Regimul Ariilor Naturale Protejate
LUCRARE DE LICENȚĂ
REGIMUL ARIILOR NATURALE PROTEJATE
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 ARIILE NATURALE PROTEJATE
1.1 Scurt istoric al ariilor protejate
1.2 Definirea conceptelor
1.3 Clasificarea ariilor protejate
1.4 Prezentarea Geoparcului
CAPITOLUL 2 MANAGEMENTUL ARIILOR NATURALE PROTEJATE
2.1 Planurile de management și regulamentele ariilor naturale protejate
2.2 Rolul planului de management
2.3 Administrarea ariilor naturale protejate
CAPITOLUL 3 MĂSURI DE CONSERVARE A HABITATELOR ȘI A SPECIILOR DE PLANTE ȘI ANIMALE SĂLBATICE TERESTRE, ACVATICE ȘI SUBTERANE
3.1 Măsuri de conservare a habitatelor naturale
3.2 Măsuri de conservare a speciilor de plante și animale sălbatice terestre, acvatice și subterane
3.3 Măsuri de conservare a păsărilor
CAPITOLUL 4 REGIMUL DE CONSERVARE ȘI PROTEJARE A PATRIMONIULUI GEOLOGIC ȘI SPEOLOGIC
4.1 Regimul de conservare și protejare a patrimoniului geologic
4.2 Regimul de conservare și protejare a patrimoniului speologic
4.2.2 Clasificarea peșterilor
CAPITOLUL 5 RĂSPUNDERI ȘI SANCȚIUNI
5.1 Răspunderea contravențională
5.2 Răspunderea penală
5.3 Răspunderea civilă
CAPITOLUL 6 REGIMUL JURIDIC SPECIAL AL REZERVAȚIEI BIOSFEREI „DELTA DUNĂRII”
6.1 Organizarea Rezervației Delta Dunării
6.2 Regimul de administrare
6.3 Zonele de protecție a rezervației
6.4 Principalele atribuții ale Administrației Rezervației
CAPITOLUL 7 PREZENTAREA PARCULUI NATURAL COMANA
7.1 Definiții, suprafața și localizare
7.2 Înființare, Descriere, Zone și puncte de interes deosebit
7.3 Foruri decizionale , Activitați permise și restricții
CAPITOLUL 8 STUDIU DE CAZ: PREZENTAREA PROIECTULUI RECONSTRUCȚIA ECOLOGICĂ A BĂLȚII COMANA – JUDEȚUL GIURGIU
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
România dispune de o mulțime de arii naturale protejate care prin valoarea lor naturală și gradul redus al intervenției umane pe teritoriul lor, sunt cele mai bune exemple și modele pentru sistemele ecologice naturale și seminaturale.
Ariile protejate sunt încă percepute de foarte mulți oameni adevarate “oaze” ale naturii sălbatice care trebuie protejate numai pentru conservarea speciilor care le populează. Foarte puțin este recunoscut faptul că zonele aflate în regim natural și seminatural constituie de fapt suportul “vieții” și, implicit, al dezvoltării socio-economice.
Astfel, având în vedere tema aleasă, în primul capitol al lucrării am realizat un scurt istoric al ariilor protejate, începând cu a doua jumătate a secolului trecut. Am trecut prin a defini conceptul de arie naturală protejată, încheind cu o clasificare a ariilor protejate și cu o prezentare a geoparcului.
În al doilea capitol am prezentat planurile de management și regulamentele ariilor naturale protejate, rolul planului de management, precum și administrarea ariilor naturale protejate.
Deoarece, indiferent de sistemul de administrare și chiar cel de decizie, managementul unei arii protejate este elementul cheie pentru atingerea scopului pentru care s-au desemnat ariile protejate, principalul instrument juridic îl constituie, în acest sens, planurile de management și regulamentele elaborate în mod diferențiat. Principalul rol al planului de management este acela de zonare internă a ariilor naturale protejate de interes național.
În al treilea capitol am prezentat atât măsurile de conservare a habitatelor naturale, masurile de conservare a speciilor de plante și animale sălbatice terestre, acvatice și subterane cât și măsurile de conservare a păsărilor.
În ceea ce privește măsurile de conservare a speciilor de plante și animale sălbatice terestre, acvatice și subterane, cu excepția speciilor de păsări, precum și a speciilor incluse în lista roșie națională și care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât și în afara lor, și în ceea ce privește măsurile de conservare pentru toate speciile de păsări sunt interzise o serie de activități.
În al patrulea capitol am prezentat regimul de conservare și protejare a patrimoniului geologic, regimul de conservare și protejare a patrimoniului speologic. În acest sens, am realizat o clasificare a peșterilor.
Inventarierea, clasificarea, protecția și conservarea patrimoniului geologic, precum și elaborarea și controlul măsurilor de protecție și conservare a patrimoniului geologic, supravegherea și controlul ariilor protejate de interes geologic sunt în competența Academiei Române și a autorităților teritoriale pentru protecția mediului.
În al cincilea capitol am prezentat cadrul legal privind răspunderea contravențională, răspunderea penală și răspunderea civilă.
Încălcarea prevederilor legale privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, atrage răspunderea civilă, contravențională, materială sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.
Legea stabilește o serie de fapte considerate contravenții, dacă potrivit legii penale nu constituie infracțiuni, pentru care amenda aplicată se diferențiază sub aspectul cuantumului, minim și maxim, după cum fapta a fost săvârșită de persoane fizice sau juridice.
În al șaselea capitol am prezentat organizarea Rezervației „Delta Dunării” , regimul de administrare, zonele de protecție a rezervației, principalele atribuții ale Administrației Rezervației, sancțiunile privind nerespectarea regimului juridic al Rezervației Biosferei „Delta Dunării” .
Odată cu declararea Rezervației Biosferei „Delta Dunării” în anul 1990 a fost înființată și instituția pentru administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes național al Rezervației, precum și pentru refacerea și protecția unităților fizico-geografice de pe teritoriul Rezervației Biosferei „Delta Dunării” – Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării” .
În al șaptelea capitol am prezentat Parcul Natural Comana: înființarea, descrierea, zonele și punctele de interes deosebit, foruri decizionale , activitați permise și restricții.
Parcul Natural Comana a fost înființat prin Hotararea de Guvern nr. 2151 din decembrie 2004. Ținta preocupărilor administrației Parcului Natural Comana o constituie cu precadere menținerea regimului special de protectie și conservare stabilit conform legii pentru patrimoniul natural și peisagistic din zona aflata în administrare și în mod deosebit pentru speciile și habitatele de interes comunitar și national, precum și speciile endemice sau rare .
În al optulea capitol, care este și ultimul, am realizat un studiu de caz în care am prezentat Proiectul Reconstrucția Ecologică a Bălții Comana. Proiectul este implementat în cadrul Programului Operațional Sectorial de Mediu.
CAPITOLUL 1 ARIILE NATURALE PROTEJATE
Scurt istoric al ariilor protejate
Începând cu a doua jumătate a secolului trecut, mișcarea pentru ocrotirea naturii a început să fie îmbrățișată, pe lângă oamenii de știință, și de societăți științifice care și-au dedicat activitatea semnalării monumentelor naturale din teritoriile naționale și luptei pentru a le salva. Această luptă s-a extins, cuprinzând din ce în ce mai insistent monumente naturale de importanță științifică excepțională, fie prin formațiunile lor biologice primitive, fie prin animalele sau plantele rare și amenințate pe care le adăpostesc.
Printre precursorii ocrotirii naturii se numără, pe lângă Rousseau, scriitorii secolului al XVII-lea, mai ales, celebrul biolog și geograf Al. von Humboldt, unul dintre pionierii biogeografiei și ai ecologiei moderne. El a creat conceptul de „monument al naturii” acordat teritoriilor de interes biologic excepțional.
Mișcarea pentru ocrotirea naturii s-a impus însă, în țara noastră, în perioada interbelică. Marea Unire a generat o vie activitate socială, politică, economică și culturală. În apărarea străvechilor plaiuri se ridică profesorii Alexandru Borza și Emil Racoviță care, printre primii, fundamentează în mod științific ocrotirea naturii în România.
La 7 iulie 1930 apare prima lege pentru ocrotirea naturii, în baza căreia sunt declarate monumente ale naturii „floarea de colț” și „nufărul termal”, iar în 1935 este înființat primul parc național din România, în Munții Retezat. Sunt puse sub ocrotire, prin, jurnale ale Consiliului de Miniștri, 36 de teritorii ca rezervații naturale, parcuri naționale, monumente ale naturii, însumând o suprafață de 15.000 de ha.
1.2 Definirea conceptelor
În prezent, regimul ariilor protejate și monumentelor naturii este reglementat în capitolul VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005. Regimul ariilor naturale protejate se supun prevederilor acestei ordonanțe de urgență, precum și legislației specifice în vigoare, cum ar fi Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificarile și completările ulterioare.
Cea mai sistematizată definiție a monumentelor naturii a dat-o Emil Racoviță: Sunt considerate ca monumente ale naturii, toate locurile, toți bionții (ființe vii), toate teritoriile și operele umane preistorice care, din cauza interesului lor științific, artistic, peisagistic și legendar, merită a fi conservate pentru folosul public, atât în prezent cât și în viitor și care au fost declarate astfel prin lege.
Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului stabilește lista șirurilor de interes comunitar și a ariilor de protecție specială avifaunistică, pe care a transmis-o Comisiei Europene la data aderării, împreună cu Formularele standard Natura 2000, completate pentru fiecare sit în parte.
Siturile de interes comunitar se declară prin ordin al autorității publice centrale pentru protecția mediului, iar după recunoașterea statutului lor de către Comisia Europeană devin arii speciale de conservare și se declară prin hotărâre a Guvernului.
Conform legislației actuale, prin arie naturală protejată se înțelege zona terestră și/sau acvatică în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecție și conservare, stabilit conform prevederilor legale.
Ariile protejate nu îndeplinesc numai funcții de conservare a diversității biologice și a eterogenității condițiilor de mediu, precum și socio-educative, ci au și un deosebit rol științific prin cercetările ce se pot organiza în aceste zone unde echilibrul ecologic nu este perturbat, asigurându-se aprofundarea cunoașterii proceselor productivității biologice și a stabilității protecției mediului. Ariile protejate sunt esențiale în conservarea capitalului natural și cultural întrucât includ cele mai reprezentative și semnifcative zone din punct de vedere al biodiversității, al valorilor naturale și culturale asociate.
Dincolo de obiectivul principal de menținere și chiar de refacere a valorilor naturale și culturale amenințate de o dezvoltare economică accelerată și uneori haotică, ariile protejate ar trebui să se constituie în zone model pentru conviețuire armonioasă a omului cu natura, chiar și în
condițiile în care ritmul de dezvoltare economică se accelerează.
1.3 Clasificarea ariilor protejate
În raport cu caracteristicile biogeografice și funcțiile îndeplinite, ariile protejate au cunoscut mai multe clasificări, atât la nivel internațional, în cadrul Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, cât și în legislațiile naționale. Fiecare categorie prezintă o formă specială de existență și organizare a naturii, supusă unui regim juridic particular de protecție și administrare.
În cadrul Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), în fost stabilit un prim sistem de clasificare pe categorii a ariilor protejate. În 1978, IUCN a publicat raportul intitulat „Categorii, obiective și criterii” pentru arprevederilor legale.
Ariile protejate nu îndeplinesc numai funcții de conservare a diversității biologice și a eterogenității condițiilor de mediu, precum și socio-educative, ci au și un deosebit rol științific prin cercetările ce se pot organiza în aceste zone unde echilibrul ecologic nu este perturbat, asigurându-se aprofundarea cunoașterii proceselor productivității biologice și a stabilității protecției mediului. Ariile protejate sunt esențiale în conservarea capitalului natural și cultural întrucât includ cele mai reprezentative și semnifcative zone din punct de vedere al biodiversității, al valorilor naturale și culturale asociate.
Dincolo de obiectivul principal de menținere și chiar de refacere a valorilor naturale și culturale amenințate de o dezvoltare economică accelerată și uneori haotică, ariile protejate ar trebui să se constituie în zone model pentru conviețuire armonioasă a omului cu natura, chiar și în
condițiile în care ritmul de dezvoltare economică se accelerează.
1.3 Clasificarea ariilor protejate
În raport cu caracteristicile biogeografice și funcțiile îndeplinite, ariile protejate au cunoscut mai multe clasificări, atât la nivel internațional, în cadrul Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, cât și în legislațiile naționale. Fiecare categorie prezintă o formă specială de existență și organizare a naturii, supusă unui regim juridic particular de protecție și administrare.
În cadrul Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), în fost stabilit un prim sistem de clasificare pe categorii a ariilor protejate. În 1978, IUCN a publicat raportul intitulat „Categorii, obiective și criterii” pentru ariile protejate, care prevedea 10 categorii, respectiv: I = rezervație științifică/rezervație naturală integrală; II = parc național; III = monument natural/element natural marcant; IV = rezervație de conservare a naturii/rezervație naturală dirijată/sanctuar de faună; V = peisaj terestru ori marine protejat; VI= rezervație de resurse naturale; VII = regiune biologică naturală/rezervație antropologică; VIII = regiune naturală amenajată în scopul utilizării multiple/ zonă de gestiune a resurselor naturale; IX= rezervație a biosferei; X= bun (natural) al patrimoniului mondial.
Acest sistem de clasificare, aplicat multă vreme, a fost încorporat în legislațiile naționale, constituind osatura pentru „Lista Națiunilor Unite a parcurilor naționale și a ariilor protejate” (care în edițiile recente acoperă categoriile de la V). Experiența a arătat totuși că sistemul de clasificare adoptat în 1978 merita o revizuire și o actualizare, de aceea, în 1994, IUCN a dezvoltat un sistem de șase categorii de arii protejate:
Categoria I = Rezervație naturală integrală/Zonă de natură sălbatică. Spațiile din această categorie cuprind ecosisteme, elemente ori specii animale și vegetale care prezintă o importanță științifică națională ori sunt reprezentative pentru regiuni naturale particulare. Procesele naturale trebuind să se deruleze în absența oricărei intervenții directe a omului, accesul publicului este în general interzis.
Categoria a II-a = Parc național. Un parc național este o zonă naturală, terestră și/sau marină, desemnată:
pentru a proteja integritatea ecologică într-unul sau mai multe ecosisteme, pentru binele generațiilor actuale și viitoare;
pentru a elimina orice exploatare sau ocupație incompatibilă cu obiectivele desemnării;
pentru a oferi posibilitatea de vizitare în scopuri spirituale, științifice, educative, recreative și turistice, respectând mediul natural și cultural al comunităților locale.
Categoria a III-a = Monument natural. Acesta conține unul sau mai multe elemente naturale sau culturale speciale de importanță excepțională sau unice, care merită să fie protejate datorită rarității, a reprezentativității, a calităților estetice sau a importanței culturale intrinsecă.
Categoria a IV-a = Arie de gestionare a habitatelor și speciilor. Această arie terestră și/sau marină face obiectul unei intervenții active la nivelul administrării pentru a garanta conservarea habitatelor- și/sau satisfacerea exigențelor anumitor specii.
Categoria a V-a = Peisaj terestru ori marin protejat. Este vorba de o zonă terestră, uneori cu coastă și mare, al cărei peisaj posedă calități estetice, ecologice și/sau culturale particulare, rezultate din interacțiunea omului cu natura și care prezintă adesea o mare diversitatebiologică.
Conservarea integrității acestei interacțiuni tradiționale este esențială în protejarea, conservarea și evoluția unei astfel de arii.
Categoria a VI-a = Arie protejată cu resurse naturale administrate. Această arie conține sisteme naturale, în mare parte nemodificate, administrate spre a asigura protejarea și conservarea pe termen lung a diversității biologice, garantând în același timp durabilitatea funcțiilor și produselor naturale necesare bunăstării comunității.
Ansamblul ariilor naturale protejate formează rețeaua națională de arii naturale protejate, coordonarea managementului acesteia fiind o sarcină a autorității publice centrale pentru protecția mediului, Academiei Române și Comitetului Național „Om-Biosferă” din cadrul Comisiei Naționale UNESCO.
În România, ariile naturale protejate ce compun rețeaua națională de arii protejate sunt următoarele:
a. Rezervații științifice. Acestea sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor habitate naturale terestre și/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes științific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologie sau de altă natură. Mărimea rezervațiilor științifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea integrității zonei protejate.
Managementul rezervațiilor științifice asigură un regim strict de protecție prin care habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată. În aceste zone se interzice desfășurarea oricăror activități umane, cu excepția activităților de cercetare, educație și de ecoturism cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul forului științific competent și al administratorului rezervației științifice.
Rezervațiile științifice corespund categoriei I IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) „Rezervație Naturală Strictă: arie protejată, administrată în principal în scopuri științifice”.
b. Parcuri naționale. Acestea sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, definite în Anexa I din Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologie sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice.
Managementul parcurilor naționale asigură menținerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecția ecosistemelor, conservarea resurselor genetice și a diversității biologice în condiții de stabilitate ecologică, prevenirea și excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale și a folosințelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. Regimul de gospodărire se stabilește prin regulamente și planuri proprii de protecție și conservare aprobate de autoritățile naționale științifice și administrative abilitate. In perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fracțiuni de ecosisteme terestre și acvatice cât mai puțin influențate prin activități umane, iar elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naționale poț fi delimitate și puse sub un regim strict de protecție ca rezervații științifice. Parcurile naționale se întind în general pe suprafețe mari de teren și în perimetrul lor sunt admise doar activitățile tradiționale practicate numai de comunitățile din zona parcului național, activități reglementate prin planul de management.
Parcurile naționale corespund categoriei II IUCN „Parc național: arie protejată administrată în special pentru protecția ecosistemelor și pentru recreere”.
c. Monumente ale naturii. Acestea sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor elemente naturale cu valoare și semnificație ecologică, științifică, peisagistică deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice ori amenințate cu dispariția, arbori seculari, asociații floristice și faunistice, fenomene geologice – peșteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apă, cascade și alte manifestări și formațiuni geologice, depozite fosili fere, precum și alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. Dacă monumentele naturii nu sunt cuprinse în perimetrul altor zone aflate sub regim de protecție, pentru asigurarea integrității lor se vor stabili zone de protecție obligatorie, indiferent de destinația și de deținătorul terenului. Managementul monumentelor naturii se face după un regim strict de protecție care asigură păstrarea trăsăturilor naturale specifice și în funcție de gradul lor de vulnerabilitate, accesul populației poate fi limitat sau interzis.
Monumentele naturii corespund categoriei III IUCN „Monument natural: arie protejată administrată în special pentru conservarea elementelor naturale, specifice”.
d. Rezervații naturale. Acestea sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologie. Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrității elementelor protejate. Managementul rezervațiilor naturale se face diferențiat, în funcție de caracteristicile acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menținerea habitatelor și/sau în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice. Pe lângă activitățile științifice, după caz, pot fi admise activități turistice, educaționale, organizate. Sunt admise unele activități de valorificare durabilă a unor resurse naturale, dar sunt interzise folosințe ale terenurilor sau exploa tarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervațiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zonă umedă, marină, de resurse genetice și altele.
Aceste rezervații corespund categoriei IV IUCN „Arie de gestionare a habitatelor/ speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenții de gospodărire”.
e. Parcuri naturale. Acestea sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacțiunea activităților umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică și/sau
culturală, deseori cu o mare diversitate biologică. Managementul parcurilor naturale urmărește menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversității habitatelor și peisajului, promovând păstrarea folosințelor tradiționale ale terenurilor, încurajarea și consolidarea activităților, practicilor și culturii tradiționale ale populației locale. De asemenea, se oferă publicului posibilități de recreere și turism și se încurajează activitățile științifice și educaționale.
Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN „Peisaj protejat: arie protejată, administrată în principal pentru conservarea peisajului și recreere”
f. Rezervații ale biosferei. Acestea sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor zone de habitat natural și a diversității biologice specifice.
Rezervațiile biosferei se întind pe suprafețe mari și cuprind un complex de ecosisteme terestre și/sau acvatice, lacuri și cursuri de apă, zone umede cu comunități biocenotice floristice și faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradițională a teritoriului, ecosisteme modificate sub influența omului și care pot fi readuse la starea naturală, comunități umane a căror existență este bazată pe valorificarea resurselor naturale, pe principiul dezvoltării durabile și armonioase.
Managementul rezervațiilor biosferei se realizează conform unor regulamente și planuri de protecție și conservare proprii, în conformitate cu recomandările Programului Om-Biosferă de sub egida UNESCO. Dacă în perimetrul rezervațiilor biosferei sunt cuprinse și situri naturale ale patrimoniului universal, managementul rezervației se realizează cu respectarea prevederilor Convenției privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural, de sub egida UNESCO. Pentru asigurarea protecției și conservării unor zone de habitat natural și a diversității biologice specifice, precum și pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerințelor de consum ale populațiilor locale și în limitele potențialului biologic natural de regenerare a acestor resurse, în cuprinsul rezervațiilor biosferei se pot delimita zone cu regim diferențiat de protecție ecologică, de conservare și de valorificare a resurselor, după cum urmează: zone strict protejate, având regimul de protecție și conservare a rezervațiilor științifice; zone tampon, cu rol de protecție a zonelor strict protejate și în care sunt admise activități limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu autorizațiile date de administrația rezervației; zone de reconstrucție ecologică, în care se realizează măsuri de refacere a mediului deteriorat; zone de dezvoltare durabilă, valorificabile economic prin practici tradiționale sau noi, ecologic admise, în limitele capacității de regenerare a resurselor.
Rezervațiile biosferei cu așezări umane sunt astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităților umane în armonie cu mediul natural.
g. Zone umede de importanță internațională. Acestea sunt acele arii naturale protejate al căror scop este asigurarea protecției și conservării șirurilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede. Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării lor și al utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează, în conformitate cu prevederile Convenției privind conservarea zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice.
h. Situri naturale ale patrimoniului natural universal. Acestea sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanță universală.
Mărimea arealului lor este determinată de cerințele pentru asigurarea integrității și conservării elementelor supuse acestui regim de protecție. În cuprinsul acestor zone pot exista comunități umane ale căror activități sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerințele de protecție și conservare ale șirului natural. Managementul șirurilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizează în conformitate cu regulamentele și planurile proprii de protecție și conservare, cu respectarea prevederilor Convenției privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural, de sub egida UNESCO.
i. Arii speciale de conservare. Acestea sunt acele arii naturale protejate, de interes comunitar, ale căror scopuri sunt conservarea, menținerea și, acolo unde este cazul, readucerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale și/sau a populațiilor speciilor pentru care situl este desemnat. Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management adecvate specifice șirurilor desemnate sau integrate în alte planuri de management și măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și a perturbării speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Ariile speciale de conservare se desemnează prin hotărâre a Guvernului.
j. Arii de protecție specială avifaunistică. Acestea sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menținerea și, acolo unde este cazul, readucea într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări și a habitatelor specifice, desemnate pentru protecția speciilor de păsări migratoare sălbatice. Managementul ariilor speciale de protecție se realizează ca și pentru ariile speciale de conservare, ele fiind desemnate prin hotărâre a Guvernului.
k. Situri de importanță comunitară. Acestea reprezintă acele arii care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menținerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar și care pot contribui astfel semnificativ la menținerea diversității biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, șirurile de importanță comunitară ar trebui să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenți factori abiotici și biotici esențiali pentru existența și reproducerea acestor specii. Propunerile de situri de importanță comunitară se stabilesc prin ordin al autorității publice centrale pentru protecția mediului.
1.4 Prezentarea Geoparcului
Acesta este un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric și cultural. Caracteristicile geologice sunt cuprinse într-un număr de situri de importanță științifică, educațională sau estetică, reprezentative pentru un anumit moment din istoria Pământului ori pentru anumite evenimente sau procese geologice. Un geoparc are limite bine definite, o suprafață suficient de mare și o strategie de dezvoltare teritorială în folosul comunităților locale, a căror existență este bazată pe valorificarea resurselor naturale și culturale, pe principiul dezvoltării durabile. Geoparcurile sunt zone cu așezări umane astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităților în armonie cu mediul natural. Geoparcul are o structură de administrare proprie care, în parteneriate locale și naționale, asigură conservarea patrimoniului natural și cultural și propune metode noi de protecție, educație, cooperare în scopul dezvoltării socio-economice, îmbunătățirii condițiilor de viață din mediul rural și întăririi identității locale. Managementul unui geoparc se realizează în conformitate cu strategia de dezvoltare teritorială identificată și în conformitate cu recomandările UNESCO și ale Cartei Rețelei Europene a Geoparcurilor.
Pentru asigurarea managementului șirurilor geologice, naturale, istorice, culturale, precum și pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, în cuprinsul geoparcului se pot delimita zone cu regim diferențiat de protecție, de conservare și de valorificare a resurselor, după cum urmează: zone strict protejate, având regimul de protecție și conservarea rezervațiilor științifice; zone tampon, cu rol de protecție a zonelor strict protejate și în care sunt admise activități limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu autorizațiile date de administrația geoparcului; zone de dezvoltare durabilă, valorificabile economic prin practici tradiționale sau noi, ecologic admise, în limitele capacității de regenerare a resurselor.
Geoparcul reprezintă un concept lansat și susținut de UNESCO, în parteneriat cu Rețeaua Europeană a Geoparcurilor. La nivel mondial, a fost creată Rețeaua Globală (UNESCO) a Geoparcurilor. Recunoașterea internațională a funcționării unui geoparc și acceptarea lui în aceste structuri se face în acord cu reglementările stabilite de UNESCO și de Carta Rețelei Europene a Geoparcurilor .
Pentru stabilirea regimului juridic al ariilor protejate, astfel ca acestea să asigure diversitatea biologică, să utilizeze durabil și să conserve habitatele naturale, flora și fauna sălbatică sunt consacrate următoarele principii: garantarea conservării și utilizării durabile a patrimoniului natural este un obiectiv de interes public major; instituirea regimului de arie naturală protejată și de zonă de protecție a bunurilor din patrimoniul natural este prioritară în raport cu orice alte obiective.
Instituirea regimului de arie naturală protejată se face prin lege, pentru siturile naturale ale patrimoniului natural universal și pentru rezervațiile biosferei; prin hotărâre a Guvernului, pentru parcuri naționale, parcuri naturale, geoparcuri, zone umede de importanță internațională, arii speciale de conservare, arii de protecție specială avifaunistică, rezervații științifice, monumente ale naturii, rezervații naturale; prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului, pentru propunerile de situri de importanță comunitară, cu avizul Academiei Române, al autorității publice centrale cu competențe în domeniul administrației publice, al autorității publice centrale în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale și al autorității publice centrale în domeniul transporturilor, al autorității publice în domeniul amenajării teritoriului și al autorității publice în domeniul turismului; prin hotărâri ale consiliilor județene sau locale, pentru arii naturale protejate, de interes județean sau local.
Una dintre cele mai importante zone din țara noastră a fost declarată ca rezervație prin lege. Astfel, prin Legea nr. 82/1993 a fost constituită Rezervația Biosferei „Delta Dunării”, care este o zonă de importanță națională și internațională, trecută pe lista patrimoniului mondial.
CAPITOLUL 2 MANAGEMENTUL ARIILOR NATURALE PROTEJATE
2.1 Planurile de management și regulamentele ariilor naturale protejate
Ariile protejate, odată constitute, trebuie gospodărite în așa fel încât să se mențină valorile naturale și chiar cele culturale care există pe teritoriul lor și, în multe cazuri, chiar să contribuie la o dezvoltare durabilă, armonioasă a zonei, în beneficiul comunităților locale de pe teritoriul lor și din imediata lor vecinătate. Un management efectiv și eficient al ariei naturale protejate permite prevenirea și chiar stoparea eventualelor efecte negative ce pot apărea ca urmare a numeroaselor presiuni și amemenințări posibile.
Indiferent de sistemul de administrare și chiar de cel de decizie, managementul unei arii protejate este elementul cheie pentru atingerea scopului pentru care s-au desemnat ariile protejate.
Managementul se realizează de către administratorii unei arii protejate, fie că este vorba de structuri de administrare special constituite, respectiv administrații de arii protejate sau de custozi.
Conform legislației actuale, prin Administrator al ariei naturale protejate se întelege orice persoană fizică sau juridică care administrează arii naturale protejate .
Principalul instrument juridic îl constituie, în acest sens, planurile de management și regulamentele elaborate în mod diferențiat, care cuprind măsuri adecvate de conservare și utilizare durabilă a spațiilor respective.
Planurile de management și regulamentele ariilor naturale protejate care au structuri de administrare special constituite se elaborează de către administratorii acestora, prin consultarea consiliilor consultative de administrare, se avizează de către consiliile științifice și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor. În cazul în care nu există administratori sau în situația în care planurile de management sunt elaborate în cadrul unor proiecte cu finanțare națională/ europeană, acestea pot fi elaborate și de către alte entități, urmând să fie însușite de către administratori/custozi în procesul elaborării și, respectiv, al aprobării acestora.
Pentru ariile naturale protejate care nu necesită structuri de administrare special constituite, planurile de management și regulamentele se elaborează de către custozii acestora, se avizează de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului/ structurile din subordinea acesteia, după caz, și se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor, cu avizul autorităților publice centrale interesate. În cazul în care nu există custozi sau în situația în care planurile de management sunt elaborate în cadrul unor proiecte cu finanțare națională/europeană, acestea pot fi elaborate și de alte entități, urmând să fie însușite de către custozi, în procesul elaborării și, respectiv, al aprobării acestora.
Măsurile prevăzute în planurile de management ale ariilor naturale protejate se elaborează astfel încât să țină cont de condițiile economice, sociale și culturale ale comunităților locale, precum și de particularitățile regionale și locale ale zonei, prioritate având însă obiectivele de management ale ariei naturale protejate.
Respectarea planurilor de management și a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, pentru autoritățile care reglementează activități pe teritoriul ariilor naturale protejate, precum și pentru persoanele fizice și juridice care dețin sau care administrează terenuri și alte bunuri și/sau care desfășoară activități în perimetrul și în vecinătatea ariei naturale protejate.
2.2 Rolul planului de management
Principalul rol al planului de management este acela de zonare internă a ariilor naturale protejate de interes național, prin definirea și delimitarea, după caz, a zonelor cu protecție strictă, zonelor de protecție integrală, zonelor-tampon, zonelor de dezvoltare durabilă a activităților umane.
Zonele cu protecție strictă sunt zonele din ariile naturale protejate, de mare importanță științifică, ce cuprind zone sălbatice în care nu au existat intervenții antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus; aici se interzice desfășurarea oricăror activități umane, cu excepția activităților de cercetare, educație și ecoturism, cu limitările descrise în planurile de management. Zonele de protecție integrală cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul ariilor naturale protejate și în acestea sunt interzise:orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecție și/sau de conservare; activitățile de construcții-investiții, cu excepția celor destinate administrării ariei naturale protejate și/sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței naționale sau prevenirii unor calamități naturale.
Prin excepție de la aceste interdicții, în zonele de protecție integrală, în afara perimetrelor rezervațiilor științifice cu regim strict de protecție, se pot desfășura următoarele activități: științifice și educative; activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții; utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pășunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităților care dețin pășuni sau care dețin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislația națională în vigoare, pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele avizate de administrația parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente; localizarea și stingerea operativă a incendiilor; intervențiile pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice care constituie obiectul protecției, în baza aprobării autorității publice centrale pentru protecția mediului, a planului de acțiune provizoriu, elaborat în acest scop de consiliul științific și valabil până la intrarea în vigoare a planului de management; intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea administrației și cu avizul consiliului științific, în baza aprobării de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului; acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, la propunerea administrației ariei naturale protejate, cu avizul consiliului științific, în baza aprobării autorității publice centrale pentru protecția mediului. În cazul în care calamitățile afectează suprafețe de pădure, acțiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac la propunerea administrației ariei naturale protejate, cu avizul consiliului științific, în baza aprobării autorității publice centrale care răspunde de silvicultură; acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori și acțiunile de monitorizare a acestora; acțiunile de combatere a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulțire, la propunerea administrației ariei naturale protejate, cu avizul consiliului științific și în baza aprobării autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
Zonele-tampon, în parcurile naționale, denumite zone de conservare durabilă, și în parcurile naturale, denumite zone de management durabil, nu se includ în zonele cu protecție integrală, strictă sau de dezvoltare durabilă a activităților umane și care fac trecerea între zonele cu protecție integrală și cele de dezvoltare durabilă.
În zonele de conservare durabilă se pot desfășura aceleași activități ca cele enumerate la zonele de protecție integrală și, în plus, următoarele: activități tradiționale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacității productive și de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci și de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfășura numai de către persoanele fizice sau juridice care dețin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunitățile locale, cu acordul administrației ariei naturale protejate; lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor, lucrări speciale de conservare cu accent pe promovarea regenerării naturale și tară extragerea lemnului mort, cu excepția cazurilor în care se manifestă atacuri de dăunători ai pădurii ce se pot extinde pe suprafețe întinse, în primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecție strictă sau integrală, în restul zonei-tampon fiind permisă aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite și cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv cu perioada de regenerare de minimum 10 ani. Tratamentele silvice se vor aplica cu restricții impuse de planurile de management al parcurilor și de ghidurile de gospodărire a pădurilor în arii protejate.
În zonele de management durabil, se pot desfășura aceleași activități ca cele enumerate la zonele de conservare durabilă și, în plus, activități de vânătoare și activități de pescuit sportiv.
Zone de dezvoltare durabilă a activităților umane sunt zonele în care se permit activități de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale și de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversității. Aici se pot desfășura următoarele activități, cu respectarea prevederilor din planurile de management:activități de vânătoare, în zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale; activități tradiționale de cultivare a terenurilor agricole și de creștere a animalelor; activități de pescuit sportiv, industrial și piscicultura; activități de exploatare a resurselor minerale neregenerabile, dacă această posibilitate este prevăzută în planul de management al parcului și dacă reprezintă o activitate tradițională; lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor și lucrări de conservare; aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite și cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice ori în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng, în salcâmete și zăvoaie de plop și salcie. în zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naționale, se pot aplica tratamentul tăierilor rase în arboretele de molid pe suprafețe de maximum , precum și tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de plop euramerican. în zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale, se poate aplica și tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de molid pe suprafețe de maximum 1 ha și plop euramerican; activități specifice modului de producție ecologic de cultivare a terenului agricol și creșterea animalelor, în conformitate cu legislația specifică din sistemul de agricultură ecologică;
În rezervațiile științifice sunt interzise orice activități umane, cu excepția activităților de cercetare, educație și de ecoturism, cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul Academiei Române și al administratorului.
În rezervațiile naturale nu sunt permise activități de utilizare a resurselor naturale. Prin excepție, sunt permise numai acele intervenții care au drept scopuri protejarea și promovarea obiectivului pentru care au fost constituite și unele activități de valorificare durabilă a anumitor resurse naturale.
De asemenea, în ariile naturale protejare sunt interzise : desfășurarea programelor, proiectelor și activităților care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate, schimbarea destinației terenurilor, pășunatul și amplasarea de stâne și locuri de târlire, activități comerciale de tip comerț ambulant, fără aprobarea structurilor de administrare. Pe teritoriul ariilor naturale protejate, pe lângă interdicțiile prevăzute în planurile de management și regulamente, sunt oprite: distrugerea sau degradarea panourilor informative și indicatoare, construcțiile, împrejmuirile, barierele, plăcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajări aflate în inventarul ariilor naturale protejate; aprinderea și folosirea focului deschis, în afara vetrelor special amenajate și semnalizate în acest scop de către administratorii sau custozii ariilor naturale protejate; abandonarea deșeurilor în afara locurilor special amenajate și semnalizate pentru colectare, dacă există; accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanți fosili pe suprafața ariilor naturale protejate, în scopul practicării de sporturi, în afara drumurilor permise accesului public și a terenurilor amenajate; exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile din parcurile naționale, rezervațiile naturale, rezervațiile științifice, monumentele naturii și zonele de conservare specială ale parcurilor naturale. În parcurile naturale în afara zonelor de conservare specială, exploatarea Potrivit art. 52 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protejarea mediului oricăror resurse minerale neregenerabile este permisă numai dacă acest lucru este prevăzut în mod explicit în planurile de management și regulamentele acestora.
Pentru supravegherea unor arii naturale protejate și bunuri ale patrimoniului natural aflate sub regim special de protecție și conservare, care nu necesită sau care nu au structuri de administrare special constituite, se instituie calitatea de custode. Custozii pot fi persoane fizice sau juridice care au calificarea, instruirea și mijloacele necesare pentru aplicarea măsurilor de ocrotire și conservare a bunurilor încredințate, atestate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului. Calitatea de custode se stabilește prin încheierea unei convenții, care împreună cu legitimația de custode reprezintă documentele valabile în fața autorităților publice și a altor persoane interesate.
2.3 Administrarea ariilor naturale protejate
Conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice responsabilitățile de administrare a ariilor naturale protejate și a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protecție și conservare, revin:
a) ministerului de resort, pentru ariile naturale protejate, declarate prin lege, prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin al autorității publice centrale pentru protecția mediului;
b) Administrației Rezervației Biosferei „Delta Dunării” pentru Rezervația Biosferei „Delta Dunării”;
c) autorităților administrației publice locale, pentru ariile naturale protejate, declarate prin hotărâri ale acestora.
Pe lângă structurile de administrare special constituite, funcționează consilii consultative de administrare, alcătuite din reprezentanți ai instituțiilor, organizațiilor economice, organizațiilor neguvernamentale ale autorităților și comunităților locale, care dețin cu orice titlu suprafețe, bunuri sau au interese în perimetrul ori în vecinătatea ariei naturale protejate și care sunt implicate și interesate în aplicarea măsurilor de protecție, în conservarea și dezvoltarea durabilă a zonei.
CAPITOLUL 3 MĂSURI DE CONSERVARE A HABITATELOR ȘI A SPECIILOR DE PLANTE ȘI ANIMALE SĂLBATICE TERESTRE, ACVATICE ȘI SUBTERANE
3.1 Măsuri de conservare a habitatelor naturale
Prin habitate naturale se înțeleg zonele terestre, acvatice sau subterane, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferențiază prin caracteristici geografice, abiotice și biotice. Protecția și conservarea habitatelor naturale și a speciilor sălbatice de interes comunitar, cu excepția păsărilor, existente pe teritoriul României se fac prin declararea de situri de importanță comunitară și arii speciale de conservare, selectate și desemnate în conformitate cu anumite criterii; protecția și conservarea speciilor sălbatice de păsări, existente pe teritoriul României, precum și a celor migratoare se fac prin declararea de arii de protecție specială avifaunistică, iar protecția și conservarea habitatelor naturale terestre, acvatice și/sau subterane de interes național, precum și a speciilor protejate de plante și animale sălbatice se fac prin declararea de arii naturale protejate de interes național.
3.2 Măsuri de conservare a speciilor de plante și animale sălbatice terestre, acvatice și subterane
În ceea ce privește măsurile de conservare a speciilor de plante și animale sălbatice terestre, acvatice și subterane, cu excepția speciilor de păsări, precum și speciile incluse în lista roșie națională și care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât și în afara lor, sunt interzise: orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic; perturbarea intenționată în cursul perioadei de reproducere, de creștere, de hibernare și de migrație; deteriorarea, distrugerea și/sau culegerea intenționată a cuiburilor și/sau ouălor din natură; deteriorarea și/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă; recoltarea florilor și a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenție a acestor plante în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic; deținerea, transportul, comerțul sau schimburile în orice scop ale exemplarelor luate din natură, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic.
3.3 Măsuri de conservare a păsărilor
În ceea ce privește măsurile de conservare pentru toate speciile de păsări sunt interzise: uciderea sau capturarea intenționată, indiferent de metoda utilizată; deteriorarea, distrugerea și/sau culegerea intenționata a cuiburilor și/sau ouălor din natură; culegerea ouălor din natură și păstrarea acestora, chiar dacă sunt goale; perturbarea intenționată, în special în cursul perioadei de reproducere, de creștere și de migrație; deținerea exemplarelor din speciile pentru care sunt interzise vânarea și capturarea; comercializarea, deținerea și/sau transportul în scopul comercializării acestora în stare vie ori moartă sau a oricăror părți ori produse provenite de la acestea, ușor de identificat.
În cazul speciilor de păsări migratoare este interzisă vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit.
Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului reprezintă autoritatea administrativă desemnată pentru aplicarea prevederilor Regulamentului Consiliului (CE) nr. 338/97 privind protecția speciilor de floră și faună sălbatică prin reglementarea comercializării acestora, cu modificările și completările ulterioare, ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 348/81 privind regulile comune pentru importul produselor din balene sau din alte cetacee, cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 3.254/91 privind interzicerea utilizării capcanelor de picior, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru relația cu Comisia Europeană.
Autoritățile științifice naționale desemnate pentru aplicarea prevederilor actelor comunitare menționate sunt, după caz: Academia Română; Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice; Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării”.
În ceea ce privește prelevarea și exploatarea exemplarelor de plante și animale sălbatice aparținând speciilor cu regim de protecție, aceste acțiuni se vor face în condiții compatibile cu menținerea acestor specii într-o stare de conservare favorabilă, luându-se, după caz, următoarele măsuri: reglementarea accesului în anumite zone și/sau anumite perioade; interdicția temporară și/sau locală a recoltării și capturării anumitor specii; reglementarea perioadelor, a modurilor și a mijloacelor de recoltare/capturare; instituirea unui sistem de autorizare a recoltării/capturării, transportului și comercializării, inclusiv stabilirea de cote; încurajarea cultivării și creșterii în captivitate, în vederea reducerii presiunii asupra populațiilor naturale; evaluarea măsurilor adoptate.
Prin excepție de la aceste reguli, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului stabilește derogări, prin ordin al conducătorului acesteia, cu avizul Academiei Române, cu condiția să nu existe o alternativă acceptabilă, iar măsurile derogatorii să nu fie în detrimentul menținerii populațiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural și numai în următoarele situații: în interesul protejării faunei și florei sălbatice și al conservării habitatelor naturale; pentru prevenirea producerii unor daune importante, în special asupra culturilor agricole, animalelor domestice, pădurilor, pescăriilor, apelor și altor bunuri; în interesul sănătății și securității publice sau pentru alte rațiuni de interes public major, inclusiv de natură socială sau economică, și pentru consecințe benefice de importanță fundamentală pentru mediu; în scopuri de cercetare științifică și educație, de repopulare și de reintroducere a acestor specii, precum și pentru operațiuni de reproducere necesare în acest scop, inclusiv pentru răspândirea artificială a plantelor; pentru a permite, în condiții strict controlate, într-o manieră selectivă și într-o măsură limitată, prinderea sau deținerea unui număr limitat și specificat de exemplare din speciile de interes comunitar și național și care necesită o protecție strictă.
CAPITOLUL 4 REGIMUL DE CONSERVARE ȘI PROTEJARE A PATRIMONIULUI GEOLOGIC ȘI SPEOLOGIC
4.1 Regimul de conservare și protejare a patrimoniului geologic
Din patrimoniul geologic fac parte tipurile de obiective care conservă eșantioane reprezentative din punct de vedere paleontologic, petrografic, mineralogic, structural, stratigrafie. Inventarierea, clasificarea, protecția și conservarea patrimoniului geologic, precum și elaborarea și controlul măsurilor de protecție și conservare a patrimoniului geologic, supravegherea și controlul ariilor protejate de interes geologic sunt în competența Academiei Române și a autorităților teritoriale pentru protecția mediului.
Pentru evitarea efectelor negative asupra bunurilor patrimoniului geologic se interzic: distrugerea, perturbarea sau alterarea siturilor de conservare pentru obiective geologice;
dislocarea, prelevarea rocilor, fosilelor, vegetației de pe aria unui sit de conservare, tară acordul celui care o administrează; intrarea în perimetrul protejat fără permisul de acces eliberat de cel care îl administrează; schimbarea regimului juridic al unui sit sau al unui teren ce cuprinde un sit de conservare de interes geologic aflat în proprietate publică.
În cadrul șantierelor de exploatare, managerii acestora vor desemna persoane de specialitate sau custozi, după caz, care să vegheze la protejarea bunurilor geologice din fronturile de lucru, asigurându-se astfel: supravegherea permanentă a zonelor de extracție și conservarea materialului de proveniență paleobiologică sau minerală; avertizarea lucrătorilor asupra aspectelor ce privesc conservarea anumitor bunuri geologice ce pot fi ulterior înregistrate ca situri de conservare sau bunuri ale patrimoniului geologic; conservarea perimetrelor care au sau pot dobândi regim de protecție specială; conservarea colecțiilor de bunuri geologice de proveniență locală; colaborarea cu conducerea șantierului și cu autoritățile locale; întocmirea de rapoarte periodice asupra activității de conservare, care se înaintează Academiei Române și autorităților teritoriale pentru protecția mediului.
Florile de mină și fosilele de plante și animale vertebrate și nevertebrate sunt considerate bunuri ale patrimoniului natural din momentul descoperirii lor. Comercializarea pe piața internă, intra-comunitară și exportul în orice scop al acestora se pot face numai cu acordul autorității competente pentru protecția mediului, cu avizul prealabil al Academiei Române.
4.2 Regimul de conservare și protejare a patrimoniului speologic
În definiția dată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, peștera este un cavernament de origine geomorfologică naturală, ale cărui dimensiuni conferă interiorului o obscuritate absolută. Resursele peșterii sunt reprezentate de obiecte, materiale, substanțe și forme de viață care există sau se formează în mod natural în peșteri: formațiuni minerale, roci, sedimente, depozite paleontologice, situri arheologice, specii sălbatice, acumulări de ape subterane.
4.2.2 Clasificarea peșterilor
Peșterile se clasifică după cum urmează:
a) clasa A – peșteri de valoare excepțională, care, prin interesul științific sau unicitatea resurselor, sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic național și internațional. Acestea nu pot face obiectul niciunei modificări a factorilor naturali sau amenajări, cu excepția celor destinate protejării peșterii și a celor temporare necesare explorării lor și/sau evacuării victimelor în caz de accident. Ele pot face obiectul explorărilor speologice, cercetării științifice, turismului speologic specializat sau al activităților de documentare, pe bază de autorizații emise de Academia Română și de administratorii/custozii ariei naturale protejate, în limitele stabilite prin regulamentele și planurile de management. Peșterile din această clasă se constituie ca rezervații științifice;
b) clasa B – peșteri de importanță națională, care se disting prin mărime, raritatea resurselor și prin potențial turistic. Peșterile din clasa B pot face obiectul explorărilor speologice, al activităților de documentare, cercetării științifice și turismului speologic specializat, pe baza autorizațiilor emise de administratorii/custozii ariei naturale protejate, în limitele stabilite prin regulamentele și planurile de management. Ele se constituie ca monumente ale naturii sau rezervații naturale, după caz;
clasa C – peșteri de importanță locală, protejate pentru semnificația lor geologică, peisagistică, hidrologică, istorică, potențial turistic sau pentru dimensiunile lor. Peșterile din această clasă pot face obiectul explorărilor speologice, activităților de documentare, cercetării științifice, amenajărilor turistice sau al altor forme de valorificare, cum ar fi speoterapia sau captarea apei subterane, pe baza autorizațiilor emise de Academia Română, cu avizul administrației/custodelui ariei naturale protejate în care sunt incluse;
clasa D – peșterile care nu întrunesc condițiile pentru a fi incluse în clasele A, B și C.
Peșterile care nu sunt clasificate, dar care sunt incluse în arii naturale protejate, vor fi încadrate în clasele de management prin planul de management al ariei naturale protejate, în care sunt incluse.
În scopul evitării efectelor negative asupra bunurilor patrimoniului speologic se interzic: colectările de faună, fosile sau de obiecte de interes arheologic din peșteri, efectuate fără autorizația emisă de Academia Română; utilizarea neautorizată a peșterilor și desfășurarea unor activități ce pot pune în pericol integritatea sau echilibrul natural al peșterilor; dislocarea, vânzarea, cumpărarea, colecționarea speleotemelor sau altor resurse ale peșterilor; degradarea prin inscripționare sau poluarea peșterilor prin depozitarea în interiorul lor ori în elementele de relief, cu care acestea comunică în mod direct, de obiecte, deșeuri de orice fel, cadavre, substanțe toxice și periculoase, combustibili de orice natură; distrugerea sau degradarea marcajelor ori a panourilor indicatoare din exteriorul sau din interiorul peșterilor; efectuarea neautorizată, în perimetrul de la suprafață sau în apropierea intrării unei peșteri protejate, a unor lucrări cum ar fi: derocări, defrișări, baraje, explozii, construcții; îngrădirea accesului persoanelor autorizate spre intrările peșterilor; popularizarea, mediatizarea datelor precise de identificare și localizare a peșterilor din clasa A, care prin natura lor pot conduce la periclitarea patrimoniului speologic din această categorie.
CAPITOLUL 5 RĂSPUNDERI ȘI SANCȚIUNI
5.1 Răspunderea contravențională
Încălcarea prevederilor legale privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, atrage răspunderea civilă, contravențională, materială sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.
Legea stabilește o serie de fapte considerate contravenții, dacă potrivit legii penale, nu constituie infracțiuni, pentru care amenda aplicată se diferențiază sub aspectul cuantumului minim și maxim, după cum fapta a fost săvârșită de persoane fizice sau juridice.
Răspunderea contravențională intervine foarte des pentru nerespectarea regulilor referitoare la protecția ariilor protejate și monumentelor naturii. Răspunderea penală poate să intervină atunci, când fapta săvârșită este incriminată de legea penală.
Amenda contravențională se aplică ori de câte ori se constată săvârșirea următoarelor contravenții: nerespectarea măsurilor de protecție, conservare și utilizare stabilite cu caracter provizoriu de autoritățile competente pentru protecția mediului; îngrădirea accesului persoanelor autorizate spre intrările peșterilor; neanunțarea descoperirii oricărei peșteri; distrugerea sau degradarea marcajelor ori a panourilor indicatoare din exteriorul sau interiorul ariilor naturale protejate; popularizarea, mediatizarea datelor precise de identificare și localizare a peșterilor din clasa A, care prin natura lor pot conduce la periclitarea patrimoniului speologic din această categorie; intrarea în perimetrul protejat fără permisul de acces eliberat de administrator, respectiv custode; nedesemnarea, în cadrul șantierelor de exploatare, a persoanelor de specialitate care să vegheze la protejarea bunurilor geologice din fronturile de lucru; camparea pe suprafața ariilor naturale protejate în afara locurilor special amenajate, precum și nerespectarea regulamentelor specifice locurilor de campare.
Se mai sancționează cu amendă următoarele fapte: intervențiile pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice care constituie obiectul protecției în zonele tampon din parcurile naționale și parcurile naturale tară aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor; intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate din zonele tampon din parcurile naționale și parcurile naturale fără aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor; acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități din zonele tampon din parcurile naționale și din parcurile naturale fără acordul administrației ariei naturale protejate; activitățile de protecție a pădurilor, acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantități care depășesc prevederile amenajamentelor din zonele tampon din parcurile naționale și parcurile naturale fără acordul administrației ariei naturale protejate; utilizarea unor resurse regenerabile, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci și de plante medicinale din zonele tampon din parcurile naționale și parcurile naturale fără acordul administratorului ariei naturale protejate; nefurnizarea informațiilor și datelor solicitate de autoritățile competente pentru protecția mediului și de administratorii ariilor naturale protejate, pentru îndeplinirea responsabilităților pe care le au; interzicerea accesului personalului cu atribuții de control din cadrul structurilor proprii ale autorităților, în vederea realizării corespunzătoare a controlului în perimetrul și în vecinătatea ariilor naturale protejate; circulația cu bicicletele în afara traseelor special desemnate și semnalizate; organizarea de manifestări sportive, culturale, tabere, pe teritoriul ariei naturale protejate, fără acordul administratorului/custodelui ariei naturale protejate; accesul și circulația vizitatorilor în extravilan, în habitate naturale, în afara traseelor turistice avizate și semnalizate ca atare, pe suprafața ariilor naturale protejate; neevacuarea de către persoanele juridice sau fizice a deșeurilor generate în urma activităților proprii în ariile naturale protejate; intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate din zonele-tampon din parcurile naționale și parcurile naturale fără aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor; amenajarea sau reamenajarea de trasee turistice, instalarea de panouri informative fără avizul administratorilor/custozilor ariilor naturale protejate; hrănirea animalelor sălbatice de către orice persoană fizică sau juridică pe suprafața ariilor naturale protejate, cu excepția administratorilor fondurilor cinegetice și administratorilor/ custozilor ariilor naturale protejate; accesul neautorizat cu motociclete, ATV-uri, sănii cu motor, autoturisme sau alte tipuri de autovehicule, pe suprafața ariilor naturale protejate, în afara drumurilor publice, a drumurilor forestiere pe care accesul nu este interzis prin semne sau bariere și a terenurilor special amenajate și semnalizate în acest scop; comercializarea, deținerea și/sau transportul în scopul comercializării, în stare vie sau moartă, ale oricăror părți sau produse provenite de la speciile protejate fără autorizația specială emisă de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor; introducerea de specii sălbatice alohtone fără efectuarea unei evaluări a impactului acestei introduceri asupra speciilor de floră și faună indigene ; comercializarea pe piața internă, intracomunitară și exportul în orice scop al produselor derivate din focă fără respectarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.007/2009, etc.
5.2 Răspunderea penală
Pedepsele penale prevăzute de lege (închisoare sau amendă) sunt aplicabile pentru următoarele fapte: scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate, cu excepția celor aflate în zonele de dezvoltare durabilă, pentru alte obiective decât cele prevăzute în actele normative în vigoare; scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate fără acordul administratorului sau, după caz, al custodelui; vânarea speciilor de păsări protejate în perioadele de reproducere și creștere a puilor; vânarea speciilor de păsări migratoare protejate în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit; capturarea sau uciderea speciilor de faună sălbatică protejată și pentru cazurile în care se aplică derogări, prelevarea, capturarea sau uciderea acestor specii cu metodele sau mijloacele interzise de actele normative în vigoare; amplasarea de construcții, investiții în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile naturale protejate, cu excepția celor destinate administrării ariei naturale protejate, a celor destinate prevenirii unor calamități naturale și a celor realizate în scopul asigurării securității naționale; desfășurarea de activități în perimetrele ariilor naturale protejate sau în vecinătatea acestora, ce pot să genereze un impact negativ semnificativ asupra speciilor sălbatice și habitatelor naturale pentru care au fost desemnate, în lipsa avizelor administratorilor și, respectiv, custozilor ariilor naturale protejate respective.
5.3 Răspunderea civilă
Răspunderea civilă intervine dacă prin contravenția sau infracțiunea săvârșită se cauzează un prejudiciu patrimonial, care trebuie reparat. Răspunderea pentru un prejudiciu patrimonial are caracter obiectiv, adică are loc independent de culpă. În cazul pluralității, răspunderea este solidară.
CAPITOLUL 6 REGIMUL JURIDIC SPECIAL AL REZERVAȚIEI BIOSFEREI „DELTA DUNĂRII”
6.1 Organizarea Rezervației Delta Dunării
Delta Dunării este cea mai mare și mai puțin afectată zonă umedă a Europei, constituind o regiune de importanță internațională. Ea se întinde pe o suprafață de (dintre care peste în România și restul în Ucraina), constituind o importantă zonă a biodiversității. Apele ei găzduiesc peste 75 de specii de pești (inclusiv sturioni).
În ultimele decenii, mediul Deltei a fost supus unei degradări grave, ca urmare a supradezvoltării navigației, exploatării neraționale a resurselor piscicole, agriculturii și operațiunilor de regularizare, poluării sub diferite forme. Ca urmare, în ultimii ani s-au adoptat o serie de măsuri, inclusiv legislative, vizând oprirea proceselor de degradare a patrimoniului natural al Deltei și reconstrucția sa ecologică. Rezultatul principal îl constituie, din acest punct de vedere, constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, cu un statul juridic complex, menită să asigure gestionarea corespunzătoare și dezvoltarea durabilă a resurselor naturale ale zonei.
Prin Decretul nr. 103/1990 au fost sistate lucrările de aplicare a programului de amenajare și exploatare integrală a Deltei Dunării, a fost abrogat Decretul nr. 92/1983 și au fost oprite oricare alte activități care ar afecta mediul deltaic. Totodată, s-a prevăzut elaborarea unui studiu din care să rezulte măsurile necesare pentru utilizarea economică a teritoriului zonei, în condiții de redresare și menținere a echilibrului ecologic. Prin Decretul nr. 187/1990, România a aderat adoptată la 16 noiembrie 1972, iar Delta Dunării a fost înscrisă pe lista patrimoniului mondial în decembrie 1991 și a fost declarată rezervație a biosferei. Prin Hotărârea Guvernului nr. 983/1990 (privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului), pentru îndrumarea și controlul întregii activități științifice, de turism și agrement din Deltă, s-a înființat Administrația Rezervației „Delta Dunării”, instituție cu personalitate juridică subordonată autorității publice centrale pentru protecția mediului.
Un pas important în stabilirea noului regim de protecție și conservare a mediului deltaic 1-a constituit aderarea României, prin Legea nr. 5/1991, asupra zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (încheiată la 2 februarie 1971, ) și înscrierea Deltei Dunării (în mai 1991) pe lista aferentă acestei convenții. În plus, România a semnat, la 5 iunie 1992, Convenția asupra biodiversității, iar Legea nr. 13/1993 a ratificat Convenția privind conservarea vieții sălbatice și habitatelor naturale din Europa, adoptată , la 19 septembrie 1979. Toate aceste reglementări au stabilit un ansamblu de reguli internaționale aplicabile Deltei Dunării, completate cu prevederi legislative de ordin intern.
6.2 Regimul de administrare
Pentru aplicarea regimului general de protecție și conservare a Rezervației Biosferei „Delta Dunării” și administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes național, prin lege s-a înființat Administrația Rezervației, ca instituție publică cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, aflată în subordinea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor, cu sediul în municipiul Tulcea.
Conducerea Administrației Rezervației este realizată de către guvernator, cu rang de subsecretar de stat, ale cărui atribuții se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare al Administrației Rezervației. Guvernatorul este numit și revocat din funcție, în condițiile legii, prin decizie a primului-ministru, la propunerea conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor. Guvernatorul conduce întreaga activitate a Administrației Rezervației și are calitatea de ordonator terțiar de credite, numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul Administrației Rezervației.
Guvernatorul, în exercitarea atribuțiilor sale, emite decizii și reprezintă Administrația Rezervației în relațiile cu terții, precum și în justiție.
Pe lângă guvernator funcționează Colegiul executiv, format din șefi ai compartimentelor din cadrul Administrației Rezervației. Membrii Colegiului executiv sunt numiți și eliberați din funcție prin decizie a guvernatorului. Colegiul executiv este condus de guvernator.
Colegiul executiv are rolul de a pune în aplicare deciziile guvernatorului, ale Consiliului științific și ale Consiliului consultativ de administrare. Pe lângă Administrația Rezervației se înființează Consiliul consultativ de administrare, alcătuit din reprezentanți ai instituțiilor, organizațiilor economice, organizațiilor neguvernamentale, autorităților și comunităților locale care dețin cu orice titlu suprafețe, bunuri sau au interese în perimetrul rezervației și care sunt implicate și interesate în aplicarea măsurilor de protecție, conservare și dezvoltare durabilă a zonei, cu rol consultativ în procesul de adoptare a deciziilor care pot afecta interesele reprezentanților săi, precum și în procesul de elaborare și adoptare a planului de management al rezervației.
Componența și atribuțiile Consiliului consultativ de administrare se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor, la propunerea Administrației Rezervației. Consiliul consultativ de administrare se întrunește cel puțin o dată pe an, la inițiativa Administrației Rezervației. Membrii Consiliului consultativ de administrare nu sunt retribuiți pentru activitatea desfășurată în cadrul acestuia. Activitatea Administrației Rezervației este îndrumată și supravegheată de către Consiliul științific al rezervației.
Componența nominală a Consiliului științific este propusă de Administrația Rezervației, cu avizul Academiei Române, și se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor.
Consiliul științific este format din oameni de știință și specialiști cu experiență în problemele complexe atât ale Deltei Dunării – ecologie, economie, sociologie, cultură și altele asemenea – cât și ale zonelor umede și ale ariilor naturale protejate.
Consiliul științific avizează planul de management al rezervației, evaluează modul în care sunt aplicate măsurile prevăzute în acesta și prezintă, anual sau ori de câte ori este necesar, Academiei Române și autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor rapoarte cuprinzând constatări, propuneri și recomandări.
Consiliul științific se organizează și funcționează pe baza unui regulament propriu, aprobat prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor.
Guvernatorul rezervației participă la întrunirile Consiliului consultativ de administrare și la ședințele Consiliului științific.
Desfășurarea tuturor activităților din rezervație este reglementată prin planul de management al rezervației și prin regulamentul rezervației, precum și prin Planul de amenajare a teritoriului zonal Delta Dunării. Managementul rezervației are ca scop asigurarea statutului de conservare favorabilă a habitatelor și a populațiilor speciilor de pe teritoriul acesteia.
Planul de management al rezervației se elaborează de către Administrația Rezervației, cu implicarea Consiliului consultativ de administrare, cu avizul Consiliului științific, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor.
Elaborarea planului de management al rezervației are la bază obiectivele de conservare stabilite în funcție de speciile/habitatele prioritare din rezervație. Obiectivele de conservare sunt reprezentate de valorile de referință favorabile pentru speciile/habitatele prioritare din rezervație.
Planurile de amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare locală și națională, precum și orice alte planuri de utilizare a resurselor naturale din rezervație și din vecinătatea acesteia vor fi armonizate cu prevederile planului de management al rezervației. Prevederile planului de management al rezervației sunt prioritare față de prevederile altor planuri de dezvoltare.
Regulamentul rezervației se elaborează de către Administrația Rezervației și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor.
La întocmirea regulamentului rezervației se vor avea în vedere alinierea la cerințele internaționale în problema protecției și reconstrucției mediului, precum și la convențiile internaționale la care România este parte privind conservarea biodiversității, protecția mediului, exploatarea căilor navigabile ale Dunării și a sectorului maritim aferent rezervației.
Respectarea planului de management al rezervației și a regulamentului rezervației sunt obligatorii pentru Administrația Rezervației, precum și pentru persoanele fizice și juridice care dețin sau administrează terenuri ori alte bunuri și/sau desfășoară activități în perimetrul rezervației.
Având în vedere prezența așezărilor umane în perimetrul rezervației, planul de management și regulamentul rezervației se elaborează și se implementează în așa fel încât rezervația să constituie un model de dezvoltare a comunităților umane în armonie cu mediul natural.
În ce privește atribuțiile de protecție și conservare a mediului, inclusiv de reconstrucție ecologică, administrația Deltei are atribuții de evaluare ecologică a patrimoniului natural, a resurselor naturale și a nivelului de valorificare a acestora. Acestea sunt completate cu funcții de promovare a activității de cercetare și cooperare științifică internațională, organizarea de acțiuni de informare, educație și propagandă ecologică și de conlucrare și cooperare la nivel intern și internațional.
Teritoriul Rezervației este delimitat în trei categorii de zone: zone cu regim de protecție integrală, zone tampon și zone economice.
6.3 Zonele de protecție a rezervației
Pentru asigurarea protecției și conservării unor zone de habitat natural și a diversității biologice specifice, precum și pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerințelor de consum ale populațiilor locale și în limitele potențialului biologic natural de regenerare a acestor resurse, se delimitează următoarele zone cu regim diferențiat de protecție ecologică: zone strict protejate, având regimul de conservare al rezervațiilor științifice; zone tampon, cu rol de protecție a zonelor strict protejate și în care sunt admise activități limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu planurile de management aprobate; zone de dezvoltare durabilă, valorificabile economic prin practici tradiționale sau tehnologii noi, ecologic admise; zone de reconstrucție ecologică, în care se realizează numai măsuri de refacere a mediului deteriorat, devenind ulterior zone de dezvoltare durabilă sau zone strict protejate.
Persoanele fizice și juridice care desfășoară activități în perimetrul Rezervației sunt obligate să folosească numai mijloace ecologice admise, atât tradiționale, cât și moderne, în condițiile de reglementare și autorizare stabilite de Administrația Rezervației.
Populația cu domiciliul stabil în perimetru rezervației beneficiază de o serie de drepturi și facilități, astfel: are prioritate în ocuparea locurilor de muncă create prin activitățile economice ce se desfășoară în acest perimetru; poate recolta gratuit o anumită cantitate de stuf și papură de familie, pe an, în zonele stabilite de administrația rezervației; poate să pescuiască fără taxe, cu mijloacele proprii tradiționale, în baza permisului eliberat de Administrația Rezervației, o cantitate de pește destinată consumului propriu, în perioadele și din speciile admise.
Suprafețele de teren situate în teritoriul Rezervației în cadrul cărora impactul produs de activitatea umană sau de anumite fenomene naturale au condus la degradarea ecosistemelor naturale, la apariția unor dezechilibre sau au determinat pierderea unor ecosisteme specifice, se declară de către consiliul științific al Administrației zone de reconstrucție ecologică. În cadrul acestora, Administrația Rezervației desfășoară activități de refacere a echilibrului ecologic și de renaturare a zonei afectate, folosind mijloace tehnice și tehnologii adecvate.
6.4 Principalele atribuții ale Administrației Rezervației
Administrația Rezervației îndeplinește două mari categorii de atribuții: de administrare a patrimoniului natural din domeniul public de interes național al rezervației și, respectiv, de refacere și protecție a unităților fizico-geografîce ale acesteia. Astfel, pentru valorificarea resurselor terestre și acvatice din zonele valorificabile economic, Administrația propune guvernului concesionarea unor suprafețe de terenuri și ape agenților economici autorizați și populației locale, care au drept de preemțiune. În această privință, administrația, alături de atribuțiile referitoare la concesionare, stabilește împreună cu titularul dreptului de administrare locurile și condițiile de desfășurare a activităților de vânătoare și pescuit sportiv.
Desfășurarea activității economico-productive, de turism și agrement de către persoanele fizice și juridice în legătură cu terenurile aflate în perimetrul rezervației și care sunt obiect al dreptului de proprietate privată a persoanelor fizice și juridice sau aparținând domeniului public ori privat, local sau județean se autorizează de către Consiliul Județean Tulcea, pe baza acordului și autorizației de mediu emise de către Administrația Rezervației. Ca atribuții de autorizare ecologică, emite acordul și autorizația de mediu privind organizarea și desfășurarea activităților economico-productive, de turism și agrement de către persoanele fizice și juridice, în concordanță cu cerințele conservării biodiversității și structurilor ecologice specifice, și se preocupă de aplicarea prevederilor acestora. În același context, administrația avizează, sub raportul protecției ecosistemelor, planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism ale localităților de pe teritoriul rezervației, elaborate potrivit legii.
Administrează patrimoniul natural potrivit prevederilor legale privind regimul juridic al proprietății publice, evaluează starea ecologică a patrimoniului natural al rezervației și inițiază programele de cercetare științifică în rezervație, pe baza planului de management, asigură măsurile necesare conservării și protecției genofondului și biodiversității; administrează resursa piscicolă din domeniul public al statului, în conformitate cu prevederile planului de management și ale regulamentului rezervației; elaborează și implementează programele de reconstrucție ecologică a ecosistemelor din rezervație;identifică, delimitează și propune autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor modificarea zonelor funcționale ale rezervației;stabilește nivelul de valorificare al resurselor naturale în acord cu potențialul lor de regenerare și cu capacitatea de suport a ecosistemelor; îndeplinește funcția de autoritate de mediu, în condițiile legii, pe teritoriul rezervației;exercită controlul asupra îndeplinirii cerințelor privind măsurile de protecție a mediului; sprijină și protejează activitățile economice tradiționale ale populației locale; îndeplinește rolul de autoritate competentă pentru derularea procedurii privind evaluarea de mediu pentru planurile și programele de pe teritoriul rezervației; stabilește, împreună cu titularii drepturilor de administrare, condițiile de desfășurare a activităților de valorificare a resurselor naturale regenerabile; promovează activități de cercetare și cooperare științifică internaționalăorganizează acțiunile de informare și educație ecologică; verifică îndeplinirea măsurilor de conservare pentru asigurarea statutului de conservare favorabilă, în conformitate cu legislația în vigoare.
Administrația Rezervației stabilește regulile de acces și de circulație în perimetrul rezervației, atât pentru mijloacele de transport navale, pe canale și lacuri, cu excepția brațelor Dunării, cât și pentru mijloacele de transport rutiere, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Navele și ambarcațiunile vor fi prevăzute obligatoriu cu sisteme de monitorizare stabilite de Administrația Rezervației. Ambarcațiunile cu motoare cu o putere mai mică de 25 CP vor fi dotate cu sisteme de monitorizare. Circulația navelor și ambarcațiunilor, precum și a mijloacelor de transport rutier este interzisă în zonele strict protejate, conform prevederilor art. 3 alin. 1, sau în afara traseelor stabilite de Administrația Rezervației, cu excepția celor utilizate în activități de control sau științifice; conlucrează cu Administrația Națională „Apele Române” în vederea gospodăririi apelor și efectuării lucrărilor hidrotehnice necesare pentru implementarea cerințelor directivelor europene;cooperează cu comisiile interministeriale și cu comitetele județene pentru situații de urgență;colaborează cu autoritățile competente în domeniu pentru păstrarea echilibrului peisagistic prin conservarea și promovarea elementelor tradiționale de arhitectură, a materialelor de construcție și a finisajelor exterioarecolaborează cu autoritățile administrației publice locale pentru protejarea intereselor localnicilor, precum și pentru creșterea calității vieții și a standardului de civilizație ale acestora; exercită activitatea de control cu privire la respectarea normelor de protecție a mediului în porturi, la instalațiile portuare din perimetrul rezervației; organizează acțiuni de voluntariat pe teritoriul rezervației; elaborează și implementează programe și proiecte de cooperare în context transfrontalier, regional și internațional; emite puncte de vedere referitoare la propunerile de reglementare sau de acte normative care au legătură cu domeniul de activitate al Administrației Rezervației; propune autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor finanțarea unor studii pentru fundamentarea științifică a managementului.
6.5 Sancțiunile privind nerespectarea regimului juridic al Rezervației Biosferei „Delta Dunării”
Sancțiunile privind nerespectarea regimului juridic al Rezervației Biosferei „Delta Dunării” sunt prevăzute în Legea nr. 136/2011 care stabilește o serie de contravenții specifice încălcării normelor privind regimul juridic al Rezervației Biosferei.
Infracțiunile săvârșite pe teritoriul rezervației, prevăzute în Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, și în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările și completările ulterioare, pot fi constatate și de către personalul împuternicit al Administrației Rezervației.
Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: executarea lucrărilor de amenajare și construcție, de orice natură ar fi ele, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea condițiilor prevăzute în acestea; deteriorarea malurilor naturale sau amenajate, a terenurilor și a vegetației prin deplasarea unor utilaje ori prin efectuarea unor lucrări; intrarea persoanelor și pătrunderea mijloacelor de transport navale ori rutiere în locurile de cuibărit, distrugerea cuiburilor sau a locurilor de cuibărit, precum și recoltarea ori distrugerea ouălor păsărilor sălbatice; intrarea persoanelor și pătrunderea mijloacelor de transport navale sau rutiere neautorizate în zonele strict protejate; accesul și circulația cu mijloace navale sau rutiere pe teritoriul rezervației fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației ori cu încălcarea prevederilor acestora, cu excepția ambarcațiunilor ușoare aparținând populației locale și rudelor de gradul I ale acesteia și folosite în scopuri personale; nerespectarea restricțiilor de viteză pe căile de navigație și circulație pe teritoriul rezervației; survolarea teritoriului rezervației fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora; debarcarea pasagerilor sau turiștilor la mal natural, cu excepția cazurilor de forță majoră, care vor fi anunțate Administrației Rezervației; camparea în afara zonelor aprobate sau în altfel de condiții decât cele autorizate, precum și nerespectarea regulilor stabilite pentru utilizarea zonelor de campare; fotografierea sau filmarea în scop comercial, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației ori cu încălcarea prevederilor acestora; producerea, prin orice mijloace, de zgomote intense în perimetrele zonelor de cuibărit sau de adăpost ale păsărilor ori ale altor animale sălbatice, semnalizate în mod corespunzător; organizarea focurilor de artificii fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora; pășunatul pe terenuri ce constituie domeniul public, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea acestora. Actele de reglementare pot fi acordate pe o perioadă de un an sau pe mai mulți ani; pășunatul în zonele strict protejate și în zonele de reconstrucție ecologică; recoltarea sau incendierea stufului, a papurii, a fânului, a vegetației ierboase și a altor resturi vegetale din zonele aparținând patrimoniului natural al rezervației, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea condițiilor acestora, cu excepția recoltării stufului, papurii și a fânului pentru necesitățile populației locale; exploatarea vegetației lemnoase din zonele aparținând patrimoniului natural al rezervației fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora; recoltarea, în scopul comercializării, a fructelor de pădure, a ciupercilor, a plantelor medicinale și a unor organisme acvatice, altele decât peștii, din zonele care aparțin patrimoniului natural al rezervației, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora;tăierea sau deteriorarea arborilor declarați monumente ale naturii ori din zone strict protejate; recoltarea speciilor de plante și animale protejate sau declarate monumente ale naturii; însoțirea turmelor și cirezilor, pe teritoriul rezervației, de către câini fără jujeu, nevaccinați, nedehelmintizați și în număr mai mare de unul pentru fiecare turmă sau cireadă; abandonarea, lăsarea în libertate, nesupravegherea animalelor de companie pe teritoriul rezervației; pescuitul comercial în zonele care constituie patrimoniul natural al rezervației, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora; pescuitul comercial cu traulere în interiorul zonei maritime de coastă, delimitată de izobata de ; pescuitul comercial în perioadele de prohibiție; pescuitul sportiv/recreativ fără acte de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora; pescuitul sportiv/recreativ în zone interzise sau în perioadele de prohibiție; pescuitul familial fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora; neanunțarea imediată a poluărilor accidentale de către cei care le-au cauzat autorităților competente, precum și neluarea măsurilor posibile pentru limitarea urmărilor acestora; organizarea și desfășurarea de activități economice, de turism și agrement în zone aparținând patrimoniului natural al rezervației, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora; evacuarea apelor uzate sau a substanțelor petroliere pe terenurile sau în apele de suprafață ori subterane aflate pe teritoriul rezervației; aruncarea în ape, împrăștierea pe teren sau depozitarea în locuri neautorizate a deșeurilor; abandonarea utilajelor sau a ansamblurilor în locuri neautorizate, indiferent de proprietarul terenurilor; poluarea apelor și a terenurilor de pe teritoriul rezervației prin deversarea de ape uzate sau împrăștierea de deșeuri rezultate din activități economice; folosirea pe teritoriul rezervației, în activitățile de agricultură, silvicultură și piscicultură, a unor produse chimice și utilaje de administrare a acestora, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora; refuzul persoanelor de a se legitima, la solicitarea expresă a personalului Administrației Rezervației, și de a prezenta documentele solicitate; folosirea ambarcațiunilor echipate cu motoare cu o putere mai mare de 25 CP, care nu sunt prevăzute cu sisteme de monitorizare; introducerea speciilor de plante și animale alohtone fără autorizare; circulația navelor și ambarcațiunilor cu motor în zonele strict protejate; desfășurarea activităților de vânătoare pe teritoriul rezervației; practicarea sporturilor nautice pe canalele și lacurile din perimetrul rezervației; neasigurarea salubrizării locurilor de pescuit sportiv sau a locurilor de campare; accesul persoanelor fizice și juridice pe teritoriul rezervației fără acte de reglementare emise de Administrația Rezervației sau nerespectarea prevederilor acestora; pescuitul cu unelte interzise conform legislației în vigoare.
CAPITOLUL 7 PREZENTAREA PARCULUI NATURAL COMANA
7.1 Definiții, suprafața și localizare
Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protecția și conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacțiunea activităților umane cu natura dealungul timpului a creat o zona distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică și/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică. Managementul parcurilor naturale urmarește menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversității habitatelor și peisajului, promovând păstrarea folosințelor tradiționale ale terenurilor, încurajarea și consolidarea activităților, practicilor și culturii tradiționale ale populației locale. De asemenea, se oferă publicului posibilități de recreere și turism și se încurajează activitățile științifice și educaționale. Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN – Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului și recreere.
Rezervațiile naturale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protecția și conservarea unor specii și habitate naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Marimea lor este determinata de arealul necesar asigurării integrității elementelor protejate. Managementul rezervațiilor naturale se face diferențiat, în functie de caracteristicile acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menținerea habitatelor și/sau în vederea protejarii anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice. Pe lângă activitățile științifice, dupa caz, pot fi admise activități turistice, educaționale, organizate. Sunt admise unele activități de valorificare durabilă a unor resurse naturale. Sunt interzise folosințe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervațiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zona umeda, marina, de resurse genetice și altele. Aceste rezervații corespund categoriei IV IUCN, și anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejata administrată în special pentru conservare prin intervenții de gospodărire.
Suprafața Parcului Natural Comana este estimată la de teren și include în limitele sale mai multe comune din județul Giurgiu, terenul arabil din jurul localităților și de pădure dintre care reprezintă fond forestier de stat, administrat de către Direcția Silvică Giurgiu. O componentă importantă a parcului o reprezinta terenurile mlăștinoase și sărăturoase, pâraiele afluente raului Neajlov, a caror suprafață, exceptând Balta Comana, este evaluata la . Din întreaga suprafață a parcului natural mai bine de 55 % este reprezentată de terenuri agricole, pășuni și intravilanul localităților.
În prezent suprafața totala a ariilor protejate din Parcul Comana este estimată la 1685 de hectare, dintre care 1200 de hectare descrisă ca zonă umedă (Balta Comana), având rezervația de bujor și 258 de hectare fiind suprafața rezervației de ghimpe.
Parcul Natural Comana este localizat în zona sudică a României, în Câmpia Română, districtul Câmpiei Burnazului, între orașele București și Giurgiu, la aproximativ 30 de kilometri distanță față de fiecare dintre ele. Relieful caracteristic este cel de câmpie plană, cu ușoare denivelări formate în cursul evoluției geologice prin săparea albiilor râurilor Argeș, Neajlov, Câlniștea și Gurban. Parcul Natural Comană se află la limita dintre silvostepa și stepă, ceea ce conferă parcului particularități fitocenologice speciale și mare variabilitate floristică.
Accesul în Parcul Natural Comana se poate face pe calea ferată București- Comana- Giurgiu, pe drumul European București-Giurgiu și derivație pe drumul județean prin localitatea Gradiștea (DJ 411), sau derivația pe drumul județean din localitatea Mihai Bravu (DJ 412).
Limitele Parcului Natural Comana sunt următoarele: Limita nordică și nord-estică se situează pe drumul existent de-a lungul malului drept al râului Argeș, începând de la podul de peste Argeș, din dreptul localității Gostinari și continuându-se spre nord-vest până la podul peste calea ferată din zona localității Grădiștea și după aceea pe calea ferată până în localitatea Grădiștea. De aici limita continuă pe drumul județean 411, Gradiștea-Comana, până la intersecția de drumuri situată la est de Budeni, de unde urmează același drum județean spre vest, trecând pe la nord de Budeni, Brăniștari, până la intersecția cu DN (E) 70-85, în localitatea Călugăreni, iar apoi se orientează pe același drum, pe direcție N-V spre Singureni, străbătând localitatea Crânguri.
Limita vestică pornește din comuna Singureni, de la intersecția drumului județean 411 cu drumul pietruit spre Iepurești, până la podul de peste Neajlov, se ramifică apoi pe partea stânga spre sediul fermei agricole pe un drum agricol ce ajunge , depășind ferma și ajungând la perdeaua forestieră de pe terasa superioară a Neajlovului, pe care o include în parc.
Limita străbate localitatea Hulubești pe direcția N-S și pe un alt drum agricol, cu aceeași direcție, intersectează drumul județean 603, la un km înainte de localitatea Ianculești, traversând râul Câlniște.
Limita sudică pornește de la est de localitatea Ianculești, de la circa un km înainte de aceasta, pe drumul județean 603, traversează localitatea Uzunu intersectând Drumul European E 70-85, își menține direcția până în comuna Mihai Bravu, în dreptul podului peste pârâul Dadilovăț, mărginind la nord pădurea Dadilov. De la acesta limită se continuă spre sud urmând cursul pârâului Dadilovăț, până la intersecția cu drumul gării pe care îl urmează și continuă să meargă paralel cu calea ferată (București-Giurgiu) pe partea vestică, traversează apoi calea ferată ajungând la ferma agricolă (fost CAP), de unde se continuă pe același dram până la stația de pompare de la vest de localitatea Pietrele. De aici limita se îndreaptă spre est urmând malul sudic al văii Comasca, trecând pe la sud de localitățile Pietrele și Puieni, până la podul din localitatea Prundu.
Limita estică pornește de la podul peste pârâul Comasca din localitatea Prundu și urmează spre nord drumul județean 412, până în albia minoră a râului Neajlov, aval de vărsarea în Argeș.
Complexul Zboiu-Măgura din Parcul natural Comana, pornește de la limita estică a acestuia și urmează albia majoră a pârâului Zboiu (15 metri lățime pe partea stângă și pe partea dreaptă a firului apei) de la izvor până în dreptul pădurii Măgura, după care limita este dată de limita exterioară a pădurii Măgura, incluzând-o în totalitate în aria protejată.
7.2 Înființare, Descriere, Zone și puncte de interes deosebit
Parcul Natural Comana a fost înființat prin Hotararea de Guvern nr. 2151 din decembrie 2004 .
Decizia de constituire a parcului a fost adoptată în baza documentației tehnice și științifice elaborate înca din anul 1954 de către Academia Româna în vederea delimitării și protejării a doua arii de importanță floristică deosebită, respectiv Rezervația științifică de ghimpe (Ruscus aculeatus) și Rezervația științifică de bujor (Paeonia peregrina). Acestor doua rezervații li s-a adaugat începând din anul 2004 Balta Comana, ca rezervație naturală și zonă de protecție avifaunistică.
Vechimea formarii reliefului și particularitățile rețelei hidrografice au modelat câmpia preexistenta, conducand la aparitia reliefului actual cu văi relativ largi și adânci, situate la altitudini de 42-45 de metri, și câmpie plană, cu altitudinea de 90-95 de metri. Pădurile din cuprinsul Parcului Natural Comana reprezintă o treime din suprafața parcului și constituie rămășițe ale Codrilor Vlășiei, menținute într-un trup relativ compact. Cele 8023,5 de hectare de pădure (32% suprafața parcului) au asigurat condițiile optime menținerii și dezvoltării unui numar mare de specii vegetale rare, a unor organisme animale sau habitate caracteristice.
Alături de cele trei arii naturale menționate se delimiteaza înca șapte arii protejate considerate a avea importanță peisagistică, floristică și faunistică. Acestea sunt: Fântânele – (pădure), Măgura-Zboiu – (pădure și valea pârâului), Puieni – , Crânguri – (pădure), Valea Hoților (pădure), Valea Gurbanului – (pădure și valea pârâului) și Sărăturile Comana Gradistea – .
Statutul de protecție conferit prin includerea parcului în categoria V a ariilor protejate, conform clasificării IUCN, conferă un statut aparte parcului și posibilitatea continuării activităților tradiționale în acord cu principiile gestionării durabile a resurselor regenerabile, cu excepția ariilor strict protejate. Astfel, printre activitățile care se pot desfășura în continuare fără a prejudicia biodiversitatea sau peisajul natural se menționează turismul, care de altfel reprezintă și sursa alternativa reală de venit pentru populația locala în condițiile diminuării unor activități și exercitării unui control strict asupra activităților tradiționale.
Sub aspect administrativ în Parcul Natural Comana sunt definite trei zone care stabilesc modul de gestionare și principalele activități umane ce se pot desfășura: zona de protecție integrală – 2 325,4 ha; zona de management durabil – 19 367 ha; zona de dezvoltare durabilă a activităților umane – 3 270,6 ha.
Parcul Natural Comana se remarcă prin bogația floristică și faunistică și valoarea științifică de excepție a unora dintre speciile identificate în cuprinsul său. Diversitatea mare de specii vegetale este semnalată înca din anul 1974 de către Tarnavschi care menționează prezența a mai mult de 1250 de specii și subspecii de plante, descrise în zonele umede, pădure și pășunile sărăturoase din lunca Neajlovului. Numai în zona bălții sunt descrise peste 20 de asociații vegetale .
În Parcul Natural Comana au fost deja identificate: păsări: 141 specii, din care 71 protejate internațional, prevăzute în anexele Convenției de , iar 15 în Directiva Păsări a Consiliului Europei, nr.79/409 ; pești : 13 specii identificate prin studii (date mai recente identifică însă 19 specii), dintre care 5 specii sunt protejate de legislația națională; mamifere: 31 de specii, din care 5 protejate prin Convenția de ; reptile : 8 specii , din care 2 protejate prin Convenția de la Berna; amfibieni: 8 specii identificate , din care 5 strict protejate; asociații vegetale: peste 20; plante: peste 200 de specii și subspecii în rezervațiile de bujor, ghimpe și mărgăritar, din care 70 pe cale de dispariție și 2 strict protejate de legislația românească (ghimpele si bujorul); peste 1250 specii de plante pe teritoriul actual al parcului.
Această mare diversitate se datorează condițiilor specifice de microrelief și microclimatului umed, caracteristicilor de microdeltă ale bălții cu terenuri în permanentă transformare, dar și apariției terenurilor sărăturoase din lunca majora a râului Neajlov, cu flora specifică acestora.
Ca zone și puncte de atracție de interes deosebit din cuprinsul parcului se menționează: Balta Comana considerată a treia zonă umedă a României după Balta Mică a Brăilei și Delta Dunării și a doua ca biodiversitate după Delta Dunării găzduiește 141 specii de păsări și 13 specii de pești, din care două – țigănușul și cleanul de Comana se găsesc doar în acest areal natural; Mânăstirea Comana ridicată în timpul lui Radu Șerban (1588) și refăcută de Șerban Cantacuzino (1700) este construită pe ruinele unei mănăstiri ctitorită de legendarul Vlad Țepes (1461). De asemenea, valențele istorice ale zonei sunt legate de bătălia purtată de oștile conduse de Mihai Viteazu în anul 1598 în mlaștinile Neajlovului; Rezervații științifice: existente: ghimpe (Ruscus aculeatus) plantă mediteraneană aflată la limita nordică a arealului natural de răspandire, este specie protejată în rezervația științifică a Academiei Romane; bujor românesc (Paeonia peregrina) endemit; propusă ca rezervație, dar încadrată ca zonă de interes deosebit prin Legea 5/2000; rezervația de mărgăritar.
În momentul de față există propuneri susținute cu argumente științifice solide pentru extinderea zonei de conservare specială cu noi suprafețe care necesită includerea în rețeaua ariilor protejate din Romania.
În parcurile naturale se urmărește menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea așezărilor și peisajelor, promovându-se păstrarea tradițiilor și a activităților specifice pentru a conserva cultura locală. Teritoriul este delimitat de atribute naturale, istorice și culturale formând ansambluri peisagistice în care interacțiunea omului cu natura a creat de-a lungul timpului o zonă distinctă, cu valoare importantă. Ca puncte turistice sau activități de interes turistic menționăm: Cabana Fântâna cu Nuc, sediul parcului, construită în anul 1889; Amenajări lacustre sumare în Balta Comana; Trasee turistice prin pădure; Plimbări cu barca pe Neajlov.
7.3 Foruri decizionale , Activitați permise și restricții
Forurile decizionale ale Parcului Natural Comana sunt Administrația Parcului Natural Comana și Consiliul Științific al Parcului, fiecare dintre aceste structuri având un scop bine definit în coordonarea activităților parcului, și anume: adminsitrativ, financiar și ierarhic Administrația Parcului Natural Comana se subordoneaza Direcției Silvice Giurgiu, filială a Regiei Autonome a Pădurilor, care a încheiat contractul de administrare a Parcului Natural Comana în urma câștigării licitației organizate de către Ministerul Mediului și Gospodaririi Apelor în anul 2005; științific este coordonat de Consiliul Științific al parcului, constituit din oameni de știință, specialiști recunoscuți din diverse domenii conexe activităților de protejare a naturii, biologi, profesori universitari, etc.
Alături de aceste structuri, Consiliul Consultativ de Administrare constituit din reprezentanți ai factorilor majori de interes din zonă are rol de îndrumare a activităților parcului.
Legislația română care reglementează regimul funcționării ariilor protejate este armonizată cu legislația europeană în domeniu.
În prezent, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 22 de parcuri naționale și naturale din România. Datorită importanței pe care Regia Națională a Pădurilor – Romsilva o atribuie activității de conservare a naturii, a fost înființat Serviciul Arii Protejate care coordonează activitatea la nivel național pentru ariile naturale protejate aflate in administrarea sau custodia acesteia. Prioritățile Serviciului Arii Protejate vizează implementarea Strategiei Naționale de Conservare a Diversității Biologice, managementul activ al ariilor naturale protejate și întărirea capacității instituționale pentru asigurarea acestuia, atât la nivel central, cât și la nivel local.
Administrarea Parcului Natural Comana, alături de administrațiile altor parcuri înființate prin HG 2151/2004 au fost câștigate în urma licitațiilor organizate tot de către Regia Națională a Pădurilor Romsilva.
Administrația Parcului Natural Comana (APNC) desfășoară activități de cercetare în domeniul biologiei și ecologiei generale (inventarieri floristice și faunistice, inventarieri ale habitatelor naturale, realizează estimări ale densităților, ariilor de distribuție, tendințelor de evoluție ale populațiilor, realizează descrieri ale habitatelor naturale și evaluează interdependența dintre organismele biologice și mediul de viață). Administrația Parcului Natural Comana desfășoară activități de evaluare și monitorizare a calității ecosistemelor acvatice și terestre (forestiere și agrosisteme) și realizează baze de date științifice și tehnice asupra biodiversității. Datele obținute prin activitățile menționate au fost folosite la elaborare Planului de Management și a altor documentații necesare delimitării, descrierii și managementului ariilor protejate. Direcțiile de cercetare vizate se află în domeniul de activitate al Administrației Parcului Natural Comana. Cercetarile se vor desfasura în cuprinsul Parcului Natural Comana.
În zonele de conservare specială, dar în afara rezervației științifice cu regim strict de protecție, se pot desfășura urmatoarele activități: de natura științifică și educativă, turismul controlat,utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pașunat numai cu animalele domestice proprietatea membrilor comunității ce dețin pășuni în interiorul parcului, pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele aprobate de administrația parcului, astfel încat să nu fie afectate habitatele naturale și speciile de flora și fauna prezente în zona de conservare specială; localizarea și stingerea operativă a incendiilor;intervențiile pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice care constituie obiectul protecției, în urma aprobării de către autoritatea publică centrală care raspunde de silvicultură și autoritate publica centrală care raspunde de mediu a planului de acțiune provizoriu elaborat în acest scop de consiliul științific al parcului și valabil pânâ la intrarea în funcțiune a planului de management; intervențiile în scopul protecției și menținerii ecosistemelor naturale și reabilitării unor ecosisteme necorespunzatoare sau degradate, la propunerea consiliului științific al parcului, în urma aprobării de către autoritatea publică centrală care raspunde de silvicultură și autoritatea publică centrală care raspunde de mediu; etc..
În afara zonelor de conservare specială: activitățile prevăzute în H.G. 2151/2004 art.3 alin.(5); activitățile tradiționale de utilizare a unor resurse regenerabile în limita capacității productive și de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci și de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare.
Acestea se pot desfășura numai de către persoanele fizice și juridice care dețin terenuri în interiorul parcului sau de comunități locale, cu aprobarea administrației parcului; lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor tinere, lucrări de conservare și de igienizare; aplicarea de tratamente cu grad mare de intensivitate, care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor. Tratamentele aplicate pot fi reprezentate de: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite și cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive cu perioada lunga de regenerare, tratamentul tăierilor rase în benzi sau în parchete mici, în cazul molodișurilor pure și arboretelor de plop euroamerican și tratamentul tăierilor în crâng în salcamete și zavoaie de plop și salcie, tratamentul tăierilor succesive și progresive clasice sau în margine de masiv; orice alte activități aprobate de administrația parcului și de consiliul științific, care nu pun în pericol conservarea patrimoniului natural al parcului; orice alte activități aprobate de autoritatea publică centrală care raspunde de mediu cu avizul Academiei Romane prin ordin de ministru.
Regiunea sudică a României se poate caracteriza ca o zona cu slabă dezvoltare industrială și cu agricultura fragmentată în numeroase proprietăți de mică suprafață, reunite uneori în asociații agricole de tip familial, unde de obicei agricultura este de tip extensiv. Lipsa resurselor financiare reduce posibilitățile dezvoltării unei agriculturi de tip intensiv. Activitățile silvice se desfășoară în conformitate cu amenajamentele silvice, cu restricțiile impuse de necesitatea protejării florei și faunei caracteristice habitatelor forestiere. Solicitările privind desfășurarea unor lucrări cu posibil impact asupra mediului sunt analizate în Consiliul Științific al parcului.
Parcul Natural Comana constituie parte integrantă a rețelei de arii protejate NATURA 2000. Scopul rețelei Natura 2000 este reprezentat de protecția și conservarea pe termen lung a celor mai valoroase specii și habitate de interes european, iar obiectivul constă în identificarea acestor specii și habitate.
Ținta preocupărilor Parcului Natural Comana o constituie cu precădere menținerea regimului special de protectie și conservare stabilit conform Legii pentru patrimoniul natural și peisagistic din zona aflată în administrare și în mod deosebit pentru speciile și habitatele de interes comunitar și național, precum și speciile endemice sau rare.
CAPITOLUL 8 STUDIU DE CAZ: PREZENTAREA PROIECTULUI RECONSTRUCȚIA ECOLOGICĂ A BĂLȚII COMANA – JUDEȚUL GIURGIU
Balta Comana face parte din Parcul Natural Comana, având o suprafață de . Balta Comana este un lac eutrofic situat în aria de protecție specială avifaunistică (declarată prin H.G. nr. 1284/2007, anexa nr. 1, cod ROSPA0022) și în situl de importanță comunitară (declarat prin Ord. M.M.D.D. nr. 1964/2007, anexa nr. 1, cod ROSCI0043).
Balta Comana a fost supusă însă unui proces rapid și intens de degradare, mai ales dupa intervențiile antropice realizate pentru drenarea părții inferioare a acesteia cu scopul probabil de includere a suprafețelor de teren în circuitul agricol. Procesul accentuat de colmatare care a urmat lucrărilor de drenare a transformat complet regimul hidrologic caracteristic unei microdelte, cu numeroase brațe și canale de legatură între insulele din interiorul bălții, cu lacuri de suprafață mai mică sau mai mare, mărginite de stuf, într-un teren mlăștinos acoperit pe mai mult de 90 % din suprafața vegetație macrofitică. Rezultat al acestor transformări a fost reducerea dramatică, într-o perioada de timp foarte scurtă, a biodiversității caracteristice zonelor umede, fiind afectate în mod deosebit pasările acvatice migratoare, pentru care balta Comana reprezenta un important habitat de cuibărire. Refacerea regimului acvatic de tip deltaic necesită intervenții ample și costisitoare, însă este cert faptul că dacă nu se vor realiza lucrări de reconstrucție ecologică, în mai puțin de 10 ani balta Comana și numeroasele specii rare, dintre care unele endemice, nu vor mai exista.
Din punct de vedere juridic, suprafața Bălții Comana este în domeniul public și în administrarea Consiliului Județean Giurgiu, conform H.G. nr. 826/2004 .
Principalele activități locale din zonă sunt: agricultura, creșterea vitelor, pescuitul și vânătoarea. Creșterea animalelor se face în principal în zonele învecinate bălții Comana, ca urmare a scăderii nivelului de apă în ultimele două decenii. Zonele acoperite cu apă de adâncime mică s-au transformat în pășuni cu valoare economică scăzută. În partea de N-E a bălții Comana, în afara perimetrului protejat, se află o fermă piscicolă cu o suprafață de 50 ha.
Datorită faptului că în zonă se află în mod constant bazine de apă cu pești și vegetație specifică, în împrejurimi se concentrează cea mai mare parte a păsărilor.
Datorită distanței relativ mici între balta Comana și București, numeroși vizitatori își petrec sfârșitul de săptămână în zonă. Accesul acestora în zonă nu este organizat și controlat, astfel că are loc un impact negativ asupra vieții păsărilor.
Valoarea totală a proiectului este de 7.410.008,42 lei și are o durată de implementare de 34 de luni.
Localizarea proiectului: – Parcul Natural Comana, Codul sitului Natura 2000: ROSCI0043, Regiunea de Dezvoltare Sud Muntenia.
Obiectivul general: conservarea diversității biologice, a habitatelor naturale, a speciilor de floră și faună sălbatică, precum și asigurarea unui management eficient al ariilor naturale protejate și, în special, al rețelei ecologice Natura 2000 prin reconstrucția ecologică a Bălții Comana – județul Giurgiu.
Obiective specifice: protejarea, conservarea și sporirea biodiversității floristice și faunistice de valoare excepțională, existente în limitele zonei umede – Balta Comana – componentă a Parcului Natural Comana; implementarea unui sistem de monitorizare a evoluției mediului și faunei în această zonă umedă, cu specific de deltă; creșterea gradului de informare și conștientizare a vizitatorilor și comunităților locale privind protecția mediului înconjurător și promovarea bunelor practici în conservarea biodiversității.
Proiectul „Reconstrucția ecologică a Bălții Comana – județul Giurgiu” presupune realizarea următorului set de activități: investiții în infrastructură pentru uz public orientată spre protecția și gestionarea mediului în ariile naturale protejate: construcția unui pavilion pentru informare și monitorizare; amenajări specifice activităților de pe malul lacului; dezvoltarea unei rețele de observatoare ornitologice; activități privind menținerea și îmbunătățirea stării de conservare favorabilă a habitatelor (în siturile Natura 2000 și în ariile protejate): execuția unui dig-baraj de mică înălțime cu stăvilar; monitorizarea Bălții Comana; activități de consultare, conștientizare și informare: conștientizarea și informarea vizitatorilor; alte activități: inițierea și administrarea proiectului.
Datorită colmatării în timp a fundului bălții Comana, precum și a drenării artificiale de către debleul adânc din zonă a Canalului navigabil Dunăre-București, zona Comana s-a transformat dintr-un ecosistem de deltă, într-o mlaștină. Astfel din cele peste de luciu de apă, acum suprafața de luciu permanent, chiar și în perioadele de maxima ariditate este de numai .
Proiectul „Reconstrucția ecologică a Bălții Comana – Județul Giurgiu” contribuie în mod direct la conservarea unor habitate protejate prin legislație națională, iar beneficiile acestuia rezultă din activitățile pentru dezvoltarea infrastructurii, precum și din cele de conștientizare și informare a vizitatorilor, respectând atât Planul de management, cât și Strategia de vizitare.
Beneficiile proiectului sunt relevante pentru protecția naturii, conservarea biodiversității, dar și pentru promovarea conceptelor de protejare și conservare a patrimoniului natural.
Totodată, se are în vedere creșterea interesului și conștientizarea vizitatorilor și comunității locale asupra problemelor de protecție a naturii. Diseminarea rezultatelor proiectului, va genera reacții favorabile pe termen lung asupra importanței conservării biodiversității din zonă.
Proiectul referitor la reconstrucția mediului în zona Comana se încadrează într-un program complex de îmbunătățire a infrastructurii zonei.
Analiza vegetației și populației piscicole dezvoltate în prezent pe Balta Comana arată o uniformitate mai mare decât cea obișnuită în bălți în general și mai ales comparativ cu cea identificată în anul 1967.
O cauză certă care a determinat această situație este faptul că, apa a scăzut mult ca debit și adâncime. Ca urmare, a apărut o zonă de pășune (de proastă calitate) și s-a extins zona acoperită de stufăriș, care în prezent a ajuns să acopere peste 2/3 din suprafața bălții, în detrimentul luciului de apă. Suprafața prea mare ocupată de asociațiile de stufăriș concurează asociațiile natante din ochiurile de apă care, aici, nu au caracter invaziv ca în alte țări/continente. Soluția de redresare ecologică a Bălții Comana este strict legată de ridicarea nivelului apei în zonele de ape stagnante și creșterea suprafeței ochiurilor de apă și a canalelor.
Proiectul „Reconstrucția ecologică a Bălții Comana” presupune construirea unui dig de pământ pe cursul râului Neajlov, în aval de Balta Comana, dig care are ca scop creșterea și menținerea unui nivel constant al apei din baltă. Adâncimea, în zona albiei râului, va spori cu maximum , ceea ce permite mărirea luciului de apă până la și menținerea unei suprafețe considerabile de apă de mică adâncime (pe cea mai mare parte a suprafeței bălții apa nu va depăși adâncimea de ).
Nu au fost identificate specii rare de plante și animale care ar putea fi periclitate din cauza ridicării nivelului apei. Specialiștii consideră că prin ridicarea nivelului apei în Balta Comana flora actuală nu va avea de suferit, nu vor dispare specii, ci dimpotrivă, biodiversitatea floristică va crește.
În cazul populațiilor de pești și de nevertebrate care alcătuiesc lanțul trofic pentru aceștia, modificarea elementelor precum suprafața și adâncimea luciului de apă, fluctuațiile de temperatură a apei în cursul zilei, gradul de colmatare, structura substratului, concentrația oxigenului dizolvat va conduce la îmbunătățirea calității habitatelor și a dinamicii speciilor/populațiilor.
Construirea barajului de pe râul Neajlov ar putea cauza însă fragmentarea habitatului acvatic și întreruperea traseului de migrare al unor specii de pești reofili sau reotoleranți, fapt pentru care proiectul va prevedea măsuri constructive compensatorii (construcția unei scări piscicole).
Construirea barajului va avea însă efecte pozitive asupra avifaunei, efecte care vor prevala pe termen îndelungat, deoarece prin creșterea nivelului apei se va produce decolmatarea bălții și mărirea luciului de apă. Se vor forma noi locuri de hrănire pentru speciile de rațe și stârci, iar suprafața ocupată în prezent de stuf, care asigură loc de cuibărit pentru speciile cuibăritoare, se va menține în cea mai mare parte.
În consecință, se poate concluziona ca soluția de reabilitare a bălții Comana, conform proiectului propus, va conduce la extinderea luciului de apă și la condiții mai bune pentru menținerea și dezvoltarea florei și faunei din această zonă protejată.
Prin aplicarea proiectului, beneficiile directe se referă la reconstrucția mediului și asigurarea condițiilor pentru dezvoltarea unor activități cu caracter educativ și științific, cum ar fi:
observații programate pentru ornitologi; unele cursuri practice cu studenții de la facultățile de profil; cercetarea științifică a evoluției florei și faunei zonei, de către specialiștii din institute și facultăți de profil; organizarea de simpozioane și conferințe științifice adecvate profilului zonei Comana, inclusiv cu participare internațională.
În același timp, un însemnat aport chiar de natură financiară se asigură prin crearea, la distanță mică de capitală, a condițiilor naturale pentru activități de cercetare științifică necesară atât instituțiilor de profil, cât și unităților universitare care formează noii profesori și specialiști în domenii legate de biodiversitate.
Proiectul are un impact socio – economic important și poate genera efecte de care să beneficieze, în afara grupurilor țintă prevăzute în proiectul investițional și alte persoane.
Beneficiile indirecte calitative socio-economice privesc în special efectele externe ale investiției, precum și efectele asupra mediului ambiant. Cuantificarea acestor categorii de efecte este extrem de dificilă, dar acestea sunt aspecte deosebit de importante, având un impact major asupra atractivității zonei și asupra nivelului de trai al populației din zonă.
Pavilionul va fi amplasat în dreapta drumului Comana – Budeni (DJ 411), înainte de intersecția cu drumul Budeni-Grădiștea (DJ ), pentru a beneficia de rețeaua electrică din incinta sediului pescăriei și, mai ales pentru a fi în apropierea accesului în zona protejată.
S-a ales această locație, deoarece aria protejată este o zonă umedă nefiind favorabilă realizării unei construcții. Fiind amplasat la intersecția a două drumuri județene frecvent circulate, accesul vizitatorilor și a persoanelor interesate este mult mai facil. Acesta are un rol important în promovarea obiectivelor de management ale ariei naturale protejate și pentru conștientizarea de către publicul larg a măsurilor de conservare a speciilor/habitatelor naturale în contextul gestionării durabile a resurselor naturale.
Suprafața utilă a pavilionului cuprinde: sală multimedia , sală de lucru , 2 birouri pentru director și operator media, spațiu pentru dispecerat și odihnă, holuri și oficiu cu grupuri sanitare adecvate.
Parterul este prevăzut cu 2 camere pentru director și persoana care asigură gestiunea și operarea cu aparatura din dotare, o cameră pentru utilități și încăperi de deservire: oficiu, cămări, debarale.
De asemenea, pavilionul va fi dotat cu următoarele: 1 infochioșc pentru facilitarea accesului vizitatorilor la informații, 4 seturi lunetă și binoclu, 1 videoproiector cu ecran proiecție, 1 laptop, 1 aparat foto digital, 1 DVD, 1 TV, 1 calculator, 1 imprimantă, 2 birouri, 5 scaune birou, 1 masă conferință, 1 bibliotecă, 30 scaune și 1 toaletă ecologică.
Pentru a se asigura o monitorizare controlată în zonele de mare interes se va realiza un sistem de supraveghere prin sistem radio, a unui număr de patru zone din arealul bălții reconstruită (observatoare ornitologice).
Astfel, în pavilion se vor recepționa și prelucra datele obținute din fiecare observator printr-un program adecvat la un Dispecerat Central care va fi echipat cu: 1 calculator PC, inclusiv software cu licență, 1 soft dispecer, 1 video recorder digital pentru înregistrare imagini video .
Parcul Natural Comana nu beneficiază de un punct de informare și monitorizare. Prin construcția pavilionului, vizitatorii vor primi informații despre modul de manifestare a păsărilor specifice unor importante zone din arie și relații privind datele de mediu măsurate în zonă.
Construcția pavilionului este necesară pentru reușita proiectului, deoarece după finalizarea acestei aplicații, în spațiul construit se vor desfășura activități de informare, instruire, seminarii, precum și activitățile de monitorizare a păsărilor și factorilor de mediu.
Pavilionul va avea rolul de informare și de monitorizare a activităților din arie, prin Dispecerul central al sistemului de monitorizare, va fi locul de stocare a informațiilor din “teren”, sediu pentru informare, întruniri, conferințe, instruire personal și expoziții pentru vizitatori, la finalul proiectului va fi dat în folosință gratuită Administrației Parcului Natural Comana.
Pentru accesul la observatoarele ornitologice și la luciul de apă, eventual pescuit conform prevederilor Regulamentului Parcului Natural Comana și Strategiei de vizitare, se vor amenaja, în zone stabilite cu Administrația Parcului, pe malul lacului, alei pietonale în lungime totală de și 5 pasarele de acces din lemn în zone de interes din punct de vedere al specialiștilor, în primul rând, prevăzute cu balustrade pentru a asigura securitatea persoanelor care se deplasează spre acestea, în lungime de . De asemenea, se vor monta 24 de indicatoare de semnalizare.
În prezent sunt insuficiente căi de acces în zone din care se pot face observarea și numărarea familiilor de păsări, precum și insuficiente indicatoare. Se vor crea condiții pentru observarea directă în zone greu accesibile a speciilor de păsări și pești. Se vor crea condiții pentru accesul specialiștilor în zone de interes referitor la biodiversitate, pentru efectuarea de observații directe și asigurarea accesului controlat și în siguranță pentru vizitatori, însoțiți de personalul Parcului sau ghizi atestați, prin realizarea următoarelor obiective de infrastructură de vizitare la scară redusă: de alei pietonale; de pasarele; 24 indicatoare de semnalizare/ cu reguli de vizitare.
Pentru efectuarea de observații ornitologice, se vor realiza 4 observatoare, destinate a fi montate pe sol în apropierea zonelor de interes, din punct de vedere al studierii aviafaunei.
Locul de amplasare, pentru fiecare observator, a fost stabilit împreună cu Administrația Parcului Național Comana, cu consultarea specialiștilor din cadrul Societății Ornitologice Române și se va definitiva în faza de execuție.
Observatoarele vor fi construite din lemn ignifugat, tratat cu substanțe antibacteriene și cu lacuri rezistente la umezeală și radiații solare. Fiecare observator va fi echipat cu un sistem de monitorizare permanentă. Rezultate așteptate: 4 observatoare ornitologice, dotate pentru monitorizare și cercetare; susținerea activității de cercetare a Bălții Comana; urmărirea evoluției familiilor diferitelor specii protejate; monitorizare evoluției parametrilor de mediu.
Transmiterea informațiilor recepționate din amplasament la un Dispecer Central localizat în pavilion, se va realiza prin sistem radio. Dispecerul Central va recepționa și prelucra informațiile primite printr-un program adecvat.
În prezent nu sunt dotări și amenajări specifice activităților de observare și cercetare a prezenței păsărilor în arealul bălții.
Activități privind menținerea și îmbunătățirea stării de conservare favorabilă a habitatelor (în siturile Natura 2000 și în ariile protejate): Execuția unui dig-baraj de mică înălțime cu stăvilar
În varianta aleasă de către proiectant, reconstrucția ecologică va fi realizată prin creșterea luciului de apă și menținerea constantă a nivelului acesteia. În acest scop se prevăd lucrări pentru controlul volumului de apă din zona de interes din punct de vedere al biodiversității. Aceste lucrări constau în: dig din pământ, dalat cu beton în zona deversorului de ape mari () și în rest înierbat (coronamentul și taluze); dig format de drumul județean – DJ 411 – ce leagă Comana de Budeni; execuția unui stăvilar cu golire de fund, pentru asigurarea debitului de servitute și pentru controlul nivelului apei în lac.
Pentru evacuarea apelor mari, digul este prevăzut cu deversor de ape mari, dimensionat conform normelor pentru asigurarea de 5 % și verificat la 1%, probabilități concretizate pentru râul Neajlov. Cota coronamentului digului proiectat va fi 45.00 mMB.
În zona stăvilarului, în aval de dig se va executa o scară pentru pești.
De menționat că în faza de studii, au fost analizate 7 variante, opțiunea finală fiind pentru varianta menționată anterior. Criteriul determinant a fost cel referitor la limitarea dimensiunii luciului de apă și adâncimea acesteia, au fost analizate și dezvoltate în urma discuțiilor și recomandărilor făcute în Consiliul Științific al Parcului Natural Comana, de Agenția de Protecție a Mediului, precum și urmare a recomandărilor specialiștilor din Societatea Ornitologică din România.
După realizarea investiției se vor lua toate măsurile necesare pentru menținerea acesteia și nu va fi desecată ulterior pentru practicarea agriculturii. Efectele acțiunilor de conservare asupra stării ecologice a habitatului vizat de proiect vor fi monitorizate pe tot parcursul proiectului, iar rezultatele vor fi evaluate periodic.
Având în vedere diversitatea biologică existentă înainte de colmatare a unei mari suprafețe a lacului Comana și de la faptul că o sporire a suprafeței cu apă dulce de mică adâncime, reprezintă una din condițiile importante pentru refacerea acestei biodiversități și pentru sporirea numărului de exemplare, se impune reconstrucția parțială a zonei cu luciu de apă. În același timp se are în vedere ca odată cu biodiversificarea și sporirea numărului de exemplare, să fie create și condiții mai bune pentru observarea și cercetarea acesteia de către cei interesați și, în limitele reglementărilor în vigoare, să se dezvolte și un anume tip de ecoturism.
Digul-baraj de mică înălțime asigură o cotă de retenție permanentă a bălții Comana de 43,60 mMB. Digul prevăzut cu scara de pești asigură deplasarea în contracurent a acestora, facilitându-le accesul în lac peste dig al speciilor migratoare.
Construirea digului va conduce la creșterea suprafeței luciului de apă la cca , reprezentând aproximativ 41 % din suprafața inițială a Bălții Comana (, conform actelor de proprietate); în funcție de condițiile meteorologice din zona Comana se estimează că la finalul proiectului se va realiza reconstrucție ecologică a unei suprafețe de minim 30 % din suprafața inițială a Bălții. Se urmărește creșterea numărului speciilor protejate cu cel puțin 5 %.
Odată cu refacerea florei și faunei, apare și necesitatea amplasării unor observatoare speciale pentru cercetarea speciilor de păsări care populează, fie și temporar, Balta Comana. Prin aceste echipamente de monitorizare, se vor putea face și acțiuni de cercetare a zonei, a evoluției din punct de vedere ornitologic și se va asigura posibilitatea aplicării prevederilor actelor normative referitoare la protecția mediului, având în vedere în mod special Hotărârea Guvernului nr. 2.151/2004 și Hotărârea Guvernului nr. 57/2007.
Pentru monitorizarea zonei reabilitate, prin aplicarea acestui proiect, se realizează măsuri care să permită controlul permanent al activităților antropice, astfel: organizarea accesului persoanelor care doresc să efectueze activități de observare cu caracter științific, sau al vizitatorilor; instalarea de indicatoare și plăci avertizoare; observarea mișcării păsărilor specifice zonei; controlul principalilor parametrii de mediu: temperatură, umiditate, precipitații în zona lacului; controlul respectării Regulamentului Parcului Natural Comana și al reglementărilor referitoare la vânătoare (Legea nr. 407/2006) și pescuit.
Pentru realizarea monitorizării, la cele patru observatoare se vor monta echipamente care sa asigure o monitorizare permanenta a zonei în care pot fi păsările care fac obiectul cercetării ornitologilor, iar la două din ele se vor monitoriza și parametrii specifici de mediu: 2 instalații pentru captarea energiei solare și acumularea sub formă de energie electrică; 4 camere de luat vederi de la distanța de 50 – , care să poată funcționa funcție de comanda de la Dispecerul Central ; 2 traductoare pentru sesizarea parametrilor de mediu: Temperatura aerului;Volumul precipitațiilor; Gradul de umiditate; 4 instalații de recepționare a informațiilor și transmiterea lor prin radio la Dispecerul Central; Protecția împotriva trăsnetelor.
Sistemul de monitorizare va fi dotat și cu echipamente pentru antiefracție, lucru care va asigura un grad sporit de protecție a dotării respective. Sistemul va avea alimentare electrică locală prin celule fotoelectrice și va avea senzori pentru recepționarea informațiilor legate de prezența păsărilor, precum și a unor factori de mediu. Transmiterea informațiilor recepționate din amplasament la un Dispecer Central, se va realiza prin sistem radio. Dispecerul Central va recepționa și prelucra informațiile primite printr-un program adecvat.
Monitorizarea Bălții Comana vizează două aspecte complementare: evoluția speciilor protejate și a activităților antropice. Numai prin realizarea unui sistem integrat de monitorizare a acestor două componente se poate asigura reușita implementării proiectului.
Rezultate așteptate (cuantificate): 1 sistem de monitorizare a speciilor de păsări și a factorilor de mediu, care va permite observații instantanee, posibilitatea de a cerceta zone de interes privind acvifauna, fără prezenta unui operator; 3 baze de date privind monitorizarea parametrilor de mediu caracteristici habitatelor umede: precipitații, temperatura și umiditate din 2 zone ale bălții, precum și a speciilor de păsări, care constituie și o sursă de informare pentru persoanele interesate.
În cadrul proiectului vor avea loc activități de consultare, conștientizare și informare , pentru acțiunile de informare a vizitatorilor, comunităților locale și a mass-mediei se vor realiza următoarele materiale de informare: organizarea a trei conferințe de presă, una la începutul și una la finalizarea proiectului, precum și una intermediară în scopul informării cetățenilor, a publicului cu privire la obiectivele și scopul proiectului și rezultatele obținute în urma implementării. Se preconizează ca la aceste acțiuni să participe 45 de persoane; diseminarea a 3 comunicate de presă cu privire la stadiul derulării proiectului și rezultatelor acestuia, informare asupra scopurilor, obiectivelor și realizărilor proiectului; publicarea pe site-ul Consiliului Județean, dar și ale partenerilor a principalelor informații privind derularea proiectului; realizarea de 4 panouri temporare pentru semnalizarea investițiilor; realizarea de 8 panouri definitive pentru semnalizarea investițiilor.
Pentru acțiunile de conștientizare se vor realiza următoarele: 1 caravană de promovare a biodiversității.
Caravana de promovare a biodiversității se va realiza în cele 54 de localități ale județului Giurgiu, atât locale, unitățile școlare, instituții deconcentrate, etc.. Se va realiza o prezentare privind biodiversitatea, se vor distribui materiale informative (pliante, tricouri, șepci, pixuri). La începutul și finalul fiecărei acțiuni se vor distribui chestionare pentru evaluarea gradului de cunoștințe al participanților. Mesajul cheie: „Protejarea biodiversității = protejarea vieții”
Grupul țintă este format din reprezentanți ai autorităților locale și teritoriale: primării, consiliu județean, instituții deconcentrate cu responsabilități în domeniul protecției mediului, ONG – uri cu responsabilități în domeniul protecției mediului, instituții de învățământ, comunitățile locale, reprezentanți ai instituțiilor de învățământ (elevi, profesori), reprezentanți ai comunităților locale, aproximativ 1.000 persoane participante.
Se vor organiza seminarii tematice în cadrul evenimentelor dedicate: ziua mediului și ziua pământului.Vor participa reprezentanți ai autorităților publice locale, Agenția pentru Protecția Mediului, ai comunităților locale, elevi, profesori, mass – media, etc. Locația: Parcul Natural Comana, județul Giurgiu. Mesaje cheie: „Protejarea biodiversității = protejarea vieții” și „Să învățăm atât pe tineri, cât și comunitatea locală, cât de importantă este protejarea mediului înconjurător.”
Grupul țintă este format din reprezentanți ai autorităților locale și teritoriale: primării, consiliu județean, instituții deconcentrate cu responsabilități în domeniul protecției mediului, ONG – uri cu responsabilități în domeniul protecției mediului, instituții de învățământ, comunitățile locale, aproximativ 50 persoane participante.
Masă rotundă pentru întărirea capacității și îmbunătățirea cooperării dintre autoritățile publice locale și stakeholderi din zona parcului Natural Comana în vederea protejării ecosistemelor și management responsabil. Această activitate se va desfășura pe raza comunei Comana pe parcursul unei zile. Locația: Parcul Natural Comana. Mesaj cheie: „Să învățăm atât pe tineri, cât și comunitatea locală, cât de importantă este protejarea mediului înconjurător.”
Grupul țintă este format din reprezentanți ai autorităților locale și teritoriale: primării, consiliu județean, prefectură, instituții deconcentrate cu responsabilități în domeniul protecției mediului, Stakeholderi interesați, ONG-uri, aproximativ 25 persoane participante.
De asemenea, pentru acțiunile de conștientizare se vor realiza următoarele materiale: un film documentar – pe tot parcursul proiectului se vor surprinde momentele cheie privind derularea investițiilor, fauna și flora din zonă, etc., care se vor concretiza într-un film documentar. Acesta va fi difuzat în cadrul acțiunilor ce se vor desfășura atât în timpul implementării, cât și după finalizarea proiectului; un infochioșc, pentru facilitarea accesului vizitatorilor la informații, care va fi amplasat în Pavilionul de informare și monitorizare; pliante; afișe; bannere; tricouri inscripționate; pixuri inscripționate; șepci inscripționate; o bază de date cu materiale fotografice cu caracter document – pe tot parcursul proiectului se vor surprinde momentele cheie privind derularea investițiilor, fauna și flora din zonă.
Activitatea de conștientizare și informare a vizitatorilor este una din activitățile de bază ce trebuie desfășurate într-o arie protejată. Fără realizarea unei astfel de activități succesul proiectului nu este atins în totalitate, dar nici planul de management și strategia de vizitare a Parcului Natural Comana.
Diseminarea rezultatelor și experiențelor dobândite se va realiza și după implementarea proiectului, prin diverse mijloace, între care: organizarea de acțiuni cu caracter de conferință de informare, simpozion și sesiune de comunicări de specialitate, cu participarea unor specialiști, a elevilor și studenților; organizarea de schimburi de experiență cu alte Parcuri Naturale din țară și cu Rezervații similare din străinătate, în ce privește conservarea biodiversității și reconstrucția ecologică a zonelor administrate; încheierea de convenții de colaborare cu facultăți de specialitate și acțiuni cu instituții similare din alte țări, în special din cele care au situații similare.
De rezultatele și experiențele facilitate de acest proiect vor beneficia: specialiștii din cadrul Parcului Natural Comana; specialiștii din Institutul de Biologie; ornitologii care activează în cadrul Societății Ornitologice Române; studenții care își pregătesc lucrări de licență; doctoranzi în domeniul biodiversității și al habitatelor păsărilor sălbatice specifice zonelor umede; un public larg pasionat de ornitologie și vegetație specifică zonelor umede.
Rezultate așteptate (cuantificate): 4 panouri temporare pentru semnalizarea investițiilor; 8 panouri definitive pentru semnalizarea investițiilor; 45 participanți la conferințele de presă; 3 comunicate de presă; 1 caravană de promovare a biodiversității, 1.000 persoane participante; 2 seminarii tematice, 50 persoane participante; 1 masă rotundă, 25 persoane participante ;1 film documentar; 1.000 pliante; 500 afișe; 2 bannere;1.000 tricouri inscripționate; 1.000 pixuri inscripționate; 1.000 șepci inscripționate; 1 infochioșc; 1 bază de date cu materiale fotografice cu caracter documentar.
Respectarea regulilor de vizitare, precum și acțiunile desfășurate vor conduce în final la o implicare mai activă a comunităților locale, a unităților școlare, etc. în protejarea mediului înconjurător. Nu vor mai exista atât de mulți vizitatori care aruncă gunoaie.
Proiectul prezentat este finanțat din Programul Operațional Sectorial „Mediu”, Axa Prioritară 4 – Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecția naturii, Domeniul major de intervenție – Dezvoltarea infrastructurii și a planurilor de management pentru protejarea biodiversității și rețelei Natura 2000.
CONCLUZII
Așa cum a reieșit și din structurarea lucrării, analiza a fost concepută și realizată urmarindu-se trei obiective principale: primul, prin definirea conceptului de „Arie naturală protejată” și aplicabilitatea acestui concept la nivel național, al doilea cel al sistemelor de management coroborat cu cadrul legislativ și, în final, transpunerea în practică a metodelor concrete de management, bineînteles cu respectarea cadrului legislativ și european.
Tema abordată scoate în evidență cum se poate conserva și utiliza durabil o zonă a patrimoniului natural prin folosirea pârghiilor legislative.
O astfel de zonă este zona Pacului Natural Comana, care cuprinde și Balta Comana, zonă aflată la 30 de km de București. Trebuie menționat faptul că fără banii proveniți din proiectele europene aceasă zonă umedă ar fi dispărut în timp, deoarece în momentul inițierii proiectului „Reconstrucția ecologică a Bălții Comana – Județul Giurgiu” luciul de apa era de aproximativ de 5% din suprafața totala a Bălții. Aspectul acesteia se modificase din zonă umedă în pășune pentru animale .
Specialiștii susțin că Parcul Natural Comana reprezintă a treia zonă umedă importantă din sudul României, după Delta Dunării și Balta Mică a Brăilei, și pe locul al doilea după Delta Dunării în ceea ce privește biodiversitatea.
Pornind de la principiul că protejarea biodiversității reprezintă în fapt protejarea vieții, studiul de caz nu a fost ales întâmplător, reprezentând ceea ce se poate numi fără echivoc un model de bună practică al transpunerii legislative în practica curentă.
Realizarea proiectului „ Reconstrucția ecologică a Bălții Comana – Județul Giurgiu” a dus la refacerea unei suprafețe importante din Balta Comana, recreându-se ecosistemul existent în anii 1970-1980.
Dacă nu ar fi existat o bază legală eficientă în această arie protejată „Balta Comana” s-ar fi dezvoltat activități neconforme cu specificul ariilor protejate.
Ariile protejate sunt în mod deosebit importante pentru menținerea biodiversității – ecosistemele, speciile și varietatea genetică care alcătuiesc diversitatea vieții. Ele sunt un prim loc de apărare împotriva dispariției speciilor mari și mici. Ele păstrează diversitatea biologică, sălbatică sau cultivată a unora dintre cele mai importante recolte ale omenirii. De asemenea, reprezintă un rezervor vital pentru plantele și animalele necesare medicinei.
Ariile protejate îmbunătățesc calitatea vieții umane, în mod deosebit ca locuri de recreere. Acest fapt este deosebit de important în Europa, unde foarte mulți oameni locuiesc în orașe și au pierdut contactul nemijlocit cu natura. Ariile protejate oferă oportunități pentru petrecerea timpului liber, sunt un antidot pentru stres și un loc pentru înțelegere și învățare. Mai mult, ele sunt o sursă de reînnoire mentală, psihică și spirituală.
Prezența ariei protejate trebuie să fie înțeleasă ca o creștere în mod durabil a economiei locale și nu ca o constângere. Din acest motiv există cadrul legislativ pentru aplicarea sancțiunilor.
Încălcarea prevederilor legale privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, atrage răspunderea civilă, contravențională, materială sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.
Ariile protejate, odată constitute, trebuie gospodărite în așa fel încât să se mențină valorile naturale și chiar cele culturale care există pe teritoriul lor și, în multe cazuri, chiar să contribuie la o dezvoltare durabilă, armonioasă a zonei, în beneficiul comunităților locale de pe teritoriul lor și din imediata lor vecinătate. Un management efectiv și eficient al ariei naturale protejate permite prevenirea și chiar stoparea eventualelor efecte negative ce pot apărea ca urmare a numeroaselor presiuni și amemenințări posibile.
BIBLIOGRAFIE
Florin Făiniși, Dreptul Mediului, Editura Fundației România de Mâine, București, 2011;
Duțu Mircea, Dreptul Mediului, Ediția a 2-a, Editura C.H.Beck, București, 2008;
Marinescu Daniela, Tratat de dreptul mediului, Ediția a III –a, revăzută și adăugită, București, Universul Juridic, 2008;
Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice;
Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului;
Legea nr.82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei “Delta Dunării”;
Legea nr.136/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei “Delta Dunării”;
Hotărârea de Guvern nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare;
Hotărârea de Guvern nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone ;
10. www.rosilva.ro ;
11. www.cjgiurgiu.ro ;
12. www.comanaparc.ro ;
13. www.mmediu.ro.
BIBLIOGRAFIE
Florin Făiniși, Dreptul Mediului, Editura Fundației România de Mâine, București, 2011;
Duțu Mircea, Dreptul Mediului, Ediția a 2-a, Editura C.H.Beck, București, 2008;
Marinescu Daniela, Tratat de dreptul mediului, Ediția a III –a, revăzută și adăugită, București, Universul Juridic, 2008;
Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice;
Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului;
Legea nr.82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei “Delta Dunării”;
Legea nr.136/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei “Delta Dunării”;
Hotărârea de Guvern nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare;
Hotărârea de Guvern nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone ;
10. www.rosilva.ro ;
11. www.cjgiurgiu.ro ;
12. www.comanaparc.ro ;
13. www.mmediu.ro.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Regimul Ariilor Naturale Protejate (ID: 123480)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.