Regimul Hidrologic al Raului Vasluet

Agronomie

Regimul Hidrologic al Raului Vasluet

Byadmin ianuarie 1, 2024

Bibliografie:

1. Aurel C. Ilie (2007) – Amenajarea complexă a bazinelor hidrografice, [NUME_REDACTAT] ,,România de mâine”, București

2. Apostol L. (1990) – Anomalii ale temperaturii aerului pe teritoriul Moldovei, [NUME_REDACTAT] Geografic “[NUME_REDACTAT]”, nr. 9, Iași.

3. Bâzâc C. Gh. (1972) – Probabilitatea producerii cantităților maxime de precipitații în 24 de ore pe teritoriul României, Hidrotehnica, București.

4. Băcăuanu V., Barbu N., Pantazică M., [NUME_REDACTAT]., Chiriac D. (1980) – [NUME_REDACTAT]. Natură, om, economie, [NUME_REDACTAT] și Enciclopedică, București.

5. Băcăuanu V. (1988) – Relieful teritoriului municipiului Vaslui, [NUME_REDACTAT] Geografic “D. Cantemir”, nr. 8, Iași.

6. Băloiu V. (1971) – Gospodărirea apelor, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

7. Băloiu V. (1980) – Amenajarea bazinelor hidrografice și a cursurilor de apă, [NUME_REDACTAT], București.

8. Bojoi I. (1999) – Geografia fizică a României, [NUME_REDACTAT] “Al. I. Cuza”, Iași.

9. Cădere R., Podani M. (1969) – Studiul resurselor de apă din R.S.R., H.G.A.M., nr. 9, București.

10. Diaconu C. (1988) – Râurile, de la inundații la secetă, [NUME_REDACTAT], București.

11. Diaconu S. (1999) – Cursuri de apă. Amenajare, impact, reabilitare, Editura H.G.A., București.

12. Donisă I., Erhan E. (1974) – Curs de climatologie, [NUME_REDACTAT] “Al. I. Cuza”, Iași.

13. Erhan E. (1983) – Fenomenul de secetă în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] ale Universității “Al. I. Cuza”, Iași.

14. Erhan E. (1988) – Clima orașului Vaslui, [NUME_REDACTAT] Geografic “D. Cantemir”, nr. 8, Iași.

15. Gâștescu P. (1971) – Lacurile din România-limnologie regională, [NUME_REDACTAT] R.S.R., București.

16. Gâștescu P. (1975) – Lacurile din România. Stadiul cunoașterii și rolul lor în gospodărirea apelor în viitor, Terra, nr. 2, București.

17. Gâștescu P., Rusu C. (1980) – Evalaurea resurselor de apă din râuri și amenajarea bazinelor hidrografice în România, Terra, anul XII, nr. 2, București.

18. Gâștescu P. (1988) – Resursele de apă ale râurilor României și repartiția lor în teritoriu, Terra, anul XX, nr. 3-4, București.

19. Gâștescu P. (1998) – Hidrologie, [NUME_REDACTAT] Vânturilor, Târgoviște.

20. Giurma I. (2003) – Viituri și măsuri de apărare, Editura “Gh. Asachi”, Iași.

21. Gugiuman I., Cîrcotă V., Băican V. (1973) – [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] R.S.R., București.

22. Ichim I., Bătucă D., Rădoane M., Duma D. (1989) – Morfologia și dinamica albiilor de râuri, [NUME_REDACTAT], București.

23. Ioniță I. (2000) – Geomorfologie aplicată. Procese de degradare a regiunilor deluroase, [NUME_REDACTAT] “Al. I. Cuza”, Iași.

24. Iosub P., Zugravu A. (1980) – [NUME_REDACTAT]. Vaslui. Monografie, [NUME_REDACTAT]-Turism, București.

25. Jeanrenaud P. (1953) – Asupra geologiei [NUME_REDACTAT] din partea de nord a județului Vaslui și Fălciu. D.S.C.G., vol. XXXVII, București.

26. Jeanrenaud P. (1960) – Contribuții la geologia [NUME_REDACTAT] Moldovenesc, [NUME_REDACTAT] ale Universității “Al. I. Cuza”, secțiunea II, tom VI, Iași.

27. [NUME_REDACTAT] (2010) – Studiul hidrologic al râului Vaslui și implicațiile sale economice, Teză de doctorat.

28. Larion D. (2004) – Clima municipiului Vaslui, [NUME_REDACTAT] Nostra, Iași.

29. Minea I., [NUME_REDACTAT]. (2007) – Hidrologia mediilor continentale. Aplicații practice, [NUME_REDACTAT] Demiurg, Iași.

30. Mititelu D. (1975) – Flora și vegetația județului Vaslui, Iași.

31. Mutihac V., Ionesi L. (1974) – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București.

32. Panaitescu E.V. (2008) – Acviferul freatic și de adâncime din bazinul hidrografic Bârlad, [NUME_REDACTAT] Demiurg, Iași.

33. Pantazică M. (1972) – Rezervele de apă din bazinul Bârladului, [NUME_REDACTAT] ale Universității “Al. I. Cuza”, secțiunea II, Geografie, tom XVIII.

34. Pascu M.R. (1983) – Apele subterane din România, [NUME_REDACTAT], București.

35. Pișota I., Buta I. (1975) – Hidrologie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

36. [NUME_REDACTAT]. (1966) – Ploile torențiale pe teritoriul României și influența lor asupra scurgerii, I.M.H., vol. XV, București.

37. [NUME_REDACTAT]. (2003) – Hidrologie generală, [NUME_REDACTAT] Nostra, Iași.

38. [NUME_REDACTAT]. (2003) – Dicționar de hidrologie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

39. [NUME_REDACTAT]. (2003) – Inundațiile, între natural și accidental, în “Riscuri și catastrofe”, [NUME_REDACTAT] Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

40. [NUME_REDACTAT]. (2006) – Inundațiile ca factor de risc. Studiu de caz pentru viiturile Siretului din iulie 2005, [NUME_REDACTAT] Nostra, Iași.

41. [NUME_REDACTAT]. (2006) – Hidrologia uscatului, [NUME_REDACTAT] Nostra, Iași.

42. [NUME_REDACTAT]., Romanescu G., Romanescu A.M. (2007) – Dicționar de geografie fizică, [NUME_REDACTAT] Nostra, Iași.

43. Sorocovschi V. (2002) – Riscuri și catastrofe, [NUME_REDACTAT] de Știință, Cluj-Napoca.

44. Sorocovschi V. (2006) – Riscuri și catastrofe, [NUME_REDACTAT] de Știință, Cluj-Napoca.

45. Stângă I.C. (2007) – Riscurile naturale. Noțiuni și concepte, [NUME_REDACTAT] “Al. I. Cuza”, Iași.

46. Stănescu V. (1958) – Considerații asupra bilanțului hidrologic în bazinele din sud-estul teritoriului R.P.R., M.H.G.A., nr. 2-3, București.

47. Șelărescu M., Podani M. (1993) – Apărarea împotriva inundațiilor, [NUME_REDACTAT], București.

48. Topor N. (1963) – Ani ploioși și secetoși în R.P.R., București.

49. Ujvári I. (1959) – Hidrografia R.P.R., [NUME_REDACTAT], București.

50. Ujvári I. (1972) – Geografia apelor României, [NUME_REDACTAT], București.

(1992) [NUME_REDACTAT] Apelor din România. Partea 1, Date morfo-hidrografice asupra rețelei hidrografice de suprafață, [NUME_REDACTAT], București.

* www.earth.unibuc.ro – SRTM România, frontieră România;

www.rowater.ro/daprut – Planul de management al spațiului hidrografic Prut – Bârlad;

www.mmediu.ro/gospodarirea_apelor/situatii_urgenta – [NUME_REDACTAT] în spațiul hidrografic Prut – Bârlad;

CUPRINS

Capitolul I – Aspecte introductive

I.1. Așezare geografică și limite

I.2. Istoricul cercetărilor

Capitolul II – Cadrul natural și factorii care influențează regimul hidrologic

II.1. Geologia

II.2. Relieful

II.3. Clima

II.3.1. Precipitațiile atmosferice

II.3.2. Temperatura aerului

II.3.3. Evaporația

II.4. Vegetația

II.5. Solurile

II.6. Intervenția antropică

Capitolul III – Resursele de apă din bazinul hidrografic al râului Vaslueț

III.1. Apele subterane

III.2. Râurile

III.2.1. Date privind bazinul hidrografic

III.2.2. Date privind rețeaua hidrografică

III.3. Lacurile

III.3.1. Lacurile naturale

III.3.2. Lacurile antropice

III.3.2.1. [NUME_REDACTAT]

III.3.2.2. [NUME_REDACTAT]

Capitolul IV – Regimul hidrologic al râului Vaslueț

IV.1. Scurgerea lichidă

IV.1.2. Scurgerea minimă multianuală, anuală și lunară

IV.1.3. Scurgerea medie multianuală, anuală și lunară

IV.1.4. Scurgerea maximă multianuală, anuală și lunară

IV.2. Debitul solid

Capitolul V – Fenomene hidrologice de risc

V.1. Inundațiile – aspecte generale și cauze determinante

V.1.1. Viiturile

V.2. Posibilități de gestionare a inundațiilor

[NUME_REDACTAT]

CUPRINS

Capitolul I – Aspecte introductive

I.1. Așezare geografică și limite

I.2. Istoricul cercetărilor

Capitolul II – Cadrul natural și factorii care influențează regimul hidrologic

II.1. Geologia

II.2. Relieful

II.3. Clima

II.3.1. Precipitațiile atmosferice

II.3.2. Temperatura aerului

II.3.3. Evaporația

II.4. Vegetația

II.5. Solurile

II.6. Intervenția antropică

Capitolul III – Resursele de apă din bazinul hidrografic al râului Vaslueț

III.1. Apele subterane

III.2. Râurile

III.2.1. Date privind bazinul hidrografic

III.2.2. Date privind rețeaua hidrografică

III.3. Lacurile

III.3.1. Lacurile naturale

III.3.2. Lacurile antropice

III.3.2.1. [NUME_REDACTAT]

III.3.2.2. [NUME_REDACTAT]

Capitolul IV – Regimul hidrologic al râului Vaslueț

IV.1. Scurgerea lichidă

IV.1.2. Scurgerea minimă multianuală, anuală și lunară

IV.1.3. Scurgerea medie multianuală, anuală și lunară

IV.1.4. Scurgerea maximă multianuală, anuală și lunară

IV.2. Debitul solid

Capitolul V – Fenomene hidrologice de risc

V.1. Inundațiile – aspecte generale și cauze determinante

V.1.1. Viiturile

V.2. Posibilități de gestionare a inundațiilor

[NUME_REDACTAT]

I. Aspecte introductive

Studiile hidrologice au o importanță deosebită, atât teoretică cât și practică, numeroasele evenimente nefaste din trecut făcându-ne conștienți de necesitatea lor. Dezvoltarea societății umane s-a aflat de multe ori sub amenințarea fenomenelor hidrologice de risc. Întocmirea unor baze de date care să conțină detalii și informații de natură hidrologică referitoare la anii trecuți cât și studiile hidrologice pentru un anume râu, se dovedesc utile pentru luarea deciziilor în ceea ce privește evitarea sau ameliorarea unui eveniment cu potențial distructiv.

Deși râul Vaslueț are un potențial limitat în comparație cu alte râuri din România, a ridicat multe probleme de-a lungul timpului, ceea ce demonstrează că, indiferent de mărime, toate râurile sunt importante și trebuie tratate în consecință.

I.1. Așezare geografică și limite

[NUME_REDACTAT] este situat în partea de est a României și este afluent de stânga al Bârladului. Bazinul hidrografic are o suprafață de aproximativ 692 km2 (după [NUME_REDACTAT] Apelor din România, 1992) reprezentând circa 0.27% din suprafața României. Râul izvorăște de la altitudinea de 340 m, din apropierea dealului Păun, și se varsă în râul Bârlad la circa 85 m altitudine. Bazinul se desfășoară pe teritoriul a două județe, Iași și Vaslui, și a 17 comune:

în județul Iași: Ciurea, Bârnova, Dobrovăț, Grajduri, Ciortești și Schitu-Duca;

în județul Vaslui: Codăești, Miclești, Dănești, Solești, Tăcuta, Văleni, Ferești, Tanacu, Zăpodeni, Muntenii de Sus și Muntenii de Jos.

Din punct de vedere matematic, cel mai nordic punct al bazinului este marcat de paralela de 47°05’57” latitudine nordică, cel mai sudic punct al bazinului fiind marcat de paralela de 46°31’45”.

Fig. 1 Poziția bazinului hidrografic Vaslueț în cadrul României

I.2. Istoricul cercetărilor

Pentru zona de studiu există numeroase studii de specialitate, de natură geologică, geomorfologică, climatică, hidrologică sau hidrogeologică. Cercetările asupra reliefului încep încă de la sfârșitul secolului XIX, remarcându-se lucrarea lui [NUME_REDACTAT] (1883) despre originea sculpturală a [NUME_REDACTAT] Moldovenesc.

În domeniul geomorfologic, amintim lucrările lui I. Ioniță (1985, 1992, 1997, 2002), care se ocupă de problema cuestelor din [NUME_REDACTAT], în special de cele din bazinul Bârladului. Datorită impactului asupra utilizării terenurilor, alunecările de teren constituie obiectul cercetării multor geografi, dintre care amintim pe C. Martiniuc, N. Barbu și V. Băcăoanu. M. Rădoane și N. Rădoane (1992), M. Rădoane, I. Ichim, N. Rădoane, V. Surdeanu (1999), C. Hurjui (2000) s-au preocupat de studiul proceselor de ravenare, realizând o serie de lucrări de o importanță deosebită.

Cercetările în domeniul climatic s-au realizat pe baza observațiilor și măsurătorilor de la stațiile meteorologice Negrești, Vaslui, Bârlad și Tecuci, fiind incluse în studii referitoare la întreg teritoriul României sau la arealul [NUME_REDACTAT]. Enumerăm lucrările elaborate de I. Gugiuman și E. Patraș (1963) care analizează rolul dinamicii atmosferei și a reliefului în formarea regimului termic diurn, E. Erhan (1983, 1986, 1988) care studiază caracteristicile fenomenelor de secetă și grindină în cadrul [NUME_REDACTAT], precum și climatul orașului Vaslui, D. Precupanu-Larion (1998, 1999, 2000), care acordă o atenție deosebită climatului urban al municipiului Vaslui.

Studiile hidrologice și hidrogeologice au fost elaborate pe baza observațiilor și măsurătorilor de la stațiile hidrometrice și hidrogeologice, remarcându-se lucrările M. Pantazică și M. Schram (1973, 1979, 1983) referitoare la regimul de îngheț al râurilor din bazinul Bârladului și caracteristicile hidrogeologice ale [NUME_REDACTAT], precum și lucrarea M. Schram (1972), care relevă caracteristicile hidrochimice ale râurilor din bazinul Bârladului.

Capitolul II – Cadrul natural și factorii care influențează regimul hidrologic

Scurgerea apei pe râuri este influențată de o serie de factori, dintre care un rol deosebit de important îl are clima, la care se adaugă caracteristicile geologice ale regiunii, particularitățile reliefului, vegetația, solurile și intervenția antropică.

În timp ce factorul geologic influențează mișcarea apei și formarea rețelei de drenaj, factorii climatici influențează în mod direct regimul scurgerii. Cantitatea precipitațiilor influențează volumul scurgerii iar temperatura aerului determină apariția înghețului care condiționează scăderea debitelor sau, în situații excepționale, determină secarea râurilor de mici dimensiuni.

În ultima vreme, factorul antropic a câștigat tot mai mult teren în ceea ce privește rolul pe care îl are în modificarea regimului natural al râurilor, prin executarea de lucrări de amenajare sau construcții hidrotehnice (baraje, diguri, lacuri de acumulare, sisteme de irigații ș.a.).

II.1. [NUME_REDACTAT] contribuie foarte mult la compoziția și aspectul general al suprafeței terestre. Relația dintre râuri și roci este reciprocă – rocile sunt modelate, iar cursurile râurilor sunt adesea determinate de rezistența stratelor geologice peste, prin care și în jurul cărora curg.

În ceea ce privește alcătuirea geologică a teritoriului bazinului hidrografic Vaslueț, în această regiune se găsesc depozite de vârstă neogenă (sarmațiană și meoțiană) și cuaternară (holocen).

Sarmațianul este reprezentat prin etajele Basarabian și Kersonian.

Cele mai vechi depozite care se găsesc în regiune sunt cele basarabiene, având o răspândire foarte largă și o grosime apreciabilă, de circa 360 m. Își fac apariția în partea inferioară a versanților, ocupând o arie însemnată a [NUME_REDACTAT], începând din sudul orașului Iași. Pe măsura înaintării lor spre sud, aceste depozite se îngustează, și apar până în zona de confluență a Vasluețului cu râul Bârlad. Acestea domină ca extindere partea de nord a bazinului, însă după linia Codăești se restrâng și rămân sub forma unor benzi care însoțesc văile Vasluețului și a afluenților acestiua.

Este reprezentat în principal prin nisipuri și grasii de Șcheia, calcare și gresii oolitice.

Kersonianul se regăsește pe un areal mai restrâns în partea de nord a bazinului, căpătând o extindere ceva mai mare după linia Codăești. Acest etaj este reprezentat prin două orizonturi cu caracteristici litologice diferite.

Orizontul inferior este caracterizat prin nisipuri și argile nisipoase cu intercalații de gresii. Nisipurile sunt de culoare albicioasă sau gălbuie iar gresiile sunt foarte dure și au o culoare vânăt-albăstruie la interior.

Orizontul superior este caracterizat printr-o succesiune de argile și intercalații lenticulare de gresii și nisipuri. În gresii se găsesc urme de plante și uneori oase de vertebrate.

Meoțianul aflorează pe aproximativ aceeași suprafață cu Kersonianul, însă ocupă părțile cele mai înalte ale reliefului. Se regăsește pe un areal extins între valea râului Crasna și cea a râului Vaslueț, apărând la zi la est de localitatea Muntenii de Sus. Este reprezentat prin cineritele andezitice (tufurile) de ,,Nuțeasca-Ruseni” (Jeanrenaud P., 1961), cu o grosime de 10 – 30 m și se încheie cu o succesiune de nisipuri și argile, cu intercalații de gresii în plăci și conglomerate (80 – 100 m grosime).

Depozitele holocene s-au depus peste argilele sarmațiene impermeabile și se regăsesc în albia majoră a Vasluețului, pe interfluviile din bazin cât și pe terasele din lungul râului. Depozitele din albia majoră sunt reprezentate prin pietrișuri mărunte și nisipuri grosiere cu dispoziție lenticulară, nisipuri mijlocii și fine și argile nisipoase. Depozitele care se regăsesc pe interfluvii sunt formate din materiale loessoide iar cele de terasă sunt alcătuite din nisipuri și prundișuri.

II.2. [NUME_REDACTAT] vorbim de relief, principalul element care-și exercită influența asupra scurgerii este altitudinea. Altitudine mare înseamnă o pantă mai mare și implicit o concentrare mai rapidă a scurgerii apei.

După geneză, structură și vârstă, se remarcă relieful structural, relieful sculptural și cel acumulativ.

Relieful structural

Morfologia regiunilor de platformă include numeroase forme condiționate de caracteristicile tectono-structurale ale diferitelor regiuni și de activitatea factorilor modelatori. Poziția stratelor de la partea superioară a scoarței se impune adesea în peisaj printr-o varietate de forme caracteristice, cunoscute sub denumirea de relief structural. Apariția și dezvoltarea acestuia este legată direct de activitatea factorilor externi.

Astfel, în zona de studiu se remarcă prezența cuestelor, a văilor și a platourilor structurale.

În partea de nord a bazinului, formele de relief dominante sunt cuestele și platourile structurale. Cele mai importante platouri se găsesc la sud de localitățile Dobrovăț și Slobozia, dar și la sud de orașul Iași (Repedea-Păun).

În ceea ce privește văile, sunt prezente cele de tip consecvent – au o orientare conformă cu înclinarea stratelor (Rediu, Dobrovăț, cursul inferior al râului Vaslueț), și cele de tip subsecvente – au direcția de curgere, mai mult sau mai puțin, perpendiculară pe înclinarea generală a stratelor.

Relieful sculptural

Când vorbim de relief sculptural, ne referim la acele forme care au luat naștere în urma modelării lor de către factorii externi. Unul dintre cei mai importanți agenți modelatori este apa, capabilă să erodeze atât stratele mai moi, cât și pe cele mai dure.

Din cauza faptului ca versanții nu sunt amenajați în vederea încetinirii diferitelor procese geomorfologice, se remarcă prezența diferitelor forme de eroziune torențială (rigole, ogașe, ravene), dar și a alunecărilor de teren care, în perioadele ploioase, capătă dimensiuni apreciabile. Desfășurarea tuturor acestor procese este facilitată de prezența argilelor și nisipurilor în substratul geologic.

Relieful de acumulare

Relieful de acest tip este reprezentat în zonă de terase, conuri aluviale, lunci, glacisuri.

Terasele sunt acele trepte de relief situate deasupra luncii, și care au funcționat anterior ca o luncă. În urma studiilor efectuate în zonă de către M. David (1922, 1932), Al. Obreja (1958, 1961), D. Ploscaru (1972), au fost identificate 3 terase. Cea mai veche se află la confluența Vasluețului cu Bârladul.

Conurile aluviale se formează la baza marilor denivelări morfologice de către râurile cu debite solide și lichide mari. Au o răspândire mare în zonă, găsindu-se la poalele tuturor cuestelor. Acestea se formează cu precădere în timpul viiturilor, atunci când afluenții transportă o cantitate mai mare de material.

Luncile se formează prin procese de eroziune laterală și acumulare. Cea mai importantă luncă este cea a Vasluețului, cu o lungime de circa 70 km și o lățime ce variază între 10 și 1500 m.

II.3. [NUME_REDACTAT] punct de vedere climatic, bazinul hidrografic Vaslueț se încadrează în zona de climă temperat continentală. Nuanțele de excesivitate îi sunt imprimate de masele de aer de origine continentală care își exercită influența în această zonă, iernile fiind foarte reci iar verile deosebit de calde (E. Erhan, 1988).

II.3.1. Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice reprezintă cel mai important factor care influențează regimul hidrologic al unui râu. Maximul pluviometric se înregistrează în general în intervalul mai-iunie, acest fapt ducând de cele mai multe ori la creșterea debitelor și a nivelelor râului. Minimul se înregistrează în sezonul rece, în intervalul ianuarie-februarie. Din cauza faptului că precipitațiile cad în cantități mici iar cele existente sunt prinse sub formă de zăpadă sau gheață pe uscat, debitul și nivelul râului scade considerabil.

Din graficul de mai jos se poate observa faptul că maximul multianual se înregistrează în luna iunie (76,8 mm) iar minimul multianual în luna februarie (23,5 mm). Procesele de convecție specifice sezonului cald duc la producerea de ploi cu caracter torențial, astfel înregistrându-se maximul anual și multianual.

Iarna se înregistrează cele mai mici cantități de precipitații. Din luna martie, acestea încep să crească atingând maximul în luna iunie, după care încep ușor să scadă.

după C.M.R. [NUME_REDACTAT]. 2 Regimul mediu lunar și media multianuală a pecipitațiilor atmosferice la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] ceea ce privește repartiția cantităților de precipitații pe anotimpuri, vara ocupă prima poziție, cu o pondere de 39,44 % din total, primăvara cu 24,34 %, toamna cu 21,69 și iarna cu 14,54 %.

după C.M.R. [NUME_REDACTAT]. 3 Cantitățile medii multianuale de precipitații (% din media multianuală) la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] această zonă se resimt influențele centrilor de acțiune euro-asiatici și atlantici, cei din urmă având o acțiune mai mare în sezonul cald (Erhan E., 1988). Advecției maselor de aer de origine atlantică (calde și instabile) i se suprapun procesele de convecție, astfel, cantitățile de precipitații din sezonul cald sunt mai mari (67,7 %) față de cele din sezonul rece (32,3%).

după C.M.R. [NUME_REDACTAT]. 4 Ponderea cantității de precipitații în sezonul rece/cald la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] dintre caracteristicile acestei zone este dată de frecvența mare a ploilor cu caracter torențial, uneori cantitatea de precipitații în 24 de ore depășind media lunară (Erhan E., 1988). Acestea se produc frecvent în lunile de vară (iulie și august) și uneori au urmări nefaste; se produc inundații care distrug recoltele, spală solurile sau le erodează, paralizează transporturile.

Maxima absolută multianuală de precipitații în 24 de ore s-a înregistrat în anul 1980 la Vaslui, aceasta atingând valoarea de 91,1 mm (Larion D., 2004).

Tabel 1. Cantitățile maxime de precipitații căzute în 24 de ore la Vaslui și media multianuală lunară (mm)

după Larion D. (2004)

după C.M.R. [NUME_REDACTAT].5 Variația anuală a cantităților de precipitații înregistrate la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] de precipitații au variat de la un an la altul, înregistrându-se ani ploioși și ani secetoși, raportându-ne la media de 530 mm/an. Se remarcă anul 1972 cu o cantitate de precipitații de aproximativ 905 mm, și anul 1986 cu valoarea de 300 mm, cea mai mică din intervalul 1971-2008. Se poate observa o ușoară tendință de scădere a cantităților de precipitații.

II.3.2. Temperatura aerului

Din cauza variabilității în timp a fluxului radiativ, temperatura aerului va înregistra în continuu modificări din punct de vedere cantitativ. Este un factor important deoarece temperaturile mari vor duce la topirea zăpezilor, ceea ce duce la creșterea debitelor și a nivelelor, iar temperaturile negative vor duce la blocarea apei sub forma stratului de zăpadă sau a gheții.

Media multianuală a temperaturii aerului, rezultată din măsurătorile meteorologice realizate la stația meteorologică Vaslui pe o perioadă de 47 de ani (1961-2008), a fost de 9,6 C. Valoarea medie anuală cea mai mare a fost de 11,0 C în anii 1990, 1994 și 2000, iar cea mai mică a fost de 7,9 C în anul 1985.

Temperaturile medii lunare încep să crească din luna ianuarie (-2,6 C), înregistrând maximul în luna iulie (21,0 C), după care scad din nou până în ianuarie.

Din datele analizate rezultă că cea mai mică medie lunară a fost de -9,9 C în luna februarie a anului 1985, iar cea mai mare medie lunară a fost de 23,7 C în luna august a anului 1992.

după C.M.R. [NUME_REDACTAT]. 6 Evoluția temperaturilor medii lunare și media multianuală la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] este caracterizată de veri calde (21,0 C) și ierni reci (-2,6 C), în timp ce anotimpurile de tranziție se mențin aproape de media multianuală (9,9 C).

În ceea ce privește temperaturile extreme, acestea sunt importante pentru a ne forma o imagine asupra caracterului climatic al unei regiuni.

după Larion D.

Fig. 7 Variația temperaturilor maxime/minime absolute la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] poate observa că temperaturile maxime absolute variază între 15,0 C (în luna ianuarie) și 38,9 C (în luna august). Temperaturile minime absolute oscilează între -32,0 C (în luna februarie) și 6,2 C (în luna iulie).

Temperatura maximă absolută înregistrată la Vaslui a fost de 38,9 C în luna august 1951, iar minima absolută a fost de -32,0 C în luna februarie 1911 și 1990 (Larion D., 2004).

Tabel 2. Temperaturile maxime/minime absolute înregistrate la stația meteorologică Vaslui

după Larion D. (2004)

În sezonul rece temperaturile au oscilat între 22,7 C în luna februarie 1990 și -32,0 C în februarie 1911. Vara, variațiile au fost cuprinse între valoarea de 38,9 C în august 1951 și 2,4 C în iunie 1904.

II.3.3. [NUME_REDACTAT] este procesul fizic de trecere a apei din stare lichidă în stare gazoasă (vapori de apă), prin consum de căldură (22% din energia totală primită de la Soare este consumată în procesul de evaporare a apei). Vaporii de apă din atmosferă provin din evaporarea apei de pe suprafața mărilor și oceanelor (86%) iar restul de 14% de pe continente.

Evaporarea în condiții naturale, este influențată de următorii factori: resursele de apă, resursele energetice și amestecul turbulent care împrăștie vaporii de apă. Când se produce la suprafața uscatului, ea mai depinde și de proprietățile fizico-chimice ale solului, de relief, de învelișul vegetal, nivelul apei freatice etc.

Unul din cei mai importanți factori care influențează viteza de evaporare a apei este temperatura. Cu cât temperatura este mai mare, viteza de evaporare a apei va crește.

În bazinul hidrografic al râului Vaslueț, se realizează măsurători evaporimetrice de pe suprafața lacului de acumulare Solești, cât și de la nivelul solului. Acestea se realizează în intervalul aprilie-octombrie. Graficul s-a realizat pe valorile înregistrate într-un interval de 29 de ani (1979-2008).

După cum se poate observa din grafic, valorile încep să crească din luna aprilie, din luna iulie începând să scadă. Valorile diferă între cele două platforme evaporimetrice, în luna aprilie menținându-se la un nivel apropiat. Începând cu luna mai, diferențele încep să fie din ce în ce mai mari, estompându-se ușor începând cu luna august și ajungând la valori egale în luna octombrie. Cantitatea de apă evaporată de pe suprafața lacului este mai mare decât cea evaporată de la sol. Maximul se înregistrează în luna iulie în cazul ambelor platforme (7,3 l/m2 pe lac și 5,7 l/m2 la sol), iar minimul în luna octombrie (1,9 l/m2 ).

Fig. 8 Evaporația medie lunară multianuală la Solești (1979-2008) (Jora, 2010)

II.4. [NUME_REDACTAT] când vorbim de regimul hidrologic al unui râu, trebuie să avem în vedere și factorul vegetație din cauza influenței pe care o exercită asupra sa. Un covor vegetal bogat va determina o scădere a scurgerii superficiale, și implicit a debitelor. Pădurea în special, joacă un rol important: facilitează infiltrarea apei în sol, reduce debitele maxime, menține stratul de zăpadă o perioadă mai lungă de timp.

Vegetația caracteristică acestei zone este cea de stepă și silvostepă, fiind condiționate de condițiile climatice (temperaturi medii anuale cuprinse între 9-10 C, precipitații reduse, sub 450 mm/an – pentru stepă, și temperaturi medii anuale peste 10 C, circa 550 mm precipitații anual – pentru silvostepă).

Vegetația de stepă se caracterizează prin prezența speciilor ierboase (pajiști de stepă) și a arbuștilor. În compoziția pajiștilor se regăsesc următoarele specii (Mititelu D., 1975): păiușul (Festuca vallesiaca), pirul (Agropyron cristatum), troscotul (Polygonum avuculare), pelinița (Artemisia austriaca), scaietele (Xanthium strumarium), ciulinul (Carduus nutans). Dintre arbuști amintim măceșul (Rosa canina), păducelul (Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa).

Vegetația de silvostepă este constituită din pajiști caracteristice stepei în alternanță cu pâlcuri de pădure. În compoziția pajiștilor intră firuța (Poa nemoralis), golomățul (Dactylis glomerata), cerențelul (Geum urbanum), popilnicul (Asarum europaeum), lăcrămioara (Convallaria majalis), coada cocoșului (Polygonatum odoratum), tămâița (Ajuga reptans). Arbuștii specifici acestei zone sunt păducelul (Crataegus monogyna), darmoxul (Viburnum lantana), socul negru (Sambucus nigra), porumbarul (Prunus spinosa), lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), măceșul (Rosa canina), murul (Rubus caesius).

În ceea ce privește vegetația forestieră, amintim gorunul (Quercus petraea), fagul (Fagus silvatica), stejarul pedunculat (Quercus robur), teiul argintiu (Tilia tomentosa), teița (Tilia cordata), carpenul (Carpinus betulus), cireșul (Cerasus avium), arțarul (Acer platanoides), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus minor).

Menționăm și categoria plantelor acvatice și palustre din care fac parte următoarele specii: lintița (Lemna minor), stuful (Phragmites australis), rogozul (Carex acutiformis), rogozul vulpii (Carex vulpina), papura (Typha angustifolia, Typha latifolia, Typha laxmannii).

Pe teritoriul bazinului hidrografic se regăsesc și două rezervații botanice, „Movila lui Burcel” (comuna Miclești) și „[NUME_REDACTAT]” (comuna Tanacu). Dintre speciile vegetale specifice acestor zone amintim ruscuța (Adonys hybrida), ai galben (Allium flavum), ai sălbatic (Allium moschatum), sipica (Cephalaria uralensis), stânjenelul de stepă (Iris pummila), zăvăcustă (Astragalus dasyanthus), buruiana talanului (Adonis volgensis), bărbișoara (Batriochloa ischaemum), tufa lemnoasă (Caragana frutex), cârcelul (Ephedra distachya), ai de stepă (Allium tauricum), zambila (Hyacinthella leucophaea), pălămida (Cirsium serrulatum).

II.5. [NUME_REDACTAT] solurilor asupra regimului hidrologic este relativ mică în comparație cu cea a altor factori (clima), dar demnă de luat în considerare. Diferitele caracteristici ale solurilor pot favoriza infiltrarea apei din precipitații sau din topirea zăpezilor, sau din contră, pot favoriza scurgerea superficială.

Datorită climatului din această zonă, s-au format mai multe tipuri de soluri cu caracteristici și proprietăți diferite.

[NUME_REDACTAT] este reprezentată de cernoziomuri cambice, tipice și argiloiluviale, rendzine și faeoziomuri greice (soluri cenușii de pădure).

Cernoziomurile cambice sunt specifice zonelor de stepă și silvostepă. Roca mamă este formată din loessuri și materiale loessoide, prezintă cantități ridicate de humus datorate descompunerii resturilor vegetale.

Cernoziomurile tipice s-au format pe roci de bază de tipul nisipurilor, marnelor sau nisipurilor cu intercalații de marne. Se găsesc pe platouri și interfluvii.

Cernoziomurile argiloiluviale – roca mamă este de obicei reprezentată de materiale loessoide, nisipuri loessoidizate și luturi. Sunt soluri bogate în humus, fiind în mare parte cultivate. Se găsesc pe interfluvii, platouri slab înclinate și mici depresiuni.

Rendzinele au o distribuție spațială redusă, apărând insular pe unele platouri structurale. Roca mamă este formată roci bogate în calciu de tipul marnelor calcaroase și argilelor marnoase.

Faeoziomurile greice s-au format sub vegetație predominant forestieră. Roca mamă este constituită din marne, nisipuri, nisipuri și luturi loessoidizate. Sunt întâlnite pe unele interfluvii mai joase și pe versanții acestora.

Din clasa Luvisolurilor se remarcă preluvosolurile formate sub pădurile de gorun și fag, și se regăsesc pe platourile slab înclinate. Roca mamă este formată din materiale loessoide, luturi, nisipuri sau marne.

[NUME_REDACTAT] este reprezentată de psamosoluri, aluviosoluri și regosoluri.

Psamosolurile s-au format pe depozite nisipoase, au o textură nisipoasă, cel mult nisipo-lutoasă, sunt sărace în humus și substanțe nutritive și au o capacitate mică de reținere a apei. Sunt răspândite pe pantele tinere.

Aluviosolurile s-au format în zonele slab drenate, pe depozite luto-argiloase; de multe ori procesul de solificare este întrerupt de depunerea de noi materiale. La partea inferioară sunt afectate de procese de gleizare din cauza faptului ca pânza freatică se află la adâncimi reduse. Se găsesc în zona de luncă și la baza versanților.

Regosolurile se întâlnesc pe versanți, fiind astfel supuse eroziunii lente, ceea ce face ca materialul de sol să fie continuu și lent transportat pe pantă. Vegetația este în general slab răspândită pe acest tip de soluri, din această cauză conținutul de humus este mic.

Gleiosolurile se formează pe suprafețele cu exces de umiditate provenit din pânza freatică aflată la adâncimi reduse (1,0 – 1,5 m), în porțiunile mai slab drenate ale luncilor și teraselor inferioare.

Erodosolurile (clasa Antrisoluri) s-au format prin eroziune pe pantele abrupte. Sunt zone lipsite de vegetație sau aceasta este foarte rară, fiind frecvent afectate de eroziunea torențială (ogașe, ravene) sau chiar alunecări de teren.

II.6. Intervenția antropică

În general, orice intervenție a omului care afectează teritoriul unui bazin hidrografic influențează, direct sau indirect, regimul de curgere a cursurilor de apă din bazin. Lucrările de regularizare a albiilor, îndiguirile, acumulările ș.a. exercită o influență directă asupra regimului hidrologic.

Îndiguirile reprezintă lucrări longitudinale realizate în albiile majore ale cursurilor de apă în scopul împiedicării revărsării apelor. [NUME_REDACTAT] este îndiguit pe o distanță de 68,4 km, începând din aval de acumularea Solești, continuându-se până la confluența cu râul Bârlad.

Din păcate, lucrările de îndiguiri prezintă și o serie de dezavantaje care nu sunt luate întotdeauna în considerație. Astfel, trebuie avute în vedere următoarele considerente:

Îndiguirea unor cursuri de apă implică mari lungimi de lucrări care prezintă totdeauna anumite locuri slabe, datorate execuției sau întreținerii. De aceea, în perioadele de viitură trebuie asigurată o supraveghere permanentă a digurilor astfel încât să se intervină rapid în momentele în care se înregistrează un pericol de cedare a digului;

În partea amonte a unui sector îndiguit se produce o strangulare a albiei majore care, la ape mari, provoacă remuu, având ca efect sporirea inundabilității terenurilor neîndiguite din amonte;

În aval de sectorul îndiguit, datorită eliminării efectului de atenuare, debitele maxime sporesc, ducând la o creștere a inundabilității terenurilor neîndiguite din aval sau micșorând siguranța digurilor existente. Deoarece, în majoritatea cazurilor, îndiguirile cursurilor de apă încep din aval spre amonte, rezultă că va fi necesară o supraînălțare progresivă a digurilor din aval ([NUME_REDACTAT] Constantin, 2007).

Inundațiile în bazinul hidrografic Vaslueț se produc frecvent primăvara și uneori la sfârșitul iernii, atunci când topirea zăpezii se suprapune cu ploi abundente ([NUME_REDACTAT]., Jora I., Stoleriu C., 2011).

Pe cursul râului Vaslueț se află lacul de acumulare Solești care, pe lângă funcția piscicolă, de agrement și irigații, joacă un rol deosebit de important în alimentarea cu apă a orașului Vaslui și atenuarea undelor de viitură.

Astfel, riscul de inundații apare doar în sectorul amonte de acumularea Solești, sectorul aval, dar mai ales orașul Vaslui, fiind protejate în totalitate în fața unor asemenea situații. Majoritatea lucrărilor întreprinse în zonă și-au atins scopul, mai ales barajul de la Solești care are un rol important în atenuarea viiturilor ([NUME_REDACTAT]., 2005).

Capitolul III – Resursele de apă din bazinul hidrografic al râului [NUME_REDACTAT] este un element vital în apariția și dezvoltarea vieții, astfel toate așezările omenești s-au dezvoltat în apropierea resurselor de apă. Fie că este utilizată în industrie, zootehnie, irigații sau doar în scopuri personale (gătit, spălat, băut), societatea umană este în totalitate dependentă de resursele de apă. Fiind o resursă foarte greu regenerabilă, se duce o luptă continuă pentru păstrarea apelor curate, pentru curățarea celor deja poluate, pentru educarea populației cu privire la modul de exploatare al resurselor de apă.

Când vorbim de resurse de apă, ne referim atât la resursele subterane (ape subterane), cât și la cele de suprafață (râuri și lacuri). Deși cerințele de apă ale municipiului Vaslui sunt într-o continuă creștere, resursele existente în bazinul hidrografic Vaslueț permit întreținerea fără probleme a acestora.

III.1. Apele subterane

În bazinul hidrografic al râului Vaslueț au fost identificate două corpuri de apă subterană. Identificarea și delimitarea acestor corpuri de apă s-a făcut pe baza următoarelor criterii: geologic, hidrodinamic și după stare (calitativă și cantitativă).

Criteriul geologic intervine atât prin vârsta depozitelor purtătoare de apă cât și prin caracteristicile petrografice, structurale, sau capacitatea și proprietățile lor de a înmagazina apa.

Criteriul hidrodinamic acționează în special în legătură cu extinderea corpurilor de apă. Astfel, corpurile de ape freatice se extind numai până la limita bazinului hidrografic, în timp ce corpurile de apă de adâncime se pot extinde și în afara bazinului.

Principalul obiectiv în delimitarea, evaluarea și caracterizarea unui corp de apă a fost reprezentat de starea sa, atât calitativă cât și cantitativă.

Cele două corpuri de apă au fost codificate astfel: ROPR03 – lunca râului Bârlad, și ROPR05 – [NUME_REDACTAT] Moldovenesc. Codul are următoarea structură: RO – codul de țară; PR – bazinul hidrografic Prut; 03 – numărul corpului de apă în cadrul bazinului hidrografic Prut.

ROPR03 este un corp de apă de tip poros permeabil, de vârstă cuaternară. Are o suprafață de 1033 km2 și s-a format în lunca și terasele râului Bârlad. Depozitele acvifere sunt constituite din nisipuri cu rare elemente de pietrișuri, cu intercalații argiloase. Grosimea depozitelor permeabile este între 2-5 m, rar depășind 10 m. Coperișul este constituit din depozite groase, impermeabile de argile, silturi, silturi argiloase, și au o grosime cuprinsă între 2 și 10 m. Alimentarea acviferului se realizează din precipitații iar nivelul hidrostatic se întâlnește în general la adâncimi de 3 m. Apa este utilizată pentru alimentarea populației, în industrie și zootehnie.

ROPR05 este un corp de apă de tip poros permeabil, acumulat în depozite de vârstă sarmațiană. Are caracter transbazinal și transfrontalier, cu o suprafață de 21.626 km2 , din care 12.531 km2 sunt pe teritoriul României, restul fiind pe teritoriul [NUME_REDACTAT]. Depozitele sarmațiene sunt constituite din alternanțe de argile, nisipuri, nisipuri cineritice și gresii, iar alimentarea se face pe la capete de strat din acviferele situate la cote superioare. Din cauza faptului că presiunea antropică asupra acestui corp de apă este inexistentă, calitatea apei este bună, fiind utilizată pentru alimentarea populației și în zootehnie.

III.2. [NUME_REDACTAT] rațională a resurselor de apă ale țării reprezintă o problemă majoră pentru dezvoltarea socială și economică a României, pentru satisfacerea cerințelor de apă ale populației, industriei, agriculturii, pentru protecția apelor împotriva epuizării și poluării și pentru apărarea împotriva inundațiilor (Șerban P., 2006). Resursele de suprafață sunt reprezentate de râuri și lacuri (naturale și antropice), cele dintâi având o pondere semnificativă la volumul total al resurselor de apă ale României.

Resursele de suprafață ale țării sunt caracterizate de variabilitate mare în spațiu – ponderea mare a zonei montane, care aduce jumătate din volumul total scurs, variația debitului mediu specific de la mai puțin de 1 l/s/km2 în cea mai mare parte a Dobrogei, [NUME_REDACTAT] inferior, zonele joase ale [NUME_REDACTAT], la 1,5 l/s/km2 în [NUME_REDACTAT], cea mai mare parte a Moldovei și până la 40 l/s/km2 în zonele înalte ale munților Făgăraș și Retezat, și de o variabilitate foarte pronunțată în timp – în sezonul de primăvară se produce 39,7 % din totalul scurgerii anuale, urmat de cel de vară cu 26,7 % și iarnă cu 19,4 %, cel din urmă fiind sezonul de toamnă cu o valoare de 14,2 % din total; producerea unor viituri importante primăvara și la începutul verii, urmate de secete prelungite (Șerban P., 2006).

III.2.1. Date privind bazinul hidrografic

Bazinul hidrografic reprezintă suprafața de pe care se alimentează un curs de apă ([NUME_REDACTAT]., 2003).

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] din România (1992), bazinul hidrografic al râului Vaslueț are o suprafață de 692 km2 , ceea ce reprezintă aproximativ 0,27 % din suprafața totală a României. Din punct de vedere administrativ, bazinul se desfășoară pe teritoriul a două județe: Iași și Vaslui.

Bazinul se învecinează la nord cu bazinele hidrografice Jijia și Bahlui, la est cu bazinul Crasnei iar la vest cu bazinele râurilor Rebricea și Telejna.

Are o formă alungită, lungimea maximă fiind de 81 km, lățimea maximă de 19 km iar lățimea medie de 9,6 km. Din cauza scăderii altitudinilor [NUME_REDACTAT] spre est (spre Prut), bazinul este asimetric spre dreapta (73 % din suprafața totală).

Altitudinea maximă în cadrul bazinului este de 424,8 m în partea de est, în dealul [NUME_REDACTAT], iar altitudinea minimă este de aproximativ 85 m în zona de confluență cu râul Bârlad. Media altitudinală este de 233 m.

Suprafața totală împădurită a bazinului este de 14.122 ha, ceea ce reprezintă circa 24 % din suprafața totală, terenurile arabile ocupă în jur de 25.254 ha (35 %), terenurile agricole 10.122 ha (14 %), iar restul suprafeței este reprezentată de terenuri neproductive, localități și căi de comunicații (după [NUME_REDACTAT] din România, 1992, Jora, 2010)

Alimentarea în cadrul bazinului este predominant pluvială (40-45 %), cea subterană variază între 15-30 %.

III.2.2. Date privind rețeaua hidrografică

Majoritatea râurilor din România sunt carpatice ca origine și danubiene ca drenaj. Circa 97,8 % din teritoriul țării se drenează direct sau indirect în Dunăre, excepție făcând râurile dobrogene (2,2 %) care se varsă în sistemele lagunare sau limanele fluvio-maritime din zona litorală.

Lungimea totală a rețelei hidrografice este de 115.000 km, ceea ce determină o densitate medie de 0,48 km/km2 . Pentru diferitele unități de relief valoarea densității variază, acest parametru având valori descrescătoare de la munte spre câmpie. În unitățile de câmpie se înregistrează cele mai mici densități, sub 0,3 km/km2 .

Cursurile de apă din bazinul hidrografic al râului Vaslueț au o lungime de 218 km, ceea ce determină o densitate medie de 0,32 km/km2 .

Râurile se organizează în rețele hidrografice de diferite forme și mărimi, iar confluențele și forma rețelei determină separarea mai multor tipuri de rețele: dendritice, rectangulare, radiar- convergente, radiar-divergente, etc.

Principalele date morfometrice ale rețelei hidrografice sunt prezentate în tabelul nr. 3

Tabel 3 Date morfometrice asupra rețelei hidrografice din bazinul Vaslueț

după [NUME_REDACTAT] Apelor din România (1992)

Rețeaua hidrografică din cadrul bazinului Vasluețului este de tip dendritic. Caracteristicile principale ale acestui tip de rețea sunt extinderea bazinului hidrografic prioritar în lungul râului colector, iar confluențele sunt în unghiuri ascuțite, de regulă cu valori mai mici de 60.

III.3. [NUME_REDACTAT] volumul total al resurselor de apă ale României, lacurile au o pondere mult mai mică comparativ cu râurile, însă au un rol deosebit în susținerea tuturor activităților umane (alimentarea cu apă a populației, irigații, industrie, zootehnie, piscicultură, agrement, turism, producerea de energie electrică, atenuarea undelor de viitură, etc.), precum și ca mediu propice pentru flora și fauna acvatică.

III.3.1. Lacurile naturale

Lacurile naturale nu reprezintă o caracteristică importantă a spațiului hidrografic Prut- Bârlad. În tot arealul sunt 7 lacuri naturale, din care 6 sunt pe teritoriul județului Galați.

În vechea luncă inundabilă a râului Prut lacurile naturale existau în număr mare, dar datorită modificărilor antropice au dispărut sau au fost transformate în iazuri piscicole.

[NUME_REDACTAT] Bârladului nu sunt întrunite condițiile formării lacurilor naturale, astfel, singurele lacuri care se întâlnesc în zonă sunt cele de meandre părăsite.

III.3.2. Lacurile antropice

În bazinul hidrografic Vaslueț există mai multe iazuri (Tăcuta, Rediu-Galian, [NUME_REDACTAT]), majoritatea având rol piscicol.

Acumulările sunt în număr de 2 (Solești – pe râul Vaslueț și Delea – pe râul Delea) având funcții complexe, însă obiectivul principal este atenuarea undelor de viitură și apărarea împotriva inundațiilor.

III.3.2.1. [NUME_REDACTAT]

Documentația a fost realizată în anul 1970 în cadrul ,,Programului național de îmbunătățiri funciare și gospodărire a apelor”. Construcția acumulării a început în anul 1972 și a durat 2 ani, în anul 1974 fiind pusă în funcțiune. Este amplasată în amonte de localitatea Solești, transversal pe cursul râului Vaslueț.

Volumul total al acumulării este de circa 48 milioane m3 , barajul are o înălțime maximă de 12,6 m și o lățime de 6 m la coronament.

Acumularea are funcție complexă:

alimentarea cu apă a orașului Vaslui, atât a populației cât și a industriei;

reținerea unui volum de apă pentru irigarea unei suprafețe de circa 1500 ha;

asigurarea unui volum de apă pentru practicarea pisciculturii;

apărarea împotriva inundațiilor a obiectivelor social-economice situate aval de baraj și a localităților Solești, Văleni, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Muntenii de Sus.

Zona este afectată de diferite procese geomorfologice, cea mai mare problemă fiind versanții afectați de alunecări de teren. Acestea se desfășoară pe suprafețe mari (50-100 m), mai ales pe versanții din zona mijlocie și amonte a lacului. Astfel, se pune problema amenajării antierozionale a versanților, existând îngrijorarea că aceste procese se vor agrava în viitor.

Fig. 9 Lacul de acumulare Solești, râul Vaslueț

III.3.2.2. [NUME_REDACTAT]

Acumularea a fost realizată intr-o perioadă de 2 ani (1972-1974), făcând parte din complexul de lucrări ,,Amenajare râu Bârlad și afluenți în zona orașului Vaslui”. Este amplasată pe râul Delea, îndeplinind funcție complexă:

asigurarea luciului piscicol de 7 ha;

lac de agrement;

atenuarea undelor de viitură de pe râurile Bârlad, Vaslueț și Delea.

Volumul total al acumulării este de 2,42 milioane m3 , barajul are o înălțime maximă de 17 m și o lățime de 5 m la coronament, și este executat din pământ.

În ceea ce privește stabilitatea versanților, de la punerea în funcțiune și până în prezent, nu s-au semnalat probleme majore. Alunecările de teren sunt prezente, însă sunt de mică amploare.

Fig. 10 Lacul de acumulare Delea, râul [NUME_REDACTAT] IV – Regimul hidrologic al râului [NUME_REDACTAT] hidrologic reprezintă variația în timp și spațiu a principalelor caracteristici ale unui curs de apă sau ale unui bazin hidrografic: alimentarea cu apă din precipitații, evaporație, nivelurile suprafețelor libere, vitezele și curenții, debitele lichide și solide, forma albiilor, eroziunea și depunerea, temperatura apei, ghețurile, etc. Stabilirea regimului hidrologic se face pe baza reprezentării grafice a variației în timp, în diferite secțiuni ale râului sau puncte ale bazinului, a diferitelor elemente caracteristice ([NUME_REDACTAT]., 2003).

Cunoașterea regimului hidrologic al unui râu este deosebit de importantă. Variațiile sezoniere ale debitelor determină limitarea în timp a resurselor de apă sau, uneori, reprezintă o amenințare asupra faunei și chiar asupra societății umane.

Informațiile privind regimul hidrologic se dovedesc utile pentru dezvoltarea unor strategii de apărare a comunităților și a obiectivelor social-economice împotriva inundațiilor, sunt necesare pentru luarea deciziilor în privința alocării resurselor de apă.

IV.1. Scurgerea lichidă

Scurgerea lichidă a unui râu este influențată de o serie de factori, dintre care cel mai important este cel climatic. Dintre elementele climatice, cea mai mare importanță o au precipitațiile atmosferice (durata, intensitatea, cantitatea și forma lor), la care se adaugă evaporația, temperatura și umiditatea aerului. Alături de factorul climatic, în ultima vreme, a început să câștige tot mai mult teren factorul antropic, care pune noi probleme specialiștilor în ceea ce privește ținerea lui sub control.

IV.1.2. Scurgerea minimă multianuală, anuală și lunară

Datorită nuanțelor de excesivitate ale climei în această zonă, în perioadele secetoase de la sfârșitul verii, cât și în perioadele de îngheț din timpul iernii, se înregistrează debitele minime. Acestea au o importanță deosebită în gestionarea resurselor, pentru alimentarea cu apă a consumatorilor (populație, industrie, irigații, etc.).

Din cauza influențelor climatice puternice, în bazinul hidrografic Vaslueț s-au înregistrat debite foarte mici, de 0,001 m3 /s, și chiar fenomenul de secare, însă numărul situațiilor de acest gen este redus. Aceste situații apar în cazul creșterii temperaturilor peste media multianuală, ceea ce favorizează procesele de evaporație.

Secarea râului Vaslueț s-a înregistrat doar în secțiunea stației hidrometrice [NUME_REDACTAT], în luna iulie a anului 1989 și luna mai a anului 1990. În anul 2007, la stația hidrometrică Codăești s-a înregistrat debitul minim multianual de 0,001 m3 /s, iar la Solești s-a înregistrat 0,0002 m3 /s în anul 1994 (august, septembrie, octombrie).

Tabel 4. Data înregistrării debitelor minime multianuale la stațiile hidrometrice [NUME_REDACTAT], Codăești și Solești

A. B. A. [NUME_REDACTAT] stația hidrometrică Codăești (râul Vaslueț), cel mai mic debit minim anual s-a înregistrat în 2007 și a fost de 0,0010 m3 /s. Cel mai mare debit minim anual s-a înregistrat în 1982 și a fost de 0,259 m3 / s. La această stație s-a înregistrat cea mai mare amplitudine, și anume 0,258 m3 /s.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 11 Hidrograful debitelor minime anuale la stațiile Codăești, [NUME_REDACTAT], Solești și Codăești (râul Dobrovăț)

Între anii 1968-2008, variația debitelor minime anuale a fost între 0,010 și 0,042 m3 /s la stația hidrometrică [NUME_REDACTAT]. Între anii 1989-1990 s-a înregistrat secarea râului.

[NUME_REDACTAT], în intervalul de observații 1985-2008, cea mai mică valoare s-a înregistrat în anul 1994 (0,0002 m3 /s), iar cea mai mare în anul 2006 (0,093 m3 /s).

Pe râul Dobrovăț, la stația hidrometrică Codăești, cel mai mic debit minim anual a fost de 0,0001 m3 /s în anii 1989 și 2007, iar cel mai mare debit minim anual s-a înregistrat în anul 1999 și a fost de 0,100 m3 /s.

În ceea ce privește scurgerea minimă lunară, 44 % din debitele minime anuale s-au produs în lunile august și septembrie la stația hidrometrică [NUME_REDACTAT], la Codăești 54 % s-au produs în lunile iulie și august, la Solești 42 % s-au produs în lunile ianuarie și decembrie, iar pe râul Dobrovăț, 53 % s-au înregistrat în luna august.

Lunile în care nu s-au înregistrat niciodată minime anuale sunt aprilie, noiembrie și decembrie la [NUME_REDACTAT], aprilie la Codăești (Vaslueț), luna iulie la Solești, lunile martie, aprilie, mai, noiembrie pe râul Dobrovăț. În luna octombrie nu s-au înregistrat minime la nici una din stații.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 12 Ponderea lunilor în care s-au înregistrat debitele minime anuale la stațiile [NUME_REDACTAT], Codăești, Solești și Codăești (râul Dobrovăț)

IV.1.3. Scurgerea medie multianuală, anuală și lunară

Scurgerea medie reprezintă indicatorul care oferă informații despre resursele de apă dintr-un bazin hidrografic. Este elementul de bază al regimului hidrologic al cursurilor de apă, atât de necesar lucrărilor hidrologice și nu numai.

Tabel 5. Debitele medii multianuale la stațiile hidrometrice din bazinul hidrografic Vaslueț

A. B. A. Prut – [NUME_REDACTAT] cresc din amonte spre aval, valoarea de la Codăești fiind mai mare decât cea de la [NUME_REDACTAT] (0,852 m3 /s respectiv 0,278 m3 /s). Explicația stă în faptul că, odată cu creșterea numărului afluenților și a suprafeței bazinului spre aval, aportul de apă este mai mare.

Dobrovățul este un afluent important al Vasluețului, având un debit mediu multianual de 0,435 m3 /s.

Valorile mici înregistrate la stația hidrometrică Solești se datorează existenței lacului de acumulare în care se reține un volum mare de apă pentru alimentarea cu apă a consumatorilor.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 13 Debitele medii anuale și media multianuală la stația hidrometrică [NUME_REDACTAT], râul [NUME_REDACTAT] excepția a câțiva ani, începând cu 1957 se poate observa o ușoară tendință de creștere a debitelor medii anuale, care durează până în 1981. După acest an, se pot observa perioade în care debitele înregistrează valori mari (2-3 ani consecutivi), după care înregistrează o scădere. Valorile mari ale debitelor medii anuale corespund acelor ani în care s-au înregistrat precipitații bogate, în timp ce valorile scăzute corespund anilor în care cantitățile de precipitații au fost mici.

Valoarea maximă s-a înregistrat în anul 1970 și a fost de 0,721 m3 /s, iar valoarea minimă s-a înregistrat în anul 2007 și a fost de 0,034 m3 /s.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 14 Debitele medii anuale și media multianuală la stația hidrometrică Codăești, râul [NUME_REDACTAT] poate observa un interval de creștere a debitelor medii anuale între anii 1965 și 1973, în care valorile înregistrate sunt destul de mari, mulți ani depășind valoarea mediei multianuale. În anul 1974 se înregistrează o scădere accentuată a debitului mediu, pentru ca apoi să continue să crească, în anul 1981 înregistrându-se valoarea maximă (2,16 m3 /s). Valoarea cea mai mică s-a înregistrat în anul 1954 și a fost de 0,132 m3 /s.

Din cauza faptului că la stația hidrometrică Solești șirul de date este mult mai scurt (1985-2008), valorile înregistrate nu urmăresc nici un tipar. Astfel, se remarcă un număr mic de ani în care debitele medii anuale au depășit media multianuală, în ceilalți ani valorile menținându-se modeste.

Valoarea maximă s-a înregistrat în anul 1985 și a fost de 0,954 m3 /s, iar valoarea minimă s-a înregistrat în anul 1995 (0,001 m3 /s).

A. B. A. [NUME_REDACTAT] 15 Debitele medii anuale și media multianuală la stația hidrometrică Solești, râul Vaslueț

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 16 Debitele medii anuale și media multianuală la stația hidrometrică Codăești, râul [NUME_REDACTAT] râul Dobrovăț, la stația hidrometrică Codăești, valorile variază în mod asemănător cu cele de pe Vaslueț, excepție făcând doar câțiva ani. Valorile sunt mai mici decât cele înregistrate pe Vaslueț, maxima fiind de 1,17 m3 /s în anul 1981 iar valoarea minimă fiind de 0,071 m3 /s în anul 1954.

În privința scurgerii medii lunare, la cele 4 stații hidrometrice debitele medii lunare multianuale minime se înregistrează în luna octombrie, ca urmare a secetelor accentuate de pe parcursul verii. Debitele medii lunare multianuale maxime se înregistreaza în luna martie la toate stațiile, excepție făcând stația Solești, unde maximul se produce în luna aprilie fiind influențat de lacul de acumulare.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 17 Hidrograful debitelor medii lunare multianuale si debitul mediu multianual la stația hidrometrică [NUME_REDACTAT], râul [NUME_REDACTAT] luna ianuarie valorile încep să crească, atingând maximul în luna martie, după care încep să scadă ușor până în luna mai, când se înregistrează o nouă creștere. Din luna iunie valorile scad, creșterile înregistrate după acest prag fiind mici.

După cum se poate observa din grafic, maximul se produce în luna martie și are o valoare de 0,585 m3 /s, iar minimul se înregistrează în luna octombrie (0,104 m3 /s).

La stația hidrometrică Codăești, valorile încep să crească din luna ianuarie, atingând maximul în luna martie, după care scad până în luna mai. Începând cu luna iunie se înregistrează ultima creștere semnificativă de pe parcursul anului.

Debitul mediu lunar maxim este de 1,86 m3 /s (martie), iar debitul mediu lunar minim este de 0,456 m3 /s și se înregistrează în luna octombrie.

Cele mai mici valori ale debitelor medii lunare multianuale se înregistrează la stația Solești, maximul înregistrându-se în luna aprilie (0,460 m3 /s) iar minimul în luna octombrie (0,090 m3 /s).

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 18 Hidrograful debitelor medii lunare multianuale și debitul mediu multianual la stația hidrometrică Codăești, râul Vaslueț

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 19 Hidrograful debitelor medii lunare multianuale și debitul mediu multianual la stația hidrometrică Solești, râul Vaslueț

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 20 Hidrograful debitelor medii lunare multianuale și debitul mediu multianual la stația hidrometrică Codăești, râul [NUME_REDACTAT] stația hidrometrică Codăești de pe râul Dobrovăț, debitul mediu lunar multianual cel mai mare se înregistrează în luna martie (0,974 m3 /s) iar debitul mediu lunar multianual minim se înregistrează în luna octombrie (0,228 m3 /s). cele mai reduse debite se înregistrează în intervalul septembrie – ianuarie.

IV. Scurgerea maximă multianuală, anuală și lunară

Reprezintă cel mai important moment al scurgerii apei din cauza efectelor pe care le produce. Cunoașterea acestui parametru permite luarea deciziilor în privința amplasării și executării construcțiilor hidrotehnice, alegerea locurilor de îndiguire a albiei, dezvoltarea diferitelor strategii de apărare împotriva inundațiilor.

Scurgerea maximă este influențată de o serie de factori dintre care, cel mai însemnat este cel climatic. Perioadele în care se înregistrează debitele maxime se suprapun acelor perioade în care precipitațiile atmosferice au fost abundente, însă pot fi determinate și de topirea zăpezii într-un interval scurt de timp. Din păcate există și momente când cele două fenomene se suprapun, rezultatele fiind catastrofice.

Debitele maxime se pot produce în orice perioadă a anului, însă ele sunt mai frecvente primăvara, atunci când topirea zăpezilor este completată de căderea de precipitații bogate.

Valoarea cea mai mare a debitului maxim multianual înregistrat a fost de 222 m3 /s la stașia hidrometrică Codăești, pe râul Vaslueț (1970), în timp ce valoarea cea mai mică s-a înregistrat la Solești (13,2 m3 /s, 1985).

Tabel 6. Data înregistrării debitelor maxime multianuale la stațiile hidrometrice din bazinul Vaslueț

A. B. A. Prut – [NUME_REDACTAT] poate observa din graficul de mai jos că la stația hidrometrică [NUME_REDACTAT] de pe râul Vaslueț, există un interval (1969-1973) în care debitele maxime anuale au atins cote foarte înalte. În acest interval s-a înregistrat și debitul maxim istoric de 217 m3/s (1970). Un alt interval demn de remarcat este cel dintre anii 1984-1986 în care debitele maxime anuale au fost ridicate, însă valorile nu s-au ridicat la pragul celor înregistrate în perioada precedentă. Începând cu anul 1997 se poate observa o scădere a debitelor maxime anuale. Valoarea minimă s-a înregistrat în anul 1987 și a fost de 1,76 m3/s.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 21 Variația anuală a debitelor maxime la stația hidrometrică [NUME_REDACTAT], râul [NUME_REDACTAT] stația hidrometrică Codăești, se observă o grupare a valorilor în serii de câte 2-3 ani, în care fie s-au înregistrat creșteri (1978-1980, 1983-1986), fie scăderi (1989-1991, 1992- 1995).

Valoarea maximă s-a înregistrat în anul 1985 (222 m3/s) iar valoarea minimă s-a înregistrat în anul 1983 (3,28 m3/s).

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 22 Variația anuală a debitelor maxime la stația hidrometrică Codăești, râul [NUME_REDACTAT] stația hidrometrică Solești, se observă intervalul 1996-1999 în care debitele maxime anuale au avut valori ridicate, dar și intervale în care valorile înregistrate au fost foarte mici (1993-1995, 2000-2002). Valoarea maximă înregistrată a fost de 13,2 m3/s în anul 1985, iar minima a fost de 0,003 m3/s în anul 1995.

Totuși, ținând cont de faptul că valorile de la stație sunt influențate de manevrele executate la acumularea Solești, rezultatele sunt neconcludente.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 23 Variația anuală a debitelor maxime la stația hidrometrică Solești, râul Vaslueț

A. B. A. [NUME_REDACTAT].24 Variația anuală a debitelor maxime la stația hidrometrică Codăești, râul [NUME_REDACTAT] râul Dobrovăț, debitele maxime anuale variază asemănător cu cele de pe râul Vaslueț, doar că valorile înregistrate sunt mult mai mici. Valoarea maximă s-a înregistrat în anul 1991 și a fost de 47,1 m3/s, iar valoarea minimă a fost de 3,19 m3/s în anul 2000.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 25 Ponderea lunilor în care s-au înregistrat debitele maxime anuale la stațiile hidrometrice din bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT] stația hidrometrică [NUME_REDACTAT], 67 % din debitele maxime anuale se produc într-un interval de 4 luni (martie, aprilie, mai și iunie). Aceste maxime pot fi asociate topirii zăpezii și precipitațiilor din lunile martie și aprilie și căderilor abundente de precipitații din lunile mai și iunie. Este singura stație la care s-au înregistrat debite maxime anuale în luna decembrie.

[NUME_REDACTAT], ponderile cele mai mari le au lunile aprilie, mai și iunie, cu câte 22 de procente fiecare. Lunile februarie și august au ponderile cele mai mici, iar în lunile ianuarie și septembrie nu s-au înregistrat debite maxime anuale.

Din cauza manevrelor executate la acumularea Solești, la stația hidrometrică amplasată în aval lunile ianuarie, februarie, septembrie și noiembrie au ponderi egale în ceea ce privește debitele maxime înregistrate (4%). Lunile cu ponderile cele mai mari sunt iunie și martie, cu un total de 42 %. Este singura stație la care s-au înregistrat debite maxime anuale în luna ianuarie.

Pe râul Dobrovăț, ponderea cea mai mare o deține luna martie, cu o valoare de 31 %, urmată de lunile aprilie și iunie cu 18 %, respectiv 17%. Cele mai mici ponderi le înregistrează lunile iulie și august, cu 4 % fiecare. În lunile ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie nu s-au înregistrat debite maxime anuale.

În luna octombrie nu s-au înregistrat debite maxime anuale la nici o stație.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 26 Hidrograful debitelor maxime lunare multianuale la stațiile hidrometrice din bazinul [NUME_REDACTAT] stațiile [NUME_REDACTAT] și Codăești (Vaslueț) se observă o creștere a debitelor maxime începând cu luna februarie, iar din luna septembrie valorile scad la ambele stații. [NUME_REDACTAT] debitele se mențin constante, remarcându-se o mică creștere în luna iulie. Pe râul Dobrovăț, creșterea valorilor alternează cu scăderea la un interval de 1-2 luni. Astfel, se înregistrează creșteri în lunile februarie, martie, mai, august, septembrie și noiembrie, și scăderi în lunile aprilie, iunie, iulie, octombrie și decembrie.

Debitele maxime lunare multianuale s-au produs în lunile: august la [NUME_REDACTAT] (217 m3/s), iunie la Codăești pe Vaslueț (222 m3/s), luna iulie la Solești (13,2 m3/s) și în luna mai pe Dobrovăț (47,1 m3/s).

IV.4.2. Debitul solid

Debitul solid se află într-un raport direct proporțional cu debitul lichid al unui râu, creșterea celui din urmă antrenând și mărirea cantităților de aluviuni transportate în suspensie și prin târâre.

Transportul de aluviuni este influențat de mai mulți factori: climă, litologie, relief, prezența covorului vegetal, învelișul de sol, intensitatea proceselor erozionale. Din cauza activităților antropice, procesele de eroziune au început să capete proporții din ce în ce mai mari, multe din cantitățile de material îndepărtate de pe versanți ajungând în râuri.

Conținutul de material transportat de râu în suspensie poartă numele de turbiditate. Aceasta se exprimă în g/cm3.

Singura stație hidrometrică din bazinul hidrografic al râului Vaslueț la care se efectuează măsurători de turbiditate este stația Codăești. Analiza s-a făcut pe un șir de date de 31 de ani, în intervalul 1977-2008.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 27 Debite medii anuale solide și media multianuală la stația hidrometrică Codăești, râul [NUME_REDACTAT] general, valorile debitelor medii anuale solide sunt destul de mici, însă se poate observa o creștere peste media multianuală (2,86 kg/s) în intervalul 1978-1981. Anii în care valorile au depășit media multianuală sunt 1978, 1979, 1980, 1981, 1985, 1988, 1991 și 1996, acest fapt datorându-se cantităților mari de precipitații din acești ani.

Debitele solide medii lunare înregistrează o creștere începând cu luna martie (când depășesc media multianuală), maximul înregistrându-se în luna aprilie (8,25 kg/s), după care încep să scadă ușor. Din luna iunie se înregistrează o scădere accentuată până în luna septembrie, când se înregistrează o mică creștere. Valoarea minimă se înregistrează în luna ianuarie (0,213 kg/s).

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 28 Debite medii lunare multianuale solide și media multianuală la stația hidrometrică Codăești

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 29 Ponderea anotimpuală a debitelor medii solide la stația hidrometrică Codăești, râul [NUME_REDACTAT] repartizarea pe anotimpuri a transportului aluvionar, pe primul loc se încadrează primăvara cu o valoare de 55 %, după care urmează vara cu 33,3 %, toamna cu 7,5 % și iarna cu 4,2 %. Explicația stă în faptul ca primăvara, din cauza precipitațiilor bogate și a apelor provenite din topirea zăpezilor, cresc debitele și odată cu ele, capacitatea de transport a râului. Iarna debitele sunt reduse, precipitațiile reduse cantitativ și sub formă de zăpadă, apa prinsă sub formă de zăpadă sau gheață pe uscat, toate acestea duc la o scădere a capacității de transport a râului.

Capitolul V – Fenomene hidrologice de risc

În ultima vreme, se observă o creștere a preocupării societății față de fenomenele de risc, indiferent de natura lor (hidrologice, climatice, geologice, geomorfologice etc.). Studiile asupra acestor fenomene ne oferă informații valoroase cu privire la cauzele care le declanșează și cele care le agravează. Odată cunoscute aceste cauze, putem căuta metode de combatere, de atenuare sau de evitare a acestor fenomene.

Deși în evoluția naturală a planetei noastre aceste fenomene sunt perfect normale, odată cu apariția omului acestea au început să devină o problemă, deoarece îi afectau activitățile și habitatul, uneori amenințându-i viața.

Societatea umană a progresat în toate domeniile, însă este dependentă de o multitudine de lucruri menite să ne facă existența mai ușoară, toate acestea ducând la o creștere a vulnerabilității în fața fenomenelor de risc.

Riscul reprezintă probabilitatea reală de expunere a societății umane și a mediului înconjurător la acțiunea unui fenomen, a cărui amploare și consecințe ar putea depăși măsurile de siguranță pe care aceasta și le impune (Stanga, 2007, Romanescu, 2009)

V.1. Inundațiile – aspecte generale și cauze determinante

În acest capitol vom analiza inundațiile, modul lor de formare, dar mai ales cauzele care le determină.

Inundațiile constituie fenomene frecvente, care comportă riscuri serioase pentru om și activitățile sale. Fiind hazardul cel mai larg răspândit pe Glob, ocupă primul loc în privința pagubelor provocate și a pierderilor de vieți omenești.

La originea inundațiilor stau, în marea majoritate a cazurilor, cauze naturale:

particularitățile climatice (posibilitatea producerii de precipitații abundente, topirea rapidă a zăpezilor și a gheții sau combinații ale acestora etc.);

particularitățile morfohidrografice reale ale cursurilor de apă (poziția bazinului hidrografic, suprafața și forma acestuia, altitudinea și gradul de fragmentare a reliefului, tipul și densitatea rețelei hidrografice, permeabilitatea substratului, lărgimea și adâncimea albiei minore etc.).

O a doua categorie de condiții este determinată de acțiunea factorului antropic (utilizarea terenurilor, gradul de antropizare, lucrările de inginerie hidrologică etc.). Acțiunea umană are de multe ori consecințe negative, contribuind la creșterea gradului de risc de producere a inundațiilor și la accentuarea efectelor produse de acestea prin:

modificarea particularităților morfohidrografice naturale ale râurilor prin regularizări, îndiguiri și taluzări care, deși produc o îmbunătățire a condițiilor de scurgere, pot produce ștrangulări ale secțiunii de curgere;

despăduriri excesive în cuprinsul bazinelor hidrografice;

exploatarea defectuoasă a descărcărilor de ape mari la unele acumulări, fără corelare cu amenajările din aval;

accidente și avarii survenite la lucrările hidrotehnice (ruperea barajelor, degradări ale sistemelor de etanșare a marilor canale etc.) care pot produce inundații mult mai mari decât cele în regim natural, creând situații extrem de periculoase, mai ales dacă se produc în timpul viiturilor;

o serie de procese precum tasarea solurilor (prin utilizarea mașinilor agricole și prin pășunat excesiv), extinderea suprafețelor betonate și asfaltate din localități (cu efect în scăderea permeabilității terenurilor), prelevarea de pietrișuri și nisipuri din albii (având ca efect adâncirea albiilor) (Salomon, 1997).

V.1.1. [NUME_REDACTAT] sunt creșteri bruște și puternice ale nivelurilor unui râu, în urma unei scurgeri superficiale intense, provenită din ploi torențiale, din ploi de lungă durată sau din alte cauze (Pișota I., Buta I., 1975).

[NUME_REDACTAT] se produc în fiecare an aproximativ 10-15 viituri, având o frecvență mai mare la altitudini mijlocii în Carpați și Subcarpați și mai redusă în zonele de câmpie. Cele mai frecvente viituri se produc în partea de vest a țării (unde un procent important revine anotimpului de iarnă) cu o frecvență de 30-40 %. Primăvara se formează cu precădere în urma topirii zăpezii iar vara se formează datorită ploilor abundente. Toamna viiturile sunt mai rare și se formează datorită ploilor din octombrie-noiembrie.

Pe cursul râului Vaslueț s-au înregistrat mai multe viituri de-a lungul timpului, însă în continuare le vom analiza doar pe cele mai mari (debit).

La stația hidrometrică [NUME_REDACTAT] de pe râul Vaslueț, cea mai mare viitură s-a înregistrat în anul 1970 (217 m3/s), însă din lipsa datelor ne vom ocupa de viitura din anul 1985, a doua ca mărime a debitului înregistrat.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 30 Hidrograful viiturii din data de 18 – 21.VI.1985, stația hidrometrică [NUME_REDACTAT], râul [NUME_REDACTAT] din data de 18 – 21.VI. 1985 s-a datorat căderii de precipitații abundente. Pe 18.VI la Poieni s-au înregistrat 80,1 mm, iar a doua zi 125 mm. Asta a dus la o creștere a debitului de la 1,42 m3/s pe 18.VI. la 174 m3/s pe data de 19.VI.

Debitul de bază a fost de 1,42 m3/s, debitul maxim 174 m3/s, timpul de creștere al viiturii a fost de 21 de ore, iar durata totală a viiturii a fost de 67 de ore.

La stația hidrometrică Codăești, cea mai mare viitură a avut loc în anul 1985. Viitura a pornit de la un debit de bază de 0,361 m3/s și a ajuns la un debit maxim de 222 m3/s într-un interval de 40 de ore. Și în acest caz, debitul maxim s-a produs pe fondul precipitațiilor abundente (43,3 mm pe data de 18.VI.). Un alt motiv pentru care s-a înregistrat o valoare ridicată a debitului, a fost faptul că s-a mărit suprafața de pe care râul și-a adunat apele.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 31 Hidrograful viiturii din data de 18 – 26 iunie 1985, stația hidrometrică Codăești, râul [NUME_REDACTAT] râul Dobrovăț, cea mai mare viitură s-a produs în anul 1991. Debitul maxim înregistrat a fost de 47,1 m3/s pe 28.V. Viitura a pornit de la un debit de bază de 0,300 m3/s. Pe 31.V. s-a înregistrat un alt vârf de viitură cu o valoare de 18,2 m3/s, plecând de la un debit de bază de 3,20 m3/s. Timpul de creștere al viiturii a fost de 48 de ore, durata totală a acesteia fiind de aproape 2 săptămâni.

A. B. A. [NUME_REDACTAT]. 32 Hidrograful viiturii din data de 26.V. – 8.VI. 1991, stația hidrometrică Codăești, râul Dobrovăț

V.2. Posibilități de gestionare a inundațiilor

Astăzi avem la dispoziție numeroase soluții de prevenire a inundațiilor grație învățămintelor pe care le-am tras din producerea evenimentelor trecute. Dintre acestea amintim:

prevenirea pasivă – una dintre cele mai simple și mai eficace metode. Constă în evitarea amplasării construcțiilor în zonele cu grad mare de risc;

construirea de baraje de retenție cu rol de a egaliza viiturile, de a atenua momentele de vârf ale scurgerii (Oberlin, 1994);

evitarea exploatării pietrișurilor și nisipurilor din albii – acest fapt duce la accentuarea pantei și imprimarea unei energii suplimentare râurilor. Astfel crește efectul de drenaj, având consecințe importante asupra vitezei de propagare a viiturilor (Salomon, 1997);

lucrările de protecție;

efectuarea de previziuni;

legislația – ar trebui să aibă în vedere acțiunile antropice care duc la o modificare substanțială a reliefului (lucrări de nivelare, exploatări de pietrișuri în balastiere, cariere etc.), construirea oricărui tip de edificiu în zonele inundabile, orice lucrare care ar putea duce la formarea de obstacole în calea scurgerii viiturilor.

Din păcate, multe dintre punctele explicate mai sus nu se respectă, înundațiile cauzând numeroase pagube anual. Astfel, este necesară organizarea și pregătirea forțelor de intervenție și asigurarea mijloacelor și materialelor de intervenție pentru că de multe ori, acestea fac diferența între viață și moarte.

[NUME_REDACTAT] regimului hidrologic al râului Vaslueț scoate în evidență potențialul limitat al său. Dintre numeroșii factori care își pun amprenta asupra regimului scurgerii, se remarcă în special factorul climatic, urmat la mică distanță de factorul antropic, la care se adaugă influențele factorului geologic, al reliefului, vegetației și solurilor.

Situat în estul țării, râul este puternic influențat de nuanțele de excesivitate ale climatului. Verile deosebit de calde duc la o scădere semnificativă a debitelor, astfel, în luna iulie a anului 1989 și luna mai a anului 1990, la stația hidrometrică [NUME_REDACTAT], s-a înregistrat fenomenul de secare al râului. Pe fondul temperaturilor ridicate și lipsei precipitațiilor s-au înregistrat cele mai mici debite: 0,001 m3/s pe râul Vaslueț și 0,0001 m3/s pe râul Dobrovăț, ambele la stația hidrometrică Codăești.

În lunile mai și iunie se înregistrează cele mai mari cantități de precipitații, acestea având de cele mai multe ori caracter torențial. Din cauza faptului că aceste cantități se înregistrează în intervale scurte de timp, de multe ori se formează viituri. Uneori, viiturile se formează ca urmare a topirii zăpezilor, fiind amplificate și de căderea de precipitații. Cele mai mari debite s-au înregistrat în urma viiturilor: 217 m3/s la stația hidrometrică [NUME_REDACTAT], 222 m3/s la Codăești, 47,1 m3/s pe râul Dobrovăț.

În încercarea de atenuare a viiturilor au fost realizate acumulările Solești de pe râul Vaslueț și Delea de pe râul cu același nume. Pe lângă acest rol, ambele acumulări îndeplinesc și alte funcții: alimentarea cu apă a orașului Vaslui, stocarea unui volum de apă necesar pentru irigații, agrement și piscicultură.

Asupra regimului de scurgere al apei își pune amprenta și factorul antropic. Lucrările de îndiguire ridică probleme din cauză că se produce o strangulare a albiei majore, având drept consecință formarea remuului, care duce la inundarea terenurilor din amonte. O altă consecință a îndiguirilor este sporirea debitelor în aval de zona îndiguită, ceea ce duce la creșterea posibilității de inundare a terenurilor din aval dar produce și o slăbire a digurilor existente, în timpul situațiilor de risc fiind necesară supravegherea lor și intervenția rapidă în cazul cedării unei secțiuni a digului.

Resursele de apă din cadrul bazinului sunt limitate. Pe teritoriul bazinului se regăsesc două corpuri de apă, unul dintre ele fiind transfrontalier. În acest spațiu hidrografic nu există condiții de formare a lacurilor naturale, astfel, singura categorie este cea a lacurilor de meandre părăsite. Multe dintre aceste lacuri au fost secate, terenurile fiind introduse în circuitul agricol. Pe teritoriul bazinului se regăsesc o serie de iazuri, utilizate în special pentru piscicultură.

Aceste limitări au condus la o monitorizare atentă și la un management mult mai strict al resurselor de apă existente.