Regasirea Unui Suflet Pierdut

REGĂSIREA UNUI SUFLET PIERDUT

Prefață

Această a doua mea carte, va avea 3 parți dinstincte: prima parte va fi o autobiografie și lecții de marketing și cum să fii motivat 100% ca să începi o afacere online sau oricare altă afacere, iar parte a doua și a treia o desfășurare de forță a dezvoltării personale și a comunicării individului, ca să știți cum să vă faceți viața mai ușoară din toate punctele de vedere în: relația cu voi înșivă, relațiile cu partenerul de viață, conduita în familie și nu în ultimul rând reușita voastră ca individ unic ce sunteți pe acest pământ, în funcție de tiparul vostru anatomic, mental și fiziologic.

I – Puterea de a merge mai departe

1 – De la agonie la extaz

Când am început creionarea acestei cărți, la îndemnul domnului profesor Vasile Poenaru mai sus menționat, am stat un pic în cumpănă dacă să scriu sau nu o parte autobiografică în această carte, pentru că prima parte a acestei cărți cuprinde acest lucru. Mi-am pus o întrebare: “Ce-i interesează pe oameni povestea unui alcoolic ajuns scriitor și cum a ajuns el independent financiar?” Dar spre surprinderea mea, 99% dintre cei cu care am vorbit în prealabil în urma unui sondaj făcut adhoc, mi-au spus să scriu povestea mea fascinantă de viață și niciodată să nu mai stau în cumpănă dacă să fac public acest lucru sau nu. Să spun tuturor prin ce am trecut, poate așa cei care vor citi sau asculta această dramă terminată cu un final fericit, își vor schimba și ei modul de gândire la fel cum am putut să o fac eu. Am vorbit și cu renumitul doctor psiholog Radu Sarandan master NLP, care m-a îndrumat să fac același lucru, să spun tuturor povestea mea.

Desigur că s-au găsit și câțiva chibiți, care probabil orbiți sau invidioși pe succesul meu care se contura la orizont, mi-au spus să nu spun nimănui nimic și să las totul la spate, așa netrebuind să răspund la desele atacuri ale diverșilor indivizi care îmi spuneau că mă lupt degeaba, că ce m-am găsit eu un alcoolic și un boschetar să dau lecții de viață. Dar i-am lăsat cu ideile lor și am purces la a scrie a doua cartea cu o parte autobiografică. Am gândit că cine va citi și înțelege mesajul pe care eu îl voi transmite în această carte va fi bine, cine nu iarăși bine, eu mi-am făcut datoria. De altfel scrierea acestei părți autobiografice a fost ca o provocare, ca o rememorare a momentelor dramatice prin care am trecut, așa evaluându-mă și cum stau acum la nivel mental, fizic și spiritual. De fapt toată viața este o provocare și depinde numai de noi cum știm să gestionăm deferitele momente ale vieții, fie ele bune sau rele.

Așa cum am scris și în prima mea carte intitulată: “Cum să reușim în viață”, am avut serioase probleme cu alcoolul. Datorită lui eram să-mi pierd viața, familia și prietenii și mulțumesc bunului Dumnezeu că a avut grijă să mă călăuzească spre lumina adevărată. Ceea ce voi scrie eu mai jos, în această primă parte, este o descriere autobiografică, este povestea mea de viață adevărată, care vă va descrie cum am ajuns dintr-un alcoolic notoriu, un scriitor cunoscut și poate unul dintre cei mai cunoscuți și citiți bloggeri de pe net pe nișa respectivă (așa arată google analytics și alexa rank), prin implementarea conceptului de Comunicare Personală. Nimic din ceea ce voi relata eu în această primă parte autobiografică, nu este o fantezie sau vreun film SF sau vreun scenariu de film bine pus la punct, ci este purul adevăr al unui om care a putut să treacă peste problemele vieții și să ajungă dintr-un alcoolic notoriu, un scriitor recunoscut. Aș fi vrut eu să fie doar o poveste SF, așa nu mai eram nevoit să trec prin ceea ce am trecut, dar totul este real și fără minciuni. Poate că tot ceea ce veți citi în această parte autobiografică, vă va da de gândit și va fi, poate pentru mulți, un motiv să meargă mai departe în viață, indiferent câte opreliști și probleme vor avea. Să poți avea puterea de a merge mai departe atunci când poate toate ușile îți erau închise, când toată lumea te repudia considerându-te un ratat și un om care ar face orice să bea măcar 100 de grame de alcool pentru a-și alina durerea sufletească pe care o simțea la acea vreme, asta este adevărata valoare a unui om care a reușit în viață.

Foarte posibil că mulți nu vor înțelege prin ceea ce am trecut eu în viață, mai ales perioada la care mă refer în mod deosebit, aceea în care singurul meu prieten era zeul Bachus. Da, acest zeu care se spune că e dătător de bine, dar care odată ce te prinde în mrejele lui, apare alcoolismul. Un alcoolism dur, lipsit de iertare și îndurare pentru cel care este chipurile la adăpostul băuturii și crede el că este bine, este de fapt un om lipsit de simțăminte. Poate că am început să beau ca să uit câte ceva din viața mea de până atunci, dar cert este că nimic în lume nu arăta că alcoolul mă va lua ostatic și voi avea să sufăr enorm din cauza lui. Nu numai eu am suferit, dar am făcut și pe cei apropiați mie să sufere enorm, și aș vrea ca pe această cale să le cer iertare tuturor. Am să cer iertare tuturor celor care au avut în vreun fel sau altul de suferit de pe urma mea.

Să începem totuși cu originele și să spun că m-am născut pe 17 aprilie 1970 în Constanța într-o familie de intelectuali. Toată copilăria mea mi-am petrecut-o între învățătura obligatorie rangului din familie și a sistemului care te obliga să înveți și de vacanțele de la țară la bunici. Bunicii parentali, pentru că la ei mă duceam mai des fiindcă stăteau undeva la 50 de km de Constanța și mai mereu eram acolo, mai ales vacanța de vară care era mai lungă. Mergeam și la bunicii materni, dar mai rar, deoarece erau în București și distanța era oarecum un impediment. Când m-am făcut mai mare am înțeles că așa dorea tatăl meu să petrec mai mult timp cu parinții lui, decât cu bunicii din partea mamei. De la bunici am avut ce învăța, mai ales de la bunicul parental, pentru că acesta era un respectabil preot, și am învățat să fiu un om bun, să nu mint, să nu fur și să-mi ajut semenii. Așa se face că și acum la 44 de ani când scriu acestă carte, am aceleași convingeri pe care el, bunicul, mi le-a implementat încă din copilarie și care știu că acolo de sus din înaltul cerului, este lângă mine și-mi veghează pașii în viață.

Am fost un copil normal, care nu am ieșit din tiparul mediu al unui copil cu o familie stabilă și frumoasă. Poate că din clasa a 4 a am început să fiu mai presus față de mulți dintre colegii mei de școală, datorită comportamentului meu mai libertin, dar și mai echilibrat față de mulți copii. Chiar dacă pe vremea aceea a comunismului și a totalitarismului, nu am dus o problemă cu mâncarea, tatăl meu fiind medic veterinar, care la acea vreme era la mare căutare, așa că am putut să-mi văd liniștit de învățătură, îndemnat fiind și de toți cei din familia mea, care toți fără excepție aveau școală la bază. Nici financiar nu am avut probleme, pentru că bunicul preot avea grijă să nu ne lipsescă nimic, chiar dacă tatăl meu câștiga foarte bine în postul în care era angajat. De casă se ocupa mama mea care era casnică și avea rolul de mamă și soție grijulie, pentru ca totul să fie așa cum trebuie într-o casă de oameni normali.

Făceam sport de performanță, citeam foarte mult și eram nelipsit de la biblioteca orașului, unde luam în chirie 4-5 cărți pe lună pentru lectură, deși aveam și noi în bibliotecă destule cărți. Dar cum acestea s-au terminat citindu-le pe toate fără excepție, am apelat la biblioteca din oraș, care avea o paletă mare de material. Am intrat la liceu fără probleme și am terminat la fel chiar fără să mă agit prea mult cu învățatul. Poate că de atunci trebuia să mă indrept către scris, dar atunci aveam alte planuri despre viitorul meu din viața de matur în devenire. Mai întâi am făcut un profil mecanic, iar apoi un profil agricol, mai exact zootehnie. Numai că poate lovitura cea mai mare și poate cotitura esentială din viața mea de adult, a fost decesul mamei mele în anul 1987, la doar 48 de ani, atunci când eu eram în clasa 11 la liceu. M-am simțit singur la 17 ani și neajutorat, într-o lume care pentru mine devenise o junglă, o junglă în care trebuia să supraviețuiesc și să merg mai departe. Eu cred că atunci ceva s-a rupt în mine, pentru că între mine și mama era o legătură mult mai mare ca dintre mama și fiu, era o legătură care depașea cu mult statutul de familie. Și poate de aceea ceva s-a întâmplat atunci în viața mea, a fost ca un declick puternic care m-a marcat toată viața, și asta nu se poate uita niciodată.

Dar nu vreau să explic ce înseamnă suferința după moartea unui părinte, mai ales la vârste fragede, ci am vrut să scot în evidență că poate această turnură a vieții mele a fost o turnură nu tocmai cea adecvată. Chiar dacă nu am făcut pușcărie sau am fost vreodată chemat la vreun proces, chiar dacă nu am făcut familia de râs niciodată, viața mea avea să fie cu totul alta, după cum veți citi în urmatoarele descrieri. Nu am intrat la facultate din primul an și am plecat militar. Am executat stagiul militar din care am învățat multe, dar de fapt nu am învățat nimic și asta pentru că 85% din timp am muncit pentru ogoarele patriei, în loc să învățăm ceva logistică și alte tehnici militare doar eram incorporat la artilerie. Cum necum după aceea am luat parte la așa zisa revoluție unde eram să-mi pierd viața, în zadar zic eu după cum văd eu că au evoluat treburile în 25 de ani, am ajuns să plec acasă cu grad de sergent, pentru că au considerat că aveam liceul la zi cu bacalaureat cu medie mare și au zis că așa mă vor recompensa. Nu aveam nevoie de gradele lor pentru că oricum m-am angajat ca șef de fermă și acolo nu m-a întrebat nimeni ce grad am, ci dacă am terminat armata.

Și uite așa au cam trecut anii peste mine începand de pe la 20 de ani până pe la 22 de ani, între cârciumile din stațiunea Mamaia, și munca pe care o prestam la serviciul pe care îl aveam la acel moment. Am terminat totuși o facultate de zootehnie la fără frevență și asta făcând-o doar pentru mărirea de salariu pe care o conferea rangul de licențiat. Între timp mi-au murit doi bunici, bunicul matern și bunica paternă (acum când scriu, 2014, nici un bunic nu mai este în viață), așa că începea o nouă etapă din viața mea de după revoluție. O etapă nu prea bună deoarece politica începea să ne umple viața, nu că acum ar fi altfel, și asta pe mine mă indispunea serios. Am început să beau încă din timpul armatei, dar puțin câte puțin, mai întâi de plăcere, iar după aceea din nevoia de a mă simți mai bine. Asta ziceam eu atunci că mă simt bine, dar mai târziu aveam să mă înșel cum se va vedea mai jos. Prima perioadă de până la nașterea fetei mele a fost bună și din punct de vedere material cât și al căsniciei. Am făcut o nuntă frumoasă din banii mei câștigați împreună cu soția, o fostă colegă de liceu cu care ne vedeam de munca de teren care era foarte bănoasă la acel timp.

Ne mai și distram mergând la nunți și botezuri, dar nu așa de multe ori, așa cum ar fi trebuit să mergem pentru că eram tineri și frumoși și aveam banii necesari distracției de orice fel. Dar singura mea problemă care începea să-mi de bătăi de cap era băutura și consumul din ce în ce mai mare de alcool, ceea ce nu era deloc bine, ținând cont că hepatita avută la 17 ani nu-mi permitea acest lucru. Oricum voi scrie în urmatoarele rânduri cum s-a desfasurat și cum a evoluat viața mea de alcoolic în devenire. Da am spus în devenire pentru ca deja începeau primele semene de sevraj și de amnezie temporară după un chef mai zdravăn, ceea ce trebuia să-mi dea de gândit. De gândit m-am gândit, dar nu am facut nimic să îndrept acest lucru, ba mai mult spre surprinderea tututor, alcoolul a luat locul tuturor din jur, fiind cât de curând cel mai bun prieten al meu. Și acum mai jos o să descriu ce s-a întâmplat.

La cele mai mici indicii care să prezinte aceste semne (sevraj și amnezie temporară), interveniți imediat fără întârzieri, pentru a vă putea ajuta încă din acest stadiu pentru a împiedica de a deveni un alcoolic notoriu. Este greu dar nu imposibil și mai jos o să vă redau ce am pățit eu cu alcoolul consumat în exces, și cum era să-mi pierd viața și familia, datorită acestui flagel care în timp s-a transformat în boală. Este o boală foarte periculoasă și se numește ALCOOLISM. Am scris cu majuscule pentru că după ce veți citi ceea ce o să vă povestesc despre mine și alcool, o să vă pună pe gânduri, pentru că este într-adevar o lecție de viață din partea mea, și arată că poți într-adevăr să reușești cu voință și mult calm să ieși din cele mai grele situații ale vieții. Dupa ce veți citi vă las pe dumneavoastră să trageți concluziile. Așadar să încep în a vă reda viața unui alcoolic:

Băutura prin natura ei este o binefacere dacă o bei cu măsură. Natura este bună cu noi și avem foarte multe soiuri de vinuri, rachiuri și tării de tot felul, toate făcute din plante. Dar așa cum băutura este dătătoare de bine, tot așa poate să te ducă la colaps total. Am fost până acum 6 ani un alcoolic desăvârșit. Dacă acum 23 de ani aveam o căsnicie superbă și o familie minunată, nu pot să spun că după ce am început să beau cantități industriale de alcool, aveam aceeași poveste frumoasă de dragoste. La început nu am luat în seamă, probabil fiind și mai tânăr, nu vedeam nimic rău în a bea câte un pahărel, poate și faptul că nu beam decât bere și vin, evitând tăriile. Fără să-mi dau seama alcoolul mă învăluia și fiind și bolnav de o hepatită avută în tinerețe, trebuia să fiu mai atent la consumul de alcool. Nu era o problemă în sine că beam, ci cantitățile foarte mari pe care le consumam zilnic.

Acum 19 ani s-a născut fata mea Maria, o scumpă de fată pe care o iubesc și o ador, pentru care mi-aș da viața dacă viața o cere. De ce am adus aminte de nașterea fetei mele, pentru că de atunci a început calvarul meu cu băutura. Încet dar sigur, cu zilele ce treceau, mă afundam tot mai mult în groapă datorită alcoolului. Soția a observat acest lucru și m-a atenționat să răresc băutura sau chiar s-o las de tot, că nu face bine, fiind și cu problemele hepatice știute și de ea, îmi poate agrava starea de sănătate pe viitor când nemaifiind tânăr, pot apărea probleme grave. Având și un serviciu cu foarte mult teren, la acel moment fiind tehnician veterinar, luam contact cu fel de fel de oameni, care pe lângă plata serviciilor sanitare efectuate de mine, mă mai serveau cu un paharel și mai mult luam și acasă la pachet. Toate bune și frumoase îmi spuneam, aveam bani, aveam un serviciu plăcut și ce era rău să beau și eu un paharel după o zi istovitoare de muncă. Numai că păhărelul se va transforma rapid în sticle, și nu avea decăt să-mi agraveze starea de sănătate după cum veți vedea în continuare.

Soția văzând că încep să întrec măsura, m-a apostrofat zicând că fata crește și râde lumea de noi dacă o să continui să beau așa de mult alcool. Am răspuns că totul este sub control și că nu mă bea băutura pe mine, ci eu pe ea. Nimic mai fals, băutura mă făcuse captiv deja, eu doar aveam impresia că o stăpânesc, când de fapt situația era cu totul alta în realitate. Situația se altera pe zi ce trece și ceea ce a urmat este un dezastru total. Datorită deprecierii situației economice din Romania post-decembristă, am rămas fără serviciu cam prin 1997. Cu niște bani de la mama mea, decedată așa cum am spus mai sus în 1987, am putut să iau o garsonieră și să-mi fac o firmă pe profil alimentar. Am deschis un magazin alimentar și totul părea că intrase în normalitate. Aveam vânzare bună, magazinul înflorea zilnic și totul era cât se poate de bine. Numai că de băutură nu m-am lăsat și nu puteam judeca limpede cu aburul de alcool în minte și în suflet. Învățat cu un caștig rapid și fără prea mult efort, m-am combinat cu tot felul de oameni dubioși, majoritatea de etnie rromă. La început totul era bine, dar eu fiind prea credul și tot ce spuneau ei era literă de lege, am început să beau și mai mult alcool, ceea ce mi-a adus falimentul. Dupa 2 ani de așa zis afacerist, am pierdut un apartament și o garsonieră, fiind nevoit să mă mut cu chirie cu toată familia soției, adică 6 persoane. De aici a început calvarul, reproșuri din toate părțile că nu sunt bun de nimic, că beau prea mult și sunt insuportabil pentru cei din jurul meu. Asta în loc să mă pună pe gânduri și să mă potolesc, m-am adâncit și mai mult în aburii alcoolului.

Acest fapt m-a adus în starea în care nu puteam să am un serviciu, deoarece pentru mine alcoolul era pe primul plan nu munca. Și așa mă angajam 3-4 luni într-un loc, 2-3 luni în altul, neavând o continuitate așa cum era normal sa fie. Deoarece nu mai puteam să plătim chirie, am plecat la țară cam la 50 de km de oraș acolo unde îmi petrecusem toată copilaria. Bunicul meu preotul se îmbolnăvise și am stat în casa de la țară neplătind decât utilitățile. Totul părea în ordine, dar m-am lovit de o altă problemă majoră, lipsa unui loc de muncă stabil și implicit lipsa banilor necesari traiului zilnic. Norocul nostru a fost că socrii mei aveau pensie și ne puteam descurca cât de cât lunar cu mâncarea și celelalte cheltuieli zilnice. Tatăl meu nici nu mai vroia să audă de mine, pentru simplul motiv că era scârbit de ceea ce facusem cu pierderea atâtor bani și case, și mai ales cu băutura mea. Nici atunci când problemele erau evidente, nu am renunțat la alcool. Făceam ce făceam și zilnic găseam de băut așa ca să nu-mi pierd antrenamentul. Asta înrăutatea și mai mult situația internă a familiei și se ajungea din ce în ce mai des la certuri și violență. Văzând că totul se prăbușește în jurul meu, am început să muncesc la câmp în sezon, la săpat și cules porumbul. Cu banii câștigați ne mai întregeam veniturile un pic.

După un timp am început să lucrez la primarie pentru un ajutor social infim, în rest lucram cu ziua pe la diverși oameni care aveau nevoie de ajutor la treburile casnice. Numai că alcoolul își facea tot mai mult loc în corpul meu, și la un control de rutină am constatat că nu stau prea bine din punct de vedere medical, ficatul fiind afectat din cauza consumului de alcool. Acesta a fost primul semn de boală, dar spre surprinderea familei, am continuat mai abitir să beau alcool. Numai că în timp au aparut stările de amnezie totală sau parțială după o băută zdravană la fel ca în tinerețe, grețurile, sevrajul și lipsa poftei de mâncare. Corpul începuse să se degradeze și numai alcoolul era sigurul remediu pentru a putea merge mai departe, fiind zilnic amorțit, probabil nu mai simțeam posibilele dureri cauzate de deprecierea ficatului meu, și în general al organismului în totalitate. Dar totul era o minciună și eram pe final din punct de vedere medical, fiind pe marginea prăpastiei.

Dupa 4 ani de stat la țară, prin bunăvoința bunicului meu ne-am mutat la oraș într-un bloc vechi, pentru a avea grijă de el fiind în pat bolnav și sleit de puteri și vârsta înaintată aproape 90 de ani. Familia a zis că această schimbare, îmi va fi benefică, la oraș având mai multe oportunități de angajare. Ne-am angajat în scurt timp amândoi și traiam decent sperând că va fi mai bine pe viitor. Am reușit chiar să nu mai beau deloc o perioadă. Totul a ținut cam 6 luni, și când am zis eu să beau că nu mai am probleme cu alcoolul, am ținut-o așa vreo săptămână într-o băutură, de nu mai știam nici unde eram la un moment dat, cu ocazia asta pierzându-mi și locul de muncă. Nimeni nu mă mai primea la muncă din cauza alcoolului și așa am devenit o povară pe spatele familiei. Soția m-a amenințat că pleacă și mă lasă singur să mor dacă așa vreau eu să trăiesc mereu și mereu cu alcoolul în nas. Numai suporta aceste discuții interminabile și certuri la nesfârșit de la problema mea cu băutura. Odată cu trecerea timpului mă simteam din ce în ce mai rău, și asta îmi slăbea organismul. Am ajuns să cad pe stradă, să fiu internat de mai multe ori în comă alcoolică, ceea ce arăta cât de jos și de departe am ajuns cu consumul la nesfârșit de alcool.

După ce a murit bunicul meu am redus oarecum băutura, dar tot mai beam, mai puțin dar beam zilnic pentru a nu-mi pierde antrenamentul și a-mi stăpâni sevrajul. În desele certuri cu soția, m-a atenționat să aleg între băutură și familie. Am luat-o ca pe o glumă și am continuat liniștit să beau. Certurile se intensificau și se ajungea chiar la violență câteodată. Situația s-a înrăutățit, și în final soția a luat familia și m-a părăsit, lăsându-mă îndurerat și debusolat de tot ceea ce se întamplă. Vizibil marcat de această situație neplăcută, m-am concentrat la a bea tot mai mult, pentru că asta știam să fac cel mai bine. Mă îmbătam zilnic (câteodată chiar și de 3 ori pe zi) și uitam oarecum de probleme. În loc să-mi revizuiesc comportamentul, am continuat să beau cantități foarte mari de alcool, fiind mereu într-o stare de semiamorțeală. Până la urmă vream din tot sufletul să mă las de alcool, aveam nevoie de ajutor, dar cine să mi-l dea, pentru că eram singur și neajutorat într-un apartament întunecos care îmi dădea fiori. A fost poate cea mai grea etapă din viața mea, mai ales că aflasem că soția nu plecase unde știam eu la sora ei, ci la un fost prieten de famile în Moldova. Cu acest prieten soția vroia să-și refacă viața departe de mine și băutura mea.

Am reacționat rău de tot, simțindu-mă mințit și înșelat de ființa pe care o consideram viața mea. Și nu a plecat singură ci împreună cu fata mea. Așa debusolat și plin de alcool, am considerat dupa o vreme că a venit timpul să închei socotelile cu viața. Aveam de la tata niște medicamente foarte tari pentru liniște pe care le luam numai seara pentru a dormi, și am luat 30 de pastile bându-le împreună cu un litru de coniac. Am scris un bilet de adio, și m-am culcat cu gândul că voi muri fără să-mi mai văd soția și copilul. Familia nu avea decât să mă găsească mort în casă, și așa am lăsat ușa deschisă fără să trag cu cheia. Am plâns ore în șir probabil și de la efecutul medicamentelor asociate cu alcoolul, și într-un final am adormit pentru că nu mai știu nimic. După 6-7 ore m-am trezit și văzând că nu am murit, am plecat jos la magazin să mai iau o sticlă de coniac în ideea de a o bea. Numai că pe drum mi s-a făcut rău intrând în comă. O vecină a văzut faza și a chemat salvarea și acest lucru m-a salvat, altfel aș fi murit singur în casă fără să știe nimeni de mine. Plecarea din casă după băutură m-a salvat, fiind văzut de vecini și ajutat de medici. După spălături și medicamente intravenoase, doctorul de gardă din acea seară a reușit să mă stabilizeze și acum să fiu în viață.

După ce am revenit acasă, am început să nu mai beau, speriat fiind de cele întâmplate. Am socotit că dacă tot nu am murit, măcar să o încep viață nouă fără alcool. Dar gândul că soția mea era în brațele altui bărbat sărutată și lingușită, nu-mi dădea liniștea necesară de care aveam nevoie pentru a începe o viață nouă. Gândul că era cu altcineva îmi dădea fiori, nu puteam dormi nopți și zile la rând, și în final după 2 luni de pauză am început din nou să beau alcool. Acesta a fost drumul spre iad, pentru că ceea ce avea să se întâmple în continuare e de domeniul fantasticului. Tata a vândut apartamentul și dându-mi 300 de euro mi-a zis să mă descurc cum pot, că el este satul de mine și problemele pe care le fac și le-am făcut cu băutura. Am găsit o gazda, dar nici aici nu m-am oprit din băutură. Banii s-au dus repede și într-un final am fost dat afara de proprietar. Singur și bolnav am ramas pe stradă în plină iarnă. Timp de 6 luni m-am descurcat cu niște boschetari care cerșeau și așa trăiam și eu pe lângă ei. Alcoolul era la ordinea zilei, mâncarea fiind o fudulie pentru noi. Degradarea mea socială era la ultimul nivel și așa am fost adoptat de cei fără casă ce sălășluiau pe străzi fără vreun un capatai. Nici nu vă imaginați ce înseamnă să fii plin de păduchi, murdar și nespălat cu lunile, să mănânci coliva cu paine și mere mucegăite. A fost totuși o perioadă când fiica mea m-a văzut în ce hal eram, și i-a spus soției ea ajutându-mă. Am facut baie, m-am schimbat de haine și m-am mutat în altă parte cu chirie tot cu bani de tatăl meu alarmat de soție, încercând pentru a nu știu câta oară să o iau de la capăt. Dar singuratatea nu-mi dădea pace și neputând muncii și neavând bani să plătesc chiria mai departe, am plecat și de acolo ajungând din nou pe stradă. Au fost iarași 6 luni de coșmar, până într-o zi când ceea ce trebuia să se întâmple s-a întamplat. Am căzut pe stradă răpus de boală și așa am ajuns la spital în coma. Am stat așa 6 zile legat de pat într-o comă profundă neștiind nimic de mine și de ce se întampla în jurul meu. După aceste zile de groază, am început un tratament puternic pentru că am fost diagnosticat cu ciroză hepatică severa de tip alcoolică, adică mai bine spus era aproape ca ficatul să se desprindă din mine și să mor ca un alcoolic ce eram.

Fiind în spital departe de tentația băuturii, am început procesul de recuperare și încet-încet am izbutit ca după 2 luni de spitalizare, când m-am externat să fiu un alt om cu o gândire pozitivă despre viață. Atunci mi-am jurat că nu o să mai pun alcool în gură câte zile o să am de trait. Am fost cazat de tatăl meu într-o vilă cochetă tip pensiune de la marginea orașului și acolo am început o viață nouă fără alcool. În fiecare zi mă simțeam tot mai bine și după 3 luni de repaus și regim alimentar, am reușit să ies în lume fără teama de a merge la prima cârciumă să încep să beau. Vreau să precizez că atât mi-a trebuit să scap de sevraj adică 5 luni de zile, 2 luni în spital și 3 luni la pensiune, să nu mai zic că aproape 3 luni m-am chinuit cu larvele de la paduchi care îmi intraseră în piele ca să scap de ele. A fost o victorie pentru mine și asta îmi dădea speranță, că viața mea se va schimba în bine. Am stat în tot acest timp de 3 luni și am reflectat la ceea ce am făcut rău și vream cu îndărjire să arăt lumii și familiei că sunt un alt om total schimbat în care poți avea totală încredere. Am început să muncesc împărțind pliante publicitare, și atunci am zis că este momentul să-mi recuperez familia care nu mai știa nimic de mine de aproape 7 luni. După lungi tratative cu soția, am convenit să ne mai dăm o șansă căsniciei noastre, și așa după 6 luni ne-am mutat împreună cu fata într-o garsonieră modestă dar aranjată cu gust cumparată de tatal meu după vănzarea apartamentului.

Acum când scriu aceste rânduri tot ceea ce mi s-a întâmplat pare dintr-un film de groază, dar este purul adevăr, asta arătând dacă mai era nevoie cât de rău face alcoolul băut în exces. Am deja 6 ani de când nu mai beau alcool și mă simt foarte bine alături de cei dragi. Chiar dacă băutura a lăsat urme și nu mai sunt așa de sănătos, familia mă respectă și ne vedem de viața zilnică. Am câștigat un război chiar dacă a fost foarte greu, important este să ai voință, să ai puterea de merge mai departe, să renaști ca pasărea Pheonix, să vrei să trăiești alături de familie și de cei dragi. Pentru mine totul a avut un final fericit pentru că încă mai trăiesc și pot să scriu aceste rănduri, dar pentru mulți care au făcut la fel ca mine, nu se mai pot face prea multe pentru că au decedat. Ca o concluzie de final: aveți grijă cu alcoolul să nu vă înfășoare corpul și sufletul pentru că o să pățiți ca mine sau mai rău. Eu încă trăiesc, dar finalul nu este întotdeauna așa de fericit și se termină deseori prin deces. Este foarte important să înțelegi de ce trebuie să te lași de băut și să conștientizezi că alcoolul a făcut parte din viața ta. Să nu negi niciodată că ai fost un alcoolic, numai așa vei putea trece mai ușor peste această problemă. Alcoolul pentru mine este de domeniul trecutului și încerc în fiecare zi să mă comport cât mai bine cu familia și cu cei din jurul meu, pentru a repara cât de cât traumele produse lor când consumam alcool în exces. Ei mi-au mai dat o șansă să trăiesc și mulțumesc soției, fiicei, neotului și tatălui meu care mi-au fost alături crezând în mine că mă pot vindeca și îndrepta pentru a fi un om mai bun. Sfatul meu prietenesc este acela, ca la primul indiciu când alcoolul nu mai poate fi controlat, renunțați la el pentru ca vă va fi mult mai bine toată viața. ALCOOLISMUL este o boală grea și numai prin voință puteți reuși la fel cum am reușit și eu. Nu putem să facem nimic fără ajutorul familiei, dar eu am hotărăt că trebuie să pun capăt acestui cosmar numit alcoolul încă din prima zi când m-am externat. Dacă nu vă opriți la timp, finalul este la cimitir și nu cred că vreți acest lucru. Totuși se pare că tot alcoolul mi-a scăpat viața, pentru că dacă nu ieșeam afară cu gândul să mai iau o sticlă de coniac atunci când am înghițit pastilele când mi-a fost rău, nu mă mai vedea nimeni să mă ajute cu ducerea la spital, și așa muream în casă până mă descoperea familia. Se pare că el, alcoolul, m-a bagat în prăpastie, dar tot datorită lui trăiesc acum să vă relatez aceste fapte reale din viața mea.

Acum am început să scriu după cum vedeți (aceasta fiind deja a doua carte). Am găsit în scris un refugiu, o alternativă de a-mi consuma energia acumulată din timpul zilei prin scris. E drept că și acum citesc foarte mult, dar scrisul este cel care mă ține conectat la viață pe lângă celelalte treburi zilnice de care mă ocup. Din 2010 am un site profesional de comunicare și dezvoltare personală cu mii de vizitatori unici și citit în peste 50 de țări ale lumii (comunicarepersonala.com). Am scris o carte despre regulile principale de comunicare și dezvoltare personală din viață bazată foarte mult și pe experința mea de viață, care se vinde cu succes direct de pe site-ul meu (aici vreau să mulțumesc profesorului Vasile Poenaru și scumpei sale soții, că au avut încredere în mine și mi-a dat posibilitatea să scriu sub titulatura editurii Epublishers). La această oră cartea fiind deja tiparită și poate fii comandată pentru a fi citită. Am scris toate acestea ca să vedeți că se poate, dacă vrei o adevarată schimbare în viața ta.

Cum am putut să ajung dintr-un alcoolic notoriu, cu o tentativă de suicid, eșuată din fericire, după 6 zile de comă profundă, un om de succes care scrie zilnic despre viață în general și viața de cuplu în special? Să nu mai zic de cartea care are aproximativ 300 de pagini. Am reușit cu credință mare în Dumnezeu și o mare putere de a arăta lumii întregi că totul este posibil în viață. Dacă vrei cu adevărat să te schimbi, niciodată nu e prea târziu s-o faci. Ca să te întorci în trecut să schimbi ceva nu se mai poate, dar poți în schimb astăzi să-ți schimbi viitorul. Eu sunt cel mai bun exemplu. Sper că am fost de ajutor cu aceste gănduri adevărate, și tot ceea ce am scris să vă pună pe gânduri atunci când vreți să beți mai mult decât trebuie. Continuând cu băutura, nu faceți altceva decât să vă agravați sănătatea, pentru că alcoolul băut în exces nu te duce decât la pierzanie și moarte uneori.

După ce ați citit aceste rânduri poate vă întrebați cum de am reușit să scap de acest flagel? Simplu, prin voință și determinare și printr-o putere nemărginită de a merge mai departe. Vream să arăt lumii că eu nu sunt așa, vream să-mi câștig respectul pierdut, să-mi recâștig familia și prietenii pierduți. Când m-am trezit din comă și am putut conștientiza ceea ce s-a întamplat cu mine am zis: “Dacă tot mi s-a mai oferit o șansă să trăiesc, haide frate să fac și altceva cu viața mea”. A fost ca un legământ cu mine și atunci chiar în WC-ul spitalului m-am privit în oglindă și am zis: “Pentru mine alcoolul este un capitol încheiat”. Am jurat față de mine și în fața lui Dumnezeu, că atâta timp cât voi mai trăi pe acest pământ, alcool nu mai pun în gură indiferent ce se va întampla cu viața mea ulterioară și ce turnură va lua ea. Dacă o să credeți că este ușor ca să te lași de alcool, vă înșelați amarnic, dar asta nu însemnă că nu poate fi biruit. Trebuie să fii tare din punct de vedere emoțional și să ai o motivație prea puternică de a merge mai departe. Puterea mea de a merge mai departe a fost mai mare decât puterea de a începe din nou să beau. Am avut un DE CE mai mare decât al altora, spunându-mi că: “de ce să mai beau alcool, când am trecut prin atâtea și atâtea momente grele, când pot să fac altceva mult mai constructiv și mai de folos pentru mine și pentru cei din jurul meu”.

Cel mai greu însă a fost perioada cât am stat pe stradă, aproape 1 an de zile în două etape diferite de câte 6 luni fiecare. A fost o experiență grea, pe care nu o doresc nimănui nici măcar în glumă și nici celor mai mari dușmani ai mei, dacă am așa ceva. A fost groaznic ca să dormi pe beton în afară peronului gării la – 20 grade, plin de păduchi și nespălat de 3 luni. Vă dați seama că eu nu m-am descălțat timp de 3 luni de bocancii pe care îi aveam în picioare. Atunci pe stradă în puținele mele clipe de luciditate, am simțit că am ajuns la degradarea maximă, că mai jos de atât unde eram nu se mai putea ajunge, decât eventual la groapă. Simțeam că nu mai pot să continui așa la nesfârțit. Culmea e că și atunci beam ca să mă amorțesc și să uit oarecum de situația în care eram, dar niciodată nu am avut gânduri de suicid, ca atunci când m-am simțit singur și trădat de propria soție când m-a părăsit. Nu știu dacă vă puteți imagina ce înseamnă să mănânci o dată pe săptămână colivă cu pâine, pâine mucegăită și mere mucegăite găsite prin gunoaie de amicii mei de baracă, și asta doar pentru că îmi era foame și trebuia să mențin cât de cât organismul viu.

Nu știu cum poate fi descris ceea ce simțeam în fiecare seară când dormeam într-o baracă rece și murdară alături de oamenii străzii care mă adopstiseră și care erau amorțiți de spirtul consumat. Mă gândeam mereu dacă voi mai ajunge vreodată să văd lumina zilei până mâine dimineață, sau dacă voi mai ajunge să fiu și eu un om civilizat. Probabil că voi cei care citiți aceste rânduri o să spuneți că sunteți într-un roman de ficțiune, și că realitatea capătă aspecte dramatice, dar totul este cât se poate de real. Țin minte că după aproximativ 2 luni de stat în spital doamna doctor Niculescu, căreia îi datorez viața mea prin ceea ce a făcut din mine, pentru mine și cum m-a tratat, mi-a zis: “Domnule Mocanu mâine este ziua cea mare, ziua în care te vei confrunta cu realitatea dură a vieții tale de după spital. Mâine în fața spitalului ai 2 drumuri: unul la cârciumă și după aceea la cimitir, iar al doilea te sui în taxi și te duci acasă și uiți de băutură. Cât vei trăi dacă nu bei? Greu de spus 1 zi, 1 lună, 1 an sau poate 10 cine știe cum se va reface ficatul tău care a fost distrus în proporție de 95%. Îmi este greu să dau un prognostic pentru viitor, pentru că nu am întâlnit un asemenea caz în 30 de ani de carieră de boli interne și hepatologie, în care pacientul mai avea puțin și își vomita ficatul distrus, și totuși după 2 luni de tratament trăiește. Domnule Mocanu acolo sus cu siguranță cineva vă iubește mult de tot, și ar trebui să-I mulțumiți lui Dumnezeu că v-a mai dat o șansă să trăiți. Mâine dumneavostră singur vă alegeți calea”. Acestea au fost vorbele unui medic, care mi-au dat de înțeles că numai eu și doar eu voi fi responsabil de soarta mea de pe viitor. Cum vă dați seama am ales taxiul, că doar nu eram nebun să merg la cârciumă după toate peste câte trecusem. Trebuia neapărat să încep o nouă viață alături de familia mea dragă, pierdută datorită nebuniei mele cu alcoolul. Nu vreau ca să condamn pe nimeni pentru faptul că am fost abandonat tocmai atunci când aveam mai mare nevoie de cei apropiați mie, pentru că fiecare va da socoteală cândva pentru ceea ce a făcut bine sau rău la un moment dat în viață, așa că nu sunt eu în măsură să judec pe nimeni. Cert este că lupta mea cu alcoolul începea de a doua zi de cum ieșeam din spital, și eram hotărât să o câștig încă din start, fără să am vreodată problema că voi mai bea cândva. Trebuia neapărat să arăt lumii întregi, că dacă vrei cu adevărat ceva să faci poți, nu te poți lăsa învins de un alcool care este un dușman ascuns la început, dar care pe parcurs își arată colții lui marșavi de jivină ordinară.

Cum era de așteptat lupta mea cu alcoolul a fost și este în continuare o luptă grea, chiar și acum după 6 ani de abstinență, câteodată gândurile zboară către o beție bună ca pe vremurile așa zise bune pentru mine. Este o luptă surdă între mine și cu mine, pentru că doar eu pot stăpâni această reacție de a tânji după alcool. Sunt foarte multe sentimente amestecate pe care nici măcar familia mea nu le știe în totalitate și le află acum când citește această carte, dar lupta mea cu alcoolul este un mare război dus zi de zi și ceas de ceas. Este o luptă pe care trebuie să o câștig zi de zi, un război surd pe care probabil mulți nici nu-l înțeleg, pentru că nu pot să-și dea seama cum este în acest stadiu, pentru că nu au trecut prin ceea ce am trecut eu. Poate că eu mă văd un învingător, dar poate că alții mă văd doar un îngânfat care a reușit să se lase de alcool și acum se preaslăvește spunând că nimeni nu-i ca el. Mulți mă condamnă că repet de prea multe ori același lucru, adică felul meu de a-mi arăta bucuria că am scăpat de alcool. Ei văd acest lucru repetat la nesfârșit, ca pe o trufie grozavă, ca pe un trofeu câștigat de care eu sunt foarte mândru, văzându-mă prea încrezut. Eu așa simt și nimeni pe lumea asta nu-mi va lua bucuria de a fi câștiga lupta cu alcoolul, chiar dacă o repet de 1.000 de ori e zi. O fi posibil și acest fapt, dar eu consider victoria mea cu alcoolul ca și cum aș fi câștigat la loto premiul cel mare, așa este de mare intensitatea biruinței mele. Am o bucurie enormă că pot să scriu aceste rânduri și sper ca toată lumea care va citi această carte, să învețe ceva din experiența mea de viață, și să tragă învățăminte fiecare în parte, că totul în viață este numai așa cum îți dorești tu. Nimeni în afară de tine nu poate da sens vieții tale. Viața este așa cum ți-o alegi tu s-o ai, bună sau rea, cei de lângă tine fiind niște puncte de legatură cu ceea ce înseamnă viața de zi cu zi și viața de familie în general. Totul depinde de tine s-o iei pe drumul bun atunci când ai avut ocazia. Ce ar fi însemnat pentru mine să continui cu alcoolul? Moarte sigură, și atunci de ce să-mi tai singur craca de sub picioare și să nu mă bucur alături de cei dragi de viața asta minunată.

Pentru că foarte mulți dintre voi nici măcar nu s-au îmbătat vreodată, nu vreau să simtă puterea alcoolului doar de dragul că vor să simtă și ei ceea ce am simțit eu, ci doar să tragă învățăminte despre cum te poți deteriora în timp dacă ai căzut pradă acestui flagel numit alcoolul. Pentru mine alcoolul, în afară de droguri, este cel mai mare dușman al unui om, un om care odată prins în tentaculele lui, va pieri ca o biată vietate care ajunge să fie prinsă de o caracatiță de o asemenea anvergură. Posibitatea de ieși din tentaculele ei, sunt puține și în primul rând trebuie să iei măsuri până nu e prea târziu, pentru că poate eu sunt excepția de la regulă și mi s-a mai dat o șansă să trăiesc, tocmai pentru a împărtăși acestea cu voi cei care citiți această carte, dar în general totul se termină cu un final nefericit adică moartea. O moarte de mulți blamată, de alții hulită și disprețuită, dar este o moarte pe care ai ales-o tu, consumând alcool prea mult, nicidecum cei din jurul tău. Să nu dai vina niciodată pe cei din jurul tău, pentru că singurul responsabil de viața ta, ești chiar tu. Nimeni nu ți-a zis să bei până faci pe tine, nimeni nu ți-a zis să bei ultimul ban din buzunar, ci tu ai ales acest lucru, așa că nu da vina pe ceilalți, pentru că te minți singur. Vina pentru ceea am trăit eu îmi aparține în totalitate, și nu dau vina pe nimeni că datorită lor am ales să-mi petrec mai mult timp prin cârciumi decât în sânul familei, dar un lucru este cert, eu am înțeles de ce trebuie să mă las de băut și asta m-a ajutat foarte mult în această luptă continuă. Și bineînțeles prin ceea ce am îndurat până să mă las de băut contează în capacitatea mea de a nu bea alcool deloc. Nu m-am lăsat nici de dragul soției, nici de dragul copilului și nici a nimanui, în primul rând am ales să trăiesc o altfel de viață, ca cei din jurul meu să mă poată iubi și accepta ca fiind o persoană responsabilă în tot ceea ce fac.

Prima dată, după această perioadă tulbure din viața mea, a fost să mă regăsesc pe mine ca om, să-mi recapăt încrederea de mult pierdută, să-mi găsesc acel ego pe care cu toții îl invocăm. Nu poți să treci peste nenorocirile vieții decât înțelegând ceea ce trebuie să faci și ceea ce nu, în acel moment din viață în care trebuie să alegi pe ce drum s-o iei. În primul rând trebuie să fii om, un om cinstit cu tine însuți și să recunoști că băutura a făcut parte din viața ta la un moment dat. Acum când scriu aceste rânduri parcă totul pare ușor, dar nici pe departe acest gând. Nu este ușor să treci prin ceea ce am trecut eu, dar poate că pentru mulți voi fi un exemplu demn de urmat și foarte mulți să aibă puterea de a merge mai departe indiferent ce se va întampla cu viața lor. În ultimii 4 ani din cei aproape 6 de când nu mai beau alcool, am fost mai mult singur împreună cu fata mea, deoarece soția mea a trebuit sa plece în Spania pentru ca să ne putem descurca din punct de vedere financiar. Pentru mine a fost un alt succes, pentru că soția a avut încredere în mine să mă lase să administrez banii trimiși de ea lunar care nu erau deloc puțini, și că am avut prilejul să arăt tuturor că pot avea bază pe mine, și că nu mai sunt cine eram odată.

Viața oricum trece, ceasul se învârte și cu noi și fără noi pe acest pământ, dar succesul este doar acel confort pe care ți-l dă reușita de a merge mai departe după un asemenea șoc din viața ta. Prin ceea ce am scris în această carte, nu vreau să mă victimizez, nu vreau să mă văd o victimă a sistemului în care trăim, vreau doar să fie luată ca atare dorința mea de a merge mai departe în viață, și altfel de cum am mers până acum aproximativ 6 ani în urmă. Acum mă gândesc să fac cursuri de NLP (neuro lingvistic program, pe care este posibil ca la această oră când citiți aceste rânduri deja să le fi absolvit), ca să îmbin experința mea de viață cu cea a profesorilor și doctorilor în psihologie. Vreau să obțin diploma de mediator, pentru a găsi o cale de mijloc între un bun comunicator și din punct de vedere legal dar și din punct de vedere psihologic. Vreau să găsesc o cale de mijloc pentru a putea îmbina totul cu ceea ce viața m-a învățat, și să fiu un bun comunicator. O să încep cât de curând și seminarii pe teme diferite, dar mai întai trebuie să mă școlesc ca să știu mai multe din punct de vedere psihic cum trebuie indusă comunicarea și transmisă celor din jurul meu atunci cand voi începe seminariile respective. Vreau să implementez în Constanța un fel de cafenea a comunicării, unde persoanele doritoare de a învăța din experința mea de viață, să se adune în week-end-uri pentru a vorbi despre problemele vieții în general, și cum le putem rezolva împreună interactiv. Cu siguranță mai am multe de făcut și de spus, și tot ceea ce am spus eu că vreau să fac, se prea poate să le fi făcut deja la acest ceas când citiți aceste rânduri, dar cert este că motivația mea de merge mai departe trebuie să fie și motivația voastră și să înceapă cu un singur gând: “SĂ NU FACEȚI LA FEL CA MINE”. Nu știu unde voi ajunge sau unde mă voi opri cu ceea ce am început acum aproximativ 3 ani de când m-am apucat de scris, dar cert este că atâta timp cât voi fi sănătos, voi scrie în continuare și voi arăta lumii întregi că dacă vrei cu adevărat să reușești în viață, poți reuși, doar prin voința și puterea de a merge mai departe așa cum am reușit eu. Singurul regret în viață este că am pierdut aproximativ 10 ani din viață aiurea consumând alcool. Dar nu-i nimic, poate că n-o să mai trăiesc 100 de ani ci doar 90.

Am decis să scriu aceste rânduri, nu ca să mă absolv de orice vină asupra celor întâmplate în viața mea, ci doar prin simplul motiv ca să arăt ce înseamnă viața și cum se poate schimba ea într-o clipită. Am înțeles că diferența dintre viață și moarte nu este decât o liniuță care desparte aceste două cuvinte, am înțeles că de la rai la iad și invers nu durează decât o veșnicie, ci e nevoie doar de un pas. Viața ți se poate schimba într-o secundă, așa cum viața mea s-a schimbat radical de când am renunțat la consumul de alcool. Eu sunt conștinent că singur sunt vinovat de tot ceea mi s-a întâmplat, și nu încerc să dau vina pe nimeni pentru că e penibil să dau vina pe alții pentru eșecurile mele din viața de până acum. Din această tristă experință am înțeles că viața trebuie apreciată așa cum este ea cu bune și cu rele, că tu indiferent cine ești și indiferent ce grad de cultură ai, nu ai niciun drept să-ți bați joc de cei apropiați ție. Ar trebui să fiu norocos că am avut o familie lângă mine care m-a susținut chiar și atunci când eram în agonia alcoolului. Poate singura pauză a fost cât am fost despărțit și nici aici nu o condamn pe soție pentru că m-a părăsit. Probabil că atunci așa a considerat că este mai bine pentru noi toți care luam parte la această fanfaronadă, pe care eu o dădeam în fața lor. Acum îmi spune că nu putea să mai reziste să mă vadă cum mă distrug singur, și că atunci singura soluție pe care a găsit-o a fost să mă părăsească gândind că poate așa îmi revizuiesc comportamentul și mă las de băutură, ceea ce din păcate nu s-a întâmplat.

Am înțeles că viața îți poate da totul sau dimpotrivă îți poate lua totul, am înțeles că trebuie să știi să prețuiești o a doua șansă care ți se oferă în viață, am înțeles că oricât de bine intenționați sunt cei din jurul tău ca să te ajute, doar tu poți să-ți schimbi viitorul, pentru că oricum ca să te întorci în trecut să mai poți schimba ceva nu se mai poate. Îți poți schimba viitorul chiar de azi, depinde numai de tine dacă într-adevăr dorești acest lucru. Am să închei acest prim capitol cu un citat a lui Osho din cartea „Aici și acum”: “Atunci când te naști, nu ești un copac, ci o sămânțã. Trebuie să crești, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulțumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legătură decât cu tine, cu evoluția ta personală”.

2 – Motivația de a merge mai departe

În această a doua parte a cărții mele, voi scrie despre motivația mea de a merge mai departe în viață și cum am reușit, aplicând niște lecții de marketing și dezvoltare personală, să-mi fac viața mai ușoară și să vă explic cum se poate ajunge la libertatea financiară și la un trai mai bun, imediat ce am terminat-o definitiv cu băutura, și de ce nu, să începeți și voi să luați exemplul meu spre a ajunge la dobândirea libertății dorite. Cu siguranță ca să ai puterea să mergi mai departe, trebuie să ai o motivație extrem de mare și extrem de precisă. Acum după 6 ani de când nu mai beau deloc, mă gândesc mereu la clipa aceea când am hotărât că viața mea trebuie să aibă un alt sens. Un sens adevărat, un sens pe care probabil ni-l dorim cu toții, un sens al unei vieți normale. În primul rând singura motivație de început a fost să arăt lumii întregi că eu sunt un alt om, un om pe care te poți baza, un om de un mare caracter și un bun tovaraș de viață pentru partenerul meu. În afară de această motivație a trebuit să-mi schimb percepția despre viață în general, să mă împac cu mine însumi și să-mi construiesc o altă lume, o altă viață mult mai bună și mult mai liniștită și mai bine conturată din punct de vedere profesional și financiar. Am înțeles că trebuie să ajung la o libertate, o libertate de care aveam nevoie ca să arăt lumii și mie, de ce sunt eu în stare să fac.

Cu toții tânjim către o libertate financiară și o libertate de exprimare, dar poate că nu toți suntem făcuți să ajungem la libertatea aceasta. „Succesul este o stare mentală. Dacă îți dorești să ai succes, trebuie să începi să te gândești la tine însuți ca la o persoană de succes” – Dr. Joyce Brothers. Dar motivația supremă pentru mine, au fost semnificația vorbelor lui Muhammad Ali: “Am urât fiecare minut de antrenament, dar mi-am zis mereu: nu te da bătut, suferă acum și trăiește tot restul vieții ca un campion”. Și uite cum pot schimba viața unui om ca mine, câteva vorbe motivaționale și înțelese ca atare.

Fii responsabil pentru viața ta

Toți vrem să avem o viață liniștită și lipsită de grija zilei de mâine. Dar poate puțini știu, sau nu vor să știe, că suntem singurii responsabili de cum va merge viața noastră. Câteodată gândurile ne invadează viața și sufletul cu multe idei bune de urmat, dar nu punem în practica mai nimic din ceea ce gandim. Gândirea ne poate purta pe tărâmuri nebănuite, dar ca să fie reale, trebuie să punem în aplicare și ceea ce gândim. Dacă gândurile tale sunt pure, pozitive și puternice, atunci ai credințe sănătoase despre tine și despre viață. Iar obiceiurile, acțiunile și rutina ta zilnică, sunt o reflexie a acestor gânduri și credințe. Ai grijă ce gândești, pentru că gândurile se transformă în cuvinte. Ai grija ce cuvinte spui, pentru că ele se transformă în acțiuni. Ai grijă de felul în care acționezi, pentru că acțiunile devin obiceiuri. Ai grijă ce obiceiuri creezi, pentru că ele îți definesc caracterul. Ai grijă de caracterul tău, pentru că el devine destinul tău.

Avem nenumărate șanse în viață, când putem singuri să ne schimbăm efectiv viața noastră, dar e păcat că într-un târziu vom regreta șansele de care am avut parte și nu am știut să profităm la maxim. E dureros când te gândești la lucrurile pe care nu le-ai făcut când ai avut ocazia. Învață să-ți concentrezi atenția pe lucrurile pe care ți le dorești, pentru că atragi în viața ta exact acele lucruri. Marele psiholog Jung spunea: “Tot ceea ce ne irită la ceilalți, ne poate duce către o mai bună înțelegere a propriei persoane”. Să încercăm să nu judecăm pe ceilalți și mai bine să ne judecăm propriile trăiri și neîmpliniri, pentru că numai așa vom avea de învățat să fim responsabili pentru viața noastră. A judeca pe alții prin propriile nostre defecte, se poate întoarce împotriva noastră și atunci viața o ia razna, nemaiputând să-i facem față.

Posibil că vrem să controlăm viața cuiva mai mult decât trebuie și uităm să ne controlăm pe noi pentru ceea ce suntem. A controla viața altora pare destul de simplu, dar a impune un stil de viață, care poate persoanei respective nu-i place, nu face decât să fim văzuți cu alți ochi de persoanele în fapt. Dominând un anumit tip de persoane, nu facem altceva decât să ne ascundem propriile defecte și încercăm prin a conduce destinele altora să încercăm să le facem lor ceea ce la noi nu putem face sau nu vrem. Nu este ciudat să știi că, cu cât ești mai apropiat de o persoană, cu atât așteptările tale în ceea ce o privește sunt mai mari și ai impresia că ești îndreptățit să-i controlezi timpul și comportamentul? Și cu cât crezi mai mult acest lucru, cu atât mai dezamăgit ești când constați că nu este așa. Singurul lucru asupra căruia tu ai control, este atitudinea ta față de persoana respectivă și față de comportamentul ei. Nimic mai mult, nimic mai puțin.

Atunci când ești fericit și satisfăcut de tine însuți, acționezi ca atare, împărtășești fericirea și iubirea ta și celorlalți oameni. Pentru că ești confortabil cu cine ești tu cu adevărat, indiferent de felul în care oamenii acționează și reacționează în ceea ce te privește, nivelul fericirii tale nu are de suferit. Pentru că fericirea ta este autentică și izvorăște din interior. Asta se va întampla numai atunci când responsabilitatea vieții noastre va fi făcută numai de noi și de nimeni altcineva din exterior. E drept că și persoanele din jurul nostru au un efect asupra vieții noastre ca individ, dar noi suntem singurii responsabili de ceea ce vrem să se întample cu viața noastră. Uneori, cea mai bună alegere pe care o poți face este aceea de a merge mai departe. Atunci când simți că a venit vremea să te desprinzi de anumite lucruri, idei sau oameni, nu opune rezistență. Dă-ți voie să experimetezi viața. Dă-ti voie să crești, să înveți, să evoluezi. Dă-ți voie să te desprinzi de trecut și să înaintezi pe calea către fericire.

Pentru că citesc foarte mult din învățăturile lui Dalai Lama, o să enumar doar câteva pilde despre responsabilitatea fiecaruia asupra vieții lui:

– Înțelege faptul că dragostea și reușitele marețe, implică uneori și riscuri mărețe.

– Când pierzi, nu rata lecția pe care trebui s-o înveți.

– Urmează cele trei “R”-uri:

1. Respectă-te.

2. Respectă-i pe cei din jur.

3. Asumă-ți responsabilitatea pentru toate acțiunile tale.

– Amintește-ți că neprimind ceea ce-ți dorești, este uneori spre binele tău.

– Învață regulile bine, ca să știi cum să le încalci corespunzător.

– Nu lăsa o mică ceartă să strice o prietenie.

– Când realizezi că ai făcut o greșeală, fă cât de repede poți ceva pentru a o corecta.

– Petrece niște timp singur în fiecare zi.

– Îmbrățișează schimbarea, dar nu-ți lăsa valorile să dispară.

– Amintește-ți că uneori liniștea este cel mai bun răspuns.

– Trăiește o viață bună și cinstită. Când vei îmbătrâni, te vei gândi la viața ta și o vei putea savura pentru o a doua oară.

– O atmosferă plăcută în casa ta este fundația vieții tale.

– Când nu te înțelegi cu cei pe care-i iubești, ocupă-te doar de problemele curente. Nu aminti niciodată trecutul.

– Împărtășește-ți cunoștințele. E singurul mod prin care vei deveni nemuritor.

– Fii blând cu pământul.

– O dată pe an du-te într-un loc în care n-ai mai fost.

– Ține minte că cea mai bună relație, este cea în care iubirea reciprocă depășește nevoia reciprocă.

– Judecă-ți succesul din perspectiva compromisurilor făcute.

Echilibrul stilului de viață personal

Toți vrem să avem un echilibru între viața personală și carieră. Viața personală este extrem de importantă pentru strategia afacerii tale. Nu uita că, fără un echilibru perfect, întregul castel pe care l-ai construit pentru afacerea ta se poate nărui oricând, tocmai de aceea trebuie să înveți să impui bariere ți să te deconectezi de lumea business când te întorci acasă, la familie. Oricât ar fi de tentant să cauți mereu răspunsurile pentru întrebările care te măcină, trebuie să realizezi singur și să găsești chiar tu limitele, dacă vrei ca, într-un final ți viața personală și afacerea ta să aibă succes.

Orice strategie bună are nevoie de o analiză profundă și orice analiză profundă are nevoie de o gândire complexă și limpede. Iată câteva sfaturi care ți-ar putea fi de folos în acest sens. Dacă viața ta personală și cea profesională sunt în dezechilibru, mai mult ca sigur că ai un nivel al stresului extrem de ridicat. Din cauza ritmului de viață atât de agitat, a găsi dozarea optimă între muncă și tot ceea ce înseamna "acasă", nu este o sarcină foarte ușoară. Iată câteva idei pentru a redobândi controlul asupra stilului tău de viață, indifferent dacă ești angajat undeva sau ești propriul tău stăpân. Poți readuce armonia în căminul tău, fără a face rabat de la împlinirile pe care ți le oferă jobul ales.

Dacă îți petreci mai mult timp la serviciu și mai puțin acasă, riști să dai cu piciorul vieții private și tuturor bucuriilor care derivă de aici. De asemenea, dacă în viața personală te lupți cu unele situații dificile, cum ar fi îngrijirea unui părinte sau a unei rude în vârstă, probleme financiare sau maritale, concentrarea asupra sarcinilor profesionale devine de-a dreptul imposibilă, oricât ai încerca. Indiferent dacă dezechilibrul este cauzat de o slabă sau, dimpotrivă, de o prea accentuată concentrare asupra jobului, atunci când viața personală și cea profesională par să-ți scape de sub control, își face apariția stresul și nedoritele sale efecte. Pentru a recâștiga controlul asupra propriei vieți, ia în calcul, în primă fază, felul în care piața de muncă s-a schimbat, apoi reevaluează-ți relația ta cu jobul și aplică strategiile de mai jos, pentru un echilibru mult mai sănătos.

Viața personală, invadată de viața profesională. Au existat perioade în care angajații munceau de luni până vineri, de la 8 până la 9 ore pe zi, iar granița dintre serviciu și familie era cât se poate de clar delimitată. Însă regulile jocului s-au schimbat între timp și, din nefericire, limitele s-au amestecat pentru foarte mulți dintre angajati. Motivele pentru care s-a ajuns la acest lucru sunt variate:

Economia globală. Pe măsură ce tot mai mulți profesioniști intră pe piața internațională a muncii și companiile încearcă să renunțe la unele posturi pentru a-și reduce cheltuielile, oamenii se simt presați să lucreze tot mai mult, peste program și să producă mai mult, pentru a-și proteja locurile de muncă.

Afacerile internaționale. În întreaga lume, "serviciu" înseamnă pentru unii oameni 24 de ore pe zi. Dacă ești angajatul unei companii sau a unei organizații internaționale, probabil că ți se cere să fii la dispoziția superiorilor 24 de ore din 24, timp de șapte zile pe săptămână, pentru consultare sau pentru rezolvarea anumitor sarcini.

Tehnologia avansată. În prezent, oamenii au posibilitatea de a lucra de oriunde – fie de acasă, fie din mașina personală și chiar în timp ce se află în vacanță. În plus, unii manageri se așteaptă la acest lucru, fără a ține cont și de drepturile angajatului.

Program prelungit. Adesea, angajatorii le cer angajaților să munceasca peste programul stabilit. De multe ori, orele peste program sunt obligatorii. De regulă, pentru a putea avansa în ierarhia firmei, ești nevoit să muncești peste 40 de ore pe săptămână, pentru a depași așteptările angajatorilor. Acest lucru merită? Depinde și de compensațiile oferite. Dacă acestea exista… Chiar se merită să-ți distrugi tinerețea pentru alții, pentru acele beneficii financiare? Dacă muncești peste program din motive financiare sau pentru a avansa în carieră, fă acest lucru cu moderație. Cel mai important lucru, refuză atunci când ești obosit, atunci când acest lucru îți afectează starea de sănătate sau cănd ai obligații familiale cruciale. Gândește-te că poate există și alte forme de a câștiga banii oferiți de cei la care lucrezi și poate că este timpul să lucrezi online așa cum am început eu să fac, urmând și aplicând ceea ce vei citi mai jos în carte.

Schimbarile în ceea ce privește rolurile din cadrul familiei. În zilele noastre, angajatul tipic, căsătorit, este nevoit "să facă față" unui cuplu în care ambii parteneri urmează o carieră. Acest lucru face din ce în ce mai dificilă acordarea de timp pentru angajamentele luate față de familie, prieteni și comunitate. Dacă ai experimentat oricare dintre aceste schimbări, este ușor să-ți dai seama de modul în care viața profesională îți invadează viața personală.

Redobândirea echilibrului personal

Nu este întotdeauna ușor să faci față cerințelor de la serviciu și responsabilităților din viața privată. Pentru o mare parte dintre angajați, este o provocare permanentă să reducă nivelul general al stresului și să mențină armonia în domeniile cheie din viața lor. Iată câteva idei care lucrează în interesul tău și care te pot ajuta să-ți regăsești echilibrul:

Ține un jurnal. Ține evidența tuturor lucrurilor pe care le faci timp de o săptămână. Include sarcinile legate de job, precum și cele care nu au legatură cu serviciul. Decide ce anume este necesar și care sunt activitățile care îți aduc cele mai multe satisfacții și mulțumiri. Redu, renunță sau deleagă activitățile care nu-ți plac, pentru care nu ai timp sau pe care le faci doar dintr-un sentiment de vinovăție. Dacă nu ai autoritatea de a lua decizii, discută cu superiorul tău despre acest lucru.

Profită de opțiunile pe care le ai. Interesează-te dacă angajatorul tău ofera și permite un program de lucru flexibil, o săptămână de lucru comprimată, împărțirea responsabilităților cu restul colegilor din echipă sau delegarea în cazul anumitor activități. Flexibilitatea și existența unor alternative, te pot scuti de foarte mult stres și îți pot elibera o parte din program. Să nu mai spun că ai obțiunea de a lucra doar pentru tine, așa cum am ales eu să fac, așa nivelul de stres este mult mai mic și productivitatea muncii este la un nivel foarte ridicat.

Gestionează-ți timpul. Organizează-ți sarcinile gospodărești în mod eficient. Poți spala hainele la mașină în una sau doua tranșe zilnic, în loc să lași "maldărul" să se adune pentru ziua ta liberă sau pentru week-end. De asemenea, mergi mai mult pe ideea de liste de cumpărături și fă-ți aprovizionarea pentru o perioada mai îndelungată de timp, în loc să te "fâțâi" de mai multe ori prin aceleași magazine, de fiecare dată când rămâi în "pană" de anumite produse.

Un calendar de familie. Întocmește un calendar al familiei, conținând cele mai importante date și evenimente, precum și o listă a sarcinilor de indeplinit, te vor ajuta și ele să eviți panica apropierii "termenului-limită". Dacă angajatorii îți oferă sau îți propun un curs de management al timpului, profită de ocazie și înscrie-te la el. Așa scapi de rutina zilnică de la job și ai posibilitatea să înveți lucruri noi care îți pot schimba modul și optica de viață.

Regândește-ți standardele legate de curățenie. Patul nefăcut sau vasele murdare lăsate în chiuvetă nu vor avea un impact crucial asupra calității vieții tale. Fă ceea ce este necesar să fie făcut și lasă restul. Renunță, in special, la lucrurile mai puțin importante sau care nu sunt urgente. Dacă îți permiți acest lucru, angajează pe cineva care să te ajute periodic la curățenia casei, dacă nu fă-ți timp să faci ordine genrală în casă și după aceea să ți ordine permanent, așa timpul tău va fi mult mai bine dozat.

Exprimă-te cât mai clar. Limitează numărul neînțelegerilor care îți consumă în mod inutil timpul exprimându-te în mod clar și ascultând cu atenție. Dacă acest lucru te ajută, ia notițe.

Luptă cu sentimentul de vină. Ține minte – să ai o familie și un job, sunt lucruri perfect firești și acceptabile, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Nut e obligă nimeni să te căsătorești doar entru că trebuie să fii în rand cu lumea. Viața de cuplu implică responsabilități și dacă nu ești capabil sau pregătit să faci acest pas, mai bine nu-l faci decât să încurci și viața altcuiva.

Acordă-ți timp doar pentru tine. În fiecare zi, acordă-ți timp pentru o activitate care îți face plăcere, cum ar fi mersul pe jos, câteva ore la sala de fitness, pentru întreținere sau ascultă muzica dorită. Relaxează-te după o zi nebună de lucru citind, practicând yoga sau făcând o baie sau un duș fierbinte.

Cel puțin o zi pe săptămână, destinată recreării. Scoate telefonul din priză, închide computerul și televizorul. Descoperă care sunt activitățile pe care le poți face împreună cu partenerul tău, cu membrii familiei și prietenii, cum ar fi o ieșire la iarbă verde, o plimbare cu barca sau un joc care să-i implice pe toți. Fă-ți timp pentru activitățile care te împlinesc sufletește și care îți fac plăcere. În acest fel, vei reuși să-ți păstrezi sufletul mereu tânăr!

Ai grijă de zilele tale libere. Încearcă să-ți programezi măcar o parte dintre sarcinile de rutină în timpul săptămânii, astfel încât zilele tale libere ți week-end-urile să fie cât mai relaxante.

Odihnește-te cât mai mult. Nu există nimic la fel de stresant și cu potențial periculos ca lucrul în condiții de privare de somn. Productivitatea îți este afectată, și, de asemenea, poți face greșeli costisitoare. În astfel de situații, este posibil să fii nevoit să lucrezi și mai multe ore, peste program, pentru a recupera sau repara greșelile respective. Evită aceste situații acordandu-ți orele necesare de somn.

Ai grijă de sistemul tău de sprijin. Oferă-ți neprețuitul dar de a avea și de a discuta cu un prieten de încredere sau cu un coleg mai apropiat în momentele dificile și cu stres accentuat. Asigură-te că ai prieteni de încredere și rude care te pot ajuta atunci când ai nevoie sau trebuie să lucrezi ore suplimentare sau atunci când este necesar să pleci în delegații în interes profesional.

Apelează la ajutor specializat. Din când în când, toți avem nevoie de ajutor. Dacă simți că îți trăiești viața într-un ritm haotic și te îngrijorează faptul că îți este din ce în ce mai greu să ții lucrurile sub control, discută cu specialiști care te pot ajuta, cum ar fi medicul tău de familie, un psihoterapeut, un consilier sau un preot duhovnic. Serviciile oferite de toți sunt confidențiale. În cazul în care experimentezi un nivel ridicat al stresului din cauza problemelor maritale, financiare, juridice, de sănătate sau legate de o anumită dependență, acești specialiști te pot îndrepta spre serviciile de care ai nevoiesă mergi mai departe.

Ți-am dat câteva sugestii care te pot ajuta să echilibrezi balanța între viața profesională și cea personală. Echilibru nu înseamna că ești obligat să faci totul de unul singur. Analizează-ți prioritățile și setează-ți limite. Exprimă-ți părerile cu fermitate – în definitiv, tu știi cel mai bine care îți sunt limitele, ce anume poți face și ce nu. Doar tu ești cel care are un cuvant de spus în ceea ce priveste stilul tău de viață personal.

Atragerea gândurilor pozitive

Am să încep această parte cu un fragment din cartea „Poți să-ți vindeci viața” scrisă de Louise L. Hay: „Viața este de fapt foarte simplă. Ceea ce dăruim, este ceea ce primim. Ceea ce gândim despre noi înșine devine adevărat pentru noi. Cred că fiecare dintre noi, incluzându-mă și pe mine, este 100% responsabil pentru ceea ce se întâmplă în viața noastră, bun sau rău. Fiecare gând pe care îl gândim, creează viitorul nostru. Fiecare dintre noi își crează propriile experințe prin propriile gânduri și sentimente. Gândurile pe care le gândim și vorbele pe care le rostim creează experiențele noastre de viață. Noi creăm o situație, apoi cedăm puterea pe care o avem, dând vina pe alții pentru frustrarea noastră. Nici o persoană, nici un loc, nici un lucru nu are putere asupra noastră, pentru că noi suntem singurii care controlăm propriile noastre gânduri. Noi creem experiențele noastre, realitatea noastră și toate persoanele din ea. Când creem pace și armonie și echilibru în mintea noastră, asta vom avea. Ceea ce credem despre noi înșine și despre viață în general, devine atât de adevărat pentru noi dacă asta vrem cu adevărat”- fragment încheiat.

Puterea gândului este calitatea ta cea mai de preț. Bine focalizată, te va conduce spre adevăratul succes, incorect direcționată te va purta pe un drum accidentat către eșec. În viață ai libertatea de a alege încotro să-ți îndrepți puterea gândului. Fii deci înțelept când faci această alegere, pentru că este în joc propriul tău destin, propria ta viață. Puterea gândului ne ajută să avem tot ce ne dorim: fericire, sănătate, bogăție. Poți să ai, să faci, să fii tot ceea ce vrei. Putem avea tot ceea ce ne dorim. Nu contează cât de mare este lucrul dorit. Cu toții funcționăm pe baza aceleiași forte și a acelelorași legi și principii. Este vorba de atracție. Secretul este legea atracției. Devii cel ce gândești în majoritatea timpului, dar și atragi lucrurile la care te gândești cel mai mult. Gândurile emit acel semnal electromagnetic care îndreaptă către tine ceea ce le seamănă. Legea atracției nu ține seama de faptul că ceea ce gândești este bun sau rău sau că îți place ori nu. Lucrul răspunde gândurilor tale.

Dacă stai și te gândești mereu la nenumaratele datorii pe care le ai, acesta este semnalul pe care îl transmiți în univers: "Ahh mă simt groaznic din cauza datoriilor”, îți tot spui iarăși și iarăși și simți asta cu toată ființa ta. Atunci de asta vei avea parte mereu așa încât atunci când te concentrezi la lucrul pe care îl dorești și te deschizi către el, activezi un gând, iar legea atracției răspunde la acel gând aducându-ți lucrurile care îi corespund. Însă atunci când te concentrezi la ceea ce nu vrei și îi spui "nu” nu îl îndepărtezi de fapt. Dimpotrivă, activezi chiar gândul a ceea ce nu vrei, iar legea atracției îl aduce către tine. Trăim într-un univers bazat pe atracție, totul se învârte în jurul atracției. Legea atracției funcționează întotdeauna, indiferent dacă tu crezi în ea, dacă o înțelegi sau nu. Funcționează infailibil, indiferent dacă te gândești la trecut, la prezent sau la viitor.

De fiecare dată când o persoană gândește ceva sau insistă pe o linie de gândire, creează ceva din acele gânduri și va aparea un lucru. Dacă gândim pozitiv și avem o orientare pozitivă, atragem oameni pozitivi, evenimente pozitive și situații pozitive. Dacă suntem negativi în orientare sau mânioși, atragem oameni răi și mânioși dar și multe situații negative. Astfel încat ajungi să atragi lucruri asemănătoare gândurilor pe care le ai permanent în minte, indiferent dacă aceste ganduri sunt conștiente sau inconștiente. În asta consta secretul. Fizica cuantică începe să vorbească despre această descoperie. Ea afirmă că nu poți avea un univers fără a intra în el cu mintea. Poți începe chair acum să te simți sănătos, fericit și mulșumit. Poți începe să te simți prosper, poți începe să simți dragostea care te înconjoară chiar dacă ea nu este încă acolo.

Atunci când începi să intri în acest joc, când începi să-ți ghidezi gândurile după cum ele te fac să te simți și începi să observi corelația dintre ceea ce simți și gândești și ceea ce se întoarce către tine, fără să-ți dai seama, vei înțelege că tu ești creatorul propriei tale realități. În clipa în care începi să gândești așa cum trebuie, ceva din tine, puterea din tine se va dovedi mai mare decât lumea întreagă. Procesul creator este un proces în trei timpi. Primul pas este să ceri ceea ce vrei. Nu trebuie să folosești neapărat cuvinte pentru a cere. De fapt, Universul nici nu aude de la tine cuvinte. Universul răspunde în totalitate gândurilor tale. Ce vrei cu adevarat? Stai jos și scrie pe o foaie de hârtie:

Folosește timpul prezent. Poți începe prin a scrie: "Sunt atât de fericit și mulțumit pentru că…” și apoi explică așa cum ai vrea să fie viața ta în fiecare aspect al ei. E ca și cum ai avea Universul drept catalog și l-ai răsfoi, spunând: "Mi-ar plăcea să traiesc această experiență și am acest produs și mi-ar plăcea să am un partener așa și așa”. Procedând așa, nu faci decât să-ți impui ordine în univers. E simplu. Al doilea pas este răspunsul.

Răspunde la cererile tale. Nu e vorba de a da o formă fizică acestor cereri. Universul va face asta pentru tine. Toate forțele universale vor răspunde gândurilor pe care le-ai pus în mișcare. Universul va începe să se rearanjeze și asta doar pentru a se potrivi dorințelor tale. Nu e nevoie să știi cum se va întampla acest lucru, nu e nevoie să știi cum se va rearanja universal, nu știi cum, asta ți se va arăta. Tu vei atrage numai modul în care urmează să se întâmple.

Cineva ar putea spune: "Trebuie că ceva nu merge, pentru că eu cer și iată lucrul cerut nu este nicăieri”. Într-adevăr tu ceri, însă acesta nu este decât primul pas, universul îți va răspunde de fiecare dată fară excepție. Mai există un pas pe care trebuie să-l înțelegi și care este pasul al treilea, care este primirea a ceea ce ceri. Pentru a primi, trebuie să te situezi pe aceeași lungime de undă cu ceea ce ceri. Atunci când simți disperare, spaimă sau furie, aceste sentimente indică faptul că nu ești pe aceeași lungime de undă cu ceea ce ceri. Atunci când începi să întelegi că ceea ce simți este totul, începi să-ți direcționezi gândurile după sentimentele pe care ele le stârnesc. Universului îi place viteza, așa că nu întarzia, nu te gândi de doua ori, nu te îndoi. Atunci când ai permanent în minte ceea ce dorești, vei fi atras de acele lucruri și ele vor fi atrase către tine.

O altă întrebare pe care oamenii o pun este urmatoarea: “În cât timp vom ajunge la ceea ce ne dorim? În cât timp va apărea mașina pe care o dorim, când se va concretiza relația, când vor apărea banii sau orice altceva”. Ei bine, nu există nici o carte de reguli care să spună că procesul va dura 30 de minute, 3 zile, 30 de zile sau poate 3 ani sau mai mult. Asta depinde de cât de bine aliniat cu Universul ești. Dimensiunea nu reprezintă nimic pentru Univers. Nu este mai dificil să atragi către tine ceva foarte mare, decât să atragi ceva infinit de mic. Universul face totul cu nici un efort. Este vorba de ceea ce simțim atunci când spunem: "Asta e ceva important, o sa-mi ia ceva timp” sau "Asta e o nimica toată, o rezolv într-o oră”. Sunt reguli pe care le stabilim chiar noi. Nu există reguli din perspectiva Universului. Câteodată simți că te-ai blocat, pentru că tu continui să ai în minte mereu aceleași gânduri, așa că ajungi la același rezultat mereu și mereu. Motivul este că atunci când te concentrezi doar la ceea ce este, gândești doar la ceea ce este. Legea atracției nu face altceva decât să-ți dea din ce în ce mai mult din acel lucru.

Cei mai multi oameni se uită la circumstanțele vieții lor prezente și spun: “Ăsta sunt eu”. Asta însă nu este ceea ce ești, este ceea ce erai. Să spunem că nu prea ai bani în cont, sau că nu ai relația pe care ți-o dorești sau sănătatea ta nu este prea bună, toate acestea nu sunt ceea ce ești, sunt rezultatul gândurilor și acțiunilor tale trecute. Ei bine, ce poți face pentru a începe să-ți schimbi viața din acest moment? Îti voi spune două sau trei lucruri. Începe prin a întocmi o listă cu lucrurile care îți aduc multumirea în viață. Începe cu asta, pentru că în acest fel energia ta va fi redirecționată. În vreme ce, înaintea acestui exercițiu, probabil că te concentrai asupra a ceea ce nu ai, asupra a ceea ce te nemulțumește, asupra problemelor tale, începand cu acest exercițiu pornești într-o direcție diferită. Începi să fii recunoscător pentru lucrurile care te fac să te simți bine, recunoștința este calea de a face mai mult în viață.

Fiecare bărbat știe că atunci când soția sa îl apreciază pentru ceea ce face, dorește să facă mai mult în aceași direcție. Întotdeauna este vorba de apreciere. Acesta este sentimentul pe care trebuie să-l ai. În fiecare dimineață când te ridici din pat trebuie să zici mulțumesc Doamne, să te gândești la lucrurile pentru care ești recunoscator. Dimpotrivă ai putea să te uiți în jur și să spui: "Ei bine, iată nu am mașina pe care o vreau, nu am casa pe care o vreau, nu am sănătatea dorită, nu am soția pe care o vreau”. Stop, oprește-te. Acestea sunt, toate lucruri pe care de fapt nu le vrei. Concentrează-te asupra a ceea ce ai deja și pentru care te simți recunoscător. De exemplu un bărbat povestește: "Lucrurile nu merg bine sau lucrurile merg prost și în familie am din nou probleme. Am găsit o piatră, dar nu stau pur și simplu cu ea în mana, ci o port peste tot. Am găsit o piatră am pus-o în buzunar și mi-am spus: "Ori de câte ori ating această piatră, mă gândesc la un lucru pentru care sunt recunoscător. Așa că, în fiecare dimineață când mă trezesc, iau piatra de pe noptieră o pun în buzunar și mă gândesc la lucrurile pentru care sunt recunoscător".

Este foarte important să ai o atitudine recunoscătoare. Hotărăștă-te asupra a ceea ce-ți dorești, crede că poți dobândi acel lucru, crede că îl meriți și crede că toate acestea sunt posibile. Apoi închide ochii în fiecare zi și vizualizează câteva minute obiectul pe care îl dorești ca și când l-ai avea. Apoi ieși din această stare și concentrează-te asupra lucrurilor pe care le ai deja și pentru care ești recunoscător. Bucură-te pentru toate, apoi încredințează dorința ta Universului și ai încredere că Universul va găsi o cale de a se manifesta. Cel mai important trebuie să crezi în ceea ce-șii propui. Și nu uita că tu însuți ești creatorul propriului tău univers.

Gândire pozitivă – viață mai frumoasă

Am să încep cu un paragraf din cartea mea: “Cum să reușim în viață” – “De câte ori nu vi se întâmplă să vă irosiți viața alergând să adunați sau să obțineți bunuri mult mai puțin importante decât viața însăți! V-ați gândit vreodată la aceasta? Dacă ați ști cum să-i dați vieții întâietate, dacă v-ați preocupa să o păstrați, să o protejați, să-i conservați integritatea, puritatea, atunci posibilitățile voastre de a obține ceea ce doriți, ar crește implicit. Căci tocmai o astfel de viață luminoasă, iluminată, intensă, este ceea ce vă poate oferi totul. Voi credeți, însă, că, din moment ce sunteți în viață, totul va este permis. Ei bine, nu! După ce vor fi trecut anii în care veți fi muncit pentru a va satisface ambițiile, într-o bună zi vă veți simti atât de epuizați, atât de blazați, încât, punând în balanță ceea ce ați obșinut și ceea ce ați pierdut, veți realiza că ați pierdut aproape totul pentru a câștiga foarte puțin. Câți oameni nu îți spun: "O viață am! Vreau s-o trăiesc din plin pentru ca să obtin tot ceea ce îmi doresc: bani, plăceri, cunoaștere, glorie…" Și atunci trag tare, muncesc, muncesc și când nu mai au resurse, sunt obligați să-și oprească toate activitățile. O viață trăită în felul acesta nu are nici un sens, căci, dacă îți "pierzi" viața, pierzi totul. Esențialul este viața, și, în consecință, ea trebuie protejată, purificată, consolidată, trebuie eliminat din ea tot ceea ce o împiedică sau o blochează, căci numai datorită vieții puteți obține sănătatea, frumusețea, puritatea, puterea, inteligența, dragostea și adevarata bogăție. Deci, de acum înainte, lucrați la înfrumusețarea vieții, la intensificarea ei, la sacralizarea ei. Rezultatul îl veți simți imediat” – paragraf încheiat.

Ce-ar fi dacă, de mâine, am începe să zâmbim mai mult? Ce-ar fi dacă, în loc să asociem o zi ploioasă cu ceva trist și mohorat, am auzi în picăturile de ploaie ce cad în geam, una dintre cele mai frumoase melodii ale naturii? Ce s-ar întampla dacă ne-am trezi dimineața cu gândul că va fi o zi excelentă din toate punctele de vedere, chiar dacă ne simțim copleșiți de problemele cotidiene de acasa și de la serviciu? Toate trec și într-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu, toate își găsesc o rezolvare și de ce nu, o rezolvare în bine, dacă așa ne dorim și credem din toată ființa. Chiar credem că suntem rezultatele gândurilor noastre? Că singuri ne facem norocul sau cum spune o vorbă din popor: "Așa cum îți așterni, așa dormi?". Da, pentru că în spatele acțiunilor noastre ca indivizi, stă puterea incomensurabilă a gândurilor, a gândurilor care ne determină în fiecare moment să luam o decizie și nu alta. Pe tot parcursul drumului către atingerea oricărui obiectiv, trebuie să existe certitudinea că lucrurile vor lua întorsătură favorabilă nouă.

Legendara poveste a Pandorei. Cu toții ne amintim legendara poveste a Pandorei, prințesa din Grecia Antica. Ea a primit în dar o cutie misterioasă din partea zeilor și i s-a spus că nu trebuie să deschidă niciodată acest dar. Într-o zi, copleșită de curiozitate, Pandora a deschis cutia și astfel a adus lumii marile nenorociri: bolile, relele, nebunia. Totuși, un zeu milos a lăsat-o să închidă cutia la timp, astfel încât să poată prinde unicul antidot care face suportabilă nefericirea pe lumea asta: Speranța. Cine știe, poate că de aici provine și zicala: "Speranța moare ultima". Ei și ce? O să spuneți. De câte ori nu s-a întâmplat ca, în ciuda speranței, lucrurile să nu aibă un final fericit? Și totuși, speranța, în opinia mea, reprezintă mai mult decât un leac. C.R. Snyder, un psiholog de la Universitatea din Kansas o definește ca fiind: "Credința că există voința și posibilitatea de a-ți atinge scopurile, indiferent care ar fi ele". "Ușor de zis, dar cam greu de făcut", veți spune probabil mulți dintre dvs. Sesizez aici o doză de pesimism? Nu… cred că nu v-am auzit prea bine. Mi s-a părut doar, așa că voi trece mai departe.

Trebuie să credem ca ne putem depăți limitele, pe care de altfel cred că tot noi le trasăm. Știm cu toții cât de diferiâi suntem. Dar indiferent de asemănările și deosebirile de ordin cultural, de educație, de mediu s.a.m.d., gândirea pozitivă, este un factor cheie al reușitei în viață în orice domeniu. Un optimist confruntat cu un eșec va considera întotdeauna că situația poate fi schimbată, astfel încât data viitoare va reusi, în vreme ce pesimiștii se învinovățesc pentru eșec, atribuindu-l unor trăsături, ce nu pot fi schimbate și se simt total neajutorați.

Optimismul și speranța pot fi dobândite. Când situația devine una frustrantă, reușita nu depinde doar de competențele profesionale și de talent, ci și de capacitatea de a înfrunta eșecul și de a învața din el. În viața noastră, filosofia de baza este să învățăm din propriile greșeli, pentru ca data viitoare să avem mai mult succes și să înfruntăm provocările cu mai mult curaj în forțele proprii. Este bine de învățat și din eșecurile altora, dar primordiale sunt învățăturile propriilor nereușite. Prin experiența acumulată, optimismul și speranța, ca și neputința și disperarea pot fi dobândite. În viziunea multor specialiști de renume, cele două trăsături pozitive constitue ceea ce se numește: "eficacitate personală", adică certitudinea că deții controlul asupra întamplărilor vieții tale și că poți face față tuturor provocărilor cu care te confrunți.

Albert Bandula, psiholog, rezuma eficacitatea personală astfel: "Convingerile oamenilor despre capacitățile lor, au un efect profund asupra acestor capacități. Capacitatea nu este o proprietate fixă (…). Cei care au această eficacitate personală, se dau la o parte din calea eșecului; ei abordează lucrurile în așa fel încât să le poată stăpâni și fără să se îngrijoreze în privința dezastrelor posibile”. Bineînteles că există o măsură în toate lucrurile, dar poate că încercând să gândim pozitiv astazi mai mult decât ieri și mâine mai mult decât azi, s-ar putea să fim plăcut surprinși de rezultatele apărute și de noi înșine. Nimic în viață nu este întâmplator, tot ceea ce ni se întâmplă este o consecință a faptelor și, mai înainte, a gândurilor, fără a uita, bineînțeles, de voința divină, care, de altfel spune: “Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă". Faceți lucrurile să se întâmple pur și simplu prin puterea gândului! Oricum, nu avem nimic de pierdut dacă încercăm, nu-i așa?

Succesul bazat pe eșecuri

De câte ori nu am auzit că banii nu aduc fericirea dar o întrețin. O fi adevărat? Probabbil că da, pentru că este mult mai confortabil să plângi dintr-un Mercedes decât de pe o bicicletă spune mai toată lumea pe la colțuri. Numai că banii se obțin prin succes și succesul se câștigă prin repararea rateurilor și eșecurilor. Succesul se ascunde în ambiția de a nu renunța și să ai capacitatea de a continua atunci când ceilalți renunță. Dorește-ți succesul și nu perfecțiunea. Nu renunța niciodată la dreptul tău de a greși, pentru că atunci îți vei pierde abilitatea de a învăța lucruri noi și de a înainta în viață.

Greșelile și eșecurile sunt bune pentru că acestea vă permit să câștigați o experiență de neprețuit, de a învăța o mulțime de lucruri interesante și să deveniți o persoană de succes, deoarece succesul în viață de multe ori vine numai în cazul în care nu cedați eșecurilor și greșelilor. El, succesul, nu vine decât la persoanele perseverente. Dacă n-ai să știi să înveți din greșeli, atunci n-ai să ai succes în viață niciodată. Greșeala trebuie văzută ca pe o etapă intermediară către succes. Nu cred că există în spatele oricărui om de succes numai victorii, sunt cu siguranță și multe eșecuri. Dar acel om de succes a vazut în eșecuri și rateuri, un fel de rampă de lansare către succesul mult așteptat, indiferent cât timp va trebui să treacă. Greșeala este omenească, dar repetată este o prostie. Nu-ți poți permite să repeți aceleați grețeli la nesfârșit și așa doar că așa vezi tu viața. Mulți dintre noi facem anumite greșeli când luăm anumite decizii în viață. Aceste greșeli au de multe ori mai multe cauze, cum ar fi: nepăsarea, ignoranța, comoditatea etc… Dacă greșești însă, este bine să înveți ceva din greșelile pe care le faci, să nu repeți aceeași greșeală mereu, pentru că altfel se poate clasa la prostie tot ceea ce faci. A învăța din greșeli, este un lucru înțelept, este o cale către succesul unei vieți reușite.

Cine nu greșește nu muncește. Cine nu greșește oare în viață? Greșim poate destul de des, dar avem și o scuză: a greși este omenește. Este adevărat că sunt mai multe feluri de greșeli, greșeli mai mari sau mai mici, greșeli care pot fi iertate sau greșeli de neiertat. Ce se întâmplă când facem o greșeală care este considerată de celalalt de neiertat? Oare mai există cale de redresare, de împăcare, de iertare? Încerci să repari greșeala sau crezi că încercarea este în zadar, că odată o greșeală făcută, făcută rămâne și nu mai poate fi întoarsă? Într-adevar, un lucru o data făcut, făcut rămâne, dar cei mai mulți dintre noi iertăm, chiar dacă nu uităm. Ție ți s-a întâmplat să greșești vreodată, să îți pară extrem de rău și să nu poți fi iertat?

Oamenii fac foarte rar aceiași greșeală de doua ori, … de obicei o fac de trei sau de mai multe ori. De unde o astfel de repetare a greșelilor nu-mi dau seama, dar cert este, că tindem să ne obișnuim câteodată să tot greșim așa fără număr. Rateuri pot fi multe în viață: ratarea unui penalty la fotbal, ai pierdut trenul, ai ars cămașa soțului când ai călcat-o etc… Eșecurile pot însă avea rezultate catastrofale ca de exemplu: pierderea averii la poker, ți-ai bătut șeful și nu te mai angajează nimeni chiar dacă ești eminent, te-ai grăbit în alegerea partenerului și căsnicia ta a fost un esec și bineînteles un divorț, care întregește oarecum lista asta scurtă care mi-a venit acum în minte.

Practic, fiecare dintre noi a avut nenumarate eșecuri înainte de a obține un succes important. Putem spune că succesul se naște din eșec, că a pierde face parte din procesul de a câștiga. Fiecare greșeala este de fapt o treapta a drumului prin care ajungem unde dorim. Se spune ca orice eroare înseamnă progres, iar acest lucru este înțeles cel mai bine de către oamenii de știință. De fiecare dată când eșuează în vreun experiment, ei spun: "De fapt, am descoperit încă un mod în care nu funcționează ceea ce testam. Suntem cu un pas mai aproape de a descoperi modul în care va funcționa!”. Văzându-și erorile drept pași spre drumul către reușită, evită frustrarea și auto-judecata și se motivează pentru viitor. Și chiar reușesc, uneori într-un mod miraculos să ajungă la rezultatul dorit chiar mai repede decât se așteptau ei.

Abia atunci poți considera că ai suferit cu adevarat un eșec, cand nu te mai ridici și nu mai continui să-ți dorești nimic, în afară de ceea ce-ți aduce viața, în mod obișnuit. Nu mai suportăm emoțional să pierdem din nou și încercăm să evităm riscul. Niciodată să nu considerați evenimentele trecute drept eșecuri ! Priviți orice greșeală sau nereușită, ca fiind valoroase lecții de viata. Fiecare din ele constituie o ocazie de a învăța ceva depre noi, despre viata, o ocazie ca în viitor să fim mai buni ! Lucrurile importante se învață acționand, făcând greșeli și corectându-le!

Cu toții avem îndoieli, dezamăgiri, frustrări, așteptări, scuze pentru a nu face ceva. Diferența dintre oameni, constă în modul în care ei le tratează. Ar trebui sa invatam din ele, în loc să le folosim ca sursă de vinovăție și remușcări. Niciodată să nu le lăsăm să ne înfrângă! Să ne înarmăm corespunzator pentru a le depăși, pentru a ne realiza visurile! Întotdeauna propria experiență este cel mai bun profesor. Iar experiența nu se poate câștiga din cărți, din ceea ce citești, auzi sau vezi, sau cumpărată la colț de stradă, ci acționând și învățând din greșeli. Este exact ceea ce avem nevoie să facem cu toții ca să ajungem acolo unde ne dorim. „Oamenii ambițioși își încep succesul acolo unde alții se opresc în eșec” – Edward Eggleston.

Succesul în viață prin perseverență

În viață perseverența duce inevitabil la succes, atăt financiar cât și familial. Întotdeauna corectitudinea, răbdarea și tinderea către ceva mai bun, duc numai la realizări bune în viață. Lupta continuă cu noul și felul cum știm să câștigam orice competiție în viață, ne dă speranța că vom avea o viață bună lipsită de griji alături de cei dragi. De multe ori uităm pentru ce luptăm în viață și lăsăm ca timpul să se scurgă așa fără un orizont. Nu trebuie să uitam să ne batem pentru idealurile noastre, chiar dacă nu este așa de ușor în lumea asta a concurenței și luptei pentru un trai mai bun. Îndârjirea noastră trebuie să fie capitală, să nu capitulăm la primul eșec și să încercăm continuu să răzbatem să ajungem acolo unde ne-am propus.

Este adevărat că totul începe încă din copilărie, când ne orientăm asupra unor materii la școală, care credem noi ca ne vor asigura viitorul nostru ca adult. Acum se pune baza mult pe computere și informatică, dar toate domeniile sunt bune atâta timp cât le facem cu drag și ne vor asigura stabilitatea financiară de care avem atâta nevoie în zilele noastre. Pentru a fi realizați în viață trebuie sa fim deciși și să luptăm cu indivizi care au probabil aceleași capacități ca și noi, sau chiar mai buni decăt noi. Concurența pe un post de muncă este benefică, pentru că lupta pentru a ajunge căt mai sus, aduce și productivitate mai mare într-o firmă sau consorțiu. Întotdeauna luptăm cu adversari puternici și mereu numai cel bun învinge și ia totul. Stăruința, tenacitatea și neclintirea în convingeri, ne dau forța să luptăm pentru a ajunge cât mai sus. Mulți se recunosc învinși după prima luptă pierdută și se coplac să rămână la un nivel mediu, netinzând spre mai sus, spre mai bine.

Încetarea luptei doar că am pierdut o etapă, nu cred că este bună pentru noi ca individ, deoarece scopul de a ajunge mai sus pe ierarhia profesională și socială dispare cu desăvârșire. Și ce fel de viață mai este asta, dacă nu avem un țel de atins? Intrăm într-un automatism din ăsta care nu duce decât la recunoașterea înfrângerii. Dacă nu mergem mai departe dupa primul eșec, atunci cum vom știi ce este bine sau rău familiei și nici ce este gustul dulce al victoriei. Nu cred că dorim să avem toată viața gura amară, doar că suntem înfrânți și nu mai avem capacitatea de a continua. Războnicii adevărați se nasc și mor, dar ideea de luptă pentru ceva mai bun, va rămâne pentru eternitate. Rasa umană tinde mereu spre mai bine, nerămânând niciodată datoare istoriei. Evoluăm rapid și numai perseverenșa și buna dozare a capacităților, ne pot duce acolo sus pe culmea succesului. Modalități de a ajunge în vârf sunt destule: școală, liceu, facultate sau mastere toate contribuie din plin la înfaptuirea viselor noastre. Dar degeaba înveți bine și ești premiant, dacă îți lipsește puterea de lupta ca să ajungi în vârf. Unii sunt născuți să fie campioni, fiecare pe domeniul său de activitate, dar oricâtă școală ai avea, tot trebuie să muncești transpirând pentru a ajunge cel mai bun.

Ai pierdut mergi mai departe, nu te lăsa bătut de primele eșecuri din viață și continuă pentru a-ți atinge scopurile din visurile tale. Nu trebuie să lăsăm totul la statutul de vise și trebuie să ducem o îndârjită luptă, pentru cucerirea celui mai înalt vârf al competenței. Probabil că vom pierde și câștiga lupte, dar rezultatul final al războiului trebuie să fie numai acela de învingător. După ce vom învinge vom avea respectul tuturor care ne apreciează pentru tot ceea ce facem bun în viață. E adevărat că nu întotdeauna regulile luptei sunt ortodoxe, dar și așa, cu micile derapaje de la etica morală, rezultatul final contează cel mai mult. Acum să nu credeți că trebuie să călcăm pe morminte și să facem orice ne stă în putință ca să ajungem acolo sus pe tărâmul bunăstării. Tot adevarat este că în dragoste și iubire este totul permis, dar nici să dăm la o parte competitorii prin mijloace murdare, nu dă bine la imaginea noastră de final. Nu trebuie ca cei care au pierdut, să le fie frică de noi, ci să ne respecte pentru cum am câștigat lupta. Multe sunt de zis, este ușor să ajungi în vârf, dar mult mai greu este să te menți acolo pe primul loc pentru foarte mult timp. Oricum invidia și gelozia că tu ești bine și ai un loc călduț, îți va aduce dușmani de care tu trebuie să ști să te ferești apropriindu-i și făcându-i oarecum prietenii tăi. Luptați pentru idealurile voastre în viață și nu va lăsați răpuși de eșecuri, pentru că numai perseverand, veți ajunge departe tot mai sus. La acest capăt vă așteaptă succesul, care odată atins vă oferă să vedeți viața cu ochii unui învingător. Cât veți rămâne acolo sus depinde numai de voi, dar trebuie să fiți optimiști, că odată ce ați ajuns pe culme, veți sta acolo sus foarte mult timp, dacă se poate o veșnicie.

Viața personală vs. viața profesională

Dacă ai succes pe plan profesional, asta nu înseamnă că și pe plan personal ești tot așa de bine plasat. Câteodată ce ne ajută să fim de succes în viața profesională, nu se poate aplica și în viața personală. În același timp, avem în fiecare zi un timp limitat pentru lucrurile pe care dorim să le facem. Succesul personal. Oare cine nu și-l dorește ? Cum ar fi atunci când am avea succes oricând în ceea ce ne dorim ? Doriți asta, nu-i așa? Este important pentru fiecare dintre noi, fără nici o îndoială. Prin urmare, haideți să începem detalierea subiectului. Ce este succesul ? Cum ar trebui să arate un om de succes ? De cele mai multe ori ne imaginăm că el ar fi o combinație a mai multor calități ale unor persoane pe care le admiram. Pentru noi, românii, ar trebui să aibă fizicul lui Dan Bittman la vârsta lui, averea și priceperea în afaceri ale lui Ion Țiriac, talentul sportiv al lui Gheorghe Hagi sau al Nadiei Comaneci, umorul lui Jean Constantin, puterea de atracție asupra oamenilor a lui Florin Piersic….și probabil și alte trăsături ale unor persoane pe care le prețuim pentru ceea ce sunt și fac pentru noi.

Dar ideea de succes este subiectivă. Fiecare om are propriile sale criterii de apreciere. În primul rând trebuie să definim ce înseamna succesul pentru fiecare dintre noi. Succesul personal are coordonate specifice personalității fiecăruia, așa că, inainte de a-l căuta, să încercăm să găsim definiția care ni se potrivește fiecăruia. Eu spun că felul în care fiecare dintre noi vede succesul personal, depinde de educația primită în familie și la scoala, de experiențele anterioare, de cercul de oameni în care ne-am învârtit sau ne învârtim și al căror comportament l-am adoptat și noi, toate constituind tiparul, modelul, "programarea" noastră. În plus față de aceasta, un rol extrem de important îl au propria noastră motivație și scopurile noastre în viață. Am putea spune, fără teama de a greși, că oricine a avut în viață sa momente în care a simțit că a avut succes. De aceea, nu ar fi o eroare să considerăm succesul ca obținerea unui lucru important pentru noi, fie că e vorba de bani, o relație de cuplu reușită, o slujbă bine plătită, un post important, un obiect de valoare pentru noi (locuință, mașină, s.a.m.d). Atâta timp cât am obținut ceea ce am dorit, putem spune ca am avut succes în acel moment. Iată câteva sfaturi pentru a căuta să-ți apropii succesul:

Implică-te. Indiferent de ceea ce faci și unde te duci, nu poți să dai greș dacă te implici cu adevarat. În viata profesională, cu cât te implici mai mult cu atât câștigi mai bine. În viața personală, mai multă implicare se traduce prin relații mai strânse și evoluție personală accelerată. Cel mai bun mod de a adăuga valoare, este să găsești intersecția dintre ceea ce oamenii sunt dispuși să plătească și serviciul sau produsul pe care-l poți oferi, care este aliniat cu valorile, punctele forte sau obiectivele tale.

Urmează-ți pasiunea. Citind numeroase biografii ale unor oameni celebri și din observațiile personale, am realizat că cei care au succes atât pe plan profesional, cât și pe plan personal și-au urmat pasiunea. Motivul pentru care acești oameni sunt pușini, este pentru că majoritatea nu știu nici măcar ce pasiuni au. Iar din cei care și-au dat seama ce le-ar plăcea să facă, cei mai mulți nu pun în practică aceste lucruri cu consecvență. Asta e unul dintre principalele motive pentru care oamenii nu-și ating țelurile.

Fii diferit. Dacă faci aceleași lucruri ca toți ceilalți, este greu să ai succes. Este important să găsești o nișa și să mergi pe ea. Acesta este modul în care vei fi observat și vei obține ceea ce vrei. Fie că este vorba de bani, relații sau un sentiment de împlinire personală, cei care se comportă în acest mod le vor atrage cu siguranță pe toate.

Nu mai amâna, începe acum. Există mai mulți factori care fac succesul posibil atât în plan profesional, cât și în viața privată, dar cel mai important lucru este să faci ceva. În plus, cei mai mulți oameni pierd șansa de a atinge potențialul maxim, pentru că nu încep niciodată ceea ce și-au propus. Ei întotdeauna se pregătesc, plănuiesc și așteaptă momentul perfect pentru a începe. Stelele se aliniază rar și nu vei fi niciodata complet pregătit, așa că începe acum și modifică din mers.

Vânează mentori buni. Oamenii care "au reușit", de obicei, mulțumesc unui mentor sau unui grup de oameni care i-au ghidat să ajungă acolo unde sunt. Mentorii au mers deja pe drumul pe care ți l-ai ales și te pot ajuta să ajungi la destinație mai repede decât dacă ai fi mers singur. Dacă vrei să fii sănătos, alege-ți un mentor care este deja sănătos. Dacă vrei să fii bogat, atunci găsește-ți un mentor care este deja bogat și așa pentru toate lucrurile poți găsi mentori și îndrumători.

Construiește un grup de suport. În timp ce un mentor este un ghid alături de care revizuiești acțiunile din trecut și îți planifici următorii pași, un grup de sprijin te ajuta în timpul executării planului. Este foarte util să ai pe cineva care este dispus să-ți asculte frustrările sau care să te încurajeze și să-ți reamintească mereu cât de departe ai ajuns deja.

Cunoaște-ți personal finanțele. Numerele sperie o mulțime de oameni. Dacă începi să vorbești despre active, pasive sau valoare netă, oamenii se pierd. Dacă ești unul dintre cei care fug de numere, oprește-te pentru că-ți faci rău singur. Dacă ai propria afacere sau dorești să investești cu succes, cifrele îți spun dacă ești pe drumul bun și dacă afacerea e sănătoasă. Dacă nu înțelegi finanțele, atunci trebuie să le înveți. E mult mai ușor în afaceri odată ce ai trecut peste convingerea că nu ești bun la cifre.

Cere ajutor. Avem tendința de a încerca să facem noi toate lucrurile, în unele privințe este bine, în altele nu. Este important să înțelegi toate aspectele legate de viață și de afacerea ta, dar asta nu înseamnă că trebuie să faci personal toate sarcinile care țin de maximizarea potențialului tău. Este adevarat că putem învăța mereu lucruri noi, să devenim chiar competenți la ele, dar la fel de adevarat este că ziua are 24 de ore și este mai eficient să facem ceea ce știm cel mai bine și să lăsăm ceea ce nu este chiar punctul nostru forte, unor oameni care exceleaza la ele. Delegarea cere încredere și abilitate în a comunica în mod clar ceea ce vrei.

Învață să vinzi. Mulți oameni se ascund cănd aud cuvântul vânzări. "N-aș lucra niciodată în vânzari, este un loc de muncă pentru cei lipsiți de rușine". Acest mod de gândire îi oprește pe oameni să evolueze. Să vinzi nu înseamna altceva decât să convingi pe cineva de ceva. Când vrei să convingi pe cineva să iasa cu tine, vinzi. Când dai interviu pentru un job, vinzi. În mediul de afaceri, departamentul de vânzări este vital pentru orice afacere. Dacă vrei să obții mai multe de la viață sau de la afacerea ta, învață să vinzi.

Fii flexibil. Lucrurile merg încet în modul în care au fost planificate și vor exista întotdeauna distrageri și poticneli, cu care trebuie să te lupți atunci când ești în căutarea succesului. Cel mai important este să fii consecvent și să dezvolți curajul de a merge mai departe chiar și atunci când toți din jurul tău îți spun că ar fi mai bine să renunți. Asta nu înseamnă să te ții cu încăpățânare de planul original, ci mai degraba să continui să-ți urmarești țelul atât timp cât motivele sunt încă valabile. Să știi de ce vrei ajungi acolo și așa mai poți schimba din mers tactica.

Când totul pare să fie în neregulă amintește-ți că: "Drumul spre succes este pavat cu o mie de eșecuri". Așa că fiecare eșec te aduce mai aproape de locul unde vrei să ajungi. Succes atât în afaceri, cât și în viața de cuplu ! Cine are succes în ambele cazuri să ridice mâna sus!

Sfaturi pentru o viață mai bună

Pentru că viața este scurtă din păcate, trebuie să faci ceva să-ți faci viața mai frumoasă. Timpul nostru pe Pământ este limitat. Avem doar câteva zeci de ani în care să trăim frumos, să ne împlinim, să ne atingem potențialul, să ne transformăm în oamenii care ne-am imaginat că o să fim. În cele câteva zeci de ani, trebuie să ne urmărim idealurile, să ne iubim apropiații, să greșim de câteva ori și să o luăm de fiecare dată de la capăt. Nu e deloc simplu, dar nici extrem de complicat. E realizabil. Și sunt câteva sfaturi care ne pot ajuta să facem călătoria asta mai ușoară. Citiți-le mai jos, reflectați asupra lor și aplicați-le când simțiți nevoia. Parcă nu-i chiar ața de greu, nu? Voi ce spuneți? Sfaturile pe care vreau să le împărtășesc cu voi astăzi, le-am învățat mai de mult, încă de acum 5 ani. Cei de la care am învățat aceste sfaturi, sunt psihologi și sunt de părere că nimeni nu se poate întoarce în timp și să o ia de la început, dar oricine poate începe, chiar de astăzi, să creeze un alt final. Totuși, pentru a putea demara acest proces de transformare, trebuie să nu mai facem lucrurile care ne trag înapoi. Adevărat, nu credeți? "Când te oprești să alergi după lucrurile greșite, le dai lucrurilor bune șansa de a te găsi".

Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viața este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva te vrea în viața lui, îți va face loc în ea, nu trebuie să te bați tu pentru un loc acolo. Niciodată, dar niciodată, nu încerca să te bagi cu forța în sufletul cuiva, care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Amintește-ți mereu că prieteni adevărați nu-ți sunt cei ce sunt lângă tine când ești fericit, ci cei care îți sunt aproape când ti-e cel mai greu.

Nu mai fugi de probleme. Înfruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi ușor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăși fără greșeală toate complicațiile cu care viața ne pune față în față. Nu suntem făcuți să rezolvăm instant toate probleme apărute, nu așa am fost creați. De fapt, am fost creați să ne supărăm, să ne întristăm, să fim răniți, să ne împiedicăm și să cădem. Pentru că tocmai ăsta este întregul scop al vieții – să ne înfruntăm problemele, să învățăm din ele, să ne adaptăm și să le rezolvăm în timp. Asta e, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.

Nu te mai minți. Poți minți pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poți păcăli pe tine. Viețile ni se îmbunătățesc, numai când acceptam provocarile care ne apar în cale, iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înșine.

Nu-ți pune la nesfârșit nevoile la finalul propriei liste de priorități. Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine ca persoană, atunci când iubești pe cineva prea mult și să uiți că și tu ești special. Da, ajută-i pe ceilalți, dar ajută-te și pe tine. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a-ți urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e acum.

Nu mai încerca să fii ceea ce nu ești. Una dintre cele mai mari provocări în viață este să fii tu însuți, într-o lume care încearcă să te facă precum toți ceilalți. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai deștept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii să te placă, cine te place așa cum ești, oricum te place și asta fără ca tu să fii totuși cel mai bun. Fii tu însuți și oamenii potriviți te vor iubi pe tine, cel adevărat.

Nu mai ține cu dinții de trecut. Nu vei putea începe următorul capitol din viața ta, dacă vei continua să-l citești încă pe ultimul.

Nu-ți mai fie frică să greșești. Făcând ceva și obținând un rezultat greșit, este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reușită are o urmă de eșec în spatele ei și orice eșec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreți mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut decât pe cele pe care le-ai facut.

Nu te mai mustra pentru greșelile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite și putem plânge pentru lucrurile greșite, însă, indiferent ce întorsătură ia viața, un lucru este sigur, greșelile ne ajută să găsim acele persoane și acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toți greșim, toți ne zbatem și chiar toți regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ți se întâmplă, bun sau rău, te pregătește pentru un moment care urmează să vină.

Nu mai incerca să îți cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite – dragostea, râsul, prietenia… completați voi lista mai departe.

Nu mai aștepta fericirea de la ceilalți. Dacă nu ești mulțumit cu tine, așa cum ești, nu vei fi fericit nici în relațiile cu alte persoane. Trebuie să-ți creezi stabilitate și fericire în propria viață, inainte de a o împărtăși cu altcineva.

Nu mai trai în gol, gândindu-te și răzgândindu-te. Nu mai analiza așa de mult la fiecare situație, căci vei crea probleme care nici măcar nu existau. Evaluează situația și actionează. Nu poți schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunti. Progresul implică riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie ca mai întâi să dai drumul la minge.

Nu te mai gândi că nu ești pregătit. Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o nouă șansă. Pentru că cele mai multe oportunități din viață, ne forțează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situație, ne vom simți întâi insuficient de pregătiți, dar asta ține de procesul de învățare, nu-i așa?

Nu te mai implica în relații din motive greșite. Relațiile trebuie alese înțelept. Este mai bine să fii singur, decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbești. Dacă trebuie să se întâmple, se va întampla la timpul potrivit, cu persoane potrivite și din motivele corecte. Îndrăgostește-te pentru că așa simți, nu pentru că te simți singur.

Nu mai respinge relații noi, doar pentru că cele vechi nu au mers. Vei învăța că în viață oamenii pe care-i întâlnești, îi întâlnești cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăța câte ceva. Dar, cel mai important, vor fi și câțiva care vor scoate la iveală tot ce-i mai bun din tine.

Nu mai concura cu toți ceilalți din jurul tău. Nu te mai gândi la ce fac ceilalți mai bine decât tine. Concentrează-te să îți bați propriile recorduri zilnic. Succesul este până la urmă o luptă doar între tine și propria-ți persoană.

Nu mai fi invidios pe ceilalți. Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiți alții, în loc să te uiți la tine și la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: "Ce am eu și toată lumea își dorește?".

Nu te mai plânge și nu-ți mai plânge de milă. Surprizele neplăcute cu care viața te pune față în față, nu fac decât să-ți netezească drumul în direcția care era menită pentru tine. Poate nu înțelegi și nu vezi asta în momentul în care lucrurile rele se petrec și poate îți va fi greu dar reflectă și la celelalte lucruri negative care și s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-au condus într-un loc mai bun, către o persoană mai buna, la o stare de spirit minunată sau o situație fericită. Așa că zâmbește! Lasă-i pe toți să vadă că astăzi ești mult mai puternic decât erai ieri și astfel vei fi dacă așa îți dorești.

Nu mai ține supărări. Nu-ți trăi viața cu ura în suflet. Vei ajunge să te rănești mai mult pe tine decât pe oamenii pe care îi urăști. Iertarea nu înseamnă: "Ceea ce mi-ai făcut este în regulă", ci iertarea înseamnă: "Nu o să te las să-mi strici fericirea pentru totdeauna". Iertarea este răspunsul. Renunță la ranchiună, găsește-ți pacea și elibereaza-te. Și, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este și pentru tine. Atunci când este nevoie, iartă-te și pe tine, mergi mai departe și încearcă să te descurci mai bine data viitoare.

Nu-i mai lăsa pe ceilalți să te aducă la nivelul lor. Refuză să-ți cobori standardele, doar pentru a-i mulțumi pe cei care refuză să și le ridice pe ale lor.

Nu-ți mai pierde timpul dand explicații și scuzându-te la nesfârșit pentru greșeli. Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar dușmanii tăi oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simți că este corect.

Nu mai trece cu vederea frumusețea bucuriilor mărunte. Bucura-te de lucrurile mărunte pentru că într-o zi te vei uita înapoi și vei descoperi că ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viața ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine. În viață micile detalii fac diferența.

Nu mai încerca să faci lucrurile perfect. Societatea nu premiază perfecționiștii, ci îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârșit.

Nu mai alege calea ușoară. Viața nu e ușoară, mai ales atunci când plănuiești să obții ceva care să merite. Nu alege calea ușoară care să te ducă acolo, ci realizează ceva extraordinar.

Nu te mai purta ca și cum toate lucrurile sunt minunate, atunci când nu sunt. Este în regula să te impiedici din când în când. Nu trebuie să te prefaci sau să demonstrezi mereu că ești puternic. Nu ar trebui să fii preocupat de ceea ce cred ceilalți – plângi, dacă simți nevoia – este sănătos să îți versi lacrimile. Cu cât mai curând vei face asta, cu atât mai repede vei fi pregătit să zâmbești din nou.

Nu-i mai învinui pe alții pentru necazurile tale. Îți vei realiza visurile în măsura în care îți vei asuma responsabilitatea pentru viața ta. Când îi învinuiești pe alții pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părți din viața ta.

Nu-ți mai face atâtea griji. Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puțin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai puțin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situatie, întrebă-te următorul lucru: "Va mai conta situația asta peste un an? Peste trei? Peste cinci? Dar peste zece?" Dacă răspunsul este nu, e clar că îți faci griji inutil.

Nu te mai concentra pe ce nu vrei să se întâmple. Concentrează-te pe ce îți dorești să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei povești de succes. Dacă te trezești în fiecare dimineață gândindu-te că ceva minunat ți se va întampla în ziua respectivă și ești pușin atent, vei observa destul de des că ai avut dreptate.

Nu mai fi nerecunoscător. Oricât de bună sau grea a fost până în acel moment viața ta, trezește-te dimineața și fii mulțumit că trăiești. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să te gândești la ceea ce îți lipsește, gândește-te la ceea ce ai tu și le lipsește altora. Și nu uita un lucru extrem de important, mulțumește-I lui Dumnezeu în fiecare seară pentru tot ceea ce-ți dă, pentru că nici el nu uită să te trezească dimineața.

Ce te împiedică să trăiești viața pe care ți-o dorești? Cel mai mare obstacol care te împiedică să fii tot ceea ce poți fi și să trăiești viața pe care ți-o dorești este acesta: NU ai luat încă decizia să faci lucrurile care contează la un nivel “profesionist”. Cu alte cuvinte, încă te comporți ca un amator în zonele cele mai importante pentru tine. Pare destul de evident, nu?… Și totuși nu este… Să îți dau câteva exemple de amatorism:

– o persoană vrea să devină scriitor, dar scrie doar 15 minute pe săptămână, și acelea duminică seara, ca să nu se simtă vinovată că a mai trecut o săptămână fără să scrie deloc

– o persoană vrea să fie antreprenor, dar nu vrea să facă primul pas de frica de a greși și ca să nu devină subiect de râs pentru familie și prieteni

– o persoană își dorește o relație autentică de iubire, însă nu are curaj să iasă din casă sau să intre în conversație cu oameni noi

– o persoană îți dorește un corp armonios, dar nu găsește timp să meargă mai de mai mult de 2 ori pe lună la sala de fitness

Dacă aceste comportamente descriu amatorismul, ce înseamnă să îți trăiești viața ca un profesionist? Înseamnă să ieși din zona de amatorism și să îți asumi integral disconfortul de a face acele lucruri care contează la un standard atât de ridicat, încât să obții maximum posibil din acel context. Ca să îți dai seama de locul în care ești, merită să îți pui întrebarea: Sunt un amator sau sunt un profesionist în acest domeniu al vieții mele? Merită să îți pui această întrebare mai ales în acele zone pe care le consideri nesatisfăcătoare din viața ta. Dacă ai un job bine plătit, care îți satisface nevoia de prestigiu și recunoaștere și în care simți că aduci valoare semnificativă celor cărora te adresezi… atunci e foarte posibil să ai un standard “profesionist” pentru carieră. Dacă ai o sănătate de fier, nu te îmbolnăvești niciodată, ai energie de dimineață până seara… atunci e foarte posibil să ai un standard “profesionist” în domeniul sănătății. Dacă ai o relație de cuplu de ani buni, în care iubești și te simți iubit, în care ai valori și aspirații comune și în care simți cum crești din acest parteneriat… atunci e foarte posibil să ai un standard “profesionist” în contextul relațiilor. Dar, dacă nu simți una sau mai multe dintre aceste posibile realități… ce te împiedică să le integrezi în viața ta? Te împiedică decizia pe care încă nu ai luat-o… de a deveni “profesionist” în acel domeniu! Întrebarea firească pe care e posibil să ți-o adresezi acum este: cum îmi dau seama dacă eu sau altcineva este profesionist în ceea ce face? (în business sau în alt context).

Dă-mi voie în continuare să îți clarific ceea ce înțeleg eu prin a fi “profesionist”… Știi senzația pe care o ai în diminețile în care ți-ai propus să faci ceva pentru tine și pentru progresul tău? Poate că îți e somn, poate că n-ai dormit bine, poate ți-a fost prea cald sau prea frig… Asta contează mai puțin… Ceea ce contează este dacă te ridici sau nu din pat… Care parte din tine ia decizia: amatorul sau profesionistul? În spatele deciziei de a deveni profesionist se vor alinia convingerile, comportamentele și, în ultimă instanță… rezultatele pe care le obții. Este o decizie care nu costă bani, nu necesită cumpărarea unui produs sau o săptămână petrecută la un curs. Tot ce ai de făcut este să te decizi că, de aici încolo, renunți la statutul de amator. Ca urmare a acestei decizii, totul se schimbă: modul în care te trezești, modul în care ai grijă de corpul tău, modul în care îți hrănești mintea, modul în care îți alegi oamenii cu care te înconjori, modul în care găsești semnificație pentru tot ceea ce faci în fiecare zi. Tu ești schimbarea. Tu poți înfăptui declanșarea schimbării tale de la amator la profesionist.

2.1 – Declanșarea schimbării

Fiecare persoană de succes s-a confruntat cu nenumarate eșecuri și obstacole temporare și chiar înfrângeri dezastruoase în timpul vieții sale. Din acest motiv, ce i-a asigurat succesul a fost abilitatea de a răspunde pozitiv și constructiv la aceste înfrângeri și de a-și reveni. Această calitate de a-ți reveni și de a nu te lăsa înfrânt, îți va determina și ție succesul. Dacă nu schimbi nimic, nimic nu se va schimba în viața ta. Am socotit că atâta timp cât voi fi angajat undeva pentru cineva, nu voi putea ajunge la această libertate. Statutul de angajat nu-ți oferă nimic, decât o succesiune de evenimente pe care le faci zilnic: trezit, spălat, mâncat, plecat la serviciu și drumul de întoarcere către casă. Din când în când ne abatem din drumul de la serviciu către casă plătind facturi și cumpărând alimentele necesare traiului zilnic. Deci cam atât și nimic mai mult. Aici nu am inclus viața de familie pentru cei căsătoriți, ingrijirea copilului, viața sexuală și viața de familie în general care este cu totul alta față de cei care trăiesc singuri. Dar și cu familie și fără, viața în aceste condiții are doar un anumit tipar, un tipar anevoios care nu duce nicăieri. Am hotărât deci să ajung într-un fel sau altul să scap de această plictiseală, și să caut căile necesare pentru a ajunge la libertatea mult dorită. Am început să scriu, și acest fapt mi-a adus un confort fizic și psihic ridicat. Am început să câștig proprii mei bani, fără să fiu angajat la nimeni și fără să dau explicații la nimeni pentru că asta mi-am dorit întotdeauna, să mă trezesc când vreau, să mă culc când vreau și să nu fiu nevoit să merg la program semnând o condică.

Dhirubhai Ambani spunea: “Dacă nu lupți pentru visurile tale, atunci altcineva te va angaja să lupți pentru visurile lui!”. Am zis eu că trebuie să încep declanșarea schimbării, și să încep să lucrez la visurile mele și să nu mai fiu sclavul nimănui, să încep să nu-mi mai vând timpul meu pentru câțiva bănuți altuia care să-mi exploateze mintea și sufletul. Am socotit că mai bine lucrez continuu și cu spor 10 ani din viață și după aceea să trăiesc cu un venit estimat de mine de cel puțin 1.500 de euro lunar sau poate chiar mai mult toată viața din venituri de la drepturile de autor, publicitate, blog și seminariile ținute, decât să lucrez la stat sau la patron și după 30 de ani de muncă pentru alții, să mă trezesc că am o pensie amărâtă de 200 de euro, asta probabil în cel mai bun caz. Am mers pe ideea că nu am avut cum să controlez unde m-am născut, cât de buni sau răi să fie părinți mei, cât de frumos sau urât să fiu, dacă să am sau nu bani. Dar nimeni nu mă poate limita în a munci pentru ceea ce vreau să fiu. Fragment motivațional din cartea mea “Cum să reușim în viață” care poate o să vă edifice un pic asupra a ceea ce urmează să citiți în continuare în această carte: “Trebuie să lupt cu toată puterea pe care o am; Nu voi fi ca ceilalți oameni. Nu mă voi lăsa controlat de frică. Nu mă voi duce în întuneric fără să fac tot ce este posibil pentru a deveni cine vreau eu să devin. Îmi voi urmări visul, inima, voi da totul, ca la finalul zilei să pot dormi liniștit. Liniștit că indiferent de succes sau eșes, am făcut totul. Mă voi răni, mă voi da cu capul de pereți; mă voi epuiza, voi lupta din nou și mă voi epuiza iar; dar voi simți durere? Niciodată. Cum pot să simt durerea când nu este loc de așa ceva. În mintea mea va fi un singur gând, libertatea” – încheiat fragment. Am să vă descriu mai întâi cum am început eu, de la o glumă învățată la un curs de marketing la care am luat parte, să-mi schimb percepția despre cum se pot face bani online. Aș vrea să citiți o scurtă anecdotă și din care se pot trage imediat niște învățăminte valoroase.

,,Un român decide că e momentul să prindă ceva cheag, așa că emigrează în Canada, unde se pune serios pe treabă și începe să câștige mulți bani. În cele din urmă, se întoarce acasă plin de bani și un vecin verde de invidie îl întreabă:

– Dar cum ai reușit, măi omule, să faci atâta avere?

– Păi, simplu. Mă trezeam în fiecare zi pe la 10-11, făceam un duș, beam o cafeluță și dădeam un telefon să vină niște fete să ne simțim bine. După câteva ore de distracție, pe la 3, ieșeam și eu la muncă. Mergeam pe stradă și, când vedeam o hârtie de 100$, mă aplecam și o ridicam. Mai încolo era una de 50$, o luam și pe aia. Și tot așa, culegeam de pe caldarâm bancnote peste bancnote, până oboseam și îmi dădeam seama că e momentul să mă întorc acasă. Până noaptea târziu mai mâncam, mă mai distram cu fetele, iar a doua zi o luam de la capăt. Vecinul se decide să facă și el la fel. Vinde tot, își ia bilet de avion și se oprește în Toronto. Când iese din aeroport, vede pe jos o hârtie de 100$. Se apleacă și dă să o ridice, dar se răzgândește și-și zice:

– Da’ ce, sunt prost să mă apuc de lucru chiar din prima zi?”

Morala? Oportunitățile de câștig sunt la tot pasul, chiar lângă tine. Trebuie doar să acționezi și să câștigi. Și totuși, de ce nu câștigă toți oamenii bani mulți? Simplu. Din cauza a trei metehne: amânarea, răzgândirea, frica. Ei ori amână la infinit să înceapă ceva, ori, după ce încep, se răzgândesc, ori, din cauza fricii să nu piardă ceva, nu mai încep nimic, niciodată. Mulți ar prefera să le cadă banii din cer, de-a gata, fără să facă nimic, ceea ce este evident că nu se poate. Am început să-mi scot din vocabular cuvintele: amânare, răzgândire și frică, și să încep drumul către libertate. Și mai este ceva. Cei mai mulți oameni se grăbesc! Cei mai mulți oameni vor repede totul, acum! Din cauza asta, cei mai mulți oameni sunt săraci și duc mereu lipsa banilor!

Eu am înțeles că pentru a ajunge la o libertate financiară, trebuie să am răbdare și să aplic cu strictețe ceea ce este necesar înfăptuirii acestui obiectiv. Cu siguranță că și eu la început credeam că totul va fi simplu, dar intrând mai în amănunțime în lucrul online, am înțeles că de fapt totul stă altfel. Am înțeles un lucru cert, chiar și în „secolul vitezei” câștigă foarte ușor bani mulți cei care sunt dotați din plin cu răbdare asiatică și înaintează lent, fără grabă! Nu degeaba spun chinezii: “Ca să ajungi în vârful piramidei, trebuie să pornești de la bază”. Este un concept pe care eu l-am înțeles și nu am căutat să ajung în vârful piramidei sărind, ci făcând totul cu rădbare și perseverență. În viață dacă ești corect și perseverent în tot ceea ce faci, nu se poate ca viața să nu te răsplătească pozitiv.

Adevărul trist este acesta: criza hidoasă și-a arătat deja colții. Șomajul este o realitate care afectează tot mai mulți oameni. Salariile sunt foarte mici. Stresul și nesiguranța sunt cuvintele de ordine atunci când te angajezi la stat sau la patron. Tinerii termină facultățile și se confruntă cu lipsa de viitor. Perspectivele nu sunt deloc plăcute. Oamenii sunt concediați fără milă și sunt aruncați pe drumuri. Pensionarilor li se azvârle o pensie de mizerie, doar atât cât să supraviețuiască sau să moară mai repede. Locurile de muncă sunt azi într-o criză cruntă. Vremea locurilor de muncă sigure și bine plătite a murit de mult. Angajarea la stat sau la patron nu mai este nici pe departe soluția fericită. Tot mai mulți oameni trăiesc azi dezamăgirea oribilă produsă de pierderea locului de muncă, de salariile foarte mici și nesigure, de lipsa totală de viitor. Foarte mulți oameni mai cred cu absolută naivitate că vor găsi într-o zi serviciul care să le ofere o viață mai bună. Și se vor trezi cândva din visul lor și vor realiza că au pierdut ani de zile sperând că statul sau patronii le pot oferi ceva bun. Ei bine, serviciul la stat sau la patron nu mai este de mult timp soluția pentru o viață mai bună. Vremea serviciilor sigure a trecut de mult timp. Este curată naivitate să mai crezi acum că serviciul este singura cale de a-ți asigura viitorul și un trai mai bun.

Niciun job nu mai este astăzi sigur! Șomajul e în floare. Asupra angajaților planează mereu umbra amenințătoare a concedierilor. Salariile oferite de stat sau de patroni sunt mici și nu ajung pentru a trăi o viață îndestulată. Despre perspectiva pensionării… nici nu mai spunem. Care pensie? Cine mai este astăzi sigur că va ajunge la bătrânețe să se bucure de o pensie mulțumitoare? Este clar: joburile sunt azi într-o criză cumplită. Cei care mai speră cu naivitate că vor găsi cândva jobul sau serviciul acela care să le ofere siguranță, un salariu asigurat pe viață și o pensie bună la bătrânețe, trăiesc într-o mare eroare. Iar dezamăgirea lor va fi cruntă. De fapt, oamenii sunt chiar și acum dezamăgiți. Vremea joburilor “călduțe”, sigure și pentru toată viața a trecut și nu se mai întoarce niciodată. Milioane de oameni se zbat să găsească un loc de muncă mai sigur și mai bine plătit. Evident, ei se zbat cam degeaba, pentru că încă mai visează la cai verzi pe pereți, adică locuri de muncă sigure și bine plătite. Deși pare incredibil, mai există oameni care cred cu naivitate că serviciul este calea cea mai sigură de a câștiga bani. Oare serviciul chiar este cea mai bună soluție? Uită-te în jurul tău și vezi câți oameni sunt concediați! Uită-te în jurul tău și vezi câți oameni trăiesc zilnic cu spaima că își vor pierde locul de muncă!

Naivii care mai caută azi un simplu loc de muncă trăiesc în neștiință pe o altă planetă și într-un alt secol. Fără supărare, naivi sunt și cei care fac greve sperând că cei care îi conduc le vor mări salariile sau le vor oferi o viață mai bună. Câtă naivitate și cât timp pierdut! Acești oameni creduli încă nu și-au dat seama în ce fel de lume trăim. Ei încă mai cred că Moș Crăciun există. Cei care nu se pot adapta realității de azi și tot mai încearcă să câștige bani bazându-se numai pe serviciu sunt sortiți unui eșec usturător. În afară de asta, dacă tu ai acum un serviciu, ai și o ancoră de rezervă care să te salveze în cazul în care rămâi fără serviciu? Ai și un plan de rezervă pentru cazul nefericit în care rămâi fără bani sau fără un loc de muncă? E clar ca bună ziua că acum lumea s-a schimbat! Vremea locurilor de muncă sigure a murit de mult! Visătorii care încă mai așteaptă salarii mai mari sau locuri de muncă sigure bat la uși închise deja de mult timp. E clar! Serviciul nu mai reprezintă soluția! Acum este nevoie de altceva! Și exact asta am înțeles eu, să caut o altă sursă de venit. Astăzi nu mai funcționează formula: “Mergi la serviciu, trece luna, iei banul”. Asta a fost valabil cândva, în alte timpuri. Acum există alte metode de a câștiga bani, mult mai eficiente și mai sigure decât angajarea la stat sau la patron.

Acum trebuie să câștigi altfel bani! Acel altfel, este afacerea online la care eu am purces încă de acum 3 ani. Este o metodă mult mai simplă, mult mai eficientă și mult mai sigură decât mersul la serviciul așa de nesigur. Această metodă a apărut odată cu internetul. Acum este vremea afacerilor construite cu ajutorul internetului. Vor fi salvați de la o viață de mizerie numai oamenii care vor înțelege că afacerile online înseamnă alternativa viabilă. Vor fi salvați de la o viață trăită în umilință și sărăcie numai oamenii care vor înțelege că trebuie să învețe ceva nou, că trebuie să se bazeze pe propriile lor forțe, că trebuie să nu mai aștepte nimic de la alții, că trebuie să gândească și altfel.

Dacă vrei să câștigi bani cu o metodă modernă, specifică secolului nostru, dar cu o gândire învechită, din secolul trecut, e ca și cum ai vrea să realizezi un film 3D, dar cu aparatură de prin anii 1900. Nu poți să câștigi bani folosind o metodă modernă, dar gândind într-un stil învechit! Nu poți să câștigi bani folosind internetul, dar să gândești ca un salariat! Trebuie să gândești modern, potrivit vremurilor în care trăim! Tu ce mai aștepți? Apucă-te de afaceri, pentru că afacerile sunt viitorul! Afacerile reprezintă acum alternativa cea mai viabilă. Trebuie să faci încă de la început diferența dintre afacere și serviciu. Afacerea reprezintă calea prin care tu devii propriul tău stăpân, adică obții bani fără să depinzi de un șef sau de un salariu fix lunar. Eu am înțeles acest lucru și sunt pe calea cea bună, o cale a dobândirii libertății financiare pe care o doresc.

Trebuie să recunoști: a fi salariat înseamnă un fel de “sclavie”, pentru că depinzi de un “stăpân” care îți dă un salariu în schimbul muncii prestate. Afacerile înseamnă cu totul altceva. Afacerile înseamnă să câștigi bani fără a fi sub comanda șefilor și fără a depinde de un salariu fix lunar. Afacerile înseamnă să câștigi bani muncind pe cont propriu, fără să dai socoteală șefilor și fără să te limitezi la un câștig plafonat. A trăi din propria ta afacere înseamnă a fi un om liber. Da, oamenii care fac afaceri sunt oameni liberi. Ei câștigă bani și se pot bucura cum vor de timpul lor. Nu același lucru se poate spune despre salariați. Simplii salariați nu vor avea niciodată ceea ce au afaceriștii prosperi! Simplii salariați doar își primesc salariul limitat. Ei își întrețin viața cu acel salariu, își mai satisfac, pe ici, pe colo, câte o plăcere foarte mică și atât. Simplii salariați niciodată nu vor trăi satisfacțiile afaceriștilor prosperi! Tu ce îți dorești? Un salariu limitat sau o afacere prosperă? Ce alegi? Să te uiți cu pofta la alții cum conduc mașini scumpe sau să conduci chiar tu o mașină foarte scumpă? Ce alegi? Să te uiți cu jind la alții cum locuiesc în vile ultraluxoase sau să locuiești chiar tu într-o vilă ultraluxoasă?

Dacă tu nu ai “mentalitatea agricultorului” nu poți gândi o afacere prosperă niciodată. Ce este “mentalitatea agricultorului”? Este exact mentalitatea opusă celor care așteaptă numai câștiguri din prima lună. Agricultorul seamănă azi ogorul, dar nu culege tot azi sau mâine roadele, ci peste mai mult timp, chiar și după luni de zile dacă nu chiar ani în unele cazuri. În afaceri nu poți reuși dacă nu ai “mentalitatea agricultorului”! Este nevoie de timp pentru a reuși să câștigi bani în afaceri, însă, atunci când afacerea ta devine un succes, pătrunzi în lumea magnifică a celor bogați, în cercul select al celor care își permit să conducă o mașină foarte scumpă, a celor care își permit să locuiască într-o vilă ultraluxoasă, a celor care își permit să guste din toate plăcerile vieții. Știi de ce nu reușesc unii oameni să câștige repede bani în afaceri? Tocmai pentru că vor să câștige repede. Ca să faci un film bun, durează cel puțin un an. Abia apoi vin încasările. Copilul se naște și el după nouă luni chiar dacă l-ai conceput azi. Românii aveau o vorbă: „Grăbește-te încet!”. Știau ei ce știau. Uită-te în jurul tău! Uită-te la acei afaceriști care acum se scaldă în bani! Desigur, vorbim despre afaceriștii care și-au construit averile prin muncă cinstită. Cei care au dat niște “tunuri” și au câștigat o aparentă și trecătoare bogăție, nu se pot numi “afaceriști”. Uită-te în jurul tău, la afaceriștii care fac mereu bani și își trăiesc visul! Tu îți trăiești visul acum? De ce unii oameni reușesc să facă averi colosale și să trăiască o viață ca în paradis? Care este secretul lor? Secretul este în rădbarea și gândirea că nu te poți îmbogăți peste noapte! Și încă un lucru extrem de important: SERIOZITATE MAXIMĂ!

Toți oamenii, dar absolut toți oamenii, au de ales: salariat sau stăpânul propriei vieți. Este simplu. Hai să vedem diferența dintre salariat și stăpânul propriei vieți. Ce primește, de fapt, salariatul? Salariatul primește bani (salariu) pentru munca prestată. De exemplu, un salariat care primește lunar un salariu de 320 de euro și lucrează lunar câte 160 de ore, primește, de fapt, bani în schimbul timpului. Altfel spus, în schimbul celor 160 de ore, salariatul respectiv primește 320 de euro. Acesta este sistemul “Schimb Timp Contra Bani”. Pentru o unitate de timp lucrată, salariatul primește o unitate de bani. E simplu. În exemplul nostru, o oră lucrată echivalează cu 2 euro. Salariatul face un schimb: îi dă angajatorului o oră din timpul lui liber, iar angajatorul îi dă salariatului 2 euro. Desigur, în decurs de o lună, salariatul îi dă angajatorului 160 de ore din timpul lui liber, iar angajatorul îi dă salariatului 320 de euro pentru acele 160 de ore lucrate. O oră = 2 euro. Asta înseamnă “Schimb Timp Contra Bani”. Îți dau timpul meu, îmi dai bani. Toți, dar absolut toți salariații din lume sunt prinși în sistemul “Schimb Timp Contra Bani”. Dacă salariatul vrea să câștige mai mulți bani, poate alege, dacă e posibil, să-și ofere mai multe ore din timpul lui liber, pentru a primi mai mulți bani. Astfel, dacă, pe lângă cele 160 de ore lunar, salariatul mai oferă angajatorului încă 50 de ore, angajatorul îi mai dă, la schimb, salariatului, încă 100 de euro. Foarte frumos, numai că în acest sistem există o mare problemă. Da, o mare problemă. Această problemă este: Timpul fiecărui om este limitat. Fiecare om are la dispoziție numai 24 de ore pe zi. Atât. Nimeni nu poate face rost de mai mult de 24 de ore pe zi! Dacă salariatul vrea să câștige mai mulți bani în sistemul “Schimb Timp Contra Bani”, câștigul lui va fi întotdeauna limitat, pentru că și timpul lui este limitat. Astfel, oricât de mare ar fi dorința salariatului de a câștiga mai mulți bani în sistemul “Schimb Timp Contra Bani”, el nu poate câștiga mai mulți bani! Sistemul “Schimb Timp Contra Bani” nu îi dă voie să câștige mai mult. De ce? Pur și simplu pentru că acest sistem este limitat. Salariatul care se bazează numai pe salariu va câștiga toată viața, lună de lună, cam aceiași bani. Mai poate primi, pe ici, pe colo, câte o mărire de salariu, dar, indiferent cât de mulți ani ar lucra, salariatul are un câștig întotdeauna plafonat. Și, dacă venitul salariatului este limitat, așa vor fi și posibilitățile lui, toată viața: limitate.

Simplul salariat nici măcar nu poate spera la un câștig mai mare. Salariatul se târăște prin viață și luptă cu nevoile, tot sperând că odată și odată vor veni zile mai bune. Numai că zilele mai bune nu vor veni niciodată pentru salariatul care primește o bucățică de bani în schimbul bucățelei de timp și efort pe care o oferă angajatorului. Mai există o categorie profesională prinsă și ea în capcana “Schimb Timp Contra Bani”. Este vorba despre liber-profesioniști. De exemplu, un zugrav, care nu este salariat, nu este angajat nici la stat, nici la patron, ci realizează lucrări pe cont propriu, primește bani în schimbul a ceva, mai exact în schimbul lucrării pe care o efectuează într-un anumit timp. Liber-profesionistul câștigă bani tot în sistemul “Schimb Timp Contra Bani”, pentru că timpul lui este limitat, la fel ca al celorlalți oameni. Să presupunem că un zugrav zugrăvește o casă într-o zi. Chiar dacă acel zugrav ar vrea să zugrăvească două case într-o zi și să câștige mai mult, nu poate, pentru că nu are la dispoziție 48 de ore pe zi, în loc de 24 de ore.

Așadar, zugravul respectiv, oricât de bun și de talentat ar fi el în meseria lui, nu își poate crește nelimitat câștigurile. Chiar dacă l-ar căuta tot mai mulți clienți, zugravul nu poate servi decât un număr limitat de clienți. Chiar și dacă acel zugrav ar fi căutat de o mie de clienți pe zi, el nu a făcut nicio afacere, pentru că nu poate servi o mie de clienți pe zi, ci unul singur. E clar. Salariații niciodată nu se vor putea numi afaceriști. La fel, nici măcar liber-profesioniștii nu se pot numi afaceriști. A face afaceri înseamnă a face bani într-un cu totul alt mod. Dacă vrei să câștigi bani din afaceri și să te îmbogățești, trebuie să gândești cu totul altfel decât un salariat sau un liber profesionist. Dacă vrei să te îmbogățești din afaceri trebuie să uiți complet de sistemul “Schimb Timp Contra Bani”.

2.2 – VALORIFICAREA

Dacă nu ești o vedetă la Hollywood sau un superstar în muzică, nu te vei îmbogăți niciodată folosind sistemul “Schimb Timp Contra Bani”! De fapt, ce spun eu “îmbogățire”? În sistemul “Schimb Timp Contra Bani” nici măcar nu vei putea câștiga bani suplimentari care să îți asigure un trai cu adevărat decent! Banii adevărați se fac din afaceri. Iar afaceriștii folosesc un alt sistem de a produce bani. Acesta este primul instrument folosit în orice afacere: VALORIFICAREA. Ce înseamnă “valorificare”? Hai să vedem exemplul unui patron care are o fabrică de săpun. Acea fabrică are 100 de angajați. Banii pe care îi câștigă patronul nu mai sunt bani obținuți din efortul lui individual, ci din valorificarea timpului și efortului altor oameni. În exemplul nostru, patronul fabricii de săpun câștigă bani din valorificarea timpului și efortului celor 100 de angajați. De la fiecare angajat, patronul câștigă câte foarte puțin, dar, pentru că este vorba despre mulți angajați, câștigul patronului este și el foarte mare.

Patronul nu schimbă timp contra bani, el se folosește de timpul și efortul altor oameni și câștigă bani. Aceasta este marea diferență! Dacă patronul mai deschide încă o fabrică de săpun, cu încă 100 de angajați, acel patron se îmbogățește și mai tare, pentru că valorifică timpul și efortul a încă 100 de oameni. Apoi, dacă patronul mai deschide și a treia fabrică, bogăția lui crește. Cu cât deschide mai multe fabrici, cu atât se îmbogățește mai mult! Patronul devine tot mai bogat, chiar dacă și timpul lui este limitat la 24 de ore pe zi. Cu cât valorifică timpul și efortul mai multor oameni, cu atât devine mai bogat. Ai văzut tu vreun patron care să poată munci cât 10 oameni? Dar cât 100 de oameni? Dar cât 1000 de oameni? Nu există nicăieri un astfel de om. Și totuși, cum este posibil ca unii oameni să facă avere? Cum este posibil ca un patron care muncește 8 sau 10 ore pe zi să câștige mulți, incomparabil mai mulți bani decât un angajat care lucrează tot 8 sau 10 ore pe zi? Simplu. Prin VALORIFICARE. Valorificarea este un instrument minunat prin care te poți îmbogăți, dar cu o singură condiție: să îl folosești. Degeaba știi ce e aceea valorificare, dacă tot speri că vei câștiga mai bine ca angajat. Hai să vedem încă un exemplu, pentru a înțelege și mai bine ce înseamnă VALORIFICAREA. Să spunem că tu vinzi telefoane mobile. Și să mai spunem că nu ești angajat, ci un fel de liber profesionist, un fel de agent de vânzări independent. Să presupunem că în fiecare zi reușești să vinzi câte un telefon, iar câștigul tău de la fiecare telefon vândut este 10 euro. Asta înseamnă că, în decurs de o lună, câștigi 300 euro. 10 euro x 30 de zile = 300 euro. Acest mod de a câștiga bani nu se numește afacere, chiar dacă e vorba de bani câștigați fără a fi angajat. De ce nu se numește afacere? Pentru că nu folosește instrumentul numit VALORIFICARE. Banii pe care îi câștigi depind de efortul tău și de timpul pe care îl acorzi vânzării de telefoane. Însă timpul și efortul tău sunt limitate.

Dacă îți ia o zi întreagă pentru a vinde un telefon, nu mai poți vinde, de exemplu, două telefoane pe zi, pentru că nu ai la dispoziție mai mult de 24 de ore zilnic. Aceasta este marea problemă a activităților care nu folosesc VALORIFICAREA: Muncești mult, iar câștigul este mereu limitat. Oricât de mult ai munci, nu te poți dezvolta atât cât ți-ai dori. Ei bine, cu totul altceva este când folosești acest minunat instrument care se numește VALORIFICARE. Hai să spunem că, în loc să vinzi tu singur câte un telefon pe zi, începi să colaborezi cu parteneri care să vândă și ei telefoanele pe care le vinzi tu. Cu fiecare partener închei următoarea înțelegere: îi dai posibilitatea de a vinde telefoanele tale, iar pentru fiecare telefon pe care partenerul tău îl vinde, tu încasezi 5 euro. Astfel, dacă realizezi o colaborare cu 10 parteneri, iar fiecare partener vinde câte un telefon pe zi, tu câștigi lunar 1500 euro. Apoi, dacă vrei să câștigi mai mult, mai găsești încă 10 parteneri. Vei câștiga încă 1500 euro lunar. Și tot așa. Cu 20 de parteneri, câștigi 3000 euro lunar, în loc de 300 euro lunar, cât ai câștiga dacă ai vinde singur telefoane. VALORIFICI timpul și efortul celor 20 de parteneri și câștigi de 10 ori mai mult decât ai câștiga dacă ai folosi doar timpul și efortul tău. Asta înseamnă PUTEREA VALORIFICĂRII. Când vindeai singur telefoane, câștigai 300 euro lunar. Când ai folosit VALORIFICAREA timpului și efortului altor oameni, ai câștigat 3000 euro lunar, adică de 10 ori mai mult. Înseamnă asta că tu ai muncit de 10 ori mai mult? Nu! Tu ai muncit la fel, numai că instrumentul numit VALORIFICARE ți-a permis să câștigi mult, mult mai mult decât dacă nu l-ai fi folosit. VALORIFICAREA este calea către o viață cu adevărat îmbelșugată. În această parte, vei învăța detaliat cum să folosești VALORIFICAREA și cum să te îmbogățești folosind VALORIFICAREA. Da, îmbogățește-te! Țintește sus, sus de tot! De ce să te mulțumești cu puțin, când poți mult mai mult?

Fără să folosești VALORIFICAREA, vei fi prins mereu în capcana celor care își schimbă timpul pe bani. De ce să te mulțumești cu un câștig mic sau mediu, când ai oricând la dispoziție VALORIFICAREA, instrumentul care așteaptă doar să-l folosești? Folosește VALORIFICAREA și îmbogățește-te! Adaptând acest concept la ceea ce fac eu, practic eu îmi folosesc timpul scriind și îl folosesc doar pentru mine, nu dau timpul meu nimănui. Și îmi valorific potențialul vânzând cărțile mele prin editură, preferând să împart cu alții beneficiile cărților mele, decât să nu vând deloc sau foarte puțin, dacă aș fi optat să fac totul în regie proprie. La fel se întâmplă și cu seminariile pe care le țin, împart câștigurile obținute din încasarea plății seminarelor, cu cei care mă găzduiesc, așa totul este în avantajul tuturor celor implicați în acest proiect al meu. Deci eu valorific potențialul mai multor oameni care lucrează ei pentru mine, nu eu pentru ei, deci eu nu-mi vând timpul unui șef pentru care primesc salariu, ci eu îmi valorific timpul meu pentru mine și atât.

Și acum află ce pericol îi așteaptă pe salariați: semnalul de alarmă deja s-a tras. În societatea în care trăim, cei care susțin prin impozite și taxe pe cei care au nevoie de asistență medicală și socială (cum ar fi pensionarii si șomerii) nu mai dețin aceeași forță. Ca urmare a evenimentelor din prezent, economiile destinate pensiilor celor care acum sunt angajați vor fi distruse (acesta e adevărul crunt…). Așa că, după o viață de muncă, te poți trezi că depinzi de familia ta sau de guvern… Familia nu prea te va putea ajuta, guvernul nici atât… Soluția rezonabilă este să-ți asiguri tu stabilitatea financiară pe termen lung, astfel încât să nu mai depinzi de nimeni. Cei care nu vor dori să facă asta sau nu vor ști cum, se pot aștepta la tot ce e mai rău.

Mă uit la salariații care tot speră că guvernele sau patronii le vor mari salariile. Și salariații aceștia încă mai visează (cu naivitate) că greva sau schimbarea locului de muncă le oferă un câștig mai mare. Hai să fim realiști și să recunoaștem: de câte ori s-a întâmplat ca salariații să fie pe deplin mulțumiți de banii oferiți de guverne sau patroni? Dacă ne gândim bine, niciodată cu adevărat ! Mai mult, oare nu fiecare om își dorește să nu mai urmeze ordinele nimănui? Chiar și tu îți dorești să nu mai depinzi în totalitate de un salariu lunar – care niciodată nu e suficient de mare încât să-ți acoperi toate cheltuielile. Vreau să înțelegi corect: în loc să aștepți zadarnic de la guvern sau patroni să-ți mărească salariul sau să-ți ofere pe tavă un loc de muncă bine plătit, e mult mai sigur să-ți alegi tu o oportunitate care să-ți aducă bani. Dacă acum ai un loc de muncă, păstrează-l! Societatea are nevoie de oameni care să muncească. Dar începe să câștigi și alți bani, în timpul tău liber! Aceasta e calea reală de a-ți mări salariul, nu mila de la guvern sau patroni, milă care nu va veni niciodată! Cum poți înțelege cel mai bine expresia “libera inițiativă”? În comunism, așa ceva nu era posibil. Guvernul le răpea oamenilor libertatea și îi obliga să trăiască dependenți de el. Guvernul asigura atunci, pentru toți oamenii, cele necesare traiului, însă nu le asigura și libertatea.

Comunismul este o epocă ce a trecut. A rămas însă un curent la fel de periculos: “slujbismul”. Așa cum se întâmpla în comunism, în epoca “slujbismului” renunți de bună voie la libertatea ta, ca să primești în schimb un salariu lunar. Adevărul este că dependența de serviciu este o capcană, așa cum o să descoperi și în această a doua parte a cărții mele. Această dependență de guvern sau de patroni te face să plătești un preț foarte mare, preț pe care acum încă nu îl conștientizezi. Din păcate, prea mulți oameni visează astăzi să le pice din cer bani mulți și să trăiască apoi toată viața fără să mai muncească. O dovadă clară: uită-te la câți oameni bagă bani la jocurile de noroc (cum ar fi 6 din 49, joker și American poker), sperând că destinul o să-i “loveasca” cu un noroc chior și că vor trăi apoi în belșug și fericire. În țara asta sunt milioane și milioane de naivi care visează să câștige la loto 6 din 49. Dacă și tu faci parte dintre ei, e timpul să revii la realitate. Te-a prins cumva și pe tine “mentalitatea loteriei”? Dacă tu contezi pe loterie ca să-ți îndeplinești visurile, află că ești pe un drum total greșit. Sunt mai multe șanse să te lovească fulgerul, decât să câștigi la loterie. Desigur, nimeni nu-ți interzice să joci la loto. Acest joc poate fi și un amuzament. De asemenea, nu o să câștigi niciodată dacă nu joci. Însă jocul la loto e un joc și atât. În niciun caz nu este o metodă rațională prin care să-ți câștigi libertatea financiară! Mai există însă un sistem (învechit) care se aseamănă cu loteria. Cei care joacă la loto contează pe niște variante de numere pentru a-și câștiga un viitor sigur. La fel, cei care trăiesc cu mentalitatea “trebuie să am un serviciu bun” au ferma convingere că un loc de muncă le poate asigura viitorul din punct de vedere financiar. Așa să fie oare? Hai să spunem că vrei să te angajezi.

Dorința ta este ca angajatorul să-ți promită că salariul tău va crește în fiecare an. De asemenea, vrei ca angajatorul să-ți promită că locul tău de muncă va fi veșnic, adică niciodată nu te va concedia. Sunt realiste aceste dorințe ale tale? Desigur că nu! După cum se observă în lumea de azi, mulți oameni schimbă în decursul carierei chiar și 10 servicii diferite. Asta înseamnă siguranță? Oamenii își doresc siguranță, dar strategia serviciului este greșită. Acesta este adevărul. Oamenii care depind de serviciu ca să-și obțină libertatea financiară sunt ca și cei care depind de loterie. Adică păcăleala este la fel, în ambele cazuri: serviciu și loterie. Sunt acum milioane de visători care speră să câștige la loto și să-și asigure viitorul. Sunt acum milioane de visători care speră că serviciul le asigură viitorul.

Adevărul trist este că mai toți angajații se roagă cu spaimă ca să treacă și de următoarea restructurare și să nu-și piardă locul de muncă. Îți recomand să nu mai visezi și să nu mai confunzi jocul la loto (și serviciul) cu posibilitățile reale prin care îți asiguri stabilitatea și libertatea financiară! Singura cale să nu mai visezi este să acționezi. Desigur, ca să acționezi trebuie să iei o hotărâre grea. Trebuie să începi să faci și altceva decât te-ai obișnuit. Rezultatul însă va fi că vei avea o viață cu adevărat mai bună decât până acum. Și totuși, dacă metodele de îmbogățire sunt la îndemâna oricui, de ce nu se îmbogățesc toți oamenii? Unul dintre răspunsuri e simplu: oamenii care nu progresează se tem să acționeze, din cauză că ei dau atenție prea mare oricărui fel de risc. Putem însă cu adevărat să scăpăm de riscuri? Există oare vreun om care să spună că viața îi oferă garanții? Cu siguranță nu! Nu te mai poți considera în siguranță nici în locurile apreciate ca fiind sigure. Gândește-te la evenimentele din 11 septembrie 2001 din SUA. Poți să fugi de riscuri? Nu! Orice căsătorie, de exemplu, presupune și riscul divorțului. Și totuși, foarte mulți oameni se căsătoresc. Dacă toți oamenii ar fi ținuți în loc de spaima unui posibil divorț, numărul căsătoriilor legale ar fi extrem de mic. Riscul nu-l poți evita. Însă poți să controlezi riscul, până la un nivel.

Adevărul este că toți oamenii, indiferent dacă sunt angajați sau au propria lor afacere, au mereu de înfruntat riscuri. Să spunem că lucrezi ca angajat. Cât de sigur este locul tău de muncă? În plus, atunci când ești angajat, nu tu ai controlul, ci cel care te-a angajat. Doar două cuvinte sunt de ajuns să-ți mai pierzi și iluzia siguranței pe care credeai că o ai: “ Ești concediat!”. Poți să scapi de riscuri în viață? Nu! Doar le poți controla, într-o oarecare măsură. Ce înseamnă să controlezi riscul? O să-ți dau un exemplu, ca să înțelegi mai bine. Să spunem că dispui acum de suma de 1000 de dolari. Ai două variante:

1. bagi 1000 de dolari la jocuri, cu speranța că vei câștiga mult mai mult.

2. investești 1000 de dolari în pachete stabile de acțiuni, cu șansa să obții, pe termen lung, profit de 10% sau poate 20%.

Riscul există în ambele variante. Totuși, riscul de la jocurile de noroc nu îl poți controla aproape deloc. Însă, când investești în acțiuni la bursă, întotdeauna îți poți vinde acțiunile și îți poți recupera banii. Și în cazul bursei se pot da falimente, dar poți controla zilnic evoluția acțiunilor și așa ai un control asupra prețului. Așadar, e clar: nu poți evita riscul, însă îl poți controla. Tu deții controlul. Este adevărat, mulți oameni nu vor să riște. De ce? Pentru că se tem de eșec. Întrebarea lor este: “Ce se întâmplă dacă dau greș?”. Ei bine, află că aceeași întrebare și-o pun și oamenii de succes. Numai că ei au știut să facă diferența dintre orice fel de frică și un potențial eșec (adică un eșec ce nu se știe sigur dacă se va întâmpla).

Mai mult, oamenii de succes acționează. Oamenii de succes trăiesc cu acest gând: “Dacă stau și nu fac nimic, oricum plătesc. Da, plătesc trăind o viață mediocră”. Din nefericire, oamenii care nu ating succesul sau obișnuit doar să se justifice. Ei își spun: “E OK să mă mulțumesc doar cu un serviciu mediocru. E OK să mă mulțumesc cu un sălărel sigur. E OK să mă mulțumesc cu un locșor calduț,…”. Dar oare chiar e OK? Tu știi bine că nu e deloc OK! Este OK să ai capacitatea de a-ți construi un viitor luminos, dar tu să te mulțumești toată viața să rămâi la un loc de muncă banal? Nu este OK! Și tu știi asta! Abraham Maslow, renumit psiholog, spunea: “Acela care alege să fie mai puțin decât poate realize, va fi nemulțumit tot restul vieții sale”. Chiar și tu ești în stare să realizezi mult mai multe lucruri decât crezi că poți acum. Dar, ca să realizezi mai mult, trebuie să depășești teama și să acționezi. Altă cale nu există. Drumul spre independența financiară nu este ușor, desigur. Dimpotrivă, poate fi presărat cu multe eșecuri. Însă gândește-te că ai de parcurs un drum mai lung. Independența financiară presupune și să vezi ca pe un maraton ceea ce faci, nu ca pe o cursă scurtă și de viteză. Oamenii de succes mai eșuează și ei. Dar asta nu-i sperie. Dimpotrivă. Ei știu că din eșecuri au de învățat și astfel vor progresa.

Știai că Walt Disney a fost și el cândva concediat, din cauza unei singure greșeli de desen? Mulți oameni care au reușit să atingă succesul, în momentele în care au fost și ei atinși de faliment, s-au simțit distruși. Și crezi că, în acele momente grele, a venit vreun ghicitor la ei să le spună cum va fi viitorul? Nu! Ei singuri au înfruntat situația, au acționat și au continuat. Pentru oamenii de succes, eșecul este doar ceva temporar și nu poate să dureze toată viața. Tu cum poți să știi dacă vei avea succes sau nu? Există o singură cale de a afla: să acționezi. Dacă nu acționezi, este imposibil să afli dacă ai fi putut să ai succes.

În acest capitol vreau să-ți mai spun ceva foarte important pentru succesul tău. E foarte posibil ca tu să fi citit până acum articole sau cărți despre puterea visurilor. Pe internet vei găsi foarte multe articole care să te învețe ce important e să ai un vis puternic pentru a reuși să-ți atingi scopul. Însă nimeni nu ți-a explicat ce să faci dacă lucrurile nu merg chiar cum ți-ai planificat la început. Mulți te învață cum să-ți faci niște visuri mărețe. Și cam atât. Tu, cu naivitate, începi să crezi în visul tău, convins că îl vei vedea cândva și realizat. Apoi, când ieși pe ușa din față, zbang!, te-ai lovit cu capul exact de realitate! Contactul cu realitatea este foarte dur! Contact cu realitatea: cunoscuții tăi îți spun să renunți la visurile tale și să trăiești aici, pe pământ. Contact cu realitatea: Datoriile tale se adună și nu mai reușești să le faci față. Contact cu realitatea: Vrei să ajungi cu trenul la un eveniment foarte important, dar trenul are o întârziere de câteva ore. Contact cu realitatea: La interviu te-ai descurcat excelent, apoi afli că angajatorii te-au respins. Te-ai prins, nu-i așa?

Cam toate cărțile care te învață despre cum să visezi, au obiceiul să ascundă faptul că noi trăim într-o lume care ne îngroapă visurile. Pornești la drum, animat de un vis măreț, apoi, când te izbești de obstacole, te trezești bulversat. Iar obstacolele apar sigur, nu o să scapi de ele! Să știi că lumea îți distruge visurile! Asta e realitatea! Și ce vei face când visurile tale încep să fie distruse? Te strecori înapoi în casă, iei un hârleț, mergi în spatele casei, undeva într-un loc ascuns de privirile lumii, începi să sapi și îți îngropi toate visurile. Gata, dacă tu tot vezi că lumea și contactul cu realitatea îți distruge visurile, ce rost mai are să visezi? Nu-i mai bine să-ți îngropi visurile și să trăiești și tu ca toți oamenii? Și asta e atât de trist! La ce ți-a folosit că ți-ai îngropat visurile? La nimic! Ai auzit de “mitul oamenilor de succes”? Cei mai mulți oameni cred așa: “Oamenii de succes”, spun unii, “au de înfruntat mult mai puține obstacole decât noi, oamenii obișnuiți. Din această cauză, oamenii de success reușesc să-și trăiască visurile, iar noi, oamenii banali, trebuie să ne mulțumim cu puțin, cu lumea noastră reală.” Dar acesta e doar un mit, adică ceva care nu e adevărat! Și care e adevărul.

Adevărul e că oamenii de succes nu trăiesc într-o lume paralelă, adică ei nu trăiesc într-o lume în care problemele și obstacolele nu există! Dimpotrivă! Oamenii de succes trăiesc și ei în aceeași lume cu noi, în aceeași lume care ne distruge visurile! Absolut toți oamenii se confruntă cu probleme, chiar și oamenii de succes! Probleme sunt de toate felurile, mici și mari. Există acest adevăr: oamenii care reușesc să-și trăiască visurile se confruntă și ei cu foarte multe și foarte mari probleme în viața lor! Oamenii care își trăiesc visurile nu au ajuns la succes bătând din palme și fluierând! Nu! S-au confruntat și ei cu realitatea dură și cu destule probleme și obstacole! Au luptat și au depășit problemele. Așa e, viața nu e mereu dreaptă. Și totuși îți poți trăi și tu visurile! Cum vei face asta? Simplu. În lecțiile acestui capitol vei învăța strategiile prin care să îți transformi în realitate visurile. Citește și pune în practică ceea ce citești! Realizarea unui vis începe cu începutul.

2.3 – INVESTITIA

Foarte mulți oameni, când aud cuvântul “afaceri” se gândesc la cuvântul “investiții”. “Nu pot să mă ocup de afaceri, pentru că n-am bani să investesc”. “M-aș apuca de o afacere, dar în afaceri îți trebuiesc mulți bani, iar eu n-am”. Ai mai auzit astfel de păreri. Ei bine, astfel de păreri sunt greșite! Oamenii cred în mod greșit că ai nevoie de bani mulți pentru a începe o afacere! Adevărul este altul. Există afaceri care cer bani mulți pentru a le dezvolta, dar există și afaceri care se pot porni cu bani foarte puțini. Cât de puțini bani? O să ți se pară incredibil, dar o să vezi în continuare cu ce investiție mică poți porni o afacere de mare succes. Mai întâi, gândește-te la asta: toți oamenii investesc bani. Exact, ai citit bine, toți oamenii investesc bani. Chiar și tu investești bani. Atunci când cumperi de la magazin o pâine, investești bani. Da, investești bani în întreținerea vieții tale. Ai putea spune că este vorba despre o cheltuială, dar eu prefer să-i spun și investiție, pentru că vorbim despre niște bani folosiți cu un anumit scop. Atunci când mergi la restaurant să servești masa, investești bani. Da, investești bani în întreținerea vieții tale, pentru că fără hrană nu poți trăi. Toți oamenii investesc bani în hrană, pentru că toți oamenii au nevoie de hrană pentru a trăi. Nimeni nu scapă de investițiile de bani! Toți oamenii investesc bani în ceva. Atunci când îți cumperi haine, tu investești bani în acele haine. Atunci când mergi la cinema să vezi un film, tu investești bani în vizionarea unui film bun.

Așadar, e clar: Toți oamenii investesc bani. Numai că investițiile de bani sunt de două feluri. Hai să vedem niște exemple. Când cumperi pâine din magazin, tu investești bani în hrana care te menține în viață. Ok, e foarte corect așa. E nevoie să dai bani pentru a cumpăra hrană, pentru că fără hrană nu poate nimeni trăi. Acum aș vrea să te întrebi: În afară că te ajută să te menții în viață, banii dați pe acea pâine te mai ajută la ceva? Răspuns: NU. Ai investit bani în hrană, hrana te menține în viață și atât. Nimic altceva! Banii s-au dus pe hrană, tu trăiești mai departe și nimic altceva nu mai obții din acea investiție. Acea pâine în care ai investit bani reprezintă ceea ce în lumea afacerilor se numește pasiv, adică ceva în care ai investit bani, dar nu mai produce alți bani. Pâinea în care ai investit bani nu produce alți bani pentru tine, ci te ajută doar să-ți menții aprinsă flacăra vieții. Desigur, dacă tu dai bani pe hrană, trăiești mai departe și produci alți bani, dar asta e cu totul altceva. Hrana reprezintă tot un pasiv pentru că ea, în sine, nu produce bani pentru tine. Alte exemple:

1. Să spunem că tu cumperi din magazine un tablou pe care să îl agăți pe peretele din sufragerie. Ai investit bani într-un tablou, dar ai investit într-un pasiv, pentru că tabloul acela nu mai produce alți bani pentru tine, decât dacă l-ai luat în vederea vinderii lui mai târziu când valoarea lui va crește semnificativ.

2. Ai investit bani într-un automobil. Acel automobil reprezintă un pasiv, pentru că automobilul, în afară de cazul în care îl folosești pentru taximetrie, nu mai produce alți bani pentru tine.

3. Ai investit bani în petrecerea unei vacanțe la mare. Acea vacanță la mare reprezintă un pasiv, pentru că vacanța la mare te distrează și te relaxează, dar nu mai produce alți bani pentru tine.

Regula e simplă și clară: pasivele reprezintă ceva în care investești bani, dar acel ceva nu mai produce alți bani pentru tine. De fiecare dată când investești bani în ceva, în orice, nu contează, întreabă-te: “Acest ceva în care am investit bani produce sau nu alți bani pentru mine?” Când cumperi, de exemplu, un DVD cu muzică, întreabă-te: “Acest DVD în care am investit bani produce sau nu alți bani pentru mine?” Dacă acel DVD nu produce alți bani pentru tine, înseamnă că acel DVD este un pasiv. Și acum gândește-te la ceva foarte adevărat și cam trist: toți oamenii care aleg să câștige bani numai în sistemul “Schimb timp contra bani” investesc bani numai și numai în pasiv. Ei muncesc tot timpul pentru bani, apoi investesc acești bani în pasiv, în ceva care nu le mai produce alți bani.

Desigur, este necesar să investești bani în hrană, în îmbrăcăminte și în tot ceea ce ajută la întreținerea flăcării vieții tale, dar problema dureroasă este alta: oamenii investesc bani și într-o sumedenie de passive total inutile. Gândește-te: Cât de folositor este să investești bani în țigări? Cât de folositor este să investești bani în nu știu care marcă de băutură răcoritoare? Cât de folositor este să investești bani într-un ceas “Rolex”? Cât de folositor este să investești bani într-un televizor cu plasmă foarte scump? Cât de folositor este să investești bani într-un tricou pe care îl porți trei zile, apoi îl lași uitat undeva prin recamier? Lista exemplelor poate continua la infinit. Mulți oameni se plâng că nu au bani suficienți. Dar, dacă îi întrebi în câte passive inutile își investesc ei banii câștigați cu greu, descoperi ceva aproape incredibil și foarte trist: Oamenii mereu găsesc bani pe care să îi investească în passive inutile: țigări, haine scumpe, mașini, excursii, CD-uri, băuturi alcoolice, etc, etc, etc. Desigur, până la un anumit punct, poți investi bani și pentru plăcerile tale, dar… Și aici există un mare dar. Dacă vrei să scapi din capcana “Schimb Timp Contra Bani”, pune deoparte o mică parte din banii tăi și nu îi mai investi în pasive inutile, ci investește-i în ceva care să producă alți bani pentru tine. Atunci când investești bani în ceva care produce alți bani pentru tine, înseamnă că ai investit într-un activ. De exemplu, când cumperi un apartament pe care îl oferi cu chirie, tu ai investit într-un activ. Acel apartament reprezintă un activ, pentru că produce alți bani pentru tine.

Alt exemplu: Când cumperi un automobil cu care prestezi servicii de taximetrie, înseamnă că ai investit într-un activ. Acel automobil reprezintă un activ, pentru că produce alți bani pentru tine. Așadar, dacă ceva produce alți bani pentru tine, acel ceva reprezintă unactiv. Activele reprezintă cel de-al doilea instrument folosit de oamenii de afaceri. Logic, în afaceri, investiția este în active, adică în ceva care să producă bani. Ce rost ar avea ca un afacerist să investească mereu numai în pasive? Afaceriștii investesc în active, mereu și mereu, până în momentul în care au așa de multe active încât își permit să își facă și plăcerile, adică să își cumpere un automobil de lux, să meargă în vacanțe de vis, etc. Alături de VALORIFICARE, ACTIVELE au puterea de a te smulge din capcana sistemului “Schimb Timp Contra Bani”. FĂRĂ SĂ INVESTEȘTI ÎN ACTIVE, NICIODATĂ NU VEI REZOLVA PROBLEMA BANILOR! Asta e clar! Salariații și liber-profesioniștii muncesc pentru bani. AFACERIȘTII PUN BANII SĂ MUNCEASCĂ PENTRU EI. Asta e marea diferență! Salariații și liber-profesioniștii muncesc mereu pentru a câștiga bani, iar acești bani nu le vor fi niciodată de ajuns, pentru că, dacă îi investesc numai în pasive, adică în ceva care nu le mai aduce alți bani, situația lor financiară nu se îmbunătățește cu nimic, dimpotrivă, se înrăutățește mereu. Dacă bagi bani numai în hrană, în îmbrăcăminte și în plăcerile tale, niciodată nu vei rezolva problemele cu banii! Renunță la o parte din plăcerile tale și investește în active! Din momentul în care investești în active, poți spune că ești om de afaceri. Investește mereu în active și crește coloana activelor până în momentul în care ai așa de multe active, încât îți poți permite lejer să investești și în pasiv ecare să îți satisfacă poftele: automobil de lux, vilă, vacanțe, etc.

Dacă vrei să îți dezvolți o afacere puternică, să ai grijă mereu la asta: ține sub control investițiile în pasive și investește mereu în active, până când ai așa de multe active încât, orice s-ar întâmpla, niciodată nu vei mai avea probleme cu banii. Abia din momentul în care coloana ta de active este destul de mare, ai scăpat din capcana sistemului “Schimb Timp Contra Bani”. Până atunci, chiar dacă nu sună prea plăcut, ești prins în teribila capcană a sistemului “Schimb Timp Contra Bani”, capcană în care se zbat salariații, mai ales. Ai văzut și tu în unele filme: afaceriștii sunt preocupați să investească mereu în active: fabrici, restaurante, hoteluri, etc, etc. Obsesia afaceriștilor este să investească mereu în active care să le producă alți bani, apoi banii aceia îi investesc iar în active. Și tot așa. Banii produc bani, apoi acei bani produc alți bani, într-un continuu tăvălug al producerii banilor. Așa se explică de ce vezi atâția afaceriști care se scaldă în bani, conduc cele mai luxoase automobile, locuiesc în cele mai extravagante vile, își petrec timpul în cele mai de vis vacanțe.

Față de salariați sau de liber-profesioniști, afaceriștii trăiesc într-o altă lume, pentru că ei văd altfel relația cu banii. Afaceriștii adevărați, când obțin profit, îl reinvestesc pentru a scoate alt profit cu el. Salariații, când se văd cu banii în mână, se grăbesc să își satisfacă poftele cu acești bani, adică îi investesc numai în pasive. Și uite așa salariații nu se vor putea desprinde niciodată din umila lor condiție. Desigur, un salariat, dacă este destul de deștept încât să înceapă să investească și în active, va reuși, în cele din urmă, să obțină destule active încât să nu mai fie nevoit să meargă la serviciu. Asta va trebui să faci tu, dacă vrei să pătrunzi în fascinanta lume a afacerilor: să investești și în active. Reține: BANI INVESTIȚI ÎN ACTIVE = MAI MULȚI BANI PENTRU TINE. BANI INVESTIȚI ÎN PASIVE NEFOLOSITOARE = NICIUN BAN PENTRU TINE, DOAR PLĂCERE ȘI ATÂT. Începe să investești în active, chiar de azi, dacă vrei să te îmbogățești! Investește bani în active, apoi vei avea destui bani și pentru plăcerile tale! Ce e mai bine? Să te mulțumești cu un câștig limitat și să te uiți cu poftă la alții cum își satisfac cele mai mari plăceri? Sau să folosești instrumentele oamenilor bogați, să faci nelimitat bani și să îți satisfaci și tu cele mai mari plăceri?

Poate o să spui: “Dar eu nu am bani să îi investesc în active”. Oare? Hai să vedem. Raportând toate acestea la ceea ce fac eu putem concluziona: eu am valorificat puterea mea de a scrie și spiritul meu nativ de a fi scriitor, și am investit banii în active care îmi vor aduce profit pentru anii viitori (site, cărți, drepturi de autor, publicitate și diplomele de studii la cursurile pe care le-am făcut ca să pot ține seminarii și conferințe pe diferite teme la care mă pricep). Toate acestea au avut un preț, mai mic sau mai mare pe care eu l-am plătit tocmai ca într-un activ, care ulterior să-mi aducă banii necesari ca și eu să pot să gust din bucuriile vieții, să merg în excursii, să mă plimb unde vreau în lumea asta, să mănânc la ce restaurant vreau și când vreau și nu în ultimul rând să am o casă așa cum mi-am dorit. Cultura generală, educația, dezvoltarea ta personală și studiul continuu au un preț, când vei fi conștient și pregătit să plătești acel preț, atunci viața ta va fi cu totul alta. Până atunci nu-ți rămîne decât să-ți vinzi timpul altora, pentru ca ei să-și poată îndeplini visurile. Reține: Oamenii obișnuiți muncesc pentru bani. OAMENII BOGAȚI PUN BANII SĂ MUNCEASCĂ PENTRU EI. Tu din care categorie vrei să faci parte? Obligatoriu va trebui să alegi, chiar dacă nu vrei, chiar dacă nu îți place. Până acum ai învățat în acestă carte despre cele două instrumente care te vor propulsa spre succes și bogăție nelimitată: VALORIFICAREA și ACTIVELE. Asta trebuie să reții, deocamdată: VALORIFICARE + ACTIVE = start spre bogăție. Eu am plătit 150 $ pe an pentru domeniu și firma de hosting care-mi găzduiește site-ul, deci făcând o socoteală simplă am ajuns să plătesc cam 40 de lei pe luna, ceea ce înseamnă cu mult mai puțin decât dădeam eu pe băutură și țigări. Nu cred că este o suma enormă, făcând socoteala că un pachet de țigări este 15 lei și o cafea bună cam 5 lei. Deci cred că poți renunța la 2 pachete de țigări și două cafele pe lună pentru a-ți deschide propria afacere online. Școala și diplomele le poți face pe parcurs când începi să acumulezi proprii bani, așa cum am făcut și eu, deci nu se pot face toate odată. Doar că țigările și cafeaua sunt doar plăceri de moment, dar investiția intr-o afacere online este pentru viitorul tău. Oricum eu nu am spus să renunți de tot la fumat și băut cafele, e problema ta dacă vrei asta, doar că o parte din banii tăi îi poți investi în propria ta afacere online și încet încet pas cu pas să-ți faci baza viitorei tale vieți de om bogat. Simplu și totodată foarte eficient.

2.4 – PUTEREA DE A ALEGE

În acest capitol vei învăța despre cel de-al treilea instrument folosit de afaceriștii prosperi. Cele trei instrumente te vor scoate și pe tine din cenușia și umila lume a salariaților și te vor aduce în minunata lume a afacerilor, în grandioasa lume a bogăției și a posibilităților nelimitate. Și acum, un bonus special! Citește cu atenție! Ai văzut cumva serialul “Himera”, bazat pe o poveste reală? În acest film este vorba despre un băiețel al cărui sistem imunitar nu mai funcționa. Organismul lui nu se mai putea apăra în fața bolilor, astfel că era nevoit să trăiască într-un fel de balon complet sterilizat, construit de doctorii lui. Băiețelul putea să trăiască în acel balon, putea să comunice cu cei din exterior, dar nu putea să intre în lumea din exterior, pentru a nu fi contaminat cu vreun virus. La finalul filmului, băiețelul trebuie să facă o alegere foarte grea: să rămână pentru totdeauna în acel balon, în siguranță, dar izolat de lume sau să părăsească balonul și să trăiască viața cu adevărat, chiar dacă ar fi putut fi mai scurtă. Ce crezi că a ales băiețelul? Tu ce ai fi ales? Băiețelul a ales să-și trăiască viața cu adevărat, chiar dacă pentru asta a trebuit să părăsească zona în care se simțea în siguranță. De fapt, povestea (reală) a filmului ne învață acest adevăr: este imposibil să eviți durerea în viață. Dacă încerci să te protejezi împotriva suferințelor, îți reprimi bucuriile pe care viața ți le poate oferi. Adevărul trist e că mulți oameni fug de realitate, în loc să o înfrunte.

Înainte să se transforme într-un fluture superb, viermele stă într-un cocon cald și sigur. Dacă ar alege să stea pe vecie în acel cocon, viermele ar rămâne tot pe vecie în același stadiu. Cam așa se întâmplă și cu oamenii. Ei prefer să rămână în locul călduț și aparent sigur. Însă prețul pe care ei îl plătesc este că niciodată nu vor avea o viață cu adevărat superbă. Atenție! Lumea se schimbă mereu! Cei care rămân încremeniți într-o mentalitate fixă în niciun caz nu au de câștigat. Gândește-te la cât a progresat tehnologia, de exemplu. În urmă cu ani de zile, mulți oameni nici nu știau bine ce e acela un calculator. Astăzi, cine nu știe să lucreze și pe calculator, are șanse extrem de mici să se adapteze la cerințele societății. Așadar, schimbarea e prezentă peste tot și nu te poți ascunde de ea! Fiecare om are o așa-numită “zonă de confort”, în care se simte în siguranță. Orice progres în viață va fi însă zero dacă tot ce îți dorești tu este să rămâi mereu numai în locul care îți dă iluzia siguranței. Mai rău chiar, unii oameni își petrec întreaga viață în așteptarea șansei care să le facă viața mai bună. Însă această șansă nu vine pentru cei care așteaptă! Doar cei hotărâți să facă alegeri obțin succesul în viață!

Desigur, nu poți alege cum să fie vremea, de exemplu. Însă sunt o mulțime de alte lucruri în viață care depind de alegerea ta. Este vorba despre acele sute de alegeri mărunte pe care oricum le faci zilnic. Ele par neînsemnate, însă, pe termen lung, ele au efecte mari. Situația ta financiară de peste 5 ani, de exemplu, va fi rezultatul alegerilor pe care le faci acum. Situația ta financiară de acum este rezultatul alegerilor pe care le-ai făcut cu ani de zile în urmă. Culegi ce-ai semănat. Dacă faci alegeri bune, vei avea prosperitate. Dacă faci alegeri greșite, vei suferi. În lumea de azi, tu ai o mare putere: PUTEREA DE A ALEGE. În ceea ce privește banii, uite un exemplu: alegi să câștigi bani sub comanda șefilor sau alegi să câștigi bani, dar fără șefi, singurul șef să fii doar tu.

Acestă carte pe care o citești este doar pentru că așa ai ales tu. Puteai foarte bine să te uiți la televizor, în loc să citești acum toate aceste “povești”. Poți alege între a fi sărac sau a fi bogat. Și ca să fii sărac nu e deloc plăcut. Când alegi să te îngropi și mai tare în datorii, în loc să trăiești fără ele, înseamnă că ești falit. Tendința e să spui că altcineva e vinovat pentru situația ta (guvernul, patronii, etc.). Oare chiar așa să fie? Benjamin Franklin spunea: “Abia când izvorul e secat, aflăm cât de prețioasă e apa”. Cei mai mulți oameni, în zilele când au o situație cât de cât stabilă și călduță, dar nu se gândesc să-și asigure și stabilitatea financiară pe termen lung. Ei trăiesc doar momentul. Apoi, când timpurile se mai schimbă și ceea ce înainte părea sigur devine dintr-o dată nesigur, este cam târziu să mai facă ceva. Ei încep să dea vina pe guvern sau pe patroni, însă realitatea este că nu au avut grijă de viitorul lor atunci când puteau face asta. Problemele financiare nu sunt o pedeapsă pe viață. Ele pot fi eliminate, dacă acționezi. Chiar dacă acum ai o situație financiară oarecum stabilă, îngrijește-te și de viitor! Dar dacă ai deja acum probleme financiare, de ce mai stai și te gândești? Acționează! Sărăcia e nemiloasă. Atunci când ai probleme cu banii ai și stres mai mult, ai mai multe certuri cu familia, mai multe boli sau supărări… Încearcă să răspunzi la această întrebare: “Cum te-ai simți dacă nu ar fi nici o speranță să mai scapi vreodată de problemele cu banii?” Te-ai simți pentru totdeauna îngrozitor, nu-i așa? Adevărul este că oportunitățile te înconjoară așa cum apa îi înconjoară pe pești. Dacă până acum nu ai găsit ceva care să-ți aducă mai mulți bani, înseamnă că nu ai căutat îndeajuns de mult. Hai să-ți dau un exemplu interesant.

Doar 5% din totalul activității economice este destinat satisfacerii nevoilor de bază ale oamenilor: hrană și adăpost. Restul de 95%, adică cea mai mare parte a economiei, oferă oamenilor produse și servicii de care nu au neapărată nevoie pentru a supraviețui, doar pentru satisfacerea plăcerii sau a capriciilor de moment. Oare chiar avem nevoie de o mașină nouă ca să supraviețuim? Și totuși, așa funcționează economia! Oportunitățile de câștig sunt la tot pasul, pentru că oamenii vor să-și satisfacă și plăcerile sau capriciile, nu vor numai să supraviețuiască. Cei care știu cum să vină în întâmpinarea acestei nevoi de plăcere, ca să-i spun așa, câștigă averi colosale și devin bogați și superbogati. Atenție, însă! Oportunitățile se află pretutindeni în jurul tău, dar nimeni nu-ți oferă nimic pe tavă! Trebuie ca tu să te informezi, să studiezi temeinic și să acționezi în consecință! Este adevărat că trăim într-o lume care ne distruge visurile. Dar alegerea este a ta, până la urmă.

Lași lumea să-ți distrugă visurile sau îți făurești propriul tău vis? Hai să vedem mai bine ce înseamnă puterea visurilor. Știi cine a inventat expresia “Împingerea plicului”? Răspuns: piloții de avioane. În argoul piloților care efectuează zboruri de testare a avioanelor există și cuvântul “plic”. “Împingerea plicului” înseamnă forțarea avionului. Piloții zboară mai sus și cu viteză mai mare decât este prevăzut în specificațiile fabricii. Piloții de teste “împing plicul”, adică forțează avionul, zboară mai sus și mai rapid decât limita convenită, tocmai pentru a descoperi adevăratul potențial al avionului. Și știi ce se întâmplă de cele mai multe ori? Potențialul real al avionului îl depășește pe cel așteptat inițial. Exact asta facem și când visăm. La fel ca și piloții de testare, când visăm trecem dincolo de așteptările inițiale și ne extindem viziunea mult mai departe decât am putea crede inițial că am putea realiza. Și vei descoperi cu uimire că poți să faci mult mai mult decât te credeai în stare! “Împingerea plicului” te face să descoperi că poți realiza mult mai mult decât ai crezut la început! Ce este acum? O realitate mică, cu bani puțini pentru tine. Ce ar putea fi? O realitate mare, cu bani foarte mulți pentru tine. Visul înseamnă să te concentrezi la ceea ce ar putea fi în viitor, nu la ceea ce este acum. Visul înseamnă să “împingi plicul” cu așteptările tale. În loc să te mulțumești cu puțin, forțează limitele și dorește-ți foarte mult! În felul acesta, chiar dacă unii îți vor spune “Nu se poate!”, tu vei descoperi potențialul de a transforma visul în realitate, pentru că faptele nu vor mai conta, va conta doar ceea ce ar putea fi. Fără “Împingerea plicului”, adică fără forțarea limitelor, este aproape imposibil să-ți transformi visurile în realitate! Și hai să forțăm limitele! Eu am înțeles că în viață micile detalii fac diferența.

“Un drum lung de o mie de pași începe cu primul pas.” – Proverb chinezesc. Este același lucru cu urcatul în vârful piramidei pe care l-am descris mai devreme. Ce am învățat eu, că trebuie să știu să-mi valorific potențialul, aici fiind vorba de scris, și să investesc în active, pentru ca acestea să-mi aducă pe viitor bani frumoși. Am investit într-un site profesional, am investit în cursuri de dezvoltare personală de unde am învățat de la profesioniști ce înseamnă să investești în tine, atât din punct de vedere psihic dar și financiar. Pe lângă aceste cursuri am primit și diplome care mă ajută să țin seminarii și să câștig bani, fără să mă mai gândesc la șefi, condică și cât mai este până la salariu. De aici au venit și câteva contracte de publicitate care îmi conferă un statut aparte față de cum eram acum 3 ani. Se spune că nu salariul este mic, ci luna este prea lungă tot așteptând ziua de leafă. Așa că stă în puterea ta să alegi încotro o ia drumul tău în viață. Așa cum am mai zis stă doar în puterea ta să-ți schimbi viața azi și nu mâine, să începi să-ți valorifici potențialul și să investești în activele care îți vor aduce pe viitor banii necesari să ai o viață liniștită și fără datorii.

2.5 – Imită, implementează, adaptează

Puterea imitației este o altă foarte mare forță, asta e clar! Hai să căutăm niște răspunsuri! Fiecare om este dotat din naștere cu anumite înclinații și abilități. Datorită acestor abilități și înclinații, fiecare om este unic. Știi și tu. Unii oameni au un talent înnăscut pentru dans, iar alții abia își mișcă picioarele. Unii oameni sunt foarte talentați la sport, iar alții abia pot merge mai mult fără să se împiedice. Unii oameni sunt foarte talentați la muzică, iar alții nu pot cânta nici măcar două note fără să falseze. Ei bine, există un singur lucru la care toți oamenii se pricep foarte bine. Și când spun toți, înseamnă “fără excepție”! Da, află și tu acum că toți oamenii, fără excepție, se pricep foarte bine la ceva: să imite pe alții. Toți oamenii sunt foarte talentați să imite. De fapt, când este vorba despre imitare, toți oamenii sunt geniali! Toți oamenii sunt extrem de buni să imite, chiar și tu! Indiferent unde trăiești, indiferent ce alte talente sau calități individuale ai, tu ești foarte talentat la a imita pe alții.

Chiar dacă ești bogat, chiar dacă ești sărac, tu ești foarte bun la imitare! Te pricepi de minune să imiți pe alții! Tu ai început să imiți chiar din ziua în care te-ai născut. Limba pe care o vorbești acum ai învățat-o prin imitare. Ai copiat felul în care cei de lângă tine vorbeau. Ai copiat felul de a se îmbrăca al altor oameni. Ai imitat chiar și felul de a mânca. Când ai mers la școală, ai reprodus literele alfabetului și așa ai învățat să scrii și să citești. Ai imitat felul de a scrie de la stânga la dreapta, nu de la dreapta la stânga. Apoi, mai târziu, ai învățat să conduci automobilul, tot prin imitare. Ai imitat felul altora de a conduce. Instructorul auto ți-a arătat cum să apeși ușor accelerația…, cum să privești în oglinda retrovizoare…, cum să oprești la stop. Cu cât ți-ai imitat mai bine instructorul auto, cu atât ți-a fost mai ușor să treci examenul de conducere. Toți, fără excepție, suntem extrem de pricepuți în a copia obiceiurile oamenilor din jurul nostru. Și suntem așa de obișnuiți cu imitarea altor oameni încât, atunci când descoperim alte obiceiuri, din alte țări sau culturi, suntem foarte șocați. De exemplu, noi i-am copiat pe americani și ne-am obișnuit ca, atunci când mergem la cinema, să avem cu noi și floricele de porumb. Ei bine, în China, de exemplu, este un alt obicei. Chinezii, când merg la cinema, nu își iau cu ei floricele de porumb, ci… gheare de pui. Nouă ni se pare ciudat sau amuzant, dar doar ni se pare, pentru că așa ne-am obișnuit.

A devenit ceva banal pentru noi să imităm ceva și acum ne mirăm când la alții descoperim altceva. O să te întrebi: “Dar cum pot mânca chinezii gheare de pui, când se uită la film?”. Ei bine, dacă tu te-ai fi născut în China și ai fi crescut tot în China, ar fi fost ceva normal pentru tine să te uiți la un film și să mănânci gheare de pui, pentru că așa te-ai fi obișnuit. Ai fi imitat chinezii din jur și te-ai fi mirat când ai fi aflat că europenii sau americanii mănâncă floricele de porumb atunci când se uită la film. Asta e ideea: există mari diferențe între obiceiurile diferitelor popoare, dar toți oamenii au ceva în comun. Toți oamenii învață prin imitare. Imitarea este așa de firească, încât nici nu ne gândim prea mult la ea. E ceva de la sine înțeles. Imitarea, la fel ca respirația, este a doua natură a noastră. Este clar: imitarea este cel mai puternic instrument de învățare! În fiecare etapă a vieții noastre, noi învățăm totul prin imitare! Cele mai mici obiceiuri le învățăm prin imitare. Cele mai mari decizii ale noastre sunt influențate tot de imitare. Noi toți suntem “imitatori de profesie”. Amintește-ți cum ai învățat să folosești calculatorul, de exemplu. Prin imitare, desigur. Toată viața noastră, de la naștere și până la ultima suflare, este doar o imitare a altor oameni. De ce? Pentru că imitarea este ușoară, foarte ușoară. Nu trebuie să mai inventezi încă o dată roata. Imitarea funcționează întotdeauna. Noi toți suntem geniali în imitare. Tu ești un geniu în a imita pe alții. Știi că este o vorbă: “Maimuța face ce vede”. Ei bine, am putea spune: “Omul face ce vede”. Trăim într-o lume a imitatorilor.

Totul se copiază la indigo. Toți oamenii sunt extrem de talentați la imitare. Pentru că aceste lecții din acest capitol din carte, oferă exact ingredientul necesar pentru a dezvolta o afacere de succes. Hai să-ți explic. Scopul tău este ca să devii chiar mai buni decât profesorii tăi, să te autodepășești! Drumul tău se aseamănă cu drumul sportivilor de performanță, al sportivilor care se pregătesc pentru Olimpiadă. Antrenamentul sportivilor de performanță cuprinde trei părți: pregătirea fizică, aptitudinile tehnice și pregătirea mentală. Dacă un singur domeniu dintre cele trei este neglijat, performanța sportivului scade. Antrenamentul sportivilor nu este complet fără pregătirea mentală. Pregătirea mentală este folosită în multe sporturi: box, haltere, fotbal, tir sportiv, șah, etc. Pregătirea mentală este folosită și în trupele speciale (Legiunea Străină, de exemplu). Specialiștii din domeniul sportului au demonstrat că diferența dintre succes și eșec, dintre victorie și înfrângere este realizată de pregătirea psihologică de concurs. Antrenamentul fizic poate fi de aceeași intensitate pentru toți sportivii, dar pregătirea mentală este cea care face demarcația dintre învingători și învinși.

Pregătirea mentală creează stări psihice pozitive, optimiste. Pregătirea mentală are ca scop creșterea capacității de concentrare, a încrederii, controlului și angajamentului. Pregătirea mentală îți dă puterea de a continua lucrul și de a atinge obiectivele stabilite. Fără o bună pregătire mentală, vor deveni mai puternice frica de eșec, gândirea negativă, lipsa de concentrare, etc. Pregătirea mentală îți dă forța de a persevera chiar și atunci când lucrurile nu merg cum vrei tu. Pregătirea mentală menține și chiar crește entuziasmul, dezvoltă capacitatea de abordare pozitivă a obstacolelor, elimină grijile, gândirea negativă, confuzia, frica, plictiseala, nerăbdarea. Ține minte tot timpul: tu trebuie să te concentrezi la maxim asupra a ceea ce faci și construiești pentru viitor. Degeaba tu știi totul despre afacere, degeaba tu știi exact ce trebuie să faci, dacă nu ai parte și de o pregătire mentală foarte, foarte puternică! Așa cum antrenamentul sportivilor de performanță nu este complet fără pregătirea mentală, așa nici tu nu ești complet în afacerea ta, fără o excelentă pregătire mentală.

Eu am învățat de la unul din mentorii mei, Daniel Zărnescu căruia îi mulțumesc și pe această cale, că trebuie să țin cont de 3 lucruri: imită, implementează și adaptează. Imită pe cei care au ajuns departe acolo sus în vârful piramidei, implementează tot ceea ce știi de la ei la tine și adaptează totul conform personalității tale unice de individ matur. Eu am copiat toate învățămintele de la el, le-am adaptat conform profilului site-ului meu și am scris conform cu identitatea mea personală pe nișa pe care am dorit-o încă de la începutul gândirii afacerii mele online. Și seminariile mele le țin după un anumit tipar învățat de la el, dar adaptat la nevoile oamenilor cu are vin în contact și după tiparul meu personal și intelectual. Eu am totuși un avantaj față de mulți alții care sunt în nișa asta de dezvoltare personală, eu mă pot exprima mai liber direct din suflet, pentru că am avut parte de o viață tumultoasă de la care am avut ce învăța, și așa mă pot adresa celor care mă ascultă mai ușor, netrebuind să am neapărat un tipar anume al seminariului în sine. De fapt nu prea sunt de acord cu tiparele, mergând pe ideea spontaneității, și adaptând totul la fața locului, în funcție și de oamenii care vin să mă asculte la aceste seminarii și de ideile principale cu care încep seminarul respectiv. Nu a trebuit să inventez eu modul de scriere a articolelor, ci doar le-am adaptat conform site-ului meu după tiparul celor de la care am învățat, intr-un cuvânt am imitat ceea ce ei au făcut deja. După aceea cărțile au venit ca o necesitate de a scoate un produs pe piață conform cerințelor cititorilor mei.

2.6 – A FI SAU NU FI

„Dacă îți dorești succes în viață, fă perseverența cel mai bun prieten al tău, fă experiența consilierul tău înțelept, fă precauția fratele tău cel mare și fă speranța geniul tău păzitor” – Joseph Addison.

Ori ai succes, ori nu. Succesul este ca și echilibrul. Ori mergi până la capăt cu ceea ce ți-ai propus și reușești, ori nu. Gândește-te la ceea ce ți-ar plăcea cu adevărat să faci. Probabil acum ai un loc de muncă. Dar acest loc de muncă este oare ceea ce tu ți-ai dori? Gândește-te bine! Nu cumva sistemul în care muncești acum vine în contradicție cu visurile tale? S-ar putea ca mintea ta să fie obișnuită cu ideea că ai nevoie de un serviciu sigur. În același timp, visul tău este să călătorești mereu prin lumea întreagă. Dacă ar fi așa, atunci te confrunți cu o alegere grea. Nu le poți face pe amândouă, adică nu poți împăca și capra și varza. Dacă visul tău este să-ți faci o casă care costă o sută de mii de euro, dar serviciul tău îți aduce bani doar atât cât să supraviețuiești, atunci ai o problemă. Înseamnă că trebuie să schimbi ceva!

Desigur, dacă îți vei schimba visul, adică vei renunța să mai visezi la casa de o sută de mii de euro, e trist, foarte trist. Eu spun să nu-ți schimbi visul, ci să schimbi altceva. Schimbă sistemul prin care te-ai gândit până acum să-ți realizezi visul! Serviciul, de exemplu, nu este sistemul potrivit care să-ți ofere casa de o sută de mii de euro. Altfel spus, serviciul NU este “vaca potrivită” pe care să o mulgi! Trebuie să cauți o altă “vacă”, mai mare și cu lapte mai mult, dacă vrei să-ți vezi visul realizat! Toți oamenii de succes au abandonat, până la urmă, “vacile” care nu îi ajutau să ajungă la visurile lor. Au ales alte “vaci”, mai mari și mai productive. Crezi că, dacă mergi pe mâna sigură a serviciului, vei avea mai multă fericire și împlinire? Eu cred că nu. Așadar, “mulge vaca potrivită”, dacă vrei să-ți realizezi visurile!

Gândește-te la cât de mult ar dura să construiești o cale ferată, pentru a ajunge apoi dintr-un oraș în altul. Dar, dacă această cale ferată este deja construită, ce rost are să mai consumi efort și timp pentru a construi altă cale ferată? Mergi pur și simplu pe șinele care deja există și cu siguranță vei ajunge la destinație! Mai mult, vei ajunge mult mai repede și mult mai ușor la destinație! Aceasta este una dintre strategiile oamenilor de succes: “Mergi pe șinele de tren”. Altfel spus, mergi pe calea bătătorită, mergi pe calea care a mai fost folosită de alții. Dacă alți oameni au ajuns la rezultate folosind o anume cale, atunci folosește și tu acea cale! Este inevitabil: întotdeauna apar obstacole atunci când pornești pe drumul către obiectivul tău. Și ce faci atunci? Abandonezi? Nu, în niciun caz! Trebuie să găsești o cale de a continua drumul! În viață întotdeauna ai de a face și cu provocări. Dar, dacă vrei să îți vezi visul realizat, ai nevoie de voință, de rezistență și de disciplină. Este foarte ușor să cedezi în fața realităților vieții, realități care îți îngroapă visurile. Aceste realități îți furnizează mereu scuze după scuze. La final cu ce te alegi, dacă te lași copleșit de scuze? Cu o viață banală, lipsită de satisfacțiile realizării visurilor tale dragi. Sunt două căi: scuzele sau transformarea visului în realitate. Nu le poți avea pe amândouă. Trebuie să alegi doar una. Unii oameni, în loc să lupte pentru visul lor, caută, și caută, și caută, și iar caută, până găsesc cele mai bune scuze pentru a nu face nimic pentru visul lor. Pentru ei, scuzele sunt un fel de case de vacanță, numai bune pentru a se odihni și pentru a nu face nimic. Și știi care sunt scuzele: “Nu am timp…” “Nu am bani…” “Nu am încredere…” “Sunt prea bătrân…” “Sunt prea tânăr…” “Durează prea mult…” “Bla, bla, bla…” Între timp, visul lor nu se mai îndeplinește niciodată. Nu vor conduce niciodată mașina pe care și-o doresc. Nu vor locui niciodată în casa visată sau nu vor merge niciodată în vacanța dorită.

Oamenii nu renunță pur și simplu la visurile lor, ei caută și niște scuze pentru asta. Greutățile de zi cu zi sunt niște scuze excelente. În momentul în care zilnic ai de-a face cu obstacole, gata, e foarte ușor să spui că aceste obstacole sunt scuzele perfecte pentru a-ți îngropa visurile. Adevărul trist e că mulți oameni nu sunt dispuși să renunțe la confortul lor, chiar dacă ar fi să renunțe la visurile lor. Mulți oameni chiar au visuri, o, da, cum să nu, dar preferă să își îngroape aceste visuri sub un munte de scuze. Asta se întâmplă pentru că este foarte ușor să cedezi în fața greutăților. Este așa de ușor să cedezi… Și e trist… Tu ce alegi? Cedezi în fața obstacolelor sau lupți pentru visurile tale? În fiecare om se dă mereu o luptă interioară. Protagoniștii luptei sunt doi câini: câinele bun și câinele rău. Câinele bun îți zice: Fii harnic, fii puternic, rezistă tentațiilor, etc. Câinele rău îți zice: Las-o mai moale cu munca, relaxează-te, fă-ți toate poftele, renunță să mai lupți, etc. Când te întrebi “Oare să mai continui cu afacerea asta?”, câinele bun îți zice: “Da, continuă, o să reușești!”. Însă câinele rău îți zice: “La ce bun? Renunță! E prea greu!”. Uneori câștigă câinele bun. Alteori câștigă câinele rău. Însă întotdeauna câștigă câinele care vrei tu să câștige, pentru că este pur alegerea ta. Ce legătură este între cei doi câini și realizarea visului tău? Este o mare legătură! Dacă îi dai voie câinelui rău să câștige, o să amâni mereu ceea ce ai de făcut și astfel visul tău nu se mai realizează niciodată. Tu ești singurul om răspunzător de ceea ce ți se întâmplă, pentru că numai tu îi permiți unuia dintre cei doi câini să câștige! Așadar, dacă vrei să-ți transformi visurile în realitate, hrănește câinele bun și lasă-l să câștige lupta! Iar pe câinele rău închide-l undeva, să nu-l mai vezi niciodată! Știi de ce nu reușesc oamenii să-și îndeplinească visurile? Pentru că ei îl asmut pe câinele rău asupra câinelui bun, în loc să facă invers. Desigur, câinele rău e foarte puternic. E foarte greu să reziști tentațiilor și e foarte greu să reziști tentației de a renunța la lupta pentru visul tău. Câinele rău e mare, puternic și gata mereu de luptă, pentru că e hrănit bine cu un castron mare și plin cu scuze. Dacă vrei să-ți transformi visurile în realitate, hrănește-ți bine câinele bun. Închide câinele rău și dă-i din belșug hrană câinelui bun!

Hrana câinelui bun este formată din: ambiție, curaj, răbdare, muncă, seriozitate, voință, încredere, perseverență. Închide câinele rău sau lasă-l să moară de foame! Hrănește câinele bun, fă-l puternic și astfel îți vei îndeplini visurile! Știi ce pățesc cei mai mulți oameni când au un vis mare, dar pe care nu și-l urmăresc până la capăt? În momentul în care ei se confruntă cu realitatea, cad din nori și renunță la visul lor. Trist. Ca să-ți îndeplinești visul, trebuie să te dăruiești în totalitate visului tău! Devotamentul total îți dă putere să depășești toate obstacolele! Dacă dai totul, fără rețineri, visul tău va fi alimentat cu hotărâre și se va realiza! Iar devotamentul tău pentru visul care te chinuie să știi că va fi contagios! Vor apare imediat și oamenii care să facă echipă cu tine și să te ajute să-ți realizezi visul! Când dai totul, fără rețineri, îți construiești cu răbdare visul tău. Cu toate că vei avea de parcurs mulți pași, nu te concentrezi asupra obstacolelor, ci asupra rezultatelor! Chiar dacă mai e până la realizarea visului, poți vedea deja cu ochii minții cum va fi atunci. Devotamentul înseamnă stăruința de a face ceva. Puterea înseamnă voință. Dacă îți dorești cu disperare ceva, focul tău interior te va face să găsești cu siguranță calea care să te ducă spre realizarea visului tău! Așadar, dă tot ce e mai bun în tine și sigur îți vei transforma visul în realitate!

Întotdeauna trebuie să iei această decizie: Plutești în vânt, la fel ca o pană, sau zbori împotriva vântului, ca un vultur. Îți controlează vântul soarta sau tu controlezi puterea vântului? Destinul tău depinde de decizia ta. Vântul care te-ar putea împiedica să-ți realizezi visul este: amânarea. La fel de bine ar putea să fie și delăsarea sau pierderea încrederii în viitor. Dar, pentru a-ți realiza visul, trebuie să treci peste aceste turbulențe! Trebuie să mai zbori și prin vântul rece al realității! Dacă treci cu voință peste un astfel de vânt, vei reuși să ai succes! Întotdeauna trebuie să găsești o cale pentru a te ridica deasupra greutăților, deasupra tentației de a renunța la luptă! Tu decizi! În loc să cedezi în fața obstacolelor, poți alege să folosești aceste obstacole pentru a-ți alimenta visul tău de a atinge succesul. Obstacolele nu înseamnă condamnarea la eșec! Dimpotrivă! Tu poți să atingi succesul! Sigur poți! Întrebarea este: "Chiar o vei face?" Una e să poți să faci ceva și alta e să faci. Din ce cauze cei mai mulți oameni nu reușesc să facă ce și-au propus? Aceste cauze ar fi: gândirea negativă, lenea, frica, pasivitatea, amânarea… Ar trebui ca ție să-ți meargă foarte bine. Și de ce nu-ți merge? Ia analizează-te puțin! Descoperă cauza sau cauzele eșecului tău! Dar trebuie să fii sincer cu tine! Autoamăgirea nu te ajută cu nimic! Pentru a reuși, îți trebuiesc două lucruri: energie și voința de a reuși.

Drumul pe care trebuie să-l urmezi nu este ușor. Trebuie să înfrunți situațiile pe care viața ți le pune în față! Și să știi mereu ceva foarte important: situațiile favorabile pentru tine nu se formează singure! Trebuie să-ți construiești tu situații favorabile! Dacă tu îți spui mereu ”nu se poate”, atunci sigur nu vei reuși! Mai grav e când asculți pe alții care îți spun ”nu se poate”! Învingătorii sunt cei care merg înainte, în ciuda sfaturilor contrare! Ei demonstrează că ”se poate”! Obstacolele sunt pentru a fi depășite. Obstacolele sunt niște impulsuri care au rolul de a te face să cauți mijloace de depășire a lor. Sunt o mulțime de oameni infirmi (orbi, surzi, ologi, muți) care au reușit să realizeze lucruri uimitoare. Oamenilor perfect sănătoși și capabili din punct de vedere fizic ar trebui să le fie rușine când ceva nu le merge bine! Cum oare e posibil ca un infirm să reușească să atingă performanțe uluitoare și să atingă succesul cel mai mare, iar un om sănătos și perfect din punct de vedere fizic să nu reușească să-și îndeplinească visul? Care e cauza? Cauza stă chiar în creier! De ce nu reușește un om perfect sănătos și capabil? Pentru că el nu perseverează și nu crede în reușită! Asta e cauza! Toate obstacolele pot fi depășite dacă te gândești că se poate! Și mai trebuie să te concentrezi asupra modului în care să depășești obstacolele! Dar dacă te gândești mereu că obstacolele sunt prea mari și nu le poți depăși, vei da înapoi, vei renunța să mai încerci și, chiar dacă ai încerca, o faci fără tragere de inimă. Această atitudine nu te ajută cu nimic!

Cei mai mulți oameni nu pornesc pe un drum dacă nu sunt siguri că acel drum îi va duce spre succes. Aceasta e o mare greșeală! Cine știe ce este sigur și ce nu? Nimeni! Ar putea să existe un obstacol, apoi să-ți dai seama că obstacolul nu a apărut. Sau s-ar putea să crezi că drumul va fi neted, apoi să te confrunți cu un mare obstacol. Problema celor mai mulți oameni este că ei își pierd curajul imediat ce văd că drumul este blocat. Ei uită ceva foarte important: acel obstacol este însoțit întodeauna și de o soluție pentru a-l depăși. Găsirea acelei soluții depinde numai de cel hotărât să o găsească! Trebuie să-ți folosești toată puterea interioară pentru a reuși! Efortul concentrat îți aduce mereu reușita! Ideea esențială a succesului este să nu te abați niciodată de la calea ta, orice ar fi! Trebuie să fii hotărât că vei realiza ceea ce ți-ai propus să faci! Eșecurile nu îl sperie pe omul hotărât să nu se mai oprească! Învingătorul știe în sufletul lui că succesul se obține prin hotărâre neclintită, prin efort sincer și concentrat și prin credință în succes! Goethe spunea: ”Cel care are voința fermă își modelează lumea după el”. Victor Hugo spunea și el: ”Oamenilor nu le lipsește forța, le lipsește voința”. Hotărârea puternică și activitatea sunt cele care obțin victoriile, mai puțin talentul.

Nu există eșec pentru cei care își dau toată silința! Indiferent cât de greu ar fi acum, păstrează-ți curajul! Soarta se schimbă mereu, chiar și de la o zi la alta! Dacă tu muncești cu seriozitate și îți urmezi cu ambiție calea, mâine sau în altă zi soarta se va întoarce în favoarea ta! Nimic nu te dezvoltă mai mult decât activitatea hotărâtă! Progresul este inevitabil! De ce? Pentru că poziția de acum nu este una permanentă, chiar dacă ai suferit un eșec sau mai multe, chiar dacă ai obținut succesul! Tu trebuie doar să folosești fiecare ocazie care te poate ridica și mai sus decât ești acum! Trebuie să fii mereu pe fază, cu atenție mărită la oportunitățile care pot să apară! Reține: TU atragi acele lucruri pe care ți le pui în minte! Dacă vei căuta oportunități, le vei găsi! Omul care e sigur pe el și pe succesul lui e destinat să ajungă în vârf! Aș dori să redefinesc, oarecum, noțiunea de succes. De ce? Pentru că am constatat că percepția multor oameni asupra noțiunii de succes este cam idealizată. Cei mai mulți oameni cred cam așa: succesul vine atunci când pornești la drum, vine aproape de la sine, doar pentru că așa ți-ai propus. Dacă succesul întârzie, înseamnă că succesul mult așteptat nu va mai veni niciodată. Aceasta este o percepție eronată. Aceasta este greșeală fatală pe care o fac cei mai mulți. Dacă succesul nu vine imediat, ei renunță și își îngroapă visurile. Hai să ne gândim puțin la oamenii care exact în acest moment se bucură de succes. Crezi oare că acești oameni au trăit într-un fel de lume paralelă, o lume în care totul e perfect, o lume în care problemele și obstacolele nu există, iar totul vine pe tavă? Nu! Oamenii de succes trăiesc și ei în aceeași lume cu noi, în lumea plină de probleme, în lumea cu obstacole la tot pasul, în lumea care este făcută să ne îngroape visurile. De ce reușesc oamenii de succes? Pentru că ei încearcă mereu alte și alte strategii, până reușesc. Asta nu pot înțelege cei care își îngroapă visurile și se mulțumesc să trăiască aceeși viață banală. Oamenii obișnuiți procedează cam așa: încearcă o strategie, apoi, dacă această strategie nu dă rezultate, ei renunță, își îngroapă visurile și trăiesc cu convingerea că succesul nu e pentru ei, ci pentru o mână de aleși ai sorții. Și procedează așa de greșit acești oameni! Oamenii de succes, dimpotrivă, încearcă mereu alte și alte strategii, până reușesc. De fapt, oamenii de succes sunt convinși mereu, în sinea lor, că sunt destinați succesului! Mai știi ce spuneam: succesul este o stare a firii, îl ai sau nu îl ai. Dacă tu te consideri om de succes, atunci chiar vei avea succes, indiferent de momentul în care apar și rezultatele! Aceasta este diferența dintre oamenii de succes și restul.

Aproape toate cărțile de arta succesului "pedalează" pe gândirea pozitivă. E adevărat, gândirea pozitivă are un rol fundamental în obținerea succesului, însă schimbarea permanentă a strategiilor, până la obținerea victoriei, este vitală. Acesta este secretul oamenilor de succes: schimbarea strategiilor, până la găsirea strategiei care merge și aduce succesul. Oamenii de succes nu doar stau și visează la succes, plini de încredere. Nu. Ei acționează concret, schimbă tot felul de strategii, încearcă, dau greș, încearcă iar și iar, până reușesc să-și atingă scopul, tocmai pentru că ei sunt convinși, în adâncul ființei lor, că trebuie să reușească, adică se consideră deja ca fiind oameni de succes! Cineva a spus: "Visurile tale pot deveni realitate. Eu sunt dovada vie a acestui fapt. Am plecat de acasă la vârsta de 17 ani și timp de 25 de ani nu am primit decât refuzuri. Am scris peste 25 de scenarii, dar nu am renunțat niciodată." Știi cine a spus asta? Nimeni altul decât Michael Blake, cel care a câștigat premiul Oscar pentru scenariul filmului "Dansând cu lupii". Acest film a fost un real succes. Dar, dacă Michael Blake și-ar fi îngropat visul după primul eșec suferit, realul succes de acum nu ar mai fi fost posibil. Acesta e doar un exemplu. Și se pot da nenumărate alte exemple de oameni care au suferit eșecuri, au mers mai departe, au încercat și iar au încercat, până au reușit.

Pe mulți dintre noi ne doboară eșecurile și tindem să nu mai mergem mai departe. Chiar și până la sfârșitul vieții dacă este posibil, trebuie să mergem pentru a ne realiza visurile. O să aud iar voci că: „nu am timp să aștept, nu e bine să aștep atâția ani etc, etc, etc”. Nu mulți pot acest lucru, dar o să vă mai dau câteva exemple de oameni care nu au renunțat niciodată la năzuințele lor. Este bine să le luăm exemplul și astfel vom reuși în viață:

1. Winston Churchill a rămas repetent în clasa a șasea. A pierdut orice funcție pentru care a candidat… Apoi a devenit premierul Marii Britanii, la vârsta de 62 de ani.

2. Profesorii i-au spus lui Thomas Edison că era "prea prost ca să învețe ceva"… Edison a inventat 1.000 de becuri, de care ne folosim azi, după alte aproximativ 50.000 de nereușite.

3. Harland David Sanders, Colonelul Sanders de la KFC, n-a reușit să-și vândă produsele din pui. A fost refuzat de peste 1.000 de restaurante… Un singur restaurant l-a acceptat și astăzi restaurantele KFC domină piața fast-food din toată lumea, fiind probabil una dintre cele mai de succes afacere și franciză.

4. Steven Spielberg a fost refuzat de University of Southern California, facultatea visurilor sale, nu o dată, ci de trei ori! A căutat în altă parte educația și a renunțat la școală, pentru a deveni mai apoi cel mai prolific regizor de filme din istoria contemporană a cinematografiei.

5. Numerele de actorie ale lui Charlie Chaplin au fost refuzate de directorii teatrelor, deoarece erau considerate prea absurde, pentru înțelegerea umană… Cineva a mizat însă pe Chaplin, care a devenit cel mai mare comediant din istoria cinematografiei.

6. Primul contract al lui Marilyn Monroe cu Columbia Pictures a expirat, deoarece i s-a spus că nu este suficient de frumoasă și talentată pentru a deveni actrită… Monroe a devenit un sex symbol.

7. Sichiro Honda a fost refuzat de Toyota, pentru un job de inginer și a petrecut un timp în șomaj… Apoi a început să producă motociclete și a pus bazele unui business de miliarde de dolari.

8. Walt Disney a fost concediat de un redactor de ziar, deoarece "îi lipsea imaginația și nu avea idei bune"… După câteva eșecuri financiare, Disney a dobândit succesul, odată cu lansarea filmului Albă ca Zăpada. De-a lungul timpului, copilaria noastră nu ar fi fost la fel, fără ideile sale.

9. Albert Einstein nu a vorbit până la vârsta de 4 ani și nu a citit până la vârsta de 7 ani. Profesorii l-au etichetat drept "încet la minte" și "înapoiat mintal"… Doar că Einstein gândea altfel decât ceilalți. Mai tîrziu, a câștigat Premiul Nobel pentru fizică și a pus bazele teoriei relativității.

10. Charles Darwin era considerat un elev obișnuit. A renunțat la o carieră în medicină și urma să devină preot… Dar Darwin a studiat știintele naturii ca nimeni altul și și-a găsit vocația.

11. Sir Isaac Newton a primit sarcina de a administra ferma familiei, dar a eșuat lamentabil… Newton a fost trimis la Universitatea Cambridge și a devenit pasionat de fizică.

12. Prima oară când Jerry Seinfeld a urcat pe o scena de stand up comedy, a fost huiduit de audiență… În final, a devenit cel mai faimos comediant și cariera sa este marcată de unul din cele mai cunoscute sitcomuri realizate vreodată, Seinfeld.

13. Primul screen test al lui Fred Astaire a fost un eșec. Specialiștii scriau: "Nu poate interpreta un rol. Nu poate cânta. Știe să danseze un pic"… Fred Astaire a devenit însă cel mai cunoscut dansator din toate timpurile și a câștigat pentru totdeauna inimile femeilor, și nu numai, din toată lumea.

14. După prima audiție a lui Sidney Poitier, directorul l-a sfătuit să nu mai irosească timpul celor prezenți și să se facă spălător de vase sau orice altceva, decât actor… Poitier a câștigat însă un Oscar pentru talentul său actoricesc și reprezintă un nume de calibru în istoria cinematografiei.

15. Oprah Winfrey a fost concediata de la televiziune, deoarece nu era potrivită pentru micul ecran… Winfrey a renăscut însă din propria cenușă, și a devenit diva absolută a televiziunii. Are o avere de miliarde de dolari.

16. După primul său film, lui Harrison Ford i s-a spus că este posibil să nu reușească în domeniul actoriei… Dar Ford este unul dintre cei mai îndrăgiți actori din toate timpurile, filmele sale au avut încasări de miliarde de dolari.

17. Vincent Van Gogh a vândut un singur tablou în decursul vieții sale, unui prieten de-al sau… Uneori, Van Gogh a suferit de foame, pentru a picta unele din cele 800 de tablouri din portofoliu. Astăzi, operele sale artistice sunt inestimabile.

18. Prima companie auto a lui Henry Ford a falimentat… Henry a abandonat a doua companie, din cauza unei dispute și a treia s-a dus pe apa sâmbetei, datorită vânzărilor scăzute. Ford nu s-a lasat însă păgubaș și a devenit unul dintre cei mai de succes antreprenori din toate timpurile. Când urcați într-un Ford, gândiți-vă la Henry.

19. JK Rowling era șomeră, divorțată și creștea o fiică din ajutor social având abonament permanent la cantina socială, în timpul redactarii primului roman Harry Potter. A fost refuzată de sute de edituri, dar numai una a hotărât să-i publice scrierile… JK Rowling este acum o autoare recunoscută pe plan internațional, care are în portofoliu 7 cărți aparținând seriei Harry Potter după care s-au făcut și filmele; de asemenea, JK Rowling este prima persoană care a devenit miliardară în dolari doar din scris.

20. Stephen King a fost atât de frustrat de primul său roman, Carrie, încât l-a aruncat la coșul de gunoi… Soția lui King a găsit manuscrisul și l-a recuperat. Până în prezent, cele 49 de romane ale lui Stephen King s-au vândut în peste 350 milioane copii.

Și exemplele pot continua, dar ce este de înțeles din aceste exemple este faptul că: ce se întâmpla dacă toți aceștia, și mulți alții ca ei, ar fi renunțat la visurile lor? Așadar vedeți că totuși se poate, și după nenumarate eșecuri va veni și victoria finală. Dacă acești oameni au putut, noi de ce să nu putem? Nu trebuie decât să avem speranță și încredere în noi că putem face ceea ce ne-am propus. Acești oameni sunt de luat ca exemplu de reușită în viață, și este bine să facem ca ei, adică să nu renunțăm la visurile noastre, indiferent cât de târziu vor fi ele realizate sau cât de greu ni se par de realizat. Will Smith spunea: ”Nu lăsa pe nimeni să-ți spună că nu poți face ceva. Dacă ai un vis trebuie să-l protejezi. Când oamenii nu pot face ceva ei înșiși, îți vor spune că nici tu nu poți face acel lucru. Vrei ceva, e simplu mergi și obține. Punct”. Mintea, sentimentele și emoțiile tale își aparțin ție și nu celor din jur. Nu urmări fericirea după standardele altora. Construiește-ți propria fericire.

Aceasta este diferența dintre succes și eșec. A continua sau a nu continua, a fi sau nu fi. Oamenii de succes continuă să încerce, chiar și atunci când soarta le pare potrivnică, chiar și atunci când eșecurile dureroase vin unul după altul. Într-adevăr, oamenii de rând nu vor cunoaște gustul amar al eșecurilor repetate, dar nu vor cunoaște nici gustul sublim, dulce și minunat al succesului! Viața oamenilor de succes este formată din luptă, eșecuri, frământări, înfrângeri dureroase, victorii splendide și aducătoare de imense satisfacții. Oamenii banali trăiesc o viață dulceagă, nimic de zis, aparent la adăpost de turbulențe, dar cam atât. Dintr-o astfel de viață lipsește sarea și piperul, chiar dacă satisfacția unui trai domestic, liniștit, așezat, are farmecul ei. Ești luptător sau nu ești deloc. Nu există cale de mijloc. Luptătorul luptă, suferă, încearcă mereu, cade, se ridică, iar cade, iar se ridică, până la ultima suflare. Acesta este destinul luptătorului. Ceea ce un luptător va cunoaște în viață, omul obișnuit nu va cunoaște niciodată. Omul obișnuit nu va ști niciodată ce înseamnă să treci de la agonie la extaz. Un vis măreț îți dă puterea pentru o muncă susținută, răbdarea de a lupta fără abatere pentru transformarea în posibil a unui vis care pare imposibil. Îndreaptă-te pas cu pas, cu forță și cu voință neclintită spre momentul în care dorința ta să fie impusă! Destinul tău depinde de strategia cu care te arunci în luptă și de efortul susținut de depășire a limitelor. Învinge îndoiala și neîncrederea și dă totul în bătălia care îți aduce țelul tot mai aproape! Sfidează limitele și lasă entuziasmul să te ghideze! Disciplina întotdeauna aduce rezultate, iar atitudinea ta de învingător te va ajuta să treci cu bine peste cele mai grele momente. Atunci când te dăruiești complet scopului tău, o forță motrice activă te alimentează cu energia necesară unui efort de durată. Luptă din răsputeri pentru viitorul tău! Atitudinea ta este cheia succesului! Acționează cu hotărâre și cu optimism pentru atingerea obiectivului tău!

Realitatea te poate dezamăgi de multe ori, dar tocmai în momentele de nesiguranță se vede caracterul unui om. Învingătorul strânge din dinți și se concentrează asupra performanței. Obsesia faptelor mari îl face să îndrăznească și să se mobilizeze sută la sută pentru realizarea aspirațiilor. Un campion iese mereu din zona lui de confort! Perseverează și treci peste eșecuri! Este foarte ușor să găsești scuze, dar autodepășirea și competiția cu tine însuți îți oferă controlul asupra propriei vieți, adevărata siguranță și îndeplinirea dorințelor. Țintește mereu tot mai sus! Voința de fier te face să fii stăpânul propriei vieți! Fii de neclintit, focalizează-te asupra viitorului, urmează fără șovăire un plan pe termen lung și continuă să lupți, în ciuda tuturor obstacolelor! Credința în succes, pasiunea pentru construirea viitorului, seriozitatea, eforturile nemăsurate pentru atingerea scopului îți vor aduce succesul! Luptă cu neînduplecare, cu spirit de sacrificiu, cu curaj și cu dârzenie! Ambiția și încrederea în viitor te vor aduce în vârf, acolo unde cutezătorii întotdeauna trebuie să ajungă! Chiar dacă vei merge pe un drum cu obstacole, nu șovăi și luptă cu dăruire totală pentru trimful care va veni! „Învingătorii nu renunță, iar cei care renunță, nu ajung învingători” – Aristotel. Cu cât este mai greu de obținut victoria finală, cu atât este mai dulce gustul succesului.

2.7 – Exploatarea potențialului

Viața ți-a fost dată pentru a face din ea un succes. Te-ai născut cu o zestre care așteaptă să o folosești. Nici chiar în acest moment tu nu ți-ai exploatat întregul potențial de dezvoltare. Mai mult, este timpul să treci peste limitele pe care chiar tu ți le-ai stabilit. Sunt limite care îți barează calea spre progres. Depășește-le! Gândește-te că tu ai chiar acum capacitatea de a realiza lucruri mărețe! Poate o să întrebi: ”Cum e posibil asta?”. Este posibil! Tu ești o ființă în stare să gândească. Și asta te situează din start deasupra celorlalte forme de viață. Tot ceea ce omul își imaginează, poate realiza și în fapte. Să știi că nu există limite sau restricții în capacitatea ta de a obține succesul! Amintește-ți cum, la școală, spuneai ”Nu pot” de fiecare dată când ți se cerea să înveți ceva nou. Și totuși, cu puțin efort din partea ta, ai reușit să treci fiecare obstacol. În orice moment TU ai un potențial care așteaptă să fie trezit la viață! Dacă simți că nu poți realiza un lucru, este pentru că ți-ai impus chiar tu niște limite.

Mulți oameni își blochează potențialul, pentru că ei refuză să-și folosească dreptul de a alege. Dacă nu te aștepți la succes, acest succes nu va veni. Dar dacă te aștepți la succes, va veni și succesul. Potențialul tău este ca o fântână uriașă. Dacă tu mergi la această fântână doar cu o linguriță, nu vei putea scoate decât foarte puțin din imensa cantitate de apă. Acea ”linguriță” reprezintă visurile mici, acțiunile mici, voința mică, ambiția mică, încrederea mică, viziunea mică. Dar dacă tu mergi la fântână cu o găleată mare, mare de tot, vei putea lua apă foarte multă din acea fântână, pe măsura mărimii găleții. Acea ”găleată” mare reprezintă visurile mari, acțiunile mari, voința mare, ambiția mare, încrederea mare, viziunea mare. Cu cât îți folosești mai mult potențialul de succes, cu atât acest potențial devine mai mare și mai puternic. Cu cât îți folosești mai mult mușchii, cu atât aceștia devin mai puternici. Culturiștii, cu cât se antrenează mai mult, cu atât au o musculatură mai dezvoltată. La fel se întâmplă și cu potențialul tău de succes. Cu cât te antrenezi mai mult pentru succes, cu atât mai mult succes vei avea! Capacitatea ta de a atinge succesul devine cu atât mai mare, cu cât te antrenezi pentru a obține succesul. Când citești aceste lecții, ți se stimulează fluxul ideatic, iar mintea ta devine tot mai pregătită pentru a identifica toate soluțiile de progres și dezvoltare. Capacitatea de a visa cu ochii deschiși… Ei bine, să știi că este o legătură directă între banii pe care îi vei câștiga și capacitatea ta de a visa cu ochii deschiși. Acest lucru este valabil în orice domeniu. Crezi că Albert Einstein a fost un geniu pentru că scria formule matematice geniale pe tablă? Nu! El avea o capacitate foarte crescută de a visa cu ochii deschiși. Așa s-a născut teoria relativității, prin visare cu ochii deschiși.

Amintește-ți mereu că te-ai născut pentru o viață excepțională! În interiorul tău zac niște forțe fenomenale, tu trebuie doar să le descătușezi! Unii spun că în viață ți se acordă o singură șansă sau poate chiar nici una singură. Fals! Ocazii prielnice apar mereu, în fiecare zi! Tu trebuie doar să cauți aceste ocazii și să le fructifici! Atunci când doar stai și aștepți, e ca și cum te-ai afla în mijlocul unui parc și, fără să te miști de pe loc, aștepți să îți cadă în brațe o minge. Tu trebuie să te miști și să cauți mingea! Tu trebuie să cauți mereu ocaziile bune! Tu trebuie să acționezi mereu! Norocul nu va da peste tine dacă doar aștepți! Unii oameni au o mentalitate tare păguboasă! Ei își imaginează că cei care au obținut succesul și au devenit bogați sunt cei norocoși, adică cei care doar au stat și s-au trezit cu un noroc căzut din senin peste ei. Fals! Oamenii bogați și de succes acționează! Ei se mișcă mereu în căutarea ocaziilor favorabile! Dacă stai și aștepți, nu vei câștiga niciodată bani! Trebuie să acționezi mereu, să prospectezi mereu! Norocul nu vine la cei care doar stau și așteaptă! Cu cât te miști mai mult, cu atât dă mai repede norocul peste tine! Este la fel ca în parcul în care doi copii se joacă cu mingea. Dacă tu stai pe loc, mingea va ajunge foarte greu să cadă în brațele tale sau chiar niciodată. Dar dacă tu te miști mereu în toate locurile, mingea va ajunge, până la urmă și în brațele tale. Numai tu îți hotărăști șansele de succes!

Poate o să te miri, dar să știi că oamenii care nu cred decât ceea ce văd se comportă ca cel care stă în mijlocul parcului și așteaptă să-i cadă mingea în mâini. Știi ce spun unii: ”Asta pare prea ireal. Asta nu se poate realiza! Eu vreau mai întâi să văd concret!”. Ei bine, astfel de oameni își vor trăi viața, iar ocaziile bune vor trece mereu pe lângă ei, una după alta, la fel cum mingea va trece mereu pe lângă cel care doar stă în mijlocul parcului, fără să se miște. Este o mare greșeală să te concentrezi numai asupra prezentului! Trebuie să te gândești și la viitor și, mai ales, să te gândești cum să construiești acest viitor! Fără să visezi și la viitor, nu vei reuși să sesizezi șansele! Imaginează-ți că ai în fața ta o ghindă. Tu știi încă de pe acum că acea ghindă se va transforma într-un stejar. Ghinda este așa de mică… Dar ce stejar mare va crește din ea! Ei bine, neîncrezătorii, cei care nu cred decât în ceea ce văd acum, se uită la ghindă și spun: ”Hai lasă-mă! Eu nu cred că ghinda asta așa de mică se poate transforma într-un copac așa de mare! Eu nu cred!”. Ghinda este așa de mică!… Dar ce mare stejar va crește din ea! Gândește-te și visează cu ochii deschiși la stejarul care crește din ghindă! E drept că stejarul va crește în 30 de ani, dar va crește asta este important. Dacă nu visezi că acea ghindă va ajunge un stejar, nici să nu te gândești că așa va fi. Oricum ghinda se va dezvolta, dar asta în visurile altcuiva care a visat cu ochii deschiși la măreția stejarului ce va urma să se înfiripeze peste ani și ani.

Citește un scurt fragment din cartea scrisă de Chuck Norris, ”Puterea secretă a sinelui”: „Care este clipa victoriei? În ce moment îți dai, în sfârșit, seama că ai reușit? Prea mulți sunt cei care cred că acest lucru se produce atunci când se aude gongul sau fluierul final, atunci când învingătorul strânge mâna învinsului, adică atunci când întrecerea ia sfârșit. Adevărul este cu totul altul. În realitate, ajungi învingător cu mult înainte de începutul competiției; în niciun caz nu deții victoria în timpul sau la capătul ei. Devii învingător numai jucând corect și angajându-te în luptă cu tot ce ai mai bun. Dacă nu intri în luptă, nu poți nici să te întreci cu alții și nici să-i învingi. Din Zen învățăm că drumul către o țintă este adesea mai plin de satisfacții decât atingerea ei propriu-zisă. Simplul fapt de a avea un țel schimbă totul, îți luminează calea și îți oferă o direcție ce vine dinlăuntrul tău; dacă, însă, nu ai un asemenea țel care să te facă să te zbați pentru el, este foarte posibil ca talentele tale să nu fie descoperite niciodată, nici măcar de către tine însuți. În lipsa unui scop precis, întregul tău potențial, oricât ar fi de considerabil, nu va fi nimic altceva decât ceea ce este: adică un lucru care ar fi putut deveni productiv. Până acum, nu am avut ocazia să-l întâlnesc pe Reinhold Messner, cel mai mare alpinist în viață, dar mi-ar plăcea să-l cunosc, pentru că m-a încântat declarația lui referitoare la gândurile pe care le avea în timp ce se cățăra pe unele dintre cele mai înalte culmi muntoase ale lumii. „În ascensiune”, a spus Messner, „picioarele și corpul meu se află într-un loc, de pildă pe vârful Everest – dar aceasta nu este decât lumea exterioară. În aceeași clipă, eu escaladez muntele dinlăuntrul meu. Înțeleg din ce în ce mai bine cât de limitat sunt. Ca ființe omenești, avem probleme. Avem temeri. (…) Nu caut să cuceresc piscuri, ci să dobândesc cât mai multe cunoștințe despre temerile și speranțele mele, precum și despre natura ființei omenești.” Ceea ce spunea Messner despre „escaladarea munților dinlăuntru” se înscrie perfect în tradiția Zen. Ideea respectivă se referă, desigur, la ținta reală a competiției, chiar atunci când te afli în concurență cu alți competitori: ca să învingi cu adevărat, trebuie să te iei la întrecere cu tine însuți, fiindcă, în viață, succesul autentic este cel cucerit pe acel „munte dinlăuntru”. Pașii pe care îi facem pe panta aceea sunt singurii care contează. Cu toții semănăm puțin cu Messner: înaintăm în viață, suim pe câte o potecă, dar, în vreme ce facem aceasta, uneori, devenim conștienți de existența unei alte mișcări – o mișcare lăuntrică. Pe măsură ce își croiește drum cu greu spre ținta lui exterioară – piscul, culmea muntelui – Messner trebuie să înfrunte propriile sale temeri, conștiința pericolului foarte real în care se află și cea a limitelor sale fizice. Cu fiecare pas înainte, el este silit să învingă nu numai realitatea concretă, adică încă o palmă de urcuș, ci și blocajele sale interioare, printre care se numără, probabil, chiar convingerea că ceea ce încearcă să facă s-ar putea foarte bine să fie o imposibilitate. Când ținta este atinsă și piscul cucerit, reușita alpinistului e dublă și cine ar putea să spună că victoria lăuntrică nu este cea mai însemnată? Odată cu ascensiunea, Messner învață. În timp ce se urcă pe munte, peisajul rămas dedesubt se schimbă; poate vedea mai mult din ceea ce îl înconjoară și crește percepția sa asupra locului în care se află și asupra a ceea ce există cu adevărat. Profunzimea viziunii pe care o obținem din experiență, sporita conștiință de sine pe care o dobândim din confruntarea cu temerile, precum și valorile însușite pe calea grea a efortului reprezintă acțiunea noastră de înaintare pe panta muntelui dinlăuntru, desfășurată simultan cu escaladarea versantului exterior al existenței.”

Succesul cel mare este o sumă de succese mai mici. Era vorba la începutul acestui capitol despre tine care câștigai bani vânzând telefoane din ușă în ușă. Tu nu-și făceai niciodată griji din cauza oamenilor care nu-ți deschideau ușa sau care nu voiau să cumpere. Singura ta grijă era să bați mereu la cât mai multe uși! Tu știai că, dacă bață mereu la câte o altă ușă, chiar și faptul de a bate la ușă îți va aduce bani, după ce bați la un număr suficient de uși. Până la urmă, din pleiada de uși deschise, puteai vinde și acel telefon. Tu ai transformat toate ușile nedeschise în succes perseverând în tot mai multe uși la care să bați. Nu te-ai dat bătut de la primele eșecuri și așa ai reușit până la urmă să-ți atingi obiectivul, acela de a vinde măcar un telefon zilnic.

Pe măsură ce avansezi pe acest drum al succesului, vin și banii din urmă! Dacă tu înaintezi mereu și nu te oprești niciodată, profitul te ajunge și el din urmă, fuguța-fuguța! Tu înaintezi către visul tău, către scopul tău, dar banii nu se află în fața ta, ci te ajung din urmă, atunci când hotărârea ta a fost suficient de mare pentru a înainta destul de mult pe drumul succesului! Banii te ajung din urmă și te ajută să-ți trăiești visul! Și îți poți trăi visul, dacă vrei cu adevărat! Succesul este viziunea ta, ideea care te face să arzi intens și să înaintezi cu orice preț, cu tenacitate, cu migală, spre visul tău! Prin autodisciplină, profesionalism, tărie de caracter, planificare, perseverență, acțiune și concentrare îți vei atinge scopul! Autostăpânirea, rezistența și dorința de a reuși îți vor da cu adevărat puterea de a depăși provocările. Luptă fără rețineri, iar rezultatele vor veni cu siguranță! Luptătorii cred cu toată ființa lor că vor cuceri obiectivul. Ei sunt obsedați de puterea propriei lor minți, gata de încleștarea într-o luptă pentru o idee măreață. Visează la scară mare și treci dârz peste toate încercările! Desigur, îndoiala mereu dă târcoale, obstacolele nu vor lipsi, deziluziile își arată la fiecare pas colții. Dar efortul continuu și convingerea că succesul va veni te vor ajuta să reziști! Adoptă mentalitatea pozitivă a celor care spun “Pot” și “Vreau”! Un ideal se atinge prin organizare, printr-un plan și prin sârguința de zi cu zi. Privește mereu înainte, devotat scopului tău, chiar dacă drumul este blocat! Norocul tău depinde de voința ta, de dăruirea ta completă și de efortul conștiincios pe care îl depui în prezent! Fii mereu pe fază, pentru a găsi soluții la problemele ivite! Psihicul te ajută dacă ești mânat de imboldul de a te smulge din mediocritate și de a face totul pentru succes! Dacă ții cu adevărat la visul tău drag, lasă lenea și pasivitatea și începe să lupți cu tot sufletul! Înfruntă riscurile și începe acum drumul spre succes!

Un adevărat luptător este condus de o idee măreață și face orice sacrificiu pentru a-și îndeplini dorința. El vrea cu orice preț să reușească, dorința lui de a reuși este imensă! Voința de fier este cea care îi oferă forța motrice activă, îl face să se dăruiască complet unui vis drag. Luptătorul nu șovăie când e vorba să facă o muncă susținută pentru a-și atinge obiectivul! Cu dăruire completă, cu conștiinciozitate, construiește-ți viitorul! Aceasta este deviza luptătorului! Ești hotărât să strângi din dinți și să dai totul pentru a-ți schimba destinul? Ai un vis măreț? Începe acum să lupți pentru el! Lasă pasivitatea la o parte și fii cu hotărâre un campion! Succesul pornește din mintea ta! Nu există limite pentru cei care acționează și luptă din răsputeri pentru a reuși, animați de imboldul și de obsesia succesului! Cu un caracter puternic și cu autodisciplină poți trece peste deziluzii, poți realiza fapte mari și poți cuceri obiectivul tău! Atitudinea luptătorului este întotdeauna pozitivă! Tăria de caracter este arma lui! El își lichidează lenea și amânarea și se mobilizează 100% pentru a se desprinde din mediocritate! Inițiativa înseamnă succes! Crede fără rețineri în succesul tău! Crede cu putere și forță! Continuă să înfrunți obstacolele! Rezistă dezamăgirilor de orice fel! Imposibilul nu există pentru cei care se autodepășesc mereu și pentru cei cu voință neclintită! Încrederea în succes este hrana zilnică a luptătorului! Ai în față un drum cu obstacole? Îl vei parcurge cu succes, dacă ești dispus să faci un efort nemăsurat! Competiția cu tine însuți este vitală! Siguranța victoriei e a celor care cred în ea!

Luptătorul este obsedat de depășirea limitelor! El vrea să fie stăpânul propriei vieți și gândește întotdeauna la scară mare! Cu ambiție nemăsurată vei depăși toate obstacolele! Învingătorii niciodată nu se bazează pe noroc! Efortul susținut te face să treci peste dezamăgiri și să transformi realitatea în care trăiești! Dar trebuie să ieși din zona de confort și să te încleștezi într-o luptă intensă cu provocările! Așteptarea nu îți aduce nimic bun! Urmează cu curaj un plan și impune-ți voința! Efortul continuu și entuziasmul îți vor aduce succesul! Prin optimism și dăruire totală vei depăși nesiguranța și vei obține performanțe uluitoare! Activează cu seriozitate, zi de zi, țintește sus și păstrează-ți o atitudine de învingător! Luptătorul este mereu pe fază, el știe că trebuie să reziste atunci când îndoiala îi dă târcoale, iar credința în succes îi dă puterea de a sfida toate dificultățile! Efortul de durată și disciplina te vor propulsa în vârf! Un scop care să te ardă pe dinăuntru te alimentează cu o putere uimitoare de concentrare, te face să transformi imposibilul în posibil, îți dă puterea de a trece cu bine peste momentele grele! Continuă fără abatere și cu migală pe drumul tău! Luptătorul luptă cu pasiune, se avântă într-o bătălie dârză cu cele mai dificile încercări, trece cutezător peste orice fel de îndoială, merge înainte și își impune voința! Drumul spre triumf începe cu o strategie și cu acțiune focalizată. Fii de neclintit și concentrează-te pe controlul efortului tău! Convingerea ta că vei atinge succesul este cheia succesului! Perseverează și dă totul pentru atingerea țelului tău! Perseverența te conduce spre un viitor mai bun, întotdeauna! Cutează să crezi în viziunea ta și aplică-ți cu răbdare planul! Luptătorul are mentalitatea luptei pe termen lung, el crede cu adevărat în succesul lui, continuă cu neînduplecare până obține rezultate și își împlinește aspirațiile. Neîncrederea va face ca drumul să fie mereu blocat.

Fă o planificare a drumului tău spre succes! Îndrăznește să gândești că vei reuși! Luptătorul luptă cu toată ființa lui, în ciuda adversităților! Chiar dacă prezentul nu este prea roz, luptătorul își întărește mereu psihicul și înaintează pas cu pas spre victorie. Eșecul nu există pentru cel care spune ”Pot”! Luptă pentru idealul tău, căci evitarea riscului nu este mereu cea mai bună soluție! Spune ”Vreau succesul!” și luptă cu dârzenie pentru scopul tău! Prin autostăpânire și tenacitate vei reuși! Planifică-ți cu profesionalism succesul și continuă cu sârguință lupta ta, orice ar fi!

Care este adevăratul secret al învingătorilor, al celor care obțin succesul în viață? Cei care au văzut partea a doua a filmului "Spiderman", își amintesc secvența în care eroul reușește să oprească un tren plin de călători și să împiedice un dezastru. Spiderman a încercat să oprească trenul proptindu-și picioarele pe traversele liniei ferate. Și-a dat seama însă imediat că forța lui este prea mică în comparație cu cea a trenului rămas fără frâne. Un prim eșec deloc plăcut. Spiderman a vrut să aplice o strategie, însă pur și simplu nu i-a ieșit. Și ce trebuia să facă? Să renunțe? Nu, învingătorii niciodată nu procedează așa, chiar dacă prima încercare are ca rezultat eșecul total. La a doua încercare, Spiderman și-a întins două plase, una în dreapta și una în stânga, dorind să lipească aceste plase pe clădirile de lângă linia ferată. Strategia lui a fost bine gândită. Numai că și de această dată Spiderman a avut parte de un eșec. Forța trenului aflat în mișcare era așa de mare încât zidurile clădirilor de care se lipiseră pânzele lui Spiderman s-au sfărâmat pur și simplu. Se părea că toate încercările lui Spiderman se terminau cu câte un eșec usturător. Un om obișnuit ar fi renunțat să mai încerce, considerând că orice ar face e în zadar. Însă Spiderman nu e omul care să se consoleze cu ideea imposibilității. La a treia încercare, Spiderman a aruncat spre clădirile vecine mult mai multe plase, una după alta, cât de multe putea, până la limita suportabilității. Cu foarte mare greutate, a reușit să oprească trenul. Forța plaselor lui o depășise pe cea a trenului.

Care este învățătura acestei secvențe de film? Dacă o strategie nu merge, nu înseamnă că trebuie să renunți. Eșecul îți arată că trebuie să schimbi strategia sau trebuie să aplici o strategie mai puternică. Spiderman, când a văzut că prima încercare nu i-a reușit, a schimbat strategia. Apoi, când a văzut că nici această încercare nu i-a reușit, a rămas la aceeași strategie, însă a modificat-o oarecum, adică a folosit o strategie mult mai puternică. Contrar a ceea ce cred foarte mulți, oamenii de succes nu sunt cei care încearcă ceva și reușesc din prima. Nu. Viața arată că cei mai mulți oameni care au atins succesul au avut parte mai întâi de eșecuri dureroase, unii chiar de multe eșecuri. Însă ei au reușit, până la urmă, pentru că au trecut peste înfrângeri, au schimbat strategia ori de câte ori a fost nevoie, până au găsit strategia de succes. Așa a procedat Spiderman, așa procedează și oamenii de succes. A continua sau a nu continua: asta face diferența dintre succes și eșec, dintre victorie și înfrângere.

Citește mai jos o poveste adevărată, o poveste din care toți ar trebui să învățăm ceva foarte important. Este vorba despre o femeie care și-a dorit să devină realizatoare de televiziune. Numai că cineva a decis să-i strivească visul. Acel cineva nu era un om oarecare, era chiar președintele unei rețele de televiziune, omul numărul unu dintr-o companie media cu o valoare de miliarde de dolari. Femeii care visa să devină realizatoare de televiziune i-a spus verde în față că ea este o rușine pentru lumea televiziunii și i-a interzis să mai apară în fața unei camere, spunându-i că are o "voce înaltă și pițigăiată" și că nu-i place deloc această voce. Și atenție! Critica aceasta foarte brutală i s-a făcut femeii în mod public. Îți dai seama ce umilință pentru ea. Tu ce-ai fi făcut, dacă ai fi fost în locul ei? Ei bine, acea femeie a rămas fidelă visului ei. Și-a menținut atitudinea mentală pozitivă și s-a perfecționat continuu în meseria ei. Norocul nu a ajutat-o deloc. Nu avea o voce ideală pentru televiziune. Nu s-a aflat niciodată la locul potrivit, în momentul potrivit. Nu i s-au deschis niciodată toate porțile. Pur și simplu ea a muncit din greu pentru a-și trăi visul. A făcut ce trebuia să facă și și-a continuat drumul spre visul ei.

După câțiva ani, această femeie a semnat cu NBC un contract pe cinci ani, contract în valoare de 65 de milioane de dolari! Știi cine este această femeie? Numele ei este Katie Couric, cea mai bine plătită femeie din televiziunea de rețea și gazdă-veteran a emisiunii "Today Show" de pe NBC. Se spune despre ea că ar fi o a doua Barbara Walters. Această femeie extraordinară, înainte de a-și atinge scopul, avea toate motivele pentru a renunța la visul ei. Și totuși, din cenușa umilinței, ea a ajuns în topul realizatorilor de televiziune. Câți oameni urmează un astfel de exemplu de succes? Foarte puțini, pentru că cei mai mulți își strâng corturile după primul eșec și le permit altor oameni să le dicteze ce ar trebui să viseze. Asta fac oamenii de succes: pornesc de la un vis și fac din el realitate, oricât de mult ar dura asta și oricât de greu ar fi. Există oameni conduși de visuri mărunte. Dar există și oameni conduși de visuri foarte mari. Tu din care categorie faci parte? De fapt, dacă vrei să ai succes, trebuie neapărat să ai un vis foarte mare. De ce? Pentru că un vis foarte mare, un vis care să te ardă pe dinăuntru, te alimentează cu o energie incredibilă, cu o forță și cu o putere de luptă uluitoare. Poate ai avut un vis uriaș, dar cinicii, groparii de visuri, ți l-au îngropat. Groparii de visuri sunt acei oameni care îți spun mereu: ”Nu o să poți face asta. E imposibil. Nu te mai chinui degeaba. Nu o să câștigi tu atâția bani. E greu. Nu se poate. Mulțumește-te cu ce ai.” Și uite așa visul tău va sta îngropat și uitat. Și e păcat, mare păcat. Ai lăsat groparii de visuri să-ți îngroape visul și să te tragă și pe tine în jos, spre mediocritate.

Ei bine, eu vreau să-ți dezgrop visul pe care cinicii l-au îngropat. Vreau să ai o dorință puternică și să lupți pentru realizarea acelei dorințe! Gândește-te că, dacă vrei cu adevărat să-ți vezi visul împlinit, poți să-l vezi împlinit! Reține: chiar dacă oamenii sunt reticenți, chiar dacă oamenii stau prost cu banii, toate astea nu contează, repet, nu contează, dacă ai un vis foarte mare și o dorință uriașă de succes! O dorință sfâșietoare, o dorință care să te ardă zi și noapte va face trecerea de la imposibil la posibil. Dacă te ”frige” un vis uriaș, îți spun eu, vei reuși! Vei insista, vei insista, vei insista și iar vei insista, până vei reuși! Atitudinea ta va transforma imposibilul în posibil. Foarte important! Atitudinea ta va fi rezultatul visului tău. Dacă ai un vis mic, vei avea și tu o putere mică de luptă. Dacă ai un vis mare, vei avea și tu o putere uluitoare de luptă. Lasă-te purtat de valurile unui vis uriaș! Imaginează-ți că vei câștiga așa de mulți bani, încât îți vei putea cumpăra exact mașina pe care ți-o dorești, că vei avea exact casa pe care ți-o dorești, că vei avea exact stilul de viață pe care ți-l dorești! Și crede cu toată tăria că visul tău se va realiza! Crede! Și luptă pe brânci pentru visul tău! Atunci când visul ți se va realiza, tu te vei bucura de el, nu altcineva! tu vei savura dulceața victoriei! Tu te vei plimba cu mașina pe care ți-o dorești! Tu vei locui în casa pe care ți-o dorești! Tu vei avea stilul de viață pe care ți-l dorești! Dezgroapă-ți visul care a stat îngropat până acum! Îndreaptă-te spre realizarea visului tău! Chiar dacă oamenii spun nu, gândește-te că, dacă vrei cu adevărat, repet, cu adevărat, îi vei face să se răzgândească, mai devreme sau mai târziu, și vor spune da! Este posibil! Țintește sus, sus de tot! Țintește lozul cel mare! Voință! Ambiție! Curaj! Perseverență! Încredere! Fă-ți un plan de acțiune și îndrăznește să depășești limitele! Planifică-ți totul la scară mare! Cu dăruire totală, vei reuși!

2.8 – Folosește puterea gândului

Singura diferență dintre tine și un milionar ești chiar tu. Exact, tu însuți ți-ai fost cel mai cumplit inamic. Tu ți-ai fost propriul tău dușman. Dacă aș aduna toate forțele din lume și le-aș pune să te oprească din drumul tău, aceste forțe, nu ar reuși să te oprească așa cum ai reușit tu până acum să te oprești pe tine însuți! Există o cale sigură de a depăși toate obstacolele! Această cale ești chiar tu, cu condiția să nu-ți mai pui chiar tu piedici! De fiecare dată când îți spui: ”Asta nu se poate realiza! E prea greu! Durează prea mult! Nu mă simt în stare! Nu vreau! Nu-mi place! Nu mai vreau! Nu-mi mai place! Durează prea mult”, tu îți pui piedici, tu îți blochezi drumul spre succes și bogăție, tu ești propriul tău dușman, cel mai puternic dușman din toată lumea! Aceasta este singura diferență dintre tine și un milionar. Din cauza asta nu ai reușit până acum să progresezi! Spune-ți mereu ”Vreau! Pot! Reușesc sigur! Acționez! Pun mâna și fac! Reușesc!” și vei vedea cum progresezi! Construcția unei case începe cu un gând! După gând urmează faptele! Dar gândul este cel care proiectează casa! Totul pornește din mintea ta! Proiectează-ți cât mai clar planul de acțiune și treci la acțiune! Creierul tău are niște posibilități extraordinare! Creierul tău este un adevărat supercomputer viu! Știi câte celule nervoase cuprinde scoarța cerebrală? Peste zece miliarde! Numărul reacțiilor chimice din creierul tău este de cel puțin o sută de mii! Uluitor! Nici măcar tu nu știi în totalitate ce potențial fenomenal ai! Chiar dacă cel mai puternic calculator din lume ar lucra fără pauză timp de o sută de ani și ar efectua patru sute de milioane de operații pe secundă, tot nu ar putea să realizeze ceea ce realizează creierul tău într-un singur minut! Uimitor!

În interiorul tău se află o mașinărie genială, o putere fantastică și incredibilă! Creierul tău cântărește cam un kilogram și jumătate, dar acest creier îți poate aduce absolut tot ce dorești, dacă îl folosești la maxim! Aurul cenușiu care există chiar acum în tine te poate îmbogăți, dacă asta vrei! Din cauza asta spuneam că tu ești propriul tău dușman, dacă nu-ți exploatezi potențialul. Tu ești o forță! Și trebuie de acum să recunoști că așa este! Ceea ce îți pui tu în gând va deveni realitate! Gândește și acționează, pentru că ai niște resurse fenomenale! Poți să realizezi orice obiectiv îți propui! Totul depinde de alegerile tale! Nimeni nu te împiedică să înaintezi pe calea succesului, numai tu te poți împiedica! Numai tu îți poți bloca drumul spre mari realizări! Dispui chiar acum de o mașinărie extrem de puternică: creierul tău! În creierul tău se află resursele necesare dezvoltării afacerii tale: voință, perseverență, capacitatea de a visa, capacitatea de a construi relații umane extrem de puternice. Vrei să câștigi sute de mii de euro? Vrei să te îmbogățești? Cine te oprește? Chiar, cine te oprește cu adevărat? Gândește-te bine la asta! Tu poți să exploatezi într-un mod uluitor mașinăria super-puternică și genială care este creierul tău!

Este foarte greu chiar și să-ți imaginezi ce forță uriașă zace acum în tine! Gândește-te la ce te mai desparte de atingerea scopului tău în această afacere! Tu ai nevoie de oameni și de parteneri care să dezvolte mai departe afacerea ta. Pentru a avea parteneri de afacere trebuie să ai cititori, iar pentru a avea cititori trebuie să postezi articole cu perseverență. Dar capacitatea de a persevera depinde în totalitate de creierul tău! Iar creierul tău posedă deja o forță uriașă! Folosește-o! Poți să postezi articole și poți să selectezi oameni serioși cu care să închei parteneriate puternice? Poți, pentru că ai un creier fenomenal! Descătușează puterea din tine și îmbogățește-te! Desigur că poți! Sigur ai în tine resurse care până acum au zăcut nefolosite! Numai așa se poate dezvolta afacerea ta! Imaginează-ți că tu construiești o casă și așezi cărămizi una peste alta. Dacă acele cărămizi nu sunt unite între ele și cu mortar, toată construcția la care lucrezi se va prăbuși foarte repede și nu vei reuși niciodată să duci la bun sfârșit lucrarea ta! Mortarul este un amestec de nisip, apă și un liant folosit ca element de legătură între materiale de construcție solide. Fără acel mortar, munca ta de constructor este în zadar! Tu ai puterea de a-ți construi destinul! De ce? Pentru că ai puterea de a hotărî ce anume să gândești. Gândurile tale devin acțiuni, iar acțiunile tale îți construiesc destinul. Totul pleacă de la gândurile tale! Dacă tu gândești că poți, vei putea! Dacă tu gândești că nu poți, nu vei putea! Succesul tău depinde numai și numai de tine! Gândurile tale reprezintă izvorul de la care pleacă totul. Gândurile sunt numai ale tale, tu hotărăști ce să faci cu ele! Tu poți controla absolut tot ce gândești și poți face tot ce vrei cu resursele din creierul tău! Nu vei simți tristețe decât dacă mai întâi acea tristețe trece prin gândul tău! La fel, dorința de a persevera trece mai întâi prin gândul tău.

Puterea de a trece peste obstacole trece mai întâi prin gândul tău! Tu ești stăpânul total al gândurilor tale! Nimeni din lumea asta nu se poate amesteca în ceea ce gândești tu! Dacă tu vrei, îți poți controla când vrei gândurile! Și dacă îți controlezi gândurile, îți controlezi și felul în care acționezi într-o anumită situație. Dacă, de exemplu, un eșec te dezamăgește, acea dezamăgire se întâmplă pentru că așa gândești tu. Dacă tu ai gândi că eșecul e doar trecător și urmează după el succesul, așa se va întâmpla! Foarte multe probleme cu care te confrunți nu sunt produse de cei din jurul tău, ci chiar de gândurile tale! Tu ești singurul om răspunzător pentru situația în care te afli! Exact, situația ta de acum este rezultatul alegerilor pe care le-ai făcut în trecut, iar acele alegeri au fost rezultatele gândurilor tale! Știi ce spun unii oameni: ”Dacă aș mai avea iar 20 de ani, dar mintea de acum…”. Dacă ai putea să te întorci în timp, dar să ai mintea de acum, ai schimba foarte multe, ai acționa cu totul altfel, iar viața ta de acum ar fi și ea cu totul altfel. Din păcate, nu te poți întoarce în timp. Dar, din fericire, îți poți controla chiar acum toate gândurile. Dacă tu gândești. Dacă tu gândești: ”Pot să perseverez la infinit în această afacere”, atunci în mod sigur vei putea! Dacă tu gândești ”Pot să fiu un excelent antreprenor”, atunci în mod sigur vei putea!

Creierul tău este gata oricând să te ajute! Dacă tu acum ai probleme cu banii, creierul tău este primul care te poate ajuta! Succesul tău depinde în totalitate de gândurile tale! Și asta e ceva cu adevărat magic! Tu ești exact ca acel vrăjitor care schimbă totul doar cu o mișcare din baghetă! Vrei să devii milionar și să te scalzi în bani? Ei bine, dacă vrei asta… și dacă gândești că poți să devii milionar, chiar vei putea! Este suficient să dai ordine clare tuturor gândurilor tale! Este suficient să ucizi fără milă toate gândurile negative care încearcă să-ți ocupe creierul! Bani mulți… Și bani concreți… Cum? Cum ai putea să ai banii mulți care să-ți ofere o viață îmbelșugată? Cum? Și ce înseamnă de fapt ”concret”? Concretul pornește tot de la gânduri. Este vorba despre un lanț: gândurile produc acțiuni, iar acțiunile produc rezultate.

Unii oameni vor rezultate, dar fără să-și schimbe gândurile. Unii oameni vor bani mulți, dar gândurile lor sunt în cea mai mare parte negative. Păi cum să câștigi bani, dacă tu gândești negativ? Cum să ai un rezultat pozitiv, pornind de la un gând negativ? Nu se poate! Dacă tu gândești ”Voi încerca un timp afacerea asta, apoi, dacă nu merge cum vreau, renunț”, acesta este un gând negativ. Bineînțeles, gândul negativ va duce la rezultate negative, adică nu vei câștiga bani! Situația ta financiară este consecința gândurilor tale! Dar dacă vei gândi ”Voi persevera la infinit în această afacere! Voi schimba strategiile ori de câte ori va fi nevoie și voi reuși sigur!”, acest gând va duce la acțiuni puternice și pozitive, iar acțiunile puternice și pozitive vor duce la rezultate puternice și pozitive! Acesta este lanțul destinului tău! Gândurile nasc acțiuni, iar acțiunile nasc rezultate. Gânduri, acțiuni, rezultate. Este așa de simplu! Este exact magie! Tu poți obține absolut orice îți pui în gând! Dar pentru asta tu trebuie să devii stăpânul gândurilor tale! Tu trebuie să le poruncești gândurilor, nu gândurile să-ți poruncească ție! ”Eu renunț la afacere” este un gând care îți poruncește ție, nu tu lui! Acest gând parșiv pune stăpânire pe mintea ta, te subjugă, te face un fel de sclav și te trage în jos, spre o viață umilă, plină de lipsuri și nevoi! Însă tu i-ai dat voie gândului negativ să te stăpânească! Tu și numai tu, nimeni altcineva!

Când lași gândurile negative să te stăpânească, ești ca un fel de stăpân cu puteri nelimitate și care se lasă călcat în picioare de alții! Iar stăpânul cu puteri nelimitate ar putea doar cu un simplu gest magic să alunge toate gândurile negative care sar în haită asupra lui! Tu ai puteri nelimitate! Folosește-le! Într-o fracțiune de secundă, exact acum, ca prin magie, cât ai spune ”Poc”, tu poți pulveriza toate gândurile negative din mintea ta, dar absolut toate gândurile negative! Tu ești stăpânul absolut al minții tale! Și, dacă ești stăpânul absolut al minții tale, vei observa cu uluire cum și acțiunile tale devin spectaculoase, mari, ambițioase, colosale, grandioase, puternice! Iar acțiunile grandioase îți vor aduce rezultate grandioase! Când vei ține în mâinile tale pachete groase cu bani, acei bani reprezintă rezultatele, iar rezultatele au pornit de la gândurile tale! Dar gândurile tale trebuie să fie cele potrivite pentru a câștiga bani! Aceasta este singura diferență dintre tine și un milionar! E și logic!

În timp ce, cândva în trecut, gândurile tale erau să faci o școală și să-ți cauți un serviciu, gândurile milionarului din prezent erau despre cum să construiască acele pârghii care să-l îmbogățească. Și iar ne întoarcem la gânduri. Aceasta este ecuația vieții tale: Gânduri=Rezultate. Cum? Simplu! Gânduri=Acțiuni. Acțiuni=Rezultate. Rezultă: Gânduri=Rezultate. Dacă a=b și b=c, atunci a=c. Ce simplu! Dar este foarte ciudat că milionarii au înțeles perfect această ecuație, în timp ce mulți alți oameni care se zbat în sărăcie încă nu au înțeles-o! ”Aș vrea să câștig mai mulți bani, dar este foarte greu”. Acesta este un gând care nu-ți va aduce bani. ”N-am câștigat eu atâția bani și nici nu cred că o să câștig vreodată”. Acesta e tot un exemplu de gând care nu-ți aduce bani. Oamenii vor bani, dar nu-și schimbă și gândurile! Păi cum să se îmbogățească ei vreodată? Uite și alte exemple de gânduri negative care te trag în jos, spre sărăcie: ”E foarte greu să găsesc parteneri de afacere”, ”Nu prea am timp să încep o afacere online”, ”Nu am răbdare să aștept luni de zile sau chiar ani până vin și banii”, ”Merge prea greu”, ”Durează prea mult”, ”Oamenii sunt sceptici”, ”Oamenii sunt negativiști”, etc, etc, etc, etc, etc. Haite întregi de gânduri negative te asaltează zi de zi! Și de ce te asaltează? Pentru că le dai tu voie! Tu ai putea să pocnești o singură dată din degete, iar toate gândurile negative din mintea ta să dispară, așa, ca prin magie! Spune: ”Eu gândesc numai și numai pozitiv!” și vei vedea cum într-o clipită toate haitele de gânduri negative dispar din mintea ta! Gândește: ”Eu sigur găsesc oameni care sunt interesați de afacerea mea, și vei vedea că așa se va întâmpla!” Gândește: ”Eu scriu zilnic articole interesante, mereu, zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună!” și acest gând va duce la acțiunea prin care oamenii chiar citesc ceea ce tu scrii zilnic. Gânduri=Acțiuni=Rezultate. Aceasta este ecuația simplă și genială care te va îmbogăți! Este ecuația folosită deja de toți oamenii bogați din lume! Și cu siguranță toți cei care te citesc îți vor cumpăra și produsele tale scoase la momentul oportun la vânzare (cărți, agende, seminarii sau oportunitatea de a încheia contracte de publicitate).

Aplică și tu această ecuație și îmbogățește-te! Dacă nu o aplici, e ca și cum ai fi propriul tău dușman. Adevărul este că tu poți să-ți construiești o viață superbă, o viață îmbelșugată, o viață cu adevărat frumoasă. De ce nu ai reușit asta până acum? Pentru că nu ai știut că, de fapt, tu ești stăpânul absolut al gândurilor tale. Ai lăsat gândurile negative să te stăpânească. Dar hai să spunem că asta a fost în trecut! Începe chiar de azi o nouă viață, o viață în care tu să fii stăpânul absolut al minții tale! Folosește numai gânduri pozitive, mereu numai gânduri pozitive și vei constata cu uluire cum viața ta începe să se schimbe! Și nimeni nu va sta în calea ta! Nimeni nu te va împiedica să te îmbogățești! Vei întâlni poate multe obstacole, multe greutăți, multe eșecuri dureroase, dar pe toate le vei depăși, doar pentru că așa gândești tu! Gândește mereu că poți realiza orice îți pui în gând! Gândurile atrag realitatea! Dacă tu gândești mereu că vei găsi sigur oameni să fie interesați de afacerea ta, vei atrage spre tine exact realitatea pe care o gândești. Universul va răspunde dorinței tale și gândurilor tale puternice! Hrănește-ți mintea numai și numai cu gânduri pozitive!

Eu nu cunosc oameni care au gândit tot timpul negativ și s-au îmbogățit. Copiază și tu exemplul oamenilor bogați, adică al celor care gândesc mereu pozitiv și atrag bogăția de partea lor! Gândul tău despre succes este chiar gândul tău! Amintește-ți: ești om de succes sau nu. Cale de mijloc nu există! Gândești pozitiv, ai succes. Gândești negativ, nu ai succes. Cale de mijloc nu există! Tot ceea ce tu citești acum devine gândul tău! Iar gândul tău devine gândul oamenilor tăi care citesc și cumpără ceea ce tu vinzi în afacerea ta, pentru că ei vor citi exact ceea ce scrii tu! Gândul lor se transformă în acțiune, iar acțiunea se transformă în rezultate.

2.9 – Pași mărunți dar siguri

Cum transformi un vis în realitate? Gândește-te bine la această întrebare! Cum transformi un vis în realitate? Visul înseamnă ceva care încă nu există în acest moment. Visul este o dorință, ceva ce deocamdată se află doar în mintea ta. Visul tău poate fi imens. Visul tău, probabil, este să ai așa de mulți bani, încât să fii liber financiar, să călătorești unde vrei, când vrei, să locuiești în casa pe care ți-o dorești, să conduci automobilul pe care ți-l dorești. Și visul acesta poate fi ceva ce numai tu știi. E secretul tău. Dar, deocamdată, e un vis. Iar tu vrei ca acest vis să fie realitate. Vrei ca acest vis să se transforme în ceva concret, adică să ai bani concreți, să conduci concret automobilul pe care ți-l dorești, să locuiești în casa concretă pe care ți-o dorești. Pare că între vis și concret există o graniță foarte greu de trecut, ba chiar aproape imposibil de trecut. Pentru mulți oameni, această graniță este cu totul imposibil de trecut, nu pentru că ei nu ar putea să o treacă, ci pentru că pur și simplu nu vor. Exact, este doar o chestiune de voință să treci granița care desparte visul de realitate. Ce înseamnă, de fapt, concret? Mai știi de la școală că materia este alcătuită din atomi? Dacă ar fi să iei un singur atom, acesta e așa de mic, încât el, practic, nici nu există. Și, dacă atomul e ca și inexistent, cum se face că materia formată din atomi este așa de concretă? Gândește-te la concret ca la ceva format din niște părți foarte, foarte mici, aproape inexistente.

Unii oameni urlă: concret! VREAU CONCRET!!! Și tot ei vor ca acest concret să apară așa, din senin și instantaneu. Concretul, însă, se clădește! O conductă nu apare brusc, din senin! Conducta se construiește bucățică cu bucățică, apoi, abia când e gata, începe să te alimenteze cu apă. O conductă aflată încă în faza de construcție nu îți aduce apă! Conducta este un mecanism format din alte sute și mii de mecanisme foarte mici. Trebuie ca mai întâi să asamblezi fiecare mecanism minuscul, apoi, când marele mecanism al conductei este gata, începe să curgă apa. Poate tu vrei chiar acum apă. Știu, toți oamenii vor chiar acum apă. Însă fântâna nu se construiește când deja ți s-a făcut sete. Construcția fântânii trebuie să înceapă din timp. Chiar dacă acum îți este sete și vrei tot acum apă, nu rezolvi aproblema ta dacă nu te apuci de construit conducta. Poate acum te afli într-o situație disperată. Poate ai datorii sau poate pur și simplu nu-ți place absolut deloc modul tău de viață din prezent. Și atunci, cum procedezi? Renunți la luptă? Nu! Dacă vrei să te smulgi din situația neplăcută sau tristă în care te afli acum, tot ce trebuie să faci este să începi să-ți clădești concretul pe care ți-l dorești din tot sufletul.

Fără să acționezi, vei rămâne în capcana situației prezente! Dar, dacă vrei să începi să evadezi din această capcană, trebuie să începi acum evadarea! Începe să construiești concretul! Această construcție începe cu primul articol, în cazul când vrei să te apuci de scris așa ca mine, pe care îl postezi pe internet. Faptul că deschizi calculatorul și accesezi site-ul tău personal pe care postezi un articol, reprezintă o acțiune concretă. Aparent, această acțiune este neînsemnată. Un site, un articol…, apoi un alt articol… Un atom mic, invizibil, neînsemnat, ca și cum nu ar fi… Dar…, după ce repeți de sute de ori această mică, invizibilă și aparent neînsemnată acțiune, atomii încep să se adune și să formeze concretul. Iată, deci, că între vis și concret granița nu mai este de netrecut! Această graniță poate fi desființată chiar! Acțiunea ta de a posta un singur articol reprezintă o desființare a unei bucățele din această graniță. Mai postezi un articol, mai dispare o porțiune din granița dintre vis și realitate. Încă un articol postat, încă o porțiune pulverizată din acea graniță ce pare de netrecut. Un set de 100 de articole postate înseamnă o porțiune evaporată din granița care te desparte de realizarea visului tău. Viteza cu care desființezi granița dintre vis și realitate depinde de viteza cu care tu acționezi. Numai tu poți alege cât des postezi articole pe propriul site, însă, indiferent ce viteză ai alege, atâta vreme cât acționezi fără să te oprești niciodată, granița dintre vis și realitate va fi pulverizată, la un moment dat. Este inevitabil asta! Atâta vreme cât nu te oprești niciodată, inevitabil vei ajunge la destinație! Aceasta este o regulă de fier și care îți aduce garantat succesul!

Hai să spunem că ți-ai propus să ajungi la Paris. Și hai să spunem că tu locuiești în București. Distanța rutieră dintre București și Paris este de 2297 kilometri, adică 2297000 metri. Tu știi sigur că, dacă mergi 2297000 metri, vei ajunge la Paris. Dacă vei merge numai 100 metri și te oprești, e clar că nu vei mai ajunge la Paris. Dar dacă vei merge 22900 metri? La fel, nu vei ajunge la Paris. Pentru a ajunge la destinația numită Paris, tu trebuie să mergi exact 2297000 metri, nici mai mult, nici mai puțin. Un metru pare foarte neînsemnat. Dacă mergi doar un metru spre direcția Paris, ți se pare că nu ai înaintat deloc. Dacă mai mergi încă un metru, la fel, ești încă departe de Paris. Dacă mai mergi cinci sute de metri, la fel, parcă ai stat pe loc, ești încă departe de Paris. Dacă te-ai săturat mergând și mai înaintezi totuși încă un metru, e la fel, pare că stai pe loc, iar la Paris nu o să ajungi niciodată. Și dacă mai mergi încă un metru, la fel, parcă bați pasul pe loc. Destinația mpare de neatins. Oare chiar așa să fie? Chiar stai pe loc? NU! Tu știi bine că nu stai pe loc. ”Dar durează prea mult până ajung la Paris!” Și ce-i cu asta? Scopul tău este să ajungi la Paris, nu-i așa? După ce mergi 2297000 metri, ajungi la Paris. Cei 2297000 metri contează, nu nerăbdarea sau răbdarea ta. ”Dar nu s-ar putea ca în loc de 2297000 metri până la Paris să fie numai o sută de metri, ca să ajung și eu mai repede?” Nu, nu se poate! Mergi 2297000 metri și ajungi la Paris! Nu există scurtături! ”Dar e cam descurajant. Eu vreau din tot sufletul să ajung la Paris, numai că e prea departe Parisul ăsta…” La fel, nu are nicio relevanță dacă Parisul e departe sau aproape. Tot ce trebuie să faci tu pentru a ajunge la Paris este să mergi exact 2297000 metri. ”Dar am mers deja trei mii de metri și am obosit!” Nici asta nu are relevanță. Parcurgi 2297000 metri și ajungi la Paris. Nu parcurgi 2297000 metri, nu ajungi la Paris. E clar.

În acest tip de afacere există o regulă foarte clară: trebuie să faci exact ceea ce trebuie, atât cât trebuie. Aceasta este regula pentru un succes garantat. Trebuie neapărat să reții și să aplici această regulă! Revenind la exemplul cu Parisul, degeaba faci exact ceea ce trebuie (adică degeaba mergi), dacă nu faci atât cât trebuie (adică dacă nu mergi 2297000 metri). ”A, păi eu am mers 200 de metri și tot n-am ajuns la Paris. Păi nu, dacă e așa, eu renunț să mai merg la Paris.” Păi cum să ajungi la Paris după numai 200 de metri parcurși, când tu trebuie să mergi, de fapt, exact 2297000 metri pentru a ajunge la Paris? Așadar, concretul acela pe care ți-l dorești, banii aceia reali și pe care să-i folosești cum vrei reprezintă rezultatul acțiunilor care par a fi mici, invizibile, neînsemnate. Acțiunea de a posta un articol pare așa de mică! Dar, această acțiune repetată de sute de ori, apoi de alte sute de ori, apoi de alte sute de ori, îți aduce realitatea pe care ai visat-o, îți aduce banii pe care ți-i dorești și îți aduce real stilul de viață pe care ți-l dorești. Concretul acela teribil este compus din sute și mii de pași minusculi și aproape invizibili. Concretul este compus din multe, foarte multe nimicuri. Să revenim puțin la exemplul cu Parisul. Atunci când tu te afli în punctul zero, adică atunci când abia pornești spre Paris, iei hotărârea fermă de a nu te opri până când nu ajungi la Paris. Tu știi doar că trebuie să mergi și să nu te oprești. Dacă mergi mereu, sigur vei ajunge la Paris. Varianta în care să nu ajungi la Paris este cea în care te oprești undeva pe drum. Dar, hotărârea ta de a merge fără oprire echivalează cu succesul, adică echivalează cu ajungerea la destinație, chiar dacă încă nu ai ajuns la destinație. Punctul zero este chiar destinația, dacă hotărârea ta este de a nu te opri până când nu ajungi la destinație. Ți se pare ciudat? Nu e deloc sciudat. Dacă în momentul în care tu te afli în București îți spui: ”Eu nu mă opresc până nu ajung la Paris”, e ca și cum ești deja la Paris. Te afli în București, dar, corespunzător finalului celor 2297000 metri, te afli și la Paris. Mai mult chiar, după ce ai părăsit Bucureștiul, deja nu te mai afli în București, ci te afli în Paris, doar că mai trebuie să parcurgi distanța dintre Paris și București. Imaginează-ți că Parisul nu este doar orașul Paris, ci Parisul plus cei 2297000 metri. Altfel spus, cei 2297000 metri fac și ei parte din orașul Paris. Păi, dacă e așa, din momentul în care ai părăsit Bucureștiul, tu te afli deja în Paris.

În momentul în care tu ai pornit pe drumul acestei afaceri, tu ai plecat deja din starea tristă în care te-ai aflat. Din momentul în care ai început să postezi primul articol, tu ai ieșit din situația de a nu avea nicio perspectivă, ai ieșit din situația de a nu-ți putea construi niciun viitor. Gândește-te la momentul în care tu încă nu descoperisei această afacere. Acest moment se află în trecut, dar atunci urma ca tu să descoperi această oportunitate. În prezent, tu te afli în această afacere. În viitor, cu hotărârea ta, te afli tot în această afacere. De fapt, tu te-ai aflat tot timpul în această afacere, te afli acum și te vei afla și în viitor. Trecutul, prezentul și viitorul devin unul și același lucru. Și iarăși ajungem la vorba ”Succesul este o stare a firii. Ești om de succes sau nu. Cale de mijloc nu există”. S-ar fi putut întâmpla ca tu să nu descoperi niciodată această afacere, așa cum sigur vor exista alți oameni care nu vor descoperi niciodată această afacere. Dar tu ești în afacere! Oare a fost totul o întâmplare? Oare nu cumva tocmai asta a fost soarta ta? Ai ajuns până aici numai așa, ca să ajungi? Sau ai ajuns până aici pentru că soarta a vrut ca tu să ai un mare succes în această afacere? Și asta nu mai este o simplă întâmplare!

Conform lui David Bohm, colaborator de-al lui Albert Einstein, într-un punct din ordinea implicată nedesfășurată sau nemanifestă există înscris timpul întreg, trecut, prezent și viitor, spațiul întreg cu conținutul său. Tot ce se va întâmpla în viitor există deja acolo, înscris. C. G. Jung a avut senzația ciudată în care trecutul, prezentul și viitorul sunt un singur tot. Se știe că marele savant C. G. Jung a suferit, în anul 1944, un infarct miocardic și a intrat în comă. După ce și-a revenit din comă, el a descris cum a trecut printr-o bizară stare de beatitudine în care a văzut Pământul rotund și cu un halou albastru în jur. Dar această imagine ne va fi oferită abia în anul 1969 de către navele cosmice aflate la înălțimea de 1500 de kilometri! Tot C. G. Jung descrie și senzația lui de a vedea simultan ieri, azi și mâine. Uluitor! Trecutul, prezentul și viitorul sunt un singur tot. Dacă tu te afli aici și citești această carte, înseamnă că acest fapt e un semn, un semn că ești pe drumul succesului, iar viitorul tău este și el tot un succes. Să știi că nu toți oamenii vor ajunge să citească această carte pe care o citești tu acum. Tu faci parte dintre cei privilegiați. Și, dacă ai ajuns până aici, sigur vei avea sucees în afacerea pe care ți-ai propus-o. Succesul tău este deja încrustat în trecutul tău, în prezentul tău și în viitorul tău, în acest tot. Nimic nu e întâmplător, totul are un sens! Succesul este o stare a firii. Oare ai înțeles pe deplin această afirmație? Succesul este egal cu a fi. E bine pentru tine să iei foarte în serios această afirmație! De ce? Pentru că oamenii care au devenit până acum milionari au câștigat foarte mulți bani tocmai pentru că ei sunt într-un anumit fel. Pentru a avea succes nu contează diplomele, gradul de inteligență sau calitățile native! Succesul nu este în primul rând consecința a ceea ce faci sau cum faci, ci este rezultatul a ceea ce ești! Nici măcar condiția fizică și sănătatea nu sunt condiții necesare pentru a fi om de succes!

Îți dau doar exemplul scriitoarei Helen Keller, o femeie nevăzătoare și fără auz, dar care a reușit să fie de succes în domeniul ei. Îți poți imagina cum e să fii scriitor, dar fără să vezi și fără să auzi? Ei bine, da, poți să fii scriitor, doar pentru că tu ai hotărât să fii, nu să faci sau să ai! Uite încă un exemplu: Evelyn Glennie este cea mai celebră percuționistă din lume, dar ea, atenție, suferă de surditate totală! Secretul? În fiecare om există instinctul succesului, iar acești oameni de succes l-au exploatat la maxim. Tu ai deja în tine instinctul succesului, trebuie doar să-l lași să se manifeste, să nu-i pui deloc piedici! Învinge-te pe tine însuți, învinge împrejurările și realizează lucruri mari! Învinge-ți tendința de amânare sau gândul de a renunța! Adevărata fericire este să aspiri mereu către un țel! Fără un scop spre care să te îndrepți, viața ar fi searbădă. Adevăratul succes este strădania continuă de a înainta pe drumul succesului. După cum spunea și Oliver Wendell Holmes, nu este important unde te afli, ci spre ce direcție te îndrepți. Dacă te afli în București și vrei să ajungi la Paris, ce contează, faptul că te afli în București sau direcția spre care te îndrepți? Desigur, contează destinația! Dacă ai sta mereu să te gândești că ești în București și că iar ești în București, ar fi totul lipsit de sens. Ce mai contează că ești, deocamdată, în București? Important e că ți-ai propus să ajungi la Paris. Ce mai contează că în acest moment nu stai prea bine cu banii? Important e că ți-ai propus să înaintezi pe drumul unei afaceri de succes! Ce importanță are că acum ai, poate, doar câteva articole? Important e că vei avea o sută de articole, apoi încă o sută, apoi, încetul cu încetul, site-ul tău va crește și vei câștiga bani odată cu creșterea numărului de cititori!

Important este locul spre care te îndrepți, nu locul în care te afli acum! Ceea ce este acum nu ține veșnic, ci este în continuă mișcare. Nu-i nimic, e doar ceva temporar. Nu vei rămâne doar la stadiul de zece articole! Totul se schimbă, totul se mișcă, totul evoluează! Iar evoluția înseamnă succes! A te afla mereu în mișcare echivalează cu succesul! Acum înțelegi și mai bine de ce succesul este ca echilibrul, nu-i așa? Ori ai succes, ori nu ai, cale de mijloc nu există! Ori postezi mereu articole și te caută mereu oameni doritori să citească ceea ce scrii, ori nu postezi deloc articole și nu te caută deloc nimeni! Cale de mijloc nu există! Succesul înseamnă și să-ți propui obiective pe care să le realizezi. Hai să spunem că obiectivul tău este să ai în echipă și doi parteneri super-serioși de afacere care să te ajute în timp cu vânzarea de cărți. Acesta este obiectivul cel mare, pentru că, după ce îl realizezi, afacerea ta crește.

După cum observi, startul tău în această afacere poate fi foarte rapid. Primul obiectiv îl poți cuceri foarte repede și ușor. Continui seria succeselor și inevitabil câștigi bani. Cei care privesc direct undeva foarte departe și se tot plâng că e foarte greu totul, se comportă exact ca cei care nu văd pădurea din cauza copacilor. Succesul cel mare pe care ți-l dorești începe chiar acum, imediat după ce ai pornit la cucerirea primului obiectiv. Tu chiar acum ești pe drumul succesului și chiar acum înaintezi pe el! Asta trebuie să vezi tu! Chinezii au o vorbă: ”Nu te teme dacă înaintezi prea încet! Teme-te dacă te oprești de tot!”. Și e o vorbă cu foarte mult înțeles! Unii oameni se tem mereu că ar putea merge totul foarte încet, dar ei nu-și dau seama că viteza mică poate fi un mare avantaj, dacă gândești așa cum trebuie să gândești. Chiar și dacă un singur articol pe zi, progresezi, nu stai pe loc! Chiar și dacă afacerea ta merge de cinci ori mai greu decât sperai, tu progresezi, nu stai pe loc!

Să luam exemplul meu. Pe 9 ianuarie 2013 am scris primul articol pe noul site și mi-am făcut o țintă să ajung la 1.000 de articole scrise. Am învățat de la cursuri că după 1.000 de ore de studiu, poți începe să visezi la libertate. Prima luna am avut 300 de vizitatori unici și acum după aproape 2 ani de scris am peste 400 de articole și aproximativ 50.000 de vizitatori unici pe lună. Între timp am făcut câteva cursuri de marketing și coaching, am urmat cursurile NLP și am scris deja 2 cărți inclusiv aceasta pe care o citești. Deci am urmat pas cu pas, exact ca pe drumul către Paris, ceea ce am învățat de la profesioniști. Ce ar fi însemnat să abandonez totul după 3 luni când aveam doar 500 de vizitatori unici? Probabil că și acum eram curier cărând toată ziua plicuri și recomandate. Dar eu am zis nu, merg mai departe cu pași mici și siguri și iată că astăzi sunt unde sunt. Mai trebuie să țineți cont că până la 1.000 de articole mai am destul, deci nu sunt acolo unde mi-am propus acum 3 ani. Dar este timp pentru toate și voi avea răbdarea necesară să ajung și la 1.000. Acum mi-am propus să scriu câte o carte pe an. Am deja 2 și dacă sănătatea îmi va permite voi scrie până la adânci bătrâneți.

2.10 – Soluții pentru o muncă mai eficientă

Munca este de două feluri: muncă grea și muncă inteligentă. Hai să vedem un exemplu de muncă grea. Să spunem că vrei să muți un pietroi de 500 de kilograme, din punctul A în punctul B. Distanța dintre A și B este de 2 kilometri. Pentru a reuși să muți acel pietroi bazându-te numai pe forța brațelor tale, va trebui să depui un efort infernal. Vei munci din greu și tot nu vei ști sigur dacă vei reuși să deplasezi 2 kilometri acel pietroi. Asta înseamnă munca grea. Faci eforturi foarte mari, cu eficiență foarte scăzută. Acum să vedem un exemplu de muncă inteligentă. Aduci o macara, iar cu această macara apuci pietroiul de 500 de kilograme și îl deplasezi 2 kilometri, din punctul A în punctul B. A fost ușor să muți astfel pietroiul? Desigur că da! Munca inteligentă este o muncă ușoară, nu grea! De fapt, a fost mult mai ușor și mai eficient să muți pietroiul folosindu-te de o macara, decât să încerci să muți numai tu pietroiul. Tocmai din cauza asta vorbim despre muncă. Este posibil? Desigur! Efectul de pârghie transformă imposibilul în posibil. Ar fi ceva imposibil să transporți tu singur o piatră de 500 de kilograme, dar, cu ajutorul unei macarale, imposibilul devine posibil. Inteligență: Îți folosești și creierul, nu doar capacitatea ta de muncă. Folosind o macara, tu ai folosit, de fapt, principiul valorificării, un principiu esențial în afaceri.

Regula de fier este: dacă urmărești continuu numai succesul (nu banii), dacă ești un permanent vânător de succese multe și mici, banii vor veni inevitabil spre tine. Concentrează-te pe ideea de succes, NU pe ideea de bani! Banii sunt rezultatul unei valori pe care tu o produci în viața unor oameni. Banii sunt rezultatul unei serii de succese minuscule și foarte multe. Succesul deschide calea, iar banii vin din urmă. Dacă acea cale deschisă este destul de lungă și continuă să crească, banii vin fuguța din urmă. Hai să spunem că banii reprezintă rezultatul final, dar și acest rezultat final vine în urma unor rezultate mici și multe. Banii reprezintă rezultatul final, dar, de fapt, scopul în sine nu e reprezentat de bani. Scopul tău este ceea ce poți face cu banii. Tu ai un vis pe care îl poți vedea realizat numai dacă ai bani. Și acum aș vrea să te gândești mai bine la visul tău. Îți dorești cu ardoare ceva, dar, pentru că până acum nu ai avut banii cu care să obții ce îți dorești, ți-ai îngropat visul, crezând că va rămâne doar un vis și atât. Ei bine, de acum, din acest moment, NU mai este așa! Visul tău se va îndeplini! Acum tu ai forța de a te îndrepta spre visul tău! Oricât de inaccesibil ți se pare acum visul tău, să știi că îl poți realiza! Desigur, realizarea visului nu se face peste noapte, ci va trebui mai întâi să-ți clădești cu răbdare succesul.

Dacă șirul victoriilor continuă, tot felul de oameni vor lua contact cu oferta ta. Normal, unii nu vor înțelege oferta, dar sigur vor fi și oameni care vor înțelege perfect. Unii oameni te vor dezamăgi, dar vei cunoaște și oameni care te vor copleși cu entuziasmul lor. Tu nu trebuie să-ți faci griji pentru hotărârile oamenilor. Tu doar urmează-ți visul! Să știi că până acum ai făcut o mare prostie dacă ți-ai îngropat visul. Dacă visul tău este, de exemplu, să ai și să conduci un automobil de 30 de mii de euro, dezgroapă-ți urgent visul și pornește către realizarea lui, chiar acum! Și drumul pe care pornești este format din niște pași teribil de concreți, așa de concreți și de palpabili, încât aproape îți poți sparge capul cu ei! Atacă și cucerește! Apoi treci mai departe! Atacă și cucerește iar! Apoi treci iar mai departe! Și este așa de ușor! Tu nu trebuie să te concentrezi pe cucerirea de obiective mari și inaccesibile, ci pe cucerirea de obiective mici. Tu trebuie să savurezi victorii mici și foarte multe!

Îți voi spune acum povestea foarte interesantă a unui olar care și-a propus să obțină un succes foarte mare cu afacerea lui. Acest olar trăia undeva într-un sat mic și amărât. Visul olarului era să-și deschidă o prăvălie în marea Cetate, iar acolo să își vândă oalele. Numai că olarul era și foarte leneș, așa că șansele de a-și îndeplini visul erau foarte mici. El muncea doar atât cât să poată supraviețui. Într-o zi, un călător i-a spus olarului: ”Să știi că în satul vecin trăiește un mare înțelept. El poate să răspundă la toate întrebările tale. Numai că înțeleptul ăsta stă toată ziua în coliba lui, nu iese niciodată afară și, pe deasupra, niciodată nu vorbește. Dacă vrei să-i pui o întrebare, mai întâi bați la ușă. Apoi deschizi un oblon foarte îngust prin care vei vedea numai ochii înțeleptului mut, în semiîntunericul din colibă. Tu îi pui întrebarea, iar înțeleptul îți răspunde din ochi. Și atât. Tu trebuie să înțelegi răspunsul din expresia ochilor înțeleptului.”.

Olarul, când a auzit asta, a plecat imediat în satul vecin, la coliba acelui înțelept. A ciocănit încet, apoi a tras oblonul de la ușă. Când a privit prin fanta îngustă, olarul a văzut foarte greu niște ochi care îl priveau din întuneric. Olarul îl întrebă pe înțelept: ”Cum aș putea să deschid o prăvălie în marea Cetate?”. Când s-a uitat prin fantă, olarul a văzut niște ochi nepăsători, indiferenți. Olarul a înțeles răspunsul înțeleptului. Și-a dat seama că așa a fost și el până acum, nepăsător și leneș. Olarul și-a propus să fie mai activ și să muncească mai mult pentru țelul lui. Și s-a apucat serios de treabă. A început să modeleze pe rupte oale și să le vândă prin satele vecine. A început să câștige binișor bani, numai că rezultatele nu-l mulțumeau. Mai era mult până să-și poată permite să se mute în Cetate. Prin urmare, olarul a mers iar la coliba înțeleptului. A tras oblonul și a întrebat: ”Cum pot să vând mai multe oale pentru a reuși să mă mut în marea Cetate?”. Olarul a văzut că ochii înțeleptului erau obosiți, triști. Și olarul a înțeles răspunsul. El era singur, izolat de lume, fără relații, fără prieteni. Așa că a hotărât să își ajute toți prietenii, toate rudele, toate cunoștințele, dăruindu-le o parte din câștigul lui. Oamenii pe care i-a ajutat l-au ajutat și ei apoi să-și vândă oalele mai bine. Vânzările de oale s-au dublat, iar olarul și-a permis să-și cumpere o căsuță în Cetate. Numai că olarul tot nu era mulțumit. Mai era mult până să-și deschidă prăvălia mult visată. Avea nevoie de ucenici și de vânzători care să muncească pentru el. Și mai avea nevoie de încă foarte mulți bani. Așa că a mers iar la coliba înțeleptului. A deschis oblonul îngust și l-a întrebat pe înțelept: ”Cum aș putea să câștig mult mai mult decât am câștigat până acum?”. Olarul a văzut că ochii înțeleptului exprimau disperare, îndârjire, hotărâre neclintită. Și olarul a înțeles răspunsul. Și-a dat seama că muncea prea mult, nu se relaxa și nu se mai bucura de viață. Așa că a decis să-și acorde timp și pentru micile lui bucurii, timp pentru relaxare și odihnă.

Într-o zi, când olarul se afla în târg și le zâmbea tuturor, fiind odihnit și ceva mai mulțumit de viața lui, un bărbat îmbrăcat cu niște haine foarte scumpe, atras de jovialitatea și chipul destins al olarului, s-a apropiat, a studiat oalele cu atenție și l-a întrebat: ”Ce-ai zice dacă ți-aș propune să lucrezi pentru Curtea Regală astfel de oale? Îmi place foarte mult cum sunt lucrate. Ai câștiga de cinci ori mai mult decât câștigi acum.”. Desigur că olarul a fost de acord. Bucuria lui a fost fără margini. Și-a dat seama că a atins acest mare succes pentru că a hotărât să fie mai relaxat și mai deschis la orice oportunități. Așa că și-a zis că ar trebui să îi mulțumească acelui înțelept pentru sfaturile date. El nu-l văzuse niciodată pe înțelept și ar fi vrut să îi strângă mâna și să-și exprime recunoștința. Olarul a plecat iar la coliba înțeleptului. A deschis oblonul îngust și a văzut niște ochi foarte fericiți, mai fericiți ca niciodată. Olarul i-a spus înțeleptului: ”Știu că ești foarte retras și nu vrei să te vadă nimeni, dar dă-mi voie măcar o dată să te văd și să-ți mulțumesc din suflet pentru ajutorul dat.”. Olarul a deschis ușa colibei și, când a văzut ce era înăuntru, a rămas înmărmurit. În colibă, dincolo de ușă, era doar o simplă… oglindă.

Care este morala acestei povestiri? Dacă vrei succes și bani, lasă scuzele la o parte și pune mâna și acționează! Muncește, ajută-i pe oameni, dar ai grijă să te și relaxezi! Și, foarte important, să știi mereu că toate răspunsurile se află în tine, în mintea ta, tu trebuie doar să știi să pui întrebările potrivite. De fapt, cheia succesului tău se află numai în interiorul tău. Nimeni nu te poate ajuta mai mult decât te poți ajuta tu. Olarul din povestirea de mai sus nu a fost ajutat de nimeni, el a obținut succesul prin el însuși. Toate răspunsurile nu se aflau, de fapt, la acel înțelept din colibă, pentru că înțeleptul nici nu exista. Toate răspunsurile se aflau deja în mintea olarului. Tu ai un vis. Îndeplinirea acestui vis depinde numai și numai de tine. Răspunsurile se află numai în interiorul tău. Tu te poți ajuta cel mai bine. Vei cuceri acest obiectiv? Răspunsul depinde în totalitate de tine! Vei trece apoi la cucerirea următorului obiectiv? Răspunsul numai de tine depinde! Vrei cu adevărat să-ți vezi realizat visul? Numai tu știi răspunsul! Vrei cu adevărat să acționezi? Tu ești singurul om care știe răspunsul! Tu ești artizanul vieții tale! Ajutorul NU se află în exterior, ci în interiorul tău. Un ajutor foarte puternic este gândul că totul în această afacere se poate măsura teribil de concret. Între visul tău și realizarea visului se află o distanță, dar, atenție, această distanță se micșorează cu fiecare obiectiv cucerit. Distanța dintre vis și realitate NU este imposibil de parcurs!

Hai să-ți dau un exemplu de distanță pe care niciodată nu o vei putea parcurge: distanța dintre tine și Lună. Singura metodă de a mai reduce din această distanță este să sari puțin. Timp de câteva secunde, în timpul în care sari deasupra solului, distanța dintre tine și Lună se reduce cu câțiva centimetri. Și atât. Numai dacă vei deveni cosmonaut vei putea parcurge integral distanța dintre tine și Lună. Ei bine, nu se poate spune același lucru și despre distanța dintre visul tău și realitate. Tu poți micșora mereu această distanță! Și cum o micșorezi? Simplu. Te concentrezi pe depășirea fiecărui obiectiv în parte. După ce ai cucerit un obiectiv ești mai aproape de realizarea visului tău. Distanța s-a micșorat. Apoi, după ce mai cucerești încă un obiectiv, ești și mai aproape de realizarea visului tău. Distanța va fi și mai mică! Fără să zbori cu o navetă cosmică, niciodată nu vei putea parcurge distanța dintre tine și Lună! Dar, prin cucerirea constantă a obiectivelor mici distanța dintre visul tău și realitate se micșorează mereu, până când devine zero. Din acel moment, visul tău cel drag nu mai este un vis, ci realitate. Visul este doar ceva temporar. Acțiunile sistematice, de zi cu zi, transformă visul în realitate, dar nu deodată, ci pe bucățele foarte mici. Fiecare articol concret pe care îl postezi pe internet mai demontează câte o bucățică mică din visul tău și o înlocuiește cu o altă bucățică de realitate. În acest fel, înlocuind bucățică după bucățică, visul devine realitate. Tu nu urmezi strategia visurilor, ci strategia pașilor mici și foarte concreți. Concentrează-te cu putere la pasul aflat imediat în fața ta și treci imediat la următorul pas! Singura ta grijă este să înaintezi mereu! Mersul constant spre înainte este măsura cea mai clară a succesului. Pași mici, mulți și concreți. Acțiuni mici, multe și concrete. Rezultate mici, multe și concrete. Succesul cel mare este o construcție formată din acele foarte multe cărămizi mici, multe și concrete care îți vei construi casa. Aceste cărămizi sunt acțiunile tale multe, mici și concrete. Cu ele îți vei asigura succesul pe care îl aștepți de mai mult timp. Cu pași mici si siguri, vei ajunge la obiective mărețe care se vor îndeplini.

Concluzie capitol 2

“Un om sărac nu este un om fără bani. Un om sărac este cel ce nu are nimic” – Henry Ford

Să presupunem că tu treci prin fața vitrinei unei cofetării. Și în vitrină vezi o prăjitură. Vrei să-ți cumperi acea prăjitură și să te bucuri de gustul ei. O, ce gust bun are prăjitura din vitrină! Numai că există o problemă. Nu ai bani pentru a cumpăra acea prăjitură. Tu ai bani doar pentru a-ți cumpăra o pâine, iar pâinea te ajută să supraviețuiești. Dar pâinea nu are gustul prăjiturii. Prăjitura este un răsfăț pentru simțul tău gustativ. Prăjitura este o plăcere. Dacă nu ți-ai putea satisface plăcerea de a mânca o prăjitură dulce, ai putea supraviețui, viața ta nu ar fi deloc în pericol. Așadar, chiar nu ar fi nicio problemă pentru supraviețuirea ta dacă ai trece prin fața vitrinei cofetăriei și nu ai putea să te bucuri de gustul prăjiturii din cofetărie. Te-ai uita cu jind la prăjitură, ai trece mai departe și gata. Oricum vei supraviețui, cu prăjitură sau fără prăjitură. Important este să ai bani pentru pâine. Dacă nu-ți permiți să dai bani pe o prăjitură, e ok, până la urmă. Mai grav ar fi să nu ai bani cu care să cumperi pâine. Dacă nici bani pentru pâine nu ai avea, s-a zis cu viața ta! Dar așa, ce rost are să te consumi prea mult pentru o prăjitură? Prăjitura e doar un moft, un capriciu de moment, o simplă poftă. Așa că, dacă tu vei dori să cumperi prăjitura, dar nu ai și bani pentru a o cumpăra, îți vei spune: ”E clar că nu voi avea niciodată bani pentru a putea gusta și eu prăjitura aia. Mai bine să-mi iau gândul. Ce rost are să-mi fac inimă rea, dacă tot n-o pot cumpăra? Mai bine hai să-mi cumpăr pâinea de pe ziua de azi.”. Și uite așa ți-ai îngropat visul tău de a mânca și o prăjitură gustoasă. La fel ca tine, procedează mulți alți oameni.

Pentru că nu și-au permis să cumpere și o prăjitură bună, mulți oameni și-au îngropat visul de a se răsfăța din când în când cu câte o prăjitură și s-au ”setat” pe cumpărarea pâinii zilnice și accesibile. Desigur, pentru mulți oameni, chiar și pâinea zilnică este greu de procurat. Cum să mai viseze ei la prăjitura din vitrina cofetăriei, când abia își pot permite bucățica de pâine care să le întrețină viața? Of, ce tristă e realitatea asta! Atâția și atâția oameni care și-au ucis visurile! Ce fel de viață poate fi asta? Ce poți spune despre cineva care muncește numai pentru a supraviețui? Niciun fel de speranță, niciun fel de vis, niciun fel de luptă pentru a-și realiza visul. Desigur, trebuie să te preocupe și procurarea pâinii zilnice. Nu putem trăi fără pâine! Dar numai atât? Fără niciun fel de răsfăț? Fără un vis drag? Fără satisfacerea unor plăceri nebunești? Numai pâine, fără prăjituri? Numai banal, fără senzațional? Oare chiar așa trebuie să fie? Oare chiar trebuie să te mulțumești cu puțin sau cu ce ai? Oare chiar nu trebuie să visezi că îți vei realiza visul cel drag? Este trist să mănânci numai pâine. Este trist să strângi cu greu bani pentru pâinea zilnică, să treci pe lângă vitrina cofetăriei, să privești cu poftă la prăjitura expusă acolo și să-ți spui: ”E doar un vis. Eu nu-mi permit acest vis. Așa că o să-mi văd de pâinea mea amară. Bine că măcar pâine îmi pot cumpăra. Ar trebui să fiu mulțumit că am ce mânca.”. E trist, foarte trist! Ai putea să te răsfeți cu gustul prăjiturii, și totuși nu o faci! Prăjitura rămâne doar o imagine, o ”Fata Morgana”, un vis inaccesibil, o dorință neîndeplinită. Foarte trist, cumplit de trist! Stai puțin! Stai puțin, că nu-i așa! Oare chiar nu există nicio cale de a mânca și tu prăjiturile expuse în vitrina cofetăriei? Desigur că există! O ai chiar acum la îndemână: afacerea online. Aceasta este calea prin care ajungi la realizarea visului tău, dar cu o condiție: să o folosești! Ieși din cohortele celor care își doresc doar pâine! Acționează pentru a mânca și prăjituri! Prima condiție pentru a reuși să mănânci prăjituri este să-ți dezgropi visul de a mânca și prăjituri. Trebuie să crezi că vei putea să mănânci și prăjituri, nu numai pâine!

Am folosit niște comparații care să te ajute să înțelegi o diferență esențială. ”Pâinea” reprezintă traiul obișnuit al oamenilor, corvoada aceea zilnică pentru asigurarea supraviețuirii, munca al cărei scop este plătirea facturilor, petrecerea câte unui mic concediu și cam atât. ”Pâinea” este viața banală, viața cenușie, viața lipsită de exaltarea produsă de minunile acestei lumi, viața ternă, ștearsă, limitată, obișnuită, monotonă. ”Pâinea” este alinierea la ”regimentul” oamenilor care nu știu altceva decât serviciu, facturi, concediu și… cam atât. ”Pâinea” reprezintă viața mediocră și condimentată doar cu unele plăceri mici: un meci de fotbal, o ieșire în oraș, un scurt concediu la mare sau la munte, o petrecere cu prietenii… Dar aceste mici plăceri nu reprezintă ”prăjitura”. Ele sunt plăcerile pe care ți le poți permite acum, dar ele nu sunt ”prăjitura”! Hai să vedem ce este ”prăjitura”! ”Prăjitura” reprezintă visul acela secret al tău, un vis pe care, deocamdată, nu ți-l poți permite. Și știu sigur că tu ai și un vis secret! Nu ai curaj să recunoști deschis ce vis secret ai, dar visul există! Și foarte bine procedezi, dacă păstrezi secretul visului tău! Nici nu e recomandat să le povestești altora despre visul tău ascuns, ba chiar poate fi periculos să destăinui cui nu trebuie ceva despre visul tău tainic. Visul tău este numai al tău! Este secretul tău! Este dorința ta ascunsă! Și îți poți dori tot în secret să-ți guști în realitate visul. Știu, acum încă nu îți trăiești visul, încă nu te bucuri de savoarea prăjiturii. Dar va veni sigur și ziua în care să te înfrupți cu prăjitura mult dorită! Sigur va veni! Trebuie doar să înțelegi mecanismul afacerii online și să te folosești de acest mecanism. Între dorința ta și prăjitura din vitrina cofetăriei nu se află o distanță de netrecut, ci numai hotărârea ta: te folosești sau nu de mecanismul afacerii online. Și cum te folosești de acest mecanism? Simplu. Între nevoie și dorință este o diferență uriașă! Una este să ai nevoie de bani și alta e să îți dorești ceva foarte mult! Ai nevoie de pâine și poți trăi fără să mănânci prăjituri. Pâinea este o nevoie, prăjitura este o dorință. Toți oamenii au nevoie de pâine, dar nu toți oamenii își mai doresc și prăjituri, pentru că realitatea i-a învățat că e aproape imposibil să obții și prăjituri. Desigur, adevărul este că toți oamenii pot obține și prăjituri, dacă vor folosi și calea pe care nu au mai folosit-o. Unii oameni vor înțelege mai devreme asta, alții vor înțelege mai târziu, alții însă din păcate nu vor înțelege asta niciodată. Trebuie mai întâi ca tu să fii ghidat de o dorință arzătoare. Dacă te ghidează doar nevoia urgentă de bani, e cam greu să reușești în afacerile online.

Prima condiție pentru a avea succes sigur în această afacere este să te ”ardă” o dorință foarte mare și pe care vrei să o vezi neapărat realizată! Dacă vei îndeplini această extrem de importantă condiție, vei avea succes garantat! De ce vei avea succes garantat, pentru că dorința imensă te ”arde”, te împinge mereu înainte și nu-ți dă pace până nu-i găsești pașii pentru o afacere online pozitivă. Și așa se declanșează efectul de pârghie pentru afacerea ta. Efectul de pârghie declanșează și el, la rândul lui, puterea duplicării, o putere care trebuie luată cu seriozitate în seamă, pentru că face ravagii. Obiectivul tău este declanșarea efectului de pârghie. La asta te vei concentra. Repet: tot succesul tău pornește de la o dorință sufocantă și pe care vrei neapărat să o vezi realizată. Trebuie să-ți dorești cu așa de mare intensitate să-ți trăiești visul, încât să te înspăimânte perspectiva că s-ar putea să nu se îndeplinească visul tău! Tu trebuie să elimini complet posibilitatea de a nu-ți realiza visul! Tu trebuie să-ți trăiești visul! Trebuie!

Cealaltă variantă este să se scurgă viața pe lângă tine, iar visul tău cel drag, visul acela nebunesc și pe care vrei să-l trăiești în realitate să rămână doar o himeră, o simplă imagine, o iluzie, la fel ca prăjitura pe care o vezi în vitrina cofetăriei, dar nu o poți atinge. Atenție! Visul acela arzător nu este un vis oarecare! De exemplu, visul de a-ți întemeia o familie, chiar dacă este arzător, este un vis obișnuit, pentru că foarte mulți oameni își doresc și o familie. Când spun ”vis arzător”, spun despre visul acela care numai al tău poate fi. Este un vis secret și foarte puternic. Este o dorință nebunească pe care nu o poți destăinui nimănui, pentru că, dacă te-ai apuca să o destăinui, cei din jurul tău te-ar considera nu tocmai în regulă cu psihicul. Dacă un om le spune tuturor că visul lui fierbinte e să-și întemeieze o familie fericită, toți oamenii l-ar felicita și l-ar încuraja să-și urmeze visul, pentru că este un vis firesc. Dar, în cazul acestei afaceri, visul care te propulsează spre succes nu este tocmai normal și acceptat de toți oamenii. Și nici nu trebuie să fie normal! Trebuie să fie un vis al tău foarte ascuns și foarte nebunesc. Trebuie să fie o dorință extrem de intensă și imposibil de realizat prin metodele obișnuite. Trebuie să fie ceva după care tânjești zi și noapte, ceva care să-ți răscolească dorința, ceva care să te țină pe jar, ceva căruia să-i duci mereu dorul, ceva care, dacă nu îl atingi, să-ți producă chiar și suferință. Și sigur ai o astfel de dorință obsesivă!

Acum este momentul să readuci la suprafață dorința ta secretă și nebunească! Imaginează-ți cum este să-ți îndeplinești dorința ta nebunească și nu spune nimănui secretul tău! Este foarte important să pornești la drum cu această dorință obsesivă, nebunească, sufocantă și ultra-secretă! Această dorință este combustibilul întregii afaceri. Fără combustibil din belșug, mașinăria nu înaintează! Exact, în această afacere, rezultatele sunt posibile numai dacă există o dorință colosală, sufocantă, chinuitoare, arzătoare și ieșită din tiparele normale. Dorința chinuitoare nu ține cont de dificultăți sau de eșecuri! Puterea obsesiei de a gusta real din cel mai fierbinte vis este mult mai mare decât piedicile de moment! Hai, eliberează-ți cel mai ascuns și mai nebunesc vis al tău! Numai așa vei reuși în această afacere! Numai și numai așa! Aceasta este prima condiție pentru a avea succes în afacerea online! Dorința pe care tu o vrei realizată este numai și numai a ta. Nu trebuie să te justifici nimănui. Nu trebuie să dai nimănui explicații cu privire la motivele pentru care îți dorești ceva cu putere. Nici măcar nu e nevoie ca alții să înțeleagă dorința ta, pentru că nu alții vor trăi plăcerea satisfacerii dorinței tale, ci tu și numai tu. Dorința ta trebuie să fie suficient de sălbatică pentru a avea forța de a te propulsa spre succesul dorit.

Te-a șocat cumva când ai citit ”dorință sălbatică”? Da, este vorba despre cea mai intimă și mai puternică dorință a ta. O dorință trebuie să fie suficient de mare pentru a nu-ți mai da voie să renunți niciodată la afacere. Nu poți obține niciun succes dacă nu te stăpânește o dorință sfâșietoare, o dorință care să urle în tine, o dorință disperată chiar. Da, e vorba și despre ceva disperare aici, dar ține minte că orice afacere de succes este rezultatul unei dorințe disperate de succes. Dacă lumea ar fi fost populată numai de oameni apatici, calmi, molcomi, mulțumiți de traiul lor, lipsiți de dorințe fierbinți, am fi trăit și acum în Epoca Primitivă. Progresul este posibil datorită oamenilor biciuiți de dorințe teribile, sălbatice, mistuitoare. Să fie clar: fără focul unei dorințe năprasnice, afacerea ta stagnează. Stagnează! Primul lucru asupra căruia trebuie tu să te concentrezi este dorința ta. Dacă nu te frământă o dorință sălbatică, înseamnă că ar trebui să-ți pui niște întrebări. Ar trebui să vezi ce se află în interiorul tău. De ce nu te chinuie o dorință arzătoare? Te mulțumește așa de mult viața pe care o trăiești acum, astfel încât să nu te mai conducă niciun fel de dorințe? Această afacere nu este pentru oamenii mulțumiți de viața lor! Nemulțumirea și dorința intensă formează combustibilul care propulsează afacerea. Cei mulțumiți de viața lor nu sunt alimentați cu combustibilul care să-i mâne către rezultate și succes. Cei mulțumiți doar cu pâinea lor zilnică nu vor avea forța de a continua chiar și atunci când obstacolele sunt foarte mari. De asemenea, chiar și cei care și-au dorit foarte mult să mănânce și prăjituri, nu numai pâine, dar s-au consolat cu ideea că prăjitura rămâne doar un vis și atât, nu vor avea prea mari rezultate în această afacere.

Succesul este numai pentru cei posedați de dorința uriașă de a mânca și prăjituri și de dorința uriașă de a acționa pentru visul lor. Ei vor cu orice preț să-și trăiască visul! Forța dorinței este cea care face diferența. Dorințele sunt și ele de două feluri: dorințe sălbatice și dorințe domestice. Cam ciudată clasificarea aceasta, nu-i așa? Ciudată, dar corespunzătoare realității. Dorințele domestice, oricât ar fi ele de mari, nu au forța dorințelor sălbatice. Exemplu de dorință domestică: dorința de a-ți cumpăra un automobil de lux. Oricât de puternică și de arzătoare ar fi dorința asta, oricât de mult ți-ai dori tu să-ți cumperi un automobil nou și performant, este vorba, până la urmă, despre o dorință domestică, pentru că poți împărtăși și altor oameni această dorință. Nimeni nu se va uita urât la tine dacă vei spune: ”Vreau să-mi cumpăr un automobil de 50 de mii de euro!”. Va putea spune, eventual, cel care te aude, că ai o dorință foarte mare, că ești un om foarte ambițios și cam atât. Dar nu te va privi ca pe un ciudat. Ei bine, dacă te apuci să le spui tuturor ce dorințe ascunse și sălbatice ai, s-ar putea să te bage în cămașa de forță… Atenție, însă! Dorințele sălbatice sunt acele dorințe care NU fac niciun fel de rău celor din jurul tău! Dorința sălbatică de a-ți strânge dușmanii de gât face rău celor din jur! Aici, în această afacere, este vorba despre dorințele sălbatice care NU îi afectează negativ pe semenii tăi! Trebuie neapărat să faci diferența! Și da, va trebui să recunoști că forța dorințelor sălbatice este mult mai mare decât forța dorințelor domestice.

Lumea occidentală a ajuns la nivelul de dezvoltare pe care îl știi tocmai datorită forței dorințelor sălbatice. Întreprinzătorii de succes din societatea capitalistă sunt împinși de puterea dorințelor sălbatice mult mai mult decât de forța dorințelor domestice. Acei zgârie-nori pe care îi vezi tu în America nu sunt rezultatele unor oameni care și-au dorit doar casă, mașină și bani mulți. Nu! Dacă întreprinzătorii capitaliști ar fi fost ghidați numai de dorințe domestice (vilă, automobil, vacanțe, bani, etc.), orașele americane ar fi arătat la fel ca cele românești. Forța dorințelor sălbatice este cea care dinamitează dezvoltarea și progresul. Dorința arzătoare și ascunsă, sălbatică, mistuitoare, de a gusta în realitate un vis pătimaș propulsează afacerea spre rezultate. Dorința sălbatică te obsedează, te face să scrâșnești din dinți și să continui orice ar fi! Dorința sălbatică este cea care face posibilă performanța. Dorința sălbatică nu te lasă să renunți niciodată! Iată ce spune un om posedat de o dorință sălbatică: ”Dacă s-ar întâmpla cumva să nu mi se îndeplinească această dorință, viața mea ar fi ratată de la un capăt la altul. De fapt, ar fi o adevărată nenorocire să nu mi se îndeplinească visul!”. Îți dai seama că un astfel de om NU va renunța niciodată să lupte pentru visul lui. Dorința sălbatică NU se stinge niciodată, pentru că are niște rădăcini foarte adânci în suflet! Dorința sălbatică te sufocă, te chinuie, te usucă de dor, te arde pe dinăuntru, te obsedează, te posedă zi și noapte!.

Hai să-ți mai spun o poveste foarte educativă! Un tânăr care își dorea foarte mult succesul merse la un mare înțelept și îl întrebă: ”Spune-mi, te rog, care este secretul succesului? Ce trebuie să fac pentru a avea și eu garantat succes?”. Înțeleptul i-a răspuns: ”Vino cu mine și îți voi arăta ce trebuie să faci pentru a avea sigur succes!”. Înțeleptul l-a dus pe tânăr lângă un butoi plin cu apă, apoi, fără niciun cuvânt sau avertisment, l-a apucat de ceafă și i-a scufundat capul în apă. L-a ținut așa până când tânărul a început să se zbată cu disperare, din cauza lipsei de aer. După ce l-a scos pe tânăr din apă, înțeleptul l-a întrebat: ”Când erai cu capul în apă, ce-ți doreai tu foarte mult?”. Tânărul i-a răspuns: ”Îmi doream cu disperare aer, ca să pot respira.”. Înțeleptul i-a zis: ”Vezi? Atunci când îți vei dori cu aceeași disperare succesul, îl vei obține! Când te sufocai, îți doreai cu disperare să poți respira oxigen. Când te va sufoca cu aceeași tărie dorința de a obține succesul, vei obține succesul!”. Morala? NU e suficient să-ți dorești ceva, pentru a avea succes! Trebuie să-ți dorești cu disperare ceva! Trebuie să te sufoce o dorință sălbatică, la fel de sălbatică și de intensă ca dorința de a respira aer atunci când te afli cu capul în apă!

Gândește-te cu putere la acel ceva pe care ți-l dorești foarte tare! Imaginează-ți cu lux de detalii cum ar fi să trăiești în realitate visul tău cel tainic, sălbatic și arzător! Lasă-te purtat de valurile imaginației! Trebuie să vezi cu ochii exact cum ar fi dacă ți-ai trăi visul! Trebuie să auzi cu urechile tot ce se întâmplă când îți realizezi visul! Trebuie să-ți imaginezi chiar și mirosul și gustul pe care le-ai simți dacă ți-ai trăi în realitate visul! Imaginează-ți totul, ca și cum visul tău este deja realitate! Imaginează-ți fără nicio reținere toată plăcerea pe care ai simți-o dacă visul tău cel drag, sălbatic și tainic ar fi realitate! Apoi imaginează-ți cum ar fi viața ta dacă acest vis drag, sălbatic și tainic nu s-ar realiza niciodată!

Cât de mult ți-ar lipsi ”prăjitura” pe care nici măcar nu o poți atinge? Dacă te înspăimântă gândul că s-ar putea să nu-ți îndeplinești niciodată visul cel drag, sălbatic și tainic, înseamnă că ești deja pe drumul succesului și sigur îți vei realiza visul! Și hai să-ți explic de ce visul arzător îți aduce sigur succesul! Imaginează-ți că te afli noaptea într-o pădure plină cu lupi înfometați. Și tu trebuie să rămâi o noapte întreagă în această pădure. Nu te poți adăposti nicăieri. Deasupra ta se află doar cerul liber. Îți dai seama că lupii te vor găsi, vor tăbărî pe tine și te vor sfâșia. Pentru a nu se ajunge la această tragedie, faci un foc și ai grijă toată noaptea ca acest foc să ardă și să rămână mare. Lupii nu vor mai îndrăzni să se apropie de tine, pentru că se tem de foc. Și așa vei reuși să treci printr-o noapte întreagă în pădure, fără să te sfâșie lupii. Lupii sunt gândurile negative care sar zilnic pe tine să te sfâșie. Focul este dorința sălbatică, tainică și dragă. Dacă întreții dorința, gândurile negative nu se mai pot apropia de tine. Focul ține lupii la distanță. Dorința sălbatică și arzătoare ține la distanță îndoiala, frica, neîncrederea, nerăbdarea, lenea, amânarea. Fără un foc mare în apropierea ta, lupii sar pe tine și te sfâșie. Fără o dorință sălbatică și sufocantă, gândurile negative sar pe tine și te îngroapă într-o viață searbădă, cenușie, fără farmec, fără strălucire. Îți dai seama că un om cuprins de focul unei dorințe sălbatice și sufocante nu mai renunță niciodată și perseverează până își atinge scopul.

Chiar dacă gândurile negative îi mai dau târcoale, degeaba, nu vor avea efect asupra lui, pentru că sunt ținute la distanță de focul dorinței care îl chinuie. Și este logic: un astfel de om nu se lasă până nu construiește afacerea vieții sale. Și tot la fel de logic este: chiar dacă gândurile negative îți dau târcoale, focul tău lăuntric ține la distanță aceste gânduri negative. Când te afli noaptea în pădure, chiar dacă ai lângă tine un foc mare, lupii tot îți mai dau târcoale. Se învârt în jurul tău și stau cu ochii pe tine, gata să prindă momentul în care focul s-a stins. Dacă ai lăsat focul să se stingă, mai mult nici nu le trebuie lupilor! Vor sări imediat pe tine! Așa e și cu gândurile negative. Ele nu vor pleca niciodată de lângă tine! Vor aștepta momentul favorabil pentru ele, vor aștepta clipa în care focul dorinței tale s-a stins. Și atunci te vor sfâșia! Așa că, dacă nu vrei să cazi în colții nemiloși ai gândurilor negative și aducătoare de nevoi și umilințe, ține-ți mereu aprins focul dorinței tale tainice, sălbatice și mistuitoare! Să știi bine: nu există cale de mijloc! Ori viu, ori mort! Ori succes total, ori eșec total! Ori trăiești, ori te papă lupii. Ori mănânci numai pâine, ori mănânci pâine și prăjituri! Cale de mijloc nu există! Dacă te mulțumești cu o viață în care să mănânci numai pâine, cu atât te vei alege, cu banală pâine! Ori mănânci prăjitura, ori nu! Cale de mijloc nu există! Gândurile negative sunt la fel de periculoase ca lupii din pădure! E suficient un moment de slăbiciune din partea ta și te-au înhățat! E suficient să renunți la foc, adică la dorința ta cea mai intimă, mai puternică, mai sălbatică și mai chinuitoare și te-au sfâșiat haitele vieții banale, mediocre, fără plăceri intense, fără sclipire!

Cine spune că o viață splendidă și de succes este cea în care ai pâinea asigurată, nu știe ce e aceea plăcere. O viață în care să ai numai un serviciu sigur și posibilități care să-ți asigure plăceri modeste (dar nu și plăcerea ta cea mai secretă și mai pătimașă) nu este o viață de succes! Realiștii te vor sfătui că cel mai sănătos este să te mulțumești să mănânci numai pâine și să lași visul de a mânca prăjituri la stadiul de simplu vis. Altfel spus, realiștii îți cer cu insistență să renunți la plăcerea de a mânca și prăjituri. Ar fi o prostie din partea ta să-i asculți! Cine are dreptul să-ți interzică plăcerea de a mânca prăjituri? Nimeni! Plăcerea este doar a ta și tu trebuie să te bucuri de ea! Numai tu trebuie să savurezi plăcerea! Tu te bucuri de gustul așa de bun și de dulce al prăjiturii! Așa că spune-le realiștilor să-și vadă de treaba lor și să te scutească de sfaturi ”binevoitoare”! Realiștii nu te întreabă niciodată cât de mult tânjești după prăjitura din vitrina cofetăriei! Ei vor doar ca tu să nu mănânci prăjituri și să te mulțumești numai cu pâine! Ok, te-ai convins acum cât de puternică poate fi forța dorinței. Și chiar nu e de glumit cu puterea fenomenală a unei dorințe arzătoare. Dorința sălbatică nu te lasă să renunți, indiferent de numărul sau de mărimea obstacolelor. Dorința sălbatică este chiar o armă extrem de puternică, armă destinată să-ți aducă succesul!

Începând de acum, tu te vei îndrepta cu precizie spre o viață splendidă! Și vei progresa garantat, dacă vei folosi cu cea mai mare seriozitate ”Tehnica UA”! Ce înseamnă ”UA”? ”UA” reprezintă inițialele de la ”Uită Afacerea”. Exact, din acest moment, dacă vrei să te îndrepți cu precizie matematică spre un un succes colosal, trebuie să uiți de această afacere! Știu, te intrigă și te contrariază tot ce afli acum, dar hai să vedem care este logica. În capitolele trecute ai citit despre faptul că joaca poate fi mult mai plăcută decât munca. Poți avea rezultate garantate dacă te concentrezi la joacă, nu la muncă. Performanța crește spectaculos atunci când transformi munca în joacă. De ce? Pentru că întotdeauna creierul caută plăcerea și evită durerea. Prin urmare, dacă îi oferi creierului ceva plăcut, creierul va dori să repete experiența. Altfel spus, creierul îți va cere să perseverezi, pentru că vrea iar și iar plăcere. Joaca este o plăcere. Dacă nu ar fi așa, copiii nu s-ar mai juca. Dacă joaca nu ar fi o plăcere, s-ar transforma automat într-o obligație, într-o muncă pe care trebuie să o faci. Cum poți dobândi și tu puterea fenomenală de a persevera în afacere? Soluția este chiar acum la îndemâna ta. Pur și simplu uiți afacerea și te concentrezi doar la aceste două lucruri: dorință și joacă. Dorința reprezintă plăcere. Joaca reprezintă plăcere. Concentrează-te la dorința ta, la visul tău cel sălbatic și secret! Creierul va dori mereu să se răsfețe cu imaginarea plăcerii realizării visului tău! Concentrează-te și la joacă! Folosește-ți imaginația și transformă totul într-o joacă! Joacă-te de-a Cuceritorul care cucerește mereu noi și noi cetăți! Joacă-te de-a Cuceritorul care își extinde nelimitat Imperiul! Joacă-te de-a războaiele de expansiune! Și uită afacerea! Tu nu ai nevoie să te gândești la cei care refuză oferta afacerii! Tu nu ai nevoie să te gândești la oamenii care te dezamăgesc!

Așadar, trebuie să uiți de afacere! Aplică ”Tehnica UA”! Uită afacerea și concentrează-te la dorință și la joacă! În felul acesta, totul va deveni incredibil de simplu și de plăcut! Exact, simplu și plăcut! Zilnic te vei gândi doar la joacă. Vei deschide cu nerăbdare calculatorul, pentru că abia aștepți să reîncepi joaca. Vei fi doar tu și imperiul tău pe care trebuie să-l extinzi! Și îți vei imagina zilnic ce bine va fi când visul tău cel drag se va realiza! Umple-ți creierul numai cu plăcere! Plăcerea dorinței și plăcerea jocului. Banii vor veni și ei sigur, după ce te-ai jucat suficient de mult. Aleargă după succes, nu după bani! Dacă alergi după succes, banii vin și ei din urmă, fuguța-fuguța! Dar tu concentrează-te la succes! Și nu este un succes obținut prin muncă, ci prin joacă! Exact, te joci de-a expansiunea! Te joci de-a cuceritorul însetat de putere! Fiecare cetate (fiecare articol sau carte scrisă) cucerită este un succes. Tu, ca un magnific cuceritor, mergi din succes în succes, cucerești cetate după cetate și îți extinzi permanent gloriosul imperiu. Uită afacerea! Uită-i pe toți cei care spun nu!

Dacă imperiul tău crește, sigur vor veni la tine și oameni care vor spune da voi cumpăra o carte de la el! Da cu sigurantă voi citi articolele lui! Sigur și precis. Să te gândești la afacere înseamnă să-ți faci calcule. Ei bine, calculele prea puțin te ajută. Calculele înseamnă să ajuți într-un anume fel gândurile negative să sară asupra ta. Și tu nu asta îți dorești! Calculele înseamnă și gânduri de genul: ”Oare eu când voi câștiga bani?”, ”Oare când voi avea prima vânzare de carte?” ”Oare când voi avea o rețea de o mie de oameni care să-mi fi cumpărat deja cartea?”. Calculele nu îți ajută creierul, pentru că sunt legate mai mult de partea cu munca, adică sunt legate mai mult de durere, decât de plăcere. Tu ai tendința de a face calcule, pentru că vrei să știi cât mai sigur cum va evolua afacerea ta. Adevărul este că NU poți ști exact cum va evolua afacerea ta! Și nici NU e nevoie să știi! Hai să-ți explic. Dacă tu pleci din București și vrei să ajungi în Paris, ar fi cu totul absurd să-ți propui să ajungi în Paris exact în ziua stabilită și exact la ora stabilită, la minut și la secundă. Chiar și avionul mai poate întârzia, din diverse cauze (o defecțiune tehnică, condiții meteo nefavorabile zborului, etc.). Numai un maniac se poate gândi tot timpul că trebuie să ajungă neapărat la destinație exact la o anumită oră, la un anumit minut și la o anumită secundă. Ce rost are să tot calculezi mereu când vei ajunge la destinație? Asta e important? Nu! Important e să parcurgi distanța până la destinație. Mai pot fi și întârzieri sau abateri de la traseu, dar important e ca, până la urmă, să înaintezi.

Dacă înaintezi, sigur ajungi și la destinație. Din cauza aceasta îți propun acum ”Tehnica UA”. Uită afacerea! Gândește-te numai la joacă și la dorința ta pe care vrei să o vezi realitate! Joacă-te în fiecare zi! Pe tine te preocupă doar cum să faci ca să cucerești cât mai repede fiecare cetate! Oare este greu să te joci? Desigur că nu! Este plictisitor să te joci? Desigur că nu! Este plăcut să te joci? Desigur că da! Concentrează-te cu putere la plăcerea jocului și vei vedea că vei dori să te joci în fiecare zi! Te vei juca zile la rând, săptămâni la rând, luni la rând, ani la rând! Plăcerea jocului cere mereu o altă plăcere a jocului! Arzi de nerăbdare să deschizi în fiecare zi calculatorul și să te joci de-a cuceritorul! Uită afacerea și joacă-te! Chiar dacă o cetate se lasă greu cucerită, joacă-te de-a cetatea care se lasă greu cucerită! Uită de oamenii care spun nu! Ei nu există! Există doar imperiul pe care îl extinzi mereu! Există doar cetățile (articolele, cărțile și traficul mărit în fiecare zi, lună și an) pe care trebuie să le cucerești! Dacă vezi că e nevoie de zece zile pentru a cuceri o cetate, joacă-te de-a cuceritorul care s-a înfuriat pentru că armatele lui nu au obținut foarte repede victoria dorită! Dă-le ordin armatelor tale să arunce în luptă mai multă muniție (mai multe articole).

Schimbă strategia de luptă și bombardează cu articole puse pe site-ul tău! Și gândește-te în fiecare zi la visul tău secret! Începe-ți fiecare zi petrecând câteva minute în care îți imaginezi ce bine va fi când îți vei trăi în realitate visul! Spune-ți: ”Ce trebuie să fac pentru a gusta în realitate visul meu drag? A, da, trebuie să deschid calculatorul și să mă joc și azi de-a războiul de cucerire. Eu, Cuceritorul, magnificul Cuceritor, am luat cu asalt încă o cetate. Armatele mele sunt gata și azi de luptă. Azi atacăm în forță. Trebuie să cucerim cât mai repede cetatea care se află acum în fața noastră!”. Joacă-te și uită afacerea! Dar să-ți amintești în fiecare secundă de dorința ta cea mai sălbatică, cea mai fierbinte și cea mai tainică! Jocul va fi calea prin care visul tău devine realitate. Calea plăcerii îți va aduce pe tavă o altă plăcere. Plăcerea jocului îți aduce plăcerea consumării dorinței tale arzătoare. Joacă-te în fiecare zi de-a războaiele de cucerire și uită afacerea! Pedalează numai pe plăcere! Plăcerea jocului. Cât de mare este imperiul tău acum? Trăiește chiar acum plăcerea expansiunii fără limite! În fața ta se află mereu o provocare, astfel că nu te poți plictisi niciodată în joaca de-a Cuceritorul.

O provocare este și întrebarea: ”În cât timp va cădea această cetate?”. Pe unele cetăți le cucerești în zece zile, pe altele în două zile, în trei zile sau chiar și într-o singură zi. Interesant și palpitant în acest joc este că nu știi dinainte în câte zile vei cuceri cetatea din fața ta. Necunoscutul poate fi și el foarte palpitant. Necunoscutul este o aventură, iar plăcerea aventurii are farmecul ei. Nu știi în câte zile vei cuceri o cetate, dar știi sigur că vei cuceri acea cetate. Chiar dacă cetatea cedează mai greu, va ceda, până la urmă! Doar tu ești un cuceritor, nu-i așa? Toți tremură în fața renumelui tău! Tu cucerești absolut toate cetățile care îți apar în cale! Un imperiu format din 10 cetăți (10 articole sau mai târziu cărți) este o realizare! Și este realizarea ta! Dar satisfacția ta supremă este să extinzi mereu acest imperiu! Harta pe care o ai acum în față, harta imperiului tău, NU este fixată la o anumită limită! Un imperiu format din 20 de cetăți nu va rămâne mereu la 20 de cetăți! Imperiul crește, crește și iar crește! Fiecare cetate cucerită rămâne cucerită pentru totdeauna! Granițele imperiului nu devin niciodată mai mici, ci devin mereu tot mai mari! Expansiunea imperiului trebuie să devină obsesia ta zilnică! Te culci seara cu gândul: ”Trebuie să cuceresc cât mai repede această cetate!”, iar dimineața te trezești tot cu acest gând! Această joacă este foarte serioasă! De ce? Pentru că, dacă te joci cu seriozitate și nu renunți niciodată la războaiele prin care să-ți extinzi imperiul (lista de articole), vor veni bani pentru tine. Spre deosebire de alte jocuri care aduc doar plăcere, acest joc aduce plăcere și bani. Foarte mulți oameni consumă ani întregi din viața lor cu pasiuni sau jocuri care nu le vor aduce niciodată vreun ban. Nu e mai bine să te joci de-a cuceritorul care duce războaie de expansiune și să ajungi astfel să câștigi și bani? Și trebuie să te joci! Dacă ai o dorință puternică, fierbinte, sălbatică, pentru care să lupți, te vei juca! Dacă nu ai o dorință sălbatică și secretă… Hm… Ce-aș putea spune despre tine? Cât farmec mai are o viață în care nu te conduc decât niște banale și domestice dorințe? E o viață din care lipsește ceva.

Viața fără dorințe sălbatice și mistuitoare este lipsită de sare și piper. Da, ar fi exact ca atunci când mănânci o mâncare foarte consistentă, foarte bine gătită, foarte aspectuoasă, dar fără niciun fel de condimente, fără sare, fără piper. Imaginează-ți că mergi la cel mai select restaurant și comanzi un meniu care arată impecabil. Servirea este și ea impecabilă. Ospătarul este de un profesionalism desăvârșit. Ambianța restaurantului este și ea minunată. Te simți bine. Totul pare să fie perfect. Numai că, atunci când începi să mănânci mâncarea comandată, constați că nu are niciun gust. Lipsește sarea. Lipsește piperul. Lipsesc orice fel de condimente. Ei, cum este? Mai mănânci cu foarte multă plăcere mâncarea comandată? Desigur că nu! La fel este și viața în care totul pare să fie în regulă, dar din care lipsește pasiunea de a urmări o dorință sălbatică, o dorință picantă, secretă, puternică, uriașă chiar.

Desigur, dorința de a câștiga bani doar pentru pâinea necesară supraviețuirii este și ea destul de importantă în afacerea online. Însă rezultatele spectaculoase sunt garantate numai pentru cei ”arși” de dorința de a avea bani și pentru prăjituri, nu doar pentru pâine. Cei care vor și prăjituri, nu doar pâine, sunt propulsați de o forță mult, mult mai mare decât cei care vor doar pâine. Puterea dorinței este mult, mult mai mare decât puterea nevoii! Când vrei cu putere și prăjituri, se mobilizează în tine energii incomparabil mai mari decât atunci când vrei numai banala, deși necesara, pâine! Succesul tău cel mare echivalează cu momentul în care ai scris primul articol. Dacă ai să continui să scrii, înseamnă că ceva s-a mișcat în interiorul tău. S-a declanșat puterea schimbării. Înseamnă că ai deja scânteia unei dorințe sălbatice (nu domestice). Chiar dacă ți-ar da târcoale gândurile de renunțare, focul lăuntric al dorinței sufocante va ține la distanță haitele de gânduri negative. Dar condiția este să uiți afacerea și să te joci de-a cuceritorul.

Dacă te gândești prea mult la afacere și începi să-ți faci calcule, e posibil să te oprești după ce 10, 100 sau 300 de articole. Așadar, uită afacerea! Gândește-te numai la joacă! Cucerește cetate după cetate! Joacă-te de-a strategiile de război! Joacă-te de-a Cuceritorul obsedat să-și extindă fără limite Imperiul! Site-ul tău este câmpul de luptă pe care porți zilnic bătălii înverșunate și palpitante. Armatele conduse de tine luptă cu disperare să cucerească cât mai repede fiecare cetate. Tu ești un Cuceritor și ai o singură Ambiție: Expansiunea Fără Limite. Ai cucerit o singură cetate (o singură carte sau articol)? Bravo! Ești un Învingător! Continuă-ți Expansiunea Fără Limite! Ai cucerit 100 de cetăți? Ești un Învingător! Continuă-ți Expansiunea Fără Limite! Un cuceritor NU se oprește niciodată! Oricât de mare ar fi imperiul pe care îl stăpânești (oricât de lungă ar fi lista ta de articole), tu, ca un adevărat învingător, continui să ataci noi și noi cetăți (noi și noi liste cu articole)! Marea plăcere a vieții tale este să cucerești mereu noi cetăți (noi liste cu câte un articol)! Concentrează-te zilnic la această plăcere a victoriilor obținute mereu și mereu! Lasă plăcerea jocului să te poarte în brațe! Când deschizi calculatorul, tu nu deschizi calculatorul, ci te pregătești de o nouă bătălie, îți așezi armatele în dispozitiv și ataci cetatea din fața ta! Când postezi și scrii articole, tu nu postezi articole, ci ataci cu armament greu cetatea pe care vrei să o cucerești! Și uită afacerea! Știu, e posibil să ți se pară ceva cam anapoda.

Cum adică să uiți de afacere? Cum adică să uiți de bani? Ei bine, unele rezultate apar exact atunci când procedezi invers față de cum ar trebui să procedezi. Hai să-ți explic. Gândește-te la un tânăr care merge la sală și se apucă de culturism. Dacă tânărul acela ar sta în fiecare zi în fața oglinzii și și-ar repeta: ”Of, ce greu mai cresc mușchii ăștia! Of, ce încet mai apar progresele!”, nu ar rezista prea mult și ar renunța, până la urmă, la antrenamentele de culturism. Ei bine, un culturist care face performanță nu stă toată ziua să se uite în oglindă și să se gândească la ce greu și încet apar progresele. Un culturist de performanță pur și simplu merge constant la sală și se antrenează, nu stă să numere zilele și orele de antrenament! Rezultatele mari și progresele vor veni la timpul lor, dar până atunci concentrarea este la antrenamentul concret. Chiar dacă a trecut o lună, chiar dacă a trecut o jumătate de an, chiar dacă a trecut un an, chiar dacă au trecut doi ani, culturistul merge constant la sală și se antrenează! Culturistul, dacă într-adevăr vrea performanță, trebuie să uite că vrea cât mai repede mușchi babani pe el! În cazul acestei afaceri, dacă vrei să ai succes și să câștigi bani, trebuie să uiți de afacere (dar nu și de partenerii tăi de afacere!) și să te concentrezi la aceste două lucruri: dorința și jocul. Tot ceea ce se bazează pe plăcere aduce garantat progrese și rezultate spectaculoase! Aceasta este o lege a naturii și o poți observa pretutindeni în jurul tău.

Caută permanent plăcerea și vei obține garantat rezultate mari! Trebuie neapărat să găsești o plăcere imensă în joaca de-a cuceritorul! Vrei ca ceva să se schimbe concret în viața ta? Vrei o răsturnare completă a situației în care te afli acum? Vrei să guști real visul tău cel tainic și sălbatic? Atunci începe chiar acum să folosești ”Tehnica UA”! Uită afacerea și dedică-te complet și pentru totdeauna plăcerii jocului de-a cuceritorul! Obsesia ta zilnică va fi să cucerești cât mai repede următoarea cetate! După ce cucerești câte o cetate, sărbătorește victoria! Savurează gustul triumfului și grăbește-te să savurezi cât mai repede bucuria cuceririi unei alte cetăți! Nu contează câte cetăți ai cucerit până acum! Chiar nu contează! Important e ca tu să-ți dorești cu sete să cucerești alte și alte cetăți! Procedează așa și vei vedea cum în viața ta va intra magia! Vei vedea că totul va lua o întorsătură spectaculoasă! Vei ști că poți reuși! Vei avea încredere! Dar concentrează-te numai la dorința ta și la plăcerea jocului! Uită afacerea! Uită banii!

Banii sunt ca o pisică. Dacă îi dai prea multă atenție pisicii, ea fuge de tine. Dar dacă ignori pisica, dacă uiți de ea și nu-i dai nicio atenție, ea îți va da atenție! Se va apropia de tine și va dori să o mângâi. Așa e și cu banii. Așa e și cu afacerea. Uită banii, uită afacerea! Concentrează-te numai la dorința ta și la joaca ta! Și vei constata cum încep să apară minunile! Ia hotărârea fermă de a te juca toată viața ta de-a Cuceritorul! Da, toată viața ta! Iulius Caesar a fost pentru toată viața lui un cuceritor. Pentru Iulius Caesar, luptele de cucerire și de extindere a unui Imperiu NU au fost doar niște capricii de moment! Copiază exemplul marilor Cuceritori ai Istoriei și joacă-te și tu cu toată seriozitatea de-a cuceritorul! Fii pentru toată viața un Cuceritor și garantat vor veni la tine bani mulți! Garantat! De ce vei reuși sigur să ai succes în această afacere? Vei descoperi un argument foarte simplu și foarte logic, argument la care aproape sigur nu te-ai gândit până acum. Este vorba despre un raționament foarte clar și foarte simplu prin care tu te vei convinge rapid că da, este perfect posibil să obții succesul cel mare în această afacere. Indiferent de rezultatele tale din acest moment, după ce vei citi acest argument, vei ști sigur, dar absolut sigur, că vei da lovitura și vei avea un succes imens în această afacere online! Imperiul stăpânit de tine în acest moment este clădid pe un de ce mai mare față de multă lume. De ce alții pot și eu nu, de ce au reușit ei și eu nu, de ce să nu fac și eu la fel. Un împeriu cât mai mare îți doresc! De ce-ul tău este mai arzător decât al altora, ăsta este secretul ascuns al succesului tău.

Ca o concluzie finală a acestui prim capitol ar fi că aceste rânduri pe care el le-am scris sunt valabile pentru orice tip de afacere, nu numai afacerile online, dar am vrut să scot în evidență oportunitățile care ne sunt arătate zilnic la tot pasul. Am vrut totodată să încerc să schimb un pic mentalitatea oamenilor și să încerce să-și ia viața în propriile mâini, să fie liberi să facă ce vor și când vor, fără a mai fi îngrădiți de vreun șef sau vreun program anume. Am dat exemple din viața reală, aici fiind și eu inclus, ca să se înțeleagă mai bine ceea ce este cu adevărat de făcut când dorești să-ți schimbi viața. Am început această afacere nu de foame, ci dintr-o dorință arzătoare de a-mi îndeplini un vis mai vechi, acela de a scrie. Nu am început această afacere manipulat fiind de bani, ci de independența de care voi avea parte când acest proiect va lua amploare. Nu am început afacerea aceasta pentru că îmi era gândul doar la bogații, ci am început să o iau ca pe o provocare nouă în viața mea și am zis de ce să nu fac și eu ce au făcut alții și urmez sfaturile lor pentru că ei au reușit, că doar am reușit să mă las de consumat alcool, de ce să nu reușesc și în afacerile online. Imperiul meu este mare acum, dar în fiecare zi lupt să cuceresc noi și noi redute, în așa fel încât joaca mea zilnică să fie plăcută și cu un scop precis acela de a deveni independent din punct de vedere financiar. Și eu am tânjit cândva la început după prăjitura mult dorită nu doar să am pâinea zilnică, dar eu între timp aplicând tot ceea am scris eu mai sus, am depășit de mult să mă mulțumesc cu pâinea zilnică și am trecut la mâncat prăjituri. Dar țelul meu este să ajung ca într-o zi să mănânc un tort mare de înghețată cu frișcă și ciocolată și acel tort se va numi: LIBERTATE. Vreau să închei cu ce a spus Martin Luther King Jr. : “Dacă nu poți zbura, atunci fugi, dacă nu poți fugi, atunci mergi, dacă nu poți să mergi, atunci târăște-te, dar orice ai face, asigură-te că înaintezi”. Dacă eu am reușit voi de ce să nu puteți. Succes!

Sfaturi utile

Pentru cei care încă nu știu încă cum se începe o afacere online, am să enumăr pașii importanți așa cum i-am făcut și eu. În primul rând trebuie să vă faceți un cont bancar cu un card atașat de plăți și încasări online, pentru că toți cei cu care veți lucra edituri, agenți de publicitate, curieri, lucrează cu banii prin bancă la vedere, nimeni nu umblă cu sacoșa de bani prin oraș după dvs. Eu am ales și asta recomand un card online la ING Bank, unde nu aveți nevoie decât de un buletin valabil și un număr de telefon permanent. Durează cam 7 zile până intrați în posesia cardului și îl și puteți folosi încă din ziua eliberării lui. Până iese cardul alegeți-vă numele site-ului, blogului sau magazinului online, în funcție de ce alegeți să scrieți sau vindeți. Alegeți și domeniul pentru a vă putea desfășura activitatea. Eu am ales .com că este mai ieftin și iese mai mult în evidență la motoarele de căutare de pe internet. Dar puteți folosi ce vreți .net, .ro, etc. Alegeți cu grijă pe cineva care știe să vă facă un site profesional și de obicei tot acesta vă va oferi și firma care vă va administra site-ul pe server și este specialist IT. E bine să plătiți abonamentul pe un an, așa veți scăpa de o grijă lunară și este mai ieftin. Cereți cât mai multe detalii celui care vă face site-ul, să vă ]nvețe tot ceea ce trebuie să știți în folosirea platformei wordpress, care vă ajută să scrieți articole și să vă puneți publicitate. În rest trebuie doar să scrieți și să urmați pașii pe care eu i-am scris mai sus, pentru ca afacerea dvs. să fie profitabilă. În final va trebui ca și voi să învățați să vă administrați site-ul singur într-un târziu, pentru asta exitând destule lecții gratuite de cum să scrii pe un blog sau cum să postezi pe rețelele de socializare etc. Succes!

Pe finalul acestui capitol vreau să mai detaliez succint de ce trebuie să țineti cont când scrieți articole sau țineți un seminar pe tema pe care o stăpâniți cel mai bine aleasă în conformitate cu ceea ce scrieți pe site.

Principii pentru reușita încrederii în sine

Pentru desfășurarea în bune condiții a unui seminar, discurs, conferință sau prezentare de produs trebuie să ținem cont de următoarele principii:

1 – Dezvoltarea curajului și a încrederii în sine

– Exersare și perseverare

– Pregătire

– Câștigarea încrederii în sine și curajul de a gândi calm și clar atunci când ne adresăm oamenilor

– Dorință suficientă pentru începerea mesajului

– Răspundere asumată a tot ceea ce spunem

– Exactitatea discursului

– Plan al discursului

– Libertate în exprimare

– Încredere în sine

– Aer în piept înainte de discurs

– Înfruntă teama

– Concentrare pe mesaj

– Investește suflet ( încearcă să-l înveți pe dinafară)

– Exercițiu, exercițiu, exercițiu.

2 – Formarea încrederii în sine

– Un discurs bine pregatit este 90% transmis

– Mesaj real cu finalitate precisă

– Stârnirea entuziasmului

– Cultivarea propriilor convingeri

– Expunerea unei idei sau două și dezvoltarea lor

– Discutarea cu prietenii, conversații pe marginea subiectului ales

– Punerea tuturor întrebărilor posibile asupra subiectului

– Folosirea exemplelor și a afirmațiilor generale

– Analizarea publicului în timpul pregătirii discursului

– Selectivitate

– Studiază mai mult decât expui.

3 – Cum își pregateau cuvântările oratorii celebri

– Ordine în gândire

– Viziune de ansamblu

– Tipar:

a) enunțarea datelor;

b) comentarea acestora;

c) discutarea lor în amănunt

– Fără lucruri de la sine înțelese

– Verificarea fiecarei informații în parte

– Dictarea discursului

– Scrierea a ceea ce urmează de spus

– Discursul nu se memorează cuvânt cu cuvânt

– Notițe doar dacă este necesar

– Repetarea discursului și exersare.

4 – Îmbunătățirea memoriei

– Întipărirea în minte a ceea ce se vrea reținut

– Cinci minute de concentrare puternică sunt mai eficiente decât zile întregi de bâjbâieli printr-un labirint mental; concentrarea asupra lucrului de făcut în momentul respectiv

– Precizie

– Citirea cu glas tare a ceea ce se vrea memorat

– Creaza imagini pentru cuvinte

– Discursul se uită. dar imaginile rămân

– Se poate memora oricât dacă se repetă suficient (repetiția este mama învățăturii)

– Revizuirea datelor, a ideilor și reîmrospatarea memoriei înainte de discurs

– Asocierea de idei

– Indiciul determină întregul potențial pentru concentrarea asupra unui anumit punct

– Cu cât mai multe asocieri de idei cu atât mai bine

– Asocierea de idei ajută informația să se întipărească în memorie

– Legarea datelor de o poveste

– Pentru amintirea unor idei aplicați 2 modalități :

a) stimul exterior (notițe)

b) asocierea cu ceva existent în minte

– Memorarea unei fraze fără sens pentru reținerea ideilor

– Folosirea ultimului cuvânt sau propoziție pentru a formula o alta.

5 – Elementele de baza ale discursului eficient

– Perseverență

– Hotărâre

– Convingere personală

– Reușita ține de 2 lucruri:

a) talentul înnăscut

b) intensitatea dorinței de a reuși

– Fixarea unei ținte clare

– Curaj

– Convingerea că vei reuși

– Voința de a învinge

– Luptă chiar și când nu mai e nicio speranță.

6 – Secretul unei exprimări reușite

– Savoarea exprimării

– Modalitatea expunerii (buna exprimare va putea face senzațional chiar și un subiect mărunt)

– Atenție la: cine spune, cum spune și ce spune

– Publicul trebuie să simtă că există un mesaj care e transmis direct din mintea și sufletul vorbitorului către mințile și sufletele ascultătorilor

– Exprimare directă, amicală, plină de energie

– Originalitatea stilului

– Exercițiu, practică, dicție

– Sinceritate, entuziasm, onestitate

– Implicare personală în expunere

– Accentuarea cuvintelor importante

– Evitarea cuvintelor neimportante

– Alternarea tonului vocii

– Varierea ritmului exprimarii

– Accentuarea ideilor importante prin folosirea pauzelor

7 – Prezența și personalitatea oratorului

– Calitatea cea mai importantă pentru un discurs reușit: personalitatea

– Odihna înainte de discurs

– Mâncare ușoară înainte de discurs

– Pasiune și viață în discurs

– Vestimentație potrivită mesajului

– Vestimentația potrivita confera încredere

– Zâmbetul

– Interes față de public

– Coagularea audienței

– Oamenii acționează mai repede în grup decât singuri

– Încăpere aerisită

– Lumina pe chipul oratorului

– Fără oaspeti la tribune

– Echilibru

– Gesturile acceptate sunt doar cele spontane

– Fără alcool înainte, în timpul și nici după seminarii

8 – Cum sa începi un discurs

– Pregătirea din timp a introducerii

– Prevederea înseamnă putere

– Introducere scurtă

– Fără povești așa-zise amuzante

– Nu se începe cu scuze

– Stârnirea atenției, curiozității

– Începere cu un exemplu tipic

– Folosirea unui obiect

– Punerea unei întrebari

– Parafrazarea unei întrebări pusă de o persoană celebră

– Legarea subiectului de interesele vitale ale publicului

– Efectul întâmplărilor șocante

– Introducere aparent pur întâmplâtoare

– Spontaneitate, normalitate.

9 – Cum să închei un discurs

– Ultimele cuvinte sunt cele mai importante

– Rezumarea punctelor de vedere

– Îndemnarea la fapte

– Complimentare sinceră și succintă

– Încheiere cu umor, versuri, sau un citat din Biblie

– Punctul culminant.

10 – Cum să-ți exprimi clar punctul de vedere

– Scopuri :

a) clarificare unor aspecte;

b) impresionare și convingere;

c) îndemnarea la fapte;

d) amuzarea publicului

– Fixarea bine a scopului

– Folosirea comparațiilor pentru clarificare

– Evitarea termenilor tehnici

– Alegerea celei mai puțin inteligente persoane

– Fii clar cu tine însuți

– Graficele si imaginile sunt mai convingatoare decât cuvintele

– Crearea imaginii mentale

– Reluarea ideilor cu alte cuvinte.

– Exprimarea moderată.

11- Cum sa stârnești interesul publicului

– Ceva nou despre ceva obișnuit

– Povestea unui om care se sbate într-un domeniu și învinge

– Concretețe

– Exemple care vorbesc de la sine

– Cuvinte care desenează imagini

– Contrastele stârnesc interesul

12 – Îmbunătățirea stilului

– Stăpânirea limbii române

– Citire pentru îmbunătățirea stilului

– Studiu și exercitiu practic

– Studierea Bibliei regulat și a altor cărți de referință

– Muncă, muncă, muncă

– Folosirea oricărui moment pentru îmbunătățire

– Eficientizarea maximă a timpului (citire în lift, autobuz, etc.)

– Notarea cuvintelor noi și cautarea în dicționare

– Un cuvânt se fixează după ce e folosit de trei ori

– Rescrierea frazelor pentru precizie.

13 – Principii generale de aplicat în scrierea articolelor:

– corectitudine gramaticală

– articolul să fie cât mai posibil autentic și 100% creație proprie

– exactitatea articolului

– libertatea în exprimare

– mesaj real cu finalitate precisă

– stârnirea entuziasmului

– notarea cuvintelor noi și căutarea în dicționare

– concretețe

– citirea cu glas tare a ceea ce se vrea memorat

– crează imagini pentru cuvinte

– exprimare directă, amicală, plină de energie

– legarea subiectului de interesele vitale ale publicului.

– plan al discursului

– discutarea cu prietenii, conversații pe marginea subiectului ales

– folosirea exemplelor și a afirmațiilor generale

– discursul nu se memoreaza cuvânt cu cuvânt

– asocierea de idei ajută informația să se întipărească în memorie

– accentuarea cuvintelor importante

– reluarea ideilor cu alte cuvinte

– folosirea comparațiilor pentru clarificare

– punerea unei întrebări cu răspuns pe tema aleasă

– rezumarea punctelor de vedere

– subiect bine ales pe cât posibil cât mai aproape de nișa site-ului pe care scrieți

II – Dezvoltarea individului

În această a doua parte a cărții vreau să descriu ce înseamnă dezvoltare personală a individului și cum ar trebui ea să ne coordoneze viața și asta doar pentru că așa ne dorim, nu pentru că suntem obligați de cineva anume. Din păcate am văzut că foarte mulți dintre noi suntem mai degrabă interesați de ce face cel de lângă noi, în loc să fim strict interesați de ceea ce facem noi în viața și familia noastră. Nu poți să ai bani mai mulți că gata îți sar vecinii în cap: “De unde ai vecine atâția bani, ai câștigat la loto, ai primit vreo moștenire?” Dar ei uită întotdeauna să mă întrebe cât de mult am muncit ca să ajung aici unde sunt acum, câte nopți nedormite petrecute citind și studiind, ca să nu mai zic de câte zile, luni sau ani mi-au trebuit să scriu aceste cărți. Dar ei văd doar finalul și atât nu-i interesează ce ai făcut tu ca să ajungi aici.

De aceea foarte mulți nici măcar nu visează la ceea ce fac eu acum, dar să mai și facă. Un vecin mai isteț de fel și cu ceva studii la activ mi-a spus într-o zi: „cât ai scris dumneata vecine în toți anii aștia, nu au scris toți vecinii adunați la un loc împreună cu toate neamurile lor până la gradul 2. Și cine știe cât o să mai scrii”. După cum vedeți mai am și susținători pe aproape prin ogradă, nu sunt invadat doar de unicelulari care nici măcar nu știu să se semneze bine, da să mai aibă pretenția să scrie ce scriu eu. Poate că sunt cam acid, dar cam așa se întâmplă când ajungi cândva în vârf. La început lumea te blamează spunând că ce scrii tu acolo e o aiureală, că o să câștig eu din scris când o zbura porcul. Acum că îmi câștig existența din scris, o întorc spunând că am avut noroc ca aceste cărți să se vândă, uitând că eu a trebuit să învăț de la profesioniști în marketing cum să vând ceea ce produc. Și uite așa timpul trece pentru ei, fără un orizont anume, iar eu culeg roadele muncii mele de atâta amar de vreme.

Cum se schimbă omul când are bani!?

Omul poți să-l cunoști după bani și după funcție. Dacă azi e sărac și maine bogat, uită de tine și nu te mai bagă în seamă, uitând de unde a plecat. Dacă azi e șofer și mâine director, uită că era la ordinul multora și acum dă ordine mai ceva ca directorii dinaintea lui. O să vă detaliez cum o familie din anturajul meu a câștigat pe neașteptate o sumă mare de tot la loterie, și cum au reușit ei să se schimbe într-o noapte și mai ales cum au reușit să rămână fără bani în mai puțin de doi ani.

Nu o să dau nume și nici sume de bani pentru că asta contează mai puțin, contează felul în care un om se poate schimba atunci când bogăția îi surade pe neașteptate. Această familie era una obișnuită de la țară, cu soțul muncind pe tractor la o renumită asociație agricolă și soția casnică, dar care nu prea le avea cu munca, nemuncind în viața ei nici măcar un minut. Mergea prin sat cu ghicitul, fiind de etnie romă, păcălea una sau alta dintre femeile mai bogate ale satului care puneau botul la vrăjeală de doi lei a femeii. Se capăta ba cu un ou, ba cu o găină și cu cate un ban, zicea ea muncit cinstit. Soțul avea obiceiul să joace câte un bilet simplu la loterie, pentru că o nepoată de-a lui lucra acolo și de câte ori mergea să o vadă, juca și un bilet să-i facă vânzare. Dar ce să vezi, că într-o seară biletul lui a ieșit câștigator și a încremenit lumea când s-a aflat ce sumă a câștigat bărbatul. O sumă foarte mare la acea vreme cu care îți puteai asigura familia toată viața, dacă știai cum să-i cheltui sau să-i investești.

Veselie mare pe femeia ghicitoare, de parcă a câștigat ea cu numerele ei nu soțul. Toate bune și frumoase, s-au dus să ia banii și ce să vezi, țiganca a luat cecul lăsându-l pe bietul bărbat să semneze de primirea banilor. Au ajuns într-un final la bancă și au scos banii. Ce a urmat e de domeniul nebuniei. Au ținut-o într-o chindie și o veselie cam o lună de zile, toți de pe stradă cunoscut sau străin era ospatat cu mâncăruri și vinuri alese. Se făceau cumpărături cu baxul și acum cucoană mare, ghicitoarea nu se mai ducea la magazin cum făcea odată, dădea telefon să i se aducă marfa comandată acasă. Tot circul ăsta a ținut o vreme, că nu-i așa e de unde și are balta peste. Nu zice nimeni să nu dai o petrecere de bucurie, dar ce făcea ea era de neînchipuit. Râuri de șampanie, grătarele sfârâiau în curte nopți și zile încontinuu și muzica însoțea marele alai. Mulți au zis că acum o să aibă și ei bani să-și ia o casă, că stateau cu copiii și nu prea mai era loc fiind multe persoane.

Dar au ținut-o toată vara într-o continuă cumetrie și paranghelie, că de sacul nu avea fund și era de unde da. Cine mai era ca ei. Într-un final, după lungi discuții au cumpărat o mașina nouă din fabrică pentru soțul norocos. Cam cu atât s-a ales norocosul câștigator, restul intrând pe mâna soției cheltuitoare. Când au vazut copiii că femeia dă bice să termine toți banii, s-au întâlnit la ceas de seară să discute cu femeia lacomă de puterea ce i-o confereau banii. După lungi și puternice discuții și contraziceri, s-a hotarat să cumpere o casă, dar să cumpere ea mobile, casa s-o aleagă ei. Zis și făcut. Au plecat să cumpere casa pe care o știau din timp, au făcut actele și cum casa era goală trebuia mobilată. Au lăsat asta în grija femeii așa cum stabiliseră de seara. Ce să vezi dis-de-dimineață a plecat femeia și a cumpărat mobilă și electrocasnice din depozit. Bucurie mare pe soț crezând că a făcut treabă bună soția. Când ce să vezi, soția a cumpărat cea mai scumpă mobilă și aparatură ce exista în deposit la cel moment. Să facă omul infarct și nimic mai mult. Acum ce era sî mai zică, doar era lucru nou și după ce le-au descărcat și aranjat în casă, dădeau bine toate noi. Numai că sacul a început să se golească, nepunând nimic la schimb sau producând ceva cu banii câștigați, era și normal ca într-o zi să se termine și cu bogăția.

Cert este că au avut o ofertă de la un om de afaceri respectabil din comună să lucreze împreuna cu pământul și cu grânele țării, dar femeia lacomă nu se gândea că odată și odată sacul se va goli. Omul i-a explicat că se scoteau bani frumoși din negoțul cu cereale având și mașini la dispozitie să o ajute. Putea foarte bine în câțiva ani să dubleze câștigul, dar nici nu a vrut să audă de ața ceva. Nici la copiii ei nu le-a dat mai nimic, lor lundu-le electrocasnice la mâna a doua, că de acum nu mai avea bani după ce ea îți făcuse casa boboc cu lucruri noi și scumpe. Una peste alta banii s-au cam dus repede ca și cum s-ar fi evaporat așa instantaneu.

Omul de voie de nevoie, s-a întors la tractorul lui să lucreze la camp, iar femeia cu ghicitul prin sat, că asta știa să facă cel mai bine. Dar s-au făcut de toată rușinea, lumea vorbind toate cele despre ei și râzând cu gura până la urechi de prostia lor de a cheltui bani aiurea. Bine totuși că au rămas cu casa și mașina luată cu atâta scandal, dar dacă era după femeie, nici pe astea nu le cumpăra și cheltuia toți banii cine știe pe ce prostii nefolositoare. Când a ramas fără bani încerca mereu să bage bilete la loto, poate o să mai câștige bani mulți, crezând că așa merge treaba cu norocul. Așadar un sfat prietenesc să nu faceți ce a făcut respectabila cucoană dacă aveți norocul să câștigați la loterie și drămuiți bine banii, pentru că  norocul nu vine de două ori în viață oricât l-ați aștepta.

Am scris toate astea ca să arăt unde poate duce prostia umană atunci când viața îți oferă un noroc și tu îi dai cu piciorul. Alții așteaptă toată viața să câștige potul cel mare și nu reușesc, iar alții, ca femeia din acest pasaj a avut parte de noroc, dar nu a știut ce să facă decât să-l împrăștie. Toți facem gafe în viața de la care învățăm câte ceva, dar o gafă ca asta este de nepermis. Am vrut să scot în evidență că tot noi suntem proprii noștri stăpâni și că totul depinde numai de noi cum știm să ne coordonăm viața la un moment dat. Nu ne naștem toți învățați, dar doamna din poveste putea barem să asculte acel om de afaceri care a văzut oportunitatea de a face ceva cu banii, dar neputința cucoanei și probabil și lipsa de cultură generală, au făcut ca acest noroc să dispară în eter. Aici e clar o pură indolență și prostie fără margini, să ai norocul să ai pe mână atâția bani și să nu ai capacitatea necesară gestionării acestui beneficiu. Ce avea de pierdut dacă investea banii în acel negoț cu cereale? Nimic, poate de câștigat da, dar aici intervine și frica aceea de eșec de care scriam un pic mai sus, de ce să piardă ea banii când poate să se distreze? Oricum banii nu eram munciți cu sudoarea frunții, așa că dacă pierdea la afacere era la fel dacă îi cheltuie pe distracție, cu amendamentul că la afacere aveai posibilitatea să înmulțești banii, pe când la distracție nu.

La fel se întâmplă și cu afacerile, există oportunități și trebuie să știm să le gestionăm așa cum trebuie. Să nu mai spun că și în afaceri contează și norocul, un noroc care dacă nu știi să-l valorifici, se va risipi așa cum s-au dus banii respectivei doamne de mai sus amintită. Se spune prin târg că banii nemunciți se cam duc toți pe apa sâmbetei, doar munca și câștigurile cinstite pot da randament că banii se vor duce acolo unde trebuie. Dar să ne gândim că și acești bani au fost câștigați în urma investiției sumei de pe costul biletului și că numerele alese sunt doar niște mijloace aleatorii de a câștiga acel câștig mult dorit. Sunt sute de exemple de oameni care, orbiți de sumele câștigate, nu au știut să gestioneze bine situația, dar știu și foarte mulți alții care au știut să facă din premiul câștigat o rampă de lansare către libertatea dorită de toată lumea, acea libertate financiară. Din păcate doamna din poveste a irosit o șansă, unică zic eu în viață, de a-și aranja din punct de vedere financiar toată familia pe timp de mai multe generații. Dar știți cum se zice: “Unde nu-i cap, vai de picioare.”

Încăpățânarea de a rămâne prost

Se spune că: “Nu e nicio rușine să te naști prost, rușine este să mori prost”. Câtă dreptate în aceste cuvinte. Să nu faci nimic în timpul vieții spre a-ți schimba conduita și viziunea despre ceea ce înseamnă dezvoltarea ta ca adult, este de-a dreptul revoltător. Dacă prostia ar durea cred că am vedea sute de oameni văitându-se de dureri, iar unii chiar tăvălindu-se de durere. Este adevărat că atunci când ne naștem nu știm cum vom fi, deștepti sau proști și rămâne să evoluăm în timp pentru a ajunge unde dorim noi. Unii vor ajunge departe în viață și vor avea succesul asigurat, dar alții vor rămane la statutul de primitiv în viață și tot așa vor muri.

Nu știu dacă este o dovadă de nesimțire faptul că unii dintre semenii noștri pur și simplu le place să fie proști. Le place acest statut de parcă ar fi cel puțin desemnați pentru premiul Nobel. Pe ei nu-i interesează nimic din ceea se întâmplă în viață și pur și simplu se complac așa într-un fel de viață latentă fără viitor și vise mărețe. Ei nu-și dau seama ce noroc au că s-au născut și că pot vedea atâtea minunății ale vieții, pot învăța sau pot evolua ca indivizi. Ei pur și simplu stagnează și viața pentru ei nu are niciun sens, pur și simplu este o viață și cam atat. De parcă am avea mai multe vieți și ne coordonăm să trăim o viață sau alta, în funcșie de cum dorim noi. Viața este una singură și nu te mai întâlnești cu o asemenea minunăție. Dacă nu știi acum să-ți faci viața ușoară și confortabilă, atunci când? într-o altă viață, e puțin probabil ca acest lucru să se mai întâmple.

Aici se termină orizontul lor de viziune asupra vieții și traiului în general. Se mulțumesc că au unde să doarmă și au ce să mănânce, cu ajutorul familiei bineînteles, pentru că ei nu sunt capabili de nimic benefic pentru cei dragi. Nu știu dacă este o indiferență crasa sau simplu o prostie faără margini, dar acești oameni care nu știu nici adresa unde stau dacă nu au buletinul în mână, din pacate sunt destui. Îi vedem zilnic pe stradă, în autobuze sau chiar în familiile noastre și spunem cu o lejeritate alarmantă: "Lasă bă că sunt proști, dar sunt ai noștri". Poate că și noi suntem de vină că permitem acest lucru și nu intervenim, dar punctual de pornire trebuie să înceapă de la cei vizați.

Există din păcate oameni pe care nu-i intersează pur și simplu să evolueze. Ei știu că noaptea trebuie să doarmă și ziua să mănânce și să se holbeze aiurea fără rost la oamenii civilizați. În capul lor nu există nici cea mai vagă idee de cum trebuie să fie o viață de cuplu, cum este să ai copii pe care să-i educi cum știi mai bine, nu există noțiunea de afacere și un trai mai bun din punct de vedere financiar, nu există nimic dar absolut nimic din gândirea unui om normal. Eu nu zic de aceștia că nu sunt normali, dar normalitatea la ei este faptul de a nu gândi și de a trece viața așa pe lângă ei nefăcând efectiv nimic. Pentru astfel de specimene numai ideea de a gândi li se pare un efort prea mare, lăsând de cele mai multe ori pe alții să gândească în locul lor.

Nu știu dacă este lene sau indiferență, dar a sta efectiv și a nu evolua în viață, mi se pare oricum o pierdere de timp și o gura în plus de mâncat la masă, această gură de fapt mâncând degeaba, pentru că nu este în stare să producă nimic atunci când ajunge capabil de a face ceva pentru familie. Pot să spun că sunt și oameni care pur și simplu nu le intră în cap nimic oricât s-ar chinui profesorii sau familia să-i invete, dar măcar aceștia încearcă să învețe cât pot și mai departe vor fi buni membri de familie, dar cu un nivel mai scăzut de inteligență.

Alții însă, nu puțini la număr din păcate, vor să rămână proști cu o îndârjire rar văzută. Prostia pentru ei este o artă și legată mână-n mână cu lenea, rezultă un individ greu de înțeles pentru oamenii normali la cap. Prostia pentru ei este cu adevarat o virtute și aleg să trăiască ața fără să aibă un orizont viabil și de a-și croi un drum în viață. Pentru acești oameni timpul nu are nici o valoare, la ei timpul parcă stă pe loc, numai ca fizic se văd că îmbătrânesc, dar psihic sunt tot la vârsta unui nou născut în gândire. Să nu vrei să înveți doar pentru că e greu, mi se pare o mare tâmpeală, una este să încerci să înveți și să asimilezi mai puțin decât ceilalți, pentru că nu ne naștem toți deștepți și alta e să refuzi pur și simplu să te intereseze ce înseamnă cultura și dezvoltarea ta ca individ. Mai mereu aud zicandu-se: "ce te tot agiți așa cu școala că tot șomer o să fii?", uitand că a știi să citești și să scrii, nu este neapărat nevoie ca să ajungi director, ci trebuie ca măcar noțiunile elementare să le avem în cap. Și oricum idea preconcepută că vei fi șomer, este tot alegerea ta. Numai de tine depinde dacă vei fi șomer sau nu, depinde doar de tine să știi să-ți coordonezi viața pentru ca să ai un viitor mai bun. Nici nu-mi imaginez cum e este să ajungi la 30 de ani și să nu știi să aduni sau nu știi să scrii, nu mai zic de completat o cerere sau de compus vreo scrisoare de intenție.

Mulți dacă văd că de la primii ani de școală nu bagă prea repede la cap, se interiorizează și stau așa cu ideea că sunt proști și nu sunt buni de nimic și atunci pentru ce atâta osteneală și bani cheltuiți, dacă tot nu vor face nimic in viață? Una este să fii prost din cauza unor probleme de sănătate și alta este să fii prost pentru ca așa ai ales tu să fii. Mai bine stau așa nefăcând nimic, dar nici cerând nimic de la viață, pentru că încă de mici s-au complăcut într-o stare de prostie pură. Să nu ai măcar bunăvoința de a încerca să te aliniezi cu cei din jurul tău, mi se pare cu totul și cu totul o mare nebunie. Trebuie să te gândești că la un moment dat în viață nu va mai fii familia să-ți dea de mâncare și un loc de dormit, pentru că ori au murit, ori nu te mai suportă și te alungă din traiul bun de acasă.

Atunci ce o să faci, o să dai vina pe ceilalți că nu s-au ținut de capul tău să te ducă la școală sau să te învețe cum se câștigă o pâine, sau vei rămâne tot așa de pasiv ca și până acum? Eu visez să mănânc marele tort și alții din păcate nu visează nici măcar la pâinea zilnică. Pasivitatea asta de a nu face nimic, dar nici de a nu încerca măcar să vezi cum este și când gândești, este pentru mine o necunoscută. Timpul oricum se scurge nemilos, de ce să nu încerci măcar ce să faci ca să ai o viață linițtită. Trăiești în comunitate și vezi pe alții care au bogății sau sunt inteligenți și tu stai pe băncuța de la poartă sau în fața blocului, făcând ce? Nimic, asta este starea ta dacă te încăpățânezi să fii prost o viață întreagă și te vei izola complet de cei din jurul tău și vei trăi probabil la bătrânețe din mila altora.

Dacă asta vrei, nu ai decât să trăiești așa, fără sentimentul faptului împlinit că ai facut și tu ceva în viața asta. E strict problema ta dacă ai ales să te încăpățânezi să rămâi prost, dar atunci nu-i angrena și pe alții să facă la fel ca tine, ci doar rămâi acolo unde ești, dacă asta vrei. La fel și cu afacerile online, nu te obligă nimeni să începi ceva de care nu te interesează, dar măcar lasă pe alții să facă ce tu te încăpățânezi să nu faci. Dumnezeu ne-a lăsat puterea de a alege ce este mai bine sau nu pentru noi și familia noastră, dar dacă tu te încăpățânezi să rămâi prost, este doar alegerea ta. Totodată să nu cumva să ai tupeul să arăți cu degetul pe cei care au ales să facă ceva cu viața lor și să aibă tot confortul unui trai decent, pentru că nu ei te-au adus în stadiul de morulă ci, tu și doar tu ai ales să trăiești așa.

Fuga de mediocritate

Mediocritate sau prostie? De prostie n-ai cum să scapi, ești prost și atât și asta și pentru că tu vrei așa să trăiești, prea multe schimbari nu poți face, mai ales în cazurile bolilor ce atacă psihicul. De ce mediocritatea-i mai gravă decăt prostia ? Pentru că din prostie nu ai cum să ieși, odată ce vrei cu toată ființa ta să trăiești așa. Dacă ești prost, te descurci cum poți. Dar totuși când ești mediocre, ai o șansă de scăpare. Poți să urci puțin sau să rămâi acolo unde ești acum. Să te complaci. Și majoritatea oamenilor se complac. De ce să încerc să obțin un loc de muncă mai bun ? Sau o avansare ? Neah, n-are rost, am salariu destul de mare cât să plec o dată pe an la mare, e destul. În schimb mediocritatea ți-o asumi de-a lungul vieții. Și ce ne mai place să trăim în mediocritate de ceva timp încoace? Uitați-vă la rezultatele ultimilor ani de la bac din România, sunt catastrofale.

E drept că putem fugi de mediocritate, nebăgând-o în seamă, dar asta însemna să nu ne mai consumăm energia și timpul ca să dicutam cu cei mediocri. Posibil ! Poate au și ei o șansă învățându-i că a învăța și a te cultiva, este doar în beneficiul lor. Mulți nu vor pur si simplu să se schimbe și vor să trăiască mediocru. Și atunci mă întreb retoric: "De ce să-mi consum energia și timpul, pentru a arăta unora că trebuie să ieși din mediocritate", “Pentru ce să-mi bat capul cu toți mediocri, pentru că și așa nu vor face nimic ca să se schimbe?” Un mediocru este, într-un asemenea context, cineva pe care nu te poți baza, a cărui muncă ridică semne de întrebare, faianța pusă de el căzând la scurt timp sau bujia schimbată la mașina trebuind repusă.

Potrivit dicționarului, mediocru este cel care care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit, care nu iese din comun, nu se evidențiaza prin nimic, modest, banal. Etimologic, cuvântul provine din latina veche, „medio” însemnând mijlociu și „ocris” – munți, pietre cu aceeași înălțime. Din cele mai vechi timpuri, teama oamenilor de a nu deveni mediocri, de a nu se confunda cu turma sau cu nimicul, a fost cea care i-a împins înainte, a fost motorul progresului omenirii. Unii oamenii sunt nevrozați sau depresivi și pentru că au fost obișnuiți ca altcineva să le poarte de grijă, altcineva să hotărasca ce le este bine și ce nu, altcineva să le facă, să le dreagă, să le spună. Când trebuie să facă ceva pe cont proriu devin mediocri sau poate chiar mai rău.

Realitatea este alta: prostul e prost din născare, deși și aici am foarte multe semene de întrebare (în opinia mea, prostul fiind catalogat drept doar cel care are grave dizabilități mentale), deci nu își dă seama de propria-i prostie. Ca și în cazul oamenilor care sunt conduși de instinct, prostul e condus de prostie. Și nu îi poți reproșa prea multe. În schimb, mediocrul este mediocru pentru că se complace în asta, pentru că așa a ales el să trăiescă. Eu sunt mediocru spun foarte mulți. De ce? Pentru că mediocritatea înseamna comoditate în primul rand, nu prostie. Pentru că mediocritatea înseamnă să te lași purtat de val. Să nu fi lider, să nu fi nici cel din urmă dar nici dintâi. Mediocritatea înseamnă nota 6-7 la școală. Mediocritatea este dobândită în timp, nu este înnăscută.

De acord până la un moment, totul ține și de voință, în mediocritate te complaci, nu depui nici un efort, te bălăcești cantr-o baltă, nici rece, nici cald…calduță…adică în compromis, adică mediocru. Prostul e prost saracul, n-ai ce-i cere, n-are nici o vina, e prost de la Dumnezeu. Mediocrul aleargă 100 m în… 15 secunde, să zicem, pe când prostul nu aleargă deloc pentru că nu e în stare să se încheie la șireturi. Dar de ce totuși să ne petrecem toată viața într-un anonimat? Chiar nu putem evolua și trebuie neapărat să rămânem mediocri? Ba da, dar cred că este mult mai ușor să stai cu capul la cutie, decât să-ți asumi responsabilități pe care nu le poți duce la îndeplinire.

Dacă la prostie mai înteleg că sunt lipsuri acceptabile, dar să stai mediocru toată viața, mi se pare cu adevărat o nebuneală. Este tot o prostie, dar amestecată cu indolența și ce este mai grav că este o prostie cu bunăștiință. Una este să fii prost din naștere și alta să rămâi mediocru toată viața. A te complace în mediocritate nu-ți dă dreptul să te compari niciodată cu cei din vârful piramidei. Probabil ca să te dai mare vei căuta destui care îți sunt inferiori și atunci te poți bucura și tu de puțină "deșteptăciune".

Mediocrul se va înconjura mereu de alți mediocri. Când întâlnesc pe cineva cu alte idei, concepții și nivel intelectual, nu-l apreciază, ba chiar îl vor cataloga imediat după bunul lor plac și nivel intelectual și ulterior îl vor bârfi negative bineînțeles. Mediocrul este foarte ușor influențabil, schimbându-și opiniile "după cum bate vântul". Dar când se trezește din vis și vede că viața reală este cu totul alta, lasă barba jos și nu mai este în stare să zică nimic. Și ce-ai mai avea de spus în comparație cu cei buni și valoroși, când tu n-ai fost în stare să evoluezi nici măcar un metru? Fugiți de mediocritate pentru că altfel veți avea o viață slabă din toate punctele de vedere. Creierul trebuie pus la mișcare și cu cât învățăm mai mult, cu atât vom evolua mai mult în viață. E bine să învățăm până în ultima zi din viata noastră, pentru că altfel, creierul nostru intră într-o stare de latență pasivă, ceea ce nu e bine deloc.

Mediocrul, dacă totuși ia o decizie, o amână de azi pe mâine, până uită de ea. Mediocrul face lucrurile numai ca să fie făcute, neasumându-și responsabilități adevărate. Nu pune suflet în nimic și nu se străduiește să facă ceva diferit și original, sub pretextul că nu se merită și că toată lumea face la fel. Nu-și dorește să exceleze în nimic (tiparul său este "minimul acceptat") și se simte bine în turmă. În general, caută un loc de muncă călduț și fără responsabilități prea mari, chiar dacă este ceva mai prost plătit. Să te complaci în mediocritate toată viața, este pentru mine, ca și cum te-ai duce la piață fără bani. În afaceri nu poți fi mediocre, ori faci totul profesionist până la capăt, ori nu mai faci nimic și rămâi să te complaci în viața ta liniștită și frumoasă, după opinia ta, și fără bătăi de cap.

De ce să rămâi pe urmă?

Aud des pe unii, care se cred "deștepti", că ei n-o să facă nimic în viață pentru simplul motiv că și așa mor, de ce să-și rupă oasele învățând și muncind? Pentru ce atâta zor nevoie mare să facă o casă, să-și întemeieze o familie, să aibă copii pe care să-i crească și educe, dacă oricum odată și odată vor muri. Nici nu știu cum să-i etichetez pe acești oameni, dar cum societatea are nevoie, din păcate și de astfel de specimene, o să-i vedem la tot pasul. Începând de la țară până-n marele aglomerări urbane, lumea geme de proști. Gândirea lor este scurtă și nu merge decât până la uța de la intrarea casei în care locuiesc, ei nevăzând nimic bun atunci când ies pe ușa. Pentru ei lumea este o povară. De ce să depui atâta efort trudind din greu la școala și muncă, dacă la sfârșit vei muri și nu vei lua nimic cu tine?

Însă ei au uitat că poti muri la 75-80 de ani dacă nu mai bine și atunci ce te faci frățioare atâta amar de vreme nefăcând nimic? Și încă ceva care tot le dau uitarii, în copilarie și tinerețe te mai pot ajuta părinții și rudele apropiate, dar cănd vor disparea ele, atunci să te văd? Acești "deștepți" văd viața ca pe o pacoste, mai ales dacă se vor fi născut într-o familie săracă și nevoiașă. Dacă te naști într-o familie bogată, probabil că vor știi înaintașii tăi să-ți lase avere încât să nu depui prea mare efort dupa ce ei vor trece în neființă, doar să știi să conservi sau să sporești averea lăsată în păstrare. Dar dacă te vei naște sărac, ce o saă faci?

Este foarte adevărat că toți murim odată și odată, dar în timpul cât trăim, trebuie să știm cum să trăim frumos. Daca tot avem privilegiul să admirăm frumusețile acestei vieți, măcar să știm să trăim zilnic cu gânduri bune și curate alături de cei dragi. Ideea că tot murim și mai bine nu fac nimic în timpul vieții, este împământenită înca din primele zile ale apariției societății umane. Mai mereu am avut leneși și proști printre noi, care nu ne-au făcut mereu de rușine. Asta denotă faptul că nu ai facut nimic în viață și te-ai complăcut într-o stare latentă cam toată viața. Ai lăsat mereu pe alții să gândească la proiecte mărețe, ai lăsat pe alții să-ți ia femeia la care râvneai încă din adolescență și putem continua cu astfel de exemple până mâine dimineață. Asta se întâmplă cănd, dupa ce târâș grăpiș ai făcut totuși o școală, impins de la spate de către părinți, ai lăsat pe alții să gândească în locul tău. De ce ? Eu nu pot da un răspuns. Din indolență, lene sau prostie, acești oameni vor lăsa bucuriile vieții să rămână pentru alții.

Am tot evitat acest subiect, tocmai pe considerentul ca nu sunt de acord cu acești oameni. Dar cum și ei ne "înfrumusețează" viața, nu puteam la nesfârșit să-l ocolesc. Am mai scris despre prostia ajunsă la rang de artă, dar a sta pur și simplu cu mâinile în sân și să aștepți moartea, parcă este ceva ce gândirea mea de om normal nu acceptă. Nu știu dacă ceea ce am scris eu în acest capitol va fi citit vreodată și de astfel de oameni, dar măcar noi cei care avem o gândire rațională să fim conștienți de existența acestor "trădători". Da, le-am spus trădători, pentru că societatea merge pe munca, dezvoltarea și învățarea tuturor indivizilor care o compun. Practic mă simt trădat de cei care stau și mănâncă pe spatele altora, deși pot face și ei la fel ca noi. Aici nu vreau să amintesc de cei nevoiași, handicapați sau mai stiu eu ce formă de boală care te fac pur și simplu să nu poți fi capabil de a lucra și întreține singur. Eu vreau să vorbesc despre toți derbedeii care ne râd în nas, nouă ăstora care ne place să muncim și să avem o familie frumoasă. Din pacate sunt din ce în ce mai mulți astfel de indivizi și după cum văd eu că merge societatea noastră, în câțiva ani va aparea o nouă pătură socială și un nou job: tăietorii de frunze la câini. Nu poți trăi așa! Viața nu trebuie să fie o suferință pentru nimeni. Dacă suferi, fă naibii o schimbare așa cum am făcut eu de 6 ani încoace! Tu ești stăpânul vieții tale. Ieși odată din starea asta de banalitate supărătoare pentru mulți dintre noi. Am să închei acest capitol cu câteva citate despre prostie:

– Adună toți proștii de partea ta și poți fi ales în orice pozitie – Frank Dane

– În lume sunt mai mulți proști decât oameni – Heinrich Heine

– Nimic nu e mai rău decât prostia agresivă – Johann Wolfgang von Goethe

– Un nerod pune mai multe întrebari decât poate da răspunsuri un înțelept – Jonathan Swift

– Nimeni nu e mai tâmpit decât un om învățat, dacă îl determini să lase baltă ceea ce a învățat – Will Rogers

– Cine se retrage din fața prostiei, devine avangarda acesteia – Valeriu Butulescu

– Când prostia va primi aripi, se va întuneca cerul – Valeriu Butulescu

– Proștii mor, dar prostia rămâne pe vecie – Ion Luca Caragiale

– Prostia ar putea contribui la progresul societății, numai dacă devine impozabilă – Vasile Ghica

Decizia vă aparține de cum vreți să fiți în viață, un om demn de invidie făcând ceea ce am făcut și eu schimbându-mi opinia și scopurile din viață sau un mediocru de care să fugă toată lumea din jurul vostru.

III – Dezvoltarea vieții de cuplu

În această ultimă parte am să detaliez mai multe reguli și principii ale vieții de cuplu. Sunt conștient că viața de cuplu nu se conduce după un tipar anume ca la matematică după legi și reguli stricte, dar totuși sunt câteva noțiuni esențiale pentru a ști cum să avem o viață de familie fericită și lipsită de griji. Cei drept că la bunul mers al familiei este nevoie întotdeauna de doi oameni, care vor să se dezvolte împreună armonios și care, atunci când apar probleme în căsnicie, să intervină comunicând nu distrugând totul din jurul lor. În prima carte am scris detaliat felul cum să-ți alegi partenerul potrivit, iar acum voi detalia câteva reguli și principii pentru ca viața de familie să nu fie o corvoadă, ci o stare de bine pentru toată lumea care face parte din acest angrenaj.

Cine pe cine controlează?

Când încep viața de cuplu, multe persoane caută să controleze, să manipuleze, în loc să caute armonia în viața de familie. Cuplul poate învața să respecte deciziile pe care le ia fiecare partener pentru sine. Deciziile care privesc însa întreaga familie, cum ar fi unde să-și petreacă weekend-ul sau mutarea într-o altă casă, plățile facturilor, pot și chiar trebuie discutate împreună. De multe ori luarea acestor probleme în glumă, amânarea discuțiilor, lăsarea lor în grija celuilalt, pot deteriora semnificativ relația dintre cei doi și nu duc la niciun rezultat. Dacă pentru unii, manipularea este percepută drept un semn de slăbiciune, alții dimpotrivă, o consideră o formă de inteligență, care denotă flexibilitate, calibrarea adecvată a contextului de referință și un mod de a restabili armonia și echilibrul în cadrul unei relații.

Orice tip de relaționare implică manipulare. În orice relație există neînțelegeri, cuplurile au atitudini divergente în ceea ce privește economisirea banilor, educarea copiilor, destinațiile de vacanță, modul de petrecere a timpului liber, relațiile cu rudele, prietenii etc. Nu rare sunt situațiile când apelăm la manipularea sentimentală pentru a obține o favoare de la partenerul nostru. Tandrețea, seducția, agresivitatea, plânsul, șantajul sentimental, persuasiunea, intimidarea etc, sunt tot atâtea tactici la care facem apel în relațiile noastre de cuplu. Cu siguranță, fiecare dintre noi am fost manipulați emoțional sau am manipulat pe cineva la rândul nostru pentru a obține anumite avantaje.

Părem docili, toleranți, binevoitori dar în același timp acționam în așa fel încât să obținem tot ce ne dorim. ”Manipularea” ne permite să ne impunem fără a fi autoritari. Consimțim la toate solicitarile partenerului nostru, dar uităm să facem rezervarile de avion promise pentru a pleca în vacanță, pierdem noțiunea timpului și întârziem la întalnire, facem erori de calcul, înțelegem greșit sau doar ce ne convine, amânăm, etc, reușind astfel să subminăm intențiile partenerului. Și atunci când dăm voie celuilalt să ia decizii sau să se afirme în mod independent, nu de puține ori avem tendința de a-l critica, a-i reproșa cu scopul de a-l demoraliza și a ne consolida controlul. Controlăm adresând rugăminți fiindcă ne percepem neajutorați, depresivi, bolnavi sau lipsiți de dispoziția și energia necesară pentru a intreprinde ceva.

De câte ori nu ne doare brusc spatele când trebuie să facem curat, ne apucă atacul de panică atunci când trebuie să facem lecții cu copiii sau ni se activează o alergie când trebuie să mergem în vizită la socrii? Aproape întotdeauna slăbiciunea se combină discret cu puterea în scopul unei dominări subtile dar, de o intensitate nu tocmai neglijabilă. Majoritatea persoanelor în suferință solicită ajutor și îngrijire, iar ceilalți trebuie să se supună prin natura lucrurilor. Manifestarea vulnerabilității, a neputinței și a suferinței, este exploatată (conștient sau inconștient) de persoana sensibilă, ca o strategie de a influența comportamentul uman, astfel încât, să primească suport și afecțiune de la ceilalți. Astfel, nu cei puternici sunt conducătorii, conform logicii bunului simț, ci nevoile partenerului “vulnerabil” și care are solicitare de ajutor.

Nevoia de a-l cunoaște pe celalalt și nevoia de a avea un control asupra celuilalt, pot lua aceeași forma de manifestare, astfel încât este foarte ușor pentru o soție geloasă să explice prin iubire, preocuparea sa pentru a avea controlul asupra partenerului. Acest tip de control este deseori întâlnit în gelozie și în multe dificultăți de relaționare din cadrul unui cuplu. În timp este posibil ca, în cadrul unei terapii a legăturii de cuplu, aceste lucruri să se evidențieze ca neavând o relație ața strânsă cu iubirea, cât cu nevoia de control. Folosim manipularea când ne lingușim sau măgulim sau ne folosim de o terță parte pentru a transmite mesajul, când ne facem cunoscute dorințele fără a face o rugăminte explicită, dar dacă alegem în orice situație manipularea, stilul devine viclean. Iată 5 strategii prin care se poate prelua controlul în cuplu:

Manipularea. Când ceilalți fac precum le-ai cerut, ai o poziție mai elevată pentru ceilalți. Femeile investesc mai mult în intimitate și armonie și astfel vor evita cererile șocante, de multe ori prin manipulare. Bărbații au diferite strategii de manipulare. De exemplu, pentru a menține inegalitatea dată de diferența de timp dintre femei și bărbați, femeile investind mai mult timp în treburile casei și creșterea copiilor, bărbații își laudă soțiile pentru cât de organizate și bune planificatoare sunt. Apreciind modul în care soția se descurcă, poate fi un tertip de a o determina să continue în același ritm.

Rugămintea. Afișarea vulnerabilității, a neputinței și a suferinței, este exploatată de omul pretins slab ca o metodă de a influența comportamentul uman, astfel încât, deși aparent cei puternici sunt cei care au întotdeauna grijă de partenerul nevoiaș, adevarul este, că nevoile partenerului sunt cele care îi controlează.

Repetiția. Cicăleala, ne ajută să ne impunem punctul de vedere, oboșindu-ne partenerul. Observații repetate la un interval regulat de timp sau pe neașteptate, aluzii, propuneri, strategii consecvent de insistente, îl conving pe celalalt de necesaritatea adoptării ideii noastre.

Constrângerea. Persoana care se folosește de violență împotriva partenerului intim sau amenință că o va folosi, ucide individualitatea celuilalt și își tratează victima ca pe o extensie a sa, care există numai pentru a sluji intereselor sau nevoilor sale. Și femeile controlează prin constrangeri fizice și psihice, nu numai bărbații care sunt mai forțoși, ele adesea lovind, îmbrâncind, țipând, spărgând, zgâriind.

Recompensa. Folosită ca instrument de control, recompense poate fi o răsplată grosolană: dacă faci cum îți zic îți voi cumpara cadouri scumpe, te voi recompensa cu sex, voi merge cu tine la parinții tăi etc. În relațiile în care unul dintre parteneri cedează autorității morale ale celuilalt, recompensa poate apărea sub forma aprobării morale, care garantează o putere mare persoanei autorizate să aprobe. Cuplul are echilibru și funcționează cum trebuie, atunci când fiecare partener își cunoaște limitele, îi respectă nevoia de singuratate și intimitate a celuilalt și își este propriul său stăpân.

Avem o relație de lungă durată?

O relație serioasă și de lungă durată, cu siguranță, va întampina în drumul ei și multe obstacole, care trebuie depașite împreună. Mereu suntem într-o continuă căutare a sufletului pereche. Într-o relație tot timpul dai cât mai mult din inima ta, cu speranța că toate sentimentele și emoțiile tale îți vor fi împărtășite. Însă, uneori oferi tot ceea ce trebuie, exact cât trebuie și când trebuie, doar că persoana căreia îi oferi tu totul este persoana nepotrivită. Și, deși poate inima ta sângerează, zâmbetul de pe fața ta nu trădează nici o clipă suferința ce se ascunde în ea. Iar ochii tăi spun tuturor că tu ești bine, deși fiecare cuvânt de pe buzele tale este aproape o minciună, chiar și pentru urechile tale. Uneori este mai ușor să te minți pe tine și pe toti cei din jurul tău, decât să te lovești de cruntul adevăr al faptului că relația în care aveai atâta încredere s-a prăbușit. Și toată lumea îți va spune că îți este mai bine fără el/ea în viața ta, că de acum o să ai parte de tot ce îți dorești, că de acum înainte poți să îți trăiești viața așa cum merită trăită și că norocul îți va pune piedica la urmatorul colț. Toate prietenele/prietenii tăi vor fi lângă tine, îți vor zâmbi, te vor sfătui, te vor scoate în oraș și veți bârfi despre toate și despre toți. Și toată lumea va fi de partea ta și îți va spune ca el a fost un nemernic/nemernică, că nu era de nasul tău, nu merita un lucru așa bun ca tine și că ești norocoasă/norocos că ai scăpat de el/ea.

Ce poți face tu? Să zâmbești recunoscator pentru toate sfaturile; că sunt bune, că sunt rele nu contează, îți dovedesc că nu ești singur. Cu el/ea sau fără el/ea în viața ta, sunt persoane în jurul tău care nu te vor lăsa să cazi, iar dacă vei cădea, sunt acolo să te ridice înapoi în picioare. Și da, nu am să te mint, fiecare amintire va durea, fiecare lucru ce îți va aduce aminte de el va tăia ca în carne vie. L-ai pierdut și poate nici acum nu îți este clar ce s-a greșit și unde. El/ea a ieșit din viața ta, însă asta nu înseamnă că inima ta a secat și că nu va mai putea oferi iubire. Poate că acum zâmbești și te minți și pe tine și pe cei din jurul tău că ețti bine, poate nu realizezi încă, cât de adâncă este rana din inima ta. Dar acest zambet fals, pe care tu îl expui acum pentru a ascunde durerea, va avea puterea ca în timp să devină real. Și până să realizezi tu ce se întâmplă, sufletul tău va fi vindecat, iar inima ta pregătită să iubească din nou. Dacă cineva te întreabă cum te simți, iar tu spui că ești ok, fii încrezător și sincer că nu îl minti, ci pur și simplu îți faci o promisiune ție că vei face tot posibilul să fii bine! Primul pas este să afli exact care sunt așteptările tale de la persoana pe care o iubești, pentru a te asigura că știi ce să îi oferi pentru a fi fericită alături de tine. O relație va rezista atat timp cât ambele persoane îți doresc ca ea să meargă.

E ușor ca, după o perioadă, să deveniți leneși, confortabili și să aveți acel sentiment de siguranță și stabilitate pe care numai o relație serioasă îl poate aduce într-un cuplu. Problema este ca atunci când toate aceste etape trec, uităm să mai impresionăm, să mai luptăm, să ne mai arătăm sentimentele de iubire, iar asta din simpla gândire că: "Păi, deja știe că o/îl iubesc. Ce să fac mai mult?". Să vă dau câteva sfaturi poate asta vă vor ajuta să aveți o relație mai lungă fără grija că apare acea nesuferită obișnuință.

Independența: Fiecare dintre noi are propria personalitate, propriile principii și idei. Nu te aștepta ca partenerul să-ți împărtășească toate gândurile exact cum și le-ai imaginat tu. Până la urmă, sunteți două persoane într-o singură relație, care trebuie să învețe să-și respecte obiceiurile și diferitele moduri de gândire și acțiune, fără ca vreunul să se supere. Pentru ca o relație să meargă, este important sa invatati sa va acceptati asa cum sunteti, nu sa incercati sa va schimbati.

Răbdare: E atât de simplu să te cerți dintr-un lucru banal! E atât de simplu să interpretezi greșit orice reacție a partenerului față de tine și să dai naștere unor conflicte uriașe. Dacă simți că valul de nervi te cuprinde brusc, nu fi impulsivă/impulsiv. Primul pas e să respiri adânc și să încerci să te liniștești înainte de a te arunca într-un atac. Nu te grabi să tragi concluzii fără să ai argumente puternice. În caz contrar, printr-o astfel de reacție greșită, îi arăți că nu ai nici un fel de încredere in el.

Sinceritate: Încrederea și siguranța pe care o relație le poate oferi valorează totul uneori. E important să fii sincer cu partenerul. De aceea se spune că cea mai bună legătură emoțională se bazează, în primul rând, pe prietenie. Atăta timp cât barbatul/soția ta este persoană pe care o iubești și, în același timp, și cel mai bun prieten, este o combinație câștigătoare. O relație săntoasă este o relație în care, dacă greșești, îți ceri scuze; dacă dorești ceva anume, poți să vorbești deschis cu partenerul tău; dacă îl iubești, nu-ți este frică să îi spui și vrei ca cele mai frumoase momente din viață, să le trăiești alături de el/ea, iar atunci când treci prin cele mai dure clipe, el/ea să te pună înapoi pe picioare.

Nu-i critica familia: Cu bune, cu rele, nu contează, este vorba de familia lui, iar "sângele apă nu se face". Chiar dacă ție nu-ți plac, evită-i rudele sau păstrează strict o relație diplomată și de bun gust. Nu uita: tu îți construiești o viață alături de el și trebuie să îl accepți cu tot cu familie. Să nu mai zic despre faptul că asta trebuia s-o vezi înainte de a-ți face relația de cuplu. Familia lui a fost și înainte deci se presupune că odată acceptat partenerul ai acceptat și familia.

Spionajul: Este foarte tentant să-ți verifici partenerul, dar această lipsă de încredere poate provoca apariția unor fisuri în relație, care mai apoi să o distrugă.

Certuri în locurile publice: "Rufele se spală acasă", nu de față cu toată lumea. Dacă ai ceva de reproșat, doar urechile voastre trebuie să audă. Orgoliul masculin devine și mai irascibil când îl dojenești în public. Și femeile sunt la fel de arțăgoase când te găsești tocmai în văzul tuturor să faci reproșuri.

Aspectul fizic contează: Chiar dacă sunteți de mulți ani împreună și mulți zic de faptul că nu contează cum arăți atâta timp cât iubirea e veșnic vie. Nu trebuie să uiți că atracția fizică face parte din pachetul "relație". Așadar, trebuie să ai grijă de tine nu numai pentru el/ea, ci și pentru că, pe masură ce te simți mai bine în pielea ta, vei fi mai încrezător în propria-i persoană.

Nu încerca să-l îmbunătățești: El are propria personalitate, de care te-ai îndragostit. Dacă la început l-ai iubit cu tot cu geaca lui verde, nu te aștepta acum să poarte sacou. Nimeni nu poate schimba o persoană dacă aceasta nu-și dorește.

Supărări scurte: E normal să mai fiți și supărați, dar niciodată să nu vă culcați certați, nu țineți de orgoliu doar pentru a vedea care cedează primul. Nu se merită. Mai bine îmbrățișați și cu zâmbetul pe buze, decât fiecare în colțul lui, încruntat și nefericit.

Minciuna: Poate ai cele mai bune intenții spunând o minciună, dar nu uita că drumul către o relație frumoasă, nu poate fi construit având la bază minciună. Doar ce vă cer este să țineți cont de aceste câteva reguli și poate așa, o să aveți o viață de familie mult mai frumoasă și armonioasă și acea relație benefică mult dorită și așteptată de toată lumea.

Idei preconcepute despre căsnicie

Căsnicia este considerată cea mai sacră uniune dintre noi oameni. Însă, există și cazuri în care această căsnicie este doar de fațada sau doar pentru a respecta anumite standarde sociale. Iată 6 idei preconcepute despre căsnicie, iar dacă te numeri printre cei care le iau de bune, ar fi bine să te mai gândești o dată la felul cum gândești despre o căsnicie..

Căsnicia înseamnă compromisuri. Compromisul înseamnă o decizie care implică un câștigator și un pierzător sau chiar doi pierzători. De exemplu, dacă unul dintre soți vrea să trăiască în Capitală, iar altul într-un oraș de provincie, compromisul ar însemna ca unul din ei să cedeze (în acest caz unul se bucură și altul suferă) sau să se mute într-un alt oraș mai “de mijloc” (caz în care este foarte posibil să sufere amândoi). De fapt, casnicia este o relație în care trebuie găsite soluții pentru amândoi.

“Eu am dreptate, tu nu”. De obicei, când intervine în cuplu un conflict ce trebuie soluționat, apare lupta: “aici eu am dreptate, tu nu”. Sunteți amândoi două persoane inteligente și ar trebui să vă ascultați reciproc punctele de vedere, fără a face judecțăi de valoare. Puneți lucid lucrurile cap la cap și s-ar putea să aveți o nouă perspectivă asupra evenimentului respectiv. Fiți o echipă și veți vedea ca două creiere pot rezolva mai repede o problemă decât unul singur.

Nu mergeți la culcare supărati. De fapt, este mai bine să mergeți la culcare supărați, dacă diferentul persistă și nu e cale de moment să vă îmbrățișați, decât să petreceți toată noaptea certându-vă și să nu rezolvați nimic. Nu veți reuși decât să fiți și mai nervoși și mai obosiți și mai puțin dispuși să vă înțelegeți reciproc. Dacă vedeți că nu ajungeți la nicio soluție, opriți-vă, mergeți la culcare și dormiți bine. Știm cu toții că noaptea este un sfetnic bun. Dacă dimineață vă va găsi tot suparați, măcar sunteți odihniți și puteți discuta mult mai calm.

Relațiile de lungă durată sunt plictisitoare. Pentru cine nu trăiește o relația de lungă durată, poate fi plictisitor. Însă cei care sunt implicați deja într-o relație de lungă durată știu că nu este așa. Poți să te distrezi la fel de bine și după o relație de 20 de ani. Important este să faceți cât mai multe lucruri interesante, singuri și împreună și să vă găsiți interesanți unul pe celalalt, în tot acest răstimp. Așa iubirea și atașamentul față de persoana iubită nu va dispărea niciodată.

Dragostea dispare și nu mai există interes sexual. Atunci când iubești pe cineva, cauți să descoperi cât mai multe despre el. Oamenii nu rămân la fel de-a lungul anilor, se schimbă, au noi experiențe, noi obiceiuri. Omul de care te-ai îndragostit acum 20 de ani nu mai este același. Iar dacă îl iubești la fel de mult, vrei să știi și mai multe despre el. Iar dacă doi oameni se iubesc și se înțeleg, vor găsi și căile care să le condimenteze viața sexuală așa încât dorința să nu dispară.

Dacă partenerii se potrivesc, relația va curge de la sine. O relație solidă are la bază multe elemente, nu numai compatibilitatea partenerilor. Un cuplu trebuie să învețe să functioneze ca o echipa, să coopereze, să colaboreze, să ia decizii împreună, să nu-și poarte pică dacă au avut un conflict, să interacționeze pozitiv, să-și arate bunavoința reciproc, iar stările de iritare să fie cât mai rare, dacș se poate ele nici să nu existe.

Iată câteva sfaturi de care trebuie să țineți cont în căsnicie și în relația de cuplu în general. Nu începeți drumul lung al căsniciei cu idei preconcepute, că așa și pe dincolo, că o să fie rău și că fie ce o fi să încerc și căsnicia în viață să vedem cum mă descurc. Căsnicia nu este o joacă și trebuie tratată ca atare. Mergeți deschisi la întâlniri cu viitorul partener de viață și numai așa veți avea un trai liniștit în viața de cuplu discutând sincer. Iubirea și respectful reciproc, sunt cheia succesului în căsnicie și în viața de cuplu în general.

Semnele unei posibile despărțiri

Când ne căsătorim sau vrem să avem o relație de cuplu, ne gândim vreodată și la despărțire? Ar trebui să ne gândim oare și la așa ceva? Normal că da, pentru că nu știi ce se va întampla pe toată această perioadă odată cu trecerea timpului. E bine să fim pregătiți și de astfel de finaluri neplăcute. Am să încerc mai jos să descriu câteva dintre primele semne ale unei posibile despărțiri. Am spus posibile, pentru că e bine să interveniți din timp să schimbați ceva când ajungeți să trăiți ceea ce voi scrie eu mai jos. Așa vă veți apăra de o eventuală eșuare a relației. Semnele sunt valabile atât la bărbați cât și la femei, deci totul este luat ca generalitate. Nimeni nu se gândește la un divorț atunci când se căsătorește, etichetând din start că acea căsnicie este pierdută, pentru că mai întâi trebuie să ne gândim că relația va fi una de durată fără a se ajunge la o despărțire, în loc să ne gândim la un iminent divorț încă de la începutul relației.

Înainte de a vă pune pe jar, țin sa spun că nu există o rețetă general-valabilă pentru diagnosticarea și tratarea relațiilor care "scârțâie". Când ați ales să pașiți împreună pe același drum, inimile voastre au format un întreg, un tot unitar, teoretic, indestructibil. Nimeni nu poate să vă cunoască mai bine decât voi înșivă. Prin urmare, nu e cazul să te îngrijorezi, căci singurul/singura în măsură să-și dea seama de schimbări, mici sau mari, în bine sau în rău, ești doar tu. Totuși, eu pot să-ți ofer câteva indicii, care să-ți confirme sau să-ți spulbere bănuielile.

Planuri de viitor? Ce-s alea? Până nu de mult, luați până și cele mai nesemnificative hotărâri împreună. Acum, totul e pe umerii tăi. Totuși, el/ea pare să-și revină din amorteala daca un amic/amica, ii propune o afacere profitabilă și e gata oricând să stea ore în șir să-i asculte variantele. Fără planuri de viitor, viața de cuplu nu are sorți de izbândă, pentru că dispare motivația de a trai sub același acoperiș cu cel ales să-ți fie tovarăș de drum în viață.

Ah, rutina, bat-o vina! Mulți spun că rutina distruge căsniciile. Poate că pe alocuri este adevărat acest lucru, dar tot așa știindu-ne foarte bine și bunele și relele, putem emite pretenții că nu ne mințim, ceea ce este un lucru esențial într-o relație. Aceiași prieteni, aceleași vizite, aceleași discuții. Vrând-nevrând, rutina se strecoară în viața oricui. Mai grav e când niciunul dintre noi nu face nimic pentru a o înlatura. Dacă el/ea e tot mai plictisită, iar tu ești singura/singurul care se străduiește să facă ceva, e cazul să tragi semnalul de alarmă.

Ultimul cadou de la el/ea l-ai primit. Nici nu mai ții minte când ai primit așa ceva. Chiar și de ziua ta și-a amintit târziu și atunci ți-a dat niște bani să-ți iei tu ce vrei, dar să-ți mai aducă un cadou și în alte zile în afară de zilele onomastice, nici vorbă. Ce ne ține pe loc să oferim un buchet de flori soției, prietenei, sau o cămașă iubitului sau soțului și în afara zilelelor festive? E clar că ceva e putred la mijloc dacă se întâmplă astfel de "amnezii" mai mult sau mai puțin voite.

Singuratate în doi. Nu vă mai telefonați decât dacă se întâmplă ceva extrem de grav. Clipele împreună se pot caracteriza prin indiferență, cam cum ar fi și compania unui coleg de cameră în cămin. Nu-l mai impresionează nimic, orice ai face. Nu este necesar să stați toată ziua la telefon să vorbiți, dar măcar în momentele libere ale zilei, 2 minute de un "te iubesc sau ce faci" cred că nu strică. Așa ne simțim băgați în seamă și nu dăm motive de idei prostești, cum ar fi o despărțire. Asta totul se întâmplă prin necomunicare.

Lasă-mă, dar nu-mi da pace! Mă uit la tineretul de astăzi cum se ceartă de la niște chestii absolut banale. Când ai hotărât să-ți faci o viață de cuplu, trebuie să știi limitele acestei vieți, nu la orice oră din zi și din noapte poți spune în gura mare: "Îmi iau jucăriile și plec!" dacă ceva nu-ți convine. Sunteți o pereche și, cu toate astea, vă tachinați încontinuu. Mai mult, el/ea te jignește, în glumă vezi Doamne, în prezența altora, mai mult sau mai puțin straini. Tu înghiți nodul din gât și mergi mai departe. Oare se merită trăită această înjosire? Dacă nu, ia atitudine și rezolvă problema.

"Ești prea bună/bun pentru mine". Ironic, îți "servește" un astfel de compliment, pe ton de reproș, la finalul uneia dintre numeroasele certuri, intrate deja în rutina zilnică. Nici nu mai contează dacă aveți motiv sau nu, voi vă certați ca să nu ieșiți din tiparul zilnic. Partea proastă e că atunci când nu-și mai calcă niciunul pe suflet pentru a căuta împacarea, atunci situația devine gravă, uneori chiar fără a mai putea fi reparată în vreun fel.

Ți-e dor de gelozie? La început, chiar și o privire mai "altfel", îndreptată altcuiva decât lui/ei, aprindea flacăra geloziei în suflet. Acum, nici nu-și dă seama dacă-i faci ochi dulci altuia/alteia, chiar în prezența lui/ei. Ba chiar te încurajează să iesi singura/singur, ca el/ea să facă la fel. Dacă s-a ajuns până aici încât să vă simțiți mai bine singuri decât împreună, trebuie luate urgent măsuri, dacă nu totul se va dărâma asemeni unui joc de domino.

Tandrețea strict interzisă. În clipele în care simți și tu nevoia de puțin alint, de tandrețe, chiar dacă vă aflați într-un loc public, el/ea te respinge: "Termină odată, nu mai suntem puști". Te doare răceala lui/ei și eviți să repeți gestul pe viitor. Uite-așa, ajungi să tânjești după clipele de altădată, care erau cât se poate de obișnuite și normale pentru un cuplu. Dragostea și iubirea sinceră, nu au vârstă și trebuie să o arătăm alesului oricand avem chef, pentru că nu-i așa spontaneitatea este binevenită în viața de cuplu. Monotonia după o anumită vârstă nu duce la nimic bun, decât eventual la o izolare și un trai de dragul vremurilor trecute, nicidecum cele prezente, de viitor ce să mai vorbim.

Unde sunt serile de odinioară? Ea/el e prea obosit pentru amor, iar tu te resemnezi uitându-te la televizor până îți vine somnul. Și ce greu vine! El sforăie, semn că adoarme adânc, la doar câteva clipe după ce s-a întins în pat. Ea stă cuminte în perimetrul ei de pat cu spatele și sub nicio formă nu dă semne că vrea să facă vreun pas spre vreun moment intim. Iar tu! Chiar nu vede că ești alături? Dacă dispare pasiunea, atunci totul este un dezastru în viața de cuplu. Unde mai este liantul numit dorința celui/celei care cândva te-a făcut să tremuri din cauza dragostei și să te fâstâcești ca un adolescent la primul sărut? Fără pasiune viața în doi este nulă.

Cum o fi singură/singur din nou? Deja te gândești de ce mai stă lângă tine? Simți că trăiești mai cu poftă când el/ea nu e prezentă? Ia măsuri! Poate că-i convine să stea cu tine, dar îi place să „guste” viața în altă parte. Dă-i papucii înainte s-o facă el/ea! Nu sunt adeptul despărțirilor, dar nici să stai doi în casă, dar totuși singuri, nu merge așa la nesfărșit. Toată viața de cuplu se construiește în doi împreună, nu separat fiecare cum îl taie capul.

Iată așadar câteva semne posibile pentru o despărțire. Acționați și reparați câte ceva la ceea ce am scris eu mai sus, numai așa vă puteți salva viața de cuplu. Și nu uitați de comunicare, pentru că fără ea viața n-are sens.

Rutina din viața de cuplu

Cred că vă sună cunoscute cuvintele: "Vai ce plictiseală în casă, aceleași și aceleași probleme zilnice, m-am săturat vreau ceva nou!". La începutul unei relații cu toții suntem entuziaști, plini de elan și gânduri bune. Suntem spontani, veseli și plini de surprize pentru celălalt. Facem o mulțime de lucruri pentru a cuceri persoana care se află în atenția noastra. Încercăm să fim cât mai creativi, unici, cât mai speciali, pentru a-i capta atenția și pentru a crește o relație care promite. Propunem tot felul de metode de a petrece timpul liber, încercăm să ne cunoaștem reciproc surprinzându-l, în moduri cât mai diferite și plăcute, pe celalalt. Apoi relația evoluează. Ne cunoaștem, știm ce ne place și ce nu, sentimentele devin tot mai profunde, suntem din ce în ce mai apropiați. Și deodată începem să rărim momentele în care ne gândim cum să-l mai surprindem pe celălalt. Programam mult mai bine întalnirile sau ieșirile, suntem mai meticuloși în a stabili unde și cum mergem, dacă e în doi sau cu gașca. Surprizele le mutăm pentru aniversari sau zilele de naștere. Suntem din ce în ce mai puțin spontani și mai misterioși. Și totuși, acestea au fost modalitățile care ne-au apropiat și ne-au incitat pe amândoi.

Se spune de foarte mulți că rutina ucide dragostea. Așa să fie oare? Dar dacă tocmai rutina vieții în doi este ceea ce face ca un cuplu să se sudeze cu adevărat? Când se poate vorbi de rutina în viața de cuplu? Cum se manifesta și care sunt efectele ei, și mai ales cum poți face ca răul provocat de rutina să se întoarcă în favoarea ta și în avantajul cuplului? Trebuie făcută diferența dintre: rutina ca acea parte necesară din viață, dar care se referă la lucrurile care ne țin pe linia de plutire: același om care ne așteaptă acasă zâmbind, același serviciu, dar pe care îl iubim atat de mult si care ne aduce satisfacții, același obicei de a bea dimineața o cafea cu cineva sau a lua masa cu familia în fiecare sâmbătă. Sunt anumite lucruri repetitive, dar care nu reprezintă neaparăt ceva rău. Iar într-o relație de cuplu, situașia este aceeasi. Nu putem sta mereu cu sufletul la gura, neștiind ce va urma, sau punând zilnic în aplicare ceva nou. Rutina este un termen pe care când îl folosim cu referire la o relație, este pentru a sugera că lucrurile nu merg tocmai bine sau că este ceva de evitat. Desigur, el denotă obiceiul de a gândi sau a acționa mereu în același fel, a nu lăsa loc spontaneității sau creativității, de aceea nici nu este de mirare că îi căutam mereu opusul.

Dar să fie rutina atât de corozivă pe cât credem? Dacă vedem doar aspectele ei negative, da, însa într-o oarecare măsură, ea este și benefică. Suntem construiți în așa fel, încât avem nevoie de un program cât de cât fix, de anumite lucruri stabile, de ordine și siguranță. Din vremuri îndepărtate, de cum s-a înfiripat prima comunitate, implicit au apărut și regulile sociale, unele clar impuse, altele nescrise, pe care le-am urmat spre binele nostru și al întregii societăți, ca un întreg. Să ne imaginăm cum ar fi viața noastră dacă am trăi mereu spontan: în fiecare zi ceva nou, ceva neașteptat, o altă casă, un alt oraș, o altă relație. Sună interesant? Poate pentru o lună sau pentru cei mai curajoși, câțiva ani. După un anumit timp vom realiza că această eternă alergătură, este obositoare și că are laturi periculoase. A nu știi ce îți rezervă ziua de mâine, unde vei fi, ce vei face, dacă cel iubit va mai fi lângă tine, dacă vei avea stabilitatea financiară de acum sau nu, sunt reversul acestei libertăți depline și utopice, la care sperăm uneori fără să o analizam prea mult. De altfel, ceea ce ajungem să iubim cel mai mult este când cineva ne cunoaște atât de bine, încât ne anticipează zâmbetele, tristețile, nevoile, încât este punctul nostru de sprijin atunci când ne prăbușim și persoana la care alergăm pentru a împărți veștile bune. Rutina este benefică atâta timp cât ține de acele aspecte care ne fac să ne simțim în siguranță cu cineva, iubiți, protejați, că împărțim o viața comună și ne cunoaștem.

Surprizele și păstrarea unei frânturi din emoția de început, dorința de a-l recuceri pe celalalt, nu exclud stabilirea unei sentiment de liniște și implinire. Un pic de stabilitate și ceva creativitate, pot coexista foarte bine, iar uneori, după o călătorie spontană, o aventură neașteptată în doi, se întâmplă să ne surprindem fericiți când ne întoarcem pur și simplu, acasă. Desigur că dacă se extinde prea mult și fiecare zi devine o copie a celei precedente, rutina este cea care ne distruge. Este ca o lama cu două tăișuri, de aceea trebuie să fim atenți cât loc îi facem în viața noastră, în ce măsură ne bucurăm de ea și cum să facem în ața fel încat, să nu devină cuvântul care descrie intreaga relație. Cu cât reușim să fim mai prezenți în relație și mai atenți la ceea ce se întâmplă cu noi, cu atât avem mai multe șanse de a păstra o relație reușită și armonioasă. Eu unul nu m-am saturat de rutina căsniciei și obiceiurilor zilnice și aș vrea să fac același lucru de 1000 de ori cu persoana iubită. Eu totuși aș numi viașa ca fiind plină de tabieturi, nu o rutină.

Viața sub imperiul tabieturilor

Astăzi de dimineață când îmi beam cafeaua, mi-au venit în minte urmatoarele gânduri: “Ce ar fi viața fără tabieturi?” Probabil mai nimic. Cum poate să arate o viață fără tabieturile zilnice, probabil o viață fadă, fără sens. Cred că sunt atâtea tabieturi cât sunt obiceiurile în casele fiecăruia la sărbatorile de iarnă. Pentru că suntem unici pe lume și tabieturile noastre sunt unice fiecăruia dintre noi. Fiecare dintre noi își creează un ritual pe care îl face să se simtă relaxat, împlinit, liniștit și îl face să simtă că totul este exact așa cum ar trebui să fie. Dacă sărim peste tabieturi, atunci imediat simțim că ceva nu este în regulă și ne abatem de la cursul normal al vieții. Tabieturile mele, urmate cu sfințenie în fiecare zi în care nu am un program foarte plin, sunt relativ simple și normale, zic eu, pentru o persoană de vârsta mea.

Primul pas pe care îl fac, după ce mă trezesc, este să mă duc la baie și să-mi fac toaleta de dimineața. După aceea mă așez la masă cu familia mea și după ce toată lumea termină de mâncat, eu mai rămân cu soția mea la ultimele discuții înainte să începem ziua. După ce terminăm de luat micul dejun, eu fug câteva minute la televizor. Îl butonez până la canalele care mă interesează, după care încep să fac ordine în casă. Televizorul merge, de cele mai multe ori pe un canal de muzică. Îmi place să ascult muzică de dimineață uneori chiar toată ziua. Muzica în general îmi transmite o energia pozitivă pentru tot parcursul zilei. După ce termin tot ce am de făcut la bucătarie, vin spre birou, pornesc laptopul și mă schimb de haine. După ce a pornit laptopul, deschid pagina de Facebook, conturile de mail și cel de blogul meu pe care scriu acum ca să urmăresc mesajele de la cititori și să văd eventualele comenzi pentru cărțile mele. În timp ce mă uit fugitiv peste toate, mai sorb câte o gură de cafea. Punctul de final al tabieturilor de dimineață îl constituie punctul în care am luat ultima gură de cafea. După aceea pot să spun că ziua începe. Și ziua se desfășoară după programul pe care-l fac de obicei cu câteva zile mai înainte. Evident, atunci când sunt pe grabă, regulile acestea nu se mai aplică. Și nici nu o să mă trezesc cu noaptea în cap doar ca să îndeplinesc o serie de obiceiuri. Cele descrise mai sus se referă mai ales la zilele de week-end. M-am gândit să scriu despre obiceiurile mele de dimineață și nu numai de dimineață, pentru că am observat că diferențele dintre oameni aduc cu sine diferite tabieturi. Fiecare membru al familiei mele face câte altceva. Eu mă simt cel mai bine când îmi încep ziua după ce mi-am îndeplinit, rând pe rând, tot ritualul de dimineață. Dar cel mai important lucru este să mă trezesc în fiecare dimineață alaturi de persoana iubită.

Timpul va aduce schimbări majore în viața fiecăruia dintre noi, dar este bine să păstram câte puțin din ceea ce este al nostru. Indiferent cine intră sau iese din viața noastră, tabieturile ar trebui să rămână acolo, așa cum ne place. Dar cum ne influențează viața de cuplu aceste tabieturi? Este partenerul de viață gata să accepte aceste tabieturi oricât de sucite ar fi ele? Da, am zis sucite pentru că știu persoane care își beau cafeau pe WC, sau citesc intens ziarele în timp ce mănâncă, așa că diversitatea acestor tabieturi și ritualuri, pot fi de o diversitate nefirească uneori.

Atunci când suntem implicați într-o relație de dragoste, pot apărea tot felul de probleme, mai serioase sau mai puțin serioase: iubita sau iubitul lui/ei din trecut poate apărea la orizont și începe sa puna bețe în roate relației voastre, unii prieteni cu intenții mai puțin bune, părinții care vor să vă despartă, distanțele mari dintre voi doi sau, din contră, faptul că v-ați mutat împreună și lucrurile nu merg atât de bine cum v-ați imaginat și lista poate continua. Dar atunci când dragostea dintre voi este puternică, orice problemă de acest gen poate fi rezolvată cu răbdare, mult calm și o comunicare bună între voi. Chiar și tabieturile pot fi acceptate dacă există dragoste și counicare. Să revenim totuși la tabieturi. Te-ai mutat împreună cu iubita/iubitul tău, dar parcă unele "apucături" de-ale lui/ea nu îți plac. Dacă până să te muți cu el/ea ai locuit singură/singur, este și normal să îți simți spatiul intim invadat și să fii ușor iritată/iritat atunci când vezi lucrurile lui aruncate aiurea prin dormitor, mai ales dacă ești o persoană cu un simț al ordinii foarte bine dezvoltat. Poate așa a fost el/ea obișnuit, să fie cineva care să strângă în urma lui/ei hainele, să lase colacul de la toaletă mereu ridicat, să își bea cafeaua în fața televizorului în timp ce își citește presa sportivă, să urmarească meciurile cu pritenii într-un club zgomotos, să ia câteva lecții de tir, să joace fotbal sau să meargă la pescuit cu amicii în fiecare săptămână (pentru că îl relaxează) etc.

Acestea nu pot fi socotite probleme în adevăratul sens al cuvântului, nu pot fi considerate o amenințare pentru viața voastră de cuplu, sunt doar cateva obișnuite, hobby-uri pe care fiecare dintre noi le poate avea. Sunt acțiuni cu care ne-am obișnuit, ne fac plăcere și ne simțim confortabil când le înfăptuim. Viața de cuplu înseamnă însă, pe lângă multe alte lucruri, acceptare, toleranță și respect. Poate și tu ai astfel de tabieturi și hobby-uri care nu sunt, în totalitate, pe placul iubitului/iubitei tale. În loc să-i reproșezi mereu că îți aruncă hainele pe unde apucă sau că îți petrece prea mult timp cu amicii și pe tine te "uită în casă", mai bine discutați cu calm micile inconveniente pe care le aveți și căutați impreună soluții. Nu aștepta ca situația să se schimbe imediat, acordă timp și tratează totul cu multă răbdare.

În primă faza, poți începe prin a acorda mai multă atenție acelor acțiuni pe care le faci tu și îl/o enervează pe iubitul/iubita ta. Nu este normal să pretinzi schimbări în comportamentul lui și să îl neglijezi în totalitate pe al tău. Mai întâi de toate, trebuie să îți cunoști și să îți recunoști acele mici hibe care îl/o fac pe partenerul tău să dispere. Nu îți poate cere nimeni să te schimbi radical și să faci numai acele lucruri care îi plac în totalitate iubitului/iubitei tale, dar unele mici schimbări nu sunt de rău augur. Într-o relație și cu atât mai mult una de dragoste, comunicarea are un rol primordial și de aceea trebuie să profiți de ea cât de mult poți. Dacă ceva din comportamentul iubitei/iubitului tău te deranjează și nu poți trece peste cu ușurință, nu ezita să îi spui și lui/ei acest lucru. Nu are cum să-ți citească gândurile. Însă, ai mare grija cum îi "etalezi" acțiunile care îți provoacă neplăceri: fărp reproșuri, țipete și isterie. Dacă acționezi cu tact și mult calm, în mod sigur poți obține mai multă înțelegere și poate afli ce o/îl deranjează și pe el la tine pentru a ști ce poți îndrepta.

Poți rezolva foarte multe dileme comunicând. Dacă aștepți ca orice intervine într-o relație, să se rezolve de la sine, nu întotdeauna vei avea rezultatul așteptat. Multe tabieturi pot îndrepta o relație spre rutină, într-un punct mort în care este foarte greu să mai faci ceva ce să readucă relația măcar pe linia de plutire. Recurgeți la acțiuni spontane, care să vă schimbe puțin programul din ziua respectivă. În fiecare sâmbătă după-amiaza, erai obișnuită/obișnuit să iesi cu prietenele/prietenii într-un bar și să vă povestiți ultimele bârfe. Poți înlocui această obișnuință, cu o "escapadă" în doi, o ieșire pe role în parc cu iubita/iubitul tău sau pur și simplu să leneviți amândoi în pat, vorbind despre ce vă vine în cap. Partenerul tău este pasionat de tir și de doua ori pe săptămână se relaxează luând câteva lecții? Nu ai de ce să te simți neglijată/neglijat, nu este nimic rău în a avea un hobby. Poți încerca și tu unul: ce zici de câteva lecții de pictură, de gătit sau de călărie? Este chiar foarte util să ai un hobby: pe lângă faptul că te relaxează foarte mult, poți aprofunda și noi cunoștințe. Dacă nu vrei un hobby, poți profita de acest timp liber, acordând mai multă atenție propriei persoane: te poți relaxa cu o baie de spumă, poți urmări un film sau, de ce nu, să te avânti într-o partida de shopping, ori să participi la o ședință la sala de fitness. Dacă te-ai mutat sub acelați acoperiș cu iubitul/iubita ta, este normal ca unele acțiuni, pe care le faceai cu ceva timp în urmă, să suporte câteva modificări. Cu o comunicare bună, respect, acceptare și toleranță, veți reuși să depașiți aceste mici inconveniente. Însă trebuie să existe o doză de independență. Acest capitol este valabil ambelor sexe, indiferent de vârstă și orientare religioasă, pentru că nu-i așa, ce-ar fi viața fără tabieturile noastre zilnice, fără de care viașa n-ar avea niciun sens?

“Când ne alegem partenerul trebuie să știm ce tabieturi are. Toți avem micile noastre plăceri ale vieții și unele poate deranjează partenerul, din acest motiv trebuie să știm aceste mici tabieturi și obiceiuri încă de la început, pentru a fi de acord cu ele. Așa cum am scris mai sus unii beau cafeaua pe WC, alții citesc ziarul în timp ce mănâncă, alții nu mănâncă mâncarea fierbinte sau alții stau câte 2 ore în baie relaxându-se. Toate aceste ”îndeletniciri”, ca să zic așa, trebuiesc știute și aprobate din timp, nu după ce ne-am căsătorit să înceapă discuții aprinse că nu le-am spus despre aceste tabieturi. Ceea ce nouă ne face plăcere, poate partenerului nu-i place și atunci discuțiile contradictorii despre acest subiect, destabilizează căsnicia și relația în sine.

Vorbiți înainte, de aceste lucruri și puneți-vă de acord cu ele, nu după aceea să fie motiv de ceartă și că nu e bine cum faci un anumit lucru. Unele din aceste tabieturi de zi cu zi le facem că ne simțim bine făcându-le și așa ne simțim în largul nostru. Îngrădirea acestor tabieturi de către partener, pot duce la ceartă și asta nu dă bine familiei și vieții de cuplu în general. Poate chiar ne simțim bine bându-ne cafeaua pe WC și așa o să facem totdeauna, chiar dacă partenerului nu-i place acest lucru. Din acest motiv este bine să știți astfel de lucruri din start, pentru a fi pus la curent cu micile tabieturi ale partenerului, nu să fim luați prin surprindere și în cel mai rău caz să facem din așa ceva un capăt de țară. Și așa viața este destul de grea, numai de discuții aprinse privind tabieturile parterului nu aveți nevoie. Încercați să le aprobați indiferent cât de trăznite ar fi ele, dacă partenerul se simte bine așa, nu văd de ce să vă impotriviți” – paragraf din cartea mea “Cum să reușim în viață”.

Viața de familie între plăcere și dezastru

Pentru mine familia este cel mai important lucru. Fiind alături de familie și cei dragi, ai tot ce vrei în viață. Trebuie să vedem viața de cuplu ca pe o plăcere deosebită, nu ca pe un dezastru care vine peste noi ca un uragan. Poate câteodată greșim în alegerea partenerului potrivit (în prima mea cartea am scris în detaliu felul cum să-ți alegi partenerul ca să nu ai probleme în viața de cuplu), dar trebuie să știm cum să ne facem viața de familie mai frumoasă, pentru a nu deveni un dezastru. Nimeni nu vrea să eșueze în căsnicie, ața că voi încerca să dau câteva sfaturi utile, pentru a ține familia vie și frumoasă. Probabil că nu există încă un secret pentru a avea o viață de cuplu perfectă, dar putem să avem un trai liniștit, dacă ținem cont de câteva reguli importante. Nu poți vorbi despre o viață de familie excelentă fără o căsnicie pe măsură. Prima a fost dragostea, apoi căsnicia, după care au trecut anii, iar viața de familie a cunoscut urcușuri și coborâșuri. Este uimitor cum anumite persoane îți încheie viața de familie, mână în mână, alături de același partener pe care l-au avut timp de zeci de ani. Adevărul este că și în cadrul acestor căsnicii, unul sau chiar ambii parteneri s-au gândit, măcar o dată în viață, să renunțe la viața de familie pe care o aveau împreună la acel moment.

Viața de familie are nevoie de reguli clare. Cuplurile își petrec primii 5-10 ani de căsnicie încercând să stabilească anumite reguli, care să-i ajute să aibă o viață de familie excelentă. Puteți începe o ceartă de proporții de la lucruri mărunte. Ca de exemplu, cine să schimbe hârtia igienică, cine să ducă gunoiul sau cine este responsabil pentru plata facturilor, tocmai pentru că nu ați stabilit de la început cine ce face, cum face și când face. Iar dacă discuțiile sunt din cauza copiilor, atunci lucrurile pot degenera. Puteți avea idei diferite despre cum ar trebui îngrijit un copil sau ce înseamnă să petreceți mai mult timp în familiecu copiii. Dacă unul dintre voi lucrează, celălalt ar trebui să se trezească și să aibă grijă de copil în timpul nopții sau ar trebui s-o faceți pe rând? Este important pentru voi să luați cina în familie în fiecare seară sau nu? Trebuie să descoperiți toate acestea, pentru a avea o viață de familie fericită.

Fii flexibil și viața de familie va avea de câștigat. Indiferent că este vorba despre finanțe sau despre treburile casnice și de aranjamentele pe care le-ați stabilit, acestea se schimbă la un moment dat. Având discuții deschise despre ce trebuie să facă fiecare în vremuri grele, pot ajuta să vă mentineți liniștea în sânul familiei, mai ales în cazul în care soțul/soția își pierde locul de muncă, cuplu va trece prin clipe grele și vor avea de luat decizii deloc ușoare. Spre exemplu, soțul care a rămas fărp loc de muncă, ar trebui să se implice mai mult în treburile casnice: curațenie, cumpărături etc.

Rămâi activ pe masură ce îmbătrânești. Dacă sunteți asemenea celor mai multe cupluri din România, nu faceți prea multe exerciții fizice sau vă opriți din mișcare odata ce aveți copii, încercați să găsiți noi modalități de a fi activ ca și cuplu, indiferent că este vorba de mișcare prin parc sau de ciclism împreună. Diferite studii au demonstrat faptul că dacă ambii membri sunt împlicați într-un program de exerciții fizice, sunt șanse destul de mici ca unul dintre ei să renunțe. În plus, specialiștii au ajuns la următoarea concluzie: cuplurile care fac sport regulat, au o viață sexuală mai activă. Și nu trebuie să vă gândiți că exercițiile fizice trebuie făcute la intensitate mare. Expertii spun că mișcarea regulată la o intensitate moderată face minuni.

Viața de familie are de câștigat dacă vorbești cu prietenii. Deși este bine și adesea prudent, să ții în spatele ușilor închise problemele pe care le are cuplul, poți avea de câștigat dacă te descarci în fața unui prieten apropiat. Mai ales dacă acesta s-a confruntat cu probleme similare pe care le-a rezolvat. În același timp, nu uita că unele chestiuni trebuie să ramana doar în sânul familei, nu e bine să dai prea mult din casă, dar o discuție cu cinva nu strică.

Redescoperiți-vă ca și cuplu odată ce copiii și-au făcut propriile familii. Uitați de sindromul casei părăsite. De fapt este relevant faptul că satisfacția maritală crește odată ce copiii au plecat la casele lor. Timpul petrecut alături de soț/soție s-a îmbunătățit după ce copiii au părăsit casa natală. Folosiți timpul pe care de obicei îl alocați copiilor, pentru a redescoperi motivele pentru care v-ați îndrăgostit unul de celalalt. Dacă însă problemele de cuplu mocnesc de multă vreme, s-ar putea ca lipsa copiilor să scoată la iveală tensiuni mari, care nu vor avea nevoie de prea multe motive pentru a exploda.

Relațiile de cuplu sunt influențate de două lucruri: de alegerile pe care partenerii le iau și de acțiunile pe care le demarează în urma deciziilor. Simplu, nu-i așa? Și cu toate acestea, puțini acționează în consecință, în viață în general și în relația de cuplu în special. În general, primii 5 ani de relație în cuplu sunt critici și multe cupluri ajung să se despartă în jurul acestei cifre. Exista credința că imediat ce ai spus DA, căsătoria va fi un șir de evenimente fericite, până la adânci bătrăneți. De fapt, acest mod de vedere nu este greșit, însă pentru ca lucrurile să meargă așa cum vizați, trebuie să faceți totul pentru o a avea o viață de poveste. Și totul începe de la alegerile pe care le faceți. Iată cele mai importante alegeri care vă vor transforma căsnicia într-o poveste de dragoste fără sfârșit:

Pacea în locul războiului. Această decizie implică umilința, o virtute pe care nu mulți oameni o cultivă. Deși este greu să o alegi, trebuie să înveți ca atunci când greșești, că este normal să admiți acest lucru și să-ți prezinți scuzele de rigoare. Pacea va domni în sânul familiei în momentul în care ambii parteneri îmbrățișează umilința.

Unul în slujba celuilalt. Primul pas pe care trebuie să-l faceți este să realizați că, de obicei, cereți mai mult decât voi înșivă oferiți. Voi alegeți dacă rămâneți aceleași persoane egoiste care doar vor de la alții sau începeți să dați mai mult partenerului. Din clipa în care amândoi decideți să-l serviți pe celălalt, căsnicia voastră va fi plină de bucurie.

Nu vă bazați pe schimbarea celuilalt. Trebuie să acceptați că fiecare persoană este diferită și să învățați că nu trebuie să exagerați atunci când partenerul face greșeli minore. Este o pierdere de nervi și vreme să încercați să vă schimbați soțul/soția să facă sau să le placă aceleași lucruri ca și vouă. În schimb, acceptați diferențele și acordați mai multă atenție căsniciei și ceea ce ar trebui făcut, pentru o reușită pe termen lung.

Respectați-vă reciproc. Chiar dacă, în general, se spune că barbatul este capul familiei, trebuie să înțelegeți că nu poate exista o căsnicie fericită fără ca ambii parteneri să primească respect. Aceasta este calea cea mai sigură pentru o viață de familie plină de bucurii și realizări.

Dacă v-au placut aceste sfaturi, nu rămâne decât să le utilizați în viața de familie și cea de cuplu în general. Viața de cuplu e frumoasă, nu rămâne decât să știți să aplicați aceste reguli simple de viață adevarată, împreună cu toate celelalte pe care le-am scris și le voi mai scrie aici în această carte. 

Războiul dintre orgoliu și dragoste

Dragostea înseamnă să treci dincolo de idei preconcepute, de prejudecăți sau inhibiții, dincolo de orgolii sau egoism. Și dacă cel puțin una din toate acestea încă mai persistă, eșecul sentimental este răsunător, ar spune unii mai idealiști. Mulți uită însă că orgoliul face parte din personalitatea fiecărei persoane, că este ceea ce partenerul tău trebuie să accepte odată ce te-a vrut pe tine, dar toate astea înainte să se treacă pragul spre orgoliu nefondat. Dacă ambiția aceasta depașește pragul limită, dacă partenerul nu cedează din motive nejustificabile, atunci un lucru este cert: nu vrei să îți bați capul toată viața cu cineva incapabil să acepte greșelile și erorile umane. Nu-i așa? Poate că nu, poate că vei încerca să schimbi omul de lângă tine, uitând că acest lucru este în cele din urmă o greșeală ireparabilă. Și ajungi atunci să te întrebi: Ce ucide de fapt dragostea? Orgoliul sau dorința de a-ți controla și modela partenerul? Se spune în general, că orgoliul masculin este de necombătut, însă femeile au ajuns în timp să-și creeze propriile reguli, din limitele cărora nu doresc sub nicio forma să se sustragă. Dragostea se transformă treptat în batalia dintre sexe, în cine iese la suprafață dintr-o ceartă în cuplu. Și nu contează mijloacele atâta timp cât ai orgoliul rănit. Să fie adevarat că în dragoste și în razboi este totul posibil? Dar nu în războiul orgoliilor, căci focul dragostei se tranformă imediat în incendiul minții.

În cele din urmă orgoliul devine o mască sub care fiecare se ascunde atunci când nu crede că poate să ducă la bun sfârșit invesția sentimentală. “Ne-am certat, el trebuie să mă sune primul, doar e bărbat”, țipă strategic orgoliul feminin. Pentru că nici sexul masculin nu se lasă mai prejos, ce ziceti de un “Ea a greșit, este femeie, trebuie să fie mai umilă?” Sunt replici cunoscute, analizate, care au facut subiectul unor promisiuni și, nu în cele din urmă, sunt rezultatul unor orgolii. Ce iese în lupta dintre două orgolii? În cel mai bun caz nimic, iar în cel mai rău o despărțire. Cine iese câștigat? Cel care reușește să joace cel mai bine rolul nepăsătorului sarcastic. Și atunci te intrebi, oare este într-adevăr dragostea singura care anuleaza toate orgoliile și prejudecățile sau este doar o iluzie? Cert este că, oricât ai încerca, este aproape imposibil să nu-ți rănești niciodată partenerul cu un cuvânt spus la mânie, cu o decizie luată în mod egoist sau cu orgoliile tale. Și atunci nu îți rămâne decât să lupți, să speri și să iubești!

– Orgoliul este cea mai mare și prima dintre otravurile iubirii.

– Orgoliul nu crede în compasiune, dar acceptă judecata pripita și chiar disperarea.

– Orgoliul ne face uneori să manifestam o falsă superioritate și să ne dăm drept buricul pământului în relație și asta doar pentru că inima iubirii îl face pe celălalt smerit.

– Orgoliul este marele maestru al distanței; sub pretenția superiorității, deseori el ne arată o inimă șovăielnică și neputința de a iubi.

– Orgoliul este cel care în relație nu glumește, nu se joacă niciodată, dar, în schimb, se supără foarte repede și imediat ăn momentul următor se gândeste la ruperea relației din motive puerile.

– Orgoliul este cel care ne face să fim foarte galanți la început și apoi să manifestăm o bolnaviciosă indiferență în relație.

– Orgoliul este cel care, mai tot timpul este contra a tot ceea ce celălalt face bun, frumos și divin pentru noi.

– Orgoliul este cel care ne face să credem că noi nu merităm să fim iubiți și mai ales este cel care ne face să credem, că niciodată nu ne vom putea deschide inima și să o învelim și noi pe ființa iubită cu iubirea noastră.

– Orgoliul este cel care pretinde că ființa iubită să ne iubească la fel, fără a-I da timpul necesar să înflorească în iubire. Orgoliul este astfel vânătorul reciprocității într-o relație și nu înțelege că cel mai mare dar al iubirii constă în puterea de a iubi și nu de a pretinde.

– Orgoliul este cel care ne face să credem că niciodată nu îl vom putea iubi pe celălalt așa cum îl iubește și acceptă bunul Dumnezeu.

– Orgoliul este cel care niciodată nu recunoaște iubirea sinceră și divină din inima celuilalt și aceasta doar pentru că nu ne iubește așa cum vrem noi.

– Orgoliul este cel care folosește tot felul de tactici subversive, pentru a-l ține în șah, sau chiar suferință pe celalalt, când în fapt și noi simțim pentru el iubire.

– Orgoliul este cel care se folosește de iubirea pe care bunul Dumnezeu ne-o dăruie prin celalalt, pentru a obține avantaje materiale sau de altă natură.

– Orgoliul este cel care ne împiedică să ne deschidem inima față de iubirea sinceră și pură a celuilalt!

– Orgoliul este cel care dorește să cucerească sexual pe celalalt, dar apoi se retrage din motive bizare, făcându-l pe celălalt să sufere și lăsându-l pradă disperarii. Îl îndepărtează cel puțin pentru o periodă de timp, de energia tainică a iubirii care ne vine în fapt de la Dumnezeu.

– Orgoliul este cel care de fiecare dată, caută să meargă pe energia contrei în relația de cuplu și astfel, cheamă suferința și despărțirea temporară sau totală.

– Orgoliul, copilul cel mare al vanității, ne conferă întotdeauna sentimentul importanței de sine și al unei false puteri, centrată pe ego și nu a adevăratei puteri, centrata pe sufletul iubirii.

– Orgoliul este cel care ne face să vedem întotdeauna greșelile celuilalt și rareori, frumusețea și magia tainică a iubirii.

– Orgoliul este cel care ne face să nu ne recunoaștem emoțiile înălțătoare ale iubirii, dar imediat să evocam din trecut și să ne reamintim suferințele pe care tot el, ni le-a produs în numele iubirii.

– Orgoliul este cel care nu este dispus să facă niciun fel de sacrificiu în iubire, dar… în schimb, pretinde celuilat să facă toate sacrificiile pentru el.

– Orgoliul este cel care ne împedică să ne rugăm pentru ființa iubită, să o binecuvântăm și să ne gândim cu o mare iubire la ea, făcându-ne să credem că a te ruga pentru iubire este un nonsens.

– Orgoliul este cel care refuză să vadă că energia iubirii nu se poate pierde nici măcar pentru o secundă în acest univers. Dintre toate formele de orgoliu, orgoliul omului spiritual este cel mai de temut, pentru că în nebunia lui, el crede că știe totul!

– Orgoliul este cel mai de temut dușman, pentru că el te sapă pe dinauntru!

– Orgoliul este cea mai amară dintre toate otrăvurile iubirii. Din el se naște mai apoi, invidia, gelozia, reproșul… iar în final orgoliul transformă universul iubirii, pe care la început l-am adorat atât de mult, într-un univers al urii și al unui lanț de neiertări, care ne rănesc în primul rând pe noi și mai ales ne saboteza puterea de a iubi o nouă ființă umana de sex opus, ființa care este un dar, ce bunul Dumnezeu ni-l face pentru a învăța să trăim în cea mai înaltă și primă dintre energiile divine – IUBIREA! Cel care hrănește orgoliul, hrana cea mai plăcută a egoului, autosaboteză iubirea, hrana cea tainic înălțătoare a sufletului.

– Orgoliul poate da naștere la cea mai mare fățărnicie în iubire; atunci când, deși știm că suntem iubiți, ne folosim de iubirea celuilalt fără a ne deschide și noi inima și ai oferi iubirea divină din noi! Astfel, într-o relație, orgoliul este cel mai mare dușman hrănind egoul și sabotând iubirea!

– Orgoliul, în nu contează ce relație, pretinde, nu susține.

– Orgoliul în iubire nu poate să iubească, însă el va pretinde întotdeauna să fie iubit necondiționat!

– Orgoliul foarte mare la unul dintre iubiți va trezi și va face să apară și în celălalt, dacă acesta nu este suficient de solar și de centrat în suflet, veninul orgoliului și dorința lui de atotsuficiență și îndepărtare.

– Orgoliul este cel care pretinde adeseori o libertate anarhică, mai ales în relația copil-părinte.

– Orgoliul se manifesta aprope întodeauna la acele ființe umane, lipsite de solaritate, care sunt încătușate de propria lor imaginație și care, în loc să fie centrate pe ele însele sunt centrate pe celălalt.

– Orgoliul se activează suficient de ușor la oamenii care nu au trezită și activată în ființă, inima spirituală.

– Orgoliul face ca jocul amoros să fie o execuție, o vânatoare, iar după aceea, de abia de vrei să îl mai vezi pe celălalt.

– Orgoliul nu se poate instala într-o relație de iubire matură!

– Orgoliul ne face să ne jucăm cu sufletul celuilalt, atunci când știm foarte clar că el ne iubește necondiționat.

– Orgoliul, atunci când se trezește în noi, ne face să fugim de iubire, proiectându-ne în frici viitoare.

– Orgoliul stârneste certuri prostești, atunci când credem că noi avem o dreptate schioapă si oarbă în relație.

– Orgoliul ne îndepărtează de ființa iubită prin închipuiri fantasmagorice cum ar fi: știu eu că el/ea nu mă iubește, nu m-a sunat de două zile, e clar că nu ma mai iubește… etc.

– Orgoliul este cel care ucide energia magică a începutului din iubire și transformă acea relație dumnezeiască, într-o relație banală de muncă silnică.

– Orgoliul este cel care ne face să ”iubim” cu încrâncenare și disperare o ființă umană care nu ne iubește și mai mult ne rănește voit, întemeind astfel o relație de tracțiune psihologică specifică egoului, noi invităm la masă suferința și începem să credem că iubirea nu există.

– Orgoliul este cel mai mare dușman, de cele mai multe ori nevăzut, al iubirii.

– Orgoliul îngroapă fericirea în pamantul preamăririi de sine.

– Orgoliul arată deseori un curaj greșit și pripit înțeles.

– Orgoliul arată adeseori că trăim după etichetele minții noastre și nu îndrumați de energia iubirii.

– Orgoliul, fratele cel bun al mândriei, servește deseori prostiei.

– Orgoliul este primul care pretinde că noi toți suntem orgolioși și refuză să vadă, că energia iubirii trezește în noi compasiunea protectoare plină de înțelegere.

– Orgoliul refuză să creadă că iubirea ar putea trăi fără el. Iubirea înflorește și crește atunci când chemă la ea pasiunea înălțătoare, compasiunea, smerenia, dăruirea și iubirea divină.

Nevoile din viața noastră

Toți avem nevoi personale independente de cel de lângă noi. Fiecare vede viața altfel în relația de cuplu, dar rezolvarea tuturor nevoilor adunate, pot să vă facă viața mai ușoară în familie și in viata in general. Sunt nevoile afective ale femeilor diferite de ale bărbaților? Răspunsul la această întrebare poate ajuta la elucidarea unor probleme care apar în viața multor cupluri. Deși există numeroase stereotipii referitoare la exprimarea sentimentelor, gen: “Unui barbat trebuie să-i spui te iubesc doar când doarme!”; “Dacă îi spui femeii prea multe cuvinte de dragoste, se obișnuieste cu din astea”, cu toții avem nevoie de afecțiune, indiferent că suntem bărbati sau femei. Totuși, bărbaților le este mai greu să-și exteriorizeze emoțiile, considerând acest lucru o pierdere a controlului. Însă, dacă există încredere în parteneră lor, ei vor reuși să facă acest lucru. Dar, nu trebuie grăbiți! Femeile, pe de altă parte, au un creier structurat pentru a fi deschis. Ele își manifestă vulnerabilitatea tocmai din nevoia de sigurantă, dar și din dorința unui suport afectiv constant, care să fie prezent în momentele importante. Ori tocmai aici intervine frumusețea relațiilor de cuplu, ne atrage faptul că suntem diferiți. Poate că uneori ne simțim neînțeleși și atunci căutam pe cineva apropiat (în general de același sex) cu care să vorbim despre asta. De cele mai multe ori, după o astfel de discuție, ajungem la concluzia că “toți/toate” sunt “așa”, însă, un observator ar putea constata cu ușurință că tema conversației a fost despre cum să deținem monopolul puterii în relație, iar celălalt să fie așa cum vrem noi, să gândească și să simtă ca noi.

Cu toții avem așteptări de la parteneri, în funcție de nevoile noastre, însă ar fi ideal să conștientizăm că putem avea așteptări doar de la noi înșine. Oamenii din jurul nostru oferă cât vor și când vor, nu putem face pe cineva să ne iubească în funcție de cum vrem noi, sau să exprime acest lucru dimineața când ne trezim sau după cină. Fiecare om, bărbat sau femeie, are propriul său sistem de valori, reguli după care se ghidează. În relația de cuplu, unele dintre acestea se aseamănă, iar cu altele cei doi au învățat să trăiasca sau chiar să fie scânteia care să mențină focul aprins al iubirii. Când o femeie merge la cumpărături și apare cu o rochie nouă, iar iubitul său o consideră atrăgătoare, acesta satisface de fapt nevoia ei de admirație. Dacă ar fi fost împreună la cumpărături, cu siguranță efectul nu ar fi fost același. La fel li se întâmplă și bărbaților, după ce au fost cu prietenii să joace un meci de fotbal, abia așteaptă să le povestească partenerelor câte goluri au dat și ce minunat au jucat. Dacă sunt laudați pentru performanțele lor, le este satisfăcută nevoia de valorizare. Acceptând aceste preferințe ale fiecăruia, satisfacem nevoia de aceptare a propriului nostru fel de a fi. În general, oferim ceea ce dorim să primim, iar asta trezește în partenerul de relație multe nemulțumiri. Uneori, ne lamentăm că oferim totul și nu primim nimic în schimb, ceea ce nu este deloc adevărat. Exista o tranzacție întotdeauna unilaterală, doar că nu sub același raport.

Singuratatea provoacă oamenilor, în general, o anumită anxietate, teama, senzația de gol, de incomplet. Ne dorim ca ceilalți să ne iubească, să ne aprecieze, să ne oglindească în mod pozitiv. Sunt niște nevoi firești, dar uneori aceste necesități de ordin sufletesc, devin pretenții și sunt manifestate ca o prioritate, cu multă agresivitate. Se trece astfel de la nevoia armonioasă de relații interumane la dependența obsesivă și agresivă. Cum se ajunge totuși la aceasta din urmă situație? Eul uman are o nevoie constantă de suport, validare, încurajare, care să vină din partea altor persoane. Există mulți oameni care au o încredere apreciabilă în propriile abilități (uneori justificată, alteori nemotivată într-un mod real, fantasmagorică) și sunt conștienți de propria lor valoare. Aceștia nu au nevoie să li se repete "cât de bun ești”, pentru că deja știu de ce sunt capabili. Problema apare când încrederea în sine și conștiința propriei valori, sunt deficitare sau absente, iar golul trebuie compensat cu ajutorul altor oameni.

Dependența de relații se manifestă sub multiple forme. Astfel, întalnim dependența în relațiile profesionale, când persoana trebuie încurajată și convinsă că prestează o muncă de calitate. De aici pornește adicția de anturajul profesional. Dependentul însă poate fi șantajat emoțional de cei de la care are așteptări, aceștia având și ei pretenții în schimbul "serviciilor” oferite. Dacă "suporterii” celui dependent pleacă din acea instituție, acesta poate trăi o adevărată dramă (precum copilul înțărcat sau toxicomanul ori alcoolicul în sevraj). Ulterior, va dezvolta probabil o nouă dependență față de noii colegi apăruți ulterior.

Există dependența de relația de cuplu, ceea ce trădează anumite nesiguranțe ale partenerilor (dependența reciprocă sau codependența). Uneori, adicțiile sufocante ale unui partener, îl pot sili pe celalalt să rupă relația. Alteori, unul dintre parteneri, deranjat de posesivitatea celuilalt, se poate lansa în relații paralele, clandestine, fără a rupe însă relația de bază.

Există situații în care dependența de relații se combină cu relațiile de putere. În raport cu o persoană investită cu o autoritate (politică, militară, profesională, financiară), subordonații trebuie să arate respectul formal datorat gradului/poziției respective. Unii nu se mulțumesc cu atât, ci arată conducătorilor o atitudine servilă, mieroasă și o disponibilitate totală (reale sau simulate). Aici se întâlnește nevoia liderului de a fi apreciat, lăudat, valorizat, considerat eficient, capabil în exercitarea funcției, cu nevoia subalternului să i se arate toleranță, înțelegere, blândețe, în atribuirea sarcinilor, de a i se aprecia activitatea, de a fi recompensat pe masura "atenției” oferită șefului. Apare astfel o codependență suprapusă pe relațiile din cadrul ierarhiei.

Există și codependențe în relațiile părinți-copii. Părinții așteaptă să fie validați de copii prin talente, acțiuni remarcabile, rezultate bune la învățătura, blândețe. Copiii așteaptă în schimb, să fie încurajați, iubiți, susținuți de părinți și recompensați de aceștia pentru meritele obținute. Problemele apar când nevoile celor două părți nu coincid sau nu se armonizează, dorințele unora și așteptările celorlalți fiind divergente. De aici pot apărea conflicte, care pot fi cu atât mai mari cu cât dependența relațională este mai ridicată.

Persoana adictivă de relații, își poate conștientiza propriile nevoi și modul în care dorește ca alte persoane să i le satisfacă. Este necesară, în astfel de cazuri o stimulare a independenței personale, mai ales când dependența de relații a condus la relații fuzionale (ce presupun o identificare cvasitotală cu o altă persoană sau cu grupul de prieteni/colegi/cunoștințe). Independența, necesară cel puțin într-o anumită proporție, va fi bazată pe conștientizarea capacității de a realiza de unul singur anumite lucruri. Va fi necesar ca ființa în cauză să înțeleagă și să accepte că are o valoare individuală certă, indiferent de părerea pozitivă sau negativă a celorlalți, iar acțiunile sale și rezultatele lor, sunt de o calitate cel puțin satisfăcătoare. Astfel, un om se poate regăsi pe sine și încrederea în ceea ce face, reducând nivelul așteptărilor realiste (sau nerealiste) nutrite față de persoanele din jur. Teama de riscurile iubirii poate inhiba intimitatea, în timp ce încrederea și dorința de asumare a riscurilor, o încurajează. Aparent, pare un paradox: persoanele independente sunt libere și se simt libere să iubească, fiind mai capabile să iubească profund și cu tandrețe.

Intimitatea se naște într-o atmosferă de încredere. Pentru a ne încredința altuia, avem nevoie de siguranță, deschidere, acceptare și congruență. Ori de câte ori una dintre aceste calități ale încrederii lipsește, simțim, pe bună dreptate, că nu putem avea încredere în celălalt. Persoanele implicate într-o relație de iubire sănătoasă, pot conta pe prezența partenerilor, se simt în siguranță și acceptate, se pot deschide către gânduri, sentimente și diferente. Aparținându-și unul altuia într-un mod sănătos, partenerii cooperează în crearea unei atmosfere de încredere, respect și siguranță, care stă la baza intimității reale. Relațiile care ne permit să ne manifestăm așa cum suntem, stimulează apropierea. Simțindu-ne liberi să fim imperfecți, ne asumăm riscul de a experimenta și perfecționa, ceea ce crește probabilitatea păstrarii unei relații. Intimitatea devine profundă atunci când este insoțită de încrederea deplină.

Uneori, neîncrederea în unele persoane din jurul nostru este justificată, însă dacă avem încredere în propriile noastre percepții și în noi înșine, putem face diferența între cei pe care ne putem baza și cei pe care nu putem conta (oricum, nimeni nu este perfect). Este important să ne asumăm riscurile iubirii intime și să fim dispuși să ne recunoaștem deschis imperfecțiunile, devenind, astfel, credibili și demni de a fi iubiți la rândul nostru. Când suntem implicați într-o relație sănătoasă, ne simțim conectați la viață și la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Știm în cine să avem și să nu avem încredere și suntem dispuși să descoperim lucruri noi. Putem depăși credințele și prejudecățile care ne țin în defensivă și putem face față dezamagirilor și suferinței. Sentimentul apartenenței poate exista în moduri diferite, nu doar într-o relație de cuplu. O comunicare mai amplă între parteneri și nu numai, ne oferă ocazia să ne examinam rolurile în cadrul relatiei, să ne distanțăm psihologic pentru a fi împreună într-o relație în care dragostea și libertatea există simultan. Învățăm să ne asumăm nevoia de iubire și riscurile vulnerabilitatii. Devenim constienți că nu avem nevoie de ceilalți pentru a supraviețui și ca viața de cuplu, deși uneori este nedreaptă și grea, este și frumoasă și merită trăită.

Cum să ai o viață frumoasă?

Așteptam să avem o viață frumoasa. Da, doar așteptăm, dar de făcut ceva în acest sens nu prea facem nimic. Dacă n-o faci tu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Depinde numai de tine să ai o viață frumoasă. Fă-o mai mult decât un set de reguli cărora să te supui, fă-o sursa ta de bucurie, sau o sursă de bucurie. Nu vei avea niciodată control deplin, însă viața este așa cum o construim în mintea noastră, deci ceva control tot avem. De multe ori alergăm să ținem pasul cu ea, cu tot ce am planificat și tot ce ne solicitț atenția și energia. Și avem impresia că viata gonește prea repede, că este plină de neprevăzut, că viața nu ne dă răgazul să ne acordăm cu noi înșine. În realitate, tot noi suntem cei care alergăm după atât de multe lucruri și vrem să realizăm atâtea într-un timp cât mai scurt. Vrem totul, ne ambalăm la maxim și apoi ne minunăm caă nu mai știm cine suntem, că nu ne mai regăsim. Asta în cazul în care nu ne trezește la realitate vreo boală. Zece pași de recuperare a vieții așa cum o știm, așa cum o dorim. Iată-le, de la cele de bază, la cele de un nivel mai înalt:

– Dormi suficient noaptea. 7-8 ore ar fi de ajuns pentru a avea o stare de veghe mai calmă, echilibrată și plină de energie.

– Fă mișcare. Este bună și pentru fizic, dar și pentru psihic. Orice formă de sport care îți ridică pulsul, pentru 30 minute pe zi, cel puțin de 4 ori pe săptămână, ar fi ideal pentru o viață lungă dar și sănătoasă.

– Mănâncă mai puțin, dar mai des. Mâncarea este combustibil. Alege-o cu grijă. Informeaza-te despre mâncarea sănătoasă, pentru că sunt multe mituri spulberate acum legate de ce e bun și ce nu. Alimentele tradiționale (gen carne, lactate, dulciuri) nu sunt chiar sănătoase. Informează-te din mai multe surse și alege ceea ce-ți aduce confortul.

– Împrospătează-te mai des. Nu munci neîncetat, nimeni nu a fost construit să muncească non-stop. Fă pauze în timpul programului de lucru, ocupă-te de lucruri care îți fac plăcere în afara lui.

– Acordă timp lucrurilor care îți fac plăcere. Fii prezent 100% atunci când activitatea îți face placere și nu numai atunci. Implică-te și lucrurile vor căpăta mai mult sens.

– Multumește. Chiar dacă ți-e mult mai ușor să observi ce nu merge bine decât ce este frumos, fă un obicei din a trece în revistă (sau a nota undeva) lucrurile pentru care ești recunoscător. Îți va ridica starea de spirit. Până nu o vei face, nu vei ști că acesta este un mic dar important pas spre fericire.

– Fă lucrurile cele mai importante primele. Dimineața, când ai nivelul cel mai ridicat de energie, încearcă să faci ceea ce este mai important din ziua respectivă.

– Reflectează. Lucrăm, trăim, funcționam adesea pe fast-forward și nu ne luăm un moment să vedem în perspectivă lucrurile. De ce ne-am implicat, unde am ajuns, ce am învățat, ne mai este de folos sau ar trebui schimbat ceva? Câteva minute de reflecție pe zi, ne-ar ajuta să reașezăm lucrurile în viață, dacă este nevoie.

– Continuă să înveți. Creierele funcționează mai bine dacă le provocăm, dacă le punem la treabă. Să citești o carte, să înveți o limbă străină, să înveți practicarea unui sport, să cânți la un instrument muzical. Fă tot ceea ce te face să te simți bine, așa te dezvolți și pui creierul la treabă.

– Dăruiește. Măcar o oră pe săptămână lasă-ți propriile griji deoparte și îngrijește-te de ale altora. O ora e puțin, dar e un început și poate valora enorm pentru alții, dar și pentru tine.

Și încă ceva, în loc de încheiere: succesul este un sentiment. Depinde cine întreabă și depinde cine îl trăiește. Când doi oameni privesc același lucru, viziunile s-ar putea de fie diferite.

Felul în care ne alegem să trăim

Biologia ne învață că moștenim de la strămoșii noștri caracteristicele fizice și predispoziția spre anumite boli și afecțiuni fizice. Știința poate explica toate aceste lucruri, la bază fiind cromozomii din celulele noastre. Numeroși alți cercetători spun însă, că moștenim și un bagaj psihic de la strămoșii noștri. Această transmitere ar fi bazată pe inconștientul clanului familial cu care intră în contact inconștientul individual al fiecărui membru al familiei. Studiul transmiterii acestor trăsături psihice din generație în generație, poartă numele de psihogenealogie. Cei care au studiat acest domeniu au descoperit faptul că multe dintre alegerile noastre sunt influențate de ceea ce au trăit strămoșii noștri (generațiile anterioare – părinți, bunici, străbunici) deci cu toții avem o moștenire psihică și un bagaj genetic. Dar aceasta nu înseamnă că suntem destinați să trăim traumele sau bucuriile înaintașilor noștri. Ne putem exercita liberul arbitru, odată ce identificăm tiparele repetitive și acționăm pentru dezactivarea acestora. Dacă într-o familie sunt mai multe cazuri de sinucidere, putem preveni ca acest lucru să se mai repete, ajutând din timp persoanele predispuse la aceasta. Joe-Ann Benoit, psiholog, a studiat aceste tipare repetitive în mai multe cazuri de generații, ajutându-și astfel pacienții să intervină în propriul curs al vieții, identificând acele probleme din viața lor care erau un leit-motiv al altor membri ai familiei.

Am mai scris pe site-ul meu articole despre conștient și inconștient, despre faptul că, conștientul este acea parte a psihicului care organizează datele trimise de simțuri și are o pondere de 10%, fiind în total repaos în timpul somnului. Inconștientul însă cuprinde toate cunoștintele noastre, toate amintirile uitate, dorințele refulate, el lucrează cu arhetipuri, simboluri, face analogii logice sau nu (din punctul de vedere al conștientului). Între cele doua forme ale minții există o colaborare și un schimb continuu, iar despre aceasta, Jung spunea că: “Ceea ce nu ajunge la nivelul conștiinței, se întoarce sub formă de destin”. De exemplu, o jignire primită, față de care nu am reacționat, se va înregistra în subconștient și poate ieși la suprafață (sub forma de destin, cum zice Jung), printr-o răbufnire într-un moment foarte nepotrivit al vieții. Ce este cel mai dificil în planul dezvoltarii personale este conștientizarea inconștientului, atât celui individual, cât și a celui colectiv (al unui grup de oameni).

Purtăm asupra noastră progame interioare, în funcție de trecutul nostru familial. Aceste programe se declanșează la vârste precise sau în situații asemănătoare cu cele care au dus la prima producere a evenimentului. Totul se întâmplă din nou, într-un mod total inconștient. Faptul de a cunoaște aceste programe ne ajută să le anticipăm și să le decodăm dacă sunt nefaste sau dăunatoare pentru dezvoltarea celui care le poartă.

Prima formă de program este proiecția făcută de părinți asupra copiilor lor, adeseori chiar înainte de conceperea lor. Ne putem întreba sau îi putem întreba pe părinți: “de ce am fost conceput?”, “în ce loc?”, “în ce moment?”, “părinții și-au dorit un copil sau doar unul dintre părinți?”, “ce voiau părinții mei ca eu să devin?”. O femeie concepe un copil cu scopul de a-și reține soțul acasă, deși acesta are o profesie care îl determină să plece adeseori. Creierul copilului înregistrează scopul mamei și apoi dezvoltă o scleroză care îl împiedică să se deplaseze, astfel, copilul exprimă proiectul mamei. Bunicile noastre spuneau: “nu mai vrem copii”, mamele au găsit mijloacele necesare pentru a limita numărul copiilor, iar nepoatele de astazi fac din ce în ce mai puțini copii.

O altă programare a părinților pentru copiii lor, este legată de prenume. Prenumele pe care îl purtăm se află în centrul identității noastre. Unele nume exprimă valori legate de creștinism (Maria, Matei, Pavel, Ion, Andrei, Ștefan etc), alteori familia repetă numele unui înaintaș sau al unui cunoscut dispărut de curand, iar “juniorii” acestei proiecții narcisiste, riscă să aibă probleme de identitate și să se simtă nevoiți (inconștient) de a urma visele și destinul predecesorului. Dacă numele este nou apărul în peisajul familial, este bine să întrebați părinții cine l-a ales și motivul. Unii părinți pot alege numele după un fost iubit/iubită, influentând astfel viața sentimentală a copilului, după un erou forțând copilul să atingă mărimea așteptărilor. În timpul unui seminar ținut de mine, una dintre participante a povestit faptul că, tatăl ei a vrut să-i dea prenumele unei femei cu care fusese logodit înainte de a începe relația cu mama ei, iar acea femeie îl părăsise pentru un alt barbat. Mama ei, care cunoștea povestea, s-a opus alegerii acelui prenume. A avut până la urmă, câștig de cauză și i-a dat copilului un prenume diferit. Astfel, mama ei prevăzuse faptul că soțul ei ar fi găsit în fiica ei, în mod simbolic, un substitut pentru vechea lui iubire pierdută. S-a evitat astfel o relație de incest psihologic.

Un alt mod de programare sunt credințele verbalizate sau nu ale membrilor unei familii: “în familia noastra toți au dureri de cap”, sau “viața e o luptă, e grea, e nedreapta”, “trebuie să înveți, ca să fii un om realizat”, “banii nu aduc fericirea”, “nu trebuie să te intinzi mai mult decât ți-e plapuma” – care pot fi explicații pentru situația fiananciară a copiilor. Credințele lor devin, conștient sau inconștient, credințele copiilor. La baza fiecărei familii stă și un principiu de loialitate, adică membrii acesteia sunt uniți și împărtășesc un inconștient colectiv. Atunci când urmează să fie integrat un nou membru, fiul/fiica le prezintă viitorul partener, acesta este judecat adesea negativ: “nu este suficient de bun pentru tine”, “nu e din lumea ta”, “nu îmi place deloc”. Presiunea exercitată este puernică și din ce în ce mai mult, tinerii de azi au învățat să lupte pentru a-și integra partenerul în familie sau măcar actionează pozitiv pentru asta, în ciuda criticilor rudelor.

De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece adevărata miză se joacă la un alt nivel, legat de ceea ce poate oferi acea persoană străină inconștientului colectiv. Dacă diferențele sociale sau culturale sunt prea mari, inconștientul clanului familial se va simți destabilizat, chiar amenințat, în loc să considere acest fapt o împlinire. Familiile încurajează, greșit de obicei, căsătoriile între persoane provenind din același loc și având cam același statut social. Este ca și cum inconștientul familial ar vrea să păstreze status quo-ul și să nu introducă în clanul său decât persoane asemănătoare. Dragostea la prima vedere are această particularitate, de a crea o stare de fuziune cu o persoană ce prezintă similitudini uimitoare la nivel inconstient.

Alegerea partenerului este strâns legată de configurarea familiei noastre și de trecutul acesteia. Multe cupluri se formează în funcție de lipsurile din istoria personală sau familială. Ne căutăm mama, tatăl, fratele, sora, un fondator al familiei, când, de fapt, adevărata întalnire amoroasă nu ar trebui să umple anumite găuri, ci să fie o împlinire reciprocă. Ce credeți despre “căsătoriile aranjate”? Că nu mai există în epoca noastră? Inconștientul alege adeseori o persoană oglindă, cel sau cea a cărei constelatie familială se aseamănă – același prenume, aceleași boli, aceeași copilarie, aceleași traumatisme – și cu care vom lucra sau vom urmări aceeași problemă. Atomii care se adună nu înseamnă dragoste, ci sunt mai degrabă adeseori conflicte care se recunosc. Totuși noi suntem cei care avem frăiele destinului nostru și putem acționa imediat ce ne dăm seama că am deviat cumva de la calea pe care ne-am dorit-o în viață sau pur și simplu pentru că nu ne mai este bine. Dacă într-un punct al vieții vezi că nu ești mulțumit de tine și de cum te simți cu tine, atunci este cazul să schimbi ceva, să devii conștient. O privire aruncată asupra istoriei familiei, cu câteva generații în urmă (până la patru), ar putea să-ți arate că ești cumva prins într-un scenariu care se repetă în istoria familiei. Odată conștientizat, hotărăște că vrei să trăiești conform alegerii tale și nu să repeți traume ale altor membri ai familiei. Renunță să trăiești conform regulilor și credințelor părinților, atâta vreme cât nu coincid cu ale tale. Cuvintele au puterea de a vindeca, așa că deconectează-te rostind: “Începând de acum, renunț la această misiune, acest proiect, acest conflict. Nu este al meu. Eu am propria viață de trăit”. O altă metodă de eliberare, este de a reevalua trecutul cu alți ochi, de a avea o nouă perspectivă asupra lui. Nu mai conteaza cine este vinovat, ci de ce s-a ajuns în situația de față și ce este de făcut. Cu alte cuvinte, să rămânem în prezent. Din prezent putem lua cea mai buna decizie pentru binele și evolutia noastră, iar din acest punct de vedere, eu aș fi cel mai bun îndrumator citind tot ceea ce scriu eu, atât pe blogul personal cât și în cărțile mele.

Reguli simple pentru o viață adevărată

O să continui în aceeași notă ca cea de până acum din acest capitol și mă voi referi la ce trebuie să facem să avem o viață de cuplu armonioasă. Ne tot plângem că avem o viață de cuplu aiurea și plicitsitoare. Dar ce facem noi ca să fie armonie în viața de cuplu? Mai nimic, ne afundăm în probleme și căutăm să ne ascundem sub această mască, nefăcând practic nimic. Grija zilei de mâine și problemele economice ale țării ăn care trăim, ne fac să uităm ca să trăim în armonie în viața de familie. Crezi că dacă te plângi toată ziua că nu ai bani, o să-ți fie mai bine? Niciodată. Poate să te adâncești mai mult într-o stare de depresie, care cu siguranță se va răsfrânge și asupra partenerului. Totuși pentru cei ce văd în viața de cuplu ceva frumos, o sa încerc să enumar câteva lucruri simple de aplicat în viața de zi cu zi.

De câte ori în ultima vreme ia-ți spus partenerului te iubesc? Cred că nu trebuie să dai bani mulți pentru așa ceva și durează o secundă să spui acest lucru persoanei iubite. Uităm ades acest lucru și de aici până la o viață de familie monotonă, nu e decât un pas. Ne-am obișnuit să spunem te iubesc doar de cateva ori pe an, când sunt evenimente desebite (paști, crăciun, anul nou, ziua de naștere), dar de ce să nu zicem în fiecare zi te iubesc? Parcă sună mai frumos zilnic, decât odată la câteva luni. Câți dintre voi, după o partida de sex cu partenerul, ați rămas încă o jumatate de oră în patul conjugal de vorbă? Mulți probabil că ați dat fuga la dus și dupa aceea somn de voie, pentru că, nu-i așa, mâine aveți o groază de treabă la serviciu. Din câte știu eu apa nu fuge de la baie și problemele de serviciu oricum trebuie să le rezolvi, așa că puteți rămâne în pat încă ceva vreme și să discutați cu partenerul. Numai așa partenerul se va simți băgat în seamă, nu să rămână cu impresia că este doar o mașină biologică de făcut sex. Să nu uitați că viața de cuplu se face în doi și fiecare are sentimente și trăiri, așa că faceți să le simtă mai intens, atunci când sunt în compania voastră. Iarăși un lucru care nu costă nimic, doar un pic de răgaz și o discuție armonioasă, după aceea puteți face și dușul mult dorit, dar rămâneți cu sentimentul că ați discutat cu partenerul și așa viața de cuplu va fi mult mai bună.

Nu cred că sunteți atât de săraci încât să nu vă permiteți să cumparați soției, măcar odată pe lună dacă nu pe săptămână, un buchet cu flori. Ne-am obișnuit foarte prost să oferim flori numai la evenimente speciale, în rest am cam uitat să facem acest lucru. Încercați să schimbați rolurile în viața de familie, în timp ce dvs. spălați sau gătiți, soția se poate duce să plătească facturile, așa veți ieși dintr-o rutină paguboasă. Și simpla plimbare în parc a devenit o problemă. Mulți văd în ieșirea în parc o cheltuială inutilă, dar dacă ați uitat cumva, nu ne costă nimic să ne plimbăm în parc, mergem să ne relaxăm, nu la piață pentru coșul zilnic. Se spune că nu este greu să-ți găsești un partener, ci să menții o relație de cuplu la standarde înalte pe termen lung. Nimic nu este imposibil, dacă ambii parteneri își doresc asta. Iată câteva sfaturi care te vor ajuta:

Chiar dacă timpul pe care îl petreci alături de persoana iubită este redus, fă tot posibilul ca acesta să fie de calitate. Încearcă să uiți de grijile zilnice și mai ales, nu te răzbuna pe partener, dacă șeful te-a nedreptățit sau soacra te-a certat pentru modul în care gătești. Discută calm cu persoana iubită și încearcă să te detașezi de toate gândurile negative care nu-ți dau pace.

Conflictele sunt inevitabile într-o relație, însă este important modul în care le abordați. Treci peste primul impuls, cel de furie și analizați împreună problema cu calm, oferind soluții. În doi totul se rezolvă mai ușor. Nu e simplu să rezolvi problemele vieții, dar numai cu o bună abordare a problemelor din partea ambilor parteneri, se vor găsi soluții pentru a trece de un impas.

Încurajează-ți partenerul. Dacă tu nu îi dai încredere în forțele proprii și îi tai aripile ori de câte ori dorește să-și depășească limitele sau să schimbe ceva, atunci cine? Este normal să dorești să-l protejezi, dar dacă nu are încredere în sine, în curând nu va mai avea nici în tine dacă nici tu nu-l susții. Poate nu toți suntem deștepți și avem carte multă, dar asta nu înseamnă să subapreciem partenerul, dacă nu știe cum să se exprime în societate. Când te-ai căsătorit știai foarte bine cu cine mergi la drum, așa că ți-ai asumat un risc și nu e bine ca după câțiva ani, să-l judeci că nu are școală multă la fel ca tine.

Nu lăsa nici o zi să treacă fără să-i faci o surpriză plăcută. Chiar și o cafea preparată într-un mod inedit, îi poate arăta dragostea ta. O să spun iarași că nici surprizele nu costă nimic. Dacă ai venit înainte acasă, încercă să prepari o cina romantică pentru partener și cu siguranță vei fi apreciat, chiar dacă mâncarea nu este la fel de bună ca la restaurantul tău preferat.

Nu te aștepta să-ți ghicească gândurile. Multe conflicte apar tocmai din această cauză. Deși ne dorim ca partenerul să ne cunoască cu adevărat, acest lucru nu este posibil. Deci, dacă dorești ceva, exprimă-te și ți se va da în limita a ceea ce tu vrei.

Verifică periodic starea ta de sănătate, dar pune-ți și partenerul să-și facă analize. Ok, promite-i că îl insoțești la controalele medicale, pentru a-i fi mai ușor să-și depășească frica de medic. Trebuie să înțeleagă și el că: doar dacă sunteți sănătoși relația voastră va merge așa cum ați visat.

Încearcă să înțelegi dorințele și hobby-urile partenerului tău! Și tu ai mici plăceri nevinovate la care nu ai renunța nici în ruptul capului. Să le enumeram? Mai bine nu, le știi tu mai bine…

Admite că ai greșit! Este primul pas ca un conflict provocat de tine să fie rezolvat. În plus, așa îi va fi mai ușor și partenerului să-și recunoască propriile greșeli.

Așadar iată câteva reguli și principii care nu costă nimic, dar odată aplicate pot influența în bine bunul mers al vieții de cuplu.

Reguli simple pentru un cuplu ideal

Ideea în sine de a avea o viață frumoasă și liniștită alături de cei dragi, ne surâde tuturor. Nu cred că există om pe planeta asta, care să nu-și dorească să aibă un trai fericit alături de familie și de cei dragi. Numai că nu întotdeauna iese așa cum ne dorim, dar mai mult uităm reguli simple de conduită și comunicare, care nu costă nimic, doar să le aplicăm și așa vom avea, zic eu, o viață de cuplu mai frumoasă. Vedem non-stop filme frumoase cu familii fericite, dar din păcate, cărțile de dragoste și filmele pline de romantism și dulcegării nu sunt altceva decât minciuni frumoase. Nu există familii fericite non-stop, de dimineața până seara, 7 zile pe săptămână, 365 de zile pe an. Pur și simplu, fericirea e o stare greu de atins, dar și mai greu de păstrat. Dar asta nu înseamnă că nu putem să ne construim propria noastră fericire, în care să fim bucuroși că trăim alături de partenerul de viață.

Viața e mai frumoasă în curtea vecinilor – ei bine, cuplurile solide nu gândesc niciodată așa (sau nu ar trebui). Să nu crezi că în alte case curge numai lapte și miere la robinet, au valize cu bani crescute peste noapte în grădină și că numai ție ți se întâmplă să ai certuri în familie și diverse nemulțumiri. Perechile care au o relație stabilă și armonioasă au învățat, în timp, că e mai bine să își folosească energia pentru a încerca să-și rezolve problemele în cuplu, pe măsura ce apar, decât să fugă în altă parte și să o ia de la capăt cu altcineva, sperând să le meargă totul mai bine, fără să depună niciun efort special. Află, sau redescoperă, câteva principii foarte simple, pentru buna funcționare a unui cuplu:

Comunicarea, soluția pentru orice conflict. E vorba aici de comunicarea reală, în care toată lumea spune exact ceea ce are pe suflet și nu rămân cuvinte nespuse. Pentru a comunica eficient, încearcă să nu ridici tonul, să nu faci reproșuri fără rost sau amenințări, sau să apelezi la șantaje emoționale de genul: "iau copiii și plec la mama", sau „vezi dragă că nu mai mergem în vacanță”. E mai simplu și mai benefic, să spui de fiecare dată ce gândești, cum te simți și ce așteptări ai, pe un ton cât mai calm. În timp, roadele acestei strategii, nu vor întârzia să apară.

Echilibru. Trebuie să existe un echilibru între viața profesională și cea de familie. Nu e ok dacă tu sau partenerul, după ce ajungeți acasă, vă așezati direct la calculator sau la TV și nu vă mai pasă de nimeni și de nimic. După o zi obositoare la serviciu, e de înțeles să ai nevoie de puțină relaxare, dar nu în detrimentul familiei.

Respect pentru celalalt. Respectul stă la baza oricarei relații normale și sanatoase. Nu cere să fii respectată pentru că speli rufele și vasele, ștergi praful, schimbi scutece și hranesti copilul, faci de mâncare – totul în același timp, fără vreun pic de ajutor. E impresionant că ești atât de harnică, dar e posibil ca soțul să nu aprecieze aceste calități pe cât ți-ai dori tu. Respectul nu se cere niciodată, îl primești sau nu! Dacă vrei să fii respectată, regula esențială este să te respecți tu însăți pe tine. Totul se face în doi. Ideal e ca sarcinile să se împartă: cineva spală farfuriile, celălalt șterge masa de firimituri. Unul dă cu aspiratorul, celălalt cu mopul. Unul șterge praful, altul spală geamurile. Unul bagă rufele în mașina de spălat, celălalt le scoate și le întinde pe sârmă. Dacă cineva se ocupă singur de toate treburile casnice, iar celălalt se uită la televizor sau efectiv nu face nimic, atunci e de așteptat ca în timp să se acumuleze tot felul de nemulțumiri și frustrări, care odată răbufnite nu fac deloc bine vieții de cuplu.

Masa în familie. Cu toții am auzit în copilărie și ne amintim cu plăcere de chemarea mamei: "copii, haideți la masă!". Mesele împreună în familie sunt un truc extrem de simplu, dar care chiar ține familia unită. Dacă dimineața nu se poate, atunci măcar seara, la cina să se adune toți – cu mic, cu mare – în jurul mesei. E o ocazie excelentă pentru a vorbi despre ce s-a mai întâmplat în timpul zilei și de a vă cunoaște mai bine.

Rutina, o plăcere. Deși cuvântul "rutină" nu are o sonoritate prea plăcută, un program bine stabilit poate face minuni pentru niște părinți foarte ocupați și stresați. Dimineața – oră fixa de trezire pentru toată lumea, micul dejun – obligatoriu, apoi fiecare merge la treaba lui: grădiniță, scoala sau serviciu. Seara, când vă regăsiți, lucrurile se petrec în ordinea binecunoscută: joaca, verificarea temelor, cina, baie și apoi odihna. Previzibil, dar și destul de confortabil, mai ales că știi dinainte cam ce ai de făcut și încerci pe cât posibil să te achiți de sarcinile pe care le ai de făcut.

Cărțile, o comoară accesibilă, pentru care nu trebuie să devii pirat sau pilot de avion. Pentru ca cei mici să se obișnuiască de la o vârstă fragedă cu cărțile și lectura, e important ca adulții să le ofere un exemplu bun în acest sens. În afară de obiceiul de a le citi dintr-o carte de povești din când în când, nu e o idee rea ca voi înșivă să aveți câte o carte pe noptieră (nu doar de decor). Vă îmbogățiți cultura generală, găsiți noi subiecte de conversație în cuplu sau cu prietenii, aflați lucruri noi, evoluție pe plan personal. Beneficiile lecturii sunt nenumărate.

Jocuri în familie. Fie de cărți (macao, septică, popa prostu’, 66 etc.), fie de-a v-ați ascunselea sau baba oarba, jocurile în familie fiind un prilej de voie bună și de multe, multe rasete.

Iubiți-vă ca la început. E clar că meseria de părinte a adus schimbări importante în viața voastră, dar aceste schimbări ar fi bine să nu se reflecte prea mult în dormitor. Ideal ar fi să nu uitați să vă iubiți și răsfățați când sunteți doar voi doi, iar momentele de intimitate să nu fie mult prea rare.

Important este să știi să te bucuri de ceea ce ai, să trăiești intens fiecare moment alături de cei dragi, să-i faci pe fiecare în parte să se simtă iubit și apreciat așa vei primi înapoi inzecită toată dragostea pe care o oferi. Poate că voi ajuta și eu prin aceste rânduri din această carte și alte familii care au ajuns într-un impas, nemaiștiind cum să determine o armonie frumoasă în familie și de aceea am scris câteva reguli de ținut minte și de aplicat. Sper că nu vor rămâne doar pe hârtie și le veți aplica în familia dvs.

De ce totuși comunicare personală?

Sunt întrebat zilnic, de mulți dintre cititorii mei, de ce am ales comunicare personală principal subiect pentru site și nu dezvoltarea personală, așa cum este la modă? Simplu de răspuns, în dezvoltarea personală un rol principal este comunicarea: cu familia, prietenii, colegii de serviciu și nu în ultimul rând cu vecinii de acasă. Fără o comunicare perpetuă, nici dezvoltarea personală a noastră a indivizilor, nu se poate face așa cum trebuie. În treptele dezvoltării personale ale individului, comunicarea personală joacă cel mai principal rol, eu mai mereu spun că mai întâi învață să comunici și după aceea dezvoltă-te armonios. Suntem îndrumați să mâncăm sănătos, să dormim cel puțin 7-8 ore pe noapte și să facem mult sport, ne sunt relatate tehnici de cum să câștigăm banii necesari traiului zilnic, dar eu mă bazez în primul rând pe comunicarea de orice fel. Să ne aducem aminte cât de importantă este comunicarea în familie, mai ales în situațiile grele ale vieții. Degeaba știm să ne dezvoltăm personal, dacă nu știm să comunicăm cu apropiații noștri. Nu vreau să supăr pe nimeni, mai ales pe cei care scriu cu precădere despre dezvoltarea personală, dar eu sunt convins totuși că principal este comunicarea și după aceea dezvoltarea personală. Dacă știi să comunici, atunci o să poți să fii și bine informat, ca apoi să te poți dezvolta armonios ca să ai un trai liniștit. Un trai liniștit, pe care ni-l dorim cu toții, este strâns legat de comunicare și dezvoltare legate mână-n mână. Cine știe să comunice, știe cu siguranță să se și dezvolte bine.

Sunt adeptul comunicării, mai ales în familie, pentru că numai cu o comunicare bună, se poate trece peste situațiile grele ale vieții. Dacă situația o cere, mai bine comunici decât să țipi sau să dai vina pe alții pentru neajunsurile tale. Caută în principal în sânul familiei tale întrebările și caută de unde vin problemele și tot din sânul familiei să cauți și rezolvarile tuturor problemelor tale. Așa cum am scris și pe pagina de prezentare a site-ului meu, am început să scriu tocmai datorită necomunicării dintre membri familiei. Am uitat să mai comunicăm unul cu altul, desele probleme economice cu care ne confruntăm, întunecându-ne un pic mintea și sufletul, încât uităm să mai comunicăm cu membri familiei. E greu ca o familie să mearga bine, când comunicare personală a ieșit din uz. Nu știu cum vă simțiți voi, dar eu dacă nu comunic îndeajuns cu membri familiei, parcă mă simt sec pe dinăuntrul sufletului. Sper ca aceste ganduri din acestă carte, să vă puna pe gânduri și să încercați să comunicați mult mai bine cu cei din jurul vostru, doar așa veți fi în stare să știți cum să vă dezvoltați personal și gata să înfruntați toate capriciile vieții voastre. Reguli de comunicare și dezvoltare personala mai puteți găsi și în prima mea carte: "Cum să reușim în viață" ce se afla pe site la vanzare și care cu siguranță vă vor aduce multă liniște și o viață reușită așa cum vă doriți.

Sfârșit

Se spune că o carte nu poate fi bună sau rea, ci o carte este astfel catalogată, în funcție de cel care o citește. Fiecare înțelege diferit viața, așa că nu mă aștept ca toată lumea să și aplice imediat ceea ce am scris eu în această carte motivațională, pentru că fiecare înțelege diferit ceea ce am scris, însă orice amânare nu are motivație. Poate că sunt prea multe informații ce trebuiesc asimilate și disecate, în așa fel încât toate aceste reguli și sfaturi, să dea rezultatul scontat atunci când se vor lua seama de ele. Totuși sper ca aceste gânduri să vă fie de folos în viața dvs. viitoare și să vă faceți viața cât mai ușoară, atât din punct de vedere profesional, dar cât și sentimental. Ați văzut prin câte am trecut eu ca să ajung cine sunt astăzi, și incă mai am mult de luptat, dar cert este că dacă așa am vrut eu ca viața mea să se schimbe, uite că așa se și întâmplă. Aveți grijă de voi, că așa o să puteți avea grijă și de ceilalți. Un lucru foarte important pentru mine care m-a ajutat și încă mă ajută zilnic să am puterea de a merge mai departe:

„Primiți-L pe Dumnezeu în casele și sufletele voastre și atunci când vă este bine, nu numai când vă este rău”.

Schimbați-vă gândurile, schimbați-vă viața

Am să închei această carte prin mai multe citate motivaționale care mie personal mi-au făcut bine, poate așa veți reflecta la viață voastră și vă veți schimba opticile, atât pe plan familial, dar cât și profesional.

Cea mai mare descoperire a generației mele este aceea că o ființa umană își poate schimba viața schimbându-și atitudinea” – William James.

Pentru a reuși, dorința ta de a avea succes trebuie să fie mai puternică decât teama de a nu reuși – Bill Cosby.

Succesul se clădește cu mulți pași mici, nu cu unul mare – John Maxwell.

Dacă nu îți asumi dezvoltarea ca fiind responsabilitatea ta, atunci aceasta nu se va întâmpla niciodată – John Maxwell.

Orice situație nefavorabilă poartă în sine sămânța unui beneficiu echivalent, dacă nu chiar mai mare – Napoleon Hill.

Omul care are reușite, face multe greșeli, dar niciodată nu o face pe cea mai mare dintre ele: aceea de a nu acționa – Benjamin Franklin.

Ziua în care vei fi responsabil și nu vei mai căuta scuze, aceea este ziua startului tău care te va purta spre succes – O.J. Simpson.

Până și atunci când oportunitatea ne bate la ușă, tot este nevoie să ne ridicăm de pe un scaun și să deschidem ușa – Generalul Douglas MacArthur.

Nu contează cât de încet mergi, atâta vreme cât nu te oprești – Confucius.

Trebuie să reții că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău, este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior – John Maxwell.

Educația tradițională îți oferă un trai, auto-educația îți oferă o avere – Jim Rohn.

Ziua de ieri nu mai este a noastră pentru a o recupera, dar ziua de mâine este a noastră pentru a o pierde sau o câștiga – Lyndon Johnson.

Omul care pune o întrebare este prost pentru un moment. Omul care nu întreabă este prost pentru întreaga viață – Confucius.

Nu fiindcă lucrurile sunt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj ele sunt grele – Seneca.

Dacă nu știi unde mergi, nu vei ajunge niciodată acolo – Yogi Berra.

Obstacolele nu te pot opri din drum și nici ceilalși oameni. Singurul care te oprește ești tu – Jeffery Gitomer.

Dacă aștepți momentul potrivit, te întrec alții care nu-l așteaptă – Woody Allen.

Bibliografie

1 – Cursuri marketing master excepțional – Claudiu Neacșu

2 – Articole de pe site-ul personal comunicarepersonala.com

Bibliografie

1 – Cursuri marketing master excepțional – Claudiu Neacșu