Regerearea urbană și revitalizarea frontului la apă sunt concepte noi care au aparut ca urmare a dezindustrializării. [310549]

CUPRINS

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

1.1 [anonimizat], [anonimizat], publicații, [anonimizat]., [anonimizat], aflat la limita apei și a uscatului, creat în Tulcea de Dunare.

Slaba administrare și gestiune a acestuia, lipsa unor criterii de calitate de a [anonimizat], [anonimizat] “Administrația Porturilor Dunării Maritime” S.A. [anonimizat], în vederea administrarii (extras din Anexa nr. 1, [anonimizat]. 709/2010).

[anonimizat]. [anonimizat].

Regerearea urbană și revitalizarea frontului la apă sunt concepte noi care au aparut ca urmare a dezindustrializării.

[anonimizat] ([anonimizat] (2900-2200 î.e.n.), un oraș construit pe versanții a șapte coline și care dau configurația unui amfiteatru natural cu deschidere spre Dunare.

Tulcea, s-a dezvoltat de-a [anonimizat], [anonimizat], navele de pasageri.

Odata cu căderea comunismului și portul dunărean a cunoscut prabușirea industriei. [anonimizat], o faleza folosită în special pentru promenadă.

Faleza "Esplanda Dunării ", parte a [anonimizat] (nu o barieră naturală) în cadrul structurii orașului.

Ea pare încremenită în timp. [anonimizat], [anonimizat] – [anonimizat], [anonimizat]-a întors fata de la Dunăre.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], specialiști, cercetători, studenți.
In Tulcea se află singurul Institut de Cercetare a [anonimizat], având ca scop fundamentarea managementului în Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Lucrarea de disertatie are ca scop evidențierea particularităților frontului la apa în orașul Tulcea punând accentul pe modul de relaționare și revitalizare a [anonimizat] o viață socială de o calitate superioară dar si adaugarea orașului pe lista orașelor competitive.

Lucrarea de disertație este în stransă legatură cu proiectul de diplomă. Sursa conceptului proiectului de diplomă a pornit de la ideea de a creea un obiectiv de cercetare care să devină emblema orașului.

1.2 Ipoteza de cercetare

În acest context am înaintat ca ipoteză de cercetare daca un oraș poate fi revitalizat atât din punct de vedere economic, social dar mai ales dacă poate deveni un oraș competitiv prin simpla construire a unei cladiri.

1.3 Metodologie

Etapele cercetării

Pentru elaborarea acestei lucrări metoda de cercetare este cea bibliografica, urmând natural etapele acesteia: investigația, identificarea, și accesarea surselor de informație, interpretarea, analiza și anchetă de teren.
Am început cu o etapă de birou, care presupune constituirea bazei de date, reprezentând întocmirea planului de lucru conform scopului lucrării și indentificarea posibilelor surse de informații privind subiectul investigațiilor.

Am consultat biblioteca personală, Biblioteca Județeană, Biblioteca Universitații de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, Arhivele Naționale din Tulcea, site oficial al Primăriei Municipiului Tulcea, s.a.

Am continuat cu etapa de teren, trecând la identificarea componentelor din teren, a elementelor și fenomenelor de analizat. Am întocmit un album foto cu obiectivele principale de analizat. Fată de informațiile obținute am realizat propiile observații.

În ultima etapă, cea de analiză a materialelor adunate, am trecut la înterpretarea imaginilor, analiza și sintetizarea documentelor și materialelor bibliografice, clasificarea elementelor și fenomenelor identificate, am continuat cu extragerea concluziilor finalizând propriu-zis lucrarea.

Structura disertației

Lucrarea este structurată în trei parți, fiecare fiind împarțita în capitole și subcapitole, în funcție de complexitatea fiecărui subiect.

În partea introductivă se regasesc motivele alegerii acestei teme de disertație, ipotezele de lucru și metodele de cercetare.

Prima parte a lucrarii cuprinde cadrul teoretic ce acoperă temele relevante pentru lucrarea de fața.

Sunt expuse aparițiile conceptelor, principiile de bază și implicațiile pe care le pot avea în cadrulul regenerării urbane prin revitalizarea frontului la apa.

În a doua parte sunt prezentate studiile de caz relevante pentru partea aplicativă a lucrării de disertație. Această parte cuprinde trei exemple cu intervenție la nivelul frontului de apa: orașul Bilbao, Hamburg și Oslo.

A treia parte prezintă situația existentă a orașului Tulcea, cu accent pe caracteristicile importante și de interes în regenerarea urbană prin revitalizarea frontului la apă.

Ultima parte cuprinde concluziile în urma relaționării parții teoretice cu exemplele de bune practici și aplicarea acestora în cazul regenerării urbane a orașului Tulcea.

Lucrarea se încheie cu anexele și referințele bibliografice în completarea notelor de subsol din cadrul lucrării.

Cuvinte cheie – Definiții

Regenerare urbană – “ Aducerea la viată a zonelor urbane cu efortul cooperativ al municipalitaților, proprietarilor și a altor actori implicați cu scopul de a îmbunătați condițiile de trai, de a crește calitatea mediului și a climatului social și de a întari economia locală.“

Revitalizare –  A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

Front la apa – waterfront – an area that is next to a river, lake, or the sea.

Competitivitate – "Rivalitatea dintre orașele sistemului urban European pentru crearea sau atragerea de activitați economice ce generează venituri "

Dezvoltare durabilă – "Dezvoltarea care permite satisfacerea necesitaților prezente făra a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesitați."

– "Capacitatea orașului de a genera valoare adaugată, pe termen lung, dintr-o perspectiva comparativă"

Comunitati durabile – "Regiuni în care locuitorii acestora doresc să traiască și să lucreze, atât în prezent cât și în viitor"

CAPITOLUL 2 – APA – RELAȚIA CU ELEMENTUL URBAN

2.1 Apa – Simbolism si identitate

Motto: "Apei i-a fost dată puterea de a deveni seva vieții pe pamânt.” (Leonardo da Vinci)

Stiința consideră apa necesară țn apariția vieții pe pamânt. Dar trebuie remarcat că apa, este menționată încă din Biblie, cu semnificație simbolică de izvor al vieții veșnice și ca sursă tamăduitoare. "…caci apa pe ca i-o voi da EU se va face in el izvor de apa curgatoare spre apa vesnica" .

Biblia face adesea referire la proprietățile apei, la puterea ei de a susține și de a curăța vieți, fiind folosită ca simbol pentru valorile spirituale.

În majoritatea religiilor, apa este un element purificator, având rolul de a curăța locul și omul. Majoritatea religiilor lumii realizează botezul folosind apa, asemeni botezului Domnului Isus Hristos, dar și îmbăierea oamenilor decedați în religia iudaică și islamică.
Indiferent de ipostaza în care a fost vazută: ca element al genezei, al reînvierii, sau ca element distructiv – Potopul lui Noe – , apa a constituit o preocupare constantă a omului.
El a venerat-o aducându-i omagii și ofrande, au conceput ceremonii prin care cereau zeitaților să le aducă apă dătătoare de viață.
În tradiția strămoșilor nostri există ritualuri precum ”Paparudele” , “Caloianul” care demonstreaza importanța acesteia în viața omului.

În tradiția românească există credinăa că cine sapă fantani dobândesc ispașirea păcatelor “daca faci o fântână, atunci până la al-9-lea neam ai pomană “ .
Fântâna ca simbol al purificării apare și în balada meșterului Manole, locul unde se prabușește acesta, se transformă într-o "fântână lină ".
Grație unui eficient sistem de reciclare, rezervele de apă ale pământului nu au nevoie niciodată să fie reînnoite. „Aproape fiecare picătură de apă pe care o folosim ajunge în oceane, după care se evaporă din cauza soarelui. Apoi cade din nou pe pământ sub formă de ploaie. Apa este folosită și refolosită la nesfârșit. Niciodată nu se epuizează“

Acest proces uimitor a fost descris în Biblie cu aproximativ 3 000 de ani în urmă: „Toate râurile se varsă în mare, totuși marea nu se umple. Râurile se întorc la locul de unde pornesc, pentru ca de acolo să curgă din nou“. Într-adevăr, circuitul apei în natură este o minune a creației!
Cu mult înainte de a fi cunoscute acțiunile apei în cadrul proceselor fiziologice, oamenii știau cat de importantă era apa, de aceea tehnologia a avut în evoluția sa, grijă și de tehnologiile destinate aducerii, păstrării dar și distribuirea și utilizarea apei.

Sistemele de irigare ce transportau apa de la distanțe mari, au fost realizate în vechile orașe ale Asiei; apeductele fiind mari realizări inginerești ale vremii, au făcut mândria Imperiului Roman; stăvilare și canale, rezervoare și băi și fântâni au fost construite peste tot în lume.
Apa înseamnă transporturi eficiente și ieftine, prin urmare un comerț intens; multe orașe mari își datoreaza evoluția, faptul că s-au aflat lângă apă fiind ele mări, oceane, sau ape curgătoare.
Apa a împins înainte civilizația umană.

Leonardo da Vinci, cel mai reprezentant de seamă al Renașterii italiene a fost fascinat de apă.

Despre apă, Leonardo da Vinci a spus și că: “e cea care conduce natura: fără ea, nimic nu-și menține forma.”

El a studiat și puterea distructiva a apei (inundații, furtuni, revărsări), iar împreuna cu Nicolo Machiavelli au gasit soluții de a devia albia raului Almo pentru a asigura irigarea vaii râului, transformând astfel Florența într-o mare putere economică dataorată dezvoltarii agriculturii.

Se spune ca Valea râului Arno este cea din spatele tabloului Mona Lisa.

Fig. 1 – Valea raului Arno desenata de Da Vinci in 1473

2.2 Poziționarea comunitaților fată de apă

Comunitațile umane s-au asezat în jurul apelor oferind un cadru propice oamenilor. Ei au avut mai multe locații a asezărilor pe apă: pe o colină, pe o insulă, la intersecția unei ape cu rute comerciale, între râu și afluentul său dar cel mai des pe terasa joasă a râului.

De la primele asezări umane până la marile civilizații ( Mesopotamia, Egiptul Antic), omul a căutat protecția apei pentru a se stabili.

Fig. 2- asezarea de la Lepenski Vir pe malul drept al Dunării -acum 9000 de ani

Fig. 3 – Babilon

Fig. 5 – Reconstituire a unui oraș egiptean de pe malul Nilului

Apa, în evoluția orașelor, a fost un element apreciat și pentru valorile sale decorative în diferite ipostaze.
Marile orașe ale Imperiului roman se mândreau cu spectaculoase fântâni arteziene, cu băi publice – locuri importante de socializare și de recreere.

Orașe ca Amsterdam sau Veneția s-au dezvoltat și au devenit deosebite tocmai datorită îmbinării perfecte dintre apă și arhitectura lor.

Fig. 5 – Veneția

2.3 Avantajele pozitiei oraselor la frontul de apa

" Apa e o limită ce mai mult uneste decat separa "

Orașele asezate pe malul apelor se dezvoltă mai întâi în jurul zonei de port, care concentreaza activități tradiționale specifice -pescuit și comerț.
Din punct de vedere al amplasamentului, fronturile de apă sunt poziționate de regulă central deoarece vechiul port reprezintă în cele mai mule cazuri elementul în jurul căruia s-a format asezarea inițială.
Pe măsura evoluției tehnologice caracterizată prin dezvoltarea activitaților industriale, omul capătă control asupra apei, regularizeaza traseul apei, indiguiește și aceasta deoarece industrializarea a fost posibila doar în prezența unei surse de apă.

În timpul perioadei industriale malurile apelor erau ocupate de fabrici, datorită posibilitații de folosire a apei ca mijloc de transport dar și de deversare a deseurilor. Tot pe malul apelor s-au dezvoltat porturi și șantiere navale care au participat la dezvoltarea economica a zonelor.

Toate acestea au dinamizat nu numai portul comercial în sine și companiile de transport maritim și fluvial, ci au angrenat întregul ansamblu al economiilor: industria, agricultura, comerțul, construcțiile, celelalte modalitați de transport și în mod indirect, viața socială prin nivelul de trai pe care-l determină comerțul maritim.

Pe de altă parte, apa în oricare din ipostazele sale ( apa stătătoare, apă curgătoare ) creează o legatură stransă între spațiul urban și cel natural.
Simpla prezenăa a apei, mișcarea, fluiditatea ți sunetul ei atrage în mod bizar, oamenii, stimulând prin panorame, culoare, forme și contraste dar și prin sunet și mirosuri.
Posibilitatea unei deschideri către apă asigură oricărui spațiu un farmec deosebit care îl transformă în spațiul ideal pentru recreere, activitați culturale și deci constituie punct de atracție pentru locuitorii orașelor dar și pentru turiști.

În ceea ce privește relația apei cu elementul arhitectural, aceasta dă posibilitatea creeării unor spații construite cu diferite funcțiuni ce susțin în continuare ideea de a menține relația omului cu spațiul natural.

Apa va avea un rol decisiv asupra relației dintre om și ceea ce este creeat, spațiul public fiind o ipostază a arhitecturii ce invită la socializare, apa asigurand o continuitate și unitate spațială și vizuală a zonelor aflate în apropierea ei.

2.4 Relația apei cu arhitectura

Omul a modelat natura dupa bunul lui plac, iar concurența dintre om și natura datează de când s-au confecționat primele unelte.
El a abstactizat natura prin diferite asocieri: munții cu construcțiile arhitecturale, cursurile apelor cu drumurile, razele soarelui cu lumina obiectelor de iluminat.

Peisajele naturale, adesea salbatice, au reprezentat fundalul multor proiecte arhitecturale captivante.

Astfel, încă de la începuturile arhitecturii peisagere, apa a fost considertă factor estetic esențial pentru peisaj.
Este elementul de atracție, o punte între construcție și peisaj, un simbol al vieții, sănătății, civilizației.

În preajma apelor, arhitectura a căpătătat o rezonanță specială. Curgerea sau încremenirea apei, forma , instabilitatea ( fluxul și refluxul), culoarea, au deschis un dialog care modelează sau pur și simplu potențează obiectul construit.

2.5 Exemple

1. Centrul Acvatic – Londra, Marea Britanie

Fig. 6 –

Sursă foto: Ron Ellis / Shutterstock.com

Construcția Centrului acvatic olimpic a început în 2008 și a fost definitivată în 2011 cu ocazia Jocurilor Olimpice ținute în Londra în același an. Clădirea are un aspect inedit care amintește de apă în mișcare.

2. Riverside Museum

Fig. 7 – Riverside Museum

Denumirea de Riverside Museum provine de la terenul pe care a fost clădit muzeul, este punctul de intersecție între cele mai importante râuri din regiune Kelvin și Clyde, lângă portul din Glasgow. Are o formă în zig-zag, neregulată, dezvoltată pe lungime și este accesibilă de la ambele capete a construcției.

Nu numai exteriorul ci și interiorul, de-a lungul caruia sunt dispuse cele 3000 de exponate, imită apa și este iluminat natural.

CAPITOLUL 3 – REVITALIZAREA FRONTURILOR LA APĂ

3.1 Definirea frontului la apă

Apa are puterea de a modela caracterul locului cu care vine în contact și de aceea ea trebuie celebrată, onorată si nu doar considerată rațiunea de a fi a asezarilor umane.

Termenul de „fronturi la apă” sintetizează condiția spațiului ca legătură între elementul urban și cel natural.

Inca de la apariția portului până în secolul XIX frontului la apă a fost în stransă legatură spațială și funcțională cu orașul pe care il deservea.
Dezvoltarea comerțului dar mai ales a industriei au forțat dezvoltarea și extinderea portului, indepartarea acestuia si chiar separarea de oraș.

Aceasta expansiune industrială a fost încetinită de containerizarea transportului maritim în anii 1950, de declinul industriei tradiționale, în special în ceea ce priveste docurile, ce a dus la reducerea în mare masura a spațiului necesar pentru desfașurarea activitații portuare.
În cele mai multe orase –port, frontul la apă a fost ocupat de facilitați portuare și nu au permis dezvoltarea zonelor de agrement.
Transformările politice, tehnologice, economice, sociale ale secolului XX au provocat schimbari și în configurația spațială a orașelor, în general, și a frontului la apă în special.

Începând din anii 1970-1990 a fost luat în discuție reamenajarea frontului la apă iar din anii 1980-2000 se vorbește din ce în ce mai mult de o regenerare a portului și reintegrarea sa în spațiul urban.

3.2 Definirea revitalizării

Revitalizarea reprezinta acțiunea de a înviora, revigora, de a readuce la viată.
În acest context și termenul de revitalizare a frontului la apă poate fi definit ca o readucere la viată a unui spaîiu îndelung neglijat.
Frontul la apă a fost obiect de studiu atât pentru arhitecți, urbaniști, istorici. Există o literatura de specialitate relevantă care a studiat fenomenul revitalizării în diferite contexte.

Lucrari precum : "Waterfronts in Post-Industrial Cities editata de Richard Marchall, Waterfronts. A new frontier for cities on water”, Venice , 1993 a lui Rinio Bruttomesso, sunt cataloage de proiecte din diferite orașe –port ale lumii.

Problema reutilizării fondului construit nu mai este de mult una nouă pentru Europa, însă, sub imperativele unei dezvoltări urbane sustenabile, a devenit o preocupare globală, generând manifestări din ce în ce mai spectaculoase.

Revitalizarea frontului la apă nu diferă de regenerarea urbană. Si ea se supune pricipiilor regenerării urbane, principii susținute și promovate de Uninunea Europeană.
Astfel, indiferent că îi spune regenerare, reabilitare sau renovare urbană, s-au desemnat un set de principii de acțiune care au ca rol să contribuie la dezvoltarea durabilă a orașelor:

– Regenerarea urbană înseamnă intervenția autoritaților publice în zonele urbane aflate în dificultate, care sunt situate într-un cadru urban constituit dar nu reusesc să iasă dintr-un proces continuu de degradare

– Regenerarea urbană necesită o abordare integrată

– Regenerarea urbană necesită o bună guvernanță
– Regenerarea urbană necesită din partea tuturor actorilor locali capacitatea de a integra politicile europene cu cele locale, în domeniul urbanismului

În virtutea unei bune politici europene, în 2007 se aprobă Charta urbană a orașelor durabile, cunoscută și sub numele de Charta de la Leipzig a carei obiective sunt axate pe întarirea competitivitații și a identitații orașelor.
În 2010 prin Declarația de la Toledo se subliniaza : " Importanța regenerării urbane integrate și potențialul ei strategic pentru o dezvoltare urbană mai inteligentă, durabilă și incluzivă în Europa."
Din punct de vedere a sustenabilitații, cu elementele sale: economic, social, de mediu, cultură și guvernare, procesul de regenerare urbană poate avea un rol strategic în viitorul dezvoltării urbane a intregii Europe.

“Revalorizarea spațiilor publice deteriorate și crearea de noi spații deschise, împreună cu protejarea sau recalificarea formelor arhitecturale va contribui nu numai la îmbunătățirea peisajului urban, a calității multor țesuturi urbane, și astfel la creșterea atractivității pentru afaceri și forță de muncă specializată, ci și la creșterea atractivității acestora și la identificarea localnicilor cu mediul urban și comunitatea din care fac parte. “ Charta de la Leipzig

3.3 Factorii determinanți ai declinului frontului la apă

Factorii determinanți, care au contribuit treptat la declinul și mai apoi la eliminarea progresivă a fronturile la apă, din viața activă a orașului țin de profundele schimbări politice, economice și tehnologice din a doua jumatate a secolului XX.
Astfel tehnologizarea a avut nevoie de spațiu și cu timpul a dus la abandonarea vechilor zone portuare.
Acest proces a scazut dramatic ofertele de munca prin mecanizarea procesului și dispariția treptată a multor meserii (docherii).

Portul modern, tehnologizat, nave cu capacitați mai mari de operare, au avut nevoie de spații mai mari și s-au extins către periferia orașelor, lăsând în urmă zone cenușii.
Funcțiile portului devin din ce în ce mai divergențe cu cele ale orașului și el aflat în continuă modernizare, ceea ce duce treptat la separarea celor doua entitați.

3.4 Importanța revitalizării fronturilor la apă

Procesul de revitalizare urmarește definirea unei noi calități urbane, propune un standard de viață mai ridicat și joacă un rol definitiv în relansarea imaginii și rolul orașului atât pe scara națională, cât și internațională.
Revitalizarea acestui spațiu și reintegrarea sa în elementul urban reprezinta o provocarare și rezolvă multe din problemele cu care se confruntă orașele.
Din punct de vedere al mediului înconjurator revitalizarea frontului la apă prin reducerea transportului motorizat, dezvoltarea acceselor pietonale, inverzirea zonei, reduce excesul de noxe.
Din punct de vedere economic, se crează noi locuri de muncă.

Reabilitarea clădirilor, îmbunătățirea și modernizarea infrastructurii sunt sectoare în care nevoia de forță de muncă este mare.

Din punct de vedere cultural, arhitectural și al planificării urbane, orasele sunt depozitare ale patrimoniului istoric și cultural. Așa numita “Baukultur”,este modalitatea prin care se menține vie caracteristica orașului dar din punct de vedere arhitectural regenerarea permite îmbunatațirea functionalitații cladirilor, construirea de cladiri cu funcțiuni multiple, estetice care să sporească atractivitatea pentru afaceri și fortă de muncă specializată.

În fiecare dintre orașele-port afectate de criza postindustrializării, primele semne privind regenerarea vieții în ansamblul urban se fac simțite prin restructurarea fronturilor la apă– Amsterdam, Barcelona, Bilbao, Londra, Rotterdam, Oslo, Lisabona – fapt care a determinat declanșarea unor mecanisme de schimbare sau transformare necesare, permițând acestor metropole să devină competitive atât la nivel regional, cât și la nivel global.
Programe și politici urbane adecvate, spații publice de calitate, spații de promenadă, utilizarea artei în spațiul public, organizarea unor evenimente urbane periodice – sunt doar o parte dintre factorii indispensabili pentru evoluția pozitivă a unui astfel de spațiu, care își manifestă cu îndârjire dorința de a fi reînnoit/revitalizat.
Toate acestea contribuie la cresterea competitivitații urbane , acest "strigat" al epocii moderne.
Competitivitatea urbană nu este doar: " întrecere între orașe pentru atragerea de activități economice noi, vizitatori și locuitori cu venituri ridicate, precum și pentru ocuparea unei poziții favorabile în ierarhia urbană".

Imaginea reprezintă un element foarte important al determinării competitivității unui oraș și determinș comportamentul investitorilor în decizia de investire dar și a oamenilor de a alege acel oraș ca destinație turistică.

3.5 Operații ce urmaresc revitalizarea frontului la apă

În studiul sau :” Complexity on the urban waterfront” publicat în “ Waterfronts in Post-industrial Cities” , Rinio Bruttomesso aduce în discuție trei operațiuni de recuperare și dezvoltare a frontului urban la apă.
În primul rand –  "recompunerea" care are ca scop final "reîntalnirea" acestor părti și nasterea unui întreg cu o imagine atractivă pentru rezidenți.
"Regenerarea" prin care se vor da acestor zone alte funcții și se vor folosi în alte scopuri ducând la o revitalizare a întregului.
Nu în ultimul rând "recuperarea" pentru cladiri cu importantă istorică și arhitecturală care sunt semnificative pentru identitatea portului și implicit a orașului.

În opinia sa elemente care îmbunatațesc rezultatele unor astfel de operațiuni sunt:

– deschiderea frontului la apă către public duce la o mai mare atenție pentru întreținerea acestui spațiu și deci se adaugă plus valoare zonei

– dezvoltarea accesibilitații către frontul urban la apă prin dezvoltarea accesului pietonal și crearea de legaturi cu arterele principale a orașului

-limitarea traficului motorizat. Procesul de regenerare a frontului la apă se concentrează pe obținerea unei suprafețe de promenadă cât mai mari
– dezvoltarea transportului pe apă prin redescoperirea acestuia și încurajarea folosirii acestuia
– proiectarea unui mobilier urban specific care sa meargă dincolo de aspectul său estetic și să aduca în prim plan valorile emblematice ale prezentei apei

– asigurarea calitații apei și mediului înconjurator
În perioada anterioara acestui proces, puternica industrializare a determinat și o poluare a zonei, a apei prin deversarea de deseuri de la marile fabrici.
Prin integrarea acestei zone în spațiul urban și transformarea acestuia în spațiu public se va avea mai multă grijă de calitatea apei și a mediului înconjurător.

3.6 Principii pentru o dezvoltare urbană durabilă a fronturilor la apă

În cadrul Conferinței mondiale asupra viitorului urban – URBAN 21- , ce a avut loc la Berlin în iulie 2000 au fost aprobate zece principii pentru o dezvoltare urbană durabilă a fronturilor la apa.
1. Primul principiu se referă la asigurarea calității apei și a mediului-condiție esențială pentru dezvoltarea durabila a unui oraș.

2 Fronturile la apă sunt parte integrantă în structura urbană existentă și trebuie sa contribuie la vitalitatea sa.

3. Conservarea trecutului industrial este un element essential in dezvoltarea durabila a orasului , oferind acestuia identitate
4. Regenerarea frontului la apa trebuie realizată printr-un mixt de funcțiuni: culturale, de divertisment, de locuire.
5. Accesul publicului, de orice varstă este o condiție esențială în revitalizarea zonei
6. Procesul de revitalizare a frontului la apă trebuie să se facă cu contribuția tuturor actorilor: publici și privați.

7. Participarea publicului prin constientizarea acestuia este un element al durabilității deoarece dezvoltarea durabilă la malul apei trebuie să cuprindă și sfera socială nu numai pe cea ecologică și economică
8. Reamenajarea zonelor de la malul apei este un proces pe termen lung, o provocare de care să se bucure mai multe generații

9. Revitalizare este un proces continuu
10. Redezvoltarea frontului la apă este o sarcină extrem de complexă, care implică profesioniști din mai multe discipline.

3.7 Strategii de dezvoltarea a frontului la apă

În lucrarea „The Use of Waterfronts for public and private recreation” publicata in „Urban Waterfront Lands”, Rusell Davenport susține existenta a cel puțin cinci strategii de dezvoltare a frontului la apă care sunt în prezent utilizate pentru a dezvolta noi funcțiuni în aceasta zonă:

Astfel, acesta consideră că dacă zona este depașită din punct de vedere funcțional și economic atunci ca strategie de revitalizare se aplică refunctionalizarea structurilor învechite și se dezvoltă spații recreative.
            O a doua strategie presupune  reconversia spațiilor nefolosite în cladiri cu funcții diferite dar care aduc profit economic.

A treia strategie presupune extinderea frontului la apă, dacă aceasta este posibilă prin achiziționarea de spațiu.
            A patra strategie presupune adaugarea de funcțiuni economice alături de cele de agrement deja existente, și dezvoltarea durabilă și complementară a celor două în timp.

A cincea strategie implică transformarea frontului la apă sau a unor zone ale acestuia în spații publice.

3.8 Utilizarea in scop cultural și de recreere a frontului la apă

Utilizarea frontului la apă pentru activitați specifice portului nu a permis multă vreme dezvoltarea de noi funcțiuni și în special pe cele legate de agrement si cultură.
Rezidenții orașelor port – postindustriale și-au schimbat atitudinea față de relația cu natura și cu ce oportunitați oferă frontul la apa: activitați sportive și de agrement legate de apă: înotul, plimbarea cu barca, pescuitul, spații de recreere, de contemplare a naturii.

Producerea, atragerea și menținerea artiștilor în zonele dezafectate ale orașelor ar trebui să fie obiective cheie într-un proces de regenerare urbană eficienta.
„Bunurile culturale” și „turismul cultural” sunt două concepte noi rezultate în urma avântului planificării urbane. UNESCO definește „bunurile culturale” precum „acele bunuri consumate care propagă idei, simboluri și modalități de a trăi”

Cultura este un instrument de succes în procesul de regenerare urbană ajutând orașul să devină competitiv tocmai datorită trasăturilor sale unice pe care promovează.    
Orașele – port au neglijat mult timp calitatea peisajului frontului la apă. Pe masura ce acesta își schimbă imaginea, aceste zone atrag din ce în ce mai mulți turiști. Turismul a jucat un rol major în multe proiecte de revitalizare a frontului la apă.

Oamenii se bucură de peisajul frontului la apă, îl vizitează pentru oportunitațile de recreere, divertisment și cumpărături.
Hoteluri, restaurante, cafenele, acvarii, muzee, centre de recreere, festivaluri, dar și locațiile pentru practicarea sporturilor nautice, magazinele asociate pescuitului și comercializarii peștelui sunt deja asociate cu noul front la apă.

CAPITOLUL 4 – EXEMPLE DE REVITALIZAREA FRONTULUI LA APĂ

Exemplele alese

4.1 Bilbao – Spania

Parte a Spaniei, Bilbao – port la Atlantic, a suferit și el de pe urma declinului economic din Spania.

De la capitala economică a regiunii Țara Baștilor, a ajuns un oraș marginal în economia țării.

La inceputul anilor ’80 bascii au hotărât să își refacă imaginea urbană care reprezenta un impediment în atragerea investitorilor și pentru aceasta, în 1989 se demarează un concurs pentru revitalizarea spațiului urban.

Pe principiile trasate de Kevin Lynch în “Image of the City" , Bilbao propune revitalizarea frontului la apă Abandoibarra și printr-o rețea de elemente puternice, singulare, inovative, care ies în evidența prin arhitectura remarcabilă: Muzeu Guggemheim conceput de Frank Ghery, Aeroportul proiectat de Santiago Calatrava.

Muzeul Guggenheim a fost proiectat într-o manieră arhitecturală, tipic deconstructivistă cu forme non-liniare, cu o manipulare controlată a formelor.

Structura este alcatuită din linii de contur într-un stil organic. Nici o singură latură a muzeului nu are o suprafață dreaptă.

Intenția arhitectului Frank Ghery, a fost de a proiecta o structură care să sugereze forma unui vapor iar materialul folosit pe fațadă, panourile de titan, reflectă lumina solară asemeni unor solzi de pește.

Prin aceste elemente unice de arhitectură și prin renunțarea la moștenirea sa din perioada de avânt industrial, orașul Bilbao este un exemplu de revitalizare urbană.

Muzeul Guggenheim, construit cu scopul de a aduce la viată orașul, a devenit în scurt timp o atracție turistică deosebită ce a dus la așa-zisul “efect Guggenheim“ care se referă la modul cum se poate transforma un oraș atât din punct de vedere economic, social și cultural prin construcția unei singure clădiri.
Gândit ca parte a efortului de revitalizare a orașului Bilbao, Guggenheim a devenit o atracție turistică populară, atrăgând vizitatori din întreaga lume. În primii trei ani, aproape patru milioane de oameni au vizitat muzeul, generând circa 500 de milioane de euro din activitatea economică.
Au construit apoi și un aeroport, proiectat de Santiago Calatrava, au restaurat și centrul istoric, au construit o universitate, într-un cuvant Bilbao și-a "cumparat o noua identitate", scoțând orașul din anonimat.

Muzeul este perfect adaptat sitului – locul pe care se află o veche uzină, la intersecția râului Nervion cu autostrada, la marginea orașului vechi și aproape de portul industrial. Formele disperate ce compun clădirea par intamplatoare dar ele dezvăluie un dialog complex menite să capteze cât mai mult lumină.

Fig. 8 – Museum Guggenheim, Frank Ghery

4.2 Hamburg-Germania –Hafencity

Dupa caderea zidului Berlinului, orasul Hamburg a capatat un potential de dezvoltare ca poarta de intrare a marfurilor in Europa centrala, ca atare vechiul port industrial fiind ingradit de oras, a devenit insuficient fiind lipsit de perspectiva de dezvoltare. Si ca atare s-a relocat complet portul industrial, iar vechiul port s-a reorganizat pentru primirea navelor de croaziera devenind zona turistica.

Hamburg “orașul raurilor “ al doilea port ca mărine din Europa, situat pe râul Elba, este orașul care în procesul de regenerare urbană nu s-a extins pe terenurile agricole de la periferie ci a revitalizat zona portuară din interiorul orașului.

Hafencity –Hamburg (orașul port) este cel mai mare proiect de dezvoltare a orașului în interior din Europa.

Proiectul se desfasoară pe o suprafața de 155 de ha, este în prezent în construcție și se întinde pe o perioada de 25 ani. Când va fi realizat pe deplin Hafencity va avea 550 de apartamente, în jur de 20000 de locuri de muncă, 20 de ha de spațiu deschis publicului și multe facilitați culturale și de agrement dar si aproximativ 10 km de promenadă. Cu acest proiect orașul își va mări centrul cu aprozimativ 40%.

Reperele culturale ale proiectului sunt reprezentate de clădirea Elbphilarmonenie Concert Hall și muzeul Maritim International Hamburg.

Filarmonica Elphi, așa cum este poreclita, este una dintre cele mai mari și cu acustica cea mai avansata dintre sălile de concerte din lume. Aceasta sala ofera elementul spectaculos si este inima constructiei. Dispusa pe trei etaje, ofera o vizibilitate asupra scenei pentru fiecare spectator. Aceste caracteristici au atras cei mai faimosi dirijori din lume cum ar fi Thomas Hengelbrock. Cu ajutorul oamenilor de cultura, s-au organizat concerte pe masura maretiei cladirii.

Noua construcție a fost amplastă deasupra unui vechi depozit de cafea, ceai si cacao (Kaispeicher A,) construit in anul 1966 de Werner Kallmorgen considerat si el un monument istorc. A fost proiectata de firma de arhitectura elvetiana Herzog & de Meuron. Este cea mai înaltă clădire locuită din Hamburg, cu o înălțime finală de 108 de metri.

Peretii din sticla sugereaza velele unei corabii ce reflecta lumina cerului albastru, intr-o continua schimbare de-a lungulul zilei.

Obiectivul acestui proiect a fost promovarea dezvoltarii durabile a orașului atât din punct de vedere economic, cultural și social prin reutilizarea culturală a elementelor de patrimoniu industrial.
Această strategie conduce la revitalizarea spațiilor urbane destructurate, prin promovarea culturii și identității comunităților locale.

Fig. 9

Fig.

Hafencity.com

4.3 Oslo-Norvegia-Aker Brygge

Pentru mai bine de 100 de ani Aker Brygge a fost locul unui santier naval, Aker Mekaniske Veksted.
Zona industrială abandonată, în golful Pipervika, a trecut prin multe schimbări începand cu anul 1982.
Proiectul a fost împarțit în trei etape la care s-a adaugat și cel de-al patrulea grup de construcții în partea de vest.
Zona era deținută de grupul de companii Aker, care a și dezvoltat operațiunea având sprijin prin investiții publice pentru construcția de drumuri, tunel în golful Pipervika permițând conectarea

noii zone cu Piața Primariei.-site-ul primariei Helsinki-depatamentul urbanism
Acest proiect de regenerare a frontului la apa se bazează pe principiul că atât investitorii publici cât și cei privați au dreptul să propună și să se implice în planurile de dezvoltare urbană.
La cererea proprietarului privat, autoritațile publice au lansat un concurs de idei intitulat "Oslo si Fiordul, Oslo anul 2000", care a constat într-un plan general pentrul întreaga zonă de la malul golfului și un plan detaliat pentru Aker Brygge.
Vechiul santier naval a fost transformat dintr-o zonă industrială într-o zonă comercială vibrantă cu apartament de lux la etajele superioare, cu spații publice largi folosite pentru expoziții de fotografie, concerte și alte evenimente culturale.
Arhitectura de la Aker Brygge se distinge prin combinația de cladiri cu forme arcuite, cu cladiri ce amintesc de vechiul santier dar și cladiri cu arhitectură modernă.

Succesul acestui proiect de revitalizare a constat în faptul că deși a fost dezvoltat pe terenuri în propritate privată și finanțat cu investiții publice, a fost realizat cu implicarea comunitații locale.

Proiectul de revitalizare a avut succes și datoriăa faptului că au creat o zonă de promenadă în care într-o parte sunt restaurante și terase la parterul cladirilor, iar în cealaltă parte sunt ancorate bărci și nave de pescuit care pastrează tradiția locală de pescuit și de comercializare a produselor marine în formă proaspată.

Pe langa acestea sunt și multe barci de agrement care îndeplinesc și funcția de restaurante plutitoare ce creeaza cadrul atât pentru atragerea turiștilor și creșterea numărului locurilor de muncă în zona respectivă.

Privelistea este una uimitoare, pe de o parte spațiul deschis generat de întinderea apei care îți dă senzația de libertate iar pe partea opusa a golfului prinvind dinspre zona de promenadă Aker Brygge se observă ruinele fortareței "Akershus Fortress" ce a fost punctul de apărare al orașului.

Iar în laterat se află cladirea Primariei ce sugerează o continuare modernă a vechii fortarețe.

Fig. 10 – Aker Brygee, Oslo, Norvegia

Fig. 11 – Akershus Fortress, Oslo , Norvegia

Fig. 12 – Aker Brygge Promenade, Oslo, Norvegia

Fig. 13 – Aker Brygge Restaurant, Oslo, Norvegia

CAPITOLUL 5 – STUDIU ACTUAL – TULCEA

5.1 Context istoric

Tulcea s-a dezvoltat ca și asezare pe versanții a șapte coline care au dat orașului configurația unui amfiteatru natural cu deschidere către Dunare.
Asezat la marginea unui pamant stravechi, fie că s-a numit Aegyssus sau Tulcea – denumire compusă din Tul (etimologie necunoscută) + turk cay (râu, apă curgătoare), vegheaza intrarea in Delta Dunarii și formarea ei în lupta cu bătrânul fluviu.

Importanța apei ca factor hotărâtor în formarea asezărilor este evidențiată de multitudinea oiconimelor hidrografice, prezente în Județul Tulcea: Băltenii de Sus și de Jos, Lunca, Plauru, Fântâna oilor, Izvoarele , Murighiol (Lacul Vânat ), Agighiol (Lacul Amar ) , Iazurile.

Evoluția unei așezări umane este în strânsă legătură și implicit, dependență de mersul istoric al teritoriului în care se integrează.

Evoluția istorica a teritoriului tulcean este strans legată de cea a Dobrogei, o regiune propice schimburilor comerciale și de conviețuire a mai multor etnii dar determinată și de poziția sa geografică cu rol strategic – Dunărea.
         Cucerirea Dobrogei de români a marcat procesul ireversibil al romanizarii populației geto-dace.

Aegyssus, așa cum este menționat pentru prima dată în documente de Diodor din Sicilia, în secolul 3 î.Hr., a devenit, în perioada romană, un înfloritor centru de productie si comert.

În anul 971 teritoriul tulcean actual a reintrat în componența Imperiului Bizantin, cunoscând o perioadă de înflorire.

Expedițiile turcești, atrase de bogățiile naturale și importanța strategică a Gurilor Dunării, generează instaurarea puterii Imperiului Otoman timp de 460 de ani, făra ca integritatea și unitatea de cultură sa fie afectate.

De la 1860, orașul Tulcea devine reședința de sangiac. Începe să se dezvolte din punct de vedere urbanistic și economic. Unele edificii sau locuințe datând din aceasta perioadă, mai poarta si astazi amprenta arhitecturii nedefinite a epocii. Ele se disting, singulare, prin Tulcea de astazi.

De-a lungul timpului, frontul la apă al localitații a cunoscut utilizari diverse, în funcție de situația istorică a orașului și a regiunii. Aceste utilizari au fost, dupa caz, de natură comercială, militară, industrială, piscicolă, turistică, etc. Dezvoltarea orașului se datorează în primul rând existenței portului, care are și funcțiune turistică, economică și socială, de singur acces în Delta Dunării.

Dezvoltarea comerțului a facut necesară extinderea portului comercial și dispariția vechiului port pescaresc.

Fig. 14 –

Fig. 15 –

Comerțul se intensifica, și ca rezultat, în apropierea portului se ridică primele prăvalii de tipul bazarelor orientale.

Viața orașului se mută mai mult de-a lungul cheiului, spre vest.

Odata cu intrarea trupelor romane în Dobrogea, la 14 noiembrie 1878, se instalează și administrația română la Tulcea, iar orașul, în calitate de capitală a județului Tulcea, ajunge reședința tuturor autoritaților centrale județene. Fiind orașul cel mai populat din Dobrogea, devine centrul comerțului.

Activitatea noului port era legată și de lucrările întreprinse de Comisia Europeană a Dunării care își organizase aici un stabiliment compus din ateliere si santiere de constructii si reparatii vase
         In perioada de până la primul război mondial se constată o dezvoltare deosebită a orașului concretizată prin extinderea perimetrului de locuire, construirea de edificii publice și particulare, punerea bazelor industriei, creșterea numărului populației. Din punct de vedere edilitar, centrul istoric capătă un contur bine definit prin ridicarea de imobile impunătoare. Dintre edificiile publice se remarcă: Palatul Justitiei, Banca Românească, Palatul Pescariilor Statului.

Fig. 16 – Palatul Pescarilor si Monumentul, Tulcea, 19

În timpul primului razboi mondial, vitregia ocupației bulgare a transformat totul într-un morman de ruine.

Cel de-al doilea razboi modial, cu distrugerile provocate, și-a pus amprenta și asupra zestrei edilitare a orașului Tulcea iar transformarile politice și economice care au avut loc în Romania dupa instaurarea comunismului în Romania a suprapus asupra straturilor de timp așezate deja, unul nou. Acesta se reflectă în prezent foarte bine în configurația orașului.

Modul de viață al acelor vremuri este ilustrat, poate cel mai bine, de arhitectură clădirilor, dar și de felul în care orașul a evoluat din punct de vedere spațial și funcțional.

Expresie a evoluției în timp a orașului și a suprapunerii diverselor influențe stau exemplare valoroase de arhitectură țărănească (str. Concordiei nr. 11), arhitectura orășănească dobrogeană de inspirație populară (str. Decebal nr. 2), arhitectura popular-orășănească clasicizantă (casa Georgescu), arhitectura ecletică de nuanțe academiste (muzeul de artă, clădirea str. Gloriei nr. 12), arhitectura neoromânească (muzeul de etnografie, Banca Națională), arhitectura cubistă (str. Gloriei nr. 6 și 8) sau mai rar, arhitectura cu accente Art Nouveau (str. Gheorghe Doja nr. 3)

Deși predomină arhitectura populară clasicizantă, de factură urbană, se poate considera, că cea mai mare parte a construcțiilor valoroase, sunt un amestec de stiluri și de influențe, manifestate, în special, în elementele de decor (ancadramente, bosaje, medalioane, forma golurilor, cornișe, brâie, pilaștri, console decorative, frontoane etc.). Exceptând unele locuințe vechi, de factură populară, care se integrează “arhitecturii stufului” (cartierul din jurul Monumentului Independenței, case de pe străzile Gavrilov Corneliu și Păcii), se poate considera că, arhitectura veche a Tulcei este predominant, o arhitectură a “olanelor”.

5.2 Contextul actual

Tulcea, s-a dezvoltat de-a lungul timpului ca un oraș industrial, port pentru navele care transportau produse industriale, materii prime pentru industia locală, nave pentru pescuit oceanic, navele de pasageri.

Odata cu căderea comunismului și portul dunărean a cunoscut prabușirea industriei, Întreprinderea de Pescuit Oceanic a fost desființată, Combinatul Metalurgic a fost închis și astfel au dispărut pricipalele activitați din zona portului.

Au ramas însa rezulatele măsurilor de sistematizare: platforme industriale, structuri standardizate de locuinte, o faleză folosită în special pentru promenada, camuflarea reliefului particular al șprin construirea cortinei de blocuri inalte pe faleza, prin amplasarea blocului Pelican care bareaza o vale precum si a blocurilor inalte din vaile dea lungul strazilor Pacii, Babadag, Podgoriilor, tip de constructii menite sa anuleze relieful.

Faleza "Esplanda Dunării ", parte a frontului la apă, nu este configurată ca pentru un spațiu urban unde Dunărea să devină element integratoriu (nu o barieră naturală) în cadrul structurii orașului.Ea pare încremenită în timp- perdeaua de blocuri turn construite in perioada comunismului, menite parca sa inchida imaginea orașului către Dunare, terase goale, gara – altadată considerată

emblema orașului prin forma sa deosebită de amarcațiune- neîngrijită și aproape părăsită,

Fig. 17 – Gara Feroviara, Tulcea,

cladirea Vaămii Tulcea care, parcă și-a întors fața de la Dunăre.

Poartă de intrare în Deltă, Tulcea primește anual zeci de mii de vizitatori din țară și din străinătate care explorează peisajul sălbatic al Deltei practicând atat un turism pentru odihnă ăi recreere, un turism pentru practicarea sporturilor nautice, pentru practicarea pescuitului sportiv, dar și un turism de cunoaștere ăi pe cel specializat-stiintific pentru ornitologi, specialiști, cercetători, studenți.
Cu toate acestea Centrul Național de informare turistică funcționeaza într-o cladire pe strada Gloriei, departe de faleza tulceană, zona de tranzit a turiștilor care ajung în Tulcea.
Până și Centrul Ecoturistic Delta Dunării, sau Acvariul din Tulcea – așa cum este cunoscut atât de localnici cât și de turiști, cel mai mare și mai complex muzeu din România, la ora actuală, nu este este pozitionat în apropierea falezei .

Faleza este spațiul public al orașului considerat punctul principal de atracție atât pentru locuitori cât și pentru turiști, în special în sezonul cald, atunci când sunt găzduite aici nenumărate concerte, festivaluri și evenimente : ROWMANIA FEST – Competiția Ivan Patzaichin și închiderea Maratonului Dunării din cadrul Tour Internațional Danube, Festivalul Internațional Peștișorul de aur, Tulcea FolkFEST, Festivalul Berii, Zilele Municipiului Tulcea și Ziua Marinei, dar și multe altele.
Dunărea , un fluviu cu un bazin hidrografic impresionant, este habitatul natural al multor specii de păsări și pești. Cred că toate aceste elemente au fost determinante pentru alegerea județului ca și gazdă a Centrului Internațional de Studii Avansate pentru Sistemele Fluvii – Mări „DANUBIUS RI”

5.3 Sit studiat

Situl studiat in cadrul proiectului de diploma are la baza actuala lucrare teoretica si este amplasat in centrul orasului Tulcea , pe faleza Dunarii in vecinatate cu Gara , la 45.182679 de grade latitudine Nordica, 28.790325 latitudine Estica.

Amplasamentul este capat de perspectiva a falezei si face legatura intre oras, lacul Ciuperca, Dunare si Faleza.

Pentru evidentierea potentialului acestui sit am propus o analiza SWOT care va contribui la solutiile propuse in proiectul de diploma.

5.3.1 Analiza Swot

Strenghts – puncte tari :

-Potential turistic ce se datoreaza apropierii de Rezervatia Naturala a Biosferei Delta Dunarii , dar insuficient valorificat economic in prezent.

-Situl este pozitionat pe faleza si reprezinta o zona de legatura a orasului cu Dunarea.

-Relatia cu Dunarea , permite o priveliste atractiva pentru localnici si pentru turisti
-Situl este amplasat intr-o zona publica cu un flux de circulatie determinat de prezenta in apropiere a garii feroviare, fluviale, autogara, hoteluri si restaurante

-Amplasamentul este pozotionat intr-o zona publica , respectiv la front la apa, ce permite creearea unui nod de circulatie a orasului.

Weaknesse – punte slabe :

-Pe parcursul anului Dunarea isi schimba debitul si trebuie avuta in vedere o tratare amanuntita a structurii cladirii
-Verile sunt fierbinti si secetoase iar iernile sunt moderat de reci, insa geroase datorita vanturilor (crivatul) care genereaza un element climatic neplacut

-insuficiente puncte de informare a principalelor obiective de atractie a orasului Tulcea
-Slaba calitate a serviciilor de atragere a turistilor in zonele de interes

-slaba legatura dintre oras si faleza

-lipsa de competitivitate a orasului

-faleza se afla in stare avansata de degradare

-cladirea garii, emblema a orasului Tulcea prin forma ei specifica de ambarcatiune isi pierde pe zi ce trece frumusetea decorativa

– cladirea Vamii nu are nici un element specific zonei

– turistii utilizeaza orasul Tulcea doar ca zona de tranzit pentru accesul in Delta Dunarii, pe perioada verii situl studiat este folosit ca parcare auto

Opportunities-Oportunitati

-Proiectul propus va atrage un numar mai mare de oameni ,ce va promova tursimul dar si al fortei de munca si a investitiilor internationale.

-CFR a scos la licitatie vanzarea liniilor de cale ferata catre Santierul naval Vard Tulcea si catre portul mineralier. Se ceeaza astfel posibilitatile:

– de a reloca Gara Feroviara iar actuala cladire a Garii sa capete o alta destinatie care sa complezete potentialul turistic al zonei

– utilizarea spatiilor de cale ferata si peroane ca zona de promenada

-Administratia locala a facut demersurile necesare pentru a trasfera dreptul de proprietate asupra falezei de la Administatia Porturilor Dunarii Maritime Galati catre Primaria locala

-Agentii de turism tulceni inchiriaza de la APDM Galati cheuri pe faleza orasului si platesc sume exagerat de mari in comparatie cu serviciile si calitatea acestora primite din partea Institutiei Galatene

– Prezenta locala a unui investitor multinational Vard Tulcea si intentia lui de a se implica in dezvoltarea durabila a orasului prin proiectul sau numit "Responsabilitate sociala"

Threats – amenintari

-Lipsa de colaborare intre institutiile de cercetare si actorii publici si privati

-Tendinta de imbatranire a populatiei, cauzata de faptul ca tinerii nu gasesc suficiente puncte de divertisment si recreere si prefara sa plece in orasele mari

-Studiile geotehnice pot fi costisitoare din cauza amplasarii constructiei front la apa

CONCLUZII

Orasele industriale au dus la alienarea individului, a creat premizele unui " divort" intre om si natura.
In urma dezindustrializarii acelasi individ si-a dat seama ca doar contactul cu natura permite o dezvoltare armonioasa a persoanei , ca tot unitar. Oamenii au cautat sa isi recastige libertatea fara sa fie privati de procesul tehnologic.

Orasele in general si in special orasele – port se afla azi intr-un lung proces de redescoperire a valorilor, a identitatii, iar acest proces a dus la un altul, acela de revitalizare urbana.
In identificarea de spatii urbane unde sa se dezvolte proiecte necesare revitalizarii oraselor s-au redescoperit si fronturile la apa, zone indelung neglijate datorita configurarii lor pentru activitatile specifice industriei.
Datorita localizarii lor avantajoase la interfata dintre uscat si apa, iar unele dintre ele chiar in apropierea centrelor urbane, fronturile la apa ofera spatii urbane de calitate pentru un mixt de functiuni: proiecte rezidentiale, birouri, spatii de agrement , cultura si turism prin constructia de muzee, acvarii, comerciale prin construirea de obiective cu specific, etc.
Procesul de revitalizare a frontului la apa a inceput cu un proiect pilot
care a fost aplicat orasului Baltimore, important port din Statele Unite, care in urma restructurarii economice a cunoscut si el un declin rapid.
In vederea diminuarii efectelor scaderii aportului industriei la economia locala, municipalitatea a initiat proiecte de regenerare in zona portuara prin anii 1970.
Proiectul a transformat vechi depozite in zone de agrement si spatii culturale. A fost considerat un succes si incepand cu anii 1980 , cand se pune accent si pe dimensiunea culturala a oraselor in lupta lor pentru atractivitate si competitivitate, apar proiecte de regenerare urbana prin revitalizarea frontului la apa si in Europa: Bilbao, Amsterdam, Rotterdam, Barcelona, Oslo, Londra, Lisabona, etc.

Revitalizarea frontului la apa este un proces unic ce se bazeaza pe conditiile fizice deosebite ale zonei, pe istoria si valorile locului dar si pe nevoile omului modern care isi doreste spatii publice largi, estetice, cu functiuni multiple care sa ii satisfaca nevoia de identitate, setea de cultura, dorinta de relaxare si de socializare.
De aceea succesul proiectelor de revitalizare a frontului la apa a fost determinat, printre altele de implicarea comunitatii la proces.
El incepe printr-o cercetare atenta a spatiului disponibil, o discutie deschisa dar si o implicare a tuturor actorilor: actori urbani traditionali – administratia publica, dar si actorii noi – reprezentanți ai cetățenilor, organizații profesionale, investitori naționali și internaționali.
Se identifica disfunctiile si potentialul zonei si se intervine la nivelul spatiului .
In tot acest timp, implicarea comunitatii la procesul de revitalizare este un efect generator de efect: implicarea comunitatii inca de la etapa de initiere si pe parcursul planului de implementare va accelera apropierea acestuia de spatiu si va genera o preocupare si grija pentru efortul depus pentru revitalizarea frontului la apa.
Revitalizarea frontului la apa este inclusa in proiectul integrat de regenerare urbana, care este un proiect colectiv si rezultat al negocierilor intre toti actorii urbani.
Lucrarea de disertatie subliniaza rolul spatiilor de tip front la apa si procesul de revitalizare a acestora in dezvoltarea durabila a oraselor, concept nou aparut, definit de dr. Gro Harlem Brundtland, prim-ministru al Norvegiei si Presedinte al Comisiei Internationale pentru Mediu si Dezvoltare, ca: „dezvoltarea care permite satisfacerea necesitatilor prezente fara a compromite abilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati".

Acest concept a adus cu sine unul nou acela al " comunitatilor durabile" , definite ca "regiuni în care locuitorii acestora doresc sa traiasca si sa lucreze, atât în prezent, cât si în viitor"-1-

Caracteristicile unei comunitati durabile au fost definite in " Acordul de la Bristol":

-active, cuprinzatoare si sigure
– bine administrate
– bine conectate
– cu servicii publice dezvoltate
– cu o constiinta ecologica dezvoltata
– infloritoare: economia locala este în plin avânt, diversificata si bazata pe inovatii;
– bine proiectate si construite: cadru natural si construit de buna calitate;

– echitabile pentru toti
Intr-un mediu din ce in ce mai competitiv, aceste caracteristici contribuie la dezvoltarea economica a oraselor si situarea lor pe lista celor competitive.
In definirea conceptului de competitivitate trebuie luat in seama si natura obiectului competitiei: fiecare oras are una sau mai multe specializari: comert, turism, afaceri, cercetare, numite "functiuni urbane". ( Bramezza, 1996)

Literatura de specialitate este oarecum unanimă în a declara că, pe lângă vizibilitate, reputație sau grad de atractivitate, elementul vital pentru ca un oras sa devina competitiv este conceperea identității proprii. Aceasta are rolul de a conferi unicitate locului si participa la procesul de branding al orasului.

In situatia concreta analizata – revitalizarea frontului la apa in orasul Tulcea , propun ca solutie un proiect de arhitectura a unui Centru de cercetare, care va cuprinde un ansamblu de funcțiuni complementare: de cercetare – laboratoare de cercetare; de natură culturală – care să includă sălile de expoziție și biblioteca; de natură educațională si de informare– săli de conferință, punct de informare, precum și funcțiuni de entertainment – magazine, cafenea; functiuni administrative – birouri.

Am ales aceasta tema deoarece in orasul Tulcea exista singurul Institut de Cercetare al Deltei Dunarii din Romania care este principalul promotor al cercetării românești în ariile protejate din Delta Dunarii, iar Tulcea a fost pusa pe harta internationala prin proiectul de cercetare "DANUBIUS RI" care ofera infrastructura pan-europeană ce va facilita cercetarea, inovarea și schimbul de cunoaștere asupra sistemelor fluvii – mări. Infrastructura va promova știința de vârf și va pregăti viitoarele generații de cercetători din domeniu.
Proiectul urmareste sa dea o noua interpretare sitului ales pentru proiectul de diploma.
Acesta are forma triunghiulara ce aminteste de prova unei nave ce a luat drumul catre Marea Neagra dupa ce a fost construita in Santierul Naval din Tulcea, santier dezvoltat pe frontul la apa dunarean.
Prin forma aleasa, a unui val, am creat contextul punerii in valoare a doua cladiri aflate pe malul Dunarii.
Cladirea Garii, construita in 1972, cu forma sa de ambarcatiune traditionala-lotca, proiect considerat un produs al școlii de arhitectură aflată în perioada de "răzvrătire" si cladirea Vamii Tulcea care prin volumetria sa inchide perspectiva falezei.
Solutia de arhitectura pentru tema este formata din trei volumetrii pentru care am ales forme curbe neregulate, ce sparg monotonia peisajului.
Acestea includ functiuni diferite si asigura comunicarea la nivel formal cu cele doua cladiri invecinate.
Interactiunea om-constructie este un alt element definitoriu al temei.
Astfel, prima volumetrie gazduieste functiuni pentru public: punct de informare turistica, spatiu de expozitii, cafenea, sala de conferinte, care va participa la integrarea constructiei in contextul urban si va implica astfel si comunitatea – efect ce va genera efect- grija pentru investitie.
Scopul proiectului este acela de a creea prin acest Institut de Cercetare, cu arhitectura sa fluida, dinamica, organica, un nou simbol urban care sa participe la procesul de branding de oras.
Delta Dunarii cu biodiversitatea sa ridicata in comparatie cu alte delte ale Europei, poate deveni brandul orasului Tulcea.

BIBLIOGRAFIE

NUME, Prenume, Titlul lucrării, Numele editurii, Localitatea editurii, anul apariției lucrării

1.

Surse web :

Fig. 1 – http://blog.aquacarpatica.com/wp-content/uploads/2013/03/leonardo-drainage-basin.jpg

Fig. 2 –