.regimul Juridic al Armelor de Foc Si Munitiilor In Paza Si Supravegherea Frontierei de Stat

CAPITOLUL I.

Reglementarea regimului juridic al frontierei de stat potrivit Legii 56/1992 privind frontiera de stat a României

1.1. Noțiuni despre frontiera de stat.

Noțiunea de frontieră este organic legată de acea de teritoriu de stat, între cele două noțiuni fiind un raport de independență. Existența oricărui stat este de neconceput fără un teritoriu încadrat în frontiere precis determinate.

Ca și teritoriul, frontierele au jucat un rol însemnat în relațiile internaționale, delimitarea lor fiind în decursul istoriei, obiectul unor nesfârșite conflicte între state. Frontierele sunt definite a fi liniile reale sau imaginare care separă teritoriul unui stat de teritoriul altor state, de marea liberă sau spațiul cosmic, în cadrul cărora statul își exercită suveranitatea sa deplină și exclusivă.

În virtutea suveranității sale, statul, prin norme juridice proprii stabilește regimul frontierelor de stat și ia măsuri pentru paza și supravegherea acestora.

Frontierele sunt stabilite pe cale convențională intre state, pe baza bunei vecinătăți și a respectului reciproc. Excepție face frontiera maritimă care se stabilește prin act unilateral al statului suveran.

Raporturile normale între state au ca suport și inviolabilitatea frontierelor, iar eventualele stări conflictuale generate de probleme de frontieră trebuie rezolvate numai pe cale pașnică și în contextul respectării principiilor fundamentale ale dreptului internațional.

Conform articolului 1 din Legea 56/1992 privind frontiera de stat a României, frontiera de stat a României desparte teritoriul statului român de teritoriile statelor vecine și marea teritorială a României de zona contiguă. Totodată, frontiera de stat delimitează în plan vertical spațiul aerian și subsolul statului român de spațiul aerian și subsolul statelor vecine.

Frontiera de stat a României se stabilește prin lege, în conformitate cu prevederile tratatelor internaționale și ale înțelegerilor încheiate între statul român și statele vecine și nu poate fi modificată decât prin lege. Frontiera de stat a României este inviolabilă.

De regulă, în teren, frontiera de stat a României este marcată prin semne de frontieră, a cărui lățime se convine de către statul român cu fiecare dintre statele vecine. Activitățile de curățire și întreținere a culoarului de frontieră se efectuează sub supravegherea nemijlocită a grănicerilor.

În sectoarele de uscat și pe apele stătătoare sau curgătoare pe care le traversează, frontiera trece, în general în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul.

În sectoarele de uscat unde sunt forme accidentate de teren, frontiera trece în linie dreaptă, frântă sau curbă.

Pe fluviul Dunărea, râuri, pâraie și canale frontiera trece pe mijlocul acestora sau pe mijlocul șenalului navigabil principal, conform prevederilor tratatelor, acordurilor și convențiilor de frontieră. Insulele și ostroavele aflate în apele de frontieră sunt atribuite teritorial uneia sau celeilalte țări, în funcție de poziția lor față de linia de frontieră.

Marea teritorială a Românei are o lățime de 12 mile marine (22.224m).

Marea teritorială, fundul mării teritoriale, subsolul ei, precum și spațiul aerian de deasupra acesteia fac parte din teritoriul României.

În art.4 din Legea 56/1992, se prevede că pentru executarea pazei și supravegherii frontierei de stat se constituie:

a) Fâșia de protecție a frontierei de stat, cu o lățime de 20m începând de la linia frontierei de stat, pentru frontiera de uscat, și de la limita revărsărilor de ape, pentru frontiera de apă către interior. Se exceptează litoralul Mării Negre și porturile de la Dunăre, situate la frontieră.

În locurile din imediata apropiere a frontierei, în care terenurile sunt mlăștinoase, supuse erodărilor sau avalanșelor ori unde sunt construite diguri de protecție, precum și în cazul insulelor pe care amenajarea nu este posibilă, fâșia trupelor de grăniceri se constituie mai în adâncime, asigurându-se continuitatea acesteia.

Fâșia de protecție a frontierei face parte din domeniul public de interes național și se administrează de către grăniceri. Limitele interioare ale fâșiei de protecție a frontierei de stat vor fi marcate prin grija grănicerilor.

b) Zona de frontieră, alcătuită din teritoriul comunelor, orașelor și municipiilor, care, potrivit organizării administrative a teritoriului României, sunt situate în apropierea frontierei de stat pe o adâncime de 20km față de aceasta către interior.

Localitățile incluse în zona de frontieră vor fi aduse la cunoștința populației prin grija prefecților, iar pe panourile cu denumirea acestora se va trece mențiunea în limba română, “LOCALITATE DE FRONTIERĂ”.

1.2 Regimul juridic al frontierei de stat a României

Conform art. 5 din Legea 56/1992, regimul juridic al frontierei de stat a României cuprinde totalitatea regulilor prevăzute în legislația internă, care privesc frontiera de stat și apele teritoriale, precum și obiectivele construite la frontieră, în comun cu statele vecine, în conformitate cu normele dreptului internațional, ale tratatelor, acordurilor, convențiilor și protocoalelor încheiate de statul român cu statele vecine. Regimul juridic cuprinde, de asemenea, normele prevăzute în legislația internă referitoare la desfășurarea diferitelor activități în zona de frontieră.

Respectarea regimului juridic al frontierei de stat a României se realizează potrivit legii de către Ministerul de Interne, prin Comandamentul Național al Grănicerilor și prin Direcția generală de pașapoarte și poliție de frontieră.

Trecerea frontierei de stat a României de către persoane, mijloace de transport, mărfuri și alte bunuri se face prin punctele de control pentru trecerea frontierei, deschise traficului internațional.

Trecerea frontierei de stat române se poate face și prin alte locuri, în condițiile stabilite prin acorduri și înțelegeri între România și statele vecine.

În punctele de control se organizează și se efectuează controlul de frontieră al persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor și altor bunuri care intră sau ies din țară.

Controlul efectuat la trecerea frontierei de stat române are ca scop verificarea și constatarea îndeplinirii condițiilor stabilite de lege pentru intrarea și ieșirea din țară a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor și altor bunuri.

Organele de control la trecerea frontierei de stat române poartă întreaga răspundere pentru aplicarea și respectarea strictă a prevederilor referitoare la intrarea și ieșirea din țară a persoanelor, mijloacelor de transport, a mărfurilor și altor bunuri, precum și pentru buna desfășurare a traficului internațional și servirea călătorilor.

Pentru soluționarea problemelor rezultate din înțelegerile bilaterale de frontieră, se numesc, prin hotărâre a Guvernului României, împuterniciții de frontieră și locțiitorii acestora, precum și delegații români în consiliile mixte interguvernamentale, din rândul ofițerilor de grăniceri, poliției de frontieră și funcționarilor altor ministere și organe centrale interesate.

1.3. Atribuții privind paza și supravegherea frontierei de stat.

Trupele de grăniceri constituie forța destinată, potrivit legii, să asigure paza frontierei de stat a României. Astfel, potrivit Legii 56/1992, art. 11 paza și supravegherea frontierei de stat de exercită de către Comandamentul Național al Grănicerilor prin marile unități, unitățile și subunitățile subordonate.

Paza și supravegherea frontierei de stat a României sunt misiuni de luptă ale trupelor de grăniceri și impun întregului personal respectarea și aplicarea întocmai a regimului juridic al frontierei de stat, a tuturor legilor și normativelor care îl reglementează și a tratatelor, acordurilor și convențiilor încheiate cu statele vecine de către statul român.

Paza și supravegherea frontierei de stat constă în ansamblul de măsuri și acțiuni sistematice realizate permanent, într-o concepție unitară, prin care unitățile și marile unități de grăniceri asigură respectarea regimului juridic al frontierei de stat, cooperând cu celelalte organe și unități ale Ministerului de Interne, cu unitățile Ministerului Apărării Naționale, cu organele Ministerului de Finanțe, cu autoritățile administrației publice locale și conducerile unităților economice, folosindu-se și de serviciile organizate de pază, precum și de alte persoane ce locuiesc și desfășoară activități în zona de frontieră cu acordul acestora.

Formele de organizare și executare a pazei și supravegherii frontierei de stat se adoptă în funcție de activitățile de serviciu stabilite de lege.

Pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin, trupele de grăniceri, prin Comandamentul Național al Grănicerilor, marile unități, unitățile și subunitățile subordonate au următoarele atribuții principale:

execută paza și supravegherea frontierei de stat a României, împiedică trecerile ilegale peste graniță, contrabanda și orice încălcare a regulilor regimului juridic al frontierei de stat;

supraveghează apele de frontieră, marea interioară, marea teritorială, zona contiguă, zona economică exclusivă și spațiul aerian al României;

asigură aplicarea prevederilor tratatelor, acordurilor, convențiilor și protocoalelor de frontieră încheiate de România cu statele vecine;

asigură supravegherea, controlul și întreținerea semnelor de frontieră;

controlează documentele de trecere ale persoanelor, mijloacelor de transport și bagajele celor care au dreptul să treacă frontiera de stat prin punctele de mic trafic, precum și prin alte locuri decât prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat;

organizează și realizează cooperarea în paza frontierei cu organele similare ale statelor vecine, conform înțelegerilor bilaterale;

fac propuneri cu privire la numirea împuterniciților de frontieră și locțiitorilor acestora, precum și a delegaților români din rândul ofițerilor de grăniceri în comisiile mixte interguvernamentale de frontieră;

acționează pentru descoperirea, reținerea și cercetarea, în condițiile legii, a persoanelor care săvârșesc infracțiuni ori contravenții la regimul juridic al frontierei de stat;

iau măsuri pentru aplicarea și respectarea legislației de frontieră și sancționarea contravenienților;

execută orice alte atribuții, stabilite prin lege.

La articolul 14 din Legea 56/1992 privind frontiera de stat se arată că în zona de frontieră, grănicerii aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, potrivit legii, au dreptul:

să controleze actele de identitate ale persoanelor și să procedeze, la nevoie, la identificarea acestora;

să oprească și să controleze mijloacele de transport;

să cerceteze suprafețele de teren, căile de comunicație și construcțiile izolate;

să oprească, să rețină și să cerceteze, în condițiile legii, persoanele despre care există informații sau probe că au săvârșit fapte penale sau contravenționale ori care contravin reglementărilor juridice în legătură cu frontiera; totodată pot controla îmbrăcămintea și bagajele persoanelor în vederea descoperirii obiectelor care ar putea dovedi intenția săvârșirii unei infracțiuni sau contravenții;

să stabilească, împreună, cu autoritățile administrației publice locale, măsuri specifice obligatorii, cu caracter temporar sau permanent, referitoare la paza frontierei de stat, care nu contravin legii și care vor fi aduse la cunoștința cetățenilor, prin grija prefecților și primarilor.

În apele de frontieră, marea interioară, marea teritorială, zona contiguă și zona economică exclusivă grănicerii care se găsesc în misiune sau în îndeplinirea altor atribuții de serviciu au obligația:

să verifice respectarea regulilor regimului juridic al apelor de frontieră, mării interioare, mării teritoriale, zonei contigue și zonei economice exclusive ale României;

să supravegheze activitățile ce se desfășoară în apele de frontieră, marea interioară, marea teritorială, zona contiguă, zona economică exclusivă și spațiul aerian adiacent acestora;

să descopere și să zădărnicesc încercările Ministerului de Finanțe, cu autoritățile administrației publice locale și conducerile unităților economice, folosindu-se și de serviciile organizate de pază, precum și de alte persoane ce locuiesc și desfășoară activități în zona de frontieră cu acordul acestora.

Formele de organizare și executare a pazei și supravegherii frontierei de stat se adoptă în funcție de activitățile de serviciu stabilite de lege.

Pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin, trupele de grăniceri, prin Comandamentul Național al Grănicerilor, marile unități, unitățile și subunitățile subordonate au următoarele atribuții principale:

execută paza și supravegherea frontierei de stat a României, împiedică trecerile ilegale peste graniță, contrabanda și orice încălcare a regulilor regimului juridic al frontierei de stat;

supraveghează apele de frontieră, marea interioară, marea teritorială, zona contiguă, zona economică exclusivă și spațiul aerian al României;

asigură aplicarea prevederilor tratatelor, acordurilor, convențiilor și protocoalelor de frontieră încheiate de România cu statele vecine;

asigură supravegherea, controlul și întreținerea semnelor de frontieră;

controlează documentele de trecere ale persoanelor, mijloacelor de transport și bagajele celor care au dreptul să treacă frontiera de stat prin punctele de mic trafic, precum și prin alte locuri decât prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat;

organizează și realizează cooperarea în paza frontierei cu organele similare ale statelor vecine, conform înțelegerilor bilaterale;

fac propuneri cu privire la numirea împuterniciților de frontieră și locțiitorilor acestora, precum și a delegaților români din rândul ofițerilor de grăniceri în comisiile mixte interguvernamentale de frontieră;

acționează pentru descoperirea, reținerea și cercetarea, în condițiile legii, a persoanelor care săvârșesc infracțiuni ori contravenții la regimul juridic al frontierei de stat;

iau măsuri pentru aplicarea și respectarea legislației de frontieră și sancționarea contravenienților;

execută orice alte atribuții, stabilite prin lege.

La articolul 14 din Legea 56/1992 privind frontiera de stat se arată că în zona de frontieră, grănicerii aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, potrivit legii, au dreptul:

să controleze actele de identitate ale persoanelor și să procedeze, la nevoie, la identificarea acestora;

să oprească și să controleze mijloacele de transport;

să cerceteze suprafețele de teren, căile de comunicație și construcțiile izolate;

să oprească, să rețină și să cerceteze, în condițiile legii, persoanele despre care există informații sau probe că au săvârșit fapte penale sau contravenționale ori care contravin reglementărilor juridice în legătură cu frontiera; totodată pot controla îmbrăcămintea și bagajele persoanelor în vederea descoperirii obiectelor care ar putea dovedi intenția săvârșirii unei infracțiuni sau contravenții;

să stabilească, împreună, cu autoritățile administrației publice locale, măsuri specifice obligatorii, cu caracter temporar sau permanent, referitoare la paza frontierei de stat, care nu contravin legii și care vor fi aduse la cunoștința cetățenilor, prin grija prefecților și primarilor.

În apele de frontieră, marea interioară, marea teritorială, zona contiguă și zona economică exclusivă grănicerii care se găsesc în misiune sau în îndeplinirea altor atribuții de serviciu au obligația:

să verifice respectarea regulilor regimului juridic al apelor de frontieră, mării interioare, mării teritoriale, zonei contigue și zonei economice exclusive ale României;

să supravegheze activitățile ce se desfășoară în apele de frontieră, marea interioară, marea teritorială, zona contiguă, zona economică exclusivă și spațiul aerian adiacent acestora;

să descopere și să zădărnicesc încercările de evaziune pe mare și trecerile ilegale peste frontiera fluvială;

să descopere, să rețină, să cerceteze și să împiedice acțiunile de contrabandă și piraterie;

să controleze periodic poziția și integritatea semnelor de frontieră;

să oprească, să controleze legalitatea activităților desfășurate în apele de frontieră, marea interioară, marea teritorială, zona contiguă, zona economică exclusivă și să conducă pentru cercetări, în porturile României, vasele, ambarcațiunile și persoanele care au încălcat regimul juridic al frontierei de stat;

să descopere și să împiedice orice altă activitate desfășurată în apele de frontieră, marea interioară, marea teritorială, zona contiguă și zona economică exclusivă, care ar afecta interesele și suveranitatea statului român, informând de îndată organele române competente.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, grănicerii și poliția de frontieră pot folosi nave, ambarcații, elicoptere, autovehicule și alte mijloace de transport. Mijloacele de transport din dotare vor purta semnul și inscripția “armei” pe laturile bordurilor navale și lateralele autovehiculelor, care vor fi prevăzute cu girofaruri suprapuse.

În limita atribuțiilor și drepturilor acordate prin lege, trupele de grăniceri trebuie să ia toate măsurile pentru a rezolva în spiritul politicii interne și externe a României, în spiritul legii toate situațiile ce se petrec la frontiera de stat.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, grănicerii cooperează cu celelalte unități și organe ale M.I., cu unitățile M.Ap.N. și alte autorități și instituții cu competențe în domeniul ordinii publice și siguranței naționale. De asemenea, realizează cooperarea cu celelalte ministere și autorități ale administrației publice centrale și locale cu atribuții în domeniul regimului juridic al frontierei de stat.

În cazul unor acțiuni maritime sau fluviale comune ale navelor și ambarcațiunilor grănicerești cu cele ale marinei militare din M.Ap.N., acestea din urmă vor avea la bord un ofițer de grăniceri și vor arbora pavilionul grăniceresc. Organele de căpitănie portuară și vamală vor informa unitățile și subunitățile de grăniceri despre navele care au aprobările legale de ieșire/intrare în porturile în care acestea își desfășoară activitatea.

Grănicerii și poliția de frontieră pot să rețină, în zona de frontieră, în condițiile legii, persoanele care au săvârșit alta infracțiuni decât cele prevăzute în art.14 lit.d, din Legea 56/1992, predându-le de îndată organelor judiciare competente, împreună cu obiectele reținute, mijloacele materiale de probă și lucrările efectuate.

În îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, grănicerii și poliția de frontieră, în raport cu natura și gradul de împotrivire a infractorului sau contravenientului, trec la luarea măsurilor prevăzute de lege împotriva acestora în legătură cu stabilirea identității, reținerea, descoperirea și conservarea mijloacelor de probă ori împiedicarea săvârșirii de noi fapte penale sau contravenționale și pot utiliza forța fizică, mijloacele specifice din dotare, inclusiv câinii de serviciu.

În caz de necesitate și numai când utilizarea altor mijloace de împiedicare sau constrângere nu este posibilă, grănicerii și poliția de frontieră pot folosi armamentul din dotare, în condițiile strict prevăzute de lege.

În toate cazurile grănicerii și poliția de frontieră au obligația de a se comporta civilizat, de a respecta demnitatea persoanelor reținute și cercetate.

Principalele forțe destinate executării pazei și supravegherii frontierei de stat sunt marile unități, unitățile și subunitățile de grăniceri, unitățile de marină grănicerească și subunitățile de elicoptere.

Pentru executarea serviciului de pază și supraveghere a frontierei de stat marile unități și subunitățile de grăniceri primesc sectoare de pază, iar posturile și patrulele grănicerești fâșii de responsabilitate. Dezvoltarea lor de front și adâncime se stabilește prin ordin, în funcție de situația de frontieră, de forțele și mijloacele de pază și de caracteristicile terenului.

În limitele sectoarelor de pază, marile unități, unitățile și subunitățile de grăniceri, au dreptul:

– să realizeze dispozitive de pază;

– să execute lucrări genistice și să instaleze mijloacele de semnalizare;

– să organizeze grupe de sprijin al grănicerilor;

– să instruiască și să folosească în sprijinul pazei și supravegherii frontierei de stat cetățenii ce execută activități izolat în zona de frontieră;

– să întreprindă acțiuni sau operațiuni de frontieră în adâncimile prevăzute de lege, precum și acțiuni tactice grănicerești în limita mării teritoriale pentru căutarea, urmărirea și reținerea infractorilor de frontieră;

– să folosească armamentul în limitele prevăzute de lege pentru îndeplinirea misiunilor de serviciu;

– să rețină infractorii și contravenienții de frontieră, să efectueze cercetarea penală a acestora în conformitate cu legile, instrucțiunile și regulamentele în vigoare;

– să constate și să aplice sancțiuni în cazul contravenienților la regimul juridic al frontierei de stat, potrivit prevederilor legale.

În sectorul de litoral al Mării Negre și al apelor de frontieră, trupele de grăniceri au dreptul să interzică:

– acostarea sau ancorarea la mal a navelor/ambarcațiunilor în locuri nepermise;

folosirea luminilor și focurilor ce pot fi luate drept semnale de navigație sau faruri;

emiterea de semnale de către persoane sau organe care nu au acest drept;

deplasarea cetățenilor pe mal sau pe gheața în afara drumurilor sau potecilor stabilite în acest scop;

deteriorarea semnelor de navigație instalate pe maluri.

Față de navele militare sub pavilion străin care au intrat în marea teritorială și în apele de frontieră ale României, grănicerii au dreptul:

să oblige nava să ridice pavilionul național, dacă acesta nu este arborat și să ceară explicații asupra scopului pătrunderii în spațiul României;

să ceară navei să schimbe drumul, când acesta se îndreaptă spre un raion interzis navigației;

să pună în vedere comandantului navei să părăsească imediat marea teritorială sau apele de frontieră a României, când trece, oprește, sau ancorează în locuri care nu rezultă din cursa obișnuită și nu sunt impuse de avarii ori de necesitatea adăpostirii de furtună;

să rețină sau să debarce de la bordul navei, de comun acord cu organele procuraturii și ale M.I., persoanele care au comis infracțiuni împotriva statului român.

1.4. Controlul trecerii frontierei de stat a României

1.4.1. Organizarea și funcționarea punctelor de control pentru trecerea frontierei

Punctele de control pentru trecerea frontierei de stat române se organizează și funcționează în subordinea Direcției generale de pașapoarte și a poliției de frontieră.

Deschiderea de noi puncte de control sau închiderea temporară ori definitivă a celor existente se aprobă prin hotărârea guvernului.

În punctele de control își desfășoară activitatea și personal aparținând Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerului Transporturilor, Ministerului Sănătății, Ministerul Agriculturii și Alimentației, Ministerul Comerțului și Turismului și altor organe centrale, cărora le revin sarcini, potrivit legii, în aceste locuri.

Atribuțiile personalului din subordinea acestor ministere se stabilesc de conducerile acestora, în conformitate cu legea.

Ministerele și organele centrale cărora le revin sarcini potrivit legii, în punctele de control colaborează și răspund, în limitele competențelor legale, de desfășurarea in bune condiții a traficului de călători, mijloacelor de transport, mărfurilor, altor bunuri, precum și de asigurarea pazei frontierei de stat în aceste locuri.

Șeful punctului de control este ofițer activ, desemnat de Ministerul de Interne. Acesta coordonează și răspunde de întreaga activitate din punctul de control, potrivit legii. El verifică și ia măsurile legale corespunzătoare pentru îndeplinirea corectă de către personalul din punctul de control a îndatoririlor de serviciu.

Pentru controlul și supravegherea mijloacelor de transport la trecerea frontierei de stat se pot folosi și militari în termen sau angajați pe bază de contract.

1.4.2. Efectuarea controlului pentru trecerea frontierei

Controlul trecerii frontierei de stat române se face în echipe formate din personal al punctelor de control. Șeful echipei de control este ofițer sau subofițer din poliția de frontieră.

În punctele de control portuare, din echipa de control face parte și reprezentantul căpităniei portului. Odată cu echipa de control au acces pe navele de mărfuri și reprezentanții agenției de navlosire, precum și alte persoane autorizate. În punctele de control aeroportuare, în echipa de control face parte și un reprezentant al companiei aeriene române de transport.

Controlul pașapoartelor și celorlalte documente pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de autoritățile române, precum și a celor eliberate de autoritățile străine, recunoscute sau acceptate de statul român, potrivi legii, se face de către ofițerii și subofițerii desemnați de șeful punctului de control.

În cazurile în care se constată că documentele de călătorie nu întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a da dreptul titularilor acestora să intre ori să iasă din țară sau există suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor, șeful punctului de control va dispune de îndată măsuri de clarificare cu maximum de urgență a situației persoanelor în cauză.

Controlul vamal al mărfurilor, bagajelor, coletelor și al altor bunuri aflate asupra persoanelor se face, după efectuarea controlului documentelor pentru trecerea frontierei de stat, de către personalul vamal din echipele de control, potrivit reglementărilor legale referitoare la regimul vamal.

Controlul sanitar-uman, sanitar-veterinar și fito-sanitar se efectuează, potrivit reglementărilor legale, de către personalul desemnat de Ministerul Sănătății și, respectiv Ministerul Agriculturii și Alimentației.

1.4.2.1. Controlul trecerii cu armament și muniție peste frontiera de stat

Trecerea frontierei de stat de către persoane fizice a armelor de vânătoare, de tir și munițiilor pentru acestea, precum și a armelor de panoplie este permisă numai dacă aceste arme și muniții sunt înscrise în documentele de trecere a frontierei de stat de către organele care le-au eliberat sau au acordat viza română ori de organele din punctul de control.

Călătorii care vin în România și au asupra lor arme și muniții, altele decât cele menționate mai sus, au obligația să le depună la poliția de frontieră.

Însoțitorii delegațiilor străine la nivelul șefilor de stat ori la nivel guvernamental, precum și militarii pot avea asupra lor și introduce în țară arme de autoapărare și munițiile aferente pe bază de reciprocitate, dacă acestea sunt notificate prin M.A.E. și respectiv M.Ap.N. sau M.I. .

Armele de vânătoare, de tir, munițiile pentru acestea, precum și armele de panoplie aflate asupra călătorilor în tranzit prin România, pe care le-au declarat, se sigilează la intrarea în țară, de către personalul vamal.

Pe timpul tranzitării, călătorilor le este interzis să înstrăineze armele și munițiile sau să rupă sigiliile aplicate. La ieșirea din țară se verifică integritatea și autenticitatea sigiliilor și dacă datele armelor și munițiilor corespund cu cele înscrise în documentul de trecere a frontierei de stat. Dacă sigiliile nu sunt intacte, ori datele nu corespund cu cele înscrise în documentul de trecere a frontierei sau armele și munițiile au fost înstrăinate integral ori în parte, călătorilor în cauză li se permite trecerea frontierei numai cu aprobarea Direcției generale de pașapoarte și a poliției de frontieră.

Armele și munițiile care nu au fost declarate, precum și alte arme sau muniții descoperite cu ocazia controlului pentru trecerea frontierei, se rețin de organul vamal în vederea confiscării și se predau, pe bază de proces verbal Direcției de poliție a județului pe raza căruia se află punctul de control.

CAPITOLUL II.

Dotarea cu armament și muniție a trupelor de grăniceri. Reguli de depozitare, păstrare, întreținere și reparare a

armamentului

2.1. Noțiunea și clasificarea armelor și munițiilor

2.1.1. Noțiuni generale despre armele de foc

Arma de foc este un mecanism care servește la atac sau apărare și utilizează pulbere explozivă. Prin arderea pulberii explozive, datorită gazelor se creează o presiune care aruncă glonțul din țeava armei.

Orice armă de foc are o țeavă, un mecanism de închidere, un mecanism de dare a focului, de aruncare a tuburilor trase și de alimentare cu cartușe.

Țeava armei este un tub de oțel care dirijează mișcarea glonțului și îi imprimă o mișcare de rotație. În țeavă are loc arderea încărcăturii explozive. Partea dinainte a țevii se numește retezătura dinainte, partea din spate se numește culată se termină cu retezătura culatei. Țeava cuprinde camera cartușului, conul de racordare și partea ghintuită. După forma canalului deosebim țevi ghintuite și țevi lise.

Diametrul canalului țevii se numește calibru. La țevile ghintuite, calibrul este distanța între două plinuri opuse, iar la țevile lisă, diametrul nominalizat măsurat între pereții țevii.

La armele de vânătoare cu glonț calibrul se măsoară între două ghinturi opuse, iar la armele cu alice, calibrul este un număr abstract și invers proporțional cu lungimea interioară a țevii (calibrul 12 este mai mare decât 16).

Elementele care deosebesc țevile armelor de foc sunt:

calibrul

numărul ghinturilor

sensul ghinturilor

lățimea plinurilor

pasul ghinturilor.

Mecanismul de dare a focului este caracterizat prin loc de amplasare, sistem de construcție, forma, mărimea și amplasarea percutorului.

Închizătorul are rol de blocare-deblocare a întregului ansamblu și datorită particularităților de construcție individualizează arma.

Mecanismul de extragere și aruncare a tuburilor trase este format din gheara extractoare și pragul aruncător.

Gheara extractoare este un element al extractorului având rolul de a extrage tubul, apucându-l de guler; tubul se lovește de aruncător și este azvârlit în afară.

Codul penal definește armele ca acele “instrumente, piese sau dispozitive astfel declarate prin lege.”

Conform Decretului 367 din 1971, sunt supuse regimului autorizării armele de foc și armele cu aer comprimat, precum și orice arme care acționează ca armele de foc ori cu aer sau cu alte gaze comprimate, având la bază principiul aruncării unuia sau mai multor proiectile ca: alice, gloanțe, schije, substanță aprinsă luminoasă ori împrăștieri de gaze de neutralizare, prin forța de explozie a gazelor provenite din detonarea unei capse ori explozia unei încărcături, sau prin forța de extindere a suflului ori a altor gaze comprimate.

În sensul legii 17/1996, prin arme de foc se înțelege acele arme a căror funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe aprinse sau luminoase ori împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de funcționare are la bază forța de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei încărcături.

Potrivit acestei legi, armele de foc sunt:

armele militare, confecționate pentru dotarea forțelor armate, folosite în acțiuni de neutralizare sau nimicire a personalului și tehnici de luptă ale inamicului, precum și orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate a imobiliza, a răni, a ucide ori a distruge, dacă prezintă caracteristicile unei arme militare;

armele de tir, cu glonț sau alice, special fabricate sau confecționate pentru practicarea tirului sportiv și omologate sau recunoscute ca atare de Federația Română de Tir .

Conform uzanțelor interne și internaționale nu se va accepta niciodată omologarea sau recunoașterea ca armă de tir sau de vânătoare a unei arme militare.

În legătură cu armele de tir facem precizarea că Federația de specialitate a emis ordine prin care face cunoscut tuturor clienților și asociațiilor sportive din țară ce arme pot fi folosite în practicarea tirului sportiv și anume: arme sport, armă liberă calibrul mare, arma standard calibru mare, arma de calibru redus pentru toate țintele mișcătoare, arma standard, arma de talere, pistol sportiv, pistolul liber (precizie), pistolul viteză, pistolul de calibru mare.

Pentru fiecare în parte se precizează calibrul, greutatea maximă, rezistența trăgaciului, forma patului, și “ face menționarea că orice armă care nu se încadrează în aceste caracteristici nu poate fi considerată armă de tir și deci, nu va fi deținută sau folosită în poligoanele de tir”.

armele de vânătoare cu glonț, cu alice sau mixte, destinate practicării vânătorii.

Menționăm că și armele de vânătoare cu alice, în funcție de destinația concretă pe care o au prin actul de autorizație pot fi folosite și pentru trageri sportive(de exemplu armele calibrul 12 mm, deținute de asociațiile și cluburile sportive care au secții de tragere). Întrucât legiuitorul nu a prevăzut obligația A.G.V.P.S. de a omologa sau a recunoaște armele de vânătoare, s-a considerat prin asimilare, ca făcând parte din această categorie și armele cu glonț calibrul 5,6 mm, care pot fi întâlnite, după autorizația concretă dată prin actul de autorizare, în categoria armelor de tir și a celor de vânătoare.

d) armele confecționate special pentru a împrăștia gaze nocive, iritante sau de neutralizare.

e) armele ascunse, astfel fabricate sau confecționate încât existența lor să nu fie vizibilă ori bănuită.

armele de panoplie, făcute inofensive, dacă, prin valoarea lor istorică, științifică sau care constituie daruri, recompense sau amintiri, sunt destinate a fi păstrate în instituții de cultură și artă, asociații cultural artistice și sportive sau în panoplii personale. În această categorie se includ și acele arme de foc, în stare de funcționare, care constituie rarități sau prezintă valoare istorică, documentară, științifică ori artistică deosebită, recunoscute ca atare de instituții de specialitate.

armele de recuzită, făcute inofensive, destinate a fi folosite în activitatea artistică sau de producție cinematografică, a teatrelor, circurilor, studiourilor de film ori a altor asemenea instituții cultural artistice.

Sunt considerate arme de foc și ansamblurile, subansamblurile și dispozitivele care nu pot constitui și pot funcționa ca arme de foc.

Sunt unele dispozitive care funcționează ca și armele de foc, având la bază forța de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse, dar nu pot fi considerate ca făcând parte din categoria armelor prevăzute de Legea nr. 17 /1996. Așa sunt de exemplu: pistoalele de implantat bolțuri care au o destinație precisă și ale căror dispozitive de dare a focului nu pot fi puse în funcțiune decât ca urmare a unei apăsări puternice pe un corp dur; pistoalele folosite la abatoare pentru sacrificarea animalelor și cele de start, care, deși funcționează pe baza forței de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse, nu aruncă proiectile. Aceste arme, nefiind arme de foc nu fac obiectul autorizării. Totuși capsele folosite sunt calificate materiale explozive, fapt pentru care persoanele fizice neautorizate nu au dreptul să le dețină, iar persoanele fizice și juridice autorizate sunt obligate să respecte regimul prevăzut prin Decretul nr. 297 din 1977, în sensul de a le înregistra – dacă prin actul de înființare se prevede că au în obiect astfel de operații.

În categoria armelor de foc mai întâlnim și armele artizanale. Legea 17/1996 nu face nici o referire la ele întrucât nu sunt supuse regimului autorizării deținerea folosirea sau orice operațiuni cu armele de foc artizanale constituind infracțiuni conform articolului 279 cod penal.

Spre deosebire de vechea reglementare se remarcă faptul că armele cu aer comprimat sau alte gaze comprimate au fost scoase de sub regimul autorizării. Ele vor fi considerate ca arme, la fel ca și arbaletele, arcurile ori alte dispozitive de aruncat diverse proiectile la distanță, numai în măsura în care au fost utilizate pentru comiterea unei infracțiuni (folosirea efectivă ori ca mijloc de amenințare) .

2.1.2. Clasificarea armelor de foc

Clasificarea armelor de foc se face după criterii criminalistice avându-se în vedere:

modul de funcționare:

– arme cu repetiție

– arme automate(semiautomate și automate propriu-zise)

construcția canalului țevii:

– arme cu țeava ghintuită (militare)

– arme cu țeava lisă (de regulă de vânătoare)

– arme cu țevi combinate

lungimea țevii:

– arme cu țeava scurtă (pistoale, revolvere)

– arme cu țeava mijlocie (revolvere, pistoale, mitralieră)

– arme cu țeava lungă (arme de vânătoare)

calibrul țevii:

– arme cu calibrul mic-până la 6,35 mm;

– arme cu calibrul mijlociu-de la 7,62;7,65 până la 9 mm;

– arme cu calibrul mare-peste 9mm;

după destinație:

– arme militare (pistoale, puști-mitralieră etc.);

– arme sportive;

– arme de vânătoare;

– arme de semnalizare;

– arme deghizate;

– arme artizanale.

Unii autori adaugă la criteriile de clasificare a armelor și pe acela al numărului de cartușe ce se pot înmagazina, distingându-se arme cu un cartuș și arme cu mai multe cartușe. Alții consideră că, în afara criteriilor menționate, armele trebuie clasificate și după modul de fabricație, după numărul țevilor și arme cu aer comprimat.

Astfel, după modul de fabricație, armele de foc pot fi:

– Arme de fabricație industrială, cu caracteristici tehnice proprii pentru fiecare tip și model;

– Arme vechi de fabricație meșteșugărească;

– Arme de foc rudimentare, confecționate din materiale improvizate;

– Arme de foc modificate, prin retezarea țevii și a patului.

După numărul țevilor, armele de foc pot fi grupate în:

– Arme cu o singură țeavă;

– Arme cu două țevi;

– Arme cu trei țevi, din care două țevi lise și una ghintuită;

– Arme cu patru țevi, respectiv două țevi lise și două țevi ghintuite.

Dacă în principiu, suntem de acord cu aceste ultime două criterii de clasificare, nu putem accepta drept criteriu armele cu aer comprimat. Opinia contrară se bazează pe simplul fapt că armele cu aer comprimat nu sunt incluse în categoria armelor de foc.

2.1.2.1. Clasificarea armelor militare

Armamentul militar modern cuprinde următoarele categorii:

armament de infanterie

armament de artilerie

armament de aviație

arma rachetă.

La rândul său armamentul de infanterie, după efectul la țintă, se împarte în armament alb și armament de foc.

Armamentul alb este armamentul folosit pentru ducerea luptei corp la corp cu inamicul: baioneta, pumnalul, sabia, stiletul, lopata și fac parte din instrumente, piese sau dispozitive destinate pentru a imobiliza, răni, ucide, ori pentru a distruge pe inamic(infractori). Armamentul alb se împarte în: armament de tăiere(sabie, stilet), armament de împungere(baioneta) și de lovire (lopata).

Armamentul de foc este armamentul la care energia gazelor rezultate din arderea pulberii este folosită pentru aruncarea gloanțelor (schijelor). Acest armament se împarte în armament cu glonț (pistol, pistol mitralieră, mitralieră, pușcă mitralieră); armament cu schije (grenade de mână); armament cu efect cumulativ.

Armamentul de foc se clasifică astfel:

Din punct de vedere al funcționării:

Armament cu repetiție, este armamentul a cărui încărcare și descărcare se face de către trăgător pentru fiecare cartuș (pușca, pușca cu lunetă) și execută numai foc lovitură cu lovitură.

Armament semiautomat, este armamentul a cărui încărcare și descărcare se face automat, fie pe principiul folosirii unei părți din energia gazelor, fie pe principiul folosirii energiei de recul (pistolul) dar în ambele cazuri execută numai foc lovitură cu lovitură.

Armament automat, este armamentul a cărui încărcare și descărcare se face automat, fie pe principiul folosirii unei părți din energia gazelor (pistol mitralieră model 1963, mitraliera și pușca mitralieră), fie pe principiul folosirii energiei de recul (pistol mitralieră model 1948). Acest armament execută foc automat în serii scurte sau continuu (la nevoie se poate executa și foc lovitură cu lovitură).

Armament reactiv, este armamentul ce funcționează dinamoreactiv și folosește pentru trageri grenade reactive (aruncătorul de grenade antitanc portativ AG7).

Din punct de vedere al greutății:

greu: deservit de către un grup de militari

ușor: deservit de un singur militar

Din punct de vedere tactic:

individual: pistol, pistol mitralieră

de grupă: pușca mitralieră, pușca semiautomată cu lunetă, aruncătorul de grenade antitanc portativ AG-7

de companie: mitralieră

de bord: mitraliera de pe T.A.B., tun.

Din punct de vedere al transportului:

la luptător

montat pe mijloace tehnice de luptă

tractat, samarizat sau autopropulsat.

2.1.3.Noțiunea și clasificarea muniției

Prin muniții se înțelege cartușele, proiectilele și încărcăturile de orice fel, care pot fi folosite la armele de foc. Se subînțelege faptul că tuburile sau alicele luate separat nu pot fi considerate muniții, și numai în situația în care aceste componente au fost constituite în cartușe, proiectile ori încărcături care, împreună cu capsele și pulberea, formează muniția ce se folosește la armele de foc.

Facem această precizare, întrucât au existat păreri potrivit cărora tuburile sau alicele, luate separat, ar putea constitui muniție, conform Legii 17/1996.

Cartușul cuprinde tubul, glonțul, capsa și nicovala.

Gloanțele au forme diferite și construcții diferite: fie din metal masiv, fie din plumb cu cămașă. Pot fi gloanțe obișnuite sau speciale.

Explozivii (pulberile) sunt acele substanțe al căror caracter exploziv dă posibilitatea ca ele să fie folosite pentru aruncarea proiectilelor. Pulberile se împart în pulberi de amestecuri metalice și pulberi coloidale.

În raport de destinația dată muniția a fost clasificată astfel:

cartușele pentru armele militare

cartușe pentru armele de vânătoare

cartușe pentru armele speciale

cartușe pentru armele de panoplie

cartușe pentru armele ascunse, deghizate.

2.1.3.1. Noțiunea și clasificarea muniției de infanterie

Prin muniție de infanterie înțelegem următoarele: de infanterie, grenade de mână, mijloace pirotehnice cu acțiune apropiată.

Cartușul folosit de armamentul de infanterie e format din glonț, tub, încărcătura de azvârlire (pulberea) și capsa. Cartușul de manevră, destinat pentru marcarea focului, nu are glonț.

Glonțul este destinat pentru nimicirea personalului adversarului dispus adăpostit sau înapoia adăpostirilor prin care poate pătrunde glonțul. Este format dintr-o cămașă de oțel placată cu tombac și un miez de oțel. Între cămașă și miez se găsește un strat de plumb.

Tubul e destinat pentru îmbinarea tuturor elementelor unui cartuș, protejarea încărcăturii de azvârlire de acțiunile agenților exteriori, iar pe timpul tragerii oprește dirijarea gazelor spre închizător.

Încărcătura de azvârlire are rolul de a imprima glonțului, prin gazele rezultate prin ardere, energia de mișcare. Este compusă din pulbere fără fum pe bază de pirixilină.

Capsa servește pentru aprinderea încărcăturii. Se compune dintr-un căpăcel de alamă cu încărcătura de inițiere (fulminat de mercur) presată în el și dintr-o foiță de staniol care acoperă încărcătura de inițiere.

Cartușele de infanterie, după destinație, se împart în:

Cartușe de război: cu glonț obișnuit; cu miez de otel; cu glonț ușor; cu glonț greu și cu glonț special, care poate fi perforant, perforant incendiar, trasor, perforant incendiar trasor, exploziv.

Cartușe auxiliare: de manevră, de exercițiu, secționate, de tir.

Cartușe pentru trageri de instrucție;

Cartușe pentru trageri experimentale.

2.2. Armamentul și muniția din dotarea trupelor de grăniceri

Trupele de grăniceri constituie forța destinată, potrivit legii, să asigure paza și supravegherea frontierei de stat a României.

Paza și supravegherea frontierei de stat a României sunt misiuni de luptă ale trupelor de grăniceri și impun întregului personal respectarea întocmai a tuturor prevederilor actelor normative care reglementează regimul de pază și supraveghere a frontierei de stat.

Principalele forțe destinate executării pazei frontierei sunt marile unități, unitățile și subunitățile de grăniceri, unitățile de marină grănicerească și subunitățile de elicoptere.

Pentru executarea serviciului, marile unități și unitățile de grăniceri primesc în dotare mijloace tehnice de pază și luptă: armament, mijloace de semnalizare, semnalare, iluminare, aparatură optică, câini de serviciu și cai.

Armamentul este mijlocul principal de pază și luptă din dotarea trupelor de grăniceri.

Armamentul individual se află asupra militarului în toate situațiile când acesta se găsește în executarea misiunii de pază a frontierei de stat.

Celelalte categorii de armament din dotare se folosesc conform ordinului eșaloanelor superioare sau în caz de atac asupra subunităților, unităților și marilor unități de grăniceri sau navelor grănicerești.

Conform reglementărilor în vigoare, dotarea cu armament, muniții și tehnică de luptă a marilor unități, unități și subunități de grăniceri este asigurată de M.I..

Potrivit acestor reglementări trupele de grăniceri primesc în dotare: armament, muniție, aparatură artileristică, materiale pentru pregătirea de luptă, piese de schimb, scule și accesorii aferente armamentului; mijloace și materiale de întreținere.

Armamentul din nomenclatura înzestrării trupelor de grăniceri este armamentul de infanterie: pistoale, revolvere, pistoale mitralieră, puști mitralieră, mitralieră pe afet, arme albe.

Muniția din înzestrarea trupelor de grăniceri se clasifică în: muniție de război, muniție pentru trageri de instrucție, de manevră și marcare a focului și muniție de exercițiu sau învățământ.

Potrivit normelor de înzestrare trupele de grăniceri au în dotare următoarele categorii de armament de infanterie:

pistol cal. 7,65mm, tuturor cadrelor de la toate eșaloanele

pistol mitralieră, pe efectivul de militari

pușcă mitralieră, câte una de fiecare grupă de grăniceri

pușcă semiautomată cu lunetă, câte una de fiecare grupă de grăniceri

mitralieră, câte trei piese pentru fiecare detașament de grăniceri

pistol S.L., câte două pentru fiecare grupă de grăniceri

În paza și supravegherea frontierei de stat sunt folosite și navele și ambarcațiile grănicerești. Acestea reprezintă mijloace de pază și luptă care se folosesc pentru extinderea acțiunilor marilor unități, unităților și subunităților de grăniceri, pe apă, până la linia de frontieră și execută serviciul de pază a frontierei independent, în cooperare cu unitățile și subunitățile de grăniceri sau în subordinea acestora.

2.2.1. Dotarea cu armament și muniție a navelor și ambarcațiilor grănicerești

În funcție de destinație și de caracteristicile tehnico-tactice, navele și ambarcațiile grănicerești se clasifică în:

– nave de pază (vedete și șalupe)

– ambarcații de pază (bărci cu sau fără motor)

– nave auxiliare

Principalele nave și ambarcații de pază sunt:

Vedeta maritimă de patrulare – proiect O 111C, folosită de către divizioanele de nave maritime grănicerești pentru executarea misiunilor de pază în marea teritorială.

Militarii de la bordul acestei nave sunt dotați cu armament individual ușor de infanterie astfel:

– fiecare militar în termen este dotat cu pistol mitralieră calibrul 7,62mm. Pe timpul marșului acesta se află depozitat în rastelele din cazarmă la prova și pupa navei.

– fiecare ofițer și maistru militar are în dotare pistol T.T. calibrul 7,62mm ce se păstrează într-un rastel în magazia de muniție de la prova navei.

Norma de muniție pentru aceste categorii de armament este de 1 unitate de foc pentru fiecare militar.

Această categorie de navă are cinci unități de luptă. Unitatea de luptă nr. 2 are în dotare armament de artilerie, și anume 2 mitraliere M.R.-2 calibrul 14,5 mm, situate una la prova și cealaltă la pupa.

Unitatea de luptă nr.3 are în dotare arme de luptă sub apă:

-6 mine tip K.B.

-16 bombe A.Sm., 30 bombe A.Sm. B.R. 1.200

-2 grenade fumigene

– centrală

-2 instalații a 5 tuburi pentru grenade R.L. 1.000

-2 instalații a 2 tuburi pentru grenade A/Sm.Gr.66

-2 lansatoare bombe antisubmarine a câte 4 bombe fiecare.

Vedeta maritimă de pază și însoțire, proiect C 119.

Acest tip de navă era destinat pentru executarea misiunilor de pază în marea teritorială. Îndeplinind termenul (30 de ani) au fost retrase de la mare, la fluviu și destinate pentru acțiuni de pază pe Dunărea maritimă și în deltă.

Tunurile de 20mm au fost înlocuite cu mitraliera de 14,5mm, astfel încât, în prezent, acest tip de navă este dotată cu:

-1 mitralieră MR-2N calibrul 14,5mm situată la prova

-1mitralieră Md.’63 calibrul 7,62mm montată la spatele cazărmii

– pistol mitralieră calibrul 7,62mm pentru fiecare militar în termen

– câte un pistol calibrul 7,65mm pentru fiecare cadru.

La bord se prevede să existe 1 UF. pentru fiecare categorie de armament.

3. Vedeta fluvială de pază și intervenție 822M destinată pentru executarea misiunilor de pază la fluviu și lacuri de acumulare situate la frontiera fluviilor.

Este dotată cu 3 piese a 2 țevi de calibrul 14,5mm, pistoale mitralieră și pistoale pe efectiv. Pentru fiecare categorie este prevăzută 1 UF.

4. Șalupa rapidă de pază și însoțire – 404. Se folosește numai la fluviu de către divizioanele de nave și în unele cazuri de detașamentul de grăniceri ce o primește, ca întărire. Are magazii speciale pentru muniție, câte una în fiecare bord.

Este dotată cu armament de infanterie: pistoale 7,62 mm pentru fiecare maistru militar și pistoale mitralieră 7,62mm pentru fiecare militar în termen. Pentru fiecare categorie de armament este prevăzută 1 UF.

Unitatea de luptă nr.2 are în dotare 1 mitralieră 7,92mm 2 B Md. 1937 ce folosește muniție cu glonț ușor și glonț greu.

5. Șalupa fluvială de cercetare și legătură – destinată executării serviciului de pază la fluviu numai pe timp de zi (1 p.m.; 1 pistol).

Pe lângă aceste nave și ambarcații în paza și supravegherea frontierei de stat mai sunt folosite și următoarele:

Vedeta de intervenție 834M dotată cu o mitralieră MR-2 calibrul 14,5mm.

Șalupa fluvială de pază și însoțire proiect 383 dotată cu 2 mitraliere MR-2 calibrul 14,5mm situate la prova și pupa.

Vedeta de intervenție cu corp de poliester armat cu fibră de sticlă (P.A.F.S.) dotată cu 1 mitralieră calibrul 7,62mm.

Șalupa rapidă de pază cu corp din P.A.F.S. dotată cu 1 mitralieră calibrul 7,62mm.

Tanc maritim propulsat –1000 t prevăzut cu 1 tun de 20mm.

Navele auxiliare sunt prevăzute a fi dotate cu armament și muniție astfel:

Remorcherul fluvial: pistoale 7,65mm și p.m. 7,62 mm cu câte 1 UF. fiecare. Din construcție e prevăzut 1 suport pentru instalarea unui tun 20mm și a unei mitraliere 12,7mm.

Șlepul autopurtat: pistoale 7,65mm și p.m. 7,62 mm cu câte 1 UF. pentru fiecare categorie; 1 tun 30mm, 2 mitraliere 12,7mm.

Bacul grăniceresc de pază și transport: 1 pistol, 3pm. În cazuri speciale i se poate monta o mitralieră de calibru mic.

Navă atelier plutitor, destinată executării reparațiilor navelor grănicerești. Aparține secției 70 reparații nave Brăila. Este dotată cu 1 mitralieră Md.1364 calibru 7,62mm, pistoale mitralieră Md.’63 calibru 7,62mm, pistol 7,65mm și PSL 26mm cu câte 1 UF. pentru fiecare categorie.

Cazarma plutitoare. Când situația impune se pot monta 4 piese de artilerie folosind postamentele existente.

2.3 Depozitarea și păstrarea armamentului când nu este folosit în misiuni de pază și supraveghere a frontierei de stat.

La unitățile și subunitățile de grăniceri armamentul și muniția pot fi la “uz curent” sau la “stoc”.

Materialele nedistribuite unității din depozitele de unitate, precum și cele nedistribuite unității, aflate în depozitele centrale sunt “în depozitare”.

Armamentul și muniția se depozitează în magazii speciale pentru păstrarea armamentului și muniției, amenajate conform Precizărilor Tehnice Nr. S1273390 din 25.06.1994 privind depozitarea, păstrarea, întreținerea și controlul armamentului, aparaturii artileristice și muniției la unitățile și în depozitele centrale ale M.I.

Conform acestor precizări, magaziile destinate pentru păstrarea și depozitarea armamentului și muniției trebuie să fie construite din beton, piatră sau cărămidă prevăzute cu uși și ferestre care să asigure o iluminare și o aerisire corespunzătoare, posibilități de evacuare ușoară și rapidă a materialelor și securitatea deplină a mijloacelor depozitate.

În aceste magazii armamentul de infanterie se depozitează în lăzi originale sau în dulapuri rastel. În lipsa unor ambalaje corespunzătoare, se permite depozitarea temporară a armamentului pe rafturi sau rastele, cu excepția pistoalelor și revolverelor.

În depozite, în funcție de spațiile și cantitățile existente, magaziile se repartizează pentru depozitarea separată a următoarelor grupe de armament:

pistoale, revolvere, arme albe;

puști, carabine, pistoale mitralieră, puști mitralieră;

mitraliere terestre și antiaeriene;

aruncătoare de grenade antitanc portativ AG-7.

Când spațiul de depozitare este insuficient, pot fi depozitate în aceeași magazie, mai multe grupe din armamentul de infanterie.

Armamentul se depozitează conservat, cu hârtie anticorozivă. La ordin, în lipsă de hârtie corozivă sau în anotimpurile cu temperatură scăzută, când nu sunt condiții regulamentare de executare a acestei operațiuni, armamentul poate fi conservat cu unsoare. Înainte de conservare, armamentul se verifică, urmărindu-se ca acesta să se prezinte într-o stare tehnică corespunzătoare și să fie reglat.

În depozitare, toate arcurile mecanismelor armamentelor vor fi lăsate cu poziție destinsă (nearmate) sau în cea de precomprimare inițială, dacă aceasta nu impune ca armamentul să rămână cu unele subansambluri demontate.

Aparatele optice din completul individual de piese și accesorii al armamentului se așează în cutiile sau în gențile lor, care se depozitează în locașurile corespunzătoare din lăzile armamentului respectiv sau în dulapuri și rafturi situate în aceeași magazie.

Pistoalele și revolverele scoase din tocuri se așează în lăzi sau în dulapuri amenajate special. Lăzile și dulapurile vor fi încuiate cu lacăte și sigilate. Încărcătoarele se introduc în locașurile lor la pistoale, iar cele din rezervă se pun în aceleași lăzi, fiecare încărcător în locașul din dreptul pistolului respectiv.

Se interzice depozitarea pistoalelor în lăzi în care se află și alte tipuri de armament de infanterie.

Mecanismele reculante și portînchizătoarele pistoalelor mitralieră, puștilor mitralieră și mitralierelor, se aduc în poziția în care asigură destinderea arcurilor (poziția nearmat).

Cursoarele înălțătoarelor se aduc în poziția care asigură destinderea maximă a arcurilor.

Capacele și apărătorile armamentului se închid, paturile rabatabile se aduc în poziția “strâns”, crăcanele puștilor mitralieră și mitralierele se pun în poziția de marș și se fixează în locașurile lor sau se pot demonta dacă este cazul.

Baionetele se scot de la armament, se introduc în tecile lor și se dispun în aceleași lăzi cu armamentul.

Încărcătoarele și cutiile portbenzi se scot de la armament și se dispun în locașurile din lăzile armamentului respectiv sau în lăzi separate, originale sau adaptate în acest scop. Benzile pentru cartușe se dispun în cutiile portbenzi.

Mitralierele se pot depozita pe afeturile lor, iar în cazul în care au lăzi, se demontează și se depozitează în acestea, separat sau împreună cu afeturile lor. Mecanismele și platformele afeturilor se aduc în poziția “de mijloc” se blochează prin apăsarea ușoară a siguranțelor, astfel încât pârghiile, rozetele și arcurile să nu fie solicitate.

Muniția se depozitează în magazii special destinate, în mod obligatoriu separat de orice fel de alte mijloace și materiale.

Cantitatea de muniție care se poate depozita într-o magazie se stabilește în funcție de cantitatea de exploziv conținut în aceasta, avându-se în vedere pericolul de transmitere a exploziei.

În magazie, lăzile cu muniție se depozitează sigilate.

Armamentul și muniția aflate “în folosință”, adică destinate dotării unităților și subunităților, se depozitează separat de armamentul și muniția “la stoc”.

Astfel, armamentul aflat în exploatare, pe timpul cât nu este folosit la instrucție, trageri, în serviciul de gardă sau în misiuni de pază și supraveghere a frontierei de stat se păstrează în camere de păstrare amenajate conform depozitelor din Precizările tehnice Nr.S/273390 din 25.06.1994 privind depozitarea, păstrarea, întreținerea și controlul armamentului și muniției la unitățile și în depozitele centrale ale M.I.

Potrivit acestor dispoziții, camerele de păstrare a armamentului și muniției vor fi prevăzute cu gratii și grilaje, montate la toate ferestrele și ușile de acces, iar la gurile de aerisire cu plase sau site metalice. În situația când ușile de acces sunt confecționate din tablă de cel puțin 5mm, nu este obligatoriu montarea grilajelor.

Ferestrele vor fi vopsite la interior cu alb.

Ușile și grilajele acestora vor fi prevăzute cu câte 2 încuietori sigure.

Se interzice montarea ușilor cu deschiderea în interiorul camerei.

Grosimea barelor gratiilor și grilajelor vor fi de vel puțin 10mm, iar dimensiunile maxime ale ochiurilor acestora de 150×150. Gratiile și grilajele vor fi încastrate în zid, iar balamalele vor fi astfel montate încât să nu permită scoaterea lor.

Ușile de acces în depozitele, magaziile și încăperile unde se păstrează armament și muniție vor fi prevăzute cu sisteme de alarmare, iar acolo unde situația impune, se vor instala senzori și la ferestre.

În aceste încăperi armamentul de infanterie se păstrează în dulapuri rastel și în lăzi metalice prevăzute cu sisteme de închidere, încuiate, sigilate, prevăzute cu opis semnat de comandantul de detașament, care cuprinde felul și seria armamentului, deținătorul acestuia.

În situația în care nu se pot asigura camere pentru păstrarea armamentului, dulapurile rastel pot fi păstrate în dormitoare sau pe holuri, supravegheate permanent de personalul de serviciu.

Pistoalele, scoase din tocuri, se păstrează în dulapuri speciale sau dulapuri rastel, precum și în lăzi metalice, prevăzute cu încuietori sigure.

Baionetele se ung cu un strat subțire de ulei și se păstrează în teci, în magazia subunității.

Armamentul din dotarea militarilor în termen, plecați din subunitate pe o perioadă mai mare de 15 zile, se păstrează în magazia subunității.

Se vor lua măsuri ca armamentul să aibă o stare tehnică corespunzătoare, să fie bine întreținut și să fie completat cu toate piesele de schimb și accesoriile provăzute din completul individual, indiferent de locul unde acestea se păstrează.

Este interzisă păstrarea în exploatare la subunități a armamentului defect, care necesită reparații.

Tuburile cu accesorii se păstrează în locașurile paturilor armamentului, iar la tipurile de armament care nu au prevăzut asemenea locașuri, accesoriile se păstrează în huse, săculeți sau în gențile portîncărcătoare.

Este interzisă păstrarea accesoriilor în valizele personale ale militarilor în termen sau alte locuri decât cele menționate mai sus.

Deoarece există pericolul producerii inelării sau chiar a exploziei țevii. Se interzice introducerea pe canalul țevii a dopurilor de cârpă, câlți, hârtie, unsoare sau alte materiale, indiferent de condițiile și locul de păstrare a armamentului.

Pe timpul păstrării armamentului de infanterie, arcurile mecanismelor vor fi lăsate în poziția deschisă, pârghiile de siguranță în poziția “ asigurat”, cursoarele înălțătoarelor, aduse la gradația minimă, baionetele scoase de la armă și dispuse în locașurile destinate în dulapurile rastel.

Armamentul cu pat rabatabil se păstrează în dulapuri rastel, patul rabatat.

Lunetele puștilor și înălțătoarelor optice ale aruncătoarelor de grenade antitanc portativ AG-7, se scot de la armament și se păstrează, în gențile lor, în locașurile special destinate în dulapuri rastel.

Pe timpul păstrării armamentului în dulapuri rastel sau lăzi, încărcătoarele se păstrează în locașurile special destinate din dulapul rastel sau în gențile portîncărcătoare, iar benzile în cutiile portbenzi.

Atât încărcătoarele cât și benzile se dispun în aceleași dulapuri rastel sau lăzi în care se păstrează celelalte accesorii din completul individual al armamentului.

La puștile mitralieră și la mitralieră crăcanele de sprijin se strâng și se fixează în poziția de marș, iar mecanismele afeturilor se blochează.

Țevile de rezervă, care intră în completul armamentului, se păstrează, curățate și unse, introduse în huse, în aceleași lăzi sau dulapuri rastel cu armamentul aferent.

2.4. Evidența și distribuirea armamentului și muniției din dotarea individuală a militarului

Comandanții de la toate eșaloanele trebuie să ia măsuri pentru organizarea unei evidențe riguroase a armamentului și muniției din dotarea militarilor, subunităților și unitățile de grăniceri, păstrarea în condiții de siguranță deplină, în scopul prevenirii pierderii, sustragerii, înstrăinării sau degradării acestora.

La începutul fiecărui an, la subunitățile de grăniceri, odată cu actualizarea documentelor se stabilește și cantitatea necesară de armament și muniție, în situații și variante de acțiune.

În acest scop fiecărui militar dotat cu pistol i se va asigura de la 0,5 UF până la 2 UF (dar nu mai mult de două încărcătoare pline) în funcție de tipul și calibrul armamentului, precum și de capacitatea încărcătorului. Astfel, se vor asigura 60 cartușe pentru fiecare pistol mitralieră, 80 pentru fiecare pușcă mitralieră, 20 cartușe pentru fiecare pușcă de vânătoare calibrul 12 (16) mm și pentru fiecare pușcă semiautomată cu lunetă și 200 cartușe pentru fiecare mitralieră.

Pentru armamentul înseriat se va ține o strictă evidență în registrul de evidență a seriilor, pentru cel din exploatare, separat de cel aflat în depozitare (stoc).

Orice primire sau distribuire de armament va fi operată în registrul pentru fiecare serie în parte. Coloana unde se află se completează cu creion negru (numărul lăzii dacă se află în depozitare sau al subunității unde se află, dacă arma este în exploatare) pentru a se putea opera modificările impuse atunci când materialul este distribuit sau retras din (în) depozitul de unitate. În cazul distribuirii armamentului la alte unități, această coloană va fi completată cu cerneală menționându-se unitatea primitoare, numărul operațiunii de scădere și data efectuării acesteia.

Pentru pistoale și pistoalele mitralieră, care se primesc din producția internă în cantități mari, evidența seriilor se poate ține pe tabele cu serii primite de la întreprinderea producătoare, urmând ca, atunci când armamentul se distribuie, în dreptul seriei fiecărei arme să se înscrie unitatea primitoare, numărul operațiunii de scădere și data efectuării.

Evidența armamentului din dotarea individuală, dată in primire militarilor, se ține obligatoriu pe serii. Evidența pe serii a armamentului, în cadrul subunităților de grăniceri, se ține în registrul de evidență a materialelor subunității aflate asupra militarilor.

2.4.1. Evidența și distribuirea armamentului și muniției din dotare individuală a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor

Armamentul și muniția pentru dotarea individuală se distribuie ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor la încadrarea acestora în unități, subunități.

Armamentul și muniția din dotarea individuală a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor vor fi schimbate numai cu ocazia mutării cadrelor la alte unități sau dacă materialele au fost introduse pentru reparații în atelierele centrale, sau de unitate, ori au fost trecute la starea de casat.

La mutarea în altă subunitate din cadrul unității, dotarea cadrelor va fi asigurată în continuare, cu aceeași armă și aceeași muniție, întocmindu-se formele legale de evidență pentru noua subunitate.

Distribuirea armamentului și muniției din dotarea individuală a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor se face în următoarele situații:

la alarmarea subunității

pentru executarea ședințelor de tragere

pentru executare misiunilor de pază și supraveghere a frontierei de stat ordonate

la executarea serviciului de zi pe unitate/subunitate.

Evidența, distribuirea, portul și manipularea armamentului și muniției se execută în conformitate cu prevederile normelor Ministerului de Interne sau normelor (instrucțiunilor) în vigoare, care reglementează această activitate.

Distribuirea armamentului și muniției se face numai la ordinul comandantului de unitate (subunitate), înlocuitorului la comandă sau altor cadre stabilite prin prevederile ordinelor de linie ale ministrului de interne, pe bază de semnătură în registrele tip, în funcție de specificul activității sau pe tichetele înlocuitoare.

La plecarea în concedii de odihnă, medicale sau de studii, internări în spitale, suspendări din funcție, când se află în cercetări sau alte situații, de asemenea natură, a cadrelor de la subunitățile de grăniceri unde nu este organizat serviciul de zi permanent, vor preda armamentul și muniția din dotare detașamentelor de grăniceri.

Tichetele înlocuitoare pentru predarea-primirea armamentului și muniției din dotarea individuală a cadrelor, se iau în evidență în registrele special destinate lucrului cu documente secrete potrivit prevederilor instrucțiunilor în vigoare.

Tichetele înlocuitoare se eliberează separat pentru predarea / primirea armamentului, respectiv a munițiilor și vor cuprinde în mod obligatoriu următoarele mențiuni:

indicativul unității

numărul de ordine

gradul, numele și prenumele cadrelor

tipul armei și seria acesteia

numărul de cartușe alocate și tipul acestora

ștampila unității aplicată peste semnătura comandantului acesteia

semnătura la primire a cadrului.

Cu ocazia inventarierilor bunurilor materiale, pe timpul executării unor misiuni, la controale, convocări și alte asemenea activități se verifică existența tichetelor și de iau măsuri de înlocuire a celor necorespunzătoare.

Acolo unde nu există registre tip de predare-primire a armamentului și muniției din dotarea individuală a cadrelor, acestea se vor întocmi în unitate, ținându-se seama de următoarele:

– registrul, conținând numele cadrelor, tipul și seriile armamentului din dotare, este document secret și va avea regimul de păstrare corespunzător;

– datele pe care trebuie să le cuprindă rubricile deschise la întocmirea registrelor de evidență a predării-primirii armamentului și muniției sunt cele stabilite prin prevederile ordinelor ministrului de interne care reglementează ținerea evidenței bunurilor materiale în unitățile bugetare.

2.4.2. Evidența și distribuirea armamentului din dotarea militarilor în termen și militarilor cu termen redus

Armamentul individual și de grupă, dat în primirea militarilor în termen și militarilor cu termen redus se înscrie, de către plutonierul de subunitate, în opisul registrului serviciului de zi pe unitate, care se semnează de către comandantul subunității. Orice modificări ulterioare în opis vor purta semnătura comandantului de subunitate.

Armamentul individual dat în primire acestor categorii de militari, se înscrie, în mod obligatoriu, în carnetele de serviciu. La mutarea militarilor în alte unități, în carnetele de serviciu se face mențiunea cu privire la predarea armamentului.

La intrarea în serviciu, sergentul de serviciu pe subunitate ia în primire armamentul după opis, verificându-l bucată cu bucată, iar în procesul verbal de primire a serviciului se înscrie diferențele cantitative constatate.

Distribuirea armamentului individual și de grupă militarilor în termen se face în condițiile stabilite de Regulamentul Serviciului Interior, numai pe bază de semnătură, în partea a II-a a registrului serviciului de zi pe subunitate.

Pentru a se putea urmării mai ușor ieșirea armamentului din subunitate, pentru partea a II-a a registrului serviciului de zi pe subunitate (evidența armamentului ieșit din subunitate) se va împărți în mai multe capitole, pe grupe de activitate: armament ieșit zilnic pentru serviciul de pază al frontierei de stat sau serviciul de gardă, armament ieșit din subunitate pentru perioade mai mari – detașări, cursuri auto – inclusiv cel retras în magazia subunității; armament ieșit la alarmă, armament intrat din alte unități sau subunități.

Confruntarea evidenței armamentului cu existentul acesteia se face prin compararea cantităților înscrise în rubricile menționate cu cantitățile de armament existente efectiv în subunitate.

2.5. Întreținerea tehnică a armamentului și muniției

2.5.1. Întreținerea tehnică a armamentului

Întreținerea tehnică a armamentului se execută pe baza unui sistem preventiv planificat, urmărindu-se menținerea în permanență a unei stări tehnice de întreținere corespunzătoare, precum și prelungirea duratei de folosință a armamentului.

În funcție de volumul și periodicitatea lucrărilor se execută următoarele categorii de întreținere tehnică:

întreținerea tehnică curentă

întreținerea în cadrul Z.V.I.T.A.

întreținerea tehnică nr.1

întreținerea tehnică nr.2

întreținerea tehnică de sezon.

Întreținerile tehnice constau în executarea lucrărilor de curățare, spălare și ungere, gresare, vopsire, precum și a controalelor, reglajelor și remedierea unor defecțiuni care nu impun introducerea armamentului în ateliere pentru reparații.

Întreținerea curentă se execută zilnic, la întreg armamentul care s-a folosit în procesul de instrucție, în aplicații, (în cursul zilei în care armamentul a revenit în subunitate), în serviciul de gardă și în misiuni de pază și supraveghere a frontierei de stat, înainte de a se depune la locul de păstrare (magazie, rastel) .

Armamentul ce nu se folosește zilnic în serviciul de pază și supraveghere a frontierei de stat, se întreține, obligatoriu, cel puțin o dată pe săptămână.

Întreținerea tehnică curentă se execută, la toate tipurile de armament de către militarii ce le au în primire, sub directa conducere și îndrumare a comandantului subunității sau înlocuitorului acestuia la comandă.

Este interzisă executarea întreținerii tehnice curente fără participarea comandantului subunității sau înlocuitorului acestuia la comandă.

Întreținerea tehnică curentă se va executa în camera pentru păstrarea și întreținerea armamentului sau în locuri special destinate acestei activități.

Nu se admite prezența ruginii pe piesele armamentului. Începutul de oxidare va fi îndepărtat imediat. În acest scop, suprafața atacată de rugină va fi curățată numai prin frecare cu lemn de esență moale. Folosirea prafului abraziv se admite numai cu aprobarea locțiitorului tehnic al comandantului și numai în cadrul atelierelor de reparat armamentul al unităților.

În principiu metoda constă în înmuierea locului atacat de rugină cu petrol sau ulei și frecarea suprafeței cu lemn de esență moale. În cazul când rugina nu se elimină, se execută frecarea locului respectiv cu materiale abrazive.

La curățarea armamentului, se interzice folosirea prafului abraziv de granulație mare, a nisipului, prafului de cărămidă, cretei sau altor materiale abrazive, precum și spălarea armamentului cu jet de apă sub presiune. Suprafețele vopsite și cele din lemn ale armamentului nu se curăță și nici nu se ung cu produse petroliere.

Întreținerea în cadrul zilei de verificare și întreținerea a tehnicii și a armamentului (Z.V.I.T.A.) se execută în toate unitățile și subunitățile de grăniceri de două ori pe lună. Cu această ocazie se face și întreținerea locurilor de păstrare a armamentului.

Lucrările din cadrul Z.V.I.T.A. se execută după un plan aprobat de comandantul unității.

Dacă pe timpul desfășurării lucrărilor în cadrul Z.V.I.T.A. rezultă că sunt necesare lucrări de reparații complexe, armamentul va fi predat atelierului de reparat armamentul al unității.

Întreținerea tehnică nr.1 se execută cu ocazia tragerilor de instruire, în scopul asigurării în deplină siguranța în funcționare a armamentului, precum și a securității personalului ce participă la această activitate și cuprinde:

pregătirea și admiterea la trageri a armamentului

întreținerea armamentului după executarea tragerii

Întreținerea nr.2 se planifică și se execută în unitățile de instrucție odată pe ciclu de instrucție, în luna ce precede ciclul următor.

2.5.2. Întreținerea tehnică a muniției

Întreținerea tehnică a muniției constă în ansamblul operațiunilor ce se execută în cadrul atelierelor specializate ale unităților sau depozitelor unităților, menținerii în permanență a unei stări corespunzătoare a acestuia (îndepărtarea urmelor de oxizi de pe elementele componente ale cartușului, ștergerea petelor de unsoare, grăsime etc.).

Muniția folosită curent în serviciul de gardă, care nu se află în ambalaje etanșe, se întreține ori de câte ori se apreciază necesar, în urma verificărilor executate.

Petele de oxizi de pe capsele de aprindere nu se curăță la corpul de gardă, cartușele ce prezintă acest defect se înlocuiesc prin grija comandantului de subunitate.

Muniția folosită în serviciul de pază, care nu se păstrează în ambalaje etanșe, se întreține trimestrial și ori de câte ori este nevoie.

2.5.3. Materiale ce se folosesc la întreținerea armamentului

Pentru curățarea și ungerea armamentului se întrebuințează cârpe curate moi și câlți curățați de puzderie. Câlții se folosesc la curățarea canalului țevii, în mod obligatoriu după tragere, în scopul îndepărtării zgurii rezultate din arderea pulberii.

Uleiurile și unsorile se folosesc pentru protecția suprafețelor metalice ale armamentului din înzestrare împotriva coroziunii; pentru ungerea în scopul micșorării frecării și protejării de uzura permanentă a pieselor și mecanismelor care nu vin în contact în timpul funcționării.

Pentru curățarea și ungerea armamentului din dotarea trupelor de grăniceri se întrebuințează următoarele uleiuri, unsori și materiale de curățat:

a) Ulei de frână AU (C.S.97/1974) – pentru curățarea pieselor funcționale care intră în contact direct cu gazele rezultate din arderea pulberii încărcăturii de azvârlire (țeava regulatorul și tubul de gaze, pistonul, capacul mobil, corpul închizătorului, plăcuțele de înzăvorâre, percutorul, cutia mecanismelor, ascunzătorul de flăcări, întăritorul de recul).

De asemenea uleiul de funcționare se întrebuințează la înmuierea și îndepărtarea unsorii vechi de pe piesele armamentului, precum și pentru ungerea în scopul micșorării frecării și asigurării unei funcționări normale, atât pe timp de vară cât și pe timp de iarnă, a mecanismelor armamentului. Se mai folosește și pentru ungerea pieselor neprotejate prin brumare împotriva acțiunii corozive a agenților atmosferici.

Este un ulei de tip lichid subțire, care se obține din amestecul a doua uleiuri vegetale rafinate, fără alte adaosuri principale. Este transparent privit prin sticlă incoloră iar în lumină directă capătă o culoare galben deschis.

Amestecul de unsoare de tun cu unsoare de armă în proporție de 1:1 (50% unsoare de tun, 50% unsoare de armă) pentru ungerea la cald a țevii, pieselor și mecanismelor în vederea conservării pe lungă durată.

White-spirt, pentru a șterge unsoarea veche de pe piese (rămasă în urma păstrării îndelungate în depozite); prin înmuierea ruginii apărute pe unele piese, precum și pentru înmuierea reziduurilor durificate rămase de la trageri pe piese.

Săpun de rufe tip 3 STAS, pentru spălarea învelitorilor și a genților de purtare.

Hârtie anticorozivă, pentru împachetarea armamentului și căptușirea lăzilor de ambalat când acest armament se trece la păstrare îndelungată.

Folosirea hârtiei anticorozive se va face în conformitate cu prevederile “Regulamentului A 111/1976”.

Pentru curățarea șanțurilor, a scobiturilor și a orificiilor este permis să se folosească bețișoare din lemn de esență moale.

Se interzice folosirea altor uleiuri, unsori și substanțe de curățat. Unsorile și substanțele de curățat își ating scopul numai atunci când armamentul este întreținut corespunzător, iar unsorile și substanțele sunt folosite corect.

2.6. Repararea armamentului

Repararea tehnicii militare este partea componentă a asigurării tehnice care are ca scop menținerea stării de funcționare a acesteia.

Repararea tehnicii militare constă în restabilirea stării tehnicii la nivelul condițiilor tehnice de reparații sau al parametrilor nominali, prin remedierea defecțiunilor produse la subansamblele, mecanismele și piesele acesteia sau prin înlocuirea lor cu altele noi.

În procesul de reparare a tehnicii militare se execută și recondiționarea și fabricarea unor piese și subansambluri.

Recondiționarea este ansamblul de reparații care se execută la piesele defecte în scopul restabilirii formei geometrice, dimensiunilor nominale sau de reparații, parametrilor funcționali inițiali, conform condițiilor tehnice de reparații sau a instrucțiunilor de descriere și exploatare a tehnicii respective.

Fabricarea este ansamblul de operații care are drept scop realizarea de piese de schimb și subansambluri necesare reparării și întreținerii tehnicii militare, de prototipuri de producție de serie de tehnică militară, de elemente de autoutilare a atelierelor, secțiilor de reparații.

Repararea tehnicii militare, recondiționarea și fabricarea pieselor și subansamblurilor se execută în ateliere de reparat tehnică militară ale unităților și secții de reparat tehnică militară subordonate marilor unități, precum și în baza de reparat tehnică militară subordonată Comandamentului Național al Grănicerilor.

Repararea tehnicii militare se execută după un sistem preventiv planificat și după necesitate în limita cantităților de piese și materiale aprobate sau a fondurilor alocate. Aprobarea de piese sau fonduri suplimentare se dă de eșalonul superior.

La tehnica militară se execută: reparații curente, reparații medii, și reparații capitale.

Reparați curentă este ansamblul operațiunilor de remediere a defecțiunilor apărute pe timpul exploatării, prin înlocuirea sau repararea subansamblelor sau pieselor defecte și efectuarea de reglaje pentru restabilirea condițiilor inițiale de asamblare și funcționare. Reparația curentă are de regulă, un caracter de necesitate și se execută ori de câte ori este nevoie cu condiția ca piesele și materialele consumate să nu depășească drepturile calculate pentru întreaga cantitate de tehnică de același fel aflate în înzestrare.

Pe timpul executării reparațiilor curente se remediază și alte defecțiuni constatate și execută una din întreținerile necesare aducerii tehnicii militare într-o stare tehnică corespunzătoare duratei de funcționare.

Reparația medie este ansamblul operațiunilor de înlocuire sau reparare a unor subansambluri principale care impun demontarea parțială a tehnicii militare. La această reparație se execută în mod obligatoriu controlul amănunțit al stării tehnice a tuturor subansamblurilor, înlocuirea sau repararea pieselor defecte, precum și reglajele necesare restabilirii parametrilor funcționali în conformitate cu condițiile tehnice de reparații.

Reparația capitală este ansamblul operațiunilor de demontare completă a tehnicii militare, controlul amănunțit al stării tuturor subansamblurilor, înlocuirea sau repararea celor defecte, precum și efectuarea reglajelor necesare în scopul restabilirii parametrilor funcționali, în conformitate cu condițiile tehnice de reparație sau cu instrucțiunile de descriere și exploatare a tehnicii militare.

Normele de funcționare pentru introducerea în reparația curentă, reparația medie sau reparația capitală sunt prevăzute în normativele privind repararea tehnicii militare elaborate de Comandamentul Național al Grănicerilor și servesc la planificarea și asigurarea materială a acestor reparații precum și al stabilirea planului de producție.

Reparațiile medii și capitale au caracter preventiv-planificat și afectează categoria de stare a tehnicii militare.

Operațiunile ce se execută la reparația curentă, reparația medie și reparația capitală sunt stabilite în procesele tehnologice sau în normativele privind repararea tehnicii elaborate de Comandamentul Național al Grănicerilor.

Scoaterea din serviciu a tehnicii militare pentru executarea acestor lucrări se consemnează în ordinul de zi pe unitate și se raportează Comandamentul Național al Grănicerilor prin grija locțiitorului tehnic la termenele stabilite prin ordinele în vigoare.

Repararea tehnicii militare se execută după una din următoarele metode:

Înlocuirea pieselor și subansamblelor defecte cu altele noi sau reparate anterior;

Repararea subansamblurilor și recondiționarea pieselor demontate de pe tehnica militară introdusă în reparație;

Combinat, când o parte din subansambluri și piese se înlocuiesc cu altele noi sau reparate iar o altă parte se repară, pentru a fi montate din nou pe tehnica militară de la care au fost demontate.

În procesul de reparare a tehnicii militare se permite schimbarea între ele a pieselor și subansambluri de același fel, cu excepția subansambluri și piese înseriate ale armamentului.

Anual, la datele stabilite prin ordinele în vigoare, unitățile beneficiare înaintează eșalonului superior unitățile ce asigură asistența tehnică, nevoile certe de reparații pe linia fiecărei arme.

Ordinele de reparații pentru asistența solicitată se trimit unităților beneficiare de către eșalonul superior unităților ce asigură asistența tehnică, imediat după aprobarea planului de reparații.

Subansamblurile și piesele vor fi trimise la reparat astfel:

În ultima decadă a fiecărei luni fără aprobare prealabilă, cele care după reparare nu se mai înapoiază unității, intrând în circuitul de depozitare și apoi în cel de redistribuire;

Ori de câte ori este nevoie, cu aprobarea eșalonului superior, pentru cele ce trebuie reparate imediat, în scopul înapoierii lor la unități;

Înainte de a fi trimis la reparat armamentul este supus următoarelor operații:

Spălarea și curățarea generală

Controlul funcționării și al stării de completare, verificarea lotului de piese de schimb și scule.

De asemenea se întocmesc documentele justificative pentru reperele lipsă sau reformate și se completează în totalitate, corect și la zi, documentele de exploatare și evidență a sculelor, pieselor de schimb și accesoriilor din complet.

Se interzice înlocuirea pieselor și subansamblurilor bune cu altele defecte la armamentul ce urmează a fi trimis în reparație.

CAPITOLUL III

Aplicarea prevederilor Legii 17/1996 referitoare la uzul de armă în paza și supravegherea frontierei de stat a României

3.1. Regimul juridic al armelor de foc și munițiilor potrivit legii 17/1996

Regimul juridic al armelor de foc și munițiilor este reglementat de legea nr. 17/1996. Potrivit ei producerea, exportul, importul și comercializarea armelor și munițiilor militare constituie monopol de stat și sunt supuse dispozițiilor legale stabilite în acest scop.

În sensul legii prin monopol de stat privind exportul, importul și comercializarea armelor și munițiilor militare se înțelege dreptul de a efectua aceste operațiuni numai de către Ministerul Finanțelor, cu avizul Ministerului Apărării Naționale sau, după caz, al Ministerului de Interne.

Autoritatea română competentă să notifice operațiunile privind vânzarea, transferarea sau cedarea, cu orice titlu, a armelor de foc între cetățenii sau persoanele juridice române și cetățenii statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenției europene referitoare la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, Strasbourg – 28 iunie 1978, este Inspectoratul General al Poliției.

3.1.1. Deținerea, portul și folosirea armelor de foc și munițiilor

Persoanele juridice care dețin și folosesc sau efectuează operațiuni cu arme de foc și cu muniții pentru aceste arme, sunt obligate să se supună controlului exercitat de către organele de poliție competente, privind modul de respectare a depozițiilor legale, referitoare la deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu acestea.

Persoanele fizice titulare de permise sunt obligate să prezinte la control armele și muniția deținute, la cererea organelor de poliție competente. Dacă acestea refuză nejustificat să prezinte la control armele și munițiile deținute, organele de poliție vor efectua controlul conform normelor stabilite de lege pentru efectuarea percheziției.

Persoanele fizice nu pot dobândi, nu pot deține și nu pot folosi arme de foc fără pat sau cu pat rabatabil și nici nu pot modifica în acest sens armele deținute legal. De asemenea persoanele juridice autorizate să execute operațiuni cu arme de foc și muniție nu pot vinde persoanelor fizice arme din această categorie. Nici vânzătorii autorizați, care nu sunt și antrenori sau sportivi de categoria I, nu pot deține pistoale sau revolvere de tir.

3.1.1.1. Condițiile în care persoanele fizice pot deține și după caz, pot purta și folosi arme de foc și muniție

Deținerea și după caz portul și folosirea armelor și munițiilor, de către persoanele fizice, sunt permise numai cu autorizarea organelor competente ale Ministerului de Interne, organe ce pot autoriza deținerea și folosirea de către aceeași persoană a cel mult 2 arme de același calibru, precum și cantitatea de muniție corespunzătoare acestora.

Cetățenii români pot fi autorizați să dețină și după caz să poarte și să folosească arme de tir, arme de vânătoare, arme de împrăștiere a gazelor nocive, iritante sau de neutralizare și arme de panoplie, iar dintre armele militare, numai pistol sau revolver, precum și muniția corespunzătoare.

Străinii cu domiciliu sau reședința în România pot fi autorizați să dețină și după caz să poarte și să folosească arme de tir, vânătoare, de împrăștiere a gazelor nocive, iritante, ori de neutralizare, sau arme de panoplie și muniția corespunzătoare. Străinii veniți în România pentru a participa la concursuri oficiale de tir sau pentru a practica vânătoarea, în condiții legale, pot deține, purta și folosi arme de tir sau arme de vânătoare, după caz, și muniția corespunzătoare, numai dacă acestea au fost înscrise de organele de control pentru trecerea frontierei de stat române în pașapoartele sau în actele valabile cu care au intrat în România, ori dacă au procurat legal armele sau munițiile de la cluburile, asociațiile sau celelalte persoane juridice autorizate să desfășoare asemenea activități.

Persoanelor fizice străine le este interzisă deținerea portului sau folosirea armelor militare și munițiilor aferente pe teritoriul României. Doar însoțitorii delegațiilor străine la nivelul șefilor de stat ori guvern, precum și militari ce fac vizite oficiale în România au acest drept, în timpul șederii lor în țară, doar cu avizul organelor competente. Sunt scutiți, pe bază de reciprocitate, de obligația de a obține această autorizare, membrii personalului misiunilor diplomatice, ai oficiilor consulare și ai reprezentanțelor organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România.

Autorizarea se acordă următoarelor categorii de arme și persoane:

armă militară, pistol sau revolver, persoanelor care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității publice, dacă pentru pază sau autoapărare este necesar să dețină și să poarte o asemenea armă.

arme de tir, antrenorilor și sportivilor de categoria I, care sunt membri ai asociațiilor sau cluburilor sportive cu secții de tir afiliate la Federația Română de Tir

arme de vânătoare, membrilor asociațiilor de vânători sportivi legal constituite

arme pentru împrăștierea gazelor nocive, iritante sau de neutralizare, persoanelor cărora, pentru pază sau autoapărare, le este necesară deținerea unor asemenea arme

arme de panoplie, persoanelor care doresc să dețină astfel de arme în calitate de colecționari.

Nu pot fi autorizate să dețină, să poarte și să folosească arme și muniții următoarele categorii de persoane: minorii, bolnavii psihic, precum și cei care datorită altor afecțiuni de care suferă, stabilite de Ministerul Sănătății ar putea pune în primejdie propria lor viață ori a altora, atunci când ar deține sau ar folosi arme și muniții. De asemenea, nu pot fi autorizați să dețină, să poarte sau să folosească arme și muniții cei care, datorită antecedentelor penale sau conform dovezilor existente la organele competente, prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța statului sau pentru viața și integritatea corporală a persoanelor.

Persoanele fizice care doresc să dețină și după caz, să poarte și să folosească arme și muniții și care îndeplinesc condițiile legale pentru a fi autorizate depun cerere în acest scop la inspectoratul de poliție al județului sau la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București în a căror rază teritorială își au domiciliul. Cererea se rezolvă în cel mult 45 de zile de la înregistrare, înăuntrul căruia se va comunica petiționarului modul de soluționare.

Modul de rezolvare a cererii de autorizare este supus controlului judecătoresc potrivit Legii contenciosului administrativ și poate fi atacat în termen de cel mult 15 zile de la comunicare.

Persoane autorizate să dețină și după caz, să poarte și să folosească arme și muniții i se eliberează permis de armă.

Permisul va cuprinde numele de familie și prenumele, domiciliul, fotografia și semnătura titularului, numărul și data eliberării, denumirea, ștampila și semnătura organului emitent, felul și seria armei pentru care s-a obținut autorizarea de a fi deținută, cantitate de muniție care poate fi deținută precum și rubrici pentru vizele periodice și mențiunile de schimbare a domiciliului titularului. De asemenea se vor face mențiuni și asupra scopului în care pot fi folosite armele și munițiile.

Armele și munițiile deținute de persoanele fizice nu pot fi folosite decât în scopul pentru care s-a dat autorizarea. Armele de tir se folosesc numai în poligoane special amenajate pentru acest tip de arme.

Armele de panoplie nu pot fi purtate, iar pentru ele nu pot fi deținute muniții în stare de folosință.

Permisele de armă se vizează o dată la 3 ani de către organul competent, în perioada stabilită de către Inspectoratul General al Poliției, titularii permiselor fiind obligați să se prezinte la viză, la data și locul stabilite, cu armele înscrise în permis și cu celelalte documente solicitate.

Titularul de permis de armă sau al autorizației de comunicare pe baza căreia urmează să-și cumpere armă este obligat să solicite organului emitent eliberarea unui nou document de armă, în termen de 10 zile de la data când s-a ivit unul din următoarele motive:

în caz de schimbare al numelui titularului

documentul s-a deteriorat ori a fost distrus

documentul a fost pierdut ori a fost sustras

au fost folosite în întregime spațiile din permisul de armă destinate vizelor și mențiunilor.

Legea 17/1996 prevede anumite situații când autorizația se anulează și permisul de armă se retrage. Aceste situații se referă la titular și sunt următoarele: când titularul renunță să mai dețină arma înscrisă în permis; când după obținerea permisului acesta a fost deteriorat, distrus, pierdut sau sustras; când a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni la care pedeapsa închisorii este mai mare de 3 ani; când a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă pentru infracțiuni la săvârșirea cărora s-a folosit de armă ori pentru săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile la regimul armelor de foc și al munițiilor când nu mai are calitatea care a condiționat eliberarea permisului; când pleacă definitiv din țară; când nu se prezintă, fără motive întemeiate la viza permisului de armă în perioada stabilită de organele competente; când a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă; când a săvârșit una sau mai multe contravenții pentru care legea prevede anularea autorizării și retragerea permisului de armă.

Persoanele fizice cărora li s-a anulat autorizarea și li s-a retras permisul de armă pot ataca în instanță decizia pe calea contenciosului administrativ.

Atunci când titularul permisului de armă se află în curs de urmărire penală sau judecată, permisul de armă împreună cu armele și munițiile aparținând învinuitului sau inculpatului sunt ridicate de către organele judiciare și predate unității de poliție care le păstrează până la soluționarea definitivă a cauzei inclusiv până la executarea pedepsei privative de libertate, timp în care autorizarea de a deține și de a purta și folosi arme și muniții se suspendă.

În cazul scoaterii de sub urmărire penală, de încetare a urmăririi penale, de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare pentru infracțiuni la pedeapsa închisorii de până la 3 ani, organele de poliție restituie celor în cauză permisul de armă, armele și munițiile ridicate, dacă nu există alte motive care să impună anularea autorizației de a deține, de a purta și folosi arme și muniții.

În situația anulării autorizării și retragerii permisului de armă, titularul sau reprezentantul său legal este obligat ca, în termen de 10 zile de la data luării la cunoștință, să doneze sau să depună spre vânzare armele și munițiile, cu excepția acelora care sunt supuse confiscării și se ridică de către organele de poliție.

În scopul în care titularul a decedat ori a fost declarat dispărut, urmașii săi sunt obligați ca în termen de 15 zile de la decesul său sau de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, să depună la organele de poliție armele, munițiile și permisul de armă ale defunctului sau dispărutului. Aceste arme și muniții, cu excepția celor ce urmează a fi casate, în situația în care urmașii nu solicită autorizarea de a le deține, se depun de către organele de poliție la unitățile specializate, pentru a fi vândute la prețurile stabilite de urmașii defunctului sau dispărutului. Sumele rezultate din vânzarea se înmânează celor în drept să le primească, de către unitatea prin care s-a făcut vânzarea.

Dacă defunctul sau dispărutul are urmași minori, care doresc să dețină armele ce au aparținut persoanei ce o moștenesc, acestea vor putea fi păstrate în custodie, până la împlinirea vârstei de 18 ani a unuia dintre urmași, la asociația de vânători sportivi al cărui membru a fost defunctul ori la o altă asociație de vânători sportivi legal constituită.

În termen de 10 zile de la încetarea funcției care a justificat autorizarea deținerii, portului și folosirii armei pentru pază sau autoapărare personală, cel în cauză este obligat să depună arma și muniția spre vânzare la unitățile specializate ori să le doneze sau să le restituie organului de la care le-a primit în dotare. Acele arme ce nu au fost vândute, donate, depuse la organele de poliție ori spre vânzare la unitățile specialitate sau nu au fost restituite organului de la care au fost primite în dotare, în termen de 10 zile, se consideră ca fiind deținute fără drept.

3.1.1.2. Condițiile în care persoanele juridice pot deține și folosi armele de foc și muniții

Referitor la persoanele juridice, legea nr.l7/l996 prevede în art.30 că “persoanele juridice române, inclusiv cele ale cărui obiect de activitate îl constituie prestarea de servicii în domeniul protecției și pazei, pot fi autorizate să dețină arme de foc și muniția corespunzătoare, pentru înarmarea paznicilor proprii, și a altor angajați care mânuiesc bunuri sau alte valori, dacă acestea se justifică pentru asigurarea pazei sediilor, imobilelor sau obiectelor ce le aparțin sau cărora le asigură protecție, precum și a transportului de valori importante.

Spre deosebire de persoanele juridice române, persoanele juridice străine nu pot fi autorizate să dețină arme militare și muniții corespunzătoare acestora.

Regia Autonomă a Pădurilor “ROMSILVA” și subunitățile aparținând acesteia precum și asociațiile de vânători sportivi legal constituite pot procura și deține, cu orice titlu, arme militare și muniții pentru paza fondului forestier sau al fondurilor de vânătoare, cu avizul Ministerului de Interne . Organele de control ale regiei și subunitățile aparținând acesteia pot deține și folosi în exercitarea atribuțiilor de serviciu și pistol. De asemenea, Regia Autonomă a Pădurilor “ROMSILVA” și subunitățile acesteia precum și Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului, unitățile din subordinea sa, asociațiile de vânători sportivi legal constituite, au dreptul să dețină și arme de vânătoare pentru a înarma personalul propriu însărcinat cu ocrotirea, recoltarea planificată și combaterea animalelor dăunătoare vânatului și pe fondurile de vânătoare pe care le gospodăresc.

Unitățile piscicole din subordinea Ministerului Agriculturii și alimentației, stabilite de acesta împreună cu Ministerul de Interne și Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului, au dreptul să dețină și arme de vânătoare cu alice, pentru înarmarea personalului propriu însărcinat cu îndepărtarea păsărilor dăunătoare.

Federația Română de Tir, asociațiile și cluburile sportive care au secții afiliate pot deține și folosi arme de tir și muniția corespunzătoare. Aceste arme se păstrează în spațiile menționate în autorizația de deținere și pot fi folosite numai în locurile unde sunt organizate antrenamente ori concursuri de tir aprobate de Ministerul Tineretului și Sportului.

Antrenorii și instructorii de tir sunt obligați să țină evidența la zi a armelor și a consumului de muniție pe fiecare trăgător, în registre stabilite de Federația Română de Tir și avizate de organele de poliție competente, o dată cu eliberarea autorizației de deținere.

Instituțiile de cultură și artă, asociațiile cultural-artistice și sportive pot deține arme de panoplie. Casele de producție cinematografică, circurile teatrele și alte asemenea instituții de cultură și artă pot deține și folosi arme de recuzită pentru activitățile artistice pe care le desfășoară.

Autorizația de deținere și folosire a armelor și munițiilor se poate preschimba. Acest lucru se poate face în următoarele situații:

în cazul schimbării denumirii persoanelor juridice;

când autorizația s-a deteriorat sau a fost distrusă;

când au fost folosite în întregime spațiile de autorizație destinate vizei sau mențiunilor;

când autorizația a fost sustrasă sau pierdută .

Autorizațiile eliberate pot fi retrase dacă titularul încetează activitatea care a determinat autorizarea sau dacă încalcă în mod grav sau repetat dispozițiile legale privind regimul armelor și al munițiilor ori nu ia, de îndată, măsuri pentru înlăturarea încălcărilor constatate. In aceste ultime două cazuri, persoana juridică în cauză este obligată să înceteze imediat să mai dețină sau să folosească arme și muniții.

In primul caz, armele și munițiile, cu excepția celor militare, vor fi înstrăinate persoanele fizice sau juridice autorizate să le dețină ori vor fi predate, după caz, organelor de poliție pentru a fi casate. Armele militare se restituie organelor de poliție de la cere le-au primit, în condițiile legii.

Persoanele juridice autorizate să dețină și să folosească arme și muniții, au o serie de obligații și anume să înainteze autorizația pentru viză în perioada și la datele stabilite; să anunțe schimbarea sediului cu cel puțin zece zile înainte de producerea acestei schimbări, la organul de poliție în a cărui rază teritorială este situat noul sediu, pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare în autorizație; să anunțe în scris, imediat dar nu mai târziu de 24 ore din momentul când a luat la cunoștință despre pierderea, furtul ori distrugerea autorizației de a deține arme și muniție la organul de poliție care a eliberat autorizația, solicitând eliberarea unui alt document; să comunice în scris, în termen de 10 zile, organului de poliție competent, despre încetarea activității care a determinat eliberarea autorizației pentru deținerea de arme și muniții; să prezinte în termen de 10 zile, la organul competent, actele ce dovedesc dobândirea sau înstrăinarea de arme, pentru a se face mențiunile corespunzătoare în autorizație.

Armele deținute de persoanele juridice în timpul cât nu se află asupra personalului aflat în misiune, se păstrează numai în locurile menționate în autorizația de deținere.

3.1.1.3. Deținerea, portul și folosirea armelor de foc și a munițiilor de către militari

Militarii pot deține, purta și folosi armele și munițiile cu care sunt dotați de către unitățile din care fac parte, în condițiile Legii l7/l996, precum și a regulamentelor militare, instrucțiunilor și ale ordinelor date în baza acestora.

Cadrele militare active au dreptul să poarte pistolul din dotare și ca armament destinat pentru pază și autoapărare, fără a fi necesară eliberarea unui permis de armă de către organele de poliție. In afara armelor din dotare, cadrele militare active pot deține, purta și folosi armele militare primite ca recompensă sau ca dar. Pentru aceste arme, pe baza ordinului, organele de poliție eliberează permise de armă.

La trecere în rezervă sau direct în retragere, cadrele militare, dacă doresc să rămână în posesia armelor respective, în stare de funcționare sau ca arme de panoplie, trebuie să solicite prelungirea autorizării de la organul de poliție competent. Dacă nu solicită prelungirea autorizării pentru deținerea portul și folosirea armelor primite ca recompensă sau dar, militarii în cauză sunt obligați să le predea, de îndată, unităților militare de la care le-au primit, Inspectoratului județean sau Direcției Generale a Municipiului București, în a căror rază își au domiciliul .

3.1.2. Operațiuni cu arme de foc și muniții. Funcționarea atelierelor de reparat arme de foc

In sensul legii, prin operațiuni cu arme și muniții, se înțelege: producerea, confecționarea, prelucrarea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea, comerțul, închirierea, importul, exportul, transportul, depozitarea sau repararea armelor de tir, de vânătoare, de împrăștiere a gazelor nocive, iritante sau de neutralizare ori de recuzită, a munițiilor pentru acestea și a armelor de panoplie . Aceste operațiuni pot fi efectuate atât de persoanele fizice cât și de cele juridice.

Persoanele juridice care efectuează asemenea operațiuni cu arme și muniții, altele decât cele militare, trebuie să obțină autorizație de la organele competente ale Ministerului de Interne. Această autorizație se eliberează numai acelor persoane juridice ce dețin spații corespunzătoare efectuării de operațiuni cu arme și muniții, asigurate cu amenajări tehnice de protecție și sisteme de alarmare.

In autorizație se menționează expres operațiunile ce urmează a fi efectuate de persoana juridică. Acele persoane juridice autorizate să repare arme pot să confecționeze și cartușe pentru armele de vânătoare cu alice.

Și societățile comerciale pot include în obiectul lor de activitate efectuarea de operațiuni cu arme și muniție.

Persoanele fizice ce au permis de armă pentru armă de vânătoare cu alice își pot confecționa singure muniția necesară, în limitele cantității pe care au dreptul să o dețină.

Pentru împrumutul sau înstrăinarea armelor este necesar ca persoana beneficiară a împrumutului sau înstrăinării să fie autorizată să le dețină și să respecte destinația acestora și scopul pentru care s-a dat autorizația.

Muniția pentru armele de vânătoare, de tir și de împrăștiere a gazelor nocive, iritante sau de neutralizare, precum și pulberea și capsele pentru cartușele de vânătoare, se pot vinde numai pe baza permisului de armă prezentat de titular iar persoanele juridice, numai pe baza autorizației, în limita cantității înscrise în aceasta .

Unitățile care fac comerț cu arme și muniții, organizate sau autorizate de Ministerul de Interne au următoarele obligații: să primească în consignație, spre vânzare, arme și muniții de la persoanele și unitățile care potrivit legii au dreptul să le vândă; să elibereze deponentului o dovadă de primire a armelor și munițiilor iar după vânzare, o copie a facturii; să înscrie în comunicarea eliberată de organele de poliție și prezentată de cumpărător datele necesare identificării armei vândute, numărul facturii și poziția din registrul de evidență a armelor depuse spre vânzare; să țină evidența operațiunilor efectuate cu arme și muniții în registrele stabilite și vizate de organele de poliție și să le prezinte pentru control, ofițerilor și subofițerilor de poliție anume desemnați.

Vânzarea armelor și munițiilor se face numai prin unitățile autorizate să efectueze asemenea operații în termen de 10 zile de la vânzarea sau donarea unei arme, titularul permisului este obligat să depună la organul de poliție acest permis împreună cu documentul justificativ al operațiunii efectuate, solicitând, în scris, anularea permisului. Dacă în permis sunt înscrise și alte arme solicită anularea din acesta a mențiunilor privind armele pe care nu le mai deține .

Armele cumpărate ori dobândite prin donație sau moștenire împreună cu factura de cumpărare sau cu celelalte acte de dobândire, se prezintă de către titular, în termen de 10 zile organului de poliție competent, care pe baza acestor documente eliberează persoanei fizice permis de armă sau dacă persoana posedă deja un asemenea document, înscrie în el arma reținând comunicarea . In cazul persoanelor de juridice, armele dobândite se înscriu în autorizația de deținere reținându-se o copie de pe actele de dobândire.

Persoanele fizice care au procurat din străinătate arme de tir, de vânătoare ori de împrăștiere a gazelor nocive, iritante sau de neutralizare, precum și arme de panoplie și muniții, fără a obține, în prealabil, aprobarea de la organul de poliție competent, sunt obligate ca în termen de 10 zile de la sosirea în țară, să se prezinte la organele de poliție pentru a solicita autorizarea deținerii lor. Până la obținerea autorizației, armele și munițiile se rețin la punctul de control pentru trecerea frontierei de stat prin care au intrat în țară. Dacă organele de poliție nu eliberează dovada, armele și munițiile reținute de organele vamale în punctul de control pentru trecerea frontierei de stat pot fi restituite persoanelor de la care au fost procurate, în termen de 90 zile de la reținerea lor.

Pentru importul sau exportul de arme și muniții agenții economici autorizați să efectueze asemenea acțiuni sunt obligați să anunțe, cu 5 zile înainte, inspectoratul de poliție a județului sau Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în a căror rază teritorială își au sediul.

O altă operațiune o prezintă și transporturile de arme și muniții. Aceasta se realizează numai de către persoanele care au avizul organelor de poliție, în calitate de delegați și însoțite de pază armată, pe baza ordinului de transport, care cuprinde: numele și prenumele delegatului și ale paznicilor, numărul și felul armelor și munițiilor, locul unde sunt transportate, traseul folosit, numărul autorizației și denumirea organului care a eliberat autorizația.

Repararea armamentului reprezintă încă una din operațiunile cu arme și muniții prevăzută în legea 17/1996 . Această operațiune este realizată de persoane juridice, acestea fiind obligate să țină evidența în registrele stabilite și vizate de organele de poliție și să le prezinte la solicitarea acestora pentru control. Cei ce se prezintă cu arma la reparat trebuie să facă dovada că o deține legal. Dacă nu poate acest lucru, cel căruia I s-a prezentat arma spre a o repara este obligat să înștiințeze, de îndată, organul de poliție cel mai apropriat.

Persoanele juridice autorizate să se ocupe de repararea de arme sunt obligate să restituie armele încredințate spre reparare celor de la care le-au primit, în termen de 10 zile de la data când, în mod legal, au încetat să mai desfășoare asemenea operațiuni. Dacă proprietarii armei nu o ridică în acest termen, deși au fost înștiințați în acest scop, se depun către ce cărora le-au fost încredințate spre reparare la organul de poliție în cărui rază își au sediul.

Facem precizarea că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în paza și supravegherea frontierei de stat, lucru ce rezulta din lege, care prevede că “Sunt exceptate de la dispozițiile legii 17/1996, în afara celor referitoare la uzul de armă, organele, unitățile, formațiunile și instituțiile militare. Pentru aceste organe, unități, formațiuni și instituții militare, unități sau secții ale agenților economici ce execută comenzi de arme de foc și muniții, ministerele și celelalte autorități ale administrației publice centrale care le au subordine, vor emite norme proprii de reglementare în acest domeniu, aprobate de miniștri sau de conducătorii acestor unități.

Deci singurele prevederi ale legii 17/1996 aplicabile în paza și supravegherea frontierei de stat sunt cele referitoare la uzul de armă, pe care le voi prezenta și comenta în subcapitolul 3.2. “Uzul de armă în paza și supravegherea frontierei de stat”.

3.1.3. Sancționarea nerespectării regimului juridic al armelor de foc și munițiilor

De la început trebuie făcută precizarea că legea prevede numai sancțiunile de natură contravențională pentru unele fapte ce aduc atingere regimului instituit. Aceeași lege statuează însă că încălcarea dispozițiilor legale privitoare la regimul armelor de foc și munițiilor atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravențională sau penală. Rezultă că faptele de natură penală sunt numai cele incriminate în Codul Penal, sub denumirea generică de “Nerespectarea regimului armelor și munițiilor”.

Legea penală incriminează două infracțiuni de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, respectiv:

Deținerea, portul, confecționarea, transportul precum și orice altă operație privind circulația armelor și munițiilor sau funcționarea atelierelor de reparat arme, fără drept, ca formă tipică;

Nedepunerea armei sau muniției în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia I s-a respins cererea pentru prelungirea valabilității permisului, ca variantă asimilată formei tipice.

În afară de forma tipică și varianta asimilată, legea penală prevede și trei variante agravante ale formei tip, respectiv:

Deținerea, înstrăinarea sau portul fără drept, de arme ascunse ori arme militare, precum și a muniției pentru astfel de arme;

Deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme – cu excepția armelor ascunse și armelor militare -, precum și a armelor de panoplie, ori muniției respective în cantități mari;

Portul de arme, fără drept, în localul organizațiilor de stat sau publice, la întruniri publice ori în localuri de alegeri.

3.2. Uzul de armă în paza și supravegherea frontierei de stat

3.2.1. Noțiuni privind paza și supravegherea frontierei de stat

Paza și supravegherea frontierei de stat în sectorul detașamentului de grăniceri se realizează prin serviciul executat prin elementele grănicerești. Acestea execută serviciul de pază și supraveghere a frontierei de stat atât ziua cât și noaptea prin deplasarea și ocuparea necesară a punctelor de observare, ascultare, pe un itinerar sau pe o fâșie de teren determinată. În acest scop este necesar să delimităm domeniul de abordare între ceea ce înseamnă paza și supravegherea frontierei de stat și ceea ce presupune executarea serviciului de pază și supraveghere a frontierei de stat. Primul concept, prima expresie are în vedere baza legală a săvârșirii actului de pază a frontierei, conținut, structură, competențe în rezolvarea unor situații care apar în lege, tratate, convenții, protocoale. Acest cadru legal oferă spațiul în care se pretează competențele grănicerilor manifestate continuu, zi și noapte în ceea ce de regulă numim serviciul de pază și supraveghere a frontierei de stat a României, concept care se referă la atribuțiile și modalitățile prin care se realizează această activitate.

În serviciul de pază elementele grănicerești folosite sunt formate în regulă din doi sau trei militari înarmați în funcție de complexitatea misiunii și situația din frontieră. Unul din militari care compun elementul grăniceresc este numit șef.

Pentru toți militarii care execută serviciul de pază sunt stabilite următoarele norme de muniție: pistol –12 cartușe; pistol mitralieră – 60 cartușe repartizate în două încărcătoare. Pentru celelalte categorii de armament din dotarea trupelor de grăniceri normele de muniție se stabilesc prin ordine speciale în raport de situație.

Militarii ce pleacă în misiune sunt înștiințați cu 30 min. înainte de plecare, timp în care aceștia se echipează și dotează corespunzător. În serviciul de pază militarii trebuie să plece numai cu armamentul din dotare și numai cu care au executat trageri, semnând de luarea în primire a acestuia în registrul cu evidența armamentului aflat la sergentul de serviciu pe detașament.

3.2.2. Deplasarea spre locul de serviciu, portul armamentului

După ce a primit misiunea de pază, elementul grăniceresc, însoțit de sergentul de serviciu se deplasează la locul de încărcare a armamentului.

Detașamentul de grăniceri trebuie să aibă pentru încărcarea și descărcarea armamentului un loc special destinat unde se amenajează un rastel orientat spre interiorul țării. Acest loc se marchează cu o tăbliță pe care este inscripționat "loc de încărcare și descărcare a armamentului“. Acest loc va fi iluminat pe timpul nopții și va fi ales de așa natură încât pe direcția în care se execută încărcarea și descărcarea armamentului să nu existe clădiri locuite și să nu se desfășoare activități. Încărcarea și descărcarea armamentului se va executa în conformitate cu prevederile regulamentelor în vigoare, sub nemijlocita supraveghere a sergentului de serviciu. Se va verifica la încărcare cât și la descărcare să nu rămână cartușe pe țeavă. În timpul acestor operațiuni țeava trebuie să fie îndreptată în sus sub un unghi de 45-60.

Încărcarea și descărcarea armamentului se va executa separat cu fiecare militar în parte din compunerea elementelor grănicerești.

După încărcarea armamentului sub comanda ofițerului de serviciu elementul grăniceresc se deplasează spre ieșirea din cazarma detașamentului de grăniceri să-I permită plecarea în serviciul de pază și supraveghere. Este interzis ca după încărcarea armamentului militarii să revină detașamentului de grăniceri.

La înapoierea din serviciul de pază elementul grăniceresc pătrunde în cazarmă în prezența ofițerului de serviciu care conduce militarii sosiți din serviciu la locul de încărcare-descărcare a armamentului, unde se descarcă armamentul, executându-se și controlul acestuia înainte ca militari respectivi să intre în clădirea detașamentului de grăniceri. Muniția se predă individual ofițerului de serviciu pe detașamentul de grăniceri prin numărare bucată cu bucată.

Pe mare, încărcarea și descărcarea armamentului se execută pe punte, la comanda și supravegherea comandantului navei sau șefului de echipaj și se păstrează la postul de luptă.

Militarii care execută serviciul cu ambarcația încarcă și descarcă armamentul la locul special amenajat în cazarma detașament de grăniceri de care aparțin. Când situația impune ca elementele grănicerești să fie transportate cu autovehiculele (nava, ambarcația, elicopterul) încărcarea armamentului se face după coborârea din autovehicul iar descărcarea înainte de îmbarcare la comanda și sub supravegherea șefului elementului grăniceresc. În acest caz muniția se păstrează asupra fiecărui militar.

Portul armamentului pe timpul executării misiunii de pază și supravegherea frontierei de stat se face astfel:

Pistolul mitralieră în mână sau la umăr

Pistolul în toc

Dacă serviciul se execută călare sau cu câinele de serviciu, pistolul mitralieră se poartă la spate, tot astfel purtându-se și noaptea, pe timpul controlului fâșiei arate.

3.2.3. Folosirea focului armamentului în serviciul de pază

Uzul de armă, prin folosirea focului armamentului pe timpul îndeplinirii misiunilor de pază și supraveghere a frontierei de stat de către grăniceri se face în baza legii 17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor.

Potrivit legii 17/1996 prin uz de armă se înțelege executarea tragerii cu armă de foc asupra persoanelor sau bunurilor.

Prin arme de foc folosite, în serviciul de pază și supraveghere a frontierei de stat, de gardă, de pază și escortă precum și în alte misiuni, se înțeleg armele militare confecționate pentru dotarea forțelor armate, utilizate în acțiuni de neutralizare sau nimicire a personalului și tehnicii de luptă a inamicului.

În dotarea marilor unități, unități și subunități de grăniceri, se află 2 categorii de arme de foc:

Arme militare individuale aflate în dotarea fiecărui militar grănicer;

Armamentul de luptă care se găsește la bordul navelor grănicerești, transportoarelor amfibii blindate sau în dotarea unităților și subunităților de grăniceri.

Prevederile legii 17/1996 referitoare la uzul de armă se aplică numai la prima categorie și anume armele militare individuale aflate în dotarea fiecărui grănicer.

Referitor la faptul că în articolul 46 se prevede că executarea de trageri cu armă de foc se poate face și asupra bunurilor, menționând că din categoria de bunuri fac parte, de exemplu: autoturisme, camioane, tractoare, furgonete, motociclete, motorete, atelaje, nave, ambarcațiuni sau alte mijloace plutitoare cu sau fără propulsie.

Art.47 din legea 17/1996 numără situațiile când persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a misiunilor militare.

Față de conținutul art. 47 se impune precizarea că obligația principală prevăzută de art. 12 litera “a” din legea 56/1992 de a executa paza și supravegherea frontierei de stat a României este considerată ca atribuție de serviciu și este îndeplinită prin misiuni de pază și supraveghere.

Enumerăm mai jos situațiile prevăzute de articolul 47 în care se poate face uz de armă, urmate de precizările necesare:

împotriva acelora care atacă militari aflați în serviciul de gardă, pază, escortă, protecție, menținerea și restabilirea ordinii de drept precum și împotriva celor care, prin actul săvârșit prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit.

În situația prevăzută de art.47 litera “a”, militarul grănicer aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pe uscat sau pe apa, poate face uz de armă, fără somație legală, numai dacă lipsește timpul necesar pentru aceasta și cu respectarea art.51 și 52 din legea 17/1996 în următoarele cazuri:

când este atacat și se află în serviciul de gardă, pază și supraveghere a frontierei de stat, escortă, precum și în executarea altor misiuni specifice primite prin ordin;

când este atacat prin surprindere și pus în pericol obiectivul păzit;

când în apele maritime interioare, marea teritorială, zona contiguă și apele de frontieră, nave sau ambarcații sub pavilion românesc sunt atacate de alte nave sau ambarcațiuni;

împotriva navelor care atacă localități, obiective economice, lucrări de artă, construcții și instalații situate la litoral ori la malul apelor de frontieră.

Referitor la atac menționăm că acesta trebuie să fie material, direct, imediat și să fie îndreptat împotriva militarului grănicer aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pe uscat sau pe apă, a mijloacelor de deplasare sau împotriva obiectivului păzit.

împotriva acelora care atacă persoanele investite cu exercițiul autorității publice sau cărora potrivit legii li se asigură protecție.

În situația în care militarul grănicer primește misiuni, prin ordin, pe lângă sau în imediata apropiere a persoanelor investite cu exercițiul autorității publice sau cărora potrivit legii li se asigură protecție, poate face uz de armă fără somație legală dacă lipsește timpul necesar pentru aceasta, cu respectarea prevederilor art.51 și 52 din legea 17/1996, când este atacată persoana pe lângă sau în apropierea căreia execută misiunea de pază sau protecție.

Dacă în această situație este atacat militarul grănicer, acesta va proceda în conformitate cu art. 47 lit.a.

împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă, în mod ilegal, în sau din unitățile, subunitățile militare, ori din perimetrele sau zonele păzite – vizibil determinate – stabilite prin consemn;

Prin mod ilegal de pătrundere sau ieșire din unitățile și subunitățile militare se înțelege pătrunderea sau ieșirea prin alte locuri decât cele destinate acestui scop (escaladări de garduri sau treceri pe sub acestea) precum și prin locurile destinate accesului în și din unitățile, subunitățile militare, dar fără autorizare. Conform prevederilor art.47 aliniat 2 din R.G.-2, militarul aflat în serviciul de gardă la diferite obiective, nu va face uz de armă împotriva militarilor pe care îi cunoaște, nu sunt înarmați și când acțiunile acestora nu periclitează securitatea obiectivului păzit și apărat sau viața lui. În aceste cazuri, militarul grănicer aflat în serviciu anunță imediat una din persoanele cărora se subordonează.

Prin perimetre sau zone păzite se înțeleg acele suprafețe de teren pe care sunt amplasate diferite obiective economice, sectoarele din aceste obiective sau diferite instalații de interes național, împrejmuite și păzite de organe specializate ale M.I.. Spre exemplificare enumerăm câteva perimetre sau zone păzite: rafinării, centrale hidroenergetice, Televiziunea Română, centrala nucleară Cernavodă etc.

Consider că în noțiunea perimetru sau zonă păzită nu intră și teritoriul țării noastre, delimitat de alte teritorii prin frontiera de stat. Intră însă în această noțiune perimetrul în care sunt amplasate marile unități, unitățile și subunitățile de grăniceri.

Uzul de armă în condițiile art. 47 lit.c se poate face numai după ce s-a executat somația legală și cu respectarea prevederilor art.51 și 52 din legea 17/1996.

pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârșirea unor infracțiuni încearcă să fugă.

Prin imobilizare se înțelege a aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare sau de îngreunare (încetinire) a mișcării, astfel încât să nu mai poată acționa (prin termenul ceva se înțelege și mijloacele de transport folosite în acțiuni infracționale).

În această situație prevăzută de art. 47 lit.d, militarul grănicer aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu pe uscat sau pe apa, poate face uz de armă cu somație legală și respectarea prevederilor art.51 și 52 din legea 17/1996, în două moduri:

direct asupra infractorilor, care după săvârșirea infracțiunii încearcă să fugă;

asupra mijloacelor de transport (autoturisme, camioane, tractoare, motociclete, motorete, atelaje, nave, ambarcațiuni sau alte mijloace plutitoare cu sau fără propulsie) trăgându-se în pneu sau mijlocul propulsor. Dacă după imobilizarea mijlocului de transport, infractorul încearcă în continuare să fugă, se va face uz de armă repetându-se somația legală în condițiile legii.

În cazul săvârșirii infracțiunilor la regimul juridic al frontierei de stat prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prevăzute în legea 56/1992, militarii grăniceri au obligația, de a respecta prevederile art.19 alin.2 din legea 56/1992, conform cărora, uzul de armă este posibil numai în situația în care: “1” militarii se află în stare de necesitate și “2” utilizarea altor mijloace de împiedicare sau constrângere (forță fizică, mijloacele specifice din dotare, inclusiv câinii din serviciu) nu este posibilă.

Întrucât contrabanda face parte din categoria infracțiunilor la regimul vamal (legea 30/1978, art.72, lit.a) militarul grănicer aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu pe uscat sau pe apă poate face uz de armă cu somație legală și respectarea prevederilor art.51 și 52 din legea 17/1996 împotriva persoanelor ce săvârșesc infracțiunea de contrabandă, inclusiv tentativă.

împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele prevăzute la lit.b și c, precum și împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la semnalele regulamentare ale organelor militare, existând indicii temeinice că au săvârșit o infracțiune ori că este iminentă săvârșirea unei infracțiuni.

Militarul grănicer poate face uz de armă, în condițiile art.47 lit.e, în următoarele situații:

împotriva oricărui mijloc de transport folosit pentru a ataca persoanele investite cu exercițiul autorității publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecție precum și pentru a încerca să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din unitățile, subunitățile militare ori din perimetrele sau zonele păzite – vizibil determinate – stabilite prin consemn;

împotriva conducătorilor mijloacelor de transport care refuză să oprească la semnele regulamentare ale organelor abilitate, existând indici temeinici că au săvârșit o infracțiune ori că este iminentă săvârșirea unei infracțiuni.

Potrivit art.14 lit.b din Legea 56/1996, grănicerii în executarea atribuțiilor de serviciu au dreptul să oprească și să controleze mijloacele de transport.

Uzul de armă se va face asupra conducătorilor mijloacelor de transport numai atunci când, după executarea focului în plan vertical și asupra pneurilor, aceștia nu au putut fi imobilizați.

pentru imobilizarea sau reținerea persoanelor cu privire la care sunt probe sau indicii temeinice că au săvârșit o infracțiune și care ripostează ori încearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte care pot pune în pericol viața ori integritatea corporală a persoanei. În această situație pentru a face uz de armă se cer întrunite cumulativ două condiții: să existe probe sau indici temeinici că s-a săvârșit o infracțiune iar persoana care a săvârșit-o să riposteze cu arma sau alte obiecte care pot pune în pericol viața ori integritatea corporală a persoanei care încearcă imobilizarea.

Uzul de armă se poate face fără somație legală dacă lipsește timpul necesar pentru aceasta și cu respectarea prevederilor art.51 și 52 din legea 17/1996.

pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflați în stare legală de deținere.

Uzul de armă în condițiile art.47 lit.g se poate face de militarul grănicer împotriva:

făptuitorilor care încearcă să fugă de sub escortă de la locul comiterii faptei până la locul de reținere sau deținere; de la locul de reținere până la parchetele sau instanțele judecătorești sau alte locuri ordonate;

făptuitorilor aflați în stare legală de deținere (arestare preventivă).

În aceste situații, uzul de armă se va face numai după ce s-a făcut somația legală și cu respectarea dispozițiilor art.51 și 52 din legea 17/1996.

împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă fără drept în sediile sau în perimetrele autorităților și instituțiilor public. În situațiile în care militarii grăniceri primesc misiuni date prin ordin de zi de a păzi și apăra sedii sau perimetre ale autorităților și instituțiilor publice, pot face uz de armă numai după ce s-a repetat de trei ori la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanților, somația: “Părăsiți…, vom folosi arme de foc!” și cu respectarea art. 51 și 52 din legea 17/1996.

Împotriva celor care atacă sau împiedică militarii să execute misiuni de luptă.

În această situație, militarii grăniceri dacă primesc asemenea misiuni prin ordin, pot face uz de armă numai după somația “Părăsiți…, vom folosi arme de foc!”, repetată de trei ori la intervale suficiente pentru dispersarea celor care atacă sau împiedică militarii să execute misiunile de luptă.

în executarea intervenției antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de teroriști, cu scopul reținerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor și restabilirii ordinii publice.

În situația în care militarii grăniceri primesc astfel de misiuni la ordin în cooperare cu forțe antiteroriste vor face uz de armă la ordin sau fără somație dacă lipsește timpul necesar pentru aceasta.

Persoanele autorizate să dețină, să poarte și să folosească arme pentru pază sau autoapărare pot face uz de armă, în legitimă apărare sau în starea de necesitate, potrivit legii.

În cazurile în care uzul de armă se face cu somație legală, somația se face prin cuvântul “STAI !”. În caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: “STAI, CĂ TRAG !”. Dacă cel somat nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în sus, în plan vertical. Dacă nici de această dată persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia.

Comandanții sau șefii militari pot face uz de armă împotriva subordonaților, pentru a restabili ordinea, dacă alte măsuri de împiedicare sau de constrângere nu sunt posibile, atunci când acțiunile acestora sunt îndreptate în mod vădit spre trădarea patriei sau zădărnicirea îndeplinirii unei misiuni de luptă oricând periclitează în mod grav capacitatea de luptă a unității. În aceste cazuri, se face uz de armă, respectându-se prevederile referitoare la somația legală.

Art.51 din legea 17/1996 prevede că uzul de armă se face în așa fel încât să ducă la imobilizarea împotriva celor cărora se folosește arma, trăgându-se pe cât posibil, la picioare, pentru a evita cauzarea morții acestora.

Persoanei rănite trebuie să i se dea primul ajutor și îngrijiri medicale.

Potrivit art.52 din legea 17/1996 se va evita pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, femeilor și bătrânilor.

De asemenea se interzice folosirea focului armamentului împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepția cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viața sau integritatea corporală a unei persoane; în situațiile în care s-ar primejdui viața altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spațiul aerian sau apele naționale ale unui stat vecin.

3.3. Folosirea în paza și supravegherea frontierei de stat a armamentului și muniției de la bordul navelor grănicerești

În legislația noastră actuală nu există o prevedere expresă care să reglementeze folosirea armamentului de le bordul navelor grănicerești în serviciul de pază și supraveghere a frontierei de stat. Cu toate acestea prin extensia unui articol din legea de bază a grănicerilor, împotriva navelor sub pavilion străin care atacă în apele teritoriale românești nave sub pavilion românesc sau nave grănicerești, se execută foc cu armamentul de la bord cu condițiile legii și se acționează pentru reținerea acestora după care se conduc în porturile românești pentru cercetări.

3.4. Aspecte practice privind aplicarea prevederilor Legii 17/1996 privind uzul de armă în paza și supravegherea frontierei de stat

În acest subcapitol voi prezenta câteva evenimente semnificative din paza și supravegherea frontierei de stat în care militarii grăniceri au fost nevoiți să facă uz de armă .

Și voi începe cu un eveniment produs în ziua de 10.05.1994, ora 02:30 la postul de grăniceri Naidăș. O patrulă de pază de la acest post, în jurul orei precizate mai sus, a sesizat un grup de 35 – 40 persoane care se îndreptau spre frontieră. La somațiile prin voce ale militarilor grupul s-a dispersat. Folosind armamentul din dotare prin două focuri de avertisment în plan vertical patrula a reușit să rețină 6 persoane, celelalte fugind spre comunicația Orșova – Moldova Nouă, unde se aflau mai multe autoturisme și grupări de cetățeni care așteptau în coloană pentru a intra în P.C.T.F. Naidăș.

În sprijinul celor 2 militari a intervenit și echipa de alarmă formată din 5 militari în termen. Pe timpul escortării celor 6 persoane reținute, cetățenii fugiți de la locul acțiunii împreună cu grupurile de pe șosea I-au agresat cu corpuri contondente pe militarii din escortă. Un subofițer și 2 militari în termen au fost răniți, iar asupra unui alt soldat s-a aruncat cu benzină, unul din agresori încercând să-l incendieze.

În aceste condiții, folosind focul de avertisment militarii s-au retras împreună cu cele 6 persoane reținute în incinta P.C.T.F. Naidăș, în sprijinul lor intervenind și organele de poliție de frontieră.

După cum se poate observa din descrierea evenimentului, măsurile ferme aplicate de grăniceri și poliția de frontieră în îndeplinirea misiunilor ce le revin generează crearea și amplificarea unor tensiuni între infractori și organele de ordine, ajungându-se până la agresarea fizică a acestora din urmă.

Asemenea evenimente au fost foarte frecvente mai ales în perioada de aplicare a embargoului împotriva R.F.Iugoslavia. Astfel numai în perioada 1995-18.06.1996 au avut loc, la frontiera cu R.F.Iugoslavia, 40 de cazuri în care au fost agresați 21 de ofițeri, 17 subofițeri, 16 militari în termen și cu contract și avariate 15 bărci, cele mai semnificative cazuri fiind:

22.02.1995, postul de grăniceri Pescari, după reținerea la intrare în apele naționale a unei bărci în care se aflau 2 cetățeni, 25 de bărci pescărești au intervenit încercuind ambarcațiunea grănicerească și agresând echipajul prin lovituri de vâsle pentru a-I elibera pe cei doi;

19.03.1995, postul de grăniceri Pescari, atacarea cu corpuri contondente și avarierea ambarcațiunii grănicerești de către 12 bărci pescărești cu câte persoane în fiecare;

30.04.1995, postul de grăniceri Moldova Veche, barca grănicerească lovită în plin de o barcă iugoslavă pe timpul acțiunii de reținere a acesteia. În urma coliziunii un militar în termen a suferit un traumatism maxilo-facial, iar cel de al doilea membru al echipajului a fost lovit cu o vâslă în cap;

23.05.1995, postul de grăniceri Moldova Veche, agresarea de către persoane necunoscute a militarilor unei patrule grănicerești, noaptea în timpul unei acțiuni tactice grănicerești;

22.06.1995, postul de grăniceri Gruia, agresarea unui ofițer la înapoierea din misiune de către un cetățean care a fost sancționat contravențional de mai multe ori;

10.10.1995, postul de grăniceri Gornea, patrula grănicerească a observat o barcă care a debarcat la malul românesc o persoană. Acționând pentru reținerea acesteia a folosit somațiile legale inclusiv focul de avertisment. Sesizând intenția infractorului de a ataca militarul acesta a folosit focul armamentului rănundu-I și provocându-i o plagă împușcată lombo-abdominală stânga cu hemoragie externă masivă. I s-a acordat primul ajutor, ulterior fiind transportat la spital și scos în afara oricărui pericol;

19.10.1995, la postul de grăniceri Pojejena, o patrulă condusă de șeful de post a descoperit 3 contrabandiști care încărcau bidoane cu carburanți dintr-un microbuz într-o barcă; pe timpul acțiunii de reținere 2 dintre aceștia au fugit spre interior iar al treilea cu barca a încercat să treacă frontiera în R.F.Iugoslavia folosind acoperirile existente în apropierea malului. Șeful patrulei a acționat pentru reținerea bărcii intrând în apă și fiind lovit de aceasta a folosit focul armamentului rănind infractorul în zona cefei. Acesta din urmă a fost transportat la spital pentru acordarea îngrijirilor medicale, ulterior fiind în afara oricărui pericol.

22.01.1996, postul de grăniceri Pescari, 2 cetățeni înapoindu-se de la malul sârbesc cu barca au lovit nava grănicerească provocând o fisură de 40cm;

24.02.1996, postul de grăniceri Gornea, echipajul ambarcației grănicerești agresat cu pietre aruncate de cetățenii aflați pe mal;

01.06.1996, postul de grăniceri Moldova Veche, persoane din două autoturisme au agresat escorta pentru eliberarea unor infractori.

Atât în cazurile prezentate cât și în celelalte, pentru îndeplinirea misiunilor, militarii grăniceri și marinari au fost nevoiți să folosească focul armamentului astfel:

în 151 de cazuri, pentru somarea și reținerea infractorilor. S-au tras 593 de cartușe, 102 infractori au fost reținuți, 97 de motoare barcă au fost avariate; 72 infractori nu s-au supus la somație;

în 7 cazuri, pentru împiedicarea fugii de sub escortă a 18 persoane;

în 4 cazuri pentru oprirea atacului împotriva escortei de către contrabandiști;

în 6 cazuri pentru oprirea unor autoturisme aparținând contrabandiștilor;

în 36 de cazuri pentru a opri agresarea posturilor și patrulelor grănicerești pe timpul îndeplinirii misiunilor.

În continuare voi prezenta și descrie evenimentul de frontieră produs în data de 18.06.1996 în raionul de pază al postului de grăniceri Tișovița.

În ziua de 18.06.1996, ora 02:30, o patrulă grănicerească acționând pentru reținerea unui grup de 6 persoane aflate în tentativa la infracțiunea de contrabandă, au folosit focul armamentului din dotare în condițiile legale după executarea somațiilor, prin voce și foc de avertisment în plan vertical, rănind prin împușcare pe unul dintre indivizi ce nu s-au supus somațiilor executate. Ulterior persoana rănită a decedat în Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin.

Pe timpul deplasării, în misiune, pe comunicația Orșova – Moldova Nouă (D.N.-57), patrula a observat autoturismul Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare MH-01-RXU, deplasându-se între localitățile Tișovița și Svinița în ambele sensuri.

În momentul în care patrula se afla la aproximativ 75-100 de metri de capătul viaductului dinspre Orșova, a observat o furgonetă care se deplasa dinspre localitatea Svinița și a intrat sub viaduct, pe drumul de care, spre malul fluviului, iar pe pânza de apă o barcă ce se deplasa din apele iugoslave spre malul românesc al Dunării și a acostat în dreptul autovehiculului.

Față de această situație patrula de pază a ocupat un loc de pândă la aproximativ 75m de viaduct, din care a observat atât activitățile desfășurate de 3 indivizi care au coborât din autoturismul Dacia 1310, precum și activitățile efectuate de persoanele din furgonetă și barcă.

În aceste condiții șeful patrulei a ordonat celuilalt militar să se deplaseze spre viaduct pentru reținerea indivizilor ce acționau în locul respectiv, el cerând să se procedeze la reținerea celor 3 indivizi, pasageri ai autovehiculului Dacia 1310.

În momentul apariției militarilor una din persoanele aflate pe viaduct a avertizat în limba sârbă persoanele aflate pe malul apei.

În acest moment șeful patrulei s-a deplasat în fugă spre autoturismul Dacia 1310, somând de mai multe ori prin voce și prin foc de avertisment în plan vertical, care deși au auzit focul de armă executat în plan vertical, nu s-au supus la somație și au început deplasarea cu autoturismul spre localitatea Svinița . Pentru reținerea lor șeful patrulei a executat un foc de armă în pneurile autoturismului de la aproximativ 65 m fără a reuși să-l oprească.

Concomitent cu acțiunea șefului de patrulă, celălalt militar s-a deplasat către malul apei în fugă, somând de mai multe ori prin voce și executând un foc de avertisment în plan vertical.

Ca urmare autofurgoneta s-a deplasat către localitatea Svinița, fără să oprească la somațiile legal executate, timp în care cel de-al doilea militar din compunerea patrulei a acționat pentru reținerea unui individ rămas la o distanță de 3-4m în spatele furgonetei. Pe timpul acțiunii celor 2 militari, barca aflată la mal a părăsit locul de acostare îndreptându-se spre malul iugoslav.

În timpul acțiunii întreprinse de al doilea militar din compunerea patrulei, acesta a fost atins de unul din cauciucurile furgonetei, urma fiind observată la piciorul drept. Pentru reținerea autofurgonetei militarul a solicitat sprijinul șefului patrulei, care a executat două focuri de armă asupra pneurilor din spate în timp ce autofurgoneta se afla în deplasare pe comunicația Svinița fără să reușească oprirea acesteia.

După părăsirea locului faptei de către cele două autoturisme și barcă, patrula de pază a avut sprijin postului de grăniceri Svinița avându-l reținut pe cetățeanul Moraru Ion, lângă cele 11 bidoane goale din plastic descărcate din barcă după acostare. La 10 minute militarii din patrulă au observat că autoturismul cu numărul MH-01-RXU, se deplasa dinspre Svinița spre Orșova. În jurul orei 05:30 serviciul operativ al Brigăzii de Grăniceri Drobeta Turnu Severin a fost informat prin dispeceratul I.J.P. Mehedinți că individul Eremici Pânu din Svinița, adus cu autoturismul MH-01-RXU la Spitalul Județean, rănit prin împușcare a decedat.

După cum se poate observa din cele prezentate, perioada anilor 1995-1996 este caracterizată de contrabanda cu produse petroliere la frontiera cu R.F.Iugoslavia, fenomen ce a generat numeroase evenimente de frontieră în care a fost necesară folosirea focului armamentului din dotare.

Deși contrabanda cu produse petroliere a fost stopată, perioada anilor 1997-1998, nu a fost scutită nici ea de evenimente în care s-a folosit focul armamentului. Aceste evenimente au fost generate de producerea unor acțiuni de contrabandă cu autoturisme, animale vii, alte produse și bunuri, în sectoarele de frontieră cu R.F.Iugoslavia, Ucraina și Bulgaria; de creșterea cazurilor de trecere și tentativelor de trecere frauduloasă a frontierei de stat cu grupuri de persoane în special în sectoarele de frontieră cu Republica Moldova, Republica Ungară și R.F.Iugoslavia, de intensificarea acțiunilor de braconaj în apele de frontieră a României din partea unor cetățeni de pe teritoriul Republicii Bulgaria și diversificarea încălcărilor la frontiera de uscat cu R.F.Iugoslavia și Republica Bulgaria.

Iată în continuare câteva evenimente produse în această perioadă:

În ziua de 24.02.1998 în raionul Detașamentului Grăniceri Pescari la aproximativ 200m de malul românesc al Dunării o patrulă de cercetare fluvială a acționat pentru reținerea unei ambarcații dotată cu motor, în care se afla o persoană. Aceasta nu s-a supus la somația prin voce, fapt pentru care unul din soldații din compunerea patrulei a executat un foc de avertisment în plan vertical cu pistolul mitralieră, fără violarea teritoriului statului vecin.

În ziua de 25.02.1998 ora 22:30 în raionul Detașamentului Grăniceri Moldova Veche patrula de cercetare fluvială formată din sergent A.Burcă și sergent A.Cheles a acționat pentru reținerea unei ambarcații echipate cu două motoare în care se aflau două persoane ce veneau dinspre malul iugoslav către malul românesc. Cele două persoane nu s-au supus la somația prin voce și foc de avertisment continuând deplasarea cu viteză spre malul românesc. Sergent A.Cheleș a executat un foc într-unul din motoare dar cei doi indivizi au continuat deplasarea spre malul românesc cu celălalt motor. La somațiile prin voce efectuate de echipajul ambarcației cele două persoane aflate în barcă nu s-au supus și s-a executat foc de avertisment în plan vertical și într-unul din motoare de către sergent A.Cheleș care a tras două cartușe 7,62mm cu pistolul mitralieră fără a viola spațiul aerian sau apele naționale ale statului vecin. După executarea focului într-unul din motoare, cei doi cetățeni s-au culcat în barcă deplasându-se cu celălalt motor spre mal unde au fost așteptați de mai multe persoane ce au amenințat patrula fluvială.

Tot în ziua de 25.02.1998 la ora 23:15 în raion Detașamentului de Grăniceri P.C.T.F. Moldova Veche, o patrulă grănicerească nu a permis accesul în incinta portului Moldova Veche a unui grup de trei persoane. Cele trei persoane au varientat intrarea principală încercând să escaladeze gardul ce împrejmuiește portul, moment în care unul din soldații din componența patrulei a somat prin voce și foc de avertisment trăgând un cartuș de 7,62mm în plan vertical. După executarea focului de avertisment cele trei persoane au fugit.

Militarii au somat legal nepermițând accesul în incinta obiectivului. Tubul cartuș a fost recuperat și s-a executat controlul armamentului în prezența cadrelor ce s-au deplasat la fața locului, militarii continuându-și misiunea.

În ziua de 18.06.1998,ora 00:20, santinela de la cazarma postului P.C.T.F. Galați a observat trecerea în aval a unei ambarcații rapide de culoare albastră, identică cu cea urmărită în zilele precedente. A raportat cele observate și prin radio a fost informată nava grănicerească V.G.-17 aflată în misiune la acea oră .

În jurul orei 00:30 pe timpul cât nava grănicerească executa manevra de ieșire în larg, ambarcația semnalată a intrat în apele Republicii Moldova și Ucrainei fiind sesizată și de V.G.-14, aflată în misiune la S.F.1339 și care a îndreptat asupra ambarcației proiectorul de la bord apropiindu-se de mijlocul pânzei de apă. În acest moment ambarcația urmărită a executat un rondou stâng și s-a îndreptat spre amonte în mare viteză fără a se putea observa dacă în intervalul scurs a putut prelua de pe malul stâng al Dunării persoane sau obiecte.

În ciuda somațiilor executate de cele 2 nave grănicerești, ambarcația nu s-a supus, continuând deplasarea în mare viteză spre amonte. S-a trecut la urmărirea șalupei cu nava grănicerească F-005 și punerea în aplicare a planului comun de acțiune cu poliția T.N. și căpitănia portului Galați.

Toate somațiile executate de către poliție și ofițerii fluviali de la căpitănie de pe trei ambarcații rapide au fost ignorate de către persoanele aflate la bordul ambarcației infractoare, mai mult în dreptul postului Galați acesta a fixat un proiector asupra șalupei F-015 care ieșise în larg la intercepție, având la bord un subofițer de la poliția T.N. și un M.A.C. grănicer, îndreptându-se vădit spre nava grănicerească și numai manevra de ultim moment a marinarului grănicer a împiedicat lovirea ambarcației. La fel s-a petrecut și la încercarea de interceptare din dreptul portului mineralier de către șalupa “Zarea 3” aparținând poliției T.N., șalupa infractoare reușind să se îndrepte în mare viteză spre Brăila, urmărită de poliția T.N..

Folosirea cartușelor și semnalelor luminoase a dus la identificarea navei urmărite.

Nu s-a folosit focul armamentului datorită pericolului de încălcare a spațiului aerian în prima etapă și ulterior fiind locuri aglomerate care puneau în pericol viața altor persoane și nu permitea folosirea focului armamentului în condițiile legii 17/1996. Șalupa naviga în interior și nu a existat pericolul dispariției acesteia, fapt ce să impună folosirea armamentului.

În ziua de 18.08.1998, ora 01:45, o patrulă fluvială de cercetare cu șalupa de la Postul de Grăniceri Moldova Veche a reținut la 150 m de malul românesc al fluviului Dunărea o barcă metalică în care se aflau 6 cetățeni români ce intenționau să treacă fraudulos frontiera de stat a României cu Iugoslavia.

Pentru reținerea grupului s-a făcut uz de armă prin folosirea armamentului din dotare, executându-se 6 focuri de avertisment în plan vertical, fără a se viola teritoriul, spațiul aerian sau apele teritoriale ale statului vecin.

Conducătorul ambarcației, a șaptea persoană, nu s-a supus somațiilor reușind să sară în fluviul Dunărea, îndreptându-se spre malul românesc. S-au luat măsuri de căutare a acestuia în comun cu organele de poliție din Moldova Veche și în data de 23.08.1998 a fost identificat și reținut, găsindu-se asupra acestuia 500 DM primiți de la cele 6 persoane, sumă ce a fost ridicată în vederea confiscării. Acțiunea elementului grăniceresc din dispozitivul de pe apă a dus la rezolvarea corectă a evenimentului.

În ziua de 21.12.1998 orele 21:10 în raionul Detașamentul Grăniceri Pescari patrula de cercetare grănicerească formată din 2 militari în termen a reținut 4 persoane, cetățeni români, ce au trecut frontiera de stat fraudulos din R.F. Iugoslavia în România cu o barcă metalică furată de pe teritoriul iugoslav; s-au supus la somația prin voce .

În urma cercetărilor a rezultat că cele 4 persoane au comis mai multe infracțiuni pe teritoriul iugoslav de unde au sustras bunuri, armament și muniție, tuturor celor 4 indivizi întocmindu-li-se dosar de cercetare penală, reținându-se în sarcina lor trecerea frauduloasă a frontierei de stat prevăzută de art.69 din legea 56/1992, săvârșirea infracțiunilor de contrabandă și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzute de art.75 Cod Vamal și legea 17/1996 privind regimul armelor de foc și munițiilor.

Nici începutul anului 1999 nu a fost scutit de evenimente de frontieră în care s-a folosit focul de armă. Astfel, în ziua de 03.02.1999 în raionul Detașamentului de Grăniceri Pojejena o patrulă de pază aflată în misiune a transmis prin radiotelefon că pe direcția ostrovului Moldova Veche se aude un motor de barcă fără a cunoaște direcția în care se deplasează datorită ceței și a vizibilității reduse. A fost anunțată patrula fluvială cu B.M.A.65 ce s-a deplasat pe direcția respectivă. În momentul în care s-au apropiat de ambarcația respectivă în care se aflau 3 persoane șeful patrulei a somat prin voce și văzând că nu se supun a tras un foc de avertisment în plan vertical fără a viola spațiul aerian și teritoriul statului vecin. Deoarece barca nu s-a oprit și a continuat deplasarea spre malul sârbesc, șeful patrulei a mai tras încă 3 focuri de armă asupra motorului bărcii, la elice, deoarece barcagiul se așezase pe motor. Barca cu cele 3 persoane nu a mai putut fi urmărită deoarece a depășit canalul navigabil intrând în apele sârbești îndreptându-se spre malul sârbesc.

CAPITOLUL IV

Respectarea drepturilor omului în contextul executării de către trupele de grăniceri în condițiile stării de normalitate a misiunilor specifice

4.1. Necesitatea folosirii armamentului în paza și supravegherea frontierei de stat

Evoluția instituției grănicerești și a legislației acesteia a cunoscut de-a lungul istoriei transformări și adaptări la specificul societății, integrându-se de fiecare dată, indiferent de subordonare, în sfera forțelor de ordine publică. Caracterul de forță de ordine publică a fost dat și de specificul atribuțiilor și activităților care în cea mai mare parte, vizau prevenirea și contracararea unor fapte în special contravenționale și infracționale legate de frontiera de stat.

Prin misiunea lor principală de pază și supraveghere a frontierei de stat, marile unități, unitățile și subunitățile de grăniceri și unitățile de nave grănicerești realizează un sistem circular de protecție a statului român împotriva unor elemente care, pătrunse ilegal în interiorul țării, pot provoca acte infracționale ale căror consecințe ar afecta și securitatea națională. Un atribut important al grănicerilor este acela de a asigura exercitarea corectă, legală, de către cetățeni, a dreptului constituțional de liberă circulație.

Aceștia au datoria de a asigura respectarea acordurilor și convențiilor de frontieră încheiate cu statele vecine, de a descoperi și contracara orice tentativă de forțare a frontierei, atât din partea unor infractori cât și a unor elemente teroriste, a interzice scoaterea ori introducerea ilegală în țară a unor produse sau mărfuri nepermise prin lege, precum și de a controla documentele, mijloacele de transport și bagajele în punctele de mic trafic și treceri simple.

Având în vedere domeniul și importanța misiunilor, spațiul de desfășurare și categoria forțelor din structură se poate aprecia că atribuțiile Comandamentului Național al Grănicerilor, îmbracă dimensiuni strategice.

Apreciez că dimensiunea strategică a forțelor destinate să supravegheze granițele țării poate fi determinată și de complexitatea acțiunilor permanente desfășurate în spațiul terestru, fluvial, maritim și aerian, concomitent cu cele diplomatice în scopul asigurării securității frontierelor, cât și a zonelor de contact cu noile state vecine ce și-au dobândit recent independența.

Evoluția evenimentelor și schimbărilor ce au urmat revoluției din decembrie 1989 a determinat noi unități în plan operativ fapt ce a influențat rolul și complexitatea atribuțiilor trupelor de grăniceri.

Abrogarea, imediat după decembrie 1989, a unor legi și neadoptarea celor noi în raport de acordurile și convențiile internaționale în domeniu, au favorizat amplificarea producerii unor infracțiuni la frontieră, cum sunt tentativa de intrare sau ieșire ilegală în și din România, introducerea de armament, explozivi, stupefiante, precum și contrabanda cu diferite produse peste graniță, infracțiuni care necontracarate încă din zona de frontieră, pot deveni factori de risc cu un impact deosebit asupra securității sociale și naționale.

Avându-se în vedere specificul misiunilor trupelor de grăniceri în decursul istoriei, cât și posibilii factori de risc și amenințări la adresa securității României determinați de evoluția crizei și instabilitatea păcii în spațiul geostrategic și geopolitic de dispunere a țării noastre, trupelor de grăniceri la nevoie, în acest context, ca misiune principală – paza și supravegherea frontierei de stat – pentru realizarea căreia primesc în dotare mijloace specifice de pază, armament și muniție etc.

Apreciez că această misiune constă în ansamblul de măsuri și acțiuni cu caracter permanent și sistematic, care se organizează și se execută pe baza unor principii conturate clar, prin care Comandamentul Național al Grănicerilor, marile unități și unitățile subordonate exercită autoritatea statului român în menținerea ordinii de drept în zona de frontieră prin asigurarea inviolabilității frontierei de stat.

Pentru descoperirea și contracararea încă de la graniță a factorilor de risc și amenințărilor prezentate, Comandamentul Național al Grănicerilor, marilor unități, unităților și subunităților subordonate le revin o serie de atribuții prevăzute în art.14, 15 și 18 din legea 56/1992, atribuții prezentate în capitolul 1 la subcapitolul 1.3 din prezenta lucrare, fapt pentru care nu le mai reiau.

Consider că pentru îndeplinirea acestor atribuții prevăzute la art. 14,15 și 18 din Legea 56/1992 pentru menținerea ordinii de drept specifice zonei de frontieră, unitățile de grăniceri și marină grănicerească pot desfășura acțiuni tactice grănicerești, folosind tehnica și armamentul din dotare, în conformitate cu prevederile legale, precum și pentru restabilirea ordinii de drept în punctele de control pentru trecerea frontierei, punctele de mic trafic și de treceri simple, în porturile de frontieră, precum și în alte zone care potrivit legislației, intră în jurisdicția grănicerilor.

Având în vedere importanța misiunii și riscurile la care se expun militarii grăniceri din dispozitivele de pază pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice, aceștia, conform art.19 din Legea 56/1992 pot acționa în forță folosind mijloacele specifice, inclusiv focul armamentului și împotriva persoanelor care nu s-au supus la somațiile legale, ripostează cu arme de foc sau agresează trupele grănicerești, încearcă să treacă în forță frontiera sau fug de sub escortă, iară rămânerea lor în stare de libertate ar prezenta un pericol social grav.

Considerând că obiectivul principal al activității C.N.Gr.-ului, al marilor unități, unităților și subunităților subordonate, îl constituie aplicarea regimului juridic al frontierei de stat, a reglementărilor în acest domeniu prevăzute în actele normative interne și cale încheiate cu statele vecine, prevenirea și contracararea tuturor cazurilor de încălcare a legislației de frontieră, putem aprecia că trupele de grăniceri sunt primele forțe menite să depisteze și să contracareze încă de le graniță, o serie de factori de risc la adresa securității naționale.

În situația unor stări de instabilitate sau conflicte în statele din zona de dispunere a țării noastre, marile unități și unitățile de grăniceri, concomitent cu îndeplinirea misiunilor specifice, au capacitatea de a participa la aplicarea unor hotărâri ale organismelor internaționale, în special a celor ce vizează măsuri de embargo sau asigurarea primirii de refugiați.

Având în vedere caracterul, specificul și importanța cele revin putem aprecia că trupele de grăniceri reprezintă un element indispensabil sistemului național de apărare, atât în timp de pace, cât și în situații deosebite, ce trebuie dotat corespunzător cu armament și muniție pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor încredințat.

4.2. Respectarea drepturilor omului de către trupele de grăniceri în condițiile stări de normalitate la frontiera de stat

4.2.1. Respectarea drepturilor omului de către marile unități și unitățile de grăniceri

Drepturile omului sunt stipulate într-o serie de documente cu reglementare internațională, cu ar fi:

Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată și proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția 217A (III) din 10 decembrie 1948;

Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, adoptat la 16 decembrie 1966 la New York de Adunarea Generală a ONU;

Declarația asupra drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 2 februarie 1993.

Aceste documente globale au fost completate desigur cu altele la nivel continental elaborate sub egida Consiliului Europei cu aplicabilitate pentru țările membre ale acestui organism.

Aceste drepturi, pe lângă valoarea lor juridică au și o valoare morală care le conferă acestora un statut universal la scară planetară, iar instituțiile de stat sunt primele chemate să le aplice. În rândul acestor instituții se înscrie și M.I. cu toate structurile sale, deci inclusiv cu marile unități și unitățile de grăniceri subordonate Comandamentului Național al Grănicerilor. Marile unități și unitățile de grăniceri au la baza activității lor prevederile legii 56/1992 unde își regăsesc drepturile și obligațiile. Legea, ca document juridic, se bazează și pe “exercițiul” instituției respective în domeniu. Altfel spus, pe experiența instituției respective, I-a vine să reglementeze o atare stare într-un anumit segment social cu referire strictă la un anumit mod de acțiune al unei instituții, în relația om-societate. La art.12 din Legea 56/1992 se regăsesc atribuțiile principale ale Comandamentului Național al Grănicerilor, deci acestea sunt obligații profesionale ale grănicerilor. La art.14 din același act normativ se regăsesc drepturile grănicerilor aflați în “exercitarea atribuțiilor de serviciu, potrivit legii” adică tocmai a acelor prevederi înscrise la art.12. Acest art.14 are legătură intrinsecă cu drepturile omului menționate în documentele amintite mai sus, întrucât e vorba de controlul documentelor și al persoanelor, identificarea acestora, cercetarea unor suprafețe de teren, a unor obiective din perimetrul de acțiune al grănicerilor – zona de frontieră -, să rețină și să cerceteze în condițiile legi persoanele despre care se dețin informații sau probe că au săvârșit fapte penale dau contravenționale. Aceste drepturi se extind și în marea teritorială “în caz de necesitate și numai când utilizarea altor mijloace de împiedicare și constrângere nu este posibilă, grănicerii și poliția de frontieră pot folosi armamentul din dotare în condițiile strict prevăzute de lege”. Aceste condiții sunt prevăzute în legea 17/1996. Paragraful următor al aceluiași art. prevede: “în toate cazurile, grănicerii…au obligația de a se comporta civilizat, de a respecta demnitatea persoanelor reținute și cercetate”. Acest aliniat privește în exclusivitate drepturile omului și are o arie de cuprindere a întregii game de misiuni pe care le execută grănicerii la frontiera de stat.

Art. 3 din Declarația universală a drepturilor omului prevede “orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea sa” iar articolul 9 prevede că “nimeni nu poate fi arestat, deținut sau exilat în mod arbitrar”. Din același document rezultă cu claritate că fiecare persoană este supusă nu numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii și respectului, drepturilor și libertăților celorlalți, aceasta având drept scop satisfacerea cerințelor juste ale moralei și bunăstării generale într-o societate democratică.

Declarația universală a drepturilor omului evaluează noțiuni de principiu, universal valabile, grănicerii în misiunea lor sacră de pază și supravegherea frontierei de stat aplică măsuri stricte care impun un anumit mod de acțiune, de abordare. Aceste măsuri sunt prevăzute de legea 56/1992 dar și de tratatele, acordurile și convențiile încheiate cu statele vecine care nu au un neapărat caracter penal, dar indirect se regăsesc și în prevederile de lege.

În Constituția României, adoptată prin referendum la 08.12.1991, la art.20 se arată: “Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte”. Capitolul II al aceluiași document în totalitate face referire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului, care se regăsesc apoi în alte acte normative cu acțiune segmentată pe probleme de importanță vitală pentru cetățean. Într-o eventuală neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și unele acte normative interne, au prioritate reglementările internaționale.

Legea 56/1992 din acest punct de vedere se înscrie pe coordonatele internaționale și marile unități și unitățile de grăniceri au la baza misiunii lor prevederile Constituției și ale altor documente cu valoare juridică internațională care fac referiri la drepturile omului.

Astfel, persoanele reținute pentru încălcarea prevederilor legii 56/1992 și ale legii 17/1996 de către organele de grăniceri, acestea execută cercetarea acestor persoane, întocmesc dosarele de cercetare penală pentru infracțiunile prevăzute de această lege pe care le înaintează parchetelor locale pe lângă care sunt arondate localitățile pe raza cărora s-au săvârșit infracțiunile.

La art.23 în Constituția României se prevede: “libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile și reținerea nu poate depăși 24 de ore”, aceste prevederi fiind preluate de Codul Penal și constituind documentul de lucru cu caracter permanent pentru grăniceri. De fapt, acestea sunt sarcini de bază pentru organele de grăniceri în activitatea de cercetare a infracțiunilor de frontieră.

Grănicerii pot folosi armamentul din dotare în condițiile strict prevăzute de lege, legea 17/1996, în caz de necesitate și numai când utilizarea altor mijloace de împiedicare sau constrângere nu este posibilă – bază art.19 alin.2 din legea 56/1992.

Măsurile pe care le I-au însă elementele grănicerești aflate în misiuni de pază și supravegherea frontierei de stat în sensul celor arătate mai sus, vizează în fond apărarea integrității fizice a acestora în special și mai puțin reținerea persoanelor care au încălcat prevederile de lege.

Grănicerii în toate cazurile au obligația de a se comporta civilizat, de a respecta demnitatea persoanelor reținute și cercetate. Aceasta e o prevedere de lege dar și o normă morală care face parte din “arsenalul” modalităților de acțiune a grănicerilor.

Grănicerul ca “funcționar public” e obligat să acționeze pentru respectarea în totalitate a drepturilor prevăzute de lege, acelor care o încalcă, dar lor înșiși trebuie să li se respecte drepturile întrucât acționează potrivit obligațiilor de serviciu.

În condițiile stării de normalitate, când aplicarea unui drept al omului ca “libera circulație” care e garantat de Constituția României, dar și de alte documente internaționale cu referire la acest aspect, când fenomenul imigraționist a devenit alarmant, iar România o poartă de lansare pentru Occident, misiunile grănicerilor devin mai complexe nu numai din punct de vedere operativ, dar și din punct de vedere juridic.

4.2.2. Forme și metode de acțiune pe care le practică subunitățile și unitățile de grăniceri pentru ca în acțiunile și activitățile desfășurate să se respecte întocmai drepturile omului

În misiunile grănicerești, supuse permanent riscurilor, neprevăzutului, unde noaptea e zi și ziua e noapte, unde trebuie să se acționeze în luptă cu timpul, intervine aproape constant factorul “limită” sau se acționează în ultimă instanță. Cu toate acestea militarii grăniceri acționează în strictă conformitate cu prevederile legii 56/1992 și legii 17/1996.

Astfel, elementele grănicerești se dispun în locuri care să nu stânjenească activitatea în zonă a locuitorilor, acționează de regulă pentru reținerea persoanelor despre care se dețin informații sigure cu privire la faptele săvârșite în contradicție cu prevederile de lege sau a celor surprinse în flagrant “la vedere” cum mai spun grănicerii.

Uneori pe timpul unor acțiuni tactice grănicerești, acțiuni și operațiuni de frontieră, grănicerii verifică documentele persoanelor și mijloacelor de transport pe comunicații într-un raion sau un sector de pază, în punctele obligatorii de trecere, dar prin aceste acțiuni nu se încalcă cu nimic drepturile omului acționându-se în virtutea prerogativelor conferite de lege.

Deși necunoașterea unei legi nu-l absolvă de răspundere pe cel care o încalcă, subunitățile, unitățile și marile unități de grăniceri desfășoară activități pentru popularizarea legislației de frontieră, acționează spre a determina organele administrației legale din zona de frontieră pentru elaborarea deciziilor de aplicare a unor prevederi ale legii 56/1992, tocmai pentru a populariza legislația și a preveni încălcările legii specifice grănicerilor.

Pentru reținerea persoanelor care au încălcat prevederile legii frontierei, elementele grănicerești somează prin voce, dacă aceste persoane nu se supun la somații, se execută focul de avertisment în plan vertical, uz de armă se face în condițiile prevăzute de legea 17/1996, așa cum am prevăzut în capitolul precedent.

Cercetarea persoanelor reținute se face de către ofițerii de grăniceri special pregătiți, această activitate se execută în cele 24 ore prevăzute de lege, după care persoanele reținute împreună cu dosarele de cercetare penală sunt predate parchetelor locale, pe lângă care sunt arondate localitățile pe raza cărora s-au săvârșit faptele de persoanele în cauză.

Pentru persoanele străine se asigură translator, li se aduc la cunoștință faptele de care sunt învinuite, nu li se fac promisiuni spre a face declarații în vederea ușurării cercetărilor, nu se amenință, ci ofițerul de grăniceri organ de cercetare penală parcurge algoritmul cercetării penale prevăzut de normele juridice în vigoare fără a leza persoana cercetată fizic sau psihic. Pe timpul executării cercetărilor persoana reținută are dreptul și poate să fie asistată de apărător la cererea acestuia sau să se dispună apărător din oficiu potrivit prevederilor juridice. Prezența apărătorului e necesară din două motive: unul care privește persoana reținută, prin aceea că veghează la respectarea procedurilor legale, altul pentru persoana care execută cercetarea, în acest mod se înlătură suspiciunile privind “forțarea” cercetării de către organul de cercetare penală, motivul esențial este însă, acela că prezența avocatului e cerută de codul de procedură penală.

Din “arsenalul” de acțiune al grănicerilor sunt înlăturate procedurile abuzive, forțate, extreme, care sunt periculoase și pentru cel cercetat și pentru cel care cercetează.

Cercetarea penală presupune inteligență, intuiție, fler, răbdare, și un ofițer de grăniceri trebuie să posede aceste calități. Împrejurările în care a fost comisă fapta constituie un mediu propice de investigații pentru ofițerul grănicer. Ofițerul grănicer este obligat să acționeze potrivit deontologiei profesionale și să respecte întocmai Codul deontologic al funcționarului Ministerului de Interne.

Respectarea legii trebuie să constituie pentru personalul trupelor de grăniceri principiul fundamental de activitate. “Nimeni nu e mai presus de lege” nu este doar un aliniat din Constituția României, ci un mod de conduită civică, morală, profesională, dar mai ales umană pentru un funcționar al Ministerului de Interne, așa cum sunt ofițerul și subofițerul de grăniceri.

Se cunoaște modul în care acționează grănicerii, uneori în condiții foarte vitrege din punct de vedere meteo sau geografic, dar acestea pentru ei nu înseamnă o “circumstanță atenuantă” – inversând raportul – în “disputa” cu persoanele care încalcă legea frontierei intenționat sau din culpă. Aceste condiții sunt un risc asumat pentru personalul trupelor de grăniceri.

În centrele de instrucție și antrenament, în subunitățile de frontieră, militarii grăniceri în termen și cu contract sunt instruiți și au căpătat deprinderile necesare pentru a acționa în vederea reținerii persoanelor care încalcă prevederile legilor în zona de frontieră, în așa fel încât, să nu pună viața în pericol a acestora, dar, desigur evitând expunerea la pericol a propriilor vieți.

Misiunile de pază se materializează prin executarea controlului, a mijloacelor de transport pe comunicații, a activităților din raioane, a supravegherii la vedere și în ascuns a unor zone, direcții, raioane, obiective.

Dreptul la libera circulație al persoanelor este respectat întru-totul, încât acestea trebuie să folosească pentru trecerea frontierei punctele de trecere, respectând și aici prevederile de lege privind modalitățile de trecere a frontierei de stat.

Unele documente ce privesc drepturile omului elaborate de Consiliul Europei în ultimii ani, introduc restricții severe asupra fundamentului imigrației, prevederile acestor documente se răsfrâng și asupra României, prin aceea că trebuie să le aplice, altfel spus să oprească valul pătrunderilor ilegale spre Occident a cetățenilor afro-asiatici, care folosesc ca pantă de lansare România.

Reglementările internaționale în domeniu nu oferă însă și soluții pentru ținerea sub control a fenomenului, ci doar îl prevăd, iar unitățile și subunitățile de grăniceri se confruntă cu mari probleme, întrucât, de regulă cetățenii străini sunt reținuți fără documente de identitate ceea ce creează mari dificultăți pentru executarea cercetărilor în vederea întocmirii dosarelor de urmărire penală. Organele de cercetare penală însă și în acest caz acționează după același algoritm pentru cercetarea persoanelor reținute, drepturile acestora fiind respectate întru-totul.

4.3. Tehnica reținerii și percheziționării infractorilor de frontieră

În cazul apariției unuia sau mai multor infractori militarii din compunerea elementului grăniceresc acționează cu ingeniozitate, oportun, folosind terenul, deplasându-se fără zgomot și neobservat în locul și punctul cel mai favorabil pentru reținerea acestora. Se deplasează fără a fi văzut de infractori tăindu-le calea spre frontieră și mai aproape de direcția de deplasare a infractorilor.

Când infractorii se apropie de locul de dispunere a elementului grăniceresc îi somează prin surprindere, cu voce tare prin comanda “Stai !”. Dacă infractorii se supun somației legale militarii din compunerea elementului grăniceresc, în funcție de împrejurări comandă: “Mâinile sus” sau “Culcat, mâinile lateral” sau “Trage le mal” în cazul elementelor grănicerești de pe ambarcațiile grănicerești.

Acțiunea militarilor pentru reținerea infractorilor trebuie să asigure în primul rând zădărnicirea încercărilor acestora de a ajunge la linia de frontieră sau de a dispărea în acoperirile existente. După reținerea infractorilor, șeful elementului grăniceresc îi avertizează că va trage în plin dacă aceștia vor încerca să fugă și în raport de situație îi imobilizează legându-le mâinile la spate. După reținerea infractorilor militarii din compunerea elementului grăniceresc ridică armele de foc sau albe care au aparținut infractorilor, execută percheziția sumară, ridică de le infractori obiectele pe care le-ar folosi pentru sinucidere, ridică obiectele care pot constitui materiale probatorii, dă semnalul de reținere a infractorilor. Așteptând echipa de alarmă sau escorta, elementul grăniceresc continuă executarea serviciului de pază supraveghind infractorii prinși.

Pentru reținerea infractorilor ce nu se supun somației, elementul grăniceresc acționează asupra infractorului care prezintă pericolul cel mai mare de a trece frontiera sau asupra celui care prezintă condițiile cele mai favorabile pentru reținere.

După reținerea unui infractor se constată că mai sunt și alți infractori se procedează astfel: se imobilizează primul infractor, șeful patrulei supraveghează pe cel reținut iar celălalt militar din compunerea patrulei va acționa folosind somațiile legale, la nevoie uzul de armă oprind astfel din acțiune pe ceilalți infractori.

Atunci când nava grănicerească acționează pentru prinderea infractorilor ce încalcă apele de frontieră sau naționale, acesta va manevra în scopul interzicerii deplasării și va emite semnale sonore după care va folosi somațiile legale. Dacă infractorul se supune somației I se ordonă veniți la barcă. Dacă elementul grăniceresc se găsește pe mal și infractorii în ambarcațiile acestora se remorchează. Infractorii ce se găsesc în apă se pescuiesc și în caz că se împotrivesc se prind cu cangea de îmbrăcăminte iar cei dezbrăcați cu ajutorul unui laț.

Pe timpul imobilizării infractorilor arma trebuie ținută în poziție pentru luptă în picioare cu cureaua de purtare pe umăr pentru a preveni descuraja orice acțiune agresivă sau de opunere a celor reținuți. Acțiunile și operațiunile celorlalți militari din compunerea elementului grăniceresc sunt coordonate prin comenzi, semne și semnale de către șeful acestora.

Percheziția celor reținuți se execută de către șeful elementului grăniceresc. Înainte de începerea percheziției infractorii trebuie să fie avertizați că dacă vor încerca să fugă se va folosi împotriva lor focul de armă. Cel care execută percheziția trebuie să fie pregătit să prevină și să respingă orice încercare de atac din partea infractorilor.

Când sunt mai mulți infractori, pentru paza și percheziția lor aceștia vor fi așezați la interval de 2-3 pași unul de altul astfel ca grănicerii ce fac siguranța să intervină oportun și eficient în caz de nevoie.

După reținerea, imobilizarea și percheziționarea infractorilor, șeful elementului grăniceresc înștiințează postul de grăniceri solicitând trimiterea escortei. La sosirea escortei șeful elementului grăniceresc predă infractorii împreună cu obiectele găsite asupra lor.

Dacă din diferite motive ca: furtună, ceață, ninsoare deasă, ploaie torențială, nefuncționarea rețelei telefonice, postul de grăniceri nu recepționează semnalul de reținere a infractorilor aceștia vor fi escortați la subunitate imediat de către elementul grăniceresc care I-a reținut avându-se în vedere condițiile existente și posibilitățile elementului grăniceresc în raport de numărul de infractori, agresivitatea acestora, gradul de vizibilitate, existența acoperirilor din teren, distanța până la unitate.

Militarii grăniceri din compunerea elementelor grănicerești aflați în serviciul de pază și supraveghere a frontierei de stat sunt obligați să rețină infractorii prin acțiuni hotărâte desfășurate cu toată priceperea, inițiativa și ingeniozitatea folosind metodele cele mai potrivite și oportune în raport cu situația concretă petrecută pe timpul executării serviciului de pază.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Concluzionând putem spune că principalul act normativ ce reglementează regimul juridic al armelor de foc și munițiilor este Legea 17/1996. Unitățile și subunitățile de grăniceri, fiind unități militare, se exceptează de la prevederile acestei legi, în afara celor referitoare la uzul de armă. Lor le sunt aplicabile normele proprii de reglementare în domeniu ale Ministerului de Interne. Aceste norme nu fac nici o referire la modul în care trebuie folosit în paza și supravegherea frontierei de stat armamentul și muniția de la bordul navelor grănicerești.

De aceea consider necesar introducerea în legea 56/1992 a unui articol care să reglementeze expres această problemă și care să aibă următorul cuprins:

Pentru oprirea și reținerea navelor și ambarcațiilor care au încălcat legislația internă a României în apele naționale navigabile, zona contiguă și zona economică exclusivă, cât și a acelora care încearcă să fugă de sub escortă, navele și ambarcațiile grănicerești pot folosi armamentul din dotare în următoarele condiții:

executarea focului cu armamentul de bord sau individual pentru somarea de oprire și reținerea navelor și ambarcațiunilor;

executarea focului cu armamentul de bord sau individual, direct, fără somație, împotriva navelor și ambarcațiilor în anumite situații prevăzute de Legea 16/1992.

Focul cu armamentul de bord cu somație legală se execută astfel:

după ce au fost epuizate somațiile legale transmise prin toate mijloacele de comunicare radio, optico-vizuale și acustice, iar nava sau ambarcațiunea urmărită continuă să le ignore, comandantul navei grănicerești procedează la executarea focului de avertisment în condițiile stabilite de prezenta lege;

în cazul în care, după executarea somației legale și a focului de avertisment, nava în cauză nu se supune, se va folosi armamentul de bord, după ce în prealabil, s-a avertizat echipajul acesteia să se deplaseze spre partea din față a navei, prin somația “părăsiți pupa, vom deschide foc în plin” . După ce s-a convins că avertismentul a fost înțeles, nava grănicerească va deschide foc în plin de la distanță mică, asupra părții din spate a navei urmărite, căutându-se pe cât posibil lovirea aparatului propulsor.

Întreaga responsabilitate pentru nesupunerea la somație, consecințele ce decurg din aceasta prin ignorarea avertismentelor navelor grănicerești, revine comandantului sau înlocuitorului legal al comandantului navei urmărite.

Navele grănicerești pot executa foc cu armamentul de bord, fără somațiile legale, în următoarele situații:

împotriva navelor străine care atacă nave românești;

dacă nava urmărită ripostează cu foc de armă sau manevrează astfel încât securitatea navei grănicerești este pusă în pericol;

împotriva submarinelor sau altor vehicule submersibile care navigă în marea teritorială în imersiune sau în cota periscopică;

dacă nave străine atacă alte nave în ape naționale navigabile, chiar dacă statele cărora le aparțin sunt în conflict;

dacă nave străine desfășoară acțiuni ce pun în pericol securitatea insulelor portuare, localităților și obiectivelor economice de la litoral și fluviu;

împotriva grupurilor înarmate care pătrund în ape naționale ale României și ripostează sau încearcă să riposteze cu arma.

Toate manevrele și activitățile navei grănicerești pe timpul acțiunii de urmărire și reținere vor fi executate cu respectarea strictă a Regulamentului Internațional pentru Prevenirea Abordajelor pe Mare, aprobat prin Convenția încheiată la Londra, la 20.10.1972 sau, după caz, a prevederilor Regulamentului de Navigație pe Dunăre, în sectorul românesc elaborat în conformitate cu Dispozițiile fundamentale relative le navigația pe Dunăre, adoptate de Comisia Dunării prin decizia celei de-a 48-a sesiune din 25.04.1990.

Navele grănicerești execută focul de avertisment și focul în plin astfel încât să evite cu strictețe încălcarea prin foc de armă a teritoriului statului vecin.

Comandantul navei grănicerești, după executarea focului în plin, sau în caz de abordaj, se va conforma întocmai reglementărilor internaționale privind salvarea vieții omenești pe mare sau fluviu.

În cazul ambarcațiilor sau altor mijloace plutitoare de dimensiuni reduse, reglementările privind executarea focului cu sau fără somație, prevăzute de Legea 17/1996, vor fi aplicate în mod corespunzător, la specificul armamentului individual.

Se interzice cu desăvârșire utilizarea armamentului de bord sau individual împotriva persoanelor aflate în apă, copiilor și femeilor vizibil gravide, precum și în situațiile în care s-ar primejdui viața altor persoane. Se va evita pe cât posibil utilizarea armamentului împotriva minorilor femeilor și bătrânilor.

NOTĂ

În prezent la Parlamentul României sa află în lucru un proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii 56/1992 privind frontiera de stat a României. Prin această lege se urmărește înființarea Poliției de Frontieră Române, condusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin preluarea structurilor și efectivelor Comandamentului Național al Grănicerilor și ale Direcției Poliției de Frontieră, din cadrul Direcției Generale a Poliției de Frontieră, Străini, Probleme de Migrări și Pașapoarte, care să-și exercite atribuțiile conform dispozițiilor noi legi.

La data intrării în vigoare a noii legi, termenul “grănicer”, din conținutul actelor normative în vigoare se va înlocui cu sintagma “polițist de frontieră”.

ANEXA

CARACTERISTICI TEHNICE ȘI TACTICE ALE ARMAMENTULUI DE

INFANTERIE

BIBLIOGRAFIE

Legea 56/1992 privind regimul juridic al frontierei de stat a României

Legea 17/1996 privind regimul armelor de foc și munițiilor

Regulamentul armelor de foc și munițiilor

Constituția României, 8 decembrie 1991

Codul Penal al României

Codul Vamal al României

Revista de drept penal nr.2 1998

Regulamentul serviciului de pază al trupelor de grăniceri

Regulamentul de pază și apărare frontierei GR-1

Precizări tehnice Nr.S/273390 din 25.06.1994 privind depozitarea, păstrarea, întreținerea și controlul armamentului, aparaturii artileristice și muniției la unitățile și în depozitele centrale ale Ministerului de Interne

Ordinul ministrului de interne nr.0415 din 30.08 1994 privind evidența, păstrarea, portul și manipularea armamentului, muniției și a mijloacelor iritant-lacrimogene din dotarea militarilor, subunităților și unităților Ministerului de Interne

Ordinul ministrului de interne nr.0679 din 27.07.1997 pentru modificarea și completarea Ordinului nr.0415 din 30.08.1994

Instrucțiuni pentru cunoașterea, întrebuințarea și întreținerea pistolului mitralieră model 1963. București 1982

Regulamentul privind repararea tehnicii militare

Regulamentul serviciului interior RG-1

Regulamentul serviciului de gardă și în garnizoană RG-2

Buletinele trupelor de grăniceri nr.2/1990 și nr.2/1991

Revista grănicerilor români nr.1/1997

C.Andronovici – Drept internațional public. Ed.Graphix, Iași 1992.

Gh. Bădescu, C.Bașe, Al.Vianu – Relații internaționale în acte și documente, vol.2. Ed. Didactică și Pedagogică, București 1976

D.Popescu, A.Năstase – Drept internațional public, Casa de editură și presă “Șansa” S.R.L., București 1997

G.Geamănu – Drept internațional contemporan, Ed. Didactică și Pedagogică, București1962

Gh.Sofronie – Contribuție la teorie și practica frontierei, Ed. Cartea Românească, Cluj 1941

V.Bercheșan – Metodologia investigării infracțiunilor, Ed. Paralela 45, București 1998

V.Măcelaru – Balistica judiciară, 1972

Colectiv – Tratat practic de criminalistică, vol.1, 1976

C.Suciu – Criminalistică . Ed. Didactică și Pedagogică, București 1972

Em.Stancu – Criminalistică Ed. Actami, București 1995

C.Aionițoaie, I.E.Sandu, V.Bercheșan, T.Butoi, I.Marcu, C.Pletea, Em.Stancu – Tratat de tactică criminalistică, Ed. Carpați, Craiova, 1992

D.Șchiopu – Contribuții la etiologia și morfologia leziunii de impact în împușcătura cu pistoletul

V.Bercheșan – Particularitățile cercetării infracțiunilor săvârșite la regimul armelor, munițiilor și materialelor explozive