REGIMUL ELEMENTELOR METEOROLOGICE ȘI CLIMATOLOGICE LA STAȚIA METEOROLOGICĂ ROȘIORII DE VEDE [306439]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: Geografie

Specializare: Meteorologie-Hidrologie

Programul de studii: Licență

REGIMUL ELEMENTELOR METEOROLOGICE ȘI CLIMATOLOGICE LA STAȚIA METEOROLOGICĂ ROȘIORII DE VEDE

Îndrumător științific:

Prof. Dr. Ionac Nicoleta

Absolvent: [anonimizat]

2019

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………………………………….pag. 5

Capitolul I………………………………………………………………………………………………………………..pag. 6

Factorii radiativi…………………………………………………………………………………………………pag. 6

Radiația solară globală……………………………………………………………………………….pag. 6

Bilanțul radiativ…………………………………………………………………………………………pag. 7

Factorii dinamici………………………………………………………………………………………………..pag. 7

Principalii centri barici de acțiune………………………………………………………………..pag. 7

Principalele mase de aer care acționează asupra

României…………………………………………………………………………………………………..pag. 8

Principalele tipuri de circulație atmosferică…………………………………………………..pag. 9

[anonimizat]……………………………………………………………………………………pag. 10

Așezarea geografică………………………………………………………………………………….pag. 10

Relieful…………………………………………………………………………………………………..pag. 11

Hidrografia……………………………………………………………………………………………..pag. 12

Vegetație…………………………………………………………………………………………………pag. 15

Solurile…………………………………………………………………………………………………..pag. 16

Capitolul II. Caracteristicile climei în arealul municipiului Roșiorii de Vede………………………………………………………………………………………………………………………pag. 17

Temperatura aerului………………………………………………………………………………………….pag. 17

2.1.1.Temperatura medie a aerului………………………………………………………………………pag. 19

2.1.1.1. Temperatura medie anuală și lunară a

aerului……………………………………………………………………………………………………………pag. 19

2.1.1.2. Temperaturile medii anotimpuale și semestriale

ale aerului………………………………………………………………………………………………………pag. 20

2.1.1.3. Amplitudinea medie anuală a temperaturii

aerului……………………………………………………………………………………………………………pag. 21

2.1.1.4. Variația interanuală a temperaturii medii a

aerului……………………………………………………………………………………………………………pag. 22

2.1.1.5. Cele mai ridicate și cele mai coborâte valori ale

temperaturii medii a aerului………………………………………………………………………………pag. 22

2.1.2. Media maximelor și minimelor termice……………………………………………………….pag. 23

2.1.3. Numărul mediu anual și lunar de zile cu temperaturi caracteristice…………………………………………………………………………………………………….pag. 24

2.1.3.1. Zile cu îngheț………………………………………………………………………………………pag. 24

2.1.3.2. Zile de iarnă………………………………………………………………………………………..pag. 24

2.1.3.3. Zile de vară…………………………………………………………………………………………pag. 25

2.1.3.4. Zile tropicale……………………………………………………………………………………….pag. 25

Temperatura solului………………………………………………………………………………………….pag. 26

2.2.1. Temperatura medie anuală și lunară a solului……………………………………………….pag. 26

2.2.2. Temperaturi medii anotimpuale și semestriale ale solului………………………………pag. 27

2.2.3. Variația interanuală a temperaturii medii a solului………………………………………..pag. 27

Umezeala relativă a aerului………………………………………………………………………………..pag. 28

2.3.1. Umezeala relativă medie anuală și lunară…………………………………………………….pag. 28

2.3.2. Umezeala relativă medie anotimpuală și semestrială…………………………………….pag. 29

2.3.3. Variația interanuală a umezelii relative……………………………………………………….pag. 29

2.3.4. Cele mai ridicate și cele mai cobarâte valori ale umezelii relative…………………..pag. 30

Nebulozitatea…………………………………………………………………………………………………..pag. 30

2.4.1. Nebulozitatea medie anuală și lunară………………………………………………………….pag. 30

2.4.2. Frecvența nebulozității………………………………………………………………………………pag. 31

Durata de strălucire a soarelui…………………………………………………………………………….pag. 33

2.5.1. Durata medie anuală și lunară de strălucire a soarelui……………………………………pag. 33

2.5.2. Durata medie anotimpuală și semestrială de strălucire a soarelui……………………pag. 34

Precipitațiile atmosferice…………………………………………………………………………………..pag. 34

2.6.1. Precipitațiile atmosferice medii anuale și lunare…………………………………………..pag. 34

2.6.2. Precipitațiile atmosferice medii anotimpuale și semestriale……………………………pag. 35

2.6.3. Cantități maxime de precipitații căzute în 24 de ore………………………………………pag. 36

Vântul……………………………………………………………………………………………………………..pag. 36

2.7.1. Frecvența medie a vântului………………………………………………………………………..pag. 36

2.7.2. Viteza medie a vântului pe direcții……………………………………………………………..pag. 37

Fenomene meteorologice…………………………………………………………………………………..pag. 38

2.8.1. Ceața………………………………………………………………………………………………………pag. 38

2.8.2. Bruma……………………………………………………………………………………………………..pag. 38

2.8.3. Chiciura…………………………………………………………………………………………………..pag. 39

Capitolul III. Caractere climatice generale de la stația meteorologică Roșiorii de Vede………………………………………………………………………………………………………………………pag. 39

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………….pag. 42

Introducere

Lucrarea de față își propune să evidențieze regimul elementelor meteorologice și climatologice de la stația meteorologică Roșiorii de Vede. Am ales această temă deoarece Roșiorii de Vede este orașul în care m-am născut și am copilărit, locul care m-a fascinat încă de mic copil.

Ideea de fond care m-a orientat în acest demers a fost aceea de a cunoaște cel mai bine elementele climatice din orizontul local în contextul schimbărilor climatice globale și regionale. În același timp, trebuie să ne implicăm în rezolvarea unor probleme care apar la nivelul comunității din care facem parte.

Studiul propus are în vedere investigarea elementelor climatice din orizontul local. Metodele utilizate în elaborarea lucrării se vor baza pe analiza amănunțită, efectuată pe teren, la stația meteorologică Roșiorii de Vede, pe o documentație bibliografică de 16 lucrări, pe o bază de date meteorologică de la stația studiată din perioada 1971-1980 și pe hărțile obțiune cu ajutorul programului ArcMap 10.2.1. Parametrii studiați din această lucrare sunt: temperatura aerului, temperatura solului, umezeala relativă a aerului, nebulozitatea, durata de strălucire a soarelui, precipitațiile atmosferice, vântul și fenomenele atmosferice de risc.

Rezultatele obținute sunt următoarele: am calculat mediile lunare și multianuale, am analizat regimurile anuale, am calculat mediile semestriale și anotimpuale, am calculat amplitudinile medii anuale, am analizat variațiile anuale față de cele multianuale, am calculat maximele și minimele, am calculat diferențele lunare între maxime și minime, am calculat numărul mediu de zile, am analizat caracterele climatice generale de ansamblu pe baza climogramelor Peguy și Walther Lieth.

Capitolul I

Factorii radiativi

Radiația solară globală

Radiația solară directă depinde de unghiul de înălțime al soarelui, de apropierea atmosferei și de unghiul sub care acesta este recepționată. În Câmpia Boianului pe suprafața orizontală, vara în iulie se recepționează în medie 0,7 cal/m2 minimum, iar în decembrie la ora 12:00, suprafața orizontală de aici primește doar 15% din potențialul înregistrat în secțiune perpendiculară.

Radiația solară difuză diferă de unghiul de înclinare al soarelui asupra orizontului de opacitatea atmosferei și de nebulozitate. În cursul unui an aceasta variază de Ia valori medii de 0,02 – 0,03 cal/cm2 minim, în amiezele zilelor de la sfârșitul primăverii și începutul verii. În decembrie stratele compacte difuză numai 10-15% din radiația posibilă în condițiile de cer senin, iar în iunie-iulie la solstițiul de vară circa 40-45% din aceasta.

Radiația globală înregistrează o medie anuală de 125-127 Kcal/cm2 din care semestrului cald favorabil agriculturii îi revin 92,5-95 Kcal/cm2.

Fluxul luminos măsoară în diminețile de toamnă 1,40-1,70 lumini/cm2. Efectul fluxului luminos se amplifică în prezența stratului de zăpadă proaspătă sau în aproprierea oglinzilor de apă și se diminuează deasupra suprafeței de sol arat datorită albedoului redus al acestuia.

Radiația reflectată are cele mai reduse valori și se înregistrează la sfârșitul toamnei și începutul iernii. Datorită stratului de zăpadă radiația reflectată crește până la 0,2 cal/cm2 minim, iar vara crește până la 0,17-0,20 cal/cm2 minim.

Radiația absorbită crește foarte rapid în prima jumătate a anului. În ianuarie, numai 40-45% din energia solară este preluată de suprafața activă iar în martie atinge 80-85%.

Radiația efectivă (diferența dintre radiația terestră și contraradiația atmosferică) are în nopțile de iarnă valori mici de 0,03 cal/cm2 minim iar în amiaza zilelor de iarnă se înregistrează valori de 0,8 cal/cm2 minim, acestea ajungând în aprilie la 0,16 cal/cm2 . Vara valorile depășesc 0,18 cal/cm2 minim.

Bilanțul radiativ

Bilanțul radiativ este condiționat de caracterele tipice ale suprafeței active. Valoarea bilanțului radiativ din Câmpia Boianului, zona municipiului Roșiorii de Vede depășește 45 Kcal/cm2 într-un an.

Factorii dinamici

Principalii centri barici de acțiune

Principalii centrii barici cu acțiune asupra României sunt:

Anticiclonul Azorelor: este o formațiune barică de mare persistență cu o grosime impresionantă a aerului atmosferic, de până la câteva mii de metri. Această arie anticiclonală, își are nucleul în Oceanul Atlantic, deasupra arhipelagului cu același nume, având o origine dinamică, și se extinde vara mult spre nord dar și spre est, ajungând până deasupra Europei Centrale. (Clima României, 2008)

Ciclonul Islandez: ia naștere în partea de nord a Oceanului Atlantic, având nucleul deasupra Islandei. Această formațiune barică se dezvoltă sau restrânge în funcție de anticiclonul Azorelor. Cele două formațiuni barice acționează asupra teritoriului european, inclusiv prin intermediul vânturilor de vest, determinând circulația vestică care antrenează mase de aer umed, cu frecvente formațiuni noroase care determină producerea de precipitații îndeosebi acelora caracteristice maximului pluviometric, de primavară-vară. (Clima României, 2008)

Ciclonii Mediteraneeni: au caracter de semipermanență, și se dezvoltă în bazinul central-vestic al Mediteranei. Acționează de regulă, când formațiunile anti-ciclonale se restrâng (Azorelor, Nord African). În aceste condiții, avansează spre nord și nord-est, ajungând deasupra Mării Negre, unde se reîncarcă cu umiditate, și capătă un caracter retrograd. În aceste condiții se reorientează pe o direcție nord-vest, sud-est, și sud, astfel încât vara și la începutul toamnei, provoacă mari căderi de precipitații cu caracter torențial. (Clima României, 2008)

Anticiclonul Ruso-Siberian: reprezintă o arie de mare presiune tot cu caracter de semipermanență, care acționează îndeosebi în anotimpul de iarnă. Această formațiune barică își are nucleul deasupra părții central-nordice a uscatului euro-asiatic, respectiv în Siberia. Masele de aer foarte reci, se extind progresiv spre vest formând așa numita dorsală Voikov. Acest anticiclon antrenează mase de aer foarte reci, determinând iarna temperaturi foarte coborâte, pe fondul unei stabilități atmosferice pronunțate. (Clima României, 2008)

Anticiclonii nordici – groenlandez și scandinav: sunt mase de aer foarte rece, care se găsesc în nordul Europei și în nordul Oceanului Atlantic Groelandez. Acești anticicloni au un caracter temporar, și acționează când alte formațiuni barice sunt în restrângere sau au o activitate redusă. Aceste formațiuni anti-ciclonale, provoacă invazii de aer rece de origine polară. Acționează pentru perioade mai scurte de timp, iarna, când se remarcă prin cer acoperit și instabilitate atmosferică, apoi în anotimpurile de tranziție, când determină înghețurile târzii de primavară și cele timpurii de toamnă, dar și vara când provoacă scăderi bruște de temperatură. (Clima României, 2008)

Anticiclonul nord-african: Se realizează deasupra Tropicului Racului, în Africa de Nord, și se dirijează spre nord, în situația în care ciclonii mediteraneeni sunt în restrângere. În sezonul cald, îndeosebi vara, masele de aer calde și uscate, de deasupra Africii de Nord, ajung până deasupra teritoriului României, acționând îndeosebi în sud și sud-est. (Clima României, 2008)

Ciclonul arab: O masă de aer cu presiune coborâtă, ce se formează deasupra peninsulei arabe, și se dirijează pe o componentă nord-vest, ajungând uneori până la latitudinea României. Acționează sub forma unor mase de aer calde și uscate, uneori chiar fierbinți, determinând producerea unor furtuni de praf în troposferă. Se manifestă în România doar local, primăvara și vara, numai în sud-est și sud, provocând unele vânturi fierbinți, care provoacă evapo-transpirație și secetă. (Clima României, 2008)

Principalele mase de aer care acționează asupra României

Principalele mase de aer care acționează asupra României sunt:

Circulația vestică

Dintre toate tipurile de circulație atmosferică, aceasta prezintă frecvența cea mai mare, încadrându-se în circulația generală de la vest la est. Din aceasta se formează și alte tipuri de circulație, cum ar fi circulația polară, în proporția cea mai mare, tropicală și mai puțin circulația de blocaj. (Clima României, 2008)

Circulația vestică, numită și zonală, se manifestă în tot timpul anului și are un caracter de persistență putând să dureze perioade mari de timp.

Circulația polară

Acest tip de circulație atmosferică are o frecvență mai redusă decât cel de circulație vestică și apare atunci când Anticiclonul Azoric se dezvoltă și se extinde spre nord-est spre Islanda, iar uneori se unește cu dorsala Anticiclonului Groelandez. (Clima României, 2008)

Circulația tropicală

Deși acest tip de circulație atmosferică are o frecvență mai redusă, ea este specială atât pentru perioada caldă a anului, cât și pentru cea rece deoarece asigură transportul excesului de căldură din zonele tropicale către cele polare. Astfel, se realizează un echilibru caloric între zonele excedentare și deficitare de pe continent. (Clima României, 2008)

Circulația de blocaj

Acțiunea de deviere a formațiunilor depresionare generate în nordul Oceanului Atlantic către nordul și nord-estul continentului european, ocolind astfel partea centrală, constituie circulația de blocaj. Aceasta se realizează în condițiile unui câmp de presiune atmosferică ridicat în sudul și centrul continentului, peste care se suprapune o dorsală de altitudine, extinsă uneori până în nordul Peninsulei Scandinave. (Clima României, 2008)

Principalele tipuri de circulație atmosferică

Prin poziția sa centrală Câmpia Română, Câmpia Boianului, respectiv zona Roșiorii de Vede se găsește la interferența maselor de aer uscat continental dinspre est și nord-est, cu cele de origine tropicală dinspre sud și sud-vest și masele de aer oceanice care în deplasarea lor spre est ajung asupra acestei regiuni suficient de umede pentru a aduce precipitații.

Factorii fizico-geografici

Așezarea geografică

Fig. 1. Harta localizării municipiului Roșiorii de Vede

Sursa: https://land.copernicus.eu/pan-european/corine-land-cover

Din punct de vedere administrativ-teritorial, municipiul Roșiorii de Vede este situat în județul Teleorman, unul dintre județele amplasate în partea centrală a Câmpiei Române, între râurile Olt și Vedea. Municipiul Roșiorii de Vede se află situat în partea vestică a județului Teleorman, pe malul drept al râului Vedea în lunca neinundabilă a acesteia la o altitudine de 82,5m.

Roșiorii de Vede este un oraș tipic de câmpie, amplasat la întretăierea unor importante artere de circulație feroviară și rutieră ce străbate întreaga zonă. Este situat la 35 km de municipiul Alexandria, reședința administrativă a județului Teleorman și la 125 km de municipiul București, capitala României.

Municipiul Roșiorii de Vede este cel mai important nod feroviar din partea centrală a Câmpiei Române, situat pe magistrala feroviară București-Videle-Craiova-Timișoara din care se desprind ramificațiile sudice Roșiorii de Vede-Turnu-Măgurele și Roșiorii de Vede-Alexandria-Zimnicea.

Din punct de vedere al așezării matematice, municipiul Roșiorii de Vede se află situat la intersecția paralelei 44O 7’ latitudine nordică cu meridianul 25O longitudine estică, zona sa administrativă se învecinează la vest cu comuna Măldăieni, la sud cu comunele Troianul și Peretu, la est cu comunele Vedea și Drăgănești de Vede, iar Ia nord cu comuna Scrioaștea. Vatra orașului (intravilanul) este de 7 km2 , iar exlravilanul ocupă o suprafață de 73,24 km2.

Relieful

Municipiul Roșiorii de Vede se află așezat într-o zonă cu relief tipic de câmpie, cu altitudini cuprinse între 75-110m. El este dispus în partea centrală a Câmpiei Române cuprinsă în interfluviul Olt – Argeș în lunca râului Vedea, pe cursul mijlociu al acesteia la interferența zonei de contact a Câmpiei Boianului în vest cu Câmpia Găvanu -Burdea situată la est de râul Vedea.

Fig. 2. Harta unităților de relief

Sursa: HARTA TOPOGRAFICĂ SCARA 1:25 000, EDIȚIE 1989, DTM

Specific acestei zone sunt interfluviile și văile. In zona municipiului Roșiorii de Vede este situat interfluviul Olt-Argeș, lat de 50 km, caracterizat printr-o intensă fragmentare de unde a rezultat o serie de subunități:

Interfluviul Olt -Călmățui;

Interfluviul Călmătui-Urlui;

Interfluviul Urlui-Vedea.

Câmpia Găvanu-Burdea este din punct de vedere genetic o continuare directă spre sud a câmpiilor piemontane (Slatina-Pitești). Această câmpie este constituită din mai multe conuri deltaice dintre care cel mai important este conul deltaic al Argeșului, ce ajunge spre vest până la valea râului Vedea pe axa Teleormanului.

Câmpia Boianului este dominată de hidrografia afluenților Oltului, de bazinul superior al Călmățuiului, cu numeroasele sale meandre încătușate. Acesta este situată între Olt și Vedea, are în cursul său superior un regim permanent, în perioada precipitațiilor formându-se și o mică luncă mlăștinoasă. Malul său domină lunca cu 30-40 m, prezentând concavități, pinteni de meandrare și terase abia schițate.

Câmpia Burdea este denumită după afluentul principal al râului Vedea. Forajele efectuate în zona municipiului Roșiorii de Vede depășesc depozitele pleistocene ajungând în depozitele fluvio-lacustre levantine la mică adâncime sub depozitele aluvionare ale râului Vedea. Loessul și depozitele loessoide acoperă Câmpia Boianu -Burdea cu grosimi de 8-10 m, scăzând în grosime de la nord la sud și de la vest la est spre Câmpia Videle.

Hidrografia.

Datorită faptului că precipitațiile medii multianuale au o valoare de 578 mm/an, lucru care se poate observa din harta de mai jos (fig. 3.), putem spune că ne aflăm într-o regiune deficitară din punct de vedere al umidității, dar apropiată de echilibru. Scurgerea permanentă se întâlnește pe văile Vedea și Urlui. O mare parte din cantitatea de apă rezultată din precipitații care nu reușește să se scurgă, se infiltrează alimentând orizonturile de apă acvifere, iar pe de altă parte stagnează în crovuri formând lacuri temporare, în zone înmlăștinate.

Putem afirma că resuresele de apă ale municipiului Roșiorii de Vede sunt modeste sub raport cantitativ și apar sub formă apelor subterane (freatice și de adâncime) și apelor de suprafață care includ: râurile, pârâurile, lacurile și bălțile.

Fig. 3. Harta precipitațiilor medii anuale

Sursa: http://www.worldclim.org/

Apele subterane cuprind apele freatice și apele de adâncime. Apele freatice, cea mai mare parte a acestora sunt înmagazinate în stratele de Frățești la adâncimi de 10-30m și numai pe văile principale (Vedea, Urlui, Bratcov) în depozitele de terase și în aluviunile din lunci care au o granulometrie mai fină.

Sistemul de captare a apelor freatice din municipiul Roșiorii de Vede, constă în 14 foraje cu un diametru mare la adâncimi de 80 m și debitează aproximativ 80 l /sec, debit pompat în 2 rezervoare de unde este redistribuit către populație. Lungimea conductelor de aducțiune este de 10,3 km, iar a conductelor de apă potabilă de 51,4 km.

Fig. 4. Harta hidrografică

Sursa: HARTA TOPOGRAFICĂ SCARA 1:25 000, EDIȚIE 1989, DTM

Apele de adâncime cuprind orizonturile acvifere aflate sub primul strat impermeabil cu extindere mare; s-au semnalat în depozitele nisipoase albiene și daciene având frecvent caracter ascensional. În municipiul Roșiorii de Vede, orizonturile acvifere din depozitele de terase au debite mici și nu sunt puse în evidență prin aliniamentul de terase datorită gradului de fragmentare al teraselor.

Apele de suprafață cuprind râul Vedea, pârâurile Bratcov și Urluiul, precum și apele stătătoare. Teritoriul municipiului Roșiorii de Vede, se înscrie în general în cadrul bazinului hidrografic Vedea component al bazinului dunărean.

Bazinul Vedea are o suprafață de 5.450 km2, având o formă dendritică. Râul Vedea izvorăște din platforma Cotmeana (435 m altitudine) și are o lungime de 238 km. Are direcția de vărsare NV-SE, iar cursul său superior are o vale adâncă datorată pantelor accentuate (4-10 m/km2) iar pe cursul mijlociu valorile pantei scad mult.

Municipiul Roșiorii de Vede, se află situat pe cursul mijlociu al râului Vedea, unde panta râului este de 2,5%O și unde primește ca afluent pe partea dreaptă pârâul Bratcov. Caracteristic pentru bazinul său dendritic este asimetria puternică spre stânga. Vedea este puternic meandrată, cursul său prezentând o puternică curbură spre est iar pantele sar deja la 1 m/km2.

Vegetația

În această zonă de câmpie vegetația este reprezentată prin diverse specii de plante caracteristice platformei Moesice. Datorită practicării agriculturi intensive încă din trecut au fost luate măsuri de despădurire și desțelenire masivă a terenurilor. În zona municipiului Roșiorii de Vede se întâlnesc trei zone biogeografice: silvostepa, pădurea de foioase și vegetația azonală.

Silvostepa este zona care face trecerea de la stepă la zona de pădure, fiind puternic modificată de extinderea culturilor agricole. Vegetația erbacee întâlnită în această zonă este cuprinsă din: păișul, colilia, pirul crestat, trifoi, menta, grâușor, pelin, lucernă, etc. Pădurile sunt alcăluite din stejar brumariu, stejar pufos, cer, gârniță, stejar tătărăsc, etc. Stratul arbustiv cuprinde păducelul, porumbarul, mojdreanul, cărpinița.

Fig. 5. Harta vegetației

Sursa: HARTA TOPOGRAFICĂ SCARA 1:25 000, EDIȚIE 1989, DTM

În această zonă pădurea ocupă suprafețe restrânse, acesta situându-se pe partea stângă a râului Vedea (Pădurea Vedea). Aici se întâlnesc specii de stejar precum stejarul pufos, stejarul brumăriu, cerul, cărpinița, în amestec cu alte foioase precum teiul, frasinul, ulmul, jugastrul, porumbarul, cornul.

Vegetația erbacee cuprinde: laptele câinelui, umbra iepurelui, mireasa ursului, iarba fiarelor, ghiocelul, brândușa, vioreaua, turcalțul, pătlagina, laleaua de pădure, etc. toate aceste plante sunt ocrotite prin lege fiind pe cale de dispariție.

Vegetația azonală este dezvoltată în luncile râurilor Vedea, Urlui, Bracov și pe solurile aluviale. Ea cuprinde zăvoaie și pajiști, arbori precum plopul, salcie, ulm, frasin, jugastru, plop canadian, rogoz, pipirig, papură, stuf, feriga de apă, stânjenelul de baltă, etc. Flora acvatică cuprinde nuferi, iarba broaștei, lintița, broscărița, etc.

Solurile

Fig. 6. Harta solurilor

Sursa: HARTA SOLURILOR ROMÂNIEI, SCARA 1:200 000, EDIȚIE 1969, ICPA

Învelișul de soluri reprezintă partea cea mai subțire și mai nouă a litosferei formată în holocen și a cărui grosime nu depășește 2-3 m, când aceasta nu se asociază cu alte soluri mai vechi fosilizate.

În perimetrul Roșiorii de Vede pe un câmp relativ uniform în ceea ce privește roca mamă, reprezentată pe interfluvii prin depozitele loessoide mai nisipoase în partea sudică și mai argiloasă în partea nordică, iar în luncile râurilor prin depuneri aluvionale, variază în spațiu și prin influența factorilor pedogenetici a inclus formarea a diferite tipuri de soluri.

Solurile zonale în perimetrul Roșiorii de Vede fac parte din clasa molisolurilor și argiluvisolurilor, iar solurile azonale cuprind solurile neevoluate, solurile hidromorfe și vertisolurile.

Capitolul II. Caracteristicile climei în arealul municipiului Roșiorii de Vede

Pe parcursul acestui capitol vor fi detaliate principalele elemente climatologice, care dau identitate climei și fără de care nu se poate face o lucrare cu caracter climatic. Datele folosite s-au înregistrat la stația meteo de tip clasic sau prin măsurători cu ajutorul stației automate din municipiul Roșiorii de Vede, fiind furnizare de către Agenția Națională de Meteorologie.

Temperatura aerului

Temperatura aerului reprezintă de fapt, principala consecință a factorului radiativ, fiind rezultatul procesului de transformare a radiației solare în energie calorică. Vom urmări o evoluție a temperaturii aerului pe o perioadă de 10 ani (1971-1980), utilizând valori medii lunare, anuale, anotimpuale și chiar semestriale.

La stația meteorologică Roșiorii de Vede, temperatura aerului este măsurată cu ajutorul celor 3 tipuri de termometre (fig. 7.): termomentrul de maximă, termomentrul de minimă și termomentrul ordinar, acestea fiind amplasate în adăpostul meteorologic (fig. 8.).

Fig. 7. Termometrul de maximă, minimă și ordinar la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: arhivă personală

Fig. 8. Adăpostul meteorologic de la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: arhivă personală

2.1.1. Temperatura medie a aerului

Pentru acest parametru s-au folosit datele de la stația meteorologică Roșiorii de Vede, pentru intervalul 1971-1980. În harta de mai jos(fig. 9.), se poate observa distribuția temperaturilor medii anuale ale aerului in municipiul Roșiorii de Vede.

Fig. 9. Harta temperaturilor medii anuale

Sursa: http://www.worldclim.org/

2.1.1.1. Temperatura medie anuală și lunară a aerului

Astfel media temperaturilor lunare multianuale calculată pe acest interval este de 10,5°C la stația meteorologică Roșiorii de Vede. Media temperaturilor medii lunare multianuale a fost obținută prin medierea temperaturilor medii lunare raportată la cei 10 ani de referință; rezultând astfel o minimă de -2.3°C în luna ianuarie și o maximă de 21.8°C în luna iulie. Aceste rezultate se pot observa și în tabelul 1.

Tab. 1. Regimul anual al temperaturii medii lunare la stația meteorologică Roșiorii de Vede, perioada 1971-1980

Sursa: ANM, 2018

De asemenea, a fost realizat și Graficul regimului anual al temperaturii medii lunare la stația meteorologică Roșiorii de Vede, perioada 1971-1980 (Fig. 10.) pe baza rezultatelor obținute anterior.

Fig. 10. Graficul regimului anual al temperaturii medii lunare la stația meteorologică Roșiorii de Vede, perioada 1971-1980

2.1.1.2. Temperaturile medii anotimpuale și semestriale ale aerului

După cum se poate observa mai jos (tab. 2.), media pe timpul verii este de 21°C, pe timpul iernii este de -0,6°C, iar pentru cele două anotimpuri de tranziție: 13°C primăvara și 10,7°C toamna, acestea având valori destul de apropiate.

Tab. 2. Regimul anual al temperaturii medii lunare semestriale si anotimpuale la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.1.1.3. Amplitudinea medie anuală a temperaturii aerului

Diferețele dintre minimele (de iarnă) si maximele (de vară) lunare multianuale de temperatură evidențiază variabilitatea neperiodică de la un loc la altul si de la un anotimp la altul a oscilațiilor neperiodice ale temperaturii aerului precum si continentalismul climei.

În tabelul de mai jos, în partea din dreapta a tabelului se poate observa atât media anuală a temperaturii aerului cât și amplitudinea medie anuală a temperaturii. Pentru a se ajunge la acești parametri, a fost nevoie să se determine valorile medii lunare pentru cele mai calde și cele mai reci luni, lucru care se poate observa mai jos. Valorile minime au fost notate cu nuanțe de albastru, iar cele maxime au fost notate cu nuanțe de roșu. Tabelul a fost realizat pe perioada 1971-1980.

Tab. 3. Amplitudinea medie anuală a temperaturii aerului la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.1.1.4. Variația interanuală a temperaturii medii a aerului

Graficul următor a fost realizat pentru a se putea determina variația interanuală a temperaturii medii a aerului.

Fig. 11. Variația anuală a temperaturii aerului față de media multianuală la stația meteorologică Roșiorii de Vede

După cum se observă, media multianuală este de 10,5°C, iar media anuală variază între 9,8°C(minima) și 11,2°C(maxima). Anii care nu depășesc media multianuală sunt următorii: 1973, 1976, 1978 și 1980

2.1.1.5. Cele mai ridicate și cele mai coborâte valori ale temperaturii medii a aerului

Temperaturile maxime și minime absolute reprezintă valori instantanee atinse de temperatura aerului, în cazuri unice, care se produc la un moment dat, deși au un caracter întâmplător, înregistrându-se la intervale extrem de mari, sunt totuși deosebit de importante pentru evaluarea climei unei regiuni (Clima României, 2008).

Maxima absolută a fost de 39°C în august 1977, iar minima absolută a fost de -22,7°C în ianuarie 1977 (Tab. 4. & 5.)

Tab. 4. & 5. Cele mai ridicate și cele mai coborâte valori ale temperaturii medii a aerului la stația meteorologică Roșiorii deVede

Sursa: ANM, 2018

2.1.2. Media maximelor și minimelor termice

În privința mediilor lunare ale temperaturilor maxime zilnice, cele mai mici valori se înregistrează în ianuarie, iar cele mai mari în iulie(tab. 6. & tab. 7.). (Clima României, 2008)

Creșterea mai accentuată a mediilor lunare ale temperaturilor maxime zilnice survine la începutul primăverii (martie-aprilie) și mai moderată în prima parte a verii. Cea mai severă descreștere a temperaturilor are loc în intervalul octombrie-noiembrie și cea mai mică se înregistrează în perioada decembrie-ianuarie.

Tab. 6. & 7. Media maximelor și minimelor termice la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

Pentru media minimelor lunare, se constată că lunile cu temperaturi negative sunt ianuarie, februarie, martie, aprilie, octombrie, noiembrie și decembrie. În tabelul de mai jos (tab. 8.) sunt reprezentate diferențele lunare între media maximelor și cea a minimelor, cea mai scăzută valoare fiind în luna ianuarie (-3,3°C), iar cele mai ridicate valori fiind în lunile iulie și august (22,5°C pentru ambele luni).

Tab. 8. Diferențele lunare între media maximelor și minimelor termice la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.1.3. Numărul mediu anual și lunar de zile cu temperaturi caracteristice

2.1.3.1. Zile cu îngheț

În intervalul cu îngheț posibil (primul îngheț de toamnă și ultimul îngheț de primăvară), temperatura minimă a aerului nu coboară sub 0°C în toate zilele. În centrul și estul Câmpiei Române, respectiv zona arealului de studiu ( municipiul Roșiorii de Vede) numărul anual al zilelor cu îngheț crește la 100-120 de zile, ca rezultat al frecventelor invazii de aer rece și al stagnării și răcirii prin radiație a acestuia.

Tab. 9. Numărul mediu lunar și anual al zilelor cu îngheț la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.1.3.2. Zile de iarnă

Numărul anual al zilelor de iarnă este mult mai redus în arealul de studiu, în comparație cu cel al zilelor cu îngheț. În municipiul Roșiorii de Vede, sunt în medie 20-30 de zile de iarnă, după cum se poate observa și în tabelul de mai jos.

Tab. 10. Numărul mediu lunar și anual al zilelor de iarnă la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.1.3.3. Zile de vară

Zilele de vară, față de zilele de iarnă și cele cu îngheț sunt într-un număr mult mai mare. În arealul de studiu, numărul mediu anual de zile de vară, este cuprins între 80-100 de zile.

Tab. 11. Numărul mediu lunar și anual al zilelor de vară la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.1.3.4. Zile tropicale

Numărul zilelor tropicale reprezintă 35-40% din numărul zilelor de vară în arealul de studiu. Numărul mediu anual de zile tropicale în municipiul Roșiorii de Vede este cuprins între 20-30 de zile, după cum se poate observa în tabelul de mai jos (tab. 12.).

Tab. 12. Numărul mediu lunar și anual al zilelor tropicale la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.2. Temperatura solului

La suprafața solului se produc cele mai importante procese de transformare a energiei radiante în energie calorică, fapt ce îi conferă acestuia rol de suprafață activă. Gradul de încălzire a suprafeței solului depinde, în primul rând, de intensitatea radiației solare. Pe lângă aceasta intervin si alți factori, legați de natura și structura solului, de umezeala lui, de acoperirea cu vegetație sau zăpadă. (Geografia României, I, Geografie Fizică, 1983)

2.2.1. Temperatura medie anuală și lunară a solului

Temperatrura solului depinde foarte mult de temperatura aerului, de tipul de suprafața activă, dacă aceasta este acoperită cu un anumit tip de vegetație, dacă este folosit în scop agricol, daca sunt suprafețe antropice etc. Pentru a analiza acest parametru din zona studiată s-a luat în considerare stația meteorologică Roșiorii de Vede. După cum se observă mai jos( tab. 13. și fig. 12. ), cele mai ridicate valori sunt în lunile iulie și august, iar cele mai scăzute în lunile decembrie și ianuarie.

Tab. 13. Regimul anual al temperaturilor medii lunare la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

Fig. 12. Regimul anual al temperaturilor solului la stația meteorologică Roșiorii de Vede

2.2.2. Temperaturile medii anotimpuale și semestriale ale solului

În privința mediilor anotimpuale și semestriale(tab.14.), se remarcă faptul că media verii este de 21,3°C, media iernii coboară la 0,6°C, iar mediile anotimpurilor de tranziție sunt apropiate: 11,2°C pentru primăvară și 11,4°C pentru toamnă. Temperaturile moderate din semestrul cald cât și cele din semestrul rece, se datorează amplasării stației meteorologice Roșiorii de Vede în Câmpia Boianu.

Tab. 14. Regimul anual al temperaturilor medii lunare, semestriale și anotimpuale

Sursa: ANM, 2018

2.2.3. Variația interanuală a temperaturii medii a solului

Pe baza rezultatelor obținute mai sus, a fost realizat și graficul: Variația anuală a temperaturii solului față de media multianuală la stația meteorologică Roșiorii de Vede, pentru perioada 1971-1980.

În graficul de mai jos, se poate observa faptul că doar în anii 1973, 1976, 1978 și 1980 media anuală nu a depășito pe cea multianulă.

Fig. 13. Variația anuală a temperaturii solului față de media multianuală la stația meteorologică Roșiorii de Vede

2.3. Umezeala relativă a aerului

Reprezintă gradul de saturație a aerului cu vapori de apă și constituie raportul procentual dintre tensiunea reală și tensiunea maximă a vaporilor de apă la temperatura aerului din momentul observației. (Clima României, 2008)

2.3.1. Umezeala relativă medie anuală și lunară

În regiunile de mică altitudine (350-400m) apare un tip de variație anuală, cu două maxime și două minime. Maximul principal se produce în luna decembrie, iar cel secundar în luna iunie. Minimul principal apare vara, în lunile iulie și august (tab. 15. Și fig. 12.).

Tab. 15. Mediile temperaturilor lunare ale umezelii relative a aerului la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.3.2. Umezeala relativă medie anotimpuală și semestrială

Mediile lunare ale umezelii relative sunt, în raport invers cu cele ale temperaturii aerului, valorile cele mai ridicate înregistrându-se în anotimpul rece, iar cele mai mici în cel cald. În arealul studiat, maxima se produce în timpul iernii (89%), iar minimul se înregistrează pe perioada de vară (70%).

Tab. 16. Umezeala relativă medie anotimpuală și semestrială la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.3.3. Variația interanuală a umezelii relative

Pentru variația interanuală a umezelii relative, s-a realizat graficul de mai jos (fig. 14.). După cum se observă, media multianuală, este depășită doar în 1971, 1972, 1975, 1976, iar în 1979 aceasta este egală cu media anuală.

Fig. 14. Variația anuală a umezelii relative față de media multianuală la stația meteorologică Roșiorii de Vede

2.3.4. Cele mai ridicate și cele mai cobarâte valori ale umezelii relative

Tabelul de mai jos (tab. 17.), s-a realizat pentru a afla valorile cele mai ridicate și cele mai scăzute ale umezelii relative. Pentru realizarea acestui tabel, valorile au fost colorate cu nuanțe de albastru și nuanțe de roșu. După cum se observa în tabel, valorile notate cu albastru sunt cele mai coborâte, iar cele notate cu roșu sunt cele mai ridicate. În luna a VI-a 1971, la stația meteorologică Roșiorii de Vede, s-a înregistrat valoarea de 75%, aceasta fiind cea mai coborâtă în perioada de referință. În luna a XI-a 1976, s-a înregistrat cea mai mare valoare, de 94%, fiind cea mai ridicată valoare înregistrată în perioada de referință.

Tab. 17. Cele mai ridicate și cele mai cobarâte valori ale umezelii relative la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.4. Nebulozitatea

Condensarea sau sublimarea vaporilor de apă în atmosferă determină apariția norilor. Totalitatea norilor de pe bolta cerească, sau în sens mai restrâns, gradul de acoperire al bolții cerești cu nori, definește nebulozitatea atmosferică. (Clima României, 2008)

2.4.1. Nebulozitatea medie anuală și lunară

Nebulozitatea totală reprezintă gradul de acoperire al bolții cerești cu toți norii vizibili existenți în momentul observației. În tabelul de mai jos, sunt reprezentate mediile lunare și anuale al nebulozității totale. După cum se poate observa, valorile sunt cuprinse între 3,9-6,6 zecimi. Cea mai ridicată valoare s-a înregistrat în luna septembrie, iar cea mai coborâtă valoare s-a înregistrat în luna mai.

Tab. 18. Mediile lunare și anuale ale nebulozității totale la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

Cu ajutorul datelor de mai sus (tab. 18.) s-a realizat graficul Mediilor lunare și anuale ale nebulozității totale la stația meteorologică Roșiorii de Vede.

Fig. 15. Mediile lunare și anuale ale nebulozității totale la stația meteorologică Roșiorii de Vede

2.4.2. Frecvența nebulozității

Gradul de acoperire cu nori se modifică apreciabil atât de la o zi la alta, cât și de la o regiune la alta, în funcție de circulația atmosferică și condițiile locale. În tabelul de mai jos (tab.19.), este reprezentat numărul mediu de zile, lunar și anual cu cer senin, cer noros și cer acoperit la stația meteorologică Roșiorii de Vede, pentru perioada 1971-1980.

Tab. 19. Numărul mediu de zile cu cer senin, noros, acoperit la stația meteorologică Roșiorii de Vede (1971- 1980)

Sursa: ANM, 2018

În tabelul cu numărul 20, sunt reprezentate frecvența medie lunară și anuală a zilelor cu cer senin, noros, acoperit la stația meteorologică Roșiorii de Vede.

Tab. 20. Frecvența (%) zilelor cu cer senin, noros, acoperit la stația meteorologică Roșiorii de Vede (1971- 1980)

Sursa: ANM, 2018

Cu ajutorul datelor reprezentate mai sus în tab. 19. și tab. 20. s-a realizat următorul grafic. După cum se poate observa, zilele cu cer acoperit sunt în proporție de 70-80%.

Fig. 16. Frecvența (%) zilelor cu cer senin, noros, acoperit la stația meteorologică Roșiorii de Vede (1971- 1980)

2.5. Durata de strălucire a soarelui

Durata de strălucire a soarelui reprezintă o caracteristică meteorologică și climatică importantă a fiecărei regiuni. Ea reprezintă timpul real în care soarele a strălucit pe bolta crească fiind numită durata efectivă de strălucire a soarelui. (Meteorologie. Manual Practic, 1973)

2.5.1. Durata medie anuală și lunară de strălucire a soarelui

În tabelul de mai jos (tab. 21.) este reprezentată durata medie anuală și lunară a duratei de strălucire a soarelului. Cea mai ridicată valoare s-a înregistrat în luna iulie de 299,5 ore și zecimi, iar cea mai coborâtă valoare, în luna ianuarie de 69,5 ore și zecimi. După cum se mai poate observa, media anuală a duratei de strălucire a soarelui este de 2126,6 ore și zecimi.

Tab. 21. Durata medie anuală și lunară a duratei de stralucire a soarelui la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

Cu ajutorul datelor exemplificate mai sus s-a realizat graficul Regimul anual al duratei efective de stralucire a soarelui la stația meteorologică Roșiorii de Vede.

Fig. 17. Regimul anual al duratei efective de stralucire a soarelui la stația meteorologică Roșiorii de Vede

2.5.2. Durata medie anotimpuală și semestrială de strălucire a soarelui

Pentru media anotimpuală și semestrială s-a realizat tabelul cu numarul 22, în care se poate observa că valorile predominante sunt primăvara (573,7), vara (844,4) și toamna (483,4), iarna (225,1) durata de strălucire a soarelui fiind foarte scăzută. În cazul mediilor semestriale este deja evident că semestrul cald este cel predominant, având o valoare înregistrată de 1418,0 ore și zecimi.

Tab. 22.Regimul anual al duratei de strălucire a soarelui medii semestriale și anotimpuale

Sursa: ANM, 2018

2.6. Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice cuprind totalitatea produselor de condensare și cristalizare a vaporilor de apă din atmosferă, denumite și hidrometeori, care cad de obicei din nori și ajung la suprafața pământului sub formă lichidă (ploaie și aversă de ploaie), solidă (ninsoare și aversă de zăpadă, grindină) sau sub ambele forme în același timp (lapoviță și aversă de lapoviță). (Clima României, 2008)

2.6.1. Precipitațiile atmosferice medii anuale și lunare

Principala caracteristică a regimului precipitațiilor atmosferice și a repartiției lor spațio temporale o reprezintă marea variabilitate și discontinuitatea în timp și spațiu. După cum se observă, cantitățile de precipitații atmosferice lunare și anuale variază de la o lună la alta și sunt cuprinse între 25,0-65,2 mm/an.

Tab. 23. Preicipitații atmosferice medii anuale și lunare la stația Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

Cu ajutorul datelor exemplificate mai sus s-a realizat graficul Regimul anual al precipitațiilor atmosferice medii anuale și lunare la stația meteorologică Roșiorii de Vede.

Fig. 18. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice medii anuale și lunare la stația meteorologică Roșiorii de Vede

2.6.2. Precipitațiile atmosferice medii anotimpuale și semestriale

Iarna, ca urmare a temperaturilor coborâte se însumează în general cele mai mici cantități ale precipitaților și anume 27,8 mm. Primăvara, precipitațiile sunt mai abundente față de cele din timpul iernii (45,9 mm). Vara, precipitațiile sunt cele mai abundente, în arealul de studiat ajungându-se la 62,5 mm. Toamna, cantitățiile anotimpuale de precipitații scad, ajungând la 43,1 mm.

Tab. 24.Regimul anual al precipitațiilor medii semestriale și anotimpuale la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.6.3. Cantități maxime de precipitații căzute în 24 ore

Cantitățile maxime de precipitații (în 24 de ore) în decursul unei luni, în perioada de referință (1971-1980), relevă faptul că la stația meteorologică Roșiorii de Vede (fig. 19.), luna august deține recordul absolut (23,93 l/m2), iar cantitățile minime de precipitații se înregistrează în luna februarie (7,36 l/m2).

Fig. 19. Precipitațiile lunare maxime în 24h la stația meteorologică Roșiorii de Vede

2.7. Vântul

Vântul este un fenomen meteorologic, vectorial, deosebit de variabil în timp și spațiu, condiționat de contrastul baric orizontal creat în cadrul circulației generale a atmosferei. Deplasarea curenților de aer dintr-un loc în altul este determinată, în principal, de dezvoltarea diferitelor sisteme barice și în primul rând, de activitatea centrilor barici de acțiune. Vântul se caracterizează prin doi parametri extrem de variabili în timp și spațiu: direcția din care bate vântul și viteza, reprezentând distanța parcursă de particulele de aer în unitatea de timp, exprimată în m/s. (Clima României, 2008)

2.7.1. Frecvența medie a vântului

Pentru arealul studiat, influența circulației generale a atmosferei este bine marcată doar în centrul și sudul acesteia, unde predomină vântul din direcțiile vest și est, în timp ce în estul arealului predomină vânturile din nord-est. Toate aceste lucruri se pot observa în tabelul de mai jos (tab. 25.).

Tab. 25. Frecvența medie a vântului stația meteorologică Roșiorii de Vede în perioada 1971-1980

Sursa: ANM, 2018

2.7.2. Viteza medie a vântului pe direcții

Calculată din valorile vitezelor vântului indiferent de direcție, la care se adaugă și calmul atmosferic. Din tabelul 26, reiese ca pe direcțiile est și vest vântul are cea mai mare viteză.

Tab. 26. Viteza medie a vântului stația meteorologică Roșiorii de Vede în perioada 1971-1980

Sursa: ANM, 2018

Cu ajutorul datelor de mai sus (tab. 25 și tab. 26.) a fost realizată Roza vânturilor la stația meteorologică Roșiorii de Vede în perioada 1971-1980 (fig. 18.).

Fig. 20. Roza vânturilor la stația meteorologică Roșiorii de Vede în perioada 1971-1980

2.8. Fenomene atmosferice periculoase

Manifestarea cu intensitate a acestor fenomene determină în mod obișnuit pagube pentru unele sectoare economice, punând de asemenea în pericol bunurile și chiar viața oamenilor, de aceea ele sunt socotite fenomene meteorologice de risc. (Clima României, 2008)

2.8.1. Ceața

Acest fenomen reprezintă o suspensie atmosferică de picături foarte mici, de dimensiuni minuscule, care reduc vizibilitatea sub 1km. Prezența ceții, indiferent de forma sub care aceasta se prezintă, are un impact negativ asupra activităților de transport (rutier, naval, aerian). În tabelul 27 sunt prezentate mediile lunare și anuale de zile cu ceață.

Tab. 27. Numărul mediu lunar și anual de zile cu ceață la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.8.2. Bruma

Ca fenomen meteorologic, bruma face parte din grupa hidrometeorilor, aceasta reprezentând o depunere de gheață pe obiectele de pe sol. În tabelul 28 sunt prezentate mediile lunare și anuale de zile cu brumă.

Tab. 28. Numărul mediu lunar și anual de zile cu brumă la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

2.8.3. Chiciura

Reprezintă o depunere de gheață pe obiecte, provenită în general din înghețarea picăturilor de apă suprarăcită din ceață sau nor. Se disting două feluri de chiciură: chiciură moale și chiciură tare. În tabelul 29 sunt prezentate mediile lunare și anuale de zile cu chiciură.

Tab. 29. Numărul mediu lunar și anual de zile cu chiciură la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Sursa: ANM, 2018

Capitolul III. Caractere climatice generale de la stația meteorologică Roșiorii de Vede

Pentru climograma Peguy (fig.21.), stabilirea ficărei luni în parte se face cu ajutorul datelor medii lunare de temperatură și de precipitații. Astfel poziția unei luni este redată de un punct ale cărei coordonate sunt date pe orizontală de valoarea temperaturii, iar pe verticală de valoarea precipitațiilor din luna respectivă. După ce s-a stabilit poziția fiecărei luni, se unesc lunile în ordinea lor cronologică, obținându-se un poligon de formă neregulată. Cu cât forma acestuia este mai neregulată, cu atât vom avea de-a face cu un climat cu contraste termice și pluviometrice. De asemenea, pentru studiul fenomenelor de secetă vom urmări poziția lunilor din perioada caldă a anului

Acest grafic ne prezintă perioadele extreme, respectiv cele de secetă, uscăciune și perioadele umede.

Fig. 21. Climograma Peguy pentru stația meteorologică Roșiorii de Vede

Climograma Walther Lieth (fig. 22.), urmărește să redea raportul dintre temperatură și precipitații la scara 1/2 pentru perioadele de secetă și raportul dintre temperatură și precipitații la scara 1/3 pentru perioadele de uscăciune. Astfel într-un sistem de coordonate rectangulare pe orizontală vor fi notate luniile anului, iar pe verticală se vor reda: temperatura medie lunară la scara 1/1, de la -10 la +30°C; precipitațiile medii lunare în scara 1/2 și 1/3 respectiv: la 0°C corespunde 0mm precipitații în ambele scări, iar la 10°C vor corespunde 20mm precipitații în scara 1/2 și 30mm precipitații în scara 1/3 și tot așa mai departe.

Se trasează mai întâi curba temperaturilor medii lunare, apoi curba precipitațiilor în scara 1/2 și în final curba precipitațiilor în scara 1/3.

Fig. 22. Climograma Walther Lieth pentru stația meteorologică Roșiorii de Vede

Bibliografie

Bogdan O., Principalele caracteristici climatice ale Câmpiei Române, în Cercetări de geografie, Vol. III, Editura Universitara, București 1999.

Ciulache, S., Meteorologie și climatologie, Editura Universitară, București 2004

Ciulache S., Orașul și clima, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1980.

Ciulache, S., Ionac, Nicoleta, Dicționar de meteorologie și climatologie, Editura Universității Ars Docendi, București 2003.

Ciulache S., Ionac Nicoleta, Esențial în meteorologie și climatologie, Editura Universitară , București 2007.

Dumitrescu Elena, Curs de cliatologie R.S.R., Centrul de multiplicare al Universității din București, București 1976.

Pop, Gh., Introducere în meteorologie și climatologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1988.

Sandu I., Pescaru V. I., Clima României, Editura Academiei Române, București 2008.

Toader I., Mardale A., Teleormanul – monografie, Editura Sport-Turism, București 1980.

Vlad E.O., Roșiorii de Vede. Pagini monografice, Editura Teleormanul Liber, Alexandria 1994.

Clima României, Administrația Națională de Meteorologie, Editura Academiei Române, București 2008.

Date meteologice obținute din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie (Roșiorii de Vede, perioada 1971-1980)

Site-uri:

https://land.copernicus.eu/pan-european/corine-land-cover

http://www.worldclim.org/

http://www.primariarosioriidevede.ro/

http://www.geomorphologyonline.com/