării integrale a scopurilor prevăzute la art. 3.
Anual, comisiile mixte de rechiziții propun limitele prețurilor pentru principalele bunuri consumptibile rechiziționabile, pe care le înaintează Comisiei Centrale de Rechiziții.
Hotărârile comisiilor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice prevăzute în prezenta lege și sunt aduse la îndeplinire de către autoritățile administrației publice locale, operatorii economici, instituțiile publice și alte persoane juridice, la înștiințarea autorităților împuternicite să efectueze rechiziții.
Comisia mixtă de rechiziții analizează propunerile der repartiție, aprobă planul de rechiziții de bunuri și prestări de servicii în interes public și adoptă hotărârea în acest sens. Prioritățiile pentru efectuarea repartiției bunurilor prevăzute a fi rechiziționate vor avea următoarea ordine: pentru forțele armate; pentru forțele de protecție; pentru prevenirea, localizarea și înlăturarea urmărilor unor dezastre; pentru funcționarea agenților economici și a înstituțiilor publice prevăzute cu sarcini în planul de mobilizare a economiei naționale; pentru funcționarea și exploatarea sistemelor de telecomunicații și căilor de comunicații; pentru asigurarea cazării necesare populației afectate de consecințele războiului sau ale dezastrelor.
Hotărârea comisiei mixte de rechiziții se comunică, în extras, persoanelor juridice cărora li s-au stabilit obligații de rechiziții de bunuri și prestări de servicii în interes public, de către secretariatul tehnic, cu semnătura președintelui, in termen de 10 zile de la adoptare, în timp de pace, și în termen de 24 de ore, pe timp de război
Comisia Centrală de Rechiziții, organ de pregătire și executare a rechizițiilor, din subordinea Guvernului este compusă, conform art. 22 din Legea nr. 132/1997, din :
șeful Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – președinte;
4 reprezentanți ai Ministerului Apărării Naționale;
2 reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Interne;
un reprezentant al Ministerului Justiției;
2 reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice;
un reprezentant al Institutului Național de Statistică;
directorul general al Oficiului Național al Registrului Comerțului;
un reprezentant al Băncii Naționale a României;
câte un reprezentant din partea ministerelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Comisia Centrală de Rechiziții se convoacă anual sau ori de câte ori este nevoie, de către președintele acesteia.
Comisia Centrală de Rechiziții, pe baza propunerilor limitelor de prețuri ale comisiilor mixte de rechiziții stabilește prețurile principalelor bunuri consumptibile necesare estimării fondurilor folosite despăgubirilor acestora.
Prețurile stabilite de Comisia Centrală de Rechiziții se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Comisia Centrală de Rechiziții analizează și rezolvă contestațiile la hotărârile comisiilor mixte de rechiziții.
Hotărârile Comisiei Centrale de Rechiziții se pun în executare de Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, prin comisiile mixte de rechiziții.
Conform legii proprietarii bunurilor rechiziționate au dreptul la despăgubiri. Plata despăgubirilor pentru bunul rechiziționat se face după predarea bunului și nu în prealabil, ca în cazul exproprierii de bunuri. O explicație a acestui fapt constă în evaluarea prejudiciilor bunului supus rechiziției.
Potrivit Legii nr. 132/1997 proprietarii bunurilor rechiziționate au dreptul la despăgubiri, dacă bunurile au suferit deprecieri sau devalorizări și, dacă pe perioada rechiziției, acestea sau deținătorii sunt scutiți de impozite și de plata taxelor pentru bunurile rechiziționate, iar obligațiile ce decurg din contractele legal încheiate se suspendă.
Despăgubirile pentru bunurile neconsumptibile rechiziționate se acordă astfel:
prin chirie, a cărei modalitate de calcul se stabilește prin hotărâre a Guvernului;
prin acordarea diferenței de valoare corespunzătoare, pentru bunurile care se restituie cu degradări majore;
prin acordarea unui bun similar sau prin plata contravalorii bunului, stabilită în funcție de starea tehnică și de gradul de uzură la momentul rechiziționării, în cazul în care, din motive obiective, acesta nu mai poate fi restituit.
Evaluarea prejudiciilor bunurilor prevăzute la lit. b) și c) se face de către o comisie de experți din care fac parte în mod obligatoriu reprezentanți ai beneficiarului, ai prefectului și proprietarul sau deținătorul legal, după caz, al bunului rechiziționat.
Despăgubirile pentru bunurile consumptibile se acordă prin achitarea la prețul pieței în momentul preluării, conform măsurilor dispuse în împrejurări excepționale de către Guvern, potrivit legii.
Cuantumul despăgubirilor la nivelul unităților administrativ-teritoriale se avizează în mod obligatoriu de comisia mixtă de rechiziții.
Metodologia, cadrul de organizare și criteriile de evaluare a despăgubirilor, pe categorii de bunuri, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Plata despăgubirilor pentru bunurile rechiziționate și pentru prestările de servicii în interes public se face de beneficiari, astfel:
a) de către ministere și celelalte autorități publice în folosul cărora s-au efectuat rechizițiile sau prestările de servicii în interes public, din fondurile cu această destinație puse la dispoziție de la bugetul de stat ori din alte fonduri constituite potrivit legii, în cazul stării de război, de mobilizare, de asediu sau de urgență;
b) de către autoritățile administrației publice, din bugetele locale sau de la bugetul de stat, pentru prevenirea, localizarea și înlăturarea urmărilor unor dezastre.
Contestațiile privind prețurile practicate, valoarea de despăgubire a bunurilor rechiziționate înscrise în documentele oficiale și modul de achitare a acestora se adresează comisiei mixte de rechiziții, în cel mult 90 de zile de la data încheierii procesului-verbal de restituire.
Hotărârile comisiei mixte de rechiziții pot fi contestate, în cel mult 90 de zile de la primirea lor, la Comisia Centrală de Rechiziții, care, în cazul admiterii contestației în hotărârea pronunțată, fixează prețul care urmează a fi achitat.
Hotărârea Comisiei Centrale de Rechiziții poate fi atacată în justiție, în cel mult 30 de zile de la primirea acesteia, acesta fiind un termen de decădere.
Lichidarea proceselor-verbale de rechiziție se face în timpul și prin modalitățile de plată stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Neprezentarea procesului-verbal de rechiziție la lichidare, în termen de 3 ani de la publicarea în Monitorul Oficial al României a datei începerii plății, are ca urmare pierderea dreptului la despăgubiri, pentru bunurile rechiziționate.
Contestațiile sau reclamațiile făcute după acest termen se consideră prescrise.
În cazul pierderii proceselor-verbale de rechiziție, Comisia Centrală de Rechiziții poate hotărî eliberarea unui duplicat numai după declararea anulării acestora în Monitorul Oficial al României.
La împlinirea termenelor sau la încetarea cauzelor care au determinat rechiziția, bunurile se restituie celor de la care au fost rechiziționate, cu proces-verbal de restituire.
Naționalizarea imobilelor poate fi considerată un act de expropriere din partea autoritățiilor și, ca atare, este analizabil în cadrul de referință dat de prevederile constituționale ale exproprierilor. Constituția României prevede în art. 44 alin. (4) faptul că sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie titularilor. Cu toate acestea, în România procesul de naționalizare a imobilelor a avut loc prin încălcarea prevederii constituționale în vigoare, în orice interpretare juridică și morală rezonabilă a acesteia. Prin urmare, imediat după naționalizare, proprietarii care au suferit abuzuri erau prima facie îndreptățiți la restituție sau compensație.
Restituirea proprietățiilor și acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv înainte de 1989 este reglementată de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, care consacră principiul restituirii în natură a bunurilor vizate de această lege. Alegerea între acțiunea în revendicare formulată în temeiul dreptului comun și procedura specială prevăzută de această lege este suprimată în favoarea procedurilor speciale reglementate de acest act normativ.
În art. 1 din Legea nr 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat, în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent când restituire în natură nu este posibilă, în condițiile legi menționate.
În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită, potrivit legii, cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit Legii nr. 10/2001, cu soluționarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării.
Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi și combinate, primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:
a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare;
b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist;
c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 dinCodul Civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;
e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989;
f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;
g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile;
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) dinLegea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare;
i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Sunt îndreptățite, în înțelesul Legii nr.10/2001 art. 3 alin (1), la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:
a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;
b) persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv;
c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, precum și partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii.
Ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit Legii nr. 10/2001 art. 3 alin. (2), nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul acestei legi.
În practica instanțelor Judecătorești s-a ivit o diversitate de soluții cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 26 alin (3) din Legea nr. 10/2001, în legătură cu competența instanței de a judeca pe fond contestația făcută de persoana îndreptățită împotriva deciziei/dispoziției de respingere a notificării sau a cereri de restituire formulate de instanța, în cazul în care entitatea deținătoare nu răspunde la notificare în termenul de 60 de zile prevăzute în art. 25 alin (1) din aceeași legi.
Astfel unele instanțe atunci când au constatat că solicitarea reclamantului este întemeiată și că acesta are, deci, calitate de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, au admis acțiunea și, anulând decizia/dispoziția emisă de unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării, le-a obligat la emiterea unei noi decizi, respectiv dispoziții, în sensul restituirii în natura a bunului în litigiu.
În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că instanța, neputându-se substitui unității investite cu soluționarea cererii sau notificării, nu este abilitată să pronunțe o hotărâre de restituire a imobilului în natură, care să înlocuiască actul administrativ, ci doar, în măsura constatării nelegalității sau netemeiniciei acestuia, să dispună reluarea procedurii administrative de restituire.
Alte instanțe au respins, ca inadmisibile sau prematur introduse, acțiunile prin care s-a solcitat restituirea imobilelor în natură, chiar și în cazul în care s-a făcut uz de procedura de restituire prevăzută în decizie sau prin dispoziție motivată asupra cererii, în termenul de 60 de zile de la data înregistrării notificării.
S-a motivat, în acest sens, că principalul efect juridic al modificării constă în învestirea unității deținătoare a imobilului cu obligația rezolvării ei în condițiile prevăzute de lege, reclamantul ne putând învesti cu soluționarea cererii sale atât instanța de judecată, cât și organul administrativ cu activitate jurisdicțională, cât timp procedura juridică nu poate suplini procedura administrativă de restituire în natură, deoarece în acest fel s-ar eluda spiritul dispozițiilor Legii nr 10/2001.
S-a arătat că o atare soluție se justifică și pentru că reclamantul are posibilitatea să ceară instanței, în temeiul art. 580³ din Codul de procedura civilă, constrângerea unității deținătoare a imobilului la îndeplinirea obligației de a emite decizia, respectiv dispoziția de restituire.
În fine, alte instanțe au considerat contrar celor alte păreri, că instanța judecătorească poate să dispună ea însăși, în mod direct, restituirea în natura a imobilului, atât în cazul în care constată nelegalitatea sau netemeinicia deciziei/dispoziției emise de unitatea deținătoare a imobilului, cât și în cazul când unitatea deținătoare a imobilului nu s-a pronunțat în termenul prevăzut de lege, prin decizie, respectiv dispoziție motivată, cu privire la pretențile reclamantului care a uzat de procedurile de restituire reglementate de lege.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.
În adevăr, potrivit art. 21 alin.(1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, “Imobilele- terenuri și construcții-preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a acestei legi de o regie autonomă, o societate sau compani națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere a unitășii deținătoare”.
În legătră cu ducerea la îndeplinirea acestei dispoziții prin art. 22 alin. (1) din aceeași lege se prevede că “persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni (prelungit, succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului”, precizându-se totodată că “în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil ”.
Totodată, prin art. 26 alin. (3) din legea menționată s-a precizat că “Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingerea notifcării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată, de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civița a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționare notificării, în termen de 30 de zile de la notificare”.
Ori, din moment ce s-a reglementat că decizile, respectiv dispozițiile motivate de respingere a notificărilor sau a cererilor de restituire în natura a imobilelor, pot fi atacate la instanțele judecătorești, iar în cuprinsul art. 2 alin.(2) și în art. 14 din Legea nr. 10/2001 se fac referiri la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească, este evident că instanța, investită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziției de restituire în natură, nu este limitată doar la posibilitatea de a obliga unitatea deținătoare să emită o altă decizie/dispoziție de restituire în natură. Dimpotrivă, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege, instanța judecătorească cenzurând decizia/dispoziția de respingere a cereri de restituire în natură, în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerințelor legii, o va anula, dispunând ea însăși, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil
O astfel de soluție se impune și pentru că, în îndeplinirea atribuției de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurii reparatorii prin restituirea în natură a imobilului, judecătorul are a chibzui și asupra eficienței soluției pe care o adoptă, în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea deținătoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire.
Ca urmare, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atribuția instanței judecătorești de a soluționa cale de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cereri de restituire a imobilului în natură nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anulează, ci impune ca, în cadrul plenitudini sale de jurisdicție, nelimitată, în această materie, prin vre-o dispoziție legală, să dispună ea, direct, restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
De altfel, reluare procedurilor cu caracter administrativ, precum și respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă ar contraveni și principiului soluționării cauzei înt-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertățiilor fundamentale, la care Româmia a devenit parte.
În același timp, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea investită cu soluționare notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordare de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondu în condițiile prevăzute în art. 297 alin.(1) C. pr. civ. și să constate, pe baza materalului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.
Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notifcării, echivalează cu refuzul restituiri imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa înstanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului orcărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Pe cale de consecință, Î.C.C.J. admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J și decide că dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în preioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare trebuie interpretate, în sensul că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite.
CAPITOLUL II. PROCEDURA EXPROPIERII PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ
2.1 Măsuri premergatoare expropierii
Analiza măsurilor premergătoare exproprierii pentru cauza de utilitate publică, este cuprinsă în capitolul III din Legea nr. 33/1994, considerata a fi etapa administrativă a acestei proceduri. În cuprinsul acesteia sunt prevăzuți pașii ce trebuie parcurși pentru expropierea imobilului, întocmirea documentațiilor cadastrale și transferul imobilului către expropriator.
În considerarea caracterului exceptional conferit, atât prin Constituție cât și prin Codul civil, cedării dreptului de proprietate privată ca urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică, măsurile premergătoare exproprierii, instituite prin art.12-18 din Legea nr. 33/1994, sunt imperative
Astfel, cerința motivării hotărârii comisiei de analizare a întâmpinărilor ce au fost formulate față de propunerile de expropriere, constituie o condiție sine qua non al legalității acesteia, prin care se garantează atât transparența actului decizional cât și posibilitatea cenzurării lui de către instanța de judecată, în conformitate cu art. 20 din lege. În aceste condiții, obligativitatea motivării nu mai poate fi apreciată doar ca o condiție de formă, ea trebuind privită ca o condiție de legalitate ce vizează fondul actului administrativ, de a cărei îndeplinire depinde însa-și valabilitatea respectivului act.
În conformitate cu dispozițiile Legi nr.33/1994, după declararea utilității publice, expropriatorul imobilului, astfel cum a fost denumit în legislație, va executa planurile cuprinzând terenurile și construcțiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum și a ofertelor de despăgubire. Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei, orașului sau municipiului pe teritoriul cărora sunt situate imobilele ce se supun aprobării pentru expropiere, în vederea consultării de către cei interesați, cu excepția documentelor lucrărilor privind apărarea țării și siguranța națională. În aceste cazuri se depune la consiliul local numai lista cu imobilele propuse expropierii, proprietarii acestora și ofertele de despăgubire.
Propunerile de expropiere a imobilelor formulate de către expropriator și procesul verbal întocmit ca urmare al efectuării cercetării prealabile se vor notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de dreptiuri reale, in termen de 15 zile de la publicarea actului de declarare a utilității publice naționale sau locale, după caz, cu respectarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 33/1994. Împotriva propunerilor de expropiere, proprietatrii și titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză, pot face întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării, document ce se va depune la primarul comunei, orașului sau al municipiului pe al căror teritoriu se află imobilul.
După cum reiese din textul art. 14 alin. (1) din legea privind expropierea, titularii de drepturi reale asupra imobilului supus expropierii au dreptul, însă nu obligația, de a formula întâmpinare la propunerile expropriatorului. Această etapă a procedurii de expropiere fiind una administrativă, își găsesc aplicare dispozițiile art. 21 alin.(4) din Constituție, potrivit cărora: “jurisdicțile speciale administrative sunt facultative și gratuite”.
Totodată se poate observa că legiuitorul dă dreptul formulării unei întâmpinări numai proprietarilor și titularilor altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză(art.14 din Legea nr. 33/1994).
Termenul legal de soluționare a întâmpinărilor este de 30 de zile de la primirea dosarului, de o comisie constituită cu respectarea prevederilor art. 15 din legea privind expropierea. Comisia, astfel constituită, se poate întruni în prezența a cel puțin 5 dintre membrii sai, decizia luându-se prin vot secret. Președintele nu are drept de vot, el asigurând cadrul organizatoric al activității comisiei, iar in caz de paritate a voturilor, votul primarului este preponderent.
Conform art 17 din Legea nr 33/1994 comisia analizează documentele prezentate, ascultând pe cei interesați, putând cere informații și date suplimentare, la solicitarea celor care i s-au adresat sau din oficiu. Oferta expropriatorului, pretențiile proprietarilor și ale titularilor altor drepturi reale, precum și susținerile acestora se vor formula și se vor depune în scris, consemnându-se într-un proces verbal.
În urma deliberării, comisia se pronunță prin hotărâre motivată asupra acceptări sau respingeri propunerii de expropiere formulată de expropriator
Cerința motivării hotărârii comisiei de analizare a întâmpinărilor ce au fost formulate față de propunere de expropriere constituie o condiție sine qua non a legalității acesteia, prin care se garantează atât transparența actului decizional, cât și posibilitatea cenzurări lui de către instanța de judecată. În aceste condiții, obligativitatea motivării nu poate fi apreciată doar ca o condiție de forma, ea trebuind privită ca o condiție de legalitate ce vizează fondul actului administrativ de a cărui îndeplinire însuși valabilitatea respectivului act.
În cazul ăn care parțile cad de acord asupra termenilor expropierii în fața comisiei întrunite pentru soluționarea întâmpinărilor, aceasta din urmă va consemna și învoiala dintre părți sub semnatura acestora.
Hotărârea se va comunica părților (expropriatorului și titularilor de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere), în termen de 15 zile de la adoptare, urmând a fi contestat ăn termenul legal prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Legea nr. 33/1994 da dreptul expropriatorului de a formula noi propuneri de expropiere a imobilului în baza actului de declarare a utilității publice, cu refacerea corespunzatoare a planurilor ăntocmite, în situația în care comisia de soluționare a întâmpinarilor îi respinge propunerile inițiale. Noile propuneri vor urma procedura stabilită în legea nr. 33/1994 și prezentată mai sus (etapa administrativă). În acest sens, putem considera că noile propuneri de expropiere a imobilelor se vor notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale, în termen de 15 zile de la respinferea de către comisie a propunerilor inițiale. Termenele privind formularea eventualelor întâmpinări și soluționarea acestora sunt cele deja prezentate.
În cazul în care și noile propuneri vor fi respinse, expropriatorul, precum și proprietarii sau celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropiere pot contesta hotărârea comisiei la Curtea de apel în raza cărea se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare(art 18-20 din Legea nr. 33/1994), potrivit prevederilor legii contenciosului administrativ.
Analzând mențiunile din lege privind procedura în fața comisiei de soluționare a întâmpinărilor, concluzia care se desprinde este aceea că, această parte a etapei administrative se parcurge numai dacă s-a formulat întâmpinarea. Respectiv, în absența vreunei ăntâmpinări din partea titularilor de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropiere, etapa administrativă se epuizează, iar dispozițiile privind înființarea și prcedura de lucru a comisiei nu mai sunt aplicabile. Urmatoarea etapă este cfea judiciară, reprezentată de soluționarea cererilor de expropiere, de către tribunal, stabilirea despăgubirilor și intrarea în posesie a imobilului în cauză.
2.2 Etapele procedurii de expropriere
Prin Legea nr. 255/2010 legiuitorul propune un cadru juridic pentru luarea masurilor de pregătire a realizării obiectivelor de interes național, județean și local, și a obiectivelor de importanță strategică și securitate națională, care, în forma simplificată, să stabilească relația între expropriat și expropriator cu respectarea drepturilor ce revin, astfel:
Declararea de utilitate publică a tuturor obiectivelor de interes național, județean și local, prin lege, și desemnarea expropriatorului care va acționa în numele statului român;
Instituirea unei proceduri la nivelul administrației pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici, amplasamentului lucrării, surse de finanțare și penru declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor expropriate;
Instituirea unui mecanism de asigurare a dreptei și prealabilei despăgubiri prin consemnarea sumelor globale estimate stabilite pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de evaluatori autorizați;
Stabilirea unui mod specific de executare a obligației de plată a contravalorii despăgubirilor pentru ocuparea imobilelor expropriaților, prin constituirea unei sume echivalente cu totalul sumelor care urmează a fi achitate pentru imobilele expropriate, la o valuare stabilită prin expertize de specialitate, la dispoziția expropriatorului ;
Stabilirea unui mod de deblocare a sumelor cu titlu de despăgubiri cuvenite expropriaților care îndeplinesc condițiile legale de primire a plății;
Scoaterea definitivă sau temporară a terenurilor necesare pentru realizarea obiectivelor de interes național, județean și local și a obiectivelor de importanța strategică și securitate națională, din circuitul agricol și silvic, fară plata taxelor prevazute conform legii;
2.2.1 Aprobarea indicatorilor tehnico-economici
Aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de utilitate publică, de interes național, județean sau local, a documentațiilor de urbanism și/sau amenajare a teritoriului pentru lucrarile de interes național, județean sau local, respectiv pentru ralizarea obiectivelor de ecologizare și de reabilitare a zonei litorale a Marii Negere, se face prin hotărâre de Guvern pentru aprobarea declanșării procedurii de expropiere sau, dupa caz, prin hotarare a autoritații administrației publice locale sau județene, repectiv a Consiliului General al Municipiului București.
Indicatorii tehnico-economici aferenți realizarii lucrarilor de utilitate publica vor fi elaborați în condițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, ale Legii administrației publice locale, nr. 215/2001 și ale celorlalte acte normative, incidente și vor conține varianta finală a studiului de fezabilitate
Coridorul de expropiere este stabilit pe baza studiilor de fezabilitate în varianta finala sau a documentațiilor de urbanism ori a documentațiilor topo-cadastrale, aprobate conform legii și este aprobat odată cu indicatorii tehnico-economici, cu documentația de urbanism sau cu documentația topo-cadastrala, dupa caz, incluzând și lista imobilelor ce urmeaza a fi expropriate.
În vederea realizarii obiectivelor de ecologizare și reabilitare a zonei litorale a Mării Negre, nu este necesara aprobarea indicatorilor tehnico-economici.
2.2.2 Consemnarea sumei individuale aferente
După aprobarea indicatorilor tehnico-economici, a documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului sau a documentațiilor topo-cadastrale, dupa caz, expropriatorul are obligația consemnarii sumelor individuale reprezentând plata despagubirii la dispozitia proprietarilor de imobile, individulaizați conform listei proprietarilor, așa cum rezulta din evidențele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliara sau ale unitaților administrativ teritoriale precum și obligația afișarii listei imobilelor ce urmeaza a fii expropriate și care fac parte din coridorul de expropiere, anterior notificarii proprietarilor.
Notificarea intenției de expropriere a imobilelor, precum și lista imobilelor ce urmeaza a fii expropriate se transmit prin poșta catre proprietari. Lista imobilelor se face publică prin afișarea acesteia la sediul consiliului local, respective și pe pagina proprie de internet a expropriatorului.
În termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării, proprietarii imobilelor cuprinse în liste au obligația prezentarii la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despagubiri.
În cazul expropierii pentru realizarea obiectivelor de ecologizare și reabilitare a zonei litorale a Marii Negre, proprietarii imobilelor cuprinse în lista au obligația prezentarii la sediul expropriatorului în termen de 20 de zile lucratoare de la data notificarii în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.
Prin notificare se va stabili și termenul de eliberare al imobilului, care nu poate fii mai mic de 30 de zile lucratoare.
Sumele individuale pot fi suplimentate, prin hotarâre a Guvernului, la cererea expropriatorului, în situația modificarii numarului de imobile necesar a fi expropriate, precum și în orice alte situații, temeinic motivate.
2.2.3 Transferul dreptului de proprietate
Transferul dreptului de proprietate se face in baza deciziei de expropiere emisă de catre expropriator pentru întreg coridorul de expropiere sau, în cazuri justificate, pe etape.
În cazul in care exista imobile afectate de expropiere care sunt înscrise în evidențele de cadastru și carte funciara, aceste vor fi identificate in anexa la decizia de expropriere cu numar cadastral sau topografic și număr de carte funciara.
În cazul imobilelor afectate de expropriere care nu sunt înscrise în evidențele de cadastru și carte funciara, acestea vor fi identificate în anexa la decizia de expropiere cu numarul de tarla și parcela sau prin orice altă modalitate de identificare a acestora.
Decizia de expropiere produce efecte de la data emiterii și constituie titlu executoriu, pentru predarea bunului imobilului, atât împotriva celor expropiați, cât și împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat, pâna la soluționarea definitivă și irevocabila a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat. Contestația asupra deciziei de expropriere nu suspenda transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză.
Decizia de expropiere se emite și își produce efectele și în situația în care proprietarii imobilelor cuprinse în lista, nu se prezinta în termenele stabilite de notificarea intenției de expropriere a imobilelor, nu prezinta un titlu valabil sau nu sunt cunoscuți proprietarii, precum și în situația succesiunilor nedeschise ori a succesorilor necunoscuți sau in care nu se ajunge la o înțelegere privind valoarea despagubirii.
Decizia de expropriere produce efecte de la data emiterii și constituie titlul executorului, fara alte formalitați, pentru predarea bunului imobil împotriva celor expropiați, dupa consemnarea sumelor aferente despagubirii.
Decizia de expropiere produce efecte la data emiterii și constituie titlu executoriu, fară alte formalitați, și împotriva celor care pretind un drept asupra bunului imobil expropriat pana la pronunțarea unei hotarâri definitive și irevocabile cu privire la dreptul asupra imobilului expropriat, dupa consemnarea sumelor aferente despagubirii.
Decizia de expropriere va fi afișata la sediul consiliilor locale de pe raza unitațiilor administrativ-teritoriale afectate de coridorul de expropriere, precum și pe pagina proprie de internet a expropriatorului.
Decizia de expropiere se emite și își produce efecte de la data emiterii, ulterior consemnarii sumelor aferente despăgubirii și în situația în care proprietarii imobilelor cuprinse în lista nu se prezinta în termenul stabilit de notificarea intenției de expropriere, nu prezintă un titlu valabil sau nu sunt cunoscuși proprietarii, precum și în situația succesiunilor nedeschise sau aflate în dezbatere, precum și a succesorilor necunoscuți sau când nu se ajunge la o înțelegere privind valoarea despagubirii.
Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publica a statului sau a unitaților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului, operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropiere de catre expropriator, ulterior consemnarii sumelor aferente despagubirii.
2.2.4 Finalizarea formalitațiilor aferente procedurii de expropriere
După efectuarea transferului dreptului de proprietate, expropriatorul solicita intabularea dreptului de proprietate asupra culoarului de expropiere în baza unei documentații întocmite pentru fiecare unitate administrativ teritorială în parte. Ulterior operațiunii de intabulare, expropriatorul are obligația de a începe lucrarile într-un termen considerat rezonabil, în funcție de complexitatea acestora.
În vederea clarificarii situației juridice a zonelor afectate de expropriere, expropriatorul va întocmi documentațiile cadastrale.
În situația în care se expropiaza doar o parte dintr-un imobil care nu este înscris în cartea funciara, pe baza măsuratorilor executate de expropriator, se determina atât suptafața expropiată, cât și cea neexpropiata. Numărul cadastral se acordă numai pentru suprafața neexpropriată.
În cazul imobilelor înscrise în cartea funciara, care se includ în coridorul de expropriere, odata cu intabularea dreptului de proprietate al expropriatorului asupra coridorului de expropiere, se va nota din oficiu în carțile funciare existente, suprapunerea acestor imobile cu coridorul de expropriere. Prin excepție, în situația în care se expropriaza întregul imobil înscris în cartea funciară, aceasta se închide cu menționarea transcrierii imobilului în cartea funciară a coridorului de expropriere.
Notarea suprapunerii se va radia, din oficiu, în baza documentațiilor cadastrale individuale întocmite prin grija expropriatorlui și recepționate de Agenția Naționala de Cadastru și Publicitate Imobiliara.
Persoanele îndreptațite să solicite despagubiri au posibilitatea de a face dovada dreptului de proprietate în fața comisiei de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra imobilelor expropriate.
2.3 Dispoziții referitoare la imobilele aflate în proprietate publica sau privata a unitațiilor adminstrativ-teritoriale
În cazul în care bunurile imobile care fac parte din proprietatea publică a unitațiilor administrativ-teritoriale, sunt afectate de lucrari de utilitate publică, acestea trec în proprietatea publică a statului și în administrarea reprezentanțiilor expropriatorilor în termen de 30 de zile de la data înștințării unitățiilor administrativ teritoriale.Excepții facând: lucrările de construcție de drumuri de interes județean și cele aferente dezvoltarii aeroporturilor de interes local, precum și lucrarile de interes public de construcție, reabilitare și modernizare a infrastructurii de alimentare cu apa, a infrastructurii de apa uzata și lucrarile de construcție, reabilitare și modernizare a stațiilor de epurare.
Trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local
Bunurile imobile trecute în proprietatea publică a statului și în administrarea expropriatorilor, pot fi transferate, dupa finalizare lucrarilor, în proprietatea utilităților administrativ-teritoriale și în administrarea autoritațiilor publice locale și nu pot fi înstrainate pe perioada existenței lucrarilor de utilitate publică.
În cazul bunurilor imobile aflate în proprietatea publica sau privată a statului și în administrarea instituțiilor publice, institutelor de cercetare-dezvoltare, regiilor autonome, precum și a oricaror altor autoritați publice, al căror regim a fost stabilit prin legi speciale, în vederea realizarii obiectivelor de importanță națională, transferul dreptului de administrare se efectuează prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 15 zile de la data aprobarii indicatorilor tehnico-economici ai indicatorilor.
În cazul bunurilor aflate în proprietatea privată a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, transferul dreptului de proprietate opereaza după consemnarea sumelor individuale.
CAPITOLUL III. EFECTELE JURIDICE ALE EXPROPRIERII PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ
3.1 Documentațiile cadastrale
În vederea clarificarii situatiei juridice a zonelor afectate de expropriere, expropriatorul va intocmi documentatiile cadastrale individuale, pe baza planurilor parcelare intocmite pe sectoare cadastrale.
Coridorul de expropriere trebuie suprapus peste planurile parcelare afectate de expropriere, întocmite conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv planurile de amplasament si delimitare a imobilelor recepționate de Agentia Naționala de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin unitațile sale teritoriale. In situația in care planurile parcelare nu au fost intocmite pâna la demararea procedurii de expropriere, comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar sunt obligate să intreprindă demersurile legale pentru intocmirea acestora cu celeritate. In zonele foste necooperativizate suprapunerea se face peste planurile cadastrale și de carte funciară.
Documentațiile vor cuprinde și date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, precum și planuri cu amplasamentul lucrării care se recepționează în termen de 10 zile lucrătoare de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin unitățile sale teritoriale. După recepționarea documentațiilor cadastrale, oficiile în a căror rază teritorială de activitate sunt situate imobilele expropriate vor proceda din oficiu la atribuirea numărului cadastral pentru suprafața neexpropriată și vor emite încheiere de respingere pentru imobilele aflate în coridorul de expropriere.
Planul cu amplasamentul tuturor imobilelor expropriate, pe fiecare unitate administrativ-teritorială, care conține delimitarea imobilelor – teren cu sau fără construcții – expropriate va fi însoțit de anexa cu indicarea numelor deținătorilor, precum și a ofertelor de despăgubire, pe categorii de imobile, stabilite de evaluatori autorizați, se aduce la cunoștința publică prin afișarea la sediul consiliului local respectiv, unde va rămâne afișat până la finalizarea procedurii de expropriere, și prin afișare pe pagina proprie de internet a expropriatorului.
În cazul în care nu există documentație cadastrală și se expropriază o parte dintr-un imobil, expropriatorul va întocmi o documentație cadastrală pentru întreg imobilul, o documentație cadastrală pentru suprafața care rămâne expropriatului și o documentație cadastrală pentru suprafața expropriată. Numărul cadastral se va acorda doar pentru suprafața neexpropriată. Documentația cadastrală pentru suprafața expropriată va fi respinsă cu mențiunea că aceasta a fost înscrisă în cartea funciară pe numele expropriatorului.
Tabelele cu imobilele proprietate privată expropriate în condițiile prezentei legi, cuprinzând județul, localitatea, numărul cadastral, suprafața în metri pătrați și numele/denumirea proprietarului/deținătorului, conform documentației cadastrale, vor fi aduse la cunoștința publică prin afișare la sediul consiliului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale pe raza căreia se află imobilele expropriate și pe pagina proprie de internet a expropriatorilor, cu 10 zile înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18
În cazul în care există documentație cadastrală și se expropriază doar o parte dintr-un imobil care este înscris în cartea funciară, pe baza măsurătorilor executate de expropriator se determină atât suprafața expropriată, cât și cea neexpropriată. Numărul cadastral se acordă doar pentru suprafața neexpropriată. Documentația cadastrală pentru suprafața expropriată va fi respinsă cu mențiunea că aceasta a fost înscrisă în cartea funciară pe numele expropriatorului.
În cazul în care documentațiile cadastrale din arhiva Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară sunt executate în sistem local de coordonate, expropriatorul este obligat să integreze documentația în sistemul național de proiecție STEREOGRAFIC 1970, păstrând toate elementele definitorii ale planului de amplasament și delimitare.
Având în vedere caracterul de excepție al măsurilor de expropriere, în cazul documentațiilor cadastrale aferente imobilelor înscrise în cartea funciară, actualizarea informațiilor tehnice se face cu acordul proprietarului, iar în lipsa consimțământului acestuia, cu acordul președintelui comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului sau al reprezentantului expropriatorului, după o prealabilă notificare prin poștă a proprietarului.
Documentațiile cadastrale pentru imobilele expropriate se recepționează în termen de 10 zile lucrătoare de la depunere de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin unitățile sale teritoriale.
Înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România – ANEVAR, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință.
Expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România – ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (9) din lege, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România va pune la dispoziția evaluatorului, la cerere, expertizele întocmite de camerele notarilor publici.
Imobilele proprietate privată necesare pentru relocarea utilităților pentru drumurile tehnologice, drumurile temporare, drumurile ocolitoare, cele necesare gropilor de împrumut pentru asigurarea servituților aeronautice, precum și cele necesare pentru construcții hidrotehnice speciale și alte amenajări necesare protecției/realizării lucrării de utilitate publică pot fi expropriate și se supun prevederilor legii.
După publicarea hotărârii de expropriere se notifică deținătorii de utilități care au rețele amplasate în zona unde se vor desfășura lucrările de execuție în vederea realizării obiectivelor prevăzute în prezenta lege ca în termen de 5 zile să înceapă procedurile necesare în vederea eliberării amplasamentului prin devierea/protejarea rețelelor pe care le dețin în termenul convenit cu expropriatorul.
În cazul identificării de rețele de utilități ulterior începerii lucrărilor de execuție în vederea realizării obiectivelor prevăzute în prezenta lege, deținătorii de utilități menționați mai sus vor fi notificați ca în termen de 5 zile să înceapă procedurile necesare în vederea eliberării amplasamentului prin devierea/protejarea rețelelor pe care le dețin.
În cazul devierii rețelelor electrice de înaltă, medie și joasă tensiune datorită lucrărilor de execuție în vederea realizării obiectivelor prevăzute în prezenta lege, titularul licenței pentru rețeaua care trebuie deviată va avea drepturile și obligațiile conferite de art. 16-19 din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare.
După recepția amplasamentului lucrării și a fiecărei documentații cadastrale de expropriere de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin unitățile sale teritoriale, aceasta are obligația de a transmite unităților administrativ-teritoriale lista încheierilor de respingere aferente imobilelor situate pe coridorul de expropriere. După transmiterea acestei liste se interzice emiterea de către autoritățile competente a oricărui aviz, acord, permis, autorizație cu privire la imobilele supuse exproprierii.
Atât procedura de expropriere, cât și obiectivele de utilitate publică ce fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existența unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat.
Secretarii unităților administrativ-teritoriale în care sunt situate imobilele expropriate, precum și notarii publici sunt obligați să comunice, în termen de 5 zile de la cererea expropriatorilor prevăzuți la art. 2, informațiile cu privire la deschiderea procedurilor succesorale.
3.2 Accesul la imobilele afectate de expropriere
Deținătorii cu orice titlu ai imobilelor afectate de elaborarea variantei finale a studiului de fezabilitate prin coridorul de expropiere sunt obligați, dupa o prealabilă și obligatorie înștințare efectuată de către expropriator, să permită accesul pentru efectuarea măsurilor topografice, a studiilor geotermice și a oricăror operațiuni necesare studiului de fezabilitate, documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului, precum și a studiilor de teren arheologice.
Aceste dispoziții se aplică și pentru efectuarea măsurăturilor topografice necesare întocmirii planurilor, precum și pentru întocmirea rapoartelor de evaluare sau pentru orice alte activități necesare întocmirii planurilor, precum și pentru întocmirea rapoartelor de evaluare sau pentru orice alte activități necesare, prevăzute de lege.
În vederea efectuarii activităților prevăzute la alin. (1) și (2), înștințarea efectuată de expropriator se face printr-un anunț afișat la sediul consiliului local al unității administrativ-teritoriale/Consiliului General al Municipiului București, ce va cuprinde cel puțin amplasamentul lucrării și calendarul referitor la datele în care se va permite accesul pentru activitățiile respective.
Autoritățiile administrației publice locale și forțele de ordine publică sunt obligate să își dea concursul pentru ducerea la îndeplinirea a prevederilor art. 16 din lege.
3.3 Funcționarea comisiei de verificare a drepturilor de proprietate sau a altor drepturi reale și acordarea despăgubirilor
În conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim.
La nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale, în termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropiere, expropriatorul numește comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real (“comisia”), în termenul căruia cererea a fost formulată și constată acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus expropierii
Se consideră “cerere” în înțelesul art. 19 alin. (2) din lege, manifestarea de voință făcută în formă scrisă de către titularu/ titularii dreptului de proprietate sau/ai altor drepturi reale sau de către persoanele care justifică un interes legitim, ce va fi însoțită de documentele doveditoare prevăzute de lege. Cererea pentru plat despăgubirilor va cuprinde următoarele elemente: numele și prenumele persoanei interesate, adresa de domiciliu, documentele doveditoare referitoare la existența drepturilor reale asupra bunului imobil expropriat, în original sau copie legalizată și opțiunea privind cuantumul despăgubirii. Cererea, împreună cu documentele doveditoare, va fi depusă în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoștința publică, prin afișare la sediul consiliul local pe raza căruioa se află imobilul.
Dată fiind natura procedurii de expropriere (trecerea forțată a bunurilor mobile sau imobile din proprietatea privată în proprietatea publică a statului), considerăm că cererea, astfel cum este ea definită în Legea nr. 255/2010, are mai degrabă caracterul unei opoziții la oferta (sumele individuale) expropriatorului. Astfel, nu putem vorbi de o cerere atâta vedere cât expropierea are loc cu sau fără voia expropriatului. Singurul drept recunoscut acestuia din urmă, fiind doar acela de conservare a cuantumului despăgubirii stabilite de expropriator.
Dovada dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale asupra imobilelor expropriate se face prin orice mijloace de probă admise de lege, inclusiv în zonele care se aplică Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțiile funciare, cu modificările ulterioare, în funcție de modalitatea de dobândire a drepturilor – convențională, juridică, legală, succesorală înțelegând prin dobândire și constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul unor legi speciale.
La cererea comisiei solicitatorul (cel care depune cererea, astfel cum este definită mai sus), are obligația să completeze documentația depusă privind calitatea de titular al dreptului real pentru care solicită despăgubirea, în termen de 15 zile de la solicitare. În caz contrar comisia va consemna într-un cont bancar Deschis pe numele solicitantului despăgubirea, însă eliberarea acesteia se va face numai la data care solicitantul își va dovedi dreptul, în condițiile legii.
Dat fiind scopul Legii nr. 255/2010 este acela de simplificare a procedurilor privind achiziționarea îmobilelor necesare exproprierii pentru cauză de utilitate publică, precum și a unei drepte despăgubiri în condițiile respectării dreptului de proprietate, fără a bloca/întârzia realizarea obiectivelor de interes național, județean sau local, legiuitorul a prevăzut toate situațiile ce se pot ivi în practică, după cum urmează.
Astfel, în cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea și/sau documentațiile doveditoare a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale asupra imobilelor supuse expropierii, expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatorului.
În cazul în care despăgubirile referitoare la același imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptățite, despăgubite se vor consemna pe numele tuturor urmând să fie împărțite potrivit legii civile. Despăgubirea va fii eliberată numai titularilor drepturilor doveditoare prin acte autentice și hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau prin certificatul de moștenitor eliberat de notarul public. Eventualele litigii amână eliberarea despăgubirilor consemnate
În situația în care imobilele expropiate sunt proprietatea unei persoane decedate, despăgubirea se va consemna pe seama defunctului. Despăgubirile vor fi eliberate numai succesorilor care își vor dovedi calitatea cu certificatul de calitate de moștenitor, certificatul de moștenitor sau cu hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.
În situația în care imobilele expropiate fac obiectul unei succesiuni, iar succesorii nu sunt cunoscuți sau nu pot prezenta certificatul de moștenitor dacă procedura sucesorală este deschisă, despăgubirea se va consemna pe seama succesiunii. În ipoteza în care procedura succesorală nu este deschisă, un reprezentant al expropriatorului este îndreptățit să solicite informații asupra deschiderii succesiunii, iar suma reprezentând despăgubirile va fi consemnată într-un cont distinct, pe seama succesiunii. Despăgubirile vor fii eliberate numai succesorilor care își vor dovedi calitatea cu certificatul de moștenitor sau cu hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (5) din legea nr 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificărike și completările ulterioare, imobilele pentru care s-au formulat notificări de restituire, care fac parte din coridorul de expropriere, sunt expropriate în condițiile prezentei legi sau, după caz transferate în domeniul public al statului și în administrarea autoritățiilor prevăzute la art.2 din lege.
În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real aflat în concurs nu este de acord cu despăgubireastabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cereri formulate în acest sens, însoțită de acte autenticce sau de hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptate a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilirii despăgubirii.
În situația în care persoana îndreptățită nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, comisia face mențiune despre această situație în procesul-verbal, arătând că persoana îndreptățită este în drept să se adreseze instanței de judecată în condițiile prevederilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind expropierea pentru cauză de utilitate publică. Procesul-verbal se semnează de către membrii comisiei și de către persoana îndreptățită sau se menționează faptul că aceasta nu poate semna ori refuza să semneze.
În toate cazurile, comisia va emite o hotărâre de stabilitate a despăgubirilor în termen de două zile de la încheierea procesului-verbal care va cuprinde mențiuni privitoare la:
Data emiterii și componența comisiei;
Elementele de identificare a imobilului afectat: județul, localitatea, numărul cadastral și numărul de carte funciară, după caz, suprafața și numele proprietarului/deținătorului ;
Datele de identificare a titularului cererii, dacă a fost formulată cererea, numele și prenumele persoanelor îndreptățite să primească despăgubiri sau mențiunea conform căreia nu a fost depusă nicio cerere întemeiată pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 255/2010;
Acordul/dezacordul persoanelor îndreptățite (titularul/titularii dreptului de proprietate sau al/ai altor drepturi reale sau personale care justifică un interes legitim) să primească despăgubiri cu privire la cuantumul despăgubirilor, exprimat în cuprinsul procesului- verbal, sau mențiunea referitoare la nerespectarea acestuia în fața comisiei;
Valoarea despăgubirilor și modul de plată a acestora;
Documentele avute în vedere la emiterea hotărârii;
Concluzia comisiei și textul de lege pe care se întemeiază;
Calea de atac împotriva hotărârii și termenul în care poate fi exercitată.
Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii emisă în condițiile Legii nr. 255/2010 se comunică solicitantului, precum și celorlalți titulari aparenți (cei care nu au făcut încă dovada vreunui drept asupra imobilului supus exproprierii), se afișează în extras la sediul consiliului kocal pe raza căruia se află situat imobilul expropriat și în extras pe pagina proprie de internet a expropriatorului.
În termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii dreturilor de proprietate asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora, potrivit prevederilor legii.
Potrivit normei metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, hotărârea comisiei poate fi revocată pentru motive temeinice (apar elementele noi legate de titularul dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat; nu este respectată componența comisiei conform legii), caz în care titularul cereri va fi notificat.
Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul despăgubirii se poate adresa înstanței judecătorești competente în termenul general de prescripție (3 ani), care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus expropierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Termenul de prescripție în care moștenitorii expropriatului defunct se pot adresa înstanței judecătorești curge de la data acceptării succesiunii.
Cererea astfel formulată se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
De reținut faptul că atât procedura de expropriere, cât și obiectivele de utilitate publică ce fac obiectul legii privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existența unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat.
3.4 Avize, acorduri, certificate și autorizații
Documentația de avizare și aprobare a scoaterii definitive sau temporare a terenurilor necesare pentru lucrări de utilitate publică de interes național, județean și localcal di circuitul agricol și, respectiv, din fondul forestier național, fără plata taxelor prevăzute la art. 92 alin 4 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a taxelor și a celorlalte sume datorate potrivit art. 33 alin (2), lit. h), art. 36 alin. (2), art. 41 și 42 din Legea nr 46/2008- Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se va întocmi, de către expropriator.
Pentru terenurile forestiere cu suprafața mai mică de 1ha, documentațiile în baza cărora se emit aprobările de scoatere din fondul forestier național conțin următoarele documente:
Solicitarea expropriatorului de scoatere definitivă/temporară a terenului din fondul forestier național, adresată inspectoratului teritorial de regim silvic și de vînătoare în raza căruia se află terenul solicitat pentru scoatere din fondul forestier;
Plan de încadrare în zonă;
Plan de situație al amplasamentului care urmează a fi ocupat. Din plan va rezulta situația terenului înainte de a fi scos din fondul forestier, precum și după ce va fi realizat obiectivul pentru care s-a solicitat scoaterea;
Fișa tehnică de transmitere-defrișare;
Avizarea Regie Naționale a Pădurilor- Romsilva pentru terenurile forestiere, proprietate publică a statului. În cazul în care terenul a fost expropriat fără să mai fie transmis în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, nu este nevoie de aviz;
Actul administrativ al autorității de protecție a mediului;
Decizia de expropiere și documentele care atestă plata, în copie, certificate conform cu originalul pentru terenurile dobândite în baza legii.
Pentru terenurile forestiere cu suprafața mai mare sau egală cu 1ha, documentațiile în baza cărora se emit aprobăriile de scoatere din fondul forestier național conțin următoarele documente:
Solicitarea de scoatere definitivă/temporară a terenului din fondul forestier național, adresat autorității publice centrale care răspunde de silvicultură;
Plan de încadrare în zonă;
Plan de situație al amplasamentului care urmează a fi ocupat. Din plan va rezulta situația terenului înainte de a fi scos din fondul forestier, precum și situația terenului după ce va fi realizat obiectivul pentru care s-a solicitat scoaterea;
Fișa tehnică de transmitere-defrișare a terenului solicitat pentru scoatere din fondul forestier național, întocmită de unități abilitate. Fișa tehnică va fi vizitată de către înspectoratul teritorial de regim silvic și de vânătoare;
Avizul Regiei Naționale a Pădurilor- Romsilva, pentru terenurile forestiere proprietate publică a statului. În cazul în care terenul forestier a fost expropriat,nu mai este nevoie de acest aviz;
Avizul inspectorului teritorial de regim silvic și de vânătoare în raza căria se află terenul solicitat pentru scoaterea din fondul forestier național;
Acordul de mediu;
Decizia de expropiere și documentele care atestă plata, în copie,certificate conform cu originalul, oentru terenurile dobândite în baza legii.
Documentațiile pentru eliberarea certificatelor de urbanism necesare realzării lucrarilor prevăzute la art. 1 se depun de către expropriator.
Certificatele de urbanism pentru lucrările ce fac obiectul prezentei legi se eliberează și se comunică expropriatorului, în termen de 10 zile calecdaristece de la data depunerii documentației.
Aviele, acordurile, permisele și autorizațiile solicitate prin certificate de urbanism, cu excepția acordului de mediu, vor fi eliberate șă comunicate expropriatorului în termen de 15 zile calendaristice de la data depunerii documentației pentru eliberarea lor.
Autorizația de construire pentru lucrări, în toate cazurile, se emite imediat, potrivit art. 7 alin. (16) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 486/2003, cu modificările și completările ulterioare, certificatele de urbanism, avizele, acordurile, permisele și autorizațiile se consideră acordate, cu excepția acordului de mediu, dacă acestea nu au fost transmise către expropriator în termenele prevăzute la alin. (2)-(4).
În cazul aprobării tacite a certificatelor de urbanism, avizelor, acordurilor, permiselor și autorizațiilor, autoritățile competente sunt obligate să emită documentul oficial în termen de 5 zile lucrătoare de la data aprobării tacite.
Proiectele cuprinse în programul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Ministerului Mediului și Pădurilor, Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului și Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri sau în cele ale autorităților administrației publice județene și locale, privind dezvoltarea de obiective de interes național, respectiv de interes județean și local, sunt scutite de taxele către Inspectoratul de Stat în Construcții prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare, și de Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Certificatele de urbanism, avizele, acordurile, permisele sau autorizațiile sunt valabile până la finalizarea executării lucrărilor pentru care au fost eliberate, respectiv până la eliberarea procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor.
Sunt scutite de la plata taxelor, tarifelor, precum și a oricăror altor sume datorate bugetului de stat sau bugetelor locale serviciile privind înregistrarea, recepționarea documentațiilor cadastrale și serviciile aferente procedurii de intabulare pentru terenurile necesare realizării obiectivelor de interes național, județean și local.
CAPITOLUL IV.MĂSURI SUPLIMENTARE DE PROTECȚIE A PROPRIETARULUI IMOBILULUI EXPROPRIAT
4.1 Dreptul prioritar la încheiere
Dreptul prioritar la încheiere, consacrat de art. 34 din Legea privind expropierea nr. 33/1994, ofera posibilitatea expropriatulu de a utiliza imobilul expropriat dacă expropriatorul își manifestă intenția de a-l închiria indiferent de durata neutilizării bunului de către expropriator în scopul de utilitate publică stabilit de lege.
Acest drept, considerat potestativ și imprescriptibil, se naște în momentul în care expropriatorul își manifestă dorința de a ănchiria bunul (cu condiția ca lucrarile de utilitate publică să fi început)
și se stinge, în momentul ăn care este finalizată lucrarea în vederea căreia bunul a fost expropriat.
4.2 Dreptul prioritar la dobândire
În ceea ce privește dreptul priotar la dobândire, leguitorul prevede că, în caul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat, iar expropriatorul dorește înstrainarea imobilului, expropriatul – fostul proprietar – are un drept proprietar la dobândire, la un preț ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată(art. 37)
Fiind vorba despre o înstrainare, imobilul va fi trecut prima dată din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, pe cale administrativă, dreptul de proprietate publică fiind inalienabil.
Acest drept are natura juridică a unui drept potestativ. El se naște numai dacă nu au început lucrările de utilitate publică, iar expropriatorul își manifestă intenția de a înstrăina acel bun.
În acest scop, expropriatorul îl va notifica pe fostul proprietar în condițiile art. 35 din legea privind exproprierea, stabilind un preț al bunului ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. Dacă expropriatorul nu optează pentru cumpărarea bunului ăn termen de două luni de la primire notificării, imobilul poate fi înstrăinat în mod liber oricărei alte persoane. Expirarea termenului de două luni coincide cu stingerea dreptului de proprietate la dobândire a expropriatului.
Dacă expropriatorul nu respectă dreptul de prioritate la dobândire al expropriatorului, înstrăinând bunul altei persoane, fie înainte de notificare, fie înainte de primirea acceptării ofertei de vânzare, acceptate făcută în termenul de două luni, expropriatul are dreptul să introducă o acțiune pentru nulitatea relativă a contractului de vănzare-cumpărare.
Totodată, dacă dretul prioritar de dobândire este încălcat, fostul proprietar se poate substitui în drepturile cumpărătorului, plătind acestuia prețul, în limita prevăzută mai sus, precum și cheltuielile ocazionale de vînzare. Dreptul de substituire se exercită în termen de două luni de la data comunicării încheierii prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară în fostul cumpărătorului. În acest caz, fostul proprietar preia locul cumpărătorului, substituindu-se acestuia din urmă în toate drepturile și obligațiile născute din contractul încheiat cu încălcarea dreptului prioritar de dobândire.
În doctrina juridică, această prioritate creată în favoarea fondului proprietar a fost calificată ca un drept de preempțiune. Astfel expropriatul are un drept prioritar la cumpărarea imobilului, prețul de cumpărare neputând fi mai mare decât despăgubirea actualizată. S-a subliniat că dreptul de preempțiune nu se confundă cu dreptul prioritar la cumpărare. Dreptul de preempțiune se naște direct din lege, fiind prevăzut express și imperativ. Dimpotrivă, dreptul prioritar la cumpărare este de natură contractuală. De aceea, se consideră că terminologia utilizată de legiuitor în art. 37 din Legea privind expropierea este nepotrivită, deoarece se prevede că fostul proprietar are un drept prioritar la cumpărare, pe când în realitate se consacră ca un drept de preempțiune.
4.3 Dreptul de retrocedare
Dacă în termen de un an de la expropiere bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriatorul sau, după caz, lucrarile nu au fost întrerupte, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o noua declarare de utilitate publică.
Prin urmare, cererea de retrocedare poate fi formulată numai cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
În termen de un an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriator sau, dupa caz,lucrările nu au fost întrerupte (termenul de un an începe să curgă din momentul preluării de către expropriator a posesiei bunului expropriat); sau
Nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică
Prin această reglementare legiuitorul oferă posibilitatea să se revină asupra expropierii atunci când, din din diverse motive, nu au început lucrările pentru aducerea la îndeplinire a scopului în care s-a făcut expropierea și nici nu a fost manifestat interesul de realizare a acestui scop printr-o nouă declarare de utilitate publică.
În încercarea de a i se stabili natura juridică, în literatura de specialitate s-a formulat ideea, potrivit căreia, dreptul de retrocedare al cărui titular este expropriatorul apare ca „un drept nou, distinct, respectiv un simplu drept de creanță, în virtutea căruia titularul său poate pretinde debitorului, respectiv expropriatorului, să dea ceva, adică să revândă imobilul expropriat. Totodată, dreptul de retrocedare nu își are izvorul într-un act juridic, “ci într-un fapt juridic stricto sensu, și anume din faptul că expropriatorul nu utilizează imobilele expropriate potrivit scopului și nici nu a făcut, în termen de un an de la preluarea lor, o nouă declanșare de utilitate publică ”
Cererea de retrocedare se introduce la tribunal, în termenul general de prescripție, care curge de la data expirării termenului de un an. Ulterior verificării temeiurilor cererii, tribunalul va dispune retrocedarea imobilului expropriat, iar prețul acestuia se va stabili asemeni situației exproprierii, fără însă depăși despăgubirea actualizată. Toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator.
Cu toate acestea părțiile pot conveni retrocedarea imobilului și pe cale amiabilă, cu înțelegerea acestora în ceea ce privește prețul (prețul nu va putea fi mai mare decât despăgubirea actualizată încasată de expropriator).
În legătură cu retrocedarea mobilelor supuse exproprierii, literatura de specialitate ne-a supus atenției mai multe probleme de drept, în special în ce privește aplicarea legii civile în timp, pornind de la soluțiile contradictorii date în practică.
Un prim aspect are în vedere aplicarea în timp a dispozițiilor art 35-36 din legea 33/1994. Astfel, sunt instanțe ale căror soluții prevăd că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora dacă în termen de un an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau, după caz, lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. În acest scop, foștii proprietari vor fi notificați la adresa inițială comunicată expropriatorului în vederea plății despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat, sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi.
În acest sens amintim decizia nr. 6 din 27 septembrie 1999 a curții Supreme de Justiție, Secțiile Unite, în cuprinsul căreia se face mențiunea că, în determinarea câmpului de aplicare a legiilor în timp trebuie să se țină seamă nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desfințate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lui.
În motivarea soluției, instanța stabilește că legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ontrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Evident, printre acestea sunt și situașiile de fapt durabile care, potrivit legii noi, ar urma să producă efecte constitutive, modificatoare sau extinctive de drepturi nesuceptibile a se produce sub imperiul legii vechi. Astfel, fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune intrarea în vigoare a noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau succeptibile să se producă sub imperiul legii vechi.
Ca urmare, în cazul în care legea ulterioară modifică efectele viitoare sau le exclude, pentru satisfacerea unui interes de ordine publică, dispoziția din legea ulterioară se aplică și la efectele actului anterior nerealizate încă sub vechea lege, întrucât ordinea publică trebuie să aibă în esența ei un caracter de unitate și de uniformă obligativitate pentru toți.
De altfel, dacă legiuitorul ar fi avut în vedere supravieșuirea lipsei posibilității de a se cere retrocedarea imobilului neutilizat în termen de un an în scopul pentru care a fost expropriat, ar fi reglementat această interdicție în noua lege. Dar, nereglementând-o, se impune concluzia că dispoziția nouă, potrivit cărea foștii proprietari pot cere retrocedarea imobilelor expropriate, pentru care nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, în cazul neutilizării acestora în scopul pentru care au fost preluate de la expropriat, este aplicabilă și în cazul neutilizării acestora în scopul pentru care au fost preluate de la expropriat, este aplicabilă și în cazul bunurilor imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, evident numai în cazul în care nu s-a realizat încă scopul expropierii.
Dimpotrivă sunt instanțe care consideră că principiile care guvernează aplicarea legilor în timp nu permit extinderea aplicării prevederilor art. 35 privind posibilitatea retrocedării imobilelor la expropierile efectuate anterior intrării în vigoare a acestei legi. În acest sens, în literatură s-a formulat opinia conform căreia prevederile art. 35, 36 și art. 37, în care sunt consacrate aceste drepturi, nu pot fi rupte din contextul Legii nr. 33/1994 privind expropierea pentru cauză de utilitate publică, motiv pentru care se impune concluzia că ele se aplică exclusiv expropierilor de bunuri imobile care s-au făcut la data de 2 iunie 1994, data intrării în vigoare a legii menționate. Aplicarea accestor dispoziții pentru expropierile de bunuri care s-au produs anterior intrării în vigoare a legii nu se poate face fără încălcarea principiului neretroactivității legii consacrat înclusiv constituțional începând cu data de 8 decembrie 1991.
În scopul unificării practicii judiciare, prin decizia nr. 6/1999, CSj a admis recursul în interesul legii și a stabilit că dispozițiile art.35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul expropierii.
Mai mult decât atât prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 dec 1989, cu modificările și completările ulterioare, denumită în cele ce urmează Legea nr. 10/2001, s-a reglementat situația uridică a imobilelor preluate de stat în perioada de timp menționată, inclusiv a celor expropriate, și s-a statuat, într-o manieră clară și explicită, care sunt condițiile în care aceste imobile pot fi acordate (art. 11), precum și procedura juridică în cadrul cărea poate fi obținută restituirea sau despăgubirea.
Cu alte cuvinte, prin Legea nr. 10/2001 s-a reglementat o procedură de repartiție de imediată aplicare, în cadrul cărora se putea solicita restituirea imobilelor expropriate și preluarea în mod abuziv de bunuri imobile, inclusiv prin expropiere, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Cu toate acestea, după adoptarea Legii nr. 10/2001 coexistau două reglementări legale în cadrul cărora se putea solicita restituirea imobilelor expropriate și preluate în mod efectiv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, sens în care instantele judecătorești au fost puse în situația de a interpreta dispozițiile celor două legi fără a avea un punct de vedere unitar cu privire la posibilitatea soluționării cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Astfel unele dintre instanțe au considerat că acțiunea în retrocedare, întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, având ca obiect imobile de natura celor la care se referă Legea nr. 10/2001 este admisibilă și după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
S-a motivat că acest punct de vedere se impune întrucât Legea nr. 33/1994, fiind lege specială în materie de expropiere, are prioritate de aplicare față de Legea nr. 10/2001, deoarece procedura administrativă necontencioasă reglementată prin acest ultim act normativ este independentă de acțiunea în retrocedare, prin excelență contencioasă, întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
S-a apreciat că această normă legală complinește măsurile de protecție juridică a expropriatului, în condițiile în care exproprierea, constituind o restricție adusă dreptului de proprietate, apare ca o excepție de la caracterul absolut al dreptului de proprietate.
Alte instanțe, dimpotrivă, s-au pronunțat în sensul că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu pot fi irevocate în cazul acțiunilor având ca obiect ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă acestea sun introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Constituția României a reglementat principiul neretroactivității legii, prevăzând, la art 15 alin. (2) că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În deplină concordanșă cu această reglementare constituțională, Codul civil prevede că legea dispune numai pentru viitor și că ea n-are putere retroactivă, instituind astfel principiul neretroactivității legii civile.
Acest principiu de bază, consacrat și în jurisprudența CEDO afirmă că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, în sensul că legea nouă nu poate desfința sau modifica reglementarea juridică anterioară, iar legea veche să admită la rândul ei, aplicarea imediată și fără rezerve a legii noi, în sensul că acțiunea noii legi se întinde atât asupra faptelor pendinte, cât și asupra efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute.
Normele legale aflate în conflict în cazul imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, respectiv dispozițiile Codului civil și cele ale Legii nr. 10/2001, vizează situații născute sub imperiul legii vechi, durabile însă în timp, prin efectele lor juridice, generate uneori de ineficacitatea actelor de preluare.
Deși avantajos, prin posibilitatea ărților de a avea acces direct la instanțele judecătorești, dreptul comun, fiind rigid și conservator în câmpul său de aplicare, a fost înlocuit cu Legea nr. 10/2001, care cuprinde atât norme speciale de drept substanțial, cât și reglementarea unei proceduri administrative, obligatorie, prealabilă sesizării instanței.
Prin dispozițiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat, practic, posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate și, fără să diminueze accesul la justiție, a adus perfecționări sistemului reparator, subordonându-l, totodată, controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special.
Potrivit art. 44 alin (1) teza a II-a din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel, prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a recunoscut că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, care va fi exercitată după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor legii. Drept urmare, decizia sau hotărârea judeătorească de restituire implică parcurgerea procedurii speciale prevăzute în Legea nr. 10/2001, cu excluderea procedurii de drept comun.
Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 373 din 4 mai 2006 că “Legea nr. 10/2001 recunoaște persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor preluate abuziv calitatea de proprietar avută la data preluări, însă restituirea în natură a îmobilului și inplicit exercitarea dreptului de proprietate se fac numai în urma constatării dreptului de proprietate, fie prin decizie a autorității administrative implicate în aplicarea legii, fie prin hotărâre judecătorească, în cazul în care deciziile acesteia sunt atacate în justiție.
Astfel încât, dispunând că proprietarul se poate bucura de toate atributele dreptului sau numai pentru viitor, după primirea deciziei sau hotărârii judecătorești de restituire, leguitorul nu a făcut altceva decât să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în exercitarea acestui drept, în vederea asigurării securității circuitului juridic, în deplină conformitate cu dispozițiile art. 44 (1) teza a II-a din Legea fundamentală”.
Cum această reglementare, dată prin Legea nr. 10/2001, interesează ordinea publică, rezultă că ea este de imediată aplicare, în concordanță cu principiul consacrat în art. 6 alin (2) din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
În acest cadru legislativ, deci, nu-și mai pot găsi aplicarea dispozițiile art 35 din Legea nr 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică în cazul acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În adevăr, prin textulde lege menționat se prevede că dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Această dispoziție însă, ca și aceea din Codul Civil, în care se prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, nu mai pot servi ca temei în cazul acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 după intrarea în vigoare a legii nr. 10/2001.
Prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi, iar dispozițiile din alineatele urmatoare sunt reglementate măsurile reparatorii în cazurile în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
Această reglementare, cu caracter special, din Legea nr. 10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură și prin măsuri repartitorii în echivalent. În această privință este de subliniat că art. 11 alin. (1) din această lege mai prevede că imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale, specificând că dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficentul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.
Dispozițiile din celelalte alineate ale art. 11 și următoarele din Legea nr. 10/2001 asigură realizarea în practică a întregii procedurti de restituire și, respectiv, a măsurilor reparatorii în echivalent, constituind cadrul juridic cu caracter special, pentru cererile de retrocedare a imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 singurul ce poate fi invocat după intrarea în vigoare a dispozițiilor acestei legi.
Ca urmare, câtă Vreme Legea nr. 10/2001 constituie o lege specială, repartorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropiere, precum și de imediată aplicare, deoarece interesează ordinea publică, iar Legea nr. 33/1994, care reglementează cadrul expropierii pentru cauză de utilitate publică, are un caracter general față de Legea nr. 10/2001, se consideră că dispozițiile art. 35 ale acestei din urmă legi nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 care au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
O atare interpretare este impusă și de reglementarea ce s-a dat prin art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, potrivit căruia bunurile preluate de stat fără un titlu valabil inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendiacate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparații.
În acord cu soluțiile adoptate de Curtea Constituțională a României privind domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 și bună-credință a cumpărătorului chiriaș, se constată că această lege, în limitele date de dispozițiile art 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 constituie dreptul comun în materia retrocedării, în natură sau în echivalent, a imobilelor preluate de stat, cu sau fără titlu valabil, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989
Numai persoaneke exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut, în termenele legale să utilizeze această procedură, au deschisă calea acțiunii în revendicarea / retrocedarea bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună-credință și cu rspectarea Legii nr 112/1995 de către chiriași.
Cu atât mai mult sunt, deci, inadmisibile și acțiunile în revendicare introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 de persoane care au utilizat procedura din această lege specială, solușie conformă cu regula non bis in idem și cu principiul securității juridice consacrat în jurisprudența CEDO (Brumărescu – 1997 s.a.).
Legea nr 10/2001 suprimă așadar la un proces echitabil, întrucât, ca lege nouă, perfecționează sistemul repartitor și procedural, controlul judecătoresc al repartițiilor prin accesul deplin și liber la trei grade de jurisdicție, în condițiile art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție și ale art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit Legii nr 10/2001 se conferă plenitudine de jurisdicție în materie, cu obligația examinării fondului cauzei, în primă instanță de către tribunal, în apel, pe cale devolutivă, de către curtea de apel și în recurs, în limitele motivelor prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. Pr. civ., de către ÎCCJ – secția civilă și proprietate intelectuală.
Or, din moment ce a fost adoptată Legea nr 10/2001, având tocmai caracterul special menționat, care reglementează toate situa’iile ce privesc restituirea în natură sau măsurile repartorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, se impune ca dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 să fie considerate rămase fără aplicare în cazul acțiunilor având ca obiect asemenea imobile, dacă au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ca și în toate celelalte cazuri de preluare abuzivă de către stat.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată precum și ale art. 329 C. pr. civ., ÎCCJ admite recursul în interesul legii și decide în sensul că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu sunt aplicate în cazul acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Tot în acest sens menționăm și decizia nr. 1656/2006 a secției civile a ÎCCJ în cuprinsul căreia se menționează faptul că interpretarea corectă a art. 35 din Legea nr 33/1994 este aceea că, în cazul imobilelor expropriate înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ, termenul de un an prevăzut de lege se calculează de la data intrării în vigoare a Legii 33/1994 și, evident, numai în măsura în care lucrările pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea „nu au fost începute”. Odată începute obiectivele de investiții susținerile privind caducitatea actului de expropriere sunt neîntemeiate.
Caducitatea este ineficacitatea unui act juridic valid ce nu a produs încă efecte și care datorează unui eveniment survenit după formarea valabilă a actului și independent de voința autorului actului. Un act care a primit un început de executare nu poate fi caduc.
În interpretatea corectă a art. 35 din Legea nr. 33/1994, în cazul imobilelor expropriate înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ, termenul de un an prevăzut de lege se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr 33/1994 și, evident, numai în măsura în care lucrările pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea „nu au fost începute”.
Prin Legea nr. 33/1994 s-a reînfințat instituția juridică a retrocedării imobilului expropriat, ca urmare a neutilizării potrivit scopului pentru care a fost preluat de la expropriat, iar a da eficiență acestei instituții juridice și în cazul în care bunul a fost expropriat anterior apariției acestei legi nu înseamnă a aplica legea retroactiv.
Totodată, prin prevederile Legii nr. 33/1994, sunt prevăzute următoarele cazuri în care instanțelor judecătorești le revine competența de a soluționa litigii în legătură cu aplicarea acestei legi:
Contestațiile împotriva hotărârilor Comisiei instituite pentru soluționarea întâmpinărilor privind propunerile de expropriere (art.20) competența revenind Curții de apel, potrivit Legii contenciosului administrativ ;
Soluționarea cererilor de expropriere (art. 21-29) competența revenind tribunalului unde este situat imobilul;
Soluționarea cererilor de retrocedare a îmobilelor (art.36) competența revenind, de asemenea, tribunalului.
Din aceste trei categorii de litigii de competența înstanțelor judecătorești, legea mai înainte menționată prevede, prin art. 23 alin. (1), participarea obligatorie a procurorului numai la soluționarea cererii de expropriere.
CAPITOLUL V. STUDIU DE CAZ
În cele ce urmează, voi prezenta modul de desfășurare a procedurii de expropriere realizat în baza Legii 255/2010 și a Normelor metodologice de aplicare a Legii 255/2010 în localitatea Voluntari, jud. Ilfov.
Localitatea Voluntari este situată în partea de nord-est a municipiului București, iar limitele acestei localități sunt impuse de urmatoarele vecinătăți:
Nord – comuna Tunari
Nord-Est – comunele Ștefănesti și Afumați
Sud-Est – comuna Dobroiești
Sud – municipiul București, sectorul 2, delimitarea reprezentând-o calea ferată București-Constanța
Vest – municipiul București, sectorul 1
Orașul Voluntari integrează în componența lui teritorială două zone distincte ca localizare geografică, dar unitare din punct de vedere al concepției administrative: Voluntari și cartierul Pipera.
Cartierul Pipera este situat la o distanță de 7 km față de centrul capitalei, sute de noi locuințe construindu-se în această zonă, ilustrând tendința actuală de modernizare din punct de vedere arhitectural a localității. Totodată datorită migrării populației înstărite a capitalei spre cartierul Pipera, într-un număr în continuă creștere a determinat o supraaglomerare a căilor rutiere ce fac legătura între Mun. București și Orașul Voluntari. Datorită numărului de locuitori și de imobile rezidențiale, aflat în continuă creștere, la nivelul cartierului a fost elaborat un masterplan pe marginea căruia au fost efectuate o serie de lucrări de modernizare a infrastructurii, prin extinderea rețelei de apă și canalizare în sistem divizor și modernizarea sistemului rutier pe străzile adiacente Bd. Pipera precum și pe cealalta cale importantă de acces a cartierului, Str. Erou Iancu Nicolae și pe străzile adiacente acesteia.
Luând în considerare că marea majoritate a rezidenților cartierului Pipera au locurile de muncă în București, fapt ce duce la o aglomerare în special a b-dului Pipera, ajungând unul dintre cele mai aglomerate drumuri la nivelul localității, autoritatea publică locală a trebuit să ia în considerare anumite măsuri în decongestionarea traficului intens din această zonă.
Amplasamentul lucrării de reabilitare și modernizare, va fi întreg b-dul Pipera pe distanța cuprinsa între Pasajul Pipera-Tunari ce asigură legătura cu sectorul 1 al capitalei și Pasajul Tunari, care face legătura cu Centura Bucureștiului și cu localitatea Tunari.
Ca atare s-au realizat studii de fezabilitate, documentații cadastrale și în cele din urmă proiectului tehnic pentru realizarea lucrărilor de infrastructură pentru reabilitarea și modernizarea Bulevardului Pipera, care presupune lărgirea străzii la patru benzi de circulație, introducerea de rețea de apă, rețea de canalizare menajeră, rețea de canalizare pluvială, devierea în subteran a rețelelor de telecomunicații, energie electrică și iluminat public.
Dar pentru a fi demarate aceste lucrări era necesar în primă fază ca orașul Voluntari să dețină în proprietate terenul pe care urma să realizeze aceste lucrări. Lucru ce a determinat stabilirea cauzei de utilitate publică și demararea procedurilor de expropriere.
S-a procedat în prima fază la identificarea coridorului de expropriere, necesar în vederea realizării lucrărilor de utilitate publică și a proprietarilor loturilor de teren incluse în acest coridor.
Așadar s-au contractat servicii cadastrale pentru realizarea documentațiilor cadastrale, a identificării suprafeței necesare exproprierii precum, a proprietarilor loturilor ce urmau a fi expropriate și a documentațiilor necesare realizării transferului dreptului de proprietate.
Conform studiilor de specialitate s-a stabilit necesitatea trecerii în domeniul public a unei suprafețe de 2526 mp pe tronsonul cuprins între CF București-Constanța și Rond OMV intersecția cu str. București Nord pe partea stângă pe direcția de mers spre centura Bucureștiului.
S-a întocmit apoi lista proprietarilor a căror imobile erau afectate de coridorul de expropriere. (Anexa 4 la HCL nr. 32/18.03.2011)
S-au identificat șapte imobile ai căror proprietari urmau a fi expropriați, însă unul dintre acești proprietari și anume Porsche Immobilien a decis să doneze terenul autorității publice locale, pentru a realiza lucrările de infrastructură.
Urmare acestui fapt a fost emisă Hotărârea Consiliului Local nr. 94/09.06.2011, prin care s-au modificat anexele 4 și 5 ale Hotărârii Consiliului Local nr. 32/18.03.2011, prin eliminarea din lista proprietarilor ale căror imobile sunt afectate de coridorul de expropriere, a S.C. Porsche Immobilien SRL, care donase terenul de 811 mp autorității publice locale, în data 31.03.2011.
Tot în această etapă s-au contractat servicii de evaluare, în vederea stabilirii sumei reprezentând despăgubirea ce urma să fie consemnată pe numele proprietarului lotului expropriat. Ca o regulă esențială, rapoartele de evaluare trebuiau realizate de către un evaluator autorizat ANEVAR (Asociația Națională a Evaluatorilor din România) sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.
Așa cum se poate observa din cuprinsul rapoartelor de evaluare anexate, sumele stabilite cu titlu de despăgubire au fost determinate de către expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din Romania – ANEVAR raportându-se la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, așa cum prevede art.8 din HG 53/2011, stabilindu-se suma de 72 Euro/mp.
Pe marginea rapoartelor de evaluare s-a procedat la aprobarea cuantumului despăgubirilor (Anexa 5 la HCL nr. 32/18.03.2011).
Prima etapă conform legii 255/2010 fiind aprobarea indicatorilor tehnico-economici, aceasta s-a realizat prin emiterea de către Consiliul Local Voluntari a Hotărârii nr. 32/18.03.2011, cu privire la aprobarea declanșării procedurilor de expropriere pentru imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică “Reabilitare și modernizare B-lvd Pipera”.
Prin hotărârea pentru aprobarea declanșării procedurii de expropriere nr.32/2011, s-a aprobat:
a) în Anexa 1 la hotărâre, indicatorii tehnico-economici ai proiectului ”Reabilitarea și modernizarea Bd. Pipera (DJ 200B) ”;
b) în Anexa 2 la hotărâre, amplasamentul lucrării, conform variantei finale a studiului de fezabilitate;
c) în Anexa 3 la hotărâre, declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere;
d) în Anexa 4 la hotărâre, lista proprietarilor și a altor titulari de drepturi reale ai căror imobile sunt afectate de coridorul de expropriere, identificați pe baza evidențelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliara și ale unității administrativ-teritoriale Voluntari;
e) în Anexa 5 la hotărâre, sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit de evaluator autorizat ANEVAR, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici;
Hotătârea Consiliului Local Voluntari nr. 32/18.03.2011, a fost postată pe pagina de internet a primăriei www.primaria-voluntari.ro și a fost afișată împreună cu toate anexele ce fac parte integrantă, la avizierul primăriei din Bd. Voluntari nr. 74, oraș Voluntari, jud. Ilfov.
În urma emiterii HCL 32/2011, s-a procedat la notificarea proprierarilor loturilor de teren ce urmau a fi expropriate, prin adresă scrisă transmisă cu confirmare de primire, prin care erau înștiințați că vor fi expropriați și le se solicita prezența la sediul primăriei în termen de max 30 zile lucrătoare, pentru stabilirea despăgubirii ce li se cuvenea.
A doua etapă conform legii 255/2010 reprezintă consemnarea sumei individuale și afișarea listei imobilelor ce urmează a fi expropriate.
Având în vedere faptul că nici unul dintre proprietarii înștiințați nu s-au prezentat în termenul prevăzut de lege, s-a procedat la consemnarea sumelor cu titlu de despăgubire, stabilite prin rapoartele de evaluare, într-un cont escrow deschis pe numele expropriatorului, Orașul Voluntari, la dispoziția beneficiarilor și la afișarea la sediul primăriei a coridorului de expropriere.
A treia etapă, conform legii 255/2010, constă în realizarea transferului dreptului de proprietate.
Acestă etapă s-a efectuat prin emiterea Dispoziției Primarului Orașului Voluntari nr. 614/20.05.2011, prin care s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a imobilelor ce constituie coridorul necesar pentru efectuarea lucrărilor de ”Reabilitare și modernizare Blvd. Pipera”. Aceasta dispoziție a fost postată pe pagina de internet a primăriei www.primaria-voluntari.ro și a fost afișată la avizierul primăriei din Bd. Voluntari nr. 74, oraș Voluntari, jud. Ilfov. După care s-a procedat la solicitarea intabulării dreptului de proprietate asupra culoarului de expropriere în baza documentației întocmite în coordonate stereo 70.
”În termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere, expropriatorul numește comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și constată acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii”.(Art.18 Legea 255/2010)
În baza art 18 din Legea 255/2010, în data de 14.05.2011 a fost emisă Dispoziția Primarului Orașului Voluntari nr. 662/24.05.2011, prin care s-a aprobat constituirea Comisiei de verificare a dreptului de proprietate ori alt drept real pentru proprietarii privați, persoane fizice și juridice ale căror proprietăți sunt afectate de expropriere în vederea realizării lucrării de utilitate publică ”Reabilitare și modernizare Blvd. Pipera”.
Aceasta comisie, conform art 15, alin 8 din HG 53/2011, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii 255/2010, era formată din cinci membri, după cum urmează:
a) primarul unitatii administrativ-teritoriale orașul Voluntari;
b) un reprezentant al Instituției Prefectului Ilfov, desemnat prin adresa scrisă de către conducerea instituției în cauză;
c) un reprezentant al Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliară Ilfov, desemnat prin adresa scrisă de către conducerea instituției în cauză;
d) 2 reprezentanți ai expropriatorului, Orașul Voluntari avand funcția de consilier juridic.
Secretariatul comisiei fiind asigurat, conform art. 15, alin 4, HG 53/2011, de către secretarul orașului Voluntari.
Având în vedere faptul că pentru realizarea investiției ”Reabilitare și modernizare Blvd. Pipera”, autoritatea publică locală a depus proiectul pentru a fi finanțat prin fonduri structurale, mai exact din Programul Operațional Regional Axa 2 Îmbunătățirea Infrastructurii de transport regionale și locale, Domeniul Major de Intervenție 2.1, și că nu se cunoștea încă rezultatul verificărilor proiectului tehnic efectuate de către organismele abilitate, s-a procedat la emiterea Dispoziției Primarului Voluntari nr. 708/31.05.2011.
Prin această dispoziție se modifica art 10 al Dispoziției nr. 662/24.05.2010 și anume data de începere a activității Comisiei de verificare a dreptului de proprietate ori alt drept real pentru proprietarii privați, persoane fizice, ale căror proprietăți sunt afectate de expropriere în vederea realizării lucrării de utilitate publică ”Reabilitare și modernizare Blvd. Pipera” care urma să fie stabilită după obținerea finanțării din fonduri structurale a proiectului, lucru ce s-a realizat abia la finele anului 2011.
Așadar, prin adresa nr. 70/03.02.2012, membrii Comisiei de verificare a dreptului de proprietate ori alt drept real pentru proprietarii privați, persoane fizice, ale căror proprietăți sunt afectate de expropriere în vederea realizării lucrării de utilitate publică ”Reabilitare și modernizare Blvd. Pipera” sunt înștiințați de Secretarul Orașului Voluntari, că își vor începe activitatea în cadrul comisiei începând cu data de 06.01.2012, ora 11.00.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Regimul Juridic al Exproprierii Pentru Cauza de Utilitate Publica (ID: 129511)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.