REGENERARE PRIN GENERARE -ARHITECTURA SUSTENABILA CA ARGUMENT [615646]

REGENERARE PRIN GENERARE -ARHITECTURA SUSTENABILA CA ARGUMENT

1. Tema lucră rii de diserta ție.
1.1 Argument. De ce am ales aceasta tem ă? ………………………….. ……………………… 1
1.2 Titlu. Ce înseamnă regenerare prin generare? ………………………….. ………………. 1
2. Perspectivă retroactivă asupra subiectului (Istoric)
2.1 Industrializarea rurală și îndep ărtare a.
Supraproduc ție si produsul de serie . ………………………….. ………………………….. .. 1
2.2 Regenerarea ca o consecin ță a depopul ării satelor ………………………….. ……….. 1
2.3 Conștientizare și revenire. Anii ’70 ………………………….. ………………………….. ….. 1
2.4.1 Contextualism ………………………….. ………………………….. ……………………… 1
3. Arhitectură.
3.1 Ce înseamnă regenerare în arhitectură? ………………………….. … ………………….. 1
Regenerarea arhitecturală/Arhitectura regenerativă …………………….. 1
3.2 Ce înseamnă integrarea? ………………………….. ………………………….. ……………….. 1
3.3 Ce înseamnă arhitectura sustenabilă? ………………………….. …………………………. 1
3.4 Când a apărut termenul de arhitectură sustenabilă și de ce? ……………………… 1
4. Documentarea temei în contemporan.
4.1 Arhitectur ă sustenabil ă în mediul rural. ………………………….. ……………………….. 1
4.2 Spații de produc ție în mediul rural. ………………………….. ………………………….. …. 1
5 Dezvoltarea subiectului ca temei în elaborarea proiectului personal. ……………….. 1
6 Concluzii. ………………………….. ………………………….. …………………. ………………… 1
7 Bibliografie. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 1

1. Tema lucrarii de disertatie.

1.1 Argument. De ce am ales aceast ă temă?
Abordarea acestui subiect a constituit punctul de plecare în realizarea propunerii mele
pentru proiectul de diplom ă. Ideea temei și programului de diplom ă a ap ărut în urma
colabor ării și particip ării la școliile de va ră care au loc în Ro șia Montan ă-o ini țiativă și un
proiect care reu șește să aduc ă împreun ă studen ți, speciali ști, locuitori to ți având acela și scop
comun: g ăsirea unor alternative pentru conservarea patrimoniului cultural . „Patrimoniul
Cultural înseamnă bunuri spirituale și culturale care aparțin întregului popor, fiind transmise
de la strămosi. Este moștenirea noastră culturală: monumente istorice, tablouri, sculpturi și
situri arheologice, și toate zonele de creativitate umană cum ar fi dansul, fotografia, filmul,
cărtile, meșteșugurile, tradițiile și obiceiurile.”1
Alt aspect determinant în alegerea temei îl constituie fenomenul migrației din zona
rurală, datorită faptului ca mediu în care traiesc nu dispune de condiții care sa le ofere șansa
la dezvoltare profesională. Găsirea unor sol uții în ceea ce prive ște stabilitatea locurilor de
muncă pentru populația activă , astfel încât localnici să nu mai fie constr ânși să se îndrepte
spre centrele urbane din ra țiuni economice.
Întreg demersul proiectului de diplom ă este motivat de necesitatea implement ării unui
proiect sustenabil și viabil pentru Ro șia Montan ă:
O soluție la stagnarea economica în care se află în prezent comuna și care s ă constituie o
alternativ ă de dezvoltare durabilă a regiunii: activități care nu epuizează resursele implicate
în desfășurarea lor , activit ăți care presupun conservarea patrimoniului cultural, activit ății
care nu compromit mediul natural (a cestea sunt activit ățiile cele mai str ăvechi cunoscute de
către comunitate, me șteșuguril e). Aceste activit ăți înseamn ă și reprezint ă o modalitatea de
regenerare a întregii comunit ăți atât datorit ă faptului c ă oferă continuitate vechiilor
îndeletniciri , deci protejeaz ă patrimoniul cultural imuabil, c ât și datorit ă faptului c ă oferind
aceast ă șansă, sansa la învățare și la practicare, se ofer ă șansa subzisten ței comunit ății.
„Comunitatea este definită ca un grup de oameni care trăiesc în același loc, sau care sunt
considerați ca o unitatea datorită intereselor comune, grupuri sociale sau naționa lități .”2
Am considerat că s e poate vorbi negre șit de regenerarea unei comunit ăți prin generarea
unor func țiuni, prin generarea unor spa ții, prin generarea arhitecturii. Regenerare prin
generare.

1.2 Titlu. Ce înseamn ă regenerare prin generare ?
Pentru a defini aceast ă alturarea de termeni trebuie în primul r ând să îi definim separat.
Astfel conform defini ției din dic ționarul explicativ al limbii romane a regenera înseamna „a
reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. A readuce

1 Oana, Bogdan http://www.mediafax.ro/cultura -media/interviu -arhitectul -oana -bogdan -expert -unesco –
zguduie -aroganta -unora -ca-trump -si-dragnea -16152017
2 „The people living in one particular area or people who are considered as a unit because
of their common interests , social group , or nationality ”
http://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/community

în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din)
proprietățile lui inițiale ” 3. A genera înseamn ă „a produce, a determina, a da naștere la…”4
Regenerarea prin generare înseamn ă aducerea la via ță prin producere, în contextul
prezent înseamna r evitalizarea, înnoirea unei comunit ăți, loc, mediu, prin crearea unui
obiect, prin materilizare. Generarea înseamna orice interven ție, de ordin fizic, palpabil,
materializat. Genera rea are la baz ă conștientizarea; cel pu țin într-un mod utopic generarea
este rezultanta unor principii studiate și întelese. Generarea este fundamentul abilit ățiilor de
sintetizare.

Regenerare prin generare în arhitectur ă.

2. Perspectiva retroactiva asupra subiectului.

2.1 Industrializare și îndepărtare. Supraproducție.

Procesul industrializării a însemnat una dintre cele mai mari schimbări pentru întrega
omenire. Natura și mediu înconjurător au resimțit cel mai profund această schimbare de -a
lungul ultimiilor 250 de ani (a aparut in jurul aniilor 1730 in Anglia) . Revoluția industrială
reprezintă faza prin care procesul de industrializare ia avânt, momentul în care se produce
trece rea de la o societate agricolă la una industrializată (aceasta trecere s -a facut însă
neomogen în spațiu. Această schimbare reprezintă trecerea de la producția de mână
(artizanală) către producția mecanizată, odată cu introducerea utilajelor și a mașinilor unelte
în procesul de fabricație. Acest lucru duce la apariția unor antiteze, disonanțe, dualități care
reverberează în timp și asupra cărora era necesar sa se acționeze: supraproductia, poluarea
excesiva, diferente majore a nivelului de trai la nivelul g lobului.
Revoluția industrială a început transformarea care a dus la standarde de viață mai bune
decît până atunci. (în comparație cu restul istoriei umane), pentru oamenii de clasă medie
din întreaga lume datorită economiilor industriale de piață.
Tot acest progres tehnic a marcat decisiv și iremediabil direcția de dezvoltare a omenirii
din preistorie până atunci. Tot ce se realiza manual, unicat, cu grijă la detalii a fost înlocuit cu
avânt de producția de masă, tipizată, de serie, care fără îndoială e ra mult mai eficientă
pentru noile cerințe ale populație (în special a clasei de mijloc) însă reușea să pună într -un
sertar al uitării multe dintre meșteșugurile și maeștrii care le stapâneau tainele.
În contextul perioadei respective, plecând de la necesitatea producției de serie care în
principiu nu facea altceva decât să răspundă noilor cerințe ale societății, deoarece societatea
devenea din ce în ce mai consumatoare, iar produsele deveneau din ce în ce mai accesibile,
s-a produs un schimb pe palie rele de interese ale progresului, producția mare avea nevoie
de spații mari în care să se dezvolte și să prolifice, iar aceste spații erau marile uzine și
fabrici -ceea ce numim arhitectură industrială.

http://www.econlib.org/library/Enc/IndustrialRevolutionandtheStandardofLiving.html
În mediul rural această antiteză a fost și mai pregnantă, asta datorită faptului că se
produc modificări la nivelul structurii p opulației și mentalitat ii localnicilor care sunt d irect
implicați în acest proces, iar efectele de natura ecologică afecteaza atât populația rurală,
urbană având consecințe pe termen lung si uneori iremediabile. „Industrializarea rurală

3 DEX online, definiție pentru ,,regenera’’ , disponibilă la https://dexonline.ro/definitie/regenera, accesat martie
2017
4 DEX online, definiție pentru ,,genera’’ , disponibilă la https://dexonline.ro/definitie/genera, accesat martie
2017

înseamnă încurajarea amplasării de unități la scară mare și mică, departe de zonele urbane
sau deplasarea planificată a unităților din zonele urbane în zonele rurale.”5

In Romania aniilor 1950 -1970 are loc o schimbare majora in ceea ce priveste domeniile
principa le de activitate in mediul rural. Se trece de la agricultura, care pana atunci insemna
activitatea primara in mediul rural la activitati ce tin de industrie. Astfel sectoarele
economice inregistreaza o scadere drastica a ponderii agriculturii incluzand ram uriile pe care
aceasta le cuprinde, in timp ce industria cunoaste o crestere fara precedent.6 Aceasta
crestere se manifesta in special spre dezvoltarea siturilor industriale miniere, si dezvolarea
unor bazine miniere noi cu asezari ce se dezvolta adiacent.7 Se formeaza o noua asezare
rurala t otal diferita de cea autentica, si anume asezarea rurala cu activitati agricole
industriale, determinand aparitia unor noi conditii soci ale, la care populatia este constransa
sa se adapteze. Modificarile care se produc in str uctura populatiei rurale implica toate
aspectele: sociale, culturale, economice, arhitecturale. „…expresia spatiului rural contine
zona interioara si de coasta, si cuprinde satele si orasele mici in care cea mai mare parte a
terenului este utilizat pentru agricultura si silvicultura, amenajarea zonelor montane de
petrecere a timpului liber si de distractii, arii protejate ale activitatii de locuit si de habitat
sau destinate unei activitati artizanale, de servire sau industriale. ”8 Din punct de vedere
economic, industrializarea mediului rural a oferit beneficii datorita faptului ca oferea surse
alternative de angajare si de venit, domeniul agrar a incetat sa mai constituie singura sursa
de venit in mediul rural. In acest context declinul ocupatiilor traditionale devine inevitabil,
insa se produce lent com parativ cu avantul pe care il au ocupatiile industriale , astfel aceasta
trecere este perceputa ca inofensiva, deoarece nu afecta ob cieiurile si stilul de viata al
locuitorilor. Schimbarea marcanta s -a produs odata cu instaurarea noii politici de dezvolatre
rurala din perioada comunista, care prevedea colectivizarea agriculturii s i industrializarea.
Daca pana la instaurarea regimului comunist fenomenul de industrializare s -a produs
organic, fiind asimilat si asumat de rural, acum acesta este impus , fortat, pentru a ajunge cat
mai repede la rezultatul dorit.9 Investi tiile preponderente era cele din domeniul industriei ,
fapt care a determinat modificarea structurii ocupationale a populatiei din mediul rural,
astfel ca din 74 % cat re prezenta ponderea poplatiei active in domeniul agriculturii in anul
1950, se constata o scadere pana la 40% pe fondul cresterii puternicee a activarii populatiei
active in industrie si condtructii ( aici se inregistreaza o crestere de la 14% la 31% ).10 Acest
proces a consituit o urmare a cresterii numarului de navestisti si de extinderea industiei in
mediul rural.11

5 „Rural Industrialisation means encouraging location of large and small scale units away from urban areas or
planned shifting of units f rom urban areas to rural areas.” , Sundar, k., Srinivas, T., „Rural industrialisation:
Challenges and Proposition”, in: Kamla -Raj, nr. 2009, pp 23 -29
6 Mihalache, Flavius, Croituro, Alin, Mediul rural romanesc: evolutii si involutii. Schimbare sociala si
antreprenoriat , Editura Expert, Bucuresti, 2011, p.21
7 Merciu, Florentina -Cristina, Merciu, George -Laurentiu, Stoian, Daniela, „ Patrimoniul arhitectural industrial
romanesc” , in: Urbanism. Arhitectura. Constructii , vol. 3, nr. 3, 2012, p. 29
8 Otiman, P.I. Dezvoltarea rurala in Roamania , Editura Agroprint, Timisoara, 1997, p.31
9 Mihalache, Flavius, Croituro, Alin, Mediul rural romanesc: evolutii si involutii. Schimbare sociala si
antreprenoriat , Editura Expert, Bucuresti, 2011, p.21
10 Ibidem, pp. 21 -22
11 Bleahu, Ana, „O perspectiva Istorica asupra Sectorului Neagricol din Mediul Rural ”, in Calitatea Vietii , nr1 –
2/2014, p.88

O alta consecinta a industrializarii in masa in toate domeniile de activitatea a fost
imbunatatirea calitatii vietii datorita produselor realizate mecanizat intr -un timp
incomparabil mai scurt decat cele realizate manual de catre mesteri. Acest lucru a inse mna si
pierderea treptata a importantei si a necesitatii mesterilor atat in mediul urban, cat si in
mediul rural.

Tot acest progres tehnic a marcat decisiv și iremediabil direcția de dezvoltare a omenirii
din preistorie până atunci. Tot ce se realiza ma nual, unicat, cu grijă la detalii a fost înlocuit cu
avânt de producția de masă, tipizată, de serie, care fără îndoială era mult mai eficientă
pentru noile cerințe ale populație (în special a clasei de mijloc) însă reușea să pună într -un
sertar al uitării multe dintre meșteșugurile și maeștrii care le stapâneau tainele.
În contextul perioadei respective, plecând de la necesitatea producției de serie care în
principiu nu facea altceva decât să răspundă noilor cerințe ale societății, deoarece societatea
deven ea din ce în ce mai consumatoare, iar produsele deveneau din ce în ce mai accesibile,
s-a produs un schimb pe palierele de interese ale progresului, producția mare avea nevoie
de spații mari în care să se dezvolte și să prolifice, iar aceste spații erau ma rile uzine și
fabrici -ceea ce numim arhitectură industrială. Aceste au devenit din ce in ce mai poluante pe
masura ce se extindeau, asta datorita emisiilor care de cele mai multe ori nu puteau fi
controlate. Aceste repercursiuni au fost resimțite atât în c eea ce privește mediul
înconjurător, prin plouarea excesivă cât și în ceea ce privește rolul omului în procesul de
fabricare/prelucrare. Omul a deveni din meșter, un simplu comandator al mașinărilor -utilaj.

Aceste progrese au urmărit firul nevoilor și cer ințelor umane, iar cea mai pregnantă a fost
necesitatea omului de a deține. De a deține lucruri, proprietăți, tehnologii. Din ce în ce mai
multe si din ce in ce mai variate. Tocmai acestor cerințe reușea producția de masă să
răspundă. Și cu tocmai aceste c erințe se confruntau precursorii vechiilor meșteșuguri, la care
încercau din răsputeri să răspundă, însă cu pași mici și timizi față de cei ai marilor industrii.

Ruralul a fost cel mai afectat de aceste schimbări impuse și induse de noua eră
industrială. Asta și datorită faptului că majoritatea meserilor pe care aceștia le practicau și
schimbul de marfă care se realiza între rural și urban a luat sfârșit odată cu producția de
masă mult mai eficientă.

Se produce un nou fenomen migrarea din rural la urban, d epopularea satelor.

Migrarea de la rural la urban -depopularea satelor. „Explozia industraiala a fost sustinuta
de o forta de munca semnificativa adusa din mediul rural, generand astfel niste densitati
pentru care structurile vietii urbane au fost prea put in dezvoltate.”

2.2 Regenerarea -ca necesitate in urma depopularii satelor.

Migrarea de la rural la urban -depopularea satelor.
„Explozia industraial ă a fost sus ținută de o for ță de munc ă semnificativ ă adus ă din
mediul rural, gener ând astfel ni ște densit ăți pentru care structurile vie ții urbane au fost prea
puțin dezvoltate.”12 Cresterea demografica semnificativa in mediul urban si implicit
dezvoltarea puternica a oraselor s -a datorat transferului populatiei rurale in mediul urban.
Aceste aspecte au dus la sc himbari majore la nivel economic, social, si profesional. Orasele
implementeaza noi dotari mai eficente ale transport ului si infrastructura edilitara, care
asigura noilor rezidenti legatura intre cartierele dormitor si centrele industriale ale orasului.

Migrarea de la rural la urban devea inevitabila, asta datorita faptului ca ruralul nu mai
raspunde a cerintelor de viata ale locuitorilor, nu beneficia de progresele urbanului astfel
incat sa sustina sectorul economic, social si cultural. Acest fenomen a avut repercursiuni nu
doar asupra modului de locuire din mediul rural, deoarece locuitori care migrau din rural se
acomodau greu cerintelor si stilului de viata impus de mediul urban, acest lucru se resimtea
mai ales in modul in care aces tia isi apropria u locurile in care traiau , adesea se observau
schimbari arbitrare facu te asupra sau in jurul blocurilor in care locuiau , inteleg eau cu
dificultate spatiu public, etc. Totusi orasul ramanea un loc desirabil pentru a trai, asta
datorita facil itatiilor pe care le oferea. Indiferent de ceea ce oferea in plus orasul fata de
rural, de sat, se simtea in permanenta dorinta de apartenenta a locuitorilor care venea u din
mediul rural.

Studiile actuale indică faptul ca tot mai multe persoane se deplasează din zonele rurale în
zone cu o densitate mai mare. Accesul ineficient si pe alocuri inexistent la facilitati si servicii
in asezarile din mediul rural a determinat aceasta deplasare a populatiei, cauzand ruptura in
micile comunitati. A cest fenomen constitui e cadrul pentru a evalua si a reconsidera
problema migratiei din rural in urban, justifinacand necesitatea apritiei unor fu nctiuni mixte
care sa reprezinte modalitatea de a sustine dezvoltarea comunitatilor rurale si in acelasi timp
de a crea spatii sustenabile in care populatia sa -si centralizaze modul de locuire, si munca.

Discrepantele care au existat si exista intre mediul rural si urban sunt o consecinta a unei
gandiri dualiste tipice occidentului, o gandire in termeni bipolari, doua conceptii
constrastante in conflict permanent (bine/rau, interior/exterior, periferie/centru,
rural/urban). In Romania aceste dihotomii s-au simtit si constentizat cu pregnanta dupa anii
8913 cand se poate face o comparatie cu celelalte tari ale Europei in ceea ce priveste
diferentele intre rural/urban. In occident nu exista diferente intre cele doua din punct de
vedere al cond itiilor de v iata, doar din punct de vedere al cladirilor si al relatiilor cu spatiul
natural. Disponibilitatea de spatiu este mult mai mare in mediul rural, insa aspecte precum
accesul la educatie sau facilitati profesionale nu sunt inferioare celor din mediul urban.

Solutia consta in integrarea valorilor si modelelor de viata specifice mediului rural in tot
acest proces de restructurare, regenerare: traditii, meserii specifice, etc intr-un mod care
asigura un grad de confort echivalent cu cel din mediul urban.

12 Stoian, Ina, Calciu, Daniela, Orasul posibil, Editura +/ -plusminus, p. 134
13 notițe persoanele din cursul Teorii si doctrine in arhitectură, prof. Arh. Adriana Matei.

O arhitectura care intelege si raspunde valoriilor populatiei ru rale si integreaza in acelasi
timp populatia si aceste valori este capabila sa ofere o oportunitate de dezvoltare a acestor
comunitati, si astfel sa combata aceasta migrare. O arhitectura care imbunatateste calitatea
vietii printr -o abordarea sustenabila s i care se preocupa nu doar de prezent ci si de viitor.

2.3 Conștientizare și revenire. Anii 70

O solutie sustenabila creaza beneficii economice centralizand /condensand functiuni
specifice zonelor rurale intr-un ansamblu unitar pentru comunitatiile aceleasi zone.

Revenirea la meseriile specifice mediului rural, ca modalitate de subzistenta a populatiei.

2.3.1 Contextualism.

3. Arhitectura
3.1 Arhitectură și regenerarea în arhitectură.
Regenerarea arhitectural ă/Arhitectura care regener ează ?
Pentru a g ăsi legatur ă dintre cele doua concepte și fenomene este necesar s ă plecăm de
la termenul comun care se rag ăsește în ambele expresii (sintagme): arhitectura este „ stiința
și artă de a proiecta și de a construi clădiri potrivit
anum itor proporții și reguli , determinate de caracterul și de destinația construcțiilor.”14
Aceasta este definiția stan dard, deși este incompletă , deoarece nu face referire la termenul
definit de Vitruvius in cele 10 carti ale arhitecturii15: Vitruviu definea principiile fundamentale
ale arhitectur ii si se referea la Decor ca fiind „păstrarea respectului cuvenit între locuitori si
habitat.”16

file:///C:/Users/Madalina/Downloads/280071116 -Vitruviu -Despre -Arhitectura.pdf

14 DEX online, definiție pentru ,,arhitectura’’ , disponibilă la http://dexonline.net/definitie -arhitectur%C4%83,
accesat martie 2017
15 Pollio, Vitruvius , The Ten Books on Architecture
16 „Decor is the keeping of the due respect betweene the Inhabitant and the Habitation ” in History of
architectural theory Hanno -Walter Kruft , Princeton Architectural Press, 1994, p. 232

https ://books.google.ro/books?id=OPTfVyHyVW4C&pg=PA232&lpg=PA232&dq=vitruviu+dec
or&source=bl&ots=Y8uMj4Vo4w&sig=zW3Zf7 –
fAKCxJlmHwW_5ZRN9ilk&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiL6fjb29jSAhUC7hoKHdAVBcwQ6AEIVD
AK#v=onepage&q=vitruviu%20decor&f=false
http://www.vitruvius.be/boek1h2.htm

Amploarea posibilit ățiilor pe care termeni precum regenerare și integrare le determin ă
este nonexistent ă in definita curenta , din moment ce definirea termenului „arhitectur ă” ne
limiteaz ă doar la un set de reguli și norme dupa care se realizeaz ă o construc ție. Cl ădirile
exist ă ca parte integrant ă a unui loc, a unui sit, valen ță exclus ă din definirea generic ă a
termenului. Atunci revine întrebarea legitim ă: de ce înlatur ăm sau separ ăm const rucția-adică
rezultanta ac țiuniilor noastre de sit, locul generator? Cl ădirea are nevoie de sit pentru a
exista, dar sunt privite ca entit ăți de sine st ătătoare. Probabil ar trebui sa extindem defini ția
arhitecturii ca fiind: arta sau procesul de a crea și construi cladiri, prin integrarea sitului, sau
reciproc -a construc ției. Defini ția formulat ă astfel este mai complet ă și incluziv ă din moment
ce include situl ca parte generatoare, integrant ă a unei construc ții, as tfel devine o
modalitate de a tinde spre ceea ce însemna arhitectura sustenabil ă și regenerant ă sau
regenerativa??? . Iar situl este definit în acest context ca fiind mai mult dec ât strict un spa țiu,
un loc, el cuprinde valen țele sociale, economice, culturale ale comunit ății. Integrarea
acestora împreun ă înseamn ă integrarea sitului.

Regenerarea arhitectural ă înseamn ă activit ățille de refolosire, adaptare , și dezvoltare a
clădirilor existente, împreun ă cu contextul rural sau urban c ăruia apar țin. Aceste activit ăți
sunt motorul care repun și reintroduc în folosin ță clădirile, ținand cont de principiile
sustenabilit ății sociale, culturale și de mediu . Ca s ă întelegm termenii trebuie s ă facem o
trecere în revist ă a ceea ce înseamn ă fiecare.
Sustenabilitatea mediului înseamna o arhitectur ă responsabil ă cu mediu înconjur ător,
care nu epuizeaz ă resursele și are un indice poluant c ât mai redus.
Sustenabilitatea cultural ă înseamn ă preocupare pentru valorile comunit ății, o tendin ță
de conservare și perpetuare a acestor valori culturale, care sunt reflexia unui popor.
Sustenabilitatea social ă înseamn ă incluziune, coeziune astfel încât fiecare grup social s ă
participe la buna desf ășurare și dezvoltare a comunit ății din care face parte. Toate aceste 3
categorii înseamn ă o preocupar e curent ă însă gândindu -ne la genera țiile viitoare, f ără a le
compromite acestora progresul. Putem spune c ă scopul comun al acestor categorii este
acela de a genera o arhitectur ă care s ă raspund ă condiț iilor mediului și specificit ățiilor
locului în care este integrat ă cons trucția.
În contextul organizatoric al profesiei de arhitect conceptul de sustenablitate definit din
cele 3 aspecte ale sale este dezbătut cu acuitate: „Astfel aceste categorii nu doar
regenereaz ă, ci genereaz ă un mod de a g ândi și construi. Dubla mișcare de generare și
regenerare nu se reflectă doar la nivelul relațiilor sau la nivelul capacității și eficienței cu care
sunt produse spațiile de viață, ea înseamnă poate, în primul rând, regenerarea unei
mentalități și capacitatea arhitecturii d e a genera noi idei, dispoziții și dinamici de locuire și
trăire. Ceea ce arhitectura trebuie să recupereze nu este proiectul arhitectural, ci o
înțelegere deplină a felului în care un spațiu sau o construcție sunt văzute, negociate și trăite
ca atare. Ea trebuie să devină ecoul unor cerințe expres i pe care micro -comunitățile le
formulează în raport cu spațiul imediat de viață. În acest sens, construcția devine un spațiu
disputat, care trebuie să reflecte dinamica, deplasările și mutațiile ce au loc înăunt rul ei,
pentru a surprinde felul în care aceste transformări generează și regenerează spațiul.

Generare / Regenerare înseamnă totodată depășirea noțiunii de „context” în sensul ei static
și circumstanțial, pentru a surprinde mișcările neregulate, modalităț ile fizice de reacție și
manifestare, pluralitățile pe care diferite entități, instituții și locuitori le descriu într -un cadru
specific de locuire. Arhitectura nu mai înseamnă obiect; ea devine o acțiune tangibilă și
participativă ce conturează spațiul un or dispoziții de locuire determinate prin angajamentul
actorilor implicați și interacțiune subiectivă. ”17 Astfel își însușește rolul social. Devine o
arhitectur ă implicat ă social. „Nu în ultimul rând, Generare / Regenerare conturează o
abordare deschisă und e arhitectura nu mai înseamnă neapărat construcție, ci o condiție de
trai prin intermediul căreia indivizii își descriu spațiul imediat de viață: de locuire, de munca,
de relaxare. ”18

Arhitectura regenerativ ă (care prin prezență regenerează) este definit ă ca fiind
modalitatea de integrarea a mediului natural ca parte a procesului de proiectare și factor
generator al arhitecturii. Utilizeaz ă și include în acela și timp elementel e naturale existente
care devin pietrele de temelie ale arhitecturii. Ar hitectura regenerativ ă are doua obiective:
este o arhitectur ă care se concentreaz ă pe minimizarea impactului pe care o cl ădire îl are
asupra mediului. Acest principiu se reg ăsește în alegerea materialelor de construc ție,
reducere consumului de energie, și designul inteligent (designul adaptabil, transformabil).
Deci are valen țe care țin de lumea material ă, palpabil ă.
Al doilea obiectiv, care este unul mai pu țin pragmatic și mai mult nematerializat este
acela conform c ăruia mediul înconjur ător are valen țe egale și este la fel de important
precum cl ădirea în sine în cadrul gener ării proiectului. Tocmai datorit ă faptului c ă este un
aspect care ține mai mult de aspecte intangibile implic ă o înțelegere complex ă a sistemului
natural și mai apoi o aplicare adecvat ă a acestei înțelegeri în procesul de generare a
construc ției. Î nțelegerea complex ă se refer ă la a cunoa ște mediul în care va fi inserat ă
clădirea, a determina eventualele aspecte negative pe care cl ădirea le poate avea asupra
ecosistemului în care e inse rată, a stabili necesitatea construc ției în mediul respectiv. Iar prin
mediul se înțelege at ât mediul natural, c ât și mediul social, cultural.
Pornind de la termenul și procesul regenerării urbane putem face o definire ( Omolog ică)
analogică termenului și procesului de regenerarea rurală.
Regenerarea urban ă înseamn ă reactivarea unor spa ții, func țiuni cl ădiri, at ât existente
cât și noi . „Proces ul de regenerare urban ă se concentreaz ă pe implementarea unui plan cu
soluții complementare pentru problemele sociale, urbanistice, economice, culturale și de
mediu ale ora șului. Ceea ce însemn ă că fiecare plan de regenerare urban ă acționeaz ă
simultan asupra spa țiului fizic în care oamenii locu iesc (are în mod esen țial o component ă
urbanistic ă), dar și asupra serviciilor publice de care locuitorii au nevoie (are componente
sociale, economice, de mediu, culturale). ”19
https://books.google.ro/books?id=XGcR8r5gdEEC&pg=PT13 &lpg=PT13&dq=rural+regenerati
on+definition&source=bl&ots=SXFQZ6LBXG&sig=EzJWxnSQqchOPuMfHqO6 –
mHdFn0&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiW877e7NDSAhXIVRQKHaUhA1IQ6AEIJzAB#v=onepag
e&q=rural%20regeneration%20definition&f=false

17 Borș, Sabin, http://2013.batra.ro/batra -2013/ (site ofocial BATRA, articol despre generare/regenerare,
accesat martie 2017)
18 ibid.
19 http://www.2012sector1.ro/?id2=00010007

3.2 Ce înseamn ă integrarea ?
Integrare in context – Contextualism
Arhitectura japoneza http://www.misoarchitects.ro/single –
post/2014/01/10/Principii -de-bază -în-arhitectura -japoneză -Sorana -Leru -Articol –
publicat -in-revista -Art-Out-nr-212013
„Contextul îl face pe arhitect să își lărgească aria de analogii și chiar inspirația să preia ecourile formale, dar și
tradiționale, istorice ori spirituale ale unui sit anume, ale unui context aparte! ”20
https://www.wattpad.com/38199709 -semiotica -arhitecturii -sau-arhitectura -ca

3.3 Ce înseamna arhitectura sustenabil ă? (Principiile arh itecturii sustenabile.)
Principiile arhitecturii sustenabile:
Optimizarea utilizării energiei solare.
Îmbunătățirea calității aerului din interior.
Utilizarea rationala a terenului .
Proiectarea locuintelor la standarde calitative.
Utilizarea si exploatarea rationala a resurselor naturale.

Așa cum am precizat la capitolul 1.3.1. subpunctul „Arhitectur ă regenerativ ă”
sustenabilitatea în arhitectură nu ține doar de aspectele și principiile materiale precum cele
enumerate mai sus, ci și de principiile sustenabilității sociale, culturale și de mediu. Ca să
înteleg em termenii trebuie să facem o trecere în revistă a ceea ce înseamnă fiecare.
Sustenabilitatea mediului înseamna o arh itectură responsabilă cu mediu înconjurător, care
nu epuizează resursele și are un indice poluant cât mai redus. Sustenabilitatea culturală
înseamnă preocupare pentru valorile comunității, o tendință de conservare și perpetuare a
acestor valori culturale, care sunt reflexia unui popor. Sustenabilitatea socială înseamnă
incluziune, coeziune astfel încât fiecare grup social să participe la buna desfășurare și
dezvoltare a comunității din care face parte. Toate aceste 3 categorii înseamnă o preocupare
curentă însă gândindu -ne la generațiile viitoare, fără a le compromite acestora progresul.
Putem spune că scopul comun al acestor categorii este acela de a genera o arhitectură care
să raspundă condițiilor mediului și specificitățiilor locului în care este integrată construcția.
Arhitectura ecologică? https://sites.google.com/n2arh.ro/curs -arh-eco/curs -1-
introducere

20 Barbu, Maria Semiotica Arhitecturii sau Arhitectura ca filosofie a Libertății

3.4 Când a aparut termenul de arhitectur ă sustenabil ă și de ce?

Conceptul de construc ție ecologică e relativ recent, însă construc țiile ecologice în sine se
realizau încă din antichitate. Atunci omul realiza case și construc ții din piatr ă, iar pe masur ă
ce se decop ereau noi tehnici și materiale constructive, și datorit ă faptului că omul a învățat
să foloseasc ă uneltele au aparut case din lemn și pământ. De la aceste locuin țe rudimentare,
precum edificiile din nuiele, corturi și bordeie de pământ s-a ajuns în prezent la construc ții
impresionante atât ca dimensiuni și form ă cât și ca tehnic ă, asta datorit ă descopeririilor
stiin țifice și tehn olog ice. Construc țiile ecologice sunt rezultanta conceptul ui de arhitectur ă
ecologică. Criza petrolului din anii 70 a fost unul dintre factorii principali ai apariț iei acestei
tendin țe de a construi sustenabil, pe lângă problemele care deveneau din ce în ce mai greu
de gestionat privind poluarea mediului și consum ul exagerat de energii conv enționale
necesare pentru construirea și exploatare clădirilor. Țăriile din Vestul Europei au fost primele
care au conștientizat și au căutat să implementeze politici de mediu care să includ ă acest
concept de construc ție. Germania beneficiaz ă de programe de construire a cladirilor
ecologice, sustenabile încă de la începutul aniilor 80. Tot mai multe țări ale Europei precum
Fran ța, Maria Britanie, Austria, Belgia au devenit preocupate de implementarea acestui

concept în cadrul construc țiilor noi. Dovad ă că aceast ă nouă abordare este una care poate
prevenii multe din problemele cu care Europa și întreaga lume se va confrunta în decenii
următori.

Arhitectura ecologica implica doua abordari arhitectura "ver de" (ecolog ica) si cea
durabila. Prima reprezinta practica de a creste eficienta cu care constructiile si terenul
adiacent utilizeaza si preiau energia, apa si materialele, si reducerea impacturilor negative
ale acestor constructii asupra sanatatii omului si mediului prin îmbunatatirea metodelo r de
proiectare, constructie, utilizare, mentinere si demolare,iar ultima înseamna conformarea
arhitecturii " verzi" cu principiile durabilitatii socio economice si ecologice.

În practica curenta , produsele arhitecturii ecologice sunt reprezentate de locuintele
pasive, cu zero emisii, verzi, ecologice, durabile sustenabile. O cladire ecologica este o
constructie care a fost proiectata in scopul de a fi eficienta din punct devedere energetic si
pentru a avea un impact redus asupra poluarii mediului. Pentr u realizarea acestui lucru sunt
respectate principiile sustenabilitatii : optimizarea utilizării energiei solare, îmbunătățirea
calității aerului din interior, utilizarea rationala a terenului, proiectarea locuintelor la
standarde calitative, utilizarea si exploatarea rationala a resurselor naturale.
https://ro.scribd.com/doc/163944689/Arhitectura -Eco

Prin termenul de arhitectur ă sustenabil ă se înțelege un mod de abordare a proiectului,
care, referindu -se la conceptul de durabilitate definit în 1987 de către Comisia Mondială de
Mediu și Dezvoltare (World Commission on Environment and Development) , parte din
Programul Națiunilor Unite, în raportul Brundtland (Viitorul nostru comun), își propune să
creeze o arhitectură compatibilă nu numai cu viața omului și activitățile sale, ci și cu mediul
natural și, mai ales, cu contextul în care se inserează: o arhitectura care, respectand definiția
dezvoltării durabile dată de Raportul Brundtland, este în măsură să satisfacă nevoile
generației actuale, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a r ăspunde
propriilor nevoi, și de a se dezvolta. Ace astă tendin ță de con știentizare a fost pregnant
resim țită la nivel global astfel încât cu ocazia Conferinței Mondiale pentru Mediu și
Dezvoltare de la Rio de Janeiro în 1992, unul dintre aspectele primordiale dezb ătute a fost
încurajarea celor 179 de națiu ni membre să reducă utilizarea resurselor naturale și a
producției de deșeuri, conceptul de durabilitate reprezent ând o provocare -cheie pentru
arhitectur ă și disciplin ile care se ocupă cu procesele de transformare și dezvoltare ale
teritoriului.
Consecin țele domeniului construcțiilor asupra mediului, în ceea ce privește exploatarea
resurselor naturale și a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt, de fapt, atat de resim țite
încât s-a dovedit c ă este necesar ă o ajustare a obiectivelor de durabilitate în pro cesul
constructiv. Plecând de la defini ția dat ă în 1987 de către Comisia Mondială pentru Mediu și
Dezvoltare UNEP (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu), în raportul Brundtland (Viitorul
nostru comun), constat ăm că proiectare a ecologic ă este mai economic ă în ceea ce privește
utilizarea materialelor de construcții, a energiei cât și a spațiului. . Arhitectura sustenabil ă
caut ă să minimizeze impactul negativ al cl ădirilor asupra mediului prin m ărirea eficien ței și
prin folosirea optim ă a materialelor, energiei și dezvolt ării spa țiale.

Urmărind acest scop în arhitectură , s -a dovedit necesar ă punerea în aplicare a unui
număr de strategii care să ia în considerare diferite aspecte, articulate și interconectate

pecum: relații cu contextul sp ecific, prin diferite soluții de proiectare pe baza condițiilor
climatice diversificate; utilizarea responsabilă a resurselor; utilizarea tehnologiilor de
construcții și a materialelor nepoluante și f ără risc pentru sănătatea oamenilor; previziunile
cu privire la efectele pe care le produce cl ădirea asupra teritoriului, de -a lungul ciclului său
de viață, reciclarea materialelor; atingerea unor niveluri ridicate de confort. Durabilitatea
unei clădiri este evaluată prin intermediul sistemelor de certificare care estimează eficiența
energetică și impactul construcției asupra mediului de -a lungul ciclului său de viață , printre
care: Normativul ISO 21930: 2007 (Sustenabilitatea constructiilor)21, Consiliul Green Design
Enviromental (LEED) din SUA „LEED (Leadership în Energy and Environmental Design) a fost
lansat în 1998 de către Consiliul American pentru Clădiri Verzi pentru a promova clădirile
sustenabile. Această schemă stabilește standarde industriale pentru proiectarea clădirilor și
este o evaluare voluntară, bazată pe consens și reglementată de piață. LEED reprezintă
efortul organizației de a furniza standarde naționale, specifice Statelor Unite ale Americii,
pentru „înverzirea” sectorului clădirilor comerc iale. Prin utilizarea acestuia ca ghid de
proiectare și instrument de certificare de o terță parte, LEED urmărește îmbunătățirea
confortului ocupanților, performanța ecologică și economică. ”22.La nivel mondial și
european : Directiva pentru Performan ța Energetic ă a Clădirilor (EPBD) „este considerat ă
principalul instrument legislativ care sprijin ă și reglementeaz ă dezvoltarea de cl ădiri eficiente
energetic. Cunoscut ă și ca "legisla ția UE pentru cl ădiri verzi", EPBD a început s ă fie transpus ă
în legisla ția na țional ă a celor mai multe State Membre din anul 2006. Av ând o structur ă
foarte complex ă, directiva este dificil de implementat în totalitate și uniform la nivelul
întregii Uniuni Europene. ”23 Acestea sunt câteva din principale certificări ale clădiriilor
sustenabile.

Și mai ales cel mai important aspect al arhitecturii sustenabile este justificarea
proiectarii. Dac ă o contruc ție este sau nu necesar ă, dac ă toate aspectele care intervin în
generarea acestei construc ții (costuri, poluare etc) su nt sus ținute prin necesitatea real ă a
existen ței construc ției.

Principiile arhitecturii sustenabile:
Optimizarea utilizării energiei solare.
Îmbunătățirea calității aerului din interior.
Utilizarea rationala a terenului.
Proiectarea locuintelor la standarde calitative.
Utilizarea si exploatarea rationala a resurselor naturale.

21 http://shop.bsigroup.com/ProductDetail/?pid=000000000030279721
22 http://www.sustainablebuilding.ro/certificari -breeam/
23 http://www.rogbc.org/ro/legislatie/legislatie -cladiri -verzi/legislatia -europeana/epbd -ro

Preocuparea pentru aspectele tehnologice legate de modalit ăți de ventilare natural ă,
reducerea consumului de energie, utilizarea energiei alternative, modalit ăți de diminuare a
diferitelor tipuri de poluare, utilizarea ra țional ă a terenului este, prin urmare, un aspect
dominant în toate experiențele arhitecturale sustenabile.

4. Documentarea temei în contemporan.
3.1 Arhitectura sustenabil ă în mediul rural .
3.2 Spații de produc ție în mediul rural.

5. Dezvoltarea subiectului ca temei în elaborarea proiect ului personal.
Posibilitățile concrete de dezvoltare a unor activități economice la nivelul comunei Roșia
Montană depind, în principal, de trei factori esențiali: resursele locale, capitalul existent sau
care poate fi atras, dezvoltarea ințiativei private și a spiritului managerial.

Din punct de vedere economic, Roșia Montană este recunoscută ca o zonă
monoindustrială, astfel încât, exceptând re sursele de minereuri neferoase (aur, argint), zona
Roșia Montană nu prezintă alte avantaje comparative majore care să susțină dezvoltarea
economică. De aceea, dezvoltarea zonei presupune adoptarea unor măsuri active de politică
economică, pentru încurajare a competitivității și creșterea capacității regiunii de a asigura o
dezvoltare durabilă. O politică regională activă este necesară deoarece creșterea economică
în Roșia Montană nu poate, deocamdată, să se autosusțină, astfel încât să fie suficiente doar
măsurile de politică regională care să orienteze această creștere. Principalele probleme ale
zonei privesc dotarea cu elemente de infrastructură, calitatea mediului, posibilitățile de
educație, disponibilitățile de capital, accesul la competențe ș.a.. Toate acestea afectează
contextul în care operează întreprinderile și autoritățile publice locale.
Deoarece în cadrul cursurilor universitare am studiat și am intrat în contact cu
cuno știntele de baz ă a ceea ce înseamn ă arhitectura sustenabil ă, căutând tema și subiectul

proiectului de diploma m -am oprit asupra acestui aspect , din punctul meu de vedere fiind
unul prioritar în condi țiile prezentului, dacă ne referim la avansul alert al tehnologiei în
toate domeniile, arhitectura a însemnat dintotdeauna materiali zarea fizic ă a timpurilor
prezente. Astfel cred c ă ar trebui s ă fim preocupa ți de tot ceea ce înseamn ă epuizarea
resurselor, schimb ările produse în atmosfer ă datorit ă acțiuniilor noastre, și repercursinile pe
care aceste lucruri le au pe termen scurt, mediu si lung. Arhitectura comunic ă, este un
limbaj non verbal al unei comunit ăți, al unor popoare, societ ăți și implic ă aspecte sociale,
economice, culturale, și de ce nu chiar și etnice. Î nsă referindu -ne strict la prezent ultimele
două aspecte enumerat e s-au estompat semnificativ datorit ă globaliz ării și interconect ării.

6. Concluzii.
7. Bibliografie.

Vais, Dana , Global și Local în arhitectura contemporană, U.T.Press, Cluj -Napoca, 2011, p.36