Regatul Spaniei este o țară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. Este constituită în statul social și democratic de drept, al… [308172]

Capitolul I. Spania.

1.1.Date generale

Regatul Spaniei este o [anonimizat], membră a Uniunii Europene. [anonimizat]. Are capitala la Madrid.

1.2. [anonimizat] o națiune organizată teritorial în șaptesprezeci comunități autonome și două orașe autonome. Comunitățile mai sunt împărțite la rândul lor în 50 [anonimizat], Cantabria, Comunitatea

Fig.1.Drapelul și Stema Spaniei.

Madrilenă, [anonimizat], [anonimizat] o provincie. Istoric, câteva provincii sunt împărțite în comarci.

Există și cinci locuri de suveranitate (plazas de soberanía) pe și lângă coasta africană: orașele Ceuta și Melilla sunt administrate ca și orașe autonome, o stare intermediară între orașe și comunități; [anonimizat]ñón [anonimizat]ñón de Vélez de la Gomera se află sub directa administrație spaniolă.[1]

1.3.Stilul arhitectural spaniol

Un stil arhitectural este o [anonimizat]. [anonimizat], materiale, și caracterul sau specificul regional. Cel mai adesea stilurile arhitecturale sunt clasificate ca o [anonimizat], în funcție de perioada în care acestea s-au manifestat. [anonimizat], [anonimizat], care fac posibile stiluri noi.

[anonimizat], sunt influențate sau determinate de istoria unei societăți și sunt documentate în obiect de istoria arhitecturii. [anonimizat], [anonimizat], pentru ca arhitecți să învețe și să se adapteze la noile idei. [anonimizat], doar o replică sau o [anonimizat] "postmodernism" (înseamnă "după modernism"), care a fost constatat în ultimii ani. Maniera sa proprie și manifestarea a determinat un număr de stiluri cu alte nume.[2]

Renașterea Spaniolă este un stil devenit popular în California anilor ’20, [anonimizat], care a avut loc în San Diego între 1915 – 1917. [anonimizat]: [anonimizat]. Stilul caselor cu aceste influențe a fost numit renașterea colonială spaniolă și se distinge că un stil hibrid care are la bază elementele arhicturale existente în perioada timpurie a colonizării spaniole. A [anonimizat]. În arhitectura Renașterea Spaniolă  noi elemente s-au adăugat celor clasice pentru a crea un stil distinct.[3]

1.3.1.Stilul romanic

Arta romanică spaniolă a avut mai multe surse de inspirație. A [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], reunește aceste trei influențe în mod desăvârșit.

Fig.2.[anonimizat].

Punctul culminant al artei romanice spaniole se oglindește însă în catedrala Santiagode Compostela(Galicia),care a fost ridicată între 1075 și 1122. Catedrala este construită în formă de cruce cu trei nave și se remarcă printr-o ornamentație bogată, cu diferite grupuri de statui, printre care Portalul Gloriei, pridvorul pictat reprezentând Judecata de Apoi, este una dintre cele mai frumoase capodopere în stil romanic. Santiago de Compostela atrage chiar și în zilele noastre nenumărați pelerini.[4]

Fig.3.Santiago de Compostela

1.3.2.Stilul maur

Arta maura este și ea cea mai mare producție artistică a Evului Mediu, legată de o credință religioasă: mahomedanism sau islam. Epoca islamică, numită și musulmană, a început în secolul al VII-lea în Arabia, când Mohamed a întemeiat o nouă religie, având Coranul drept carte sacră. Islamismul s-a răspândit repede, cuprinzând o mare parte a teritoriului bizantin, apoi s-a extins în nord-vestul Africii și în Spania. Acest lucru se întâmpla în secolul al VIII-lea.

Centrele artei maure din Spania sunt Cordoba și ceva mai târziu Grenada și Sevilla. Un triumviat al orașelor spaniole din sud, care formau Andaluzia(numele maur al Spaniei musulmane) și care s-au dovedit vulnerabile în fața succesivelor colonizări ale fenicienilor, grecilor, romanilor, vizigoților și maurilor.

Arta maură, străină la început spaniolilor, devine mai apoi familiară, nefiind în fond decât una din fațetele pe care le ia arta spaniolă.

Tradiția musulmană interzicea arta religioasă figurativă, lucru care a dus la proliferarea motivelor geometrice ornamentale, numite și arabescuri. Temele nu vor avea un caracter naturalist, ci unul decorativ, neexistând mari deosebiri între arta profană și cea sacră. Pictura și sculptura monumentală lipsesc. În schimb, arhitectura și artele minore vor cunoaște o înflorire excepțională. De o senzualitate ce nu excludea delicatețea simțirii, amatorii de lux și orgolioșii rivalizează în clădiri splendite, în grădini suspendate și fântâni arteziene etc, în care apa și verdeața sunt combinate pentru a realiza o atmosfera de rafinament și splendoare naturală.

Moscheea din Cordoba a avut inițial un acoperiș de lemn,înlocuit ulterior cu bolți. Spațiul interior a fost construit cu un sistem de arcuri în formă de potcoavă care uneau cele 850 de coloane ale edificiului, care realizează un motiv repetitiv de alei ce se intersectează asemeni unui coridor de oglinzi. Fig.4.Dom în formă de scoică

Având înălțimi inegale, variind ca materiale folosite(jasp, marmură, onix etc.) și ca stil, acești stâlpi susțin o inovație arhitecturală a epocii respective: două rânduri de arce dungate, dând sentimentul unei înălțimi și al unui spațiu suplimentar.

Cea mai reușită dintre realizările maure este mihrab-ul sau refugiul destinat rugăciunilor, de-a lungul zidului, aflat cu fața spre Mecca.

Lucrarea este o capodoperă a artei mozaicale maure. Arce împletite țâșnesc din coloanele de marmură ce înconjoară vestibulul, însă mai minunat ornament este octogonalul mihrab, acoperit de un dom în formă de scoică.

Maurii au influențat Spania prin arhitectura lor. Solidele bisericii romanești din primele secole au fost întrecute de construcțiile maure, care erau mai simple, mai aerisite și mai luminoase. Islamul a creat moscheea ca loc de rugăciune. Axa principală a acesteia este orientată spre Mecca, orașul sfânt al musulmanilor. Zidurile exterioare închid o incintă cu mai multe alei ce duc spre qibla(partea aflată cu fața spre Mecca). Secțiunea de sub acoperiș are multe coloane, care aproape că produc un efect de pădure. Se folosea, de asemenea, o mare varietate de forme de arcuri(mai ales în formă de potcoave și frânte), pentru a acoperi deschiderile dintre coloane. În exteriorul moscheii se aflau minaretele, turnurile din care credincioșii erau chemați la rugăciune.

Fig.6. Coloane din moscheea din Cordoba

Cele mai importante monumente arhitecturale sunt Moscheea din Cordoba(786-987),Alhambra în Grenada(secolul XIII-XIV) și Alcazar în Sevilla(1360).

Îndată ce planul unei clădiri religioase sau civile corespundea întru totul, artiștii de ocupau exclusiv de decor.

Ceea ce au putut inventa spaniolii mahomedani ca decorație de plante stilizate, ca ornamente geometrice sau bazate pe literele alfabetelor cufic și arabic, întrece orice imaginație.

Nu există suprafață curbă sau plană care să nu se împartă în sute de mii de fragmente de suprafață, tratate ca niște bijuterii, strălucind în culorile curcubeului, în metal, piatră colorată, pământ ars, faianță smălțuită, fără a distruge însă unitate spațiului întreg.

Alhambra este simbolul imaginației și al simțului artistic maur, expresia desăvârșită a unei culturi sofisticate. Splendoarea sa constă nu atât în structurile arhitecturale propriu-zise, ci în măiestria ornamentației, în complicatul rafinament al tavanelor de piatră sculptate, reliefurile dantelate ale zidurilor, motivele repetitive de arabescuri și delicata dantelărie perforată a arcadelor de pe zveltele coloane de marmură albă.[5]

Fig.8.Alhambra

Capitolul II. Barcelona

Împânzit de străduțe ascunse, grădini interioare, magazine bizare, taverne turistice, alei medievale și opere de artă de excepție, Barcelona este un oraș magnific, cu o istorie interesantă, renumit pentru arhitectura sa grandioasă, deliciile culinare, peisajele aproape ireale și ritmul alert al vieții de noapte. Cuibărit între Marea Mediterană și Munții Pirinei, capitala regiunii Catalonia (comunitate autonomă din nord-estul Spaniei) și al doilea oraș ca mărime al Spaniei (după Madrid) realizează o fuziune unică între vechi și nou.[6]

Această uimitoare colecție de artă nu este însă găzduită de o clădire anume sau de un palat, ci de orașul Barcelona, el însuși un muzeu de artă în aer liber — o notă aparte făcând Cartierul de aur. Exponatele nu sunt niște picturi sau sculpturi, ci clădirile în sine, care-i oferă vizitatorului o extraordinară varietate de stiluri și de elemente decorative.

Barcelona este, probabil, orașul din Spania care amintește cel mai mult de orașele din Europa Centrală. În ultimii o sută de ani, ea a devenit sinonimă cu inovația arhitecturală și cu stilul artistic.

Deși au trecut peste ea invaziile romană, vizigotă, maură și francă, Barcelona s-a dezvoltat ca oraș comercial. În secolul al XIV-lea, devenise cel mai important centru industrial din Spania și cel mai important port la Marea Mediterană. Catedrala și clădirile în stil gotic, care astăzi se află chiar în inima orașului, datează din acel secol. Grandoarea arhitecturii în stil gotic, stil caracterizat prin utilizarea unor tehnici de construcție complexe și avansate, e o mărturie a bogăției și prosperității de care se bucura Barcelona acelor vremi.

Barcelona te cucerește prin nebunia arhitecturală întâlnită la tot pasul. Proiectul lui Cerdà, conceput în 1859, s-a numit L’Eixample, sau extinderea, iar în prezent acesta este numele cartierului central al Barcelonei. Potrivit proiectului său, grupurile de clădiri încadrate de străzi perpendiculare mărginite de copaci — toate dispuse într-o armonie aproape perfectă — ar fi format un caroiaj. O nouă Barcelonă avea să se înalțe, impresionantă și mai curată.

Orașul a început să se extindă foarte rapid conform proiectului lui Cerdà. Fiecare grup de clădiri a fost proiectat în mod unic, oferindu-le vizitatorilor din zilele noastre ocazia de a contempla structuri arhitecturale de un farmec, de o varietate și de o frumusețe aparte. În proiect au fost incluse și bulevarde moderne. În cartea sa Barcelona, Robert Hughes scrie că “Prin arhitectura lui, [L’Eixample] este una dintre cele mai interesante zone urbane din Europa”.[7]

2.1.Orașul lui Gaudi

Arhitectul catalan Antoni Gaudi i Cornet este considerat cel mai ingenios exponent al modernismului catalan și al mișcării artistice Art Nouveau, deși este greu de catalogat stilul personal în care au evoluat lucrările sale. La doar 26 de ani a semnat primul său contract de mare importanță – Casa Vicens, reședința de vară a proprietarului unei fabrici de ceramică, Manuel Vicens Montaner.[8]

Cele mai impresionante opere ale lui Antoni Gaudi se află în Barcelona. Multe au fost realizate cu sprijinul financiar al industriașului Eusebi Guell, impresionat de talentul lui Gaudi.[9]

Numit și “Arhitectul lui Dumnezeu”, vizionarul arhitect Antoni Gaudí a dăruit Barcelonei o operă care reflectă cele patru mari pasiuni din viața sa: natura, arhitectura, religia și dragostea pentru Catalonia. Creațiile sale pot fi văzute peste tot în oraș: în Parcul Ciutadella, unde a proiectat stâncile cascadei, în Plaça Reial, pentru care a proiectat felinarele, în cartierul Gràcia unde a construit Casa Vicens, pe marele bulevard Passeig de Gràcia a construit Casa Batlló și Casa Milà, în Parcul Guell și mai ales uluitoarea Catedrală Sagrada Familia (“Familia Sacră”).

„Arhitectura este aranjament de lumină, pe când sculptura este joc de lumină”, spunea Antoni Gaudi.[10]

2.2. Viața lui Antoni Gaudi

Antoni Gaudi s-a născut pe 25 iunie 1852, în Catalonia, pe coasta mediteraneană a Spaniei. A afișat de timpuriu un interes deosebit pentru arhitectură. În anii 1869-1870 a început studiul în acest domeniu, la Barcelona, centrul politic și cultural al Cataloniei precum și cel mai modern oraș din Spania.

A absolvit opt ani mai târziu, timp în care a efectuat și serviciul militar.

Antoni Gaudi realiza foarte rar planuri detaliate pentru arhitectura clădirilor sale, preferând să creeze modele tridimensionale la scară mică și apoi să modeleze detaliile pe măsură ce construcția evolua.

Multe din clădirile lui Antoni Gaudi reflectă pasiunile sale pentru natură și religie, arhitectul dovedind o obsesie a detaliilor. El a inclus în creațiile sale o serie de elemente meșteșugărești la care se pricepea foarte bine – ceramică, vitralii, fierărie și tâmplărie.

Stilul lui Gaudi în arhitectură a trecut prin mai multe faze. După terminarea Școlii de Arhitectură din Barcelona, a dezvoltat foarte repede un mod de compunere prin intermediul unor juxtapuneri ale maselor geometrice, ale căror suprafețe au fost animate cu cărămidă cu model sau piatră, plăci ceramice și confecții metalice.

Șapte proprietăți construite de Antoni Gaudi au fost incluse în patrimoniul UNESCO. Acestea sunt Parcul Guell; Palatul Guell; Casa Mila; Casa Vicens; Sagrada Familia; Casa Batllo și Cripta din Colonia Guell.

Monumentele prezintă un stil eclectic, dar și foarte personal al lui Antoni Gaudi, pe care l-a folosit din plin în arhitectură, design-ul și amenajarea grădinilor, în sculptură și în toate artele decorative.

Estimările inițiale, bazate pe tehnicile de construcție de la începutul secolului al XX-lea, arătau că încheierea lucrărilor la Sagrada Familia va avea loc peste câteva sute de ani. Antoni Gaudi și-a dedicat ultimii 15 ani din viață exclusiv acestei construirii bisericii și chiar ar fi spus în glumă: „Clientul meu nu se grăbește”.

Lucrările lui Antoni Gaudi sunt parte a patrimoniului arhitectural al timpurilor moderne. În realizarea lor, Gaudi s-a bazat pe de o parte pe sursele tradiționale catalane, iar pe de altă parte a avut în vedere progresul tehnic și științific al industriei moderne.

Efectul general a fost maur sau mudéjar. Exemple ale stilului său mudéjar sunt Casa Vicens (1878-1880); El Capricho (1883-1885); Estate Güel și Palatul Güel.

În continuare, Gaudi a experimentat stilul gotic, la Palatul episcopal din Astorga (1887-1893) și la Casa de los Botines din Leon (1892-1894), și baroc, la Casa Calvet din Barcelona (1898-1904). După 1902 a exclus însă din planurile sale artistice stilurile convenționale.

Cu unele excepții, clădirile lui Gaudi au devenit, în esență, reprezentări ale propriilor structurii și materiale conținute. În lucrările sale, Villa Bell Esguard (1900-1902) și Guell Park (1900-1914), din Barcelona, și la construcția bisericii din Colonia Güel (1898-1915), a tins la un tip de structură care a ajuns să fie numit echilibrată, adică o structură destinată să stea pe cont propriu, în felul în care Antoni Gaudi s-a exprimat: "după cum stă un copac". Gaudi a aplicat sistemul său în Barcelona, la două clădiri multietajate: Casa Batlló (1904-1906), o renovare care încorporează elemente noi echilibrate, în special fațada, și Casa Mila (1905-1910).[9]

Capitolul III. Sagrada Familia

3.1.Construcția

În 1872, Josep Maria Bocabella, librar și filantrop spaniol, a facut o călătorie în Italia, întorcându-se de acolo convins că Barcelona avea nevoie de un templu dedicat Sfintei Familii. Lucrarea a fost începută în stil neogotic de către un alt arhitect, F. Villar, care a ridicat doar coloanele criptei, iar apoi a demisionat.

Sagrada Familia (Sfânta Familie), a devenit pentru Antoni Gaudi un proiect care s-a extins de-a lungul întregii sale cariere.

Gaudi a fost propus pentru acest proiect, în 1883 la vârsta de 31 de ani. A respectat orientarea bisericii și lucrarea deja începută de Villar, însă planul său era unul mult mai ambițios. Acesta avea în vedere un templu cu 5 nave, o trecere, o absidă și o mănăstire exterioară, 3 fațade și 18 turnuri. Gaudi hotărăște să includă toate elementele creștinismului în cadrul acestei construcții imense pentru celebrarea ritualurilor liturgice. Prin coloanele și bolțile hiperbolice, Gaudi și-a dorit și a reușit să construiască cea mai mare clădire din oraș.[8]

În desenele și modelele sale pentru Sagrada Familia (numai un singur transept cu unul dintre cele patru turnuri a fost terminat înainte de moartea sa), Gaudi a îmbrăcat stilul de catedrală gotică într-un complex arhitectural de coloane elicoidale, bolți și pereți laterali hiperboloizi și un acoperiș care copleșește mintea și întrece bizarele "scoici" din beton construite în întreaga lume în anii '60 de către ingineri și arhitecți inspirați de Gaudi.[11]

Ideea arhitectului a fost de a integra stilurile gotic, maur și Art Nouveau în natură. Turlele răsucite, care îi înfățișează pe cei doisprezece Apostoli, pe cei patru Evangheliști, pe Fecioara Maria și pe Iisus Hristos, atunci când vor fi gata, vor face din Sagrada Familia cea mai înaltă biserică din lume. După moartea lui Gaudi construcția a fost preluată de alți arhitecți, iar din cele trei fațade: a Nativității, a Pătimirii și a Gloriei, doar cea a Nativității mai amintește de stilul lui Gaudi.

Deși Sagrada Familia este efectiv un lăcaș de cult, dimensiunile ei extravagante, precum și sculpturile care i-au fost adăugate, au transformat-o în punctul de maxim interes din Barcelona.

În nord-est, Fațada Nașterii a fost terminată sub supravegherea lui Gaudi; Fațada Pasiunii, care se află în nord-vest, este cu totul diferită de prima și a fost gata în 1950. În interior se poate urca în turnuri fie pe scări în formă de spirală, fie cu liftul și se ajunge într-un punct ce oferă o priveliște deosebită a interiorului, dar și o splendidă panoramă a mării. Intrarea în catedrală se face prin Carrer de Sardenya, pe colț cu Carrer de Mallorca.

Forma e cumva neobișnuită și te-ai aștepta să zărești contraforturile obișnuite la o catedrală de asemenea dimensiuni, dar acestea nu au mai fost necesare datorită geometriei turlelor.

Interiorul bisericii nu poate să fie altfel decât spectaculos având în vedere că este inspirat din natură și simbolizează o pădure. Coloanele arborescente se înalță pentru a susține bolțile a căror structură extraordinară permite intrarea luminii, dăruindu-i spațiului religios lumina spirituală.

În fața unei astfel de frumuseți atât la exterior cât și în interior, ramâi fără aer și ți se pare că simpla contemplare a operei e mult prea puțin pentru munca pe care a depus-o geniul în creația sa.

Opera lui Gaudi este o reflectare a diferitelor valori care aparțineau curentelor artistice și culturale ale timpului său, însă are un caracter unic și singular. De fapt, lucrările sale sunt asociate mai ales cu modernismul. În acest sens, Gaudi poate fi considerat ca fiind cel mai reprezentativ și remarcabil arhitect modernist. Gaudi a anticipat și a influențat mult forme și tehnici care aparțin secolului XX.

Antoni Gaudi a fost ignorat în perioada anilor '20 și '30, când stilul internațional, stilul arhitectural care s-a dezvoltat în Europa și Statele Unite în acei ani, a devenit tendința dominantă în arhitectura occidentală.

Prin anii '60, a ajuns însă să fie venerat de către profesioniști și profani deopotrivă pentru imaginația fără limite și tenacitatea pe care le-a folosit pentru a ataca fiecare provocare de design cu care s-a confruntat. Antoni Gaudi a fost dedicat în totalitate arhitecturii, care pentru el era o însumare de multe alte arte. Viața sa personală și cea profesională nu au avut graniță, iar comentariile sale despre arta construcției sunt, în esență, aforisme despre arta de a trăi.[12]

3.2.Bugetul redus

Bocabella a început în 1876 să caute un spațiu pentru a ridica această catedrală, deși avea un buget foarte redus. Abia în anul 1881 terenul a fost achiziționat – 12.800 de metri pătrați, la un preț de 172.000 de pesetas.

Proiectul a fost început de arhitectul F Villar i Lozano în 1882, având un stil neogotic convențional. În ziua Sfântului Iosif din 1882, episcopul Morgades a pus piatra de temelie.

Imediat după acest start, a izbucnit un conflict între cei doi arhitecți: Villar și Martorell. Villar l-a anunțat pe Bocabella într-o scrisoare că dacă nu vor fi respectate instrucțiunile sale va demisiona. Bocabella a acceptat însă ideile lui Martorell, deoarece astfel se economiseau foarte mulți bani. La indicațiile lui Martorell, în locul lui Villar a fost acceptat ca nou arhitect Gaudi, care avea numai 31 de ani. Gaudi a preluat conducerea proiectului în 1883 și a început cu cripta deja construită, căreia i-a proiectat un canal în jur, astfel încât putea avea lumină și ventilație naturală.

Gaudi a modificat și capitelurile coloanelor – obiect al disputei cu Villar. De asemenea, a renunțat la ideea inițială de a construi templul în diagonală deoarece cripta fusese deja realizată.[13]

3.3.Sagrada Familia construcție neterminată.

Timp de 43 de ani, Gaudi a adăugat structurii gotice inițiale improvizații bizare și turnuri ca niște coșuri de fum.

Deși neterminată, Sagrada Familia rămâne capodopera arhitectului. Stilul neo gotic a lăsat să fie înlocuit cu stilul modernist al lui Gaudi, care era bazat pe forme găsite în natură. Imensa clădire în stilul neo-catalon, bogată în ornamente, este încă neterminată și se lucrează la ea din 1882.[14]

Aceasta este finanțată din bani publici, cum se obișnuia în Evul Mediu. Sagrada Familia nu a fost niciodată terminată, deoarece Gaudi a dorit-o perfectă și asta a întârziat lucrările ce au continuat apoi după moartea sa. Și acum, se mai regăsesc sute de schițe în atelierul său din cadrul Școlii de Arhitectură din Barcelona.

Proiectului lui Gaudi i-au fost adăugate câteva elemente stilistice noi (fațada de sud, încă patru turnuri, precum și naosul, început în 1978, la care se lucrează încă). Când a murit, în anul 1926, doar o fațadă era gata (cea a Nașterii), un turn, absida și cripta. Aceasta deoarece Gaudi schimbă permanent proiectul, motiv pentru care nici nu se păstrează un proiect concret al acestuia, iar cele rămase au dispărut în războiul civil din 1936.

Ultima versiune a proiectului dădea bisericii următoarele dimensiuni-95 de metri lungime și 60 de metri lățime, putând găzdui până la 13.000 de persoane.

După moartea lui Gaudi, lucrările au mers greoi datorită lipsei de fonduri și războiului civil.[15]

Lucrările au reînceput în 1950, când alte două fațade și opt turnuri se vor ridica. Nava centrală va fi acoperită în anul 2000.

Când va fi terminată, catedrala va avea 18 turnuri. Vor fi câte patru turnuri pe fiecare din cele trei fațada, reprezentând pe cei 12 Apostoli. Turnurile au înălțimi variată-între 90 și 120 de metri. Alte patru turnuri vor reprezenta pe cei patru evangheliști, și vor înconjura turnul central, cu o înălțime de 170 de metri, închinat lui Hristos.

Și ultimul turn, închinat Fecioarei Maria, va fi ridicat deasupra absidei. În prezent, se lucrează în interiorul navei centrale, cât și la fațadele catedralei.

O particularitate a catedralei o prezintă turnul clopotniță, care atinge 170 metri, fiind cel mai mare turn clopotniță construit vreodată. Catedrala are trei mari fațade, care domină exteriorul. Prima fațadă, îndreptată spre est, este cunoscută ca fațadă Nașterii.

A fost terminată de Gaudi și decorată în stil baroc, cu motive din natură. Pe partea opusă acesteia, se află fațada Patimilor, a cărei construcție a început în anul 1952, și ale cărei statui abstracte înfățișând pe Iisus au fost adăugate în anul 1978. Statuile poartă amprenta lui Josep Maria Subirachs și au dus la unele conflicte locale, cum că acest lucru nu ar fi în conformitate cu ceea ce și-a dorit Gaudi. Stilul diferă foarte mult.

Fațada Slavei, cea la care se lucrează cel mai mult astăzi, este mai mult ascunsă sub elemente arhitecturale și arcade. Vârful unui turn simbolizează pomul vieții, împodobit cu porumbei zburând liberi. Acest detaliu nu se știe dacă face parte din planul inițial. Ultima fațadă este aproape terminată, însă se preconizează că s-ar putea să mai dureze 25-30 de ani până întreagă construcție să fie gata. O problemă a constituit-o faptul că marele Gaudi a lăsat puține planuri pentru aceasta (a murit în 1926, călcat de un tramvai din Barcelona) iar cele care existau s-au pierdut într-un incendiu din anul 1936.

Alt lucru ce merită menționat este acela că întreaga catedrală a fost ridicată pe baza donațiilor (fără a mai menționa vânzările anuale de bilete pentru turiști). Chiar dacă biserică mai are mult până a fi considerată terminată, aceasta merită vizitată. Se poate vedea cripta unde este înmormântat Gaudi, cât și un muzeu care vorbește despre istoria arhitectului și a mărețului proiect. Muzeul este la baza catedralei și deține multe imagini ale acesteia dealungul etapelor de ridicare, multe modele de schele și desene arhitecturale.[16]

Vizitatorii care doresc să urce în turn, sunt nevoiți să urce circa 350 de trepte, iar cei cu rău de înălțime și cu claustrofobie sunt sfătuiți să nu riște. Este un pic îngrijorător momentul urcării treptelor scării înguste în formă de spirală, știut fiind faptul că unii contemporani ai lui Gaudi au considerat că geometria construcției sale e făcută în așa fel încât să sfideze logica matematicii, prin urmare nu poate rezista.[17]

3.4.Turnul Mariei

3.5.Sagrada Familia în anul 2026

3.6. Fațada Nașterii Domnului

Sagrada Familia are trei fațade, prima finalizată dintre ele a fost Fațada Nașterii Domnului, în anul 1930 – este vorba despre fațada dinspre răsărit.

Ca stil arhitectural, baza Fațadei  Nașterii Domnului a fost începută de primul arhitect și continuată apoi de Gaudi în stil  neogotic. Gaudi a abandonat imediat după aceea stilul neogotic și a trecut brusc la un design personal, original, parabolic (ferestrele și secțiunile verticale prin fațadă)  și hiperbolic (bolțile din fațadă) în privința geometriei, astfel că fațada îți dă impresia unei alte construcții crescute peste cea de la bază. Stilul de decorare, la fel, foarte original,  este influențat de Art Nouveau și de Modernismul Catalan.

Forma e cumva neobișnuită și te-ai aștepta să zărești contraforturile obișnuite la o catedrală de asemenea dimensiuni, dar acestea nu au mai fost necesare datorită geometriei turlelor.

Fațada Nașterii Domnului are trei porți, reprezentând  Credința (în dreapta), Speranța(în stânga) și Milostenia(în centru). Pe fațadă sunt sculptate numeroase scene cu personaje biblice în mărime naturală, fațada s-a vrut a fi o ilustrare a nașterii și copilăriei lui Iisus. Gaudi a intenționat să coloreze toate acele scene ca să iasă în evidență, dar nu a mai apucat.[18]

3.7. Fațada Gloriei

Pe latura de sud, mângâiată de soare pe parcursul zilei, se va construi Fațada Gloriei, monumentală, corespunzătoare intrării principale în biserică. Simbolul ei central va fi omul, cu întregul său parcurs dramatic prin viață. “Gloria e lumină, lumina aduce bucurie, bucuria e fericirea spiritului.”(Gaudí)

Este principala fațada a bisericii Sagrada Familia. Sculpturile de aici simbolizează originile omului, problemele sale, drumurile pe care le va urma și scopul acestuia. Ca și celelalte fațade are trei intrări, una principală și două laterale, dar și o galerie exterioară cu 7 coloane ce simbolizează cele 7 daruri ale Sfântului Duh.[19]

3.8. Fațada Patimilor

Spre vest(apus), Fațada Patimilor lui Isus relevă, prin decorațiunile și sculpturile ascuțite, anguloase, tăiate, abrupte, exact opusul fațadei de sud: durerea, moartea, sacrificiul.

Fațada dinspre vest a bisericii Sagrada Familia este Fațada Patimilor,  Gaudi a conceput-o ca o ilustrare a ultimei părți a vieții lui Iisus. Construcția Fațadei Patimilor începând în 1954,  s-au urmat schițele și indicațiile scrise ale lui Gaudi, iar în 1986 a fost angajat pentru decorarea fațadei sculptorul Josep Maria Subirachs.

Spre deosebire de Fațada Nașterii care are excesiv de decorată, Fațada Patimilor e austeră, cu linii simple și suprafețe mari nedecorate, cu goluri ample; Gaudi a dorit să arate ca un schelet cu oase, își imagina coloane frânte, voia ca acestă fațadă să înfricoșeze privitorul.

Trunchiurile de copaci stilizate din fața intrării (trei de-o parte și trei de cealaltă) sunt pe post de contraforturi, sprijină deci construcția.

A doua fațadă a fost făcută mult mai târziu, într-un stil mult mai modernist, ilustrând Patimile lui Hristos cu ajutorul unor personaje cu figuri rectangulare și portrete simbolice misterioase.

Pentru a nara ultimele zile din viața lui Iisus Hristos sculptorul Subirachs propune privitorului o secvență de scene ce trebuie urmărită de jos în sus, urmând o linie sinuoasă în forma literei S; începând de jos din stânga, scenele se succed cronologic pe trei niveluri: Cina cea de Taină, Sărutul lui Iuda, etc.  la nivelul de jos, scenele din Drumul Golgotei (Calvarul)  la al doilea nivel  și apoi, la ultimul nivel, scenele finale:  Punerea în mormânt și celelalte.

Subirachs a fost contestat puternic pentru expresionismul figurativ al sculpturilor sale, pentru  simplificarea liniilor uneori până la limita caricaturii,  dar mulți presupun că Gaudi le-ar fi apreciat, el voia ca acestă fațadă să inducă sentimente de frică, teroare, vinovăție și Subirachs și-a făcut bine, în acestă privință, treaba.[20]

3.9.Turlele

Sunt patru turle pe Fațada Nașterii, tot patru sunt și pe Fațada Patimilor și alte patru se vor construi pe Fațada Slavei, reprezentând cei doisprezece Apostoli – după proiectul lui Gaudi. Vor mai  fi construite patru turle și mai înalte, pentru cei patru Evangheliști, apoi o turlă pentru Fecioara Maria și încă una, cea mai înaltă, pentru Iisus Hristos. Când va fi gata aceasta din urmă, de 170 metri înălțime,  Sagrada Familia va deveni cea mai înaltă biserică din lume.

Viziunea lui Gaudi despre construcții era aceea că ele trebuie să facă impresia unei părți organice din natură. Ciudată și forma lor  – entasis se cheamă curba lor parabolică.

Gaudi nu s-a inspirat în forma lor din niciunul din turnurile construite de arhitecții de până la el, se presupune totuși că i-a venit ideea lor, văzând niște turnuri din argilă din Tanger, iar la pinacluri (vârfurile turlelor) s-ar fi inspirat iarăși din natură, de la forma plantei Sedum nicaeensis.

Au un aspect mai aerisit, mai ales la ornamentate,  au doar câteva inscripții ( Hosanna, Sanctus și Excelsis) și sus, un pinaclu decorat cu mozaicuri venețiene policrome, iarăși simboluri religioase – atributele episcopale (mitra, toiagul, inelul și crucea).

Sus, spațiul e mic și oarecum înfricoșător, neprietenos. În alte turnuri această senzație nu este întâlnită, dar din turnul Sagradei Familia ai impresia că amețești este o senzație unică întâlnită și este de apreciat pentru modul în care construcția a fost gândită.

3.10.Interiorul

Interiorul Sagrada Familia este dedicat slăvirii bisericii universale și are doua căi de parcurs:

Calea Umanității simbolizată de linia ce pornește de la ușa Fațadei Gloriei până la absidă și Calea lui Isus, ce simbolzează viața lui Isus de la naștere până la înviere care pornește de la Fațada Nașterii către Fațada Patimii.

Planul bisericii Sagrada Familia e în formă de cruce latină, cu  5 nave, câte două de-o parte și de alta a navei centrale, despărțite prin șiruri de coloane înclinate spre interior.

Înălțimea bolții centrale este de 60 de metri.

Coloanele sunt de trei feluri: cele albe din piatră, cele albastre din granit, cele mov din bazalt și cele roșii din porfir, cu diametrele jos,  la bază,  între 1 și 2 metri. Sunt patru rânduri de coloane, separând cele cinci nave.

Gaudi s-a inspirat după marile catedrale medievale când a conceput Sagrada Familia, însă a venit și cu idei novatoare cum ar fi coloanele inspirate după crengile copacilor, un sistem avangardist ce permite susținerea greutății bolții(tavanului).

Astfel Gaudi a vrut să transforme interiorul bisericii într-o pădure uriașă în care structura coloanelor, boltelor și tavanelor vor imita copacii, trunchiul și ramurile lor.

Soluția inovatoare a fost concepută pentru a creea o atmosferă transcendentală pentru rugăciune și meditație și pentru a provoca un contrast cu podeaua bisericii, în care arhitectul a optat pentru o structură tradițională cu 5 naosuri, divizate de 4 rânduri de coloane traversate de un transept, și un prezbiteriu unde se află altarul, o arcadă și 7 capele dispuse în formă de rază.

Sagrada are ferestrele acoperite cu vitralii remarcabile confecționate de producătorul Joan Vila-Grau. Ele sunt realizate din plăci de sticlă de diferite culori lipite cu plumb și beton.

Acestea simbolizează diverse teme religioase cu ajutorul multor culori: principala fereastră a fațadei Patimilor reprezintă Învierea, vitraliile naosului central și a celor laterale simbolizează sfinții și moaștele sfinților locali. Vitraliile superioare ale naosurilor laterale ilustrează cuvintele lui Isus: “Eu sunt calea, adevărul și viata”.

Vitraliile ferestrelor din naosul central nu vor fi confecționate din sticlă netedă, opacă, translucidă pentru a simboliza puritatea și pentru a permite ca o cantitate cât mai mare de lumină să între în interior.

Cele 4 coloane aflate în fața altarului sunt ornate cu casete luminate în roșu, verde, albstru și galben, fiecare din ele evocând numele celor 4 evangheliști(Matei, Luca, Marcu, Ioan) împreună cu simbolurile animalelor ce-i reprezintă pe aceștia.[21]

Capitolul IV. Turismul

4.1.Prezentare generală

Unul dintre cele mai încântătoare și mai fascinante orașe ale Europei, un adevărat simbol cultural și istoric al Spaniei, Barcelona ar trebui să se afle între prioritățile oricărui turist care dorește să aibă experiențe de viață frumoase. Situată la întâlnirea munților cu marea, Barcelona domină Coasta Mediteraneană de Vest, atât prin îmbinarea dintre modernitate și tradiție, cât și prin specificul local, care atrage anual milioane de vizitatori. Contrastele puternice șochează pe aproape oricine: în centrul vechi se află un labirint de străzi înguste, iar în districtul Eixample se găsesc multe clădiri moderniste.

4.2.Vremea în Barcelona

Clima din Barcelona este una temperat-oceanică, cu ierni răcoroase și veri călduroase. August este luna cea mai călduroasă din an, cu temperatura medie de 29 de grade Celsius. Localizarea în vecinătatea mării aduce umiditate, iar în august localnicii tind să părăsească orașul în favoarea stațiunilor de pe litoral. În legătură cu vremea locală, putem formula câteva recomandări.

Dacă stați în oraș în timpul verii, vă sugerăm să alegeți cazarea la malul mării, unde briza face căldura mai ușor de suportat. Situarea în apropierea Munților Pirinei aduce ierni reci, cu zăpadă și îngheț în timpul nopții, aproape în fiecare an. În orice caz, iarna sunt ocupate hotelurile aflate în oraș. Temperatura medie a iernii este de 10 grade. Sezoanele cu cea mai mare umiditate sunt primăvara și toamna, când precipitațiile sunt abundente. Însă lunile ideale pentru a vizita Barcelona sunt mai și iunie, când vremea este stabilă.[22]

4.3.Cum ajungi în Barcelona

Dacă Madrid-ul este celebru pentru viață de noapte, muzeele și colecțiile de artă, iar Valencia își ademenește turiștii prin clădirile futuriste și ritmul de viață trepidant, Barcelona ne fascinează prin ruinele romane, arhitectură modernă cu influențe gotice și art nouveau catalan, catedrale impozante, restaurante elegante și o viață de noapte formidabilă.

4.3.1.Cu avionul

Avionul este cea mai rapidă modalitate de a ajunge la Barcelona. Din fericire, spre capitala Cataloniei există și zboruri low cost, acesta fiind un motiv în plus pentru a vizita Barcelona.

Companiile Wizz Air și Blue Air operează curse săptămânale, iar zborul durează 2 ore și 15 minute.

Compania Tarom operează zboruri spre Barcelona de pe aeroportul Henri Coandă, iar cursa durează 3 ore și 15 minute.

Adresa aeroportului El Prat de Llobregat din Barcelona este 08820 Prat de Llobregat și se află la 12 km sud de centrul orașului.

4.3.2.Cu autocarul

Eurolines este una dintre cele mai importante companii de transport ce deservește Spania din numeroase orașe europene, inclusiv București.

Autobuzele operează, de obicei, din cea mai importantă autogară din Barcelona, Estacio del Nord, precum și din Estacio de Sants. Durata unei curse durează, de obicei, 48 de ore.

4.3.3.Cu trenul

Dacă doriți să călătoriți cu trenul până în această locație, vă recomandăm traseul București Nord-Barcelona Estacion de Franca, care poate dura de la 43 de ore și 58 minute la 46 de ore și 46 de minute.

4.3.4.Cu mașina

Dacă alegeți să dirijați singuri drumul, viteza, opririle și vă hotărâți să călătoriți cu automobilul, conform Google Maps, distanța între București și Barcelona este de 2735 kilometri, și poate fi parcursă în 28 de ore pe ruta: București, Budapesta, Triestre, Genova, Nisa, Barcelona sau 2587 kilometri în 26 de ore pe ruta: București, Belgrad, Zagreb, Triestre, Genova, Nisa, Barcelona.

4.4.Transportul intern

O metodă convenabilă de a ajunge de la aeroport în centrul orașului este cu Aerobus-ul, care pleacă la intervale de 12 minute și oprește în diferite puncte importante ale Barcelonei. Capătul de linie este Placa de Catalunya.

Trenurile RENFE pleacă de la aeroport la fiecare jumătate de oră, având stații la Estacio de Sants, Placa de Catalunya, Arc de Triomf și El Cloț-Arago, de unde puteți luă metroul.

Dacă doriți să optați pentru o variantă mai comodă, puteți luă taxiul. O călătorie de la aeroport până în centrul orașului costă între 20 – 30 euro.

În Barcelona se circulă cu ușurință și se poate ajunge rapid în orice punct al orașului, ambuteiajele fiind rare. Străzile cu sens unic, numărul mare de autobuze turistice, metroul și tramvaiele contribuie la fluidizarea circulației.

Dacă nu apucați să cumpărați bilet de la automatele din stațiile de metrou, puteți achiziționa și de la șoferii autobuzelor, biletele fiind valabile pentru toate mijloacele de transport în comun. Magistrala de metrou cu cinci linii este rapidă, ușor de folosit și acoperă toate zonele. De joi până duminică, metroul circulă până la oră 2:00 a.m..

FGC-ul (Ferrocarrils de la Generalitat de Catalunya) este sistemul de căi ferate al orașului, deservind nordul și estul Barcelonei. FGC-ul are câteva stații comune cu metroul, printre care amintim de Placa de Catalunya, și Placa d''Espanya.

4.4.1.Liniile de autobuze

Din Barcelona acoperă întreg orașul. Însă, pentru explorarea orașului cele mai indicate autobuze sunt cele turistice: linia roșie și linia albastră ce ajung la cele mai importante atracții turistice ale orașului. Prețul unui bilet pentru 1 zi este de 17 euro, iar pentru 2 zile 21 euro. Recomandarea noastră este să optați pentru permisul de 2 zile pentru a nu rata nicio atracție turistică din acest superb oraș. În centrul orașului, lângă El Corte d''Ingles cele 2 linii se intersectează, turiștii putând să facă schimbul pentru a putea vizită ambele rute.

4.4.2.Tramvaiul

Este o altă modalitate rapidă pentru a descoperi Barcelona. Datorită investițiilor mari în infrastructura orașului, Barcelona beneficiază de linii de tramvai moderne, iar din 2004 a fost introdus un tramvai, Tramvai Blau, ce are un traseu special, între Placa John F. Kennedy și Placa Dr. Andreu.

De aici, puteți luă telecabina și veți ajunge în scurt timp pe vârful muntelui Tibidabo, de unde puteți admira tot orașul.

Tramvaiul circulă între orele 07:45 și 20:50, din 20 în 20 minute.

În Barcelona există aproximativ 15 linii de Nitbus (cursă de noapte) care traversează orașul, multe dintre ele trecând prin Placa de Catalunya.

O călătorie cu metroul, FGC-ul, autobuzul sau cursă de noapte costă 1.15 euro. Biletul pentru T10 costă 6,50 euro și aveți dreptul la 10 călătorii cu metroul, FGC-ul și autobuzul, cu condiția ca o călătorie integrală să dureze o oră și un sfert.

De asemenea, există și permise de 2, 3, 4 și 5 zile, care oferă acces nelimitat la călătoriile cu mijloacele de transport.

4.4.3.Plimbările pe bicicletă

Plimbările pe bicicletă în jurul portului, a lui Barri Gotic sau a Parcului de la Ciutadella sunt o alternativă revigorantă. În oraș, există pentru 70 km de piste pentru biciclete, toate marcate pe hărțile orașului. În perioada iunie – septembrie, bicicletele se pot închiria zilnic de la Ciclobus, din Placa de Catalunya.

4.4.4.Taxiurile

Sunt vopsite în negru și galben, sunt comode, iar prețurile sunt accesbile. Dacă doriți să transportați și bagaje, tariful este mai mare cu aproximativ 50%, însă dacă împărțiți taxiul cu încă 2 sau 3 persoane, prețul unei călătorii este același cu cel al unei călătorii cu metroul. Sunt puțini șoferi care vorbesc limba engleză, însă toate mașinile au aparat de taxat pus la vedere. În Barcelona nu există taxiuri pirat.[23]

4.5.Unde să te cazezi

Un oraș aflat mereu în topul destinațiilor turistice, cum este Barcelona, dispune de o ofertă impresionantă în privința hotelurilor și a altor spații de cazare. Cele mai bine cotate hoteluri sunt amplasate in centrul orașului, pe litoral și în apropiere de gară. Iată câteva dintre hotelurile care au primit cele mai multe aprecieri din partea turiștilor:[22]

Hotelul Alma Barcelona este situat lângă prestigiosul bulevard Passeig de Gracia și oferă o recepție cu program de 24 de ore, un restaurant elegant, o saună și camere dotate cu aer condiționat și acces Wi-Fi gratuit. Camerele au un decor elegant și modern, incluzând și fotolii din piele. De asemenea, în dotările de bază este inclus un televizor cu ecran plat. La cerere, personalul hotelier oferă transport de la Aeroportul Barcelona El Prat, aflat la 25 de minute de mers cu mașina. Prețurile pornesc de la 205 euro/persoană.[22]

Hotelul Sagrada Familia situat la doar 2 străzi de Sagrada Familia, acest hotel are o terasă pe acoperiș cu vedere la faimoasa catedrală a lui Gaudí, recepție deschisă 24 de ore pe zi și camere dotate cu TV prin satelit și Wi-Fi gratuit.

Camerele de la Hotelul Sagrada Familia au aer condiționat, parchet, mobilier modern, minibar și baie proprie cu uscător de păr.

Hotelul oferă reducere pentru intrarea la centrul sportiv Esportiu Claror din apropiere, care oferă 2 piscine, o saună, o baie de aburi și o sală de gimnastică. Accesul trebuie rezervat la recepția hotelului și este în funcție de disponibilitate.

Centrul comercial Glòries și Arcul de Triumf se află la o plimbare de mai puțin de 20 minute de hotel. Stația de metrou Sagrada Familia se află la 3 minute de mers pe jos, făcând legătura cu centrul orașului în 5 minute.

Eixample este o alegere excelentă pentru călătorii interesați de gastronomie, arhitectură și cumpărături.Acesta este locul preferat de turiștii din Barcelona.

Prețurile încep de la 200 de euro în funcție de câte nopți se solicită cazarea și tipul camerei.[23]

AAE Rey Don Jaime este un hotel la care prețurile pot atrage pe oricine: de la 22 euro pe noapte, pentru o persoană. Și aici sunt oferite multe servicii care fac voiajul mai plăcut. În fiecare cameră regăsim un televizor, un telefon, acces la internet și Wi-Fi, prosoape și așternuturi incluse. Hotelul acceptă cazarea grupurilor de turiști și animalelor de companie. Există o sală de conferințe și spații destinate nefumătorilor. De asemenea, hotelul deține un centru pentru închirieri de biciclete și depozite pentru bagajele voluminoase. Poziționarea în oraș, calitatea serviciilor și curățenia au primit aprecieri de la turiștii veniți din România.[22]

4.6.Obiective turistice în Barcelona

Pentru mulți, Barcelona este primul oraș al Spaniei, chiar dacă mulți localnici ar spune că nu reprezintă Spania deloc. Cu faimoasele sale străzi Las Ramblas, arhitectura în stil Gaudi și numeroasele sale galerii de artă și obiective turistice captivante, întotdeauna există ceva nou de făcut în Barcelona.

Barcelona are o moștenire arhitecturală impresionantă ce include Cartierul Gotic, cu catedrală sa, Palatul Episcopal, vechea Primărie și splendidul Palat al Generalității, sediul Guvernului catalan. Priveliștile mediteraneene și cultura unică fac din el un oraș bogat, plin de recompense pentru vizitatori.

Datorită istoriei sale bogate, Barcelona este plin cu clădiri reprezentative și muzee de talie internațională. Orașul prezintă opera arhitectului modernist Antonio Gaudi. Unele dintre operele acestuia includ obiective turistice precum biserica neterminată La Sagrada Familia, Pacul Guell și Casa Mila, printre altele.

Arhitectura să neobișnuită înviorează străzile Barcelonei și transformă orașul într-unul dintre cele mai potrivite pentru plimbări. Arta vine de peste tot : din muzee, piețe, biserici și străzi. Barcelona este locul unor obiective turistice culturale reprezentative precum Muzeului de Arte Rafinate din Catalunia, al Muzeului Picasso, al Muzeului de Artă Contemporană și al multor altora.

4.6.1.La Rambla

La Rambla este cea mai faimoasă stradă din Barcelona. Largul bulevard unește Placa de Catalunya, o piață aglomerată, cu Monument a Colom, o coloană înaltă, ridicată în onoarea lui Cristofor Columb.

Strada aglomerată este populară atât printre turiști, cât și printre localnici. Partea de mijloc a Ramblei este exclusiv pentu pietoni și este încadrată de copaci. Aici abundă chioșcurile, standurile cu flori și artiștii stradali. Traficul se desfășoară pe ambele lațuri ale zonei pietonale.

4.6.2.Sagrada Familia

Sagrada Familia, operă neterminata a lui Antonio Gaudi, este una dintre cele mai populare atracții turistice din Barcelona. Construcția la această biserică va continuă pentru încă cel puțin câteva decenii, cu toate că a devenit deja cel mai important simbol al Barcelonei.

O nouă biserică

Ideea construirii unei noi biserici a fost lansată de o organizație evlavioasă al cărei unic țel era să oprească de-creștinarea Barcelonei care începuse odată cu industrializarea orașului. Organizația a cumpărat, în 1877, un teren în noul cartier Eixample. Arhitectul Francisco de Paula del Villar a proiectat o biserica neo-gotică și a condus construcția șa care a început în 1882.

Designul lui Antonio Gaudi

Un an mai târziu, arhitectul modernist Antonio Gaudi a preluat conducerea la vârsta de 31 de ani. De aici înainte, Gaudi și-a dedicat mare parte din viață sa construirii noii biserici. În loc să rămână fidel planurilor inițiale, Gaudi a schimbar radical aspectul. Stilul neo-gotic a făcut loc stilului modernist specific lui Gaudi, care se baza pe forme găsite în natură. Când a murit, în 1926, numai o fațadă (fațadă nașterii lui Iisus), un turn, absida și cripa erau terminate. Din cauză că Gaudi improviza constant și schimba design-ul chiar în timp ce construcția era în desfășurare, el a lăsat puține desene și modele. Majoritatea acestora a fost distrusă în timpul războiului civil din 1936.

Construcția

După moartea lui Gaudi, în 1926, construcția a încetinit drastic din cauza lipsei de bani și a războiului civil. Ritmul construcției a accelerat din nou la jumătatea anilor ’50, iar acum două fațade și opt turnuri au fost terminate. Naosul principal a fost acoperit în anul 2000.

Construcția curentă se concentrează în principal pe naosul și pe fațada sudică, cunoscută drept Fațada Gloriei. Aceasta va ilustra viața și moartea.

Prima fațadă, spre est, este cunoscută ca Fațadă Nașterii Domnului. A fost terminată de însuși Gaudi și este decorată în stil baroc, cu motive de animale și plante.

Opusă Fațadei Nașterii Domnului este Fațada Patimilor. Construcția a început în 1954, însă de-abia în 1987 au fost adăugate sculpturile ce îl înfățișau pe Iisus Hristos crucificat. De îndată ce au fost instalate, figurile abstracte au cauzat multe critici, deoarece stilul era foarte diferit de cel al lui Gaudi.

Deși este departe de a fi finalizată, Sagrada Familia primește anual peste 1 milion de vizitatori. Dacă ajungeți în Barcelona, acest obiectiv turistic nu trebuie ratat. Poate fi vizitată cripta unde Gaudi este înmormântat. De asemenea, pot fi vizitate turnurile; un lift vă poate duce într-unul din turnuri, de unde puteți admira întregul oraș. Există și un muzeu dedicat vieții acestui mare arhitect, Antonio Gaudi, precum și istoriei bisericii proiectate de el.

Iată și programul de vizitare:

1 aprilie – 30 septembrie: orele 9:00 – 20:00

1 octombrie – 30 martie: 9:00 – 18:00

25, 26 decembrie și 1 – 6 ianuarie: 9:00 – 14:00.

Tarifele (statut 2012) sunt convenabile atât pentru adulți, cât și pentru copii:

Adulți: 8 euro

Tur cu ghid: 11.5 €

Redus: 5 € – studenti peste 18 ani

Redus: 3 € – elevi si studenti pana in 18 ani

Bilet combinat Sagrada Familia si muzeul Gaudi: 9 €

Redus: 5 € – grupuri de minim 20 de persoane

Redus: 3 € – grupuri de elevi.

4.6.3. La Pedrera (Casa Milà)

O altă construcție fantastică a geniului creativ Antonio Gaudi, Casa Mila, cunoscută și ca La Pedrera a fost ultima lucrare civilă pe care Gaudi a făcut-o înainte de a-și dedică întregul timp ansamblului La Sagrada Familia.

Clădirea demonstrează semnătura stilului lui Gaudi cu design-uri elaborate, forme globulare, sclupturi asortate, faianțe colorate și detalii intrigante. A fost construită între 1906 și 1912, arhitectura distinctă a clădirii și omologii au fost neconvenționale și nemaiauzite între arhitecturile vremii din Spania.

Renumit pentru fațada sa atractivă, vizitatorii La Pedrera pot de asemenea fi martorii unei spectaculoase priveliști panoramice de pe acoperișul clădirii, precum și a unor coșuri de fum excentrice făcute în același stil.[24]

4.7.Viața de noapte în Barcelona

După siesta de la prânz, nu există nicio scuză pentru a nu avea suficientă energie pentru o petrecere de noapte pe străzile Barcelonei. Cina alfresco este un mod bun de a începe o seară de chef și a devenit un mod de viață în multe din piețele orașului.

Otto Zutz este un club de noapte elegant, frecventat de cei cu bani. Muzica este diferită pe cele 3 nivele ale clubului, iar DJ renumiți mixează toate genurile, de la tehno la alte melodii cerute de public.

Salvation este localizat lângă așa-numită zoona “Gay-xample”, o zonă din partea inferioară a Eixample, plină de homosexuali.

Localul este întotdeauna plin de fete sumar îmbrăcate, iar în cele 2 săli de dans vibrează ritmuri de tehno și muzică anilor ''70, ''80 și ''90, mixată de DJ spanioli și străini.

Clubul Mirablau se bucură de o locație excelentă, fiind amplasat în vârful Tibidabo. După ce ați savurat o băutură într-o asemenea zonă, mergeți jos, în clubul de dans și mișcați-vă pe ritmurile amețitoare de salsa sau dance.

Alte cluburi ce merită menționate sunt: Marsella, Mondo Bar, Torres de Avila, Port Olimpic Party Strip, Bikini sau Universal.[23]

4.8.Shopping la Barcelona

Dacă vă place să faceți cumpărături, Barcelona are o ofertă variată de magazine unde puteți găsi, pe lângă produsele obișnuite, suveniruri care rămân mărturie a vizitei dumneavoastră în acest oraș. Aici trebuie să menționăm faimoasa linie de 5 km de shopping, care se întinde de la Rambla, prin Placa de Catalunya și apoi pe Passeig de Gracia până la Avenguda Diagonal. Este o zonă pietonală foarte mare, care face plimbarea prin magazine foarte plăcută.

Câteva locații sunt demne de amintit pentru activitatea de shopping:

4.8.1.Maremagnum

Este un mall destul de mare, având avantajul că este situat într-o zonă atractivă, fiind legat de Rambla, chiar pe malul Mării Mediterane. Aici puteți găsi majoritatea brandurilor internaționale. De asemenea, tot aici există cafenele, restaurante și cinematografe. Prețurile sunt de nivel mediu.

4.8.2.Centrul Comercial Glories

Este un mall pe jumătate în aer liber. Aici puteți găsi magazine cu branduri celebre, cum ar fi Zara, Mango, Levis, C&A, H&M, Pepe Jeans, dar și restaurante. Noutatea este reprezentată de supermarketul Carrefour. La Centrul Comercial Glories se poate ajunge cu metroul.

4.8.3.L’illa

Este un complex de magazine aflat pe Avenguda Diagonal. Este găzduit de o clădire în stil modernist, de aceea este și atractiv pentru turiști. Are peste 130 de magazine cu articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole sportive, dar și produse din domeniul muzicii și literaturii. Aici găsiți agenții de turism, cafenele, birouri de informare turistică și restaurante. la subsol este un supermarket cu prețuri extrem de rezonabile. La Complexul Lilla puteți găsi produse cu prețuri pentru toate buzunarele, de la cele aparținând brandurilor cu renume (mai scumpe), până la cele cu prețuri accesibile și de calitate.[23]

4.9.Viața culturală în Barcelona

Teatrul in Barcelona

Teatre Nacional de Catalunya a fost înființat la inițiativa Departamentului pentru Cultură al Guvernului Catalan. Clădirea a fost construită între 1991-1996, după planurile arhitectului postmodernist Ricardo Bofill.

Pe 12 noiembrie 1996 avea loc spectacolul de inaugurare a teatrului cu piesa Angels a America, al cărui autor este Tony Kushner și avându-l ca regizor pe Jose Maria Flotats. Una din curiozitățile clădirii ce adăpostește această instituție culturală este asemănarea cu Teatrul Regal Național din Marea Britanie, deoarece se găsesc trei săli: Sala Gran, Sala Petita și Sala Tallers. Piesele de teatru puse în scenă sunt renumite pentru varietatea lor și sunt adeseori prezentate în dialectul catalan.[22]

Capitolul V. Dicționar

1.Baroc-care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate

2.Navă- în arhitectură, este un termen ce desemnează zona centrală, a bisericii unei abații, a unei biserici sau a unei catedrale construite în stil arhitectural romanic sau gotic, care se întinde între intrarea și altarul acesteia.Nava poate constitui un spațiu unitar (în cazul unei biserici – sală) sau compartimentat (în cazul unei bazilici).În cazul bisericilor ortodoxe, nava este compartimentată de obicei în naos, pronaos și, uneori, pridvor.

3.Proliferarea-înmulțirea

4.Arabesc-motiv ornamental de origine arabă alcătuit, exclusiv din combinații de linii geometrice și forme vegetale, dispuse după un anumit ritm, simetric de o parte și de alta a unui ax.

5.Bolțar-fiecare din elementele constructive din piatră ale unui arc sau ale unei bolți.

6.Arc-element constructiv care are traseul realizat dintr-o curbă sau din combinații de curbe.

7.Jasp-rocă silicioasă compactă, variat colorată, alcătuită din calcedonie și compuși ai fierului, folosită ca piatră semiprețioasă.

8.Mihrab-nișă decorată indicând direcția către Mecca, în funcție de care este organizat spațiul interior. Se întâlnește în ruinele orașului Șehr-al-Djeadid din actuala rezervație Orheiul Vechi.

9.Alhambra -faimos palat al regilor Mauri (sec. XIII și XIV), la Grenada în Spania. Cel mai frumos monument al arhitecturei arabe în Europa

10.Vitralii-panou decorativ din plăci de sticlă colorată sau pictată în culori de smalț, montate în armătură de plumb, folosită la ferestre.

11.Coloană-element constructiv vertical, destinat să contribuie la descărcarea forțelor de împingere provenite din sistemul de acoperire a unui spațiu (bolți, tavane etc.) Poate fi realizată în lemn, piatră, cărămidă, metal, beton.În ordinele clasice coloanele aveau de obicei fus, capitel și (la ordinele ionic și corintic) – bază.

12.Absida-spațiu cu traseu circular, poligonal, rectangular sau, mai rar, lobat, ieșit în rezalit față de zidul perimetral al unei biserici. Absida altarului este plasată în axul bisericii, de regulă spre est, comunicând cu nava centrală sau cu naosul, fie direct, fie prin intermediul unui cor sau al transeptului. Există abside laterale (în nordul și sudul absidei centrale) și abside tăiate în pereții nordic și sudic al bisericilor.

13.Transept-naos transversal care taie în unghi drept naosul principal al unei biserici, alcătuind cu acesta un plan în formă de cruce

14.Elicoidal-în formă de elice

15.Turlă-Parte a unui edificiu – în general biserică – de forma unui turn, al cărui spațiu interior comunică cu cel al încăperii rituale pe care o surmontează. În vorbirea curentă, noțiunile de turn și turlă sânt confundate, deși, în realitate, deosebirile de concepție spațială internă le diferențiază net.

16.Contrafort- întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui.

17.Criptă-spațiu funerar subteran zidit (singular sau pluricelular).Tip de biserică subterană, plasată dedesubtul sanctuarului uneia obișnuite.

18.Arcadă-deschidere practicată intr-un zid, sub un arc, care se sprijină pe montanți de zidărie sau pe coloane.

19.Angulos-colțuros

20.Rectangular-dreptunghiular

21.Pinaclu-element de construcție, în formă de piramidă sau de clopotniță, situat în partea superioară a unui contrafort.

22.Mozaic-procedeu tehnic specific artei murale, în care opera este constituită din mici fragmente cubice sau prismatice de materiale dure, divers colorate, fixate laolaltă cu ajutorul cimentului. Mozaicurile pot fi pavimentale sau parietale, prevăzute pentru interior sau exterior etc.

23.Policlome-care este executat în mai multe culori; care are mai multe culori; multicolor

24.Mitra-1.Acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase. Coroană purtată de regi, de împărați etc.2.Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale.

25.Naos-în bisericile ortodoxe, încăpere centrală destinată cultului, unitară din punct de vedere liturgic cu altarul, dar separată de acesta prin intermediul iconostasului. De plan pătrat sau dreptunghiular, naosul este lărgit prin abside laterale în cazul bisericilor de tip triconc.

26.Prezbiteriu-1.Locuința unui preot paroh (catolic).2.Parte a unei biserici creștine, între naos și altar, unde stau clericii în timpul oficierii slujbei religioase.3.Sfatul preoților unei comunități creștine; (la protestai) corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești.[25]

Bibliografie

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Stil_arhitectural

[3] https://alicenecula.com/2016/12/16/9-elemente-arhitecturale-ale-stilului-colonial-spaniol/

[4] http://www.galeriadearta.com/articole/arhitectura-romanica-in-anglia-italia-germania-si-spania-1808.htm

[5] http://www.galeriadearta.com/articole/arta-maura-din-spania-710.htm

[6] https://edifica.ro/stil-de-viata/destinatii-turistice/barcelona-intre-arhaic-si-contemporan/

[7] https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102003485#h=4

[8] http://www.ioanavesa.ro/barcelona-orasul-lui-gaudi/

[9] http://www.gandul.info/stiri/antoni-gaudi-cele-mai-cunoscute-opere-ale-arhitectului-fantastic-antoni-gaudi-11013266

[10] http://blog.icar.ro/barcelona-orasul-lui-gaudi-arhitectul-lui-dumnezeu/

[11] https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2016/06/10/documentar-90-de-ani-de-la-moartea-celebrului-arhitect-antoni-gaudi-07-42-28

[12] http://stiri.tvr.ro/destinatii-de-vacanta-barcelona-orasul-albastru-care-sta-cu-picioarele-in-apa_33532.html#view

[13] https://www.viata-libera.ro/magazin/60595-catedrala-sagrada-familia-opera-nefinalizata-a-lui-gaudi-galati-viata-libera-cotidian

[14] https://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/catedrala-sagrada-familia-barcelona-67520.html

[15] http://www.ipedia.ro/sagrada-familia-1059/

[16] http://designedtotravel.ro/capodoperele-lui-gaudi-barcelona/

[17] http://www.economiczoom.ro/life-style-hobby/minunata-biserica-lui-gaudi-sagrada-familia.html

[18] https://micilevacante.wordpress.com/2012/03/03/barcelona-sagrada-familia-ii-fatada-nasterii-domnului/

[19] http://travel.descopera.ro/12378832-Simbolul-Barcelonei-La-Sagrada-Familia

[20] https://micilevacante.wordpress.com/2012/03/05/barcelona-sagrada-familia-iii-fatada-patimilor/

[21] https://micilevacante.wordpress.com/page/6/?app-download=ios

[22] http://www.blogvideo.ro/transfer/barcelona-ghid-turistic-redactor-alexandru-ionut-dragulin/

[23] http://www.infoturism.ro/download-pdf/ghid-barcelona.pdf

[24] http://www.travelwiz.ro/obiective-turistice-barcelona

[25] http://www.dumitrueremciuc.com/2015/04/11/dictionarul-de-arhitectura-termeni-de-specialitate/