REFORMA SISTEMU LUI DE PENSII DIN ROMÂNIA, O PROVOCARE MAJORĂ PENTRU SOCIETATE DOMENIUL DE CERCETARE: ECONOMIE GRUPUL DE CERCETARE: GRUP CERCETĂRI… [616477]

1
ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL DE ECONOM IE MONDIALĂ

REFORMA SISTEMU LUI DE PENSII DIN ROMÂNIA, O
PROVOCARE MAJORĂ PENTRU SOCIETATE

DOMENIUL DE CERCETARE: ECONOMIE
GRUPUL DE CERCETARE: GRUP CERCETĂRI FUNDAMENTALE SOCIO –
ECONOMICE , TEHNOLOGII ALE SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE , ENERGIE
ȘI MEDIU/SPIN -OFF-URI (GRUP 1)

Tutore :
CS gr1 Napoleon Pop
Expert de cercetare științifică:
Prof.univ.dr. Cicilia Ionescu

Cercetător post -doctora t:
Daniel Nicolae MILITARU

BUCUREȘTI
2015

2
CUPRINS

INTRODUCERE 4

CAPITOLUL I
CONSTRUCȚIA ȘI EVOLUȚIA RECENTĂ A POLITICILOR SOCIALE DIN
U.E. ȘI ROMÂNIA 11
1.1. Contextul economic -social al reformei sistemelor de pensii 12
1.2. Evoluția politici sociale, direcții și provocări 18
1.3. Complexitatea sistemelor de pensii, o abordare din perspectivă europeană 26
1.3.1. Sistemele de pensii din statele membre ale Uniunii Europene 27
1.3.2. Sistemul de pensii din România 44

CAPITOLUL II
PIAȚA PENSIILOR PUBLICE ȘI PRIVATE DIN ROMÂNIA -O PRIVIRE
ASUPRA EVO LUȚIEI SISTEMULUI DE PENSII 49
2.1. Piața pensiilor private în România – pilonul II (2008 – 2014) 54
2.1.1. Structura investițiilor la fondurile de pensii administrate privat
pilonul II 61
2.1.2. Rentabilitatea fondurilor de pensii administrate privat pilonu l II. 69
2.2. Piața pensiilor facultative pilonul III (2008 -2014) 73
2.2.1.Structura investițiilor la fondurile de pensii facultative pilonul III 73
2.2.2. Rentabilitatea fondurilor de pensii facultative pilonul III 83

CAPITOLUL III
IMPACTUL FENOMENELOR D EMOGRAFICE ASUPRA SISTEMULUI
DE PENSII 87
3.1. Evoluția indicatorilor demografici la nivl european 88
3.2. Evoluția indicatorilor demografici în România 94
3.3. Impactul economic și social al schimbărilor demografice asupra
sistem elor de pensii din U.E. 99
3.4. Îmbătrânirea activă – soluția pentru depășirea fenomenelor demografice 108

CAPITOLUL IV
STUDIU PRIVIND FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ NIVELUL DE
ADECVARE, VIABILITATE ȘI SIGURANȚĂ A VENITULUI OBȚINUT
DIN PENSIE 121
4.1. Date și metodologie 123
4.2. Estimarea modelului de tip VAR (Vector Autoregression) 125
4.3. Analiza factorilor care influențează riscul de sărăcie pentru persoanele
cu vârsta de peste 65 de ani 129

CONCLUZII 135

BIBLIOGRAFIE 145

3
LISTĂ TABELE

Tabelul nr. 1.1 Elementele și relațiile unui sistem 26
Tabelul nr. 1.2 Componența sistemelor de pensii 27
Tabelul nr. 1.3 Pilonii și nivelurile sistemului german de pensionare 34
Tabelul nr. 1.4 Pilonii și nivelurile sistemului danez de pensionare 37
Tabelul nr. 1.5 Pilonii și nivelurile sistemului englez de pensionare 40
Tabelul nr. 1.6 Pilonii și nivelurile sistemului italian de pensii 42

Tabelul nr. 3.1 Distribuirea geografică a populației la nivel global (%) 89
Tabelul nr. 3.2 Populația Uniunii Europene 2008 – 2060 90
Tabelul nr. 3.3 Proiecția ratelor de fertilitate (%) 91
Tabelul nr. 3.4 Rata de dependență a populației vârstnice (%) 93

Tabelul nr. 4.1 Rezultatele estimării modelului VAR 126
Tabelul nr. 4.2 Analiza corelației dintre variabilele utilizate în estimări 131
Tabelul nr. 4.3 Teste de cauzalitate Granger 132
Tabelul nr. 4.4 Teste de cauzalitate Granger 133

LISTĂ GRAFICE

Graficul nr. 2.1 Evoluția activelor nete ale fondurilor de pensii private în
perioada 2008 – 2014 (% din totalul activelor
gestionate) 56
Graficul nr. 2.2 Evoluția numărului de participanți la fondurilor de
pensii private în perioada 2008 – 2014 (mii persoane) 57
Graficul nr. 2.3 Cota de piață a fondurilor de pensii private în funcție de
participanți în luna august 2014 (%) 60
Graficul nr. 2.4 Numărul de participanți la fondurile de pensii private în
lunile decembrie 2008 și august 2014 60
Graficul nr. 2.5 Structura portofoliului de investiții al fondurilor de
pensii administrate privat în decembrie 2008 63
Graficul nr. 2. 6 Structura portofoliului de investiții al fondurilor de
pensii administrate privat în august 2014 68
Graficul nr. 2. 7 Ratele de rentabilitate anu alizate în luna august 2014 72
Graficul nr. 2. 8 Activele nete ale fondurilor de pensii facultative – decembrie
2008 (% din total) 73
Graficul nr. 2. 9 Structura investițiilor fondurilor de pensii facultative
decembrie 2008 74
Graficul nr. 2. 10 Activele nete ale fondurilor de pensii fa cultative în luna
august 2014 (mil. lei) 82
Graficul nr. 2. 11 Numărul de participanți la fondurilor de pensii
facultative în luna august 2014 (persoane)
83

4
Graficul nr. 2. 12 Ratele de rentabilitate anualizate ale fondurilor de pensii
facultative pentru anii 2009 -2012 84
Graficul nr. 2. 13 Ratele de rentabilitate anualizate ale fondurilor de pensii
facultative pentru anii 2013 -2014 (%) 86

Graficul nr. 3.1 Ratele de dependen ță a populației vârstnice 2010 –
2060/EU -27 94
Graficul nr. 3.2 Populația României 2000 -2050 (mii) 95
Graficul nr. 3.3 Rata de creștere a populația României în perioada 2000 –
2050 (%) 96
Graficul nr. 3.4 Vârsta medie a pop ulația României în perioada 2000 –
2050 (ani) 97
Graficul nr. 3.5 Speranța de viață la naștere în România 2000 -2050 (ani) 98
Graficul nr. 3.6 Nașteri într -un an în România 2000 -2050 (mii) 99
Graficul nr. 3.7 Schimbările demografice la nivelul UE -27 1996 -2056
(persoane) 101
Graficul nr. 3.8 Rata de dependență a persoanelor vârstnice UE -27
(2010 -2060) 102
Graficul nr. 3.9 Beneficiile sociale pe categorii UE -27 (2010) 104

5
INTRODUCERE

În momentul de f ață pensiile reprezintă cea mai importantă formă de protecție
socială care se adresează cu precădere persoanelor vârstnice. Îmbătrânirea
populației trebuie privită ca o realizare măreață a omenirii, care se datorează unei
îmbunătățiri permanente a condiții lor de trai, pe de o parte și a descoperirilor în
domeniul medical pe de altă parte care au condus la reducerea mortalități în rândul
populației. În același timp îmbătrânirea populației poate fi privită ca o provocare
majoră pentru economie și pentru sist emele de securitate socială existente la nivel
european.
Altfel spus, din cauza creșterii populației vârstnice foarte mulți oameni se tem
că viața va devenii din ce în ce mai grea într -o societate care îmbătrânește continuu,
în care datorită diversificării nevoilor specifice vârstei vor apărea inevitabil tensiuni
și conflicte între generații, fiind nevoie de o echilibrare a raportului de resurse
financiare pe de o parte și a resurselor financiare pentru asigurări sociale pe de altă
parte.
Îmbătrânirea popul ației și scăderea populației apte de muncă suprapuse și cu
alte fenomene demografice, cum ar fi, migrația forței de muncă și excluderea
grupurilor vulnerabile, au ca efect erodarea coeziunii sociale atât la nivelul Uniunii
Europene cât și la nivelul statel or membre. Politicile întreprinse în domeniul
pensiilor nu pot atenua impactul fenomenelor demografice asupra sistemelor de
pensii decât într -o perioadă îndelungată de timp, prin crearea unui cadru care să
faciliteze reducerea inegalităților sociale, facil itarea accesului la educație, precum și
identificarea de noi modalități și programe de lucru pentru persoanele vârstnice.
Pentru a putea face față provocărilor demografice trebuie să aducem îmbunătățiri
permanente sistemelor de pensii care au ca principală funcție acordarea unui venit de
înlocuire ca urmare a pierderii integrale sau parțiale a veniturilor profesionale,
cauzate de bătrânețe, invaliditate sau deces. De asemenea, pensiile reprezintă o
recunoaștere socială a muncii dep use de către indivizi și a re un rol major în
realizarea solidarității sociale între generații.
Actualitatea temei. Pentru a evidenția actualitatea temei de cercetare, vom
face referire la Raportul Uniunii Europene privind îmbătrânirea populației,

6
previziuni până în 2060, care scoat e în evidență faptul că până la finele anului 2060
la nivelul Uniunii Europene populația va ajunge la un nivel de 517 milioane locuitori,
fiind în același timp mult mai bătrână, aproximativ 160 milioane de persoane vor
avea vârsta de peste 65 de ani. În a celași timp, numărul persoanelor active în totalul
populației va cunoaște un trend descrescător ajungând până la 290 de milioane de
persoane, scădere care se traduce într -un raport de două persoane active la un
pensionar.
Până în anul 2060 la nivelul Uniun ii Europene cheltuielile generate de plata
pensiilor, acordarea asistenței medicale și asigurarea îngrijirii pe termen lung a
persoanelor vârstnice vor crește cu patru puncte procentuale din PIB, astfel,
cheltuielile cu pensiile vor reprezenta aproximativ 13% din PIB -ul UE.
Pentru România, Banca Mondială previzionează că până în anul 2060
populația va ajunge la 16,9 milioane de locuitori, din care aproximativ nouă milioane
vor avea vârsta de muncă. În aceste condiții rata de dependență a persoanelor
vârstni ce va ajunge la 54% în anul 2060. Ca urmare a situațiilor prezentate mai sus,
acordarea de pensii într -o societate care îmbătrânește continuu va reprezenta o
provocare permanentă pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.
Regresul economic, bugetele deficitare, erodarea stabilității financiare și rata
din ce în ce mai mare a șomajului cauzate de criza economică care traversează UE,
au scos în evidență necesitatea de îmbunătățire a politicilor întreprinse în domeniul
pensiilor. Astfel, pentru asigurar ea unei pensii adecvate și viabile pentru cetățeni
trebuie întreprinse eforturi susținute și coordonate în materie de pensii la nivelul UE,
în special, în direcția îmbunătățirii eficienței și siguranței schemelor de pensii.
Impactul îmbătrânirii demografic e asupra sistemelor de pensii a avut consecințe mult
mai mari decât cele așteptate, printre care apariția de noi echilibre între generații,
trecerea treptată de la schemele de pensii bazate pe solidaritatea între generații la
scheme de pensii cu capitaliza re. Criza economică a afectat toate schemele de pensii,
inclusiv cele prin capitalizare care erau considerate principala soluție a reformei
sistemelor de pensii, prin efectele precum creșterea șomajului, creșterea datoriei
publice și volatilitatea piețelor financiare.
Scăderea plasamentelor efectuate de către fondurile de pensii private atrage
după sine o creștere a ratelor de contribuție către fondurile de pensii private, o
reducere a nivelului pensiei ce urmează a fi primită, lucru care face necesară o

7
reformă continuă a politicilor întreprinse în domeniul pensiilor pentru a face față
provocărilor de ordin demografic, economic, social și politic, care sunt într -o
continuă dinamică și fac din tema noastră de cercetare un subiect care se află în
permanență pe agenda de lucru a guvernelor din toate statele membre ale UE.
Un alt factor care scoate în evidență importanța temei de cercetare este
dimensiunea de gen. Datorită faptului că femeile tind să fie mai numeroase, se
constată, că pensiile obținute de către acestea tind să fie din ce în ce mai mici,
conducând la o creștere a riscului de sărăcie în rândul acestora. Întreruperea
carierei este mult mai frecventă în cazul femeilor iar noile sisteme de pensii finanțate
prin capitalizare nu țin seama de aceste per ioade consacrate responsabilităților
familiale cum era în cazul sistemelor de pensii bazate pe redi stribuire, ceea ce face
necesară implementarea unor reforme suplimentare în domeniul pensiilor.
Totodată, putem afirma că majoritatea statelor membre ale UE încearcă
soluții pentru identificarea și implementarea de sisteme de pensii viabile și adecvate
momentului demografic, economic, social și politic pe care îl traversăm. Majoritatea
reformelor implementate au avut la bază un mix de pensii publice și private ,
obligatorii, opționale și voluntare care pun accent pe finanțarea prin capitalizarea
contribuțiilor în detrimentul redistribuirii bazată pe solidaritatea între generații, ceea
ce face ca problematica pensiilor să fie de actualitate pentru populație dator ită
creșterii responsabilității individuale în ceea ce privește crearea fondurilor necesare
pentru veniturile de pensionare.
Obiectivele cercetării. Lucrarea își propune să realizeze o analiză pertinentă
a sistemului de protecție socială din România, prin comparație cu sistemele de
protecție socială pe care le întâlnim la nivelul UE. Pentru realizarea acestui obiectiv
vom avea în vedere o abordare teoretică a construcției și a reformei sistemului de
pensii din România în comparație cu reformele întreprinse în domeniul pensiilor de
către celelalte state membre ale UE. În scopul elaborări unei fundamentări
decizionale în ceea ce privește principalele implicații și provocări demografice care
își pun amprenta asupra sistemelor de pensii întâlnite la nivel europe an, lucrarea a
avut ca punct de pornire o seamă de rezultate științifice obținute în materie de politici
sociale la nivel național și internațional, urmărind cu interes modalitatea în care au
fost tratate aceste aspecte din punct de vedere teoretic și prac tic.

8
De asemenea, un rol important l -am acordat instrumentelor statistice de
cuantificare a evoluției sistemelor de pensii private din România din punct de vedere
al indicatorilor de performanță stabiliți de către organismele de reglementare în
domeniul ac tivității fondurilor de pensii private. În acest fel abordarea problematicii
complexe a sistemelor de pensii, face din această lucrare una interdisciplinară prin
abordarea teoretică îmbinată cu ajutorul instrumentelor statistice și a modelelor
econometrice cu ajutorul cărora se încearcă identificarea direcțiilor de reformă a
sistemului de pensii din România și a provocărilor generate de integrarea în Uniunea
Europeană.
Metodologia cercetării. Din punct de vedere metodologic cercetarea s -a axat
în partea teo retică pe interpretarea și analiza conceptuală a politicii sociale,
urmărind să surprindă complexitatea și diversitatea sistemelor de pensii existente la
nivel european, evoluția sistemului de pensii private din România într -un interval de
aproximativ șapte ani, precum și impactul fenomenelor demografice asupra
sistemului de pensii din țara noastră.
În partea aplicativă a lucrării cercetarea s -a axat pe identificarea unei soluții
care să conducă la creșterea veniturilor persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani,
prin analiza econometrică a principalilor factori care influențează riscul de sărăcie
pentru acest segment al populației. Lucrarea este structurată în patru capitole din
care primul capitol analizează literatura de specialitate, fiind destinat prezent ării
aspectelor teoretice. Următoarele două capitole abordează evoluția sistemului de
pensii din România și impactul fenomenelor demografice asupra sistemelor de pensii
prin cercetare calitativă și cantitativă. Ultimul capitol abordează prin intermediul
modelelor econometrice factorii care influențează riscul de sărăcie pentru persoanele
cu vârsta de peste 65 de ani.
Primul capitol intitulat „ Construcția și evoluția recentă a politicilor sociale
din U.E. și România ” este dedicate cadrului conceptual al politicilor sociale,
abordarea conceptuală a pensiei, punând accent asupra interesului individua l care
raportează politica socială la propriile necesități. Voi încerca să scot în evidență
faptul că protecția socială facilitează și garantează accesul unui număr mare de
cetățeni la servicii necesare păstrării demnității umane, și de asemenea, contribui e la
realizarea unui echilibru între viața personală și viața familială. Totodată, voi
încerca să evidențiez evoluția politicii sociale începând cu anul 1957, moment în care

9
s-au pus bazele politicii sociale comunitare, prin evidențierea procesului de
redistribuire a veniturilor populației concretizat în conceptual de stat al bunăstării.
În cadrul politicilor sociale atenția mea se va îndrepta către cea mai
important formă de asigurare socială care este reprezentată de pensie. În acest sens
voi face apel l a literatura de specialitate din țară și din străinătate încercând să
abordez complexitatea acestei forme de asigurare socială.
În planul solidarității sociale și al universalității sistemului de protecție
socială prin care toți angajații contribuie la sis tem, voi încerca să scot în evidență
efectele, pe care le are procesul de retragere treptată a statului din procesul de
asigurare a pensiei și consecințele pe care le produce gestionarea veniturilor
pensionarilor de către fondurile de pensii private.
Dator ită faptului că, Uniunea Europeană reprezintă un model în materie de
sisteme de protecție socială voi aborda sistemele de pensii întâlnite la nivelul țărilor
membre ale Uniunii Europene din pers pectiva a cinci sisteme naționale de securitate
socială. În ca drul sistemului continental de securitate socială voi analiza din punct de
vedere al evoluției și al reformelor întreprinse, sistemul de pensii din Germania. În
cazul sistemului social al țărilor nordice Danemarca, Suedia, Norvegia și Finlanda
îmi voi foca liza atenția asupra sistemului de pensii din Danemarca, încercând o
abordare din punc t de vedere al reformelor întreprinse de -a lungul timpului. Sistemul
anglo -saxon de securitate socială întâlnit în Regatul Unit al Marii Britanii și al
Irlandei, care se b azează în mare măsură pe solidaritatea națională va fi abordat din
punct de vedere al sustenabilității sistemului de pensii din Marea Britanie în contextul
viabilității sistemului de pensii.
Nu în ultimul rând în cadrul sistemului mediteranean de securitat e socială îmi
voi îndrepta atenția asupra sistemului de pensii din Italia, încercând să evidențiez
progresul sistemului de pensii începând cu anul 1919. Voi analiza sistemul de pensii
din România din punc t de vedere al structurii organizatorice, încercând să evidențiez
punctele forte, punctele slabe precum și măsurile ce trebuie luate pentru ca acesta să
devină unul viabil și sustenabil în timp perfect armonizat cu legislația comunitară.
În cadrul celui de -al doilea capitol îmi voi focaliza atenția asupra reformei
întreprinse în cadrul sistemului de pensii din România începând cu Regulamentele
organice din 1868 și până în prezent.

10
Datorită fenomenelor demografice ce afectează sistemul de pensii din
România voi încerca să evidențiez necesitatea sistemelor d e pensii private printr -o
abordare statistică a pieței pensiilor private (pilonul II) și a pieței pensiilor
facultative (pilonul III) focalizându -mi atenția asupra evoluției numărului de
participanți la sistem, cota de piață a fondurilor de pensii pilonul II și a fondurilor de
pensii facultative pilonul III, numărul de participanți, structura portofoliului de
investiții, contribuțiile virate precum și randamentul fondurilor de pensii publice
administrate privat și fondurilor de pensii facultative într -un in terval de aproximativ
5 ani de zile.
În capitolul III voi detalia evoluția fenomenelor demografice la nivel
European, care afectează echilibrul dintre numărul de persoane tinere și persoane
vârstnice din punct de vedere al fenomenului de îmbătrânire a popu lației și a
migrației forței de muncă.
În felul acesta voi încerca să evidențiez necesitatea asigurării echilibrului
între viața activă și perioada de pensionare prin măsuri de politică socială, fiscală și
economică la nivelul fiecărui stat membru al UE. Pentru a putea ajunge la un
fundament decizional în ceea ce privește măsurile necesare pentru ca sistemele de
pensii să facă față evoluției fenomenelor demografice voi apela la indicatorii statistici
referitori la populației, speranță de viață, ratele de f ertilitate, dependența
demografică și migrația forței de muncă.
În ultimul capitol voi încerca să scot în evidență modul în care reformele
întreprinse asupra sistemelor de pensii la nivel european oferă o soluție cu privire la
creșterea veniturilor indivi duale odată cu procesul de îmbătrânire. Voi analiza
factorii care influențează riscul de sărăcie pentru persoanele cu vârsta de peste 65 de
ani, printr -un studiu care va cuprinde în analiză aproximativ 28 de țări membre ale
UE pe o perioadă de paisprezece ani.

11
CAPITOLUL 1
CONSTRUCȚIA ȘI EVOLUȚIA RECENTĂ A
POLITICILOR SOCIALE DIN U.E. ȘI ROMÂNIA

Apariția sitemelor de protecție socială și a politicilor sociale se datorează unui
complex de factori, dintre care putem aminti: șomajul, invaliditatea, starea de
sănătat ea, situația economică și familiară a cetățenilor unui stat. Practica a
demonstrat că pentru a putea avea un sistem de protecție socailă sustenabil și adecvat
trebuie să conlucreze împreună autoritățile statului în domeniu, companiile și
personalul salaria l din cadrul acestora, organizațiile sindicale pentru a putea oferi un
acces facil al cetățenilor la servicii medicale, educaționale, recreative, de asistență și
protecție socială și o serie de servicii necesare pentru ca individul aflat în dificultatea
să reusească să se integreze în societate, să ducă o viață normală și să -și poată pastra
deminitatea umană.
Pentru realizarea dezideratelor amintite mai sus, Uniunea Europeană a
răspuns prin trei documente de bază ale protecției sociale:
 Recomandarea 92/44 2/CEE a Consiliului din 27 iulie 1992 privind
convergența obiectivelor și politicilor de protecție socială ;
 Comunicarea Comisiei din 31 octombrie 1995 privind viitorul protecției
sociale : un cadru pentru o dezbatere europeană ;
 Comunicarea Comisiei din 12 martie 1997 privind modernizarea și
îmbunătățirea protecției sociale în Uniunea Europeană .
Constituția României face referire la o seamă de principii legate de protecția
socială cum ar fi: protecția demnității umane, universalitatea măsurilor de protecție
socială, promovarea principiilor solidarității și justiției sociale.
La nivelul Uniunii Europene se fac eforturi complexe pentru redimenionarea și
redesenarea politicilor în domeniul protecției sociale ținând cont de actuala
conjunctură economică, socială și financiară care există la nivelul fiecărui stat
membru și la nivel de Uniune luată în ansamblul ei, pentru a putea face față
fenomenelor sociale.
Cu alte cuvinte, sunt de părere că politica socială poate îndeplini o multitudine
de sarcini și roluri esen țiale în societatea modernă, cum ar fi cele de dezvoltare

12
economică și socială, integrare și incluziune socială, sprijin pentru categoriile de
populație defavorizate, ameliorarea condițiilor de viață ale populației. Totodată, se
urmărește obținerea unor st andarde ridicate de calitate a vieții populației ce pot
permite afirmarea în societate a fiecărui individ, pe baza accesului la educație și la
un loc de muncă stabil, resurse materiale necesare pentru trai și de îngrijire a
sănătății, respectul drepturil or și libertăților individuale ale cetățenilor, un înalt nivel
de incluziune socială, integrare și participare socială, de satisfacție și bucurie
personală.
În ceea ce privește noțiunea de standard de viață al unei societăți, aceasta are
în vedere totalita tea dorințelor și aspirațiilor respectivei societăți, prelucrate în
special de disponibilitățile de resurse interne și externe, de ansamblul de valori al
acesteia. De nenumărate ori însă, standardul de viață, considerat a fi normal de o
colectivitate, poat e fi schimbător deoarece este influențat de anumite împrejurări
propice manifestării anumitor fenomene. Astfel spus, bunurile și serviciile, chiar dacă
nu sunt disponibile în cadrul societății la un moment dat, generează aspirații spre
niveluri superioare, dar în același timp, lipsa resurselor acționează în sens invers,
reducând aspirațiile membrilor societății.
Totodată, o protecție socială bine orientată este esențială pentru adaptarea
economiei la schimbarea și furnizarea forței de muncă bine pregătite, un rol
important avându -l, de asemenea, nivelul înalt al educației și formării profesionale,
care daca sunt accesibile tuturor, întăresc includerea socială și competitivitatea.
Altfel spus, lipsa unei politici sociale eficiente poate influența performanța
economică în mod negativ și poate genera costuri suplimentare. Cu toate acestea,
politicile sociale se întrepătrund cu cele economice, astfel că politica socială, deși nu
are ca obiectiv principal creșterea economică, poate juca un rol pozitiv în economie.

1.1. Contextul economico -social al reformei sistemelor de pensii

În ultimele două decenii, împinse de nevoia de ași echilibra bugetele de pensii,
în vederea asigurării sustenabilității acestora în timp, mare parte din țările membre ale
Uniunii Europen e și nu numai, au recurs la reforme majore ale propriilor sisteme de
pensii. Luate în ansamblul lor, aceste țări nu au facut decât trei schimbări

13
fundamentale, în special de schimbare a concepției asupra sistemelor publice de
pensii, într -o încercare dispe rată de a induce opiniei publice percepția de privatizare a
sistemelor de pensii. În felul acesta au trecut de la sistemul PAYGO la sisteme
finanțate, de la scheme de pensii cu contribuții definite la scheme de pensii cu
beneficii definite, precum și de la sisteme de pensii cu management public ale căror
costuri necesare pentru gestionarea activelor erau moderate la sisteme de pensii cu
management privat ale căror costuri de administrare a activelor susnt semnificativ mai
mari decât la cele cu management pu blic. Alte țări au optat pentru o variantă de
mijloc, oferint posibilitatea participanților la sistemul de pensii de a alege între
sistemele cu contribuții definite administrate public sau beneficii definite administrate
privat, precum și crearea de contur i individuale de pensii în vederea asigurării
securității sociale în Europa.
În goana după descoperirea deficiențelor și problemelor sistemelor publice de
pensii, factorii de decizie implicați în reformarea acestor sisteme au căutat să schimbe
toate aspec tele sistemului public de pensii, ajungânduse astfel să nu se facă distincție
între politica de guvernare și politica de investiții, între implementarea fizică a
politicii de investiții și selecția titlurilor de valoare, între suportul privat și suportul
public de administrarea a activelor, între managementul activ și managementul pasiv
cu luarea în considerare a valorilor de piață care le diferențiază în mod clar. Unele țări
consideră obligatorie implementarea schemelor cu contribuții definite, deși practi ca a
demonstrat că sistemele de pensii cu befecii definite sunt net superiaore datorită
finanțării cu contribuții identice pe termen lung, guvernării centralizate cu investiții
administrate privat și diversele posibilități de investiții în active și pasive în funcție de
valorile de referință oferite de către piețele de capital. Dintre caracteristicile negative
pe care le asociez schemelor de pensii cu contribuții definite sunt: costurile de
administrare foarte ridicate, dificultăți în asigurarea de portofol ii de investiții
diversificate, costuri de tranziție mari, ceea ce face ca schemele de pensii ocupaționale
cu beneficii definite implementate în tările dezvoltate economic ale Uniunii Europene
să reprezinte un model de succes care ar trebui implementat și de tările în curs de
dezvoltare sau de către țările aflate în tranziție către o economie capitalistă.
Una dintre problemele apărute în procesul de reformare a sistemelor de pensii
în țările în curs de dezvoltare constă în neclaritatea politici de investiț ii implementate
de către sistemele de pensii cu management public și privat, spre exemplu: definirea

14
clară a categoriilor de active în care se poate investii, alocarea maximă pe fiecare
categorie de activ în parte, valoarea dmisă a investițiilor în jurul valorii țăntă și de
referință care exsită pe piață pentru categoriile de active aprobate spre investire.
Mi-am propus să ananlizez în continuare schimbările majore ale sistemelor de
pensii incluse în reformele existente, în încercarea de a identifica def ectele
fundamentale de arhitectură ale acestora. Deși, aceste probleme au fost semnalate și
de alți autori, voi încerca să abordez aceste probleme dintr -o altă perspectivă,
încercând să scot în evidență cât de nocive sunt acestea pentru sistemel de pensi i.
Pentru a putea face acest lucru vom pleca de la premisa că rolul primordial al unui
sistem de pensii este acela de a asigura un venit de adegvare rezonabil la vârsta de
pensionare, ținând cont de randamentul real al investițiilor, salariul mediu pe
econ omie, numărul de ani de activitate, speranța medie de viață. Pentru a putea evalua
o schemă de pensii trebuie să avem în vedere rata de înlocuire oferită și probabilitatea
ca această rată să fie oferită la atingerea vârstei de pensionare, rata de rentabili tatea a
fondului de pensii.
Am identificat următoarele probleme ale sistemelor de pensii la nivel
european:
 în situația de stabilitate macroeconomică , sistemele administrate privat sunt de
preferat în defavoarea sistemelor PAYGO pentru anuitățile rezonabi le oferite și
creșterea veniturilor reale. Cu toate acestea, deoarece aceste variabile evoluează,
dominația sistemelor administrate privat nu poate fi la fel de mare cum este uneori
sugerat;
 în cazul în care sistemele de tip PAYGO au fost în locuite cu sist eme finanțate ,
iar deficitul s istemului este finanțat pe baza datoriei publice a unei țări (obligațiuni ),
datoria publică are și un efect de levier . Probleme similare apar atunci când sistemele
investesc doar în titluri de stat , ceea ce schimb ă strategi a de investiții , și implicit și
ratele de rentabilitatea oferite deoarece, este bine cunoscut faptul că împrumuturile în
obligațiuni deși sunt mai sigure oferă un randament scăzut în comparație cu
investițiile în actiuni care au un randament net superior. Pentru o tranziție către un
sistem reformat de pensii care să poată oferi beneficii reale pentru o țară, este
impedios necesar ca acea țară să reușească o creștere a economiei naționale
sustenabilă în timp;

15
 afirmația că schemele de pensii cu contribuții definite sunt mai bune decat
schemele de pensii cu benefici definite este rezultat ul unei comparații incorecte;
 cele mai multe țări nu au stabilit un obiectiv sau ratele de înlocuire definite la
stabilirea ratelor de contribuție obligatorie. Acest lucru du ce la rezultate incerte pentru
participanți i la sistem . Participantul la sistemul de pensie nu este suficient de informat
și pregătit pentru a ști care este rata de înlocuire a venitului obținut din pensie , și nu
pare că guvernul a stabilit cota de contrib uție pe baza unei analize a relației dintre o
rată de înlocuire ț intă;
 pentru țările care au adoptat schemele de pensii cu contribuții definite , bazate
pe randamentul activelor unei generații care iese la pensie, există posibilitatea unei
volatilități a ra telor de înlocuire oferite, ceea ce poate arunca în sărăcie una sau mai
multe generații de pensionari;
 costuri le administrative ridicate (în special ca un procent din salarii) conduc la
o reducere substanț ială a ratelor de înlocuire;
 alegerea sporită a schemelor de pensii cu contribuții definite poate solicita o
reglementare extinsă a acesteia , iar această reglementare ar putea permite guvernelor
să controleze alocarea activelor ( de exemplu să solicite ca o parte din resursele
financiare dispnibile să fie i nvestite în titluri de stat cu randament scăzut pentru a
susține bugetele deficitare ). Înaltă ordine de idei , promotorii schemelor de pensii cu
contribuții definite au subestimat riscul politic pe care aceste scheme implică.
Comparând sistemele finanțate c u scheme PAYGO, trebuie să facem o
distinție clară între starea de echilibru macroeconomic și tranziția către economia de
piață . Am arătat că este necesară contribuția pe termen lung la sistemele de pensii pe
baza unor proiecții circulare pentru ca presta țiile primite să fie mai mari și mi puțin
sensibile la factorii exogenii sistemului cum ar fi: inflația, productivitatea muncii,
speranța de viață. Necesitatea de a asigura contribuții pe termen lung către diversele
scheme de pensii este luată în calcul de prea puține ori în cadrul reformelor adoptate
în domeniul pensiilor, în timp ce minimizarea contribuțiilor pe termen lung pare a fi
un obiectiv în managementul fondurilor de pensii corporative.
Contribuțiile pe termen lung conduc la reducerea riscului de insolvabilitate atât
a sistemelor publice de pensii cît și a sistemelor de pensii administrate privat. Actuala
criză economică care a traversat Europa s -a reflectat într -un declin evident al
randamentului oferit de sistemele de pensii,, datorată faptului c ă reducerea salariilor a

16
condus la o reducere implicită a ratelor de contribuții și a ratelor de rentabilitate
oferite de către sistemele de pensii, în timp ce sistemele publice de pensii au fost
afectate dublu deoarece șomajul ridicat le -a pus în imposibi litatea a ași asigura nivelul
de colectare adecvat pentru ași putea respecta promisiunea pentru persoanele în vârstă
de pensionare.
În sistemele finanțate, fondurile disponibil, pentru a plăti pensiile vor fi practic
afectate de schimbările apărute în stru ctura demografică, deoarece pensia nu este
plătită de contribuțiile lucrătorilor tineri, ci de capitalul acumulat de pensionar i.
Principalul avantaj al contribuției pe termen lung este randamentul mediu real pe
termen lung net al investiției, ajustat pentr u inflație și creșterea reală. În plus,
sistemele finanțate , în contrast cu PAYGO, duc la o acumulare mare de active, ceea ce
conduce la o contribuție valoroasă la stocul național de capital , la venitul național, și
economisirea națională, atâta timp cât s istemul de pensii c rește (în termeni reali). În
cele din urmă, ar trebui să se aștepte ca contribuții mai mici pe termen lung, necesare
unui sistem de finanțare ar reduce distorsiunile de pe piața m uncii, create de sistemele
PAYGO actuale, încurajând totod ată o participare mai mare a forței de muncă .
Privatizarea sistemelor de pensii a condus automat și la un transfer de
responsabilitatea în ceea ce privește venituriile viitoare din pensie de la public către
privat, punând pe tapet o serie de probleme fund amentale în ceea ce privește
drepturile și responsabilitățile părților implicate în gestionarea și administrarea
fondurilor financiare destinate pensiilor. Majoritatea organizațiilor internaționale și
naționale, publice și private militează pentru o schimb are de politică în domeniul
pensiilor în sensul renunțării treptate la sistemele publice de pensii în favoarea celor
private. Această direcție de schimbare se bazează în mare parte pe logica economică
dată de durabilitatea financiară a sistemelor în condiț ii de austeritate fiscală, de
îmbătrânire demografică, de migrație a populației, de necesitatea creșterii piețelor de
capital pentru a putea asigura o creștere economică necesară să susțină sisteme de
pensii adecvate și sustenabile în timp. Reforma sisteme lor de pensii întreprinsă în
Europa în ultimele două decenii a condus la reducerea beneficiilor oferite de sistemele
publice de pensii, a extins vârsta de pensionare și a încurajat sistemele private de
pensii. La baza acestor reforme din domeniul pensiilor a stat adesea variabila
sustenabilitate în timp ce caracterul de adecvare al venitului obținut din pensie a fost
mai mereu neglijat în cadrul dezbaterilor deoarece gradul de sărăcie la atingerea

17
vârstei de pensionare nu mai reprezintă o problemă stringent ă pentru statele dezvoltate
economic ale Europei, denumite generic și state ale bunăstării.
Cu toate acestea, sărăcia și inegalitatea veniturilor obținute din pensie variază
în cadrul sistemelor de pensii din Europa, pot afirma, de asemenea, că sunt în cre ștere
ca urmarea a renunțării treptate la sistemele publice de pensii și dependența din ce în
ce mai mare față de sistemele private de pensii. Actuala criză economico -financiară a
scos în evidență natura problematică de arhitectură structurală a sistemelor de pensii
private, cum ar fi randamentele scontate la fondurilor de investiții sub cele scontate,
ceea ce ne face să ne întrebăm dacă este oportună o creștere a rolului pensiilor
administrate privat în cadrul sistemelor de pensii și dacă această retragere treptată a
responsabilității publice în ceea ce privește asigurarea pensiilor în favoarea inițiativei
private este de bun augur și umple toate neajunsurile sistemului de pensii, în ce
măsură riscurile securizării venitului la vârsta de pensionare care sun t mutate pe
contribuabili la sistem în cazul pensiilor private va conduce la o inegalitatea a
veniturilor obținute, accentuând și mai mult ecartul dintre categoriile sociale,
aruncând în sărăcie o mare parte din populație.
Deși unele țări au o tradiție înd elungată în gestionarea și administrarea
fondurilor de pensii private la nivel european, altele au decis recent să treacă la
administrarea de sisteme de pensii multipilon. În Europa sistemele de pensii îmbină
diferite forme de amestec public -privat, datori tă tadiției de tip Bismarhian al obținerii
veniturilor din pensie din cadrul sistemelor de pensii de stat sau de tip Beveridge de a
combina venitul din pensie din sistemul public cu un supliment obținut ca urmare a
participării la fondurile de pensii admin istrate privat. Aceste țări din urmă se află în
diferite stadii de privatizare a sistemelor publice de pensii, ceea ce dă naștere la
diferențe majore de abordare, reglementare și de guvernanță între sistemele de pensii
întâlnite la nivel european. Diferit ele tipuri de guvernare în domeniul pensiilor se
bazează pe numeroase analize comparative ale mixului public -privat care au la bază
sustenabilitatea sistemului în timp și adecvarea venitului din pensie oferit de către
sistem.

18
1.2.Evoluția politici lor sociale, direcții și provocări

Încă din anul 1957, prin Tratatul de la Roma, în cadrul Comunității Europene
s-au stabilit elementele fundamentale ale politicii sociale comunitare prin includerea
amendamentelor care stabilesc cadrul în care are loc liber a circulație a lucrătorilor în
interiorul pieței comune a bunurilor și serviciilor. În ceea ce privește Fondul Social
European, primul dintre cele patru Fonduri Structurale, acesta a fost principalul
instrument financiar, rezultat din acest tratat, fiind c el ce asigură punerea în aplicare a
politicii sociale. Privite în ansamblu toate cele patru Fonduri Structurale au menținut
însă principiul subsidiarității, care în domeniul social se bazează pe interacțiunea atât
dintre Comunitatea Europeană și statele me mbre, interacțiune care se manifestă la
nivel regional și local, cât și între actorii sociali și autoritățile publice.
Un moment de răscruce pentru politica socială a fost reprezentat de semnarea
Tratatului de la Amsterdam, încheiat în 1997 și intrat în v igoare în mai 1999, moment în
care a fost adăugat un întreg capitol la Tratatul Uniunii Europene și astfel, prima dată,
politica de ocupare a forței de muncă fiind desemnată un domeniu comun de acțiune la
nivel european.
În acest Tratat sunt evidențiate o serie de obiective și activități precum:
promovarea în interiorul Comunității a unui înalt nivel de ocupare a forței de muncă
prin elaborarea unei strategii concertate în acest sens, menită să promoveze resursa
umană bine pregătită, calificată și adaptabi lă, dar și o piață a muncii capabilă să se
adapteze la schimbările economiei, punând astfel, ocuparea forței de muncă în centrul
politicii economice a Uniunii Europene. Totuși, deși Tratatul de la Amsterdam a
introdus un set de măsuri în acest sens, trebui e subliniat că obligația combaterii
șomajului revine în mare măsură statelor membre.
Datorită faptului că a determinat politica socială și de ocupare a forței de
muncă să devină, într -adevăr, o politică comună a Uniunii Europene, Tratatul de la
Amsterdam are o semnificație aparte.
Totodată, Tratatul de la Amsterdam a trasat și obiective pentru politica socială
europeană, cum ar fi combaterea discriminării pe criterii de sex, vârstă, naționalitate
sau ajutorarea persoanelor defavorizate pentru a -și găsi lo cul în societate, având ca
principal deznodământ o societate europeană inclusivă, și, de asemenea, a făcut din

19
egalitatea dintre bărbați și femei în toate domeniile vieții sociale un deziderat al
politicii Comunității Europene.
Referitor la măsurile privi nd politica socială și de ocupare, adoptate în anii '90
de către Uniunea Europeană, o mare parte dintre acestea își aveau sursa în Acordul
privind Politica Socială anexat la Tratatul Uniunii Europene din 1992 și pe Carta
Drepturilor Sociale Fundamentale al e Lucrătorilor, adoptată în 1989, în care erau
incluse drepturile fundamentale ale lucrătorilor, mai exact sănătatea și securitatea la
locul de muncă, formarea profesională și tratamentul egal pentru bărbați și femei.
De asemenea, Tratatul de la Amsterdam a pus capăt divizării în dezvoltarea politicii
sociale a Uniunii Europene, divizare datorată faptului că Marea Britanie nu a semnat nici
Carta, nici Acordul, astfel unele reglementări ale Uniunii Europene în domeniul social
aplicându -se numai în unsprezec e state din doisprezece. Acordul privind Politica Socială
devine deci, prin Tratatul de la Amsterdam parte componentă din Tratat, prevederile sale
aplicându -se, fără deosebire, tuturor statelor membre.
Un alt moment important al evoluției politicii social e a fost în anul 1993,
moment în care Comisia a lansat o dezbatere largă a viitorului politicii sociale
europene. Această dezbatere a avut drept scop dezvoltarea unei ample abordări
inovative și orientate spre viitor, a politicii sociale. Totodată, aceste consultări au fost
continuate, ulterior, de către Cartea Verde din 1993 și Cartea Albă asupra politicii
sociale din 1994, rezultatul fiind Programul de Acțiune Socială pe termen mediu 1995
– 1997.
Având ca punct de plecare realizările primului program și stimulentul dat de
procesul ocupării forței de muncă și de Tratatul de la Amsterdam, Programul de
Acțiune Socială 1998 -2000 a stabilit un cadru comun pentru dezvoltarea politicii
sociale europene. Astfel, putem spune că obiectivele sale erau de a promova o
societate inclusivă și de a pregăti forța de muncă pentru lumea schimbătoare a muncii
într-o eră a globalizării și schimbărilor tehnologice rapide.
Acest program avea trei puncte importante, și anume:
 locuri de muncă, mobilitate și calificări;
 piața m uncii în continuă schimbare;
 o societate inclusivă.
În luna martie a anului 2000, cu ocazia Consiliului European de la Lisabona
guvernele statelor membre s -au angajat să coopereze pentru atingerea unui nou

20
obiectiv strategic în actualul deceniu, și anume d e „a deveni cea mai competitivă și
dinamică economie bazată pe cunoaștere, capabilă de creștere economică durabilă, cu
locuri de muncă mai numeroase și mai bune și cu o coeziune socială sporită ”1.
Atingerea obiectivului stabilit la Lisabona a necesitat o s trategie global orientată spre:
 „pregătirea tranziției către economia bazată pe cunoaștere prin politici mai
bune, ca și accentuarea reformei structurale prin sporirea competitivității, accelerarea
inovării și completarea construcției pieței interne;
 mode rnizarea modelului social european, investiția în resurse umane și
combaterea excluziunii sociale;
 susținerea perspectivelor creșterii economice durabile prin aplicarea unui
mix adecvat de politici macroeconomice ”2.
Prin strategia de la Lisabona, Uniunea Europeană are capacitatea de a recâștiga
condițiile pentru ocuparea deplină a forței de muncă și de a întări coeziunea regională
în Uniunea Europeană. Această strategie a fost implementată prin îmbunătățirea
proceselor existente, introducerea unei metode n oi de coordonare la toate nivelurile,
combinată cu o orientare și un rol de coordonare pentru Consiliul European în scopul
asigurării unei direcții strategice mai coerente și o monitorizare efectivă a progresului.
Astfel, Uniunea Europeană în domeniul poli ticii sociale se află într -o competiție
acerbă cu restul lumii, atât cu țările cu nivel de trai ridicat, cât și cu țările cu nivel de
trai scăzut, mărimea cheltuielilor sociale fiind apropiate în statele cu economie de
piață dezvoltată – de pildă 24% din P IB în S.U.A., 26% în Danemarca, și 27% în
Marea Britanie3.
Diferențele majore în Uniunea Europeană și S.U.A. nu sunt în privința
nivelului cheltuielilor cu protecția socială ca procentaj din PIB, ci rezultă însă din
metoda de finanțare, astfel că majorita tea sistemelor din Uniunea Europeană sunt
finanțate din taxe, în timp ce o mare parte a cheltuielilor din S.U.A. sunt acoperite din
veniturile nete după plata taxelor și a impozitelor. Această metodă de finanțare are un
impact asupra modului în care se abo rdează inegalitățile sociale.

1http://www.euractiv.ro/uniunea -europeana/articles|displayArticle/articleID_12998/Agenda –
Lisabona.html
2 Conclusions of the Lisbon European Council, 23 -24 March 2000, pag. 17
3 Sursa datelor www.e sa.un.org

21
De asemenea, tot referitor la prioritățile de acțiune pentru modernizarea
modelului social european stabilite la Lisabona, putem enumera :
 încurajarea educației și formării profesionale, într -o societatea bazată pe
cunoaștere ;
 crearea de locuri de muncă în Uniunea Europeană – dezvoltarea unei
politici active ]n domeniul ocupării forței de muncă;
 adaptarea protecției sociale la exigențele prezentului;
 promovarea incluziunii sociale.
Totodată, în cadrul Consiliului European de la Lisabona s -a propus crearea
unei noi Agende a politicii sociale, care să aibă la bază Programul de Acțiune Socială
din perioada 1998 -2000, prin care se avea în vedere modernizarea și îmbunătățirea
modelului social european prin investiția în oameni și c onstruirea unui stat al
bunăstării activ. Acest obiectiv major de la Lisabona a fost îndeplinit prin aplicarea
unei metode noi, de coordonare deschisă, ca mijloc de propagare a bunelor practici și
atingere a convergențelor spre principalele obiective ale U niunii Europene.
Referitor la modernizarea procesului de coordonare a politicilor economice și
de ocupare, aceasta a dus la crearea unui calendar comun de lucru pe o perioadă de
trei ani (2003 -2005). În cadrul acestuia, instrucțiunile de ocupare și recoma ndările au
trebuit menținute stabile pe întreaga perioadă a celor trei ani, facilitând astfel
concentrarea pe punerea în aplicare a liniilor directoare în perioadele anuale
intermediare. În ceea ce privește coordonarea politicii economice, aceasta se face prin
Liniile Directoare de Politică Economică Generală, în timp ce supravegherea
multilaterală urmărește implementarea Liniilor Directoare de Politică Economică
Generală și a Pactului de Stabilitate și Creștere. Astfel că pensiile sunt analizate în
acest c ontext din punctul de vedere al susținerii financiare a sistemului de pensii și a
finanțelor publice în ansamblu, ca și contribuția sistemului de pensii la funcționarea
piețelor muncii și financiare și la performanța economică, în general.
Un pas importan t în domeniul protecției sociale a fost făcut la Consiliul de la
Lisabona, când s -a subliniat necesitatea unei strategii economico -sociale pentru
deceniul acesta, până în anul 2010. Astfel, s -a arătat importanța contribuției sistemelor
de protecție socială la atingerea noilor obiective strategice stabilite, fiind introdusă
metoda deschisă de coordonare ca mecanism prin care se asigură coordonarea în
domeniul includerii sociale și al pensiilor. Totodată, metoda deschisă de coordonare,

22
concepută să ajute sta tele membre să -și dezvolte și să -și coordoneze politicile proprii
urmărește:
 fixarea de orientări pentru Uniunea Europeană, combinate cu un calendar
pentru atingerea obiectivelor pe termen scurt, mediu si lung;
 stabilirea indicatorilor cantitativi și calit ativi, și a standardelor de
comparație cu cele mai bune practici din lume, ajustate conform nevoilor diferitelor
state membre și sectoare;
 transpunerea liniilor directoare în politici naționale și regionale, dezvoltarea
de sisteme pentru monitorizarea apli cării acestora.
Politica socială a Uniunii Europene are ca obiectiv promovarea calității ca
putere care trasează direcția spre o economie prosperă, locuri de muncă mai multe și
mai bune și o societate inclusivă care să se bazeze pe parteneriate puternice, dialog și
participare la toate nivelurile, accesul la servicii de calitate și îngrijire, protecție social
care să fie în concordanță cu schimbările din economie și societate.
În cadrul politicilor sociale europene în actuala perioadă accentul cade pe :
 ocupare deplină, prin crearea a cât mai multor locuri de muncă, și calitatea
muncii care se referă la locuri de muncă mai bune și o îmbinare echilibrată între viața
profesională și cea personală. Cu toate acestea, obiectivul major nu este acela de a
crea ma i multe locuri de muncă, ci de a crea locuri de muncă de calitate, în special
cele legate de economia bazată pe cunoaștere, precum și asigurarea condițiilor pentru
învățarea și perfecționarea profesională pe parcursul vieții;
 anticiparea și managementul s chimbării, precum și adaptarea la noul model
de muncă prin informarea continuă la nivelul companiilor și al angajaților. Astfel,
partenerii sociali, de la toate nivelurile, vor avea un rol important și va fi necesară
dezvoltarea responsabilității comune a întreprinderilor și angajaților privind angajarea
forței de muncă, mobilitatea geografică și profesională, modernizarea relațiilor de
muncă, realizarea de proceduri de informare și consultare și pentru medierea
conflictelor;
 egalitatea oportunităților econ omice bazate pe cunoaștere, pentru acest
lucru fiind necesară o urmărire a obiectivelor stabilite, în acest sens, în Strategia de
Ocupare a Forței de Muncă. În acest sens Comisia Europeană va urmări:
 „asigurarea învățării pe parcursul întregii vieți și eli minarea decalajului
între cerere și ofertă pe piața forței de muncă, precum și între sexe, noi forme de lucru

23
și angajare a persoanelor cu nevoi speciale;
 stimularea cooperării între centrele de cercetare, universități și școli pentru
întărirea culturii ș tiințifice a cetățenilor europeni și atragerea mai multor persoane în
profesiile de cercetare științifică și tehnologică;
 promovarea mobilității forței de muncă la nivel comunitar eliminând
barierele din calea mobilității geografice și crearea mecanismelor care să faciliteze
mobilitatea, inclusiv utilizarea noilor tehnologii;
 realizarea unui nivel ridicat de protecție socială, servicii sociale de calitate,
disponibile tuturor cetățenilor Europei, oportunități pentru toți și garantarea drepturilor
fundamenta le și sociale. Altfel spus, se dorește adaptarea sistemelor de protecție socială
pentru asigurarea de venituri și pensii sigure, crearea unui sistem de pensii sustenabil,
promovarea includerii sociale și asigurarea unei calități ridicate a îngrijirilor med icale.
 promovarea incluziunii sociale prin prevenirea și eradicarea sărăciei și a
excluderii, și promovarea participării la viața economică și socială a tuturor, pornind
de la principiul că apărarea cea mai bună împotriva excluderii sociale o reprezintă u n
loc de muncă. Pentru acest lucru este necesară o abordare integrată, bazată pe toate
politicile relevante cu includerea aspectelor privind egalitatea între sexe. Un rol
important îl are educația și formarea, prin aceea că oferă cunoștințele și abilitățil e de
bază, parteneriatul la toate nivelurile, între autoritățile publice, parteneri sociali,
organizațiile neguvernamentale, fiind esențial în combaterea excluderii sociale;
 promovarea egalității între sexe, participarea femeilor în toate domeniile
vieții economice, științifice, sociale și politice fiind considerata o componentă a
democrației. Această egalitatea între sexe este înglobată în toate politicile Uniunii
Europene, partenerii sociali având un cuvânt important de spus în special cu privire la
plata egală, tratament egal pe piața muncii, reconcilierea între viața de familie și
muncă. Atenție deosebită se acordă, de asemenea, combaterii violenței împotriva
femeilor;
 întărirea drepturilor fundamentale și combaterea discriminării, ambele
fiind considera te componente importante ale unei societăți echitabile și a respectului
demnității umane;
 promovarea calității în relațiile industriale prin care se urmărește
dezvoltarea dialogului social la nivel european, acesta fiind un instrument pentru
modernizarea ș i dezvoltarea în continuare, a modelului social european ca și a strategiei

24
macroeconomice, în special, pentru a face față schimbărilor industriale și
restructurărilor întreprinderilor;
 promovarea cooperării internaționale, promovând, în acest mod, schimbu l
de experiență cu organizațiile internaționale precum Biroul Internațional al Muncii,
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Consiliul Europei, în
domeniile ocupării educației și formării profesionale, protecției sociale și a drepturilor
fundamentale. Scopul acestei cooperări internaționale este acela de a consolida
dimensiunea socială și de ocupare în contextul globalizării, prin respectarea
standardelor de muncă și integrarea agendei economice și sociale într -o economie
globală ”4.
Sistemel e de protecție socială joacă un rol major în Uniunea Europeană,
acestea oferindu -le cetățenilor securitate și contribuind la stabilitatea politică și
socială, dar și la succesul economic.
În ultimul deceniu, sistemele de protecție socială ale statelor mem bre ale UE
au fost supuse la grea încercare datorită tendințelor demografice. Astfel că, țările
Uniunii Europene sunt puse în fața necesității reformării actualelor sisteme de
protecție socială astfel încât acestea să fie durabile din punct de vedere finan ciar și, în
același timp, să rămână eficiente pentru o perioadă îndelungată de timp.
În ceea ce privește organizarea și funcționarea sistemelor de protecție socială
putem spune că sunt în responsabilitatea statelor membre, cu toate că în anul 1990, s -a
agreat o așa zisă “Strategie de convergență” al cărei scop era acela de a determina o
armonizare pe termen lung a politicilor și sistemelor de protecție social întâlnite la
nivel european. Datorită acestui lucru s -au adaptat două recomandări care stabileau
obiective specifice, de exemplu, fiecare cetățean al Uniunii Europene care nu are nici
o sursă de venit sau nu posedă capital trebuie să primească un venit minim de la stat.
Cu toate acestea, au existat însă mari diferențe între cheltuielile statelor membre
pentru protecție socială, pornind de la 15% în Irlanda, până la 33% în Suedia5.
Reforma întreprinsă în domeniul sistemelor de protecție socială a avut un rol
important și datorită SEOFM, mulțumită faptului că statele membre au dorit să

4 Document de lucru a l Serviciilor Comisiei , Elemente ale unui cadru strategic comun 2014 -2020
pentru Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul S ocial European, Fondul de Coeziune,
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Fondul European pentru P escuit ș i Afacer i
Maritime, Bruxelles, 2012, pag. 20 -38
5 Sursa datelor www.epp.eurostat.ec.europa.eu

25
participe activ la consolidarea capacității de ocupare a cetățenilor lor. Dezvoltarea
politicii în sistemele de protecție socială privește întreaga paletă a celor patru domenii
principale ale politicii sociale , și anume:
 incluziune socială;
 pensii sigure și viabile precum și sistem de pensii sustenabil;
 menținerea calității și sustenabilității sistemelor de ocrotire a sănătății;
 stimularea ocupării forței de muncă și asigurarea de venituri sigure pentru
cetățeni.
Comisia Europeană a propus o strategie amplă de modernizare a s istemelor de
protecție socială ținând cont și de interesele manifestate de persoanele în vârstă,
datorită faptului că în contextul politicii sociale europene și de ocupare a forței de
muncă, nevoile persoanelor în vârstă sunt din ce în ce mai importante, î n zilele noastre
persoanele în vârstă sunt tot mai active, mai sănătoase și cu inițiativă față de
generațiile anterioare.
În același timp, o altă problemă a acestei categorii de populație este aceea că
sunt excluse de pe piața forței de muncă tot mai devr eme, deși speranța că ele vor fi
înlocuite de persoane tinere se pare că nu s -a îndeplinit, lucru care nu conduce la
creșterea ratei medii de ocupare în Uniunea Europeană. În intervalul 1990 și 2015 se
estimează o majorare cu 40% a numărului persoanelor cu vârstă de peste 65 de ani, în
timp ce numărul persoanelor apte de muncă va cunoaște o ușoară creștere.
Având în vedere accelerarea fenomenului de îmbătrânire a populației,
Consiliul European de la Barcelona din 2002 a cerut accelerarea reformei sistemulu i
de pensii și a stabilit ca obiectiv major la nivelul Uniunii Europene creșterea cu cinci
ani a vârstei medii de pensionare. Comisia Europeană este dornică să realizeze noi
modele, în colaborare cu partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale, pen tru o
tranziție ușoară de la viața profesională la pensie, astfel că în majoritatea statelor
membre măsurile adoptate au vizat creșterea parametrică a vârstei de pensionare și
încurajarea lucrătorilor să rămână o perioadă de timp mai mare la locul de muncă , de
a impune condiții mai stricte pensionării anticipate.

26
1.3.Complexitatea sistemelor de pensii, o abordare din perspectivă
europeană

Elaborată inițial de către biologistul Ludwig von Bertalanffy, în anul 1928,
teoria generală a sistemelor se referă la faptul că „un sistem este caracterizat de
interacțiunea dintre componentele sale și de nonliniaritatea acestor interacțiuni”6,
putând fi astfel definit „ca un set de elemente intercorelate între ele și cu mediul
extern”7.
Elementul comun al tuturor sis temelor a fost descris de Kuhn8, în opinia căruia
rolul deciziei este acela de a duce sistemul spre echilibru. Terminologia folosită de
acesta este sintetizată în tabelul următor:

Tabelul nr.1.1 Elementele și relațiile unui sistem
Element Orice entitate i dentificată
Tipar/Model Orice legătură dintre două sau mai multe elemente
Scop Un tipar, așa cum apare el la un moment dat în timp
Eveniment O schimbare într -un tipar, de -a lungul timpului
Sistem Orice tipar ale cărui elemente sunt legate într -un mod s uficient
de regulat, încât să justifice atenția
Sistem în mișcare Un tipar în care două sau mai multe elemente interacționează
Componentă Orice element ce interacționează într -un sistem în mișcare
Interacțiune Situația în care o modificare a unei compon ente determină
modificarea altei componente
Interacțiune reciprocă Situația în care o modificare a unei componente determină
modificarea altei componente, care la rândul ei determină
modificarea componentei inițiale
Sistem model Un tipar în care două sau mai multe elemente sunt
interdependente
Interdependență Situația în care modificarea unui element induce modificarea
altui element
Sursa: Kuhn, A., The Logic of Social Systems, San Francisco: Jossey -Bass 1974, pag. 18

Birgit Mattil „definește sistemul de pensii ca fiind ansamblul tuturor
acordurilor, aranjamentelor prin intermediul cărora se asigură venituri la bătrânețe”9.

6 Walonick, D., General Systems Theory, Foundation Development Applications, 1993,
www.survey -software -solutions.com , pag. 11
7 Von Bertalanffy, L., General Systems Theory – A cristical review, Yearbook of society generalliving
systems theory , www.panarchy.org , 1968 , pag. 7
8 Kuhn, A., The Logic of Social Systems, San Francisco: Jossey -Bass 1974

27
Pornind de la această definiție apare o dezbatere referitoare la sfera de cuprindere în
sistemul de pensii a aranjamentelor de ac est tip, respectiv a aranjamentelor ce asigură
venituri la bătrânețe. Datorită acestei dezbateri Birgit Mattil propune următoarea
alcătuire a sistemului de pensii (tabelul nr. 1.2 ).

Tabelul nr. 1.2 Componența sistemelor de pensii
Sistemul public de
pensii Sistemul de asigurări sociale obligatoriu pentru toată populația
sau o parte a populației (sunt posibile mai multe scheme
paralele)
Sistemul de pensii
obligatorii Sistemul public de pensii
+segmente obligatorii ale schemelor ocupaționale sau de pensii
personale
Sistemul de pensii Sistemul de pensii obligatoriu
+segmentele voluntare are schemelor operaționale sau de pensii
personale, care îndeplinesc anumite condiții legale pentru a fi
susținute de stat, prin facilitate fiscală sau ajutoare directe
Resu rse pentru
pensionare Sistemul de pensii
+alte forme de economisire și asigurare
+venituri din rente și chirii
Venturi la bătrânețe Alte resurse pentru pensionare (inclusiv venituri din rente,
chirii)
+venituri suportate din sisteme subsidiare
+alte benef icii sociale
+transferuri private
Sursa: Mattil, Birgit, Pension systems: sustainability and distributional effects in Germany and the
United Kingdom, Editura Springer Science&Business, 2006, pag.7 -9

1.3.1. Sistemele de pensii din statele membre ale Uniu nii Europene

La nivel mondial, Uniunea Eur opeană reprezintă, fără nici un dubiu, un model
în materie de sisteme de protecție socială. Nivelul șomajului, starea de sănătate,
invaliditatea, situația familială și vârsta înaintată sunt câteva dintre pericolele pentru
care au fost elaborate aceste sist eme. „Aceste sisteme garantează accesul la o serie de
servicii indispensabile păstrării demnității umane. Deși organizarea și finanțarea
sistemelor de protecție socială sunt de competența statelor membre, UE deține un rol
special, în acest sens, prin intro ducerea legislației de coordonare a sistemelor naționale

9 Mattil, Birgit, Pension systems: sustainability and distributional effects in Germany and the United
Kingdom , Editura Springer Science&Business, 2006, pag.7 -9

28
de securitate socială, îndeosebi în ceea ce privește mobilitatea în cadrul Uniunii”10.
Atunci când vorbim de politica socială a UE putem vorbi de un pachet de politici
implementate și dezvoltate de -a lungul timpului care acționează în favoarea bunăstării
individuale și sociale a cetățenilor. Bazele politicilor sociale au fost puse prin
instituirea Tratatului de la Roma din 1957. Astfel, deoarece legile privind securitatea
socială au o aplicabilitate te ritorială, dreptul de a beneficia de prestațiile sociale este
legat strict de rezidența pe teritoriul național.”11 Coordonarea sistemelor de securitate
socială a fost introdusă în anul 1971, prin adoptarea Regulamentului (CEE) nr.
1408/71 al Consiliului Uniunii Europene.
Dispozițiile regulamentului 1408/71 au o aplicabilitate în toate ramurile de
securitate socială care există la nivel european : prestații de boală, prestații primite ca
urmare a accidentele de muncă, prestații cauzate de bolile profesionale, prestații
familiale, prestații de pensionare, indemnizații de maternitate, indemnizații de
invaliditate, ajutoare de șomaj, ajutoare de dece s.
Regulamentul, scoate în evidență „ principiul cumulării perioadelor , principiu
conform căruia perioadele de asigurare, de încadrare în muncă sau de rezidență
realizate de o persoană într -o țară a UE sunt luate în calcul de către toate celelalte
state me mbre ale UE. Aceasta înseamnă că dobândirea dreptului la prestații într -un
stat membru trebuie să țină seama de perioadele de asigurare, de încadrare în muncă,
de activitate independentă sau de rezidență realizate într -un alt stat membru al UE”12.
Tratatul de la Amsterdam13 semnat la 2 octombrie 1997 și Tratatul de la Nisa14
semnat la 26 februarie 2001 trasau următoarele sarcinii comunității europene, și
anume să "sprijine și să completeze activitățile statelor membre" într -o gamă de
obiective relevante pentru protecție socială: "protecție socială a lucrătorilor",
"combaterea excluziunii sociale" și "modernizarea sistemelor de protecție socială".
Cele două tratate au reprezentat piatra de temelie pentru procesele viitoare de
cooperare și coordonare a politicil or care s -au dezvoltat în ultimii ani în Uniunea
Europeană. Aceste procese se bazează pe o recunoaștere explicită a subsidiarității și a

10http://europa.eu/legislation_summaries/employment_andsocial_policy/social_protection/index_ro.ht
m
11 Avram C., Popescu P., Radu R., Politici sociale, vol II, Editur a Alma, Craiova, 2006, pag.63
12http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/social_protection/c10521_ro.
htm
13 Sursa: http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf ,,pag. 2
14 Sursa: http://ec.europa.eu/roman ia/documents/eu_romania/tema_15.pdf , pag. 1

29
diversității sistemelor naționale. Există o recunoaștere comună a problemelor cu care
se confruntă sistemele de protecț ie socială (de exemplu, în ceea ce privește procesul
de îmbătrânire a populației, persistența sărăciei și excluziunii sociale și amenințarea
inegalităților în creștere, modificări în structura societății). În ciuda diferențelor mari
dintre sistemele de pen sii din statele membre, acestea s -au confruntat cu o serie de
provocări comune, în special îmbătrânirea populației, ratele de fertilitate mai mici și
imigrația. Răspunsul la aceste provocări necesită o coordonare a eforturilor întreprinse
și un schimb de o pinii și informații cu privire la bunele practice în domeniu și
reformele și măsurile ce trebuie întreprinse.
„Natura sistemelor de securitate socială este strâns legată de modul lor de
finanțare. Astfel când protecția socială a cetățeanului este individu ală, ea este
finanțată din resursele bănești ale acestuia în mod voluntar, în speranța unei acoperiri
ale riscurilor posibile și viitoare.”15
„Wolfers definește securitatea socială din punct vedere obiectiv și subiectiv,
securitatea în sens obiectiv, măsoar ă absența amenințărilor în a obține valori, în sens
subiectiv, absența fricii că astfel de valori vor fi atacate”16.
În țara noastră securitatea socială este definită de Moarcăș Costea ca fiind “în
esență o creație a legislației naționale”17.
La nivelul Uniu nii Europene există cinci sisteme naționale de securitate
socială:
1. Sistemul continental (Germania, Austria, Franța, Belgia, Olanda,
Luxemburg), care se bazează pe solidaritatea profesională, model elaborat de
cancelarul Bismarck18. Germania a fost de de parte prima țară care a introdus o schemă
națională de asigurări sociale în timpul cancelarului Bismarck, schemă de asigurări
sociale care acoperea trei segmente: accidentele industriale, sănătatea și pensiile. Încă
de la introducerea primului sistem de pe nsii în anul 1889, Germania a fost considerată
”mama asigurărilor sociale”. Cu toate acestea, „în prezent modelul de asigurări
sociale de stat este în criză, același lucru este valabil și pentru sistemul de pensii care
face obiectul unui proces amplu de r eformare, proces care este îngreunat de

15 Tănăsescu Paul, Asigurări și protecție socială în România, Editura, C.H. Bech, 2009, pag. 1
16 Wolfers, A., Essays on International Relations, Baltimore, Johns Hopkins Univerity Press, pag. 303
17 Moarcăș Costea , Instrumente de coordonare a sistemelor de securitate socială, Editura, C.H. Beck,
pag.7
18http://www.thefreelibrary.com/Diver sitatea+sistemelor+de+securitate+sociala+ale+statelor+membre+
ale… -a0219375635

30
obstacolele de natură instituțională generate de un sistem politic fragmentat care este
responsabil pentru declinul modelului german de asigurări sociale, inclusiv generosul
sistem public de pensii”19.
Dacă ne concen trăm atenția pe politica economică a sistemului de pensii
german, putem susține că problemele apărute în procesul de reformare a sistemului de
pensii nu sunt cauzate de blocajul politic ci de noile modele de competiție politică.
Încă din 1980, Germania se confruntă cu probleme similare cu cele din multe țări din
Europa continentală cum ar fi: accentuarea schimbărilor demografice, presiunea
bugetară creată de creșterea costului sistemului de pensii, rata ridicată a șomajului,
declinul ratelor de rentabilitat e în cadrul sistemului PAYG.
„Sistemul german este considerat ”unul dintre prototipurile securității sociale
europene”, politica socială a statului german caracterizându -se prin:
 fragmentarea și descentralizarea programelor sociale în funcție de tipul
prestației sau serviciului, de grupurile beneficiare și de regiuni;
 preponderența prestațiilor în bani, care dau beneficiarului libertatea de
decizie în privința consumului și lasă un spațiu maxim de acțiune serviciilor private;
 rolul esențial al componentei contributive (asigurărilor sociale);
 importanța legislației muncii”20.
Sistemul de pensii german este dominat de sistemul public de pensii. Contribuția
din câștig la sistemul de pensii a fost inițiată prin intermediul reformelor Bismarck la
asigurările soci ale. „Sistemul de pensii de stat este un sistem de tip PAYG obligatoriu,
care funcționează ca un plafon federal finanțat în mare parte din contribuțiile sociale
datorate de angajat și angajator precum și o mică subvenție guvernamentală finanțată
prin inter mediul impozitelor. Rata de contribuție la sistemul public de pensii german
este calculată ca un procent care este de 19,9% din venitul brut realizat de angajat
până la un plafon al venitului legal de aproximativ două ori cât salariul mediu pe
economie. Be neficiile sistemului public de pensii sunt în strânsă legătură cu
contribuțiile plătite în întreaga perioada de muncă de către angajat, evidențiind
diferențele de venit din cursul perioadei de muncă cu luarea în considerare a

19 Albert Jenes, Der deutsche Sozialstaat im Licht international vergleichender Daten, Leviathan, 1998,
pag. 199
20 Popescu L., Protecția socială în Uniunea Europeană, presa Uni versitară Clujeană, Cluj -Napoca,
2004, pag.156

31
perioadelor necontributive, de exemplu din cauza șomajului, care sunt recunoscute și
are ca scop menținerea stagiului de vârstă de cotizare”21.
Casnicele primesc beneficii indirecte prin intermediul partenerului de viață, ori
ca supraviețuitor, deși beneficiile pentru creștere și îngrij irea copiilor sunt finanțate
parțial prin pensiile legale introduse în 1986. Chiar și angajații cu un venit sub
minimul stabilit sunt acoperiți de către sistemul public de pensii. Pe lângă
fragmentarea ocupațională pe trei segmente muncitori, mineri și ang ajați cu gulere
albe până în anul 2005 există și unele sisteme de pensii speciale pentru agricultori și
autoregleme ntate pentru anumite grupuri profesionale. Sisteme oferă un tip special de
pensii profesionale (al doilea pilon), fiind în mare parte obliga torii și parțial finanțate
public.
„Acest sistem este anterior reformelor întreprinse de Bismarck, sistem în care
funcționarii publici titulari (Beamte) au obținut un sistem privilegiat de pensionare
fiscal finanțat cu scopul declarat ca funcționarii să asigure loialitatea cuvenită față de
stat”22. În ceea ce privește pensionarii cu un beneficiu din pensie scăzut, a fost
introdus un venit de bază pentru condițiile de limită de vârstă și incapacitate de muncă
în anul 2003, înlocuind astfel vechile reguli de asistență socială și limitând astfel
responsabilitatea rudelor pentru persoanele cu pensii scăzute. „Dacă ne raportăm la
veniturile obținute din pensie, furnizate de pilonul I, acestea sunt dominante, în
proporție de 86% în cazul persoanelor cu vârsta de 65 de ani și peste, acest fenomen
se manifestă în special în rândul est germanilor (96%)”23.
Sistemul de pensii german este finanțat în mare parte pe principiul PYAG, dar
dispune suplimentar de o rezervă pentru situații excepționale care oscilează între un
minim de 0,2 și un maxim de 1,7 ori cheltuielile lunare ale unei persoane. Angajații
plătesc la sistemul de pensii o contribuție lunară din venitul lor brut până la o limită
maximă pe lună de 5.200 euro în vest și 4.400 euro în est. Cota de contribuție di n
venitul brut este stabilită anual de către Guvern prin intermediul Ministerului Muncii
și al Afacerilor Sociale cu aprobarea Bundestag .
Contribuția este împărțită în mod egal între angajat și angajator. Angajatorul
poate plătii întreaga contribuție pent ru angajat în situația în care acesta din urmă

21 Riedmuller,B., și Willert, M. The German Pension System and Social Inclusin, 2007, pag.139
22 Rothenbacher,F. Pensions systeme im offentlichen dienst in Westeuropa, 20 01, pag.127
23 Frommert, D., și Heien, T., Deutsche Rentenversicherung, 2006, pag.137

32
câștigă mai puțin de 400 euro pe lună. De asemenea, persoanele cu venituri mici ale
căror contribuții nu sunt plătite de către angajator plătesc o contribuție redusă, dar
progresivă în funcție de mărimea salar iului. “În Germania statutul de angajat ca
funcționar și statutul de angajat cu o altă categorie salarială este diferențiat și se aplică
reglementări diferite în ceea ce privește piața muncii și statul -providență”24.
Spre deosebire de alte țări europene, si stemul de pensii german este parțial
finanțat din sumele încasate prin intermediul impozitelor de către guvern prin
intermediul așa ziselor subvenții de asigurări de pensii. Începând din anul 1998,
subvențiile de asigurări de pensii au căpătat o destinație strictă, și anume aceea de a
acoperi beneficiile din pensii pentru care nu fost plătite contribuții. Subvenția acordată
de către guvernul federal din Germania către sistemul de pensii se bazează pe un
procent din taxa pe valoare adăugată încasată, iar înc epând din anul 2000 din taxele
încasate ca urmare a dezvoltării sistemelor de energie alternative. “Pentru a putea
asigura o balanță echilibrată a bugetului de venituri și cheltuieli a sistemului de pensii,
rata de contribuție poate să crească automat în m omentul în care volumul cheltuielilor
înregistrate a depășit nivelul veniturilor încasate. De asemenea, bugetul de pensii
poate fi echilibrat printr -o sumă forfetară primită pe termen scurt de la guvern pentru
a asigura solvabilitatea sistemului, sumă care trebuie returnată fără dobândă în decurs
de un an”25.
„Schemele de pensii pentru profesiile liberale sunt finanțate din venituri din
capital și parțial din sistemul PAYG – din contribuțiile membrilor acolo unde este
cazul. Pentru a putea proteja angajații î n cadrul schemelor de pensii ocupaționale de
insolvența sau falimentul angajatorului, toți cei care contribuie la schemele de pensii
ocupaționale sunt membri ai Pension Safeguarding Association, iar în caz de faliment
sau insolvență a angajatorului pensiil e sunt plătite și garantate de către această
asociație”26. Pensiile sunt plătite în momentul în care asiguratul a împlinit vârsta
standard de pensionare care în momentul de față este de 65 de ani atât pentru femei

24 StephanLeibfried, Paul Pierson, Politiques socials europeennes. Entre integration et fragmentation,
Editura L'Harmattan, Paris, 1998, pag.70
25 Ellen M. Immergut, Karen M. Anderson, Isabelle Schulze, The Handbo ok of West European
Pension Politics, Oxford University Press, 2009, pag. 675
26 Bundesversicherungsanstalt fur Angestellte, Betrie bliche Altersversorgung, 2003. Institutul federal de
asigurare pentru angajați, Sistemul de pensii pentru angajați, 2003

33
cât și pentru bărbați, atunci când a intrat în incapacitate de muncă sau a devenit
eligibil pentru o pensie de urmaș ca urmare a decesului unuia dintre soți .
„În Germania, pensiile sunt ajustate în fiecare an de către Guvern prin
înmulțirea pensiei curente cu modificările care au loc în salariul me diu brut din ultimii
doi ani, ținându -se cont, în același timp, și de modul cum au evoluat contribuțiile la
sistemul de pensii de stat și contribuțiile la sistemul de pensii privat. Ponderea
principală a veniturilor pentru pensia de limită de vârstă provin e din pensia de stat,
pensiile ocupaționale clasându -se pe locul secund contribuind în proporție de 7% la
pensia pentru limită de vârstă, în timp ce pensiile private contribuie doar 10% la
pensiile pentru limită de vârstă”27 (vezi tabelul nr. 1.3).
2. Sist emul țărilor nordice (Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda). „În
aceste țări protecția socială este un drept al cetățeanului care poate primi un minimum
de resurse, salariaților li se percep prestații complementare, proporționale cu salariul
lor în cadrul regimurilor profesionale”28.
Această reformă a fost implementată complet în anul 1970 și a constat în cea
mai mare intervenție a guvernului în domeniul pensiilor prin elaborarea unui pachet
de măsuri menite să scoată sistemul de pensii din criză și să inte rvină în negocierile
colective dintre companii și sindicate.
Danemarca are un sistem de pensii multiplion care reproduce aproape în
totalitate sistemul multipilon propus de Banca Mondială. Sistemul de pensii se
bazează într -o proporție mare pe sistemul de pensii de stat, care oferă o plasă destul de
generoasă de securitate socială pentru pensionari, combinat cu o rețea vastă de pensii
ocupaționale și private care oferă o acoperire adecvată la pensionare.
Politica în materie de pensii poate fi privită ca fii nd dualistă având ca
principale elemente pensia de stat și sistemul de pensii ocupaționale, sistemul de
pensii de stat este exclusiv problema parlamentului în timp ce pensiile ocupaționale
rămân în grija partenerilor sociali, guvernul acționând ca o verita bilă autoritate de
reglementare în domeniu. Datorită faptului că pensiile ocupaționale se bazează pe
principiul contribuțiilor definite, apariția unor probleme cum ar fi o speranță de viață
mai mare și scăderea ratelor de înlocuire pot fi tratate automat.

27Bruno -Latocha,Gesa and Tippelman, Ortun, Betriebliche Altersversorgung im Umbruch:Aktuelle
Entwicklungen durch das AvmG, Deutsche rentenversicherung, 2003 pag.13
28 Răzav Ionuț Șerban, politica socială a româniei, țară membră a Uniunii Europene, 2008, pag.121

34

Tabelul nr. 1.3 Pilonii și nivelurile sistemului german de pensionare
Primul pilon Al doilea pilon Al treilea pilon
Pensii de stat Pensii ocupaționale Pensii personale
Contract colectiv de
muncă Angajament
angajator
Venituri
(vârsta65+) 86% 8% (1%) 6% (3%)
Al treilea
nivel
(Completare/
venit de
înlocuire  sectorul public: scheme colective
speciale pentru angajații din sectorul
public (PYAG);
 sectorul privat: 5 tipuri de programe
operaționale facultative cu stimulente
fiscale (DB și DC);
 contracte colective de muncă în
anumite sectoare private;  Pensie
Riester:
venituri
voluntare,
subvenții
pentru
grupuri cu
venituri
mici,
finanțate DC
Al doilea
nivel
(menținerea
venitului) Sistem de pensii de
stat: obligatoriu
pentru
angajați;contribuții
sociale p aritare ( cu
limită de
venit);stagiu de
cotizare și câștiguri
salariale PYAG -DB.  Regimuri legale speciale:
 pensia funcționarilor publici
(Beamtenversorgung);
 pensia pentru agricultori;
 scheme obligatorii pentru profesii
liberale (Berufsstandische,
versorgu ngswerke)
Primul nivel
(reducerea
sărăciei Asistență socială,
credite pentru copii
(finanțate fiscal);
Venitul pentru
limită de vârstă
(Grundsicherung im
Alter), finanțate
fiscal
Sursa: prelucrat de autor din sursa Ellen M. Immergut, Karen M. Anderson , Isabelle Schulze, The
Handbook of West European Pension Politics, Oxford University Press, 2009, pag. 674

Primul pilon al sistemului de pensii este pilonul de pensii de stat ATP, SP (un
sistem de economisire de 1% introdus în 1997), sistemul SAP (un si stem de pensii
facultative pentru pensionarii cu handicap), și pensiile funcționarilor publici. „Al
doilea pilon este format din pensiile ocupaționale finanțate, iar al treilea pilon este
format din pensiile private. Primul pilon este dominat de către pens ia de stat. Pensia
de stat este obligatorie pentru cetățenii danezi și se completează cu un sistem de pensii

35
suplimentare”29. Toți cetățenii danezi care locuiesc în Danemarca, cu vârsta de 65 de
ani și care au petrecut un minim de trei ani în țară au dreptu l la pensie de stat.
„Cetățenii non -danezi dar care au trăit în Danemarca timp de 10 ani, inclusiv
ultimii 5 ani înainte de pensionare beneficiază de pensie de stat, cu mențiunea că
beneficiile din pensie sunt reduse în cazul în care persoana în cauză are mai puțin de
40 de ani de rezidență. Cetățenii danezi pot atrage pensia lor în străinătate”30. Al
doilea nivel al primului pilon, schema daneză ATP este obligatorie pentru toți
angajații care lucrează un minim de nouă ore pe săptămână. Salariații, cei care
primesc beneficii pentru șomaj, beneficii pentru boală, beneficii de maternitate plătesc
o contribuție forfetară de două ori mai mare decât cota standard, în timp ce persoanele
care desfășoară activități independente dar care au plătit contribuții ca și angajați, cei
care beneficiază de pensie anticipată și pensie de invaliditate pot decide dacă plătesc
contribuția sau nu.
Pilonul doi, pensiile ocupaționale vizează măsurile menite să asigure venit
adecvat de înlocuire. În primul rând, acesta include pens iile finanțate integral de piața
forței de muncă.
„Gradul de acoperire a regimurilor profesionale, în cadrul celui de -al doilea
pilon este de aproximativ 93%, contribuțiile fiind deductibile, dar beneficiile sunt
impozitate ca și veniturile normale”31. Mare a majoritate a contribuabililor sunt
acoperiți ca parte a unui contract colectiv iar ceilalți sunt acoperiți cu ajutorul
acordurilor de pensii încheiate între persoanele juridice și fondurile de pensii sau
societățile de asigurări. Grupurile de persoane ca re nu sunt acoperite de pensiile
ocupaționale sunt lucrătorii tineri și angajații care nu au contracte colective de muncă.
Firmele care nu încheie contracte colective de muncă cumpără un pachet
standard de la companiile de asigurări sau alte instituții fin anciare, schemele
funcționarilor publici încep să fie eliminate iar cele care au mai rămas sunt recalculate
la condițiile existente acum pe piața muncii în strânsă legătură cu durata de activitate.

29 Gîlcă C., Sistemul public de pensii. Legislație comentată și adnotată, Editura Rosetti, pag. 227
30Socialministeriet, Național strategi rapport om det danske pensions system, Copenhagen, 2002 ,
http://www.sm.dk/data/Dokumentertilpublikationer/Publikationer%202005/National%20strategirapport
%20om%20det%20danske%20pensionssystem/html/publikation.h tm
31Økonomiministeried , StØrre val gfrihed pensionsopsparingen, C openhagen, 2003 ,
http://www.finanstilsynet.dk/da/Tal -og-fakta/Rapporter/Pensionsmar kedsraadets -rapporter.aspx

36
Pilonul al doilea se extinde rapid pentru a acoperi marea majoritate a forței de
muncă, schemele de pensii din cadrul acestui pilon converg spre un sistem de pensii
finanțat integral, iar în momentul când vor ajunge la maturitate și vor reuși să asigure
un venit adecvat de înlocuire pilonul II va deveni coloana v ertebrală a sistemului de
pensii danez.
Al treilea pilon – pensiile pur individuale, au intrat într -un con de umbră
datorită pilonului doi de pensii pe care se pune accent în momentul de față. Planurile
de pensii furnizate de către pilonul III sunt furniza te de către bănci, companii de
asigurări de viață și de către celelalte instituții financiare și pot fi plătite sub forma
unei sume forfetare care poartă diferite denumiri: contractele index, asigurările de
viață, pensii de capital, pensie lunară pentru un număr limitat de ani. Contribuțiile la
pilonul III sunt parțial deductibile iar pensiile sunt impozitate atunci când sunt plătite.
Pensia națională este finanțată de către guvern și administrată de către
municipalitate sub atenta îndrumare a Ministerului Afacerilor Sociale. Contribuțiile
către schema de pensii ATP sunt plătite într -un fond special administrat de către ATP
care potrivit legii este o instituție administrată privat, dar aflată sub controlul
partenerilor sociali. “Potrivit legii instituția car e gestionează schema de pensii ATP
poate să investească contribuțiile plătite de către angajați în acțiuni, obligațiuni, în
imobiliare. Această instituție privată administrează și schemele de pensii SP, pe care
începând cu ianuarie 2005 poate să le mute că tre furnizori privați specializați cum ar
fi băncile și societățile de asigurări de viață. Pentru noua schemă de pensii SAP –
pensiile pentru persoanele cu dizabilități, se poate opta ca aceste pensii să fie
gestionate de către ATP sau furnizori privați. În ceea ce privește pensiile
funcționarilor publici danezi de rang înalt, acestea sunt gestionate de către Ministerul
de Finanțe, iar pensiile funcționarilor publici locali sunt administrate de către o
instituție special creată în acest sens (Kommunernes Pen sionsforsikring)”32.
Pensiile ocupaționale sunt gestionate de către fonduri de pensii controlate de
către sindicate, angajatori și salariați ca parte a contractului colectiv de muncă. Acest
trio sindicate, angajați și salariați este dominant în conducerea t uturor fondurilor de
pensii din Danemarca.

32 Rasmussen, H.K., Medborgerskabets Standhaftighed?, MA Dissertation, Department of Political
Science, Aarhus University, pag. 468

37
Schemele de pensii oferite de către firme sunt administrate de către bănci și
companii de asigurări sub atenta supraveghere a Autorității de Supraveghere
Financiară Daneză.
Valoarea beneficiului din pensie primit depinde de speranța medie de viață a
participantului la diversele scheme de pensii, adică dacă o persoană contribuie la un
fond de pensii ai cărui participanți au o speranță de viață ridicată va primi un
beneficiu din pensie mai mic. Nu același lucru pute m să -l spunem despre schemele de
pensii private ale căror beneficii depind, într -o proporție covârșitoare, de nivelul
contribuției plătite și de randamentul plasamentului fondului de pensii. La toate
schemele de pensii, beneficiarii pot încasa pensiile înc epând cu vârsta de 60 de ani,
sau pot amâna primirea beneficiului din pensie încă zece ani până la împlinirea vârstei
de 70 de ani (vezi tabelul nr. 1.4).

Tabelul nr. 1.4 Pilonii și nivelurile sistemului danez de pensionare
Pilonul I Pilonul II Pilonul III
Nivelul III
 Fondul SP, finanțat de către
investitorii privați (introdus
din 2005). Pensiile ocupaționale
voluntare Pensii private voluntare
Nivelul II
 ATP – în funcție de numărul
de ore lucrate, finanțat
integral;
 SP- în funcție de venituri,
finanțat integral;
 SAR – furnizează pensiile de
invaliditate;
 Pensiile funcționarilor
publici. Pensii ocupaționale
obligatorii cvasi
finanțate Pensii private
subvenționate – scutite
de impozit
Nivelul I – pensiile de stat
(Folkepension) – sumă forfetară
pentru toți ce tățenii care
locuiesc în Danemarca și în
afara țării și pentru anumite
categorii de imigranți. Pensii private
obligatorii
Asistență socială – pentru cei
care nu se califică pentru pensia
de stat, cum ar fi imigranții.
Sursa:prelucrat de autor din surs a The handbook of west european pension politics, Ellen M. Immergut,
Karen M. Anderson, Isabelle Schulze, Oxford University Press, pag. 469

3. Sistemul anglo -saxon (Marea Britanie și Irlanda de Nord) – în acest regat
protecția socială se bazează în m are măsură pe solidaritatea națională, iar finanțarea

38
protecției sociale capătă un puternic caracter fiscal fiind administrată într -o proporție
covârșitoare de către autoritățile publice.
Unul dintre avantajele economice de necontestat ale sistemului de p ensii
britanic îl reprezintă ponderea ridicată a fondurilor de pensii private ale căror investiții
pe piața de capital, în acțiuni, obligațiuni reprezintă aproximativ 65% din PIB.
Dezvoltarea sistemului de pensii private s -a făcut cu un cost uriaș suportat de către
pensionarii de la acea vreme și anume scăderea valorii pensiilor de stat și menținerea
la un nivel scăzut al costurilor cu sistemul de pensii de stat prin prevederile stabilite
de reforma sistemului de pensii din 1986.
Cum beneficiile din pensie erau extrem de reduse, guvernul conservator a
adoptat în iulie 1925 o Lege a pensiilor prin care erau prevăzute clar beneficiile
pentru orfani și văduve, și pensiile pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 65 și 70
de ani.
Azi, sistemul de pensii din Marea Britanie este organizat pe trei piloni: primul
nivel din cadrul primului pilon este reprezentat de pensia de stat, care acoperă
populația cu vârsta de muncă cuprinsă între 16 și 65 ani care obțin un venit minim de
94 de lire pe săptămână (în perioada 2005 -2006). „La pensiile de stat contribuie
angajații, angajatorii cât și cei care desfășoară activități independente și plătesc așa
numitele contribuții NICs – contribuții naționale de asigurări, contribuții care acoperă
pensiile pentru limită de vârstă, boală, invaliditate, alocație. Deși sistemul de pensii
de stat se bazează pe contribuțiile datorate de angajații, au fost create și drepturi de
beneficii conexe cum ar fi beneficiile pentru soțul supraviețuitor și soții divorțați”33.
Al doilea nivel al pr imului pilon reprezintă o componentă care oferă venituri
legate de pensie cum ar fi pensiile pentru susținerea copiilor. „Legea 2000 privind
securitatea socială a înlocuit sistemul de pensii de stat existent SERPS cu SSP – a doua
pensie de stat, toți angaja ții care plătesc contribuții de asigurări sociale de stat sunt
acoperiți de cea de -a doua pensie de stat în același timp. Scopul declarat al
reorganizării sistemului SERPS în SSP a fost acela de a extinde acoperirea la cei cu
venituri mici, persoane cu h andicap și cei care îngrijesc persoanele cu handicap”34. Pe
lângă schema de pensii SSP și schema standard de pensii ocupaționale asigurații pot

33 Blake, D. The Uk pension system: the current system and the reforms since 1980, 2002 , pag. 23
34 Ellen M. Immergut, Karen M. Anderson, Isabelle Schulze The handbook of west european pension
politics, 2009, Oxford University Press , pag. 42

39
contribui și la diverse scheme de pensii ocupaționale voluntare cum ar fi COSRS,
COMPS, COMBS, COHS și diverse planuri personale de pensii utilizate de cei cu
venituri mari care plătesc contribuții mai mari de 3.600 de lire pe an.
Cei care contribuie la schemele de pensii ocupaționale facultative beneficiază
de un tratament fiscal favorabil, în acest sens, contrib uțiile nu sunt supuse impozitului
pe venit și angajații primesc o parte din pensia lor ocupațională (25%) scutită de
impozit. Pensia ocupațională se poate întoarce și sub forma unei investiții care nu este
supusă impozitului pe profit sau impozitului pe ca pital.
Spre deosebire de celelalte țări europene, pensiile de stat nu se identifică cu
domeniile de muncă,veniturile din pensie sunt administrate și plătite de către NICO,
care gestionează peste 70 de milioane de conturi de asigurări naționale. „Sistemul d e
pensii de stat este împărțit în trei categorii de pensii: prima categorie de pensie este
acea pensie care s -a bazat pe contribuțiile către Casa Națională de Asigurări, a doua
categorie de pensie este cea primită ca urmare a dependenței de unul din soții, iar
ultima categorie reprezintă beneficiile acordate persoanelor cu vârsta peste 80 de
ani”35.
Schemele de pensii private, schemele de pensii ocupaționale sunt organizate
sub formă de trusturi și gestionate de către companii de investiții, bănci și societă ți de
asigurări, iar investițiile realizate îmbracă forma acțiunilor, obligațiunilor, titlurilor de
stat. Pensia de stat cum ar fi SERPS și SSP au contribuțiile bazat pe sistemul PAYG,
contribuția fiind plătită către NIF.
În ceea ce privește schemele de pe nsii SERPS și SSP, primirea pensiei este
condiționată de îndeplinirea stagiului minim de cotizare, iar pensia reprezintă 20% din
salariu mediu realizat pe perioada vieții active (vezi tabelul nr. 1.5).
4. Sistemul mediteranean (Italia, Spania, Portugalia, Grecia), țări în care
principiul care primează în materie de protecție socială este cel al protecției
universale, sistemul fiind finanțat prin contribuții individuale plătite ca o cotă parte
din salariul realizat.

35 DWP, United Kingdom National Strategy Report on the Future of Pension System , pag. 16

40
Tabelul nr.1.5 Pilonii și nivelurile sistemului englez de pensionare
Pilonul I Pilonul II Pilonul III
Nivelul trei:  pensii ocupaționale
voluntare cu contribuții mai
mari de 3.600 lire pe an
(CISRS, CIMPS).  pensii private
voluntare cu
contribuții mai
mari de 3.600
de lire pe an.
Nivelul doi:
 SERPS (1978 -2002)
 SSP – începând din aprilie
2002, la care contribuie
angajații, angajatorii, cei cu
activități liberale,
funcționarii publici și
agricultorii.  pensii oferite de către angajator pentru cei
interesați (stakeholder pension), facultative pent ru
angajați și cei cu profesii liberale.
Primul nivel:
 pensia de stat la care
contribuie angajații,
angajatorii, cei cu activități
liberale, funcționarii publici
și agricultorii.  scheme de pensii
ocupaționale altele decât
SSP cu beneficii definite și
contribuții definite
(COSRS, COMBS, COHS,
COMPS).  planuri
personale de
pensie în loc de
SERPS și SSP.
 ajutoare bănești pentru
pensionari, plata
combustibilului pentru
iarnă, alocație pentru
locuință.
Sursa: prelucra de autor din sursa Ellen M. Immergut, Kar en M. Anderson, Isabelle Schulze The
handbook of west european pension politics, 2009, Oxford University Press, pag. 63

Putem afirma că la nivel european Italia a furat startul în procesul de
reformarea a sistemului de pensii prin introducerea în anul 19 19 a un sistem de pensii
finanțat pentru angajații cu un nivel redus al veniturilor.
Sistemul de asigurări sociale din Italia este de natură Bismarkiană, accentul
fiind pus pe dezvoltarea sistemului public de pensii începând cu anii 1990.
Confruntându -se cu o lipsă de măsuri clare din partea guvernului, sistemul de pensii
private a suferit mult timp după un cadru solid de reglementare. În 1993 are loc o
reformare a sistemului public de pensii prin introducerea unui cadru de reglementare
pentru pensii finan țate suplimentar, acestea fiind necesare deoarece sistemul public de
pensii PAYG se afla într -o situație financiară critică generată de pensiile publice
destul de generoase care nu mai puteau fi menținute ca în trecut și datorită
fenomenului de îmbătrânire a populației, pensiile suplimentare fiind esențiale pentru
menținere sustenabilității sistemului pe termen lung. Încă de la început, sistemul de

41
pensii suplimentare din Italia s -a confruntat cu probleme de natură economică și
fiscală care au scos în evide nță problema de plată dublă.
În Italia există două mari instituții care gestionează pensiile, Institutul Național
de Asigurări Sociale (INPS) și Institutul Național de Asigurări Sociale pentru
funcționari Publici (INPDAP). INPS gestionează mai puțin de pa tru fonduri de pensii
în funcție de categoriile profesionale existente: pentru angajații din sectorul privat,
pentru fermieri, artizani și comercianți, pentru lucrătorii din sistemul de
telecomunicații, energie, aviație, transport, membrii ai clerului bise ricii. La polul opus
se află INPDAp care gestionează două mari fonduri de pensii și anume: fondul de
pensii pentru angajații administrației publice centrale și fondul de pensii pentru
angajații administrației locale, doctori și profesori.
În ceea ce priveș te finanțarea, primul pilon de pensii este finanțat PAYG, cu
contribuții diferite în funcție de apartenența la schemele de pensii gestionate pe
diversele categorii profesionale. În situația în care nivelul contribuțiilor nu este
suficient pentru a acoperi plata beneficiilor din pensie, guvernul transferă anual
resurse de la bugetul public.
Al doilea pilon de pensii este finanțat din contribuțiile datorate de către
angajat, angajator și Tfr, statul sprijină și el al doilea pilon de pensii prin intermediul
stimulentelor fiscale acordate angajaților care contribuie la pilon în proporție de 12%
din venitul brut realizat până la o deducere maximă anuală de 5.164 euro. Fondurile
de pensii deschise și planurile personale de pensii sunt finanțate prin intermediul
contribuțiilor plătite de către persoanele interesate, statul susținând sistemul prin
intermediul stimulentelor fiscale acordate participanților.
Dacă ne raportăm la pensiile primite de la primul pilon putem vorbi de
beneficii pentru limită de vârstă (pensie pentru limită de vârstă și pensie de vechime –
în cazul acesteia fiind necesari minimum 40 de ani de vechime în muncă), de beneficii
de urmaș și beneficii pentru dezabilități, inclusiv pensiile sociale care au fost acordate
începând cu anul 1995 cetățenil or italieni cu vârsta de peste 65 de ani care nu au
contribuit suficient pentru a se încadra la o anumită categorie de pensie, în sumă de
aproximativ 300 euro pe an. Instituțiile însărcinate cu plata beneficiului din pensie
sunt INPS și INPDAP. Beneficiile sociale trebuiau plătite începând cu 1995 din
veniturile încasate de bugetul de stat, dar în realitate acestea sunt plătite din surplusul
fondurilor de pensii INPS, adică din contribuțiile plătite de către salariați.

42
Fondurile de pensii suplimentare folos esc modelele cu contribuții definite în
timp ce modelele cu beneficii definite sunt folosite cel mai des în cazul persoanelor cu
profesii liberale. Mutațiile de natură economică și socială au avut un impact enorm
asupra sistemului de pensii italian care se confruntă în momentul de față cu un
dezechilibrul al balanței de plăti (vezi tabelul nr. 1.6).

Tabelul nr. 1.6 Pilonii și nivelurile sistemului italian de pensii
Pilonul I Pilonul II Pilonul III
 pensii
ocupaționale
voluntare
(alternative la
Tfr)  angajament
voluntar cu
angajatorul  pensii private
voluntare
Nivelul III:
Nivelul II
(menținerea
venitului)  pensiile publice
(PYAG),
obligatorii
pentru angajații
privați, pentru
cei care
desfășoară
activități
independente
(NPDAP), și alte
categorii
profe sionale;
beneficii definite
pentru
pensionarii
curenți; pensii
indexate cu
inflația  fonduri închise –
opțiune implicită
în mecanismul
privind acordul
trecut de transfer
de la Tfr;
 fonduri deschise –
afiliere colectivă
bazată pe acord la
nivel de firmă;
ambe le: fonduri
DC pentru
angajați, fonduri
DB/DC pentru
cei care
desfășoară
activități
independente  fonduri
preexistente
, cea mai
mare parte
PYAG, iar
acum se
trece la
finanțarea
DB/DC;
 stimulente
fiscale  planuri personale
prin contract de
asigurări de viață;
 fonduri deschise
cu afiliere
individuală;
 fonduri Dc și DB
pentru angajați și
cei care
desfășoară
activități
independente:
 stimulente fiscale
Nivelul I
(reducerea
sărăciei)  alocație socială;
 pensie de
bătrânețe.
Sursa: prelucrat de autor din sursa Be rnhard Ebbinghaus – The varieties of pension governance,
Pension Privatization in Europe, pag. 153

5. Sistemul țărilor din Sud -Estul UE (Ungaria, Polonia, Republica Cehă,
Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia, România).
Ungaria este de departe pri ma țară din Europa Centrală și de Est care și -a
reformat sistemul public de pensii, prin introducerea unu sistem privat organizat pe
mai mulți piloni. De asemenea, Ungaria a introdus prima ambele sisteme de
economisire privată pentru pensie (sistemul de pe nsii private obligatorii și sistemul de
pensii private facultative). Sistemul de pensii private obligatorii are aproximativ 3
milioane de participanți și gestionează active nete de 7 ,5 miliarde euro. Printre
particularitățile sistemului de pensii private obligatorii putem identifica faptul că mai

43
multe entități administrează fondurile de pensii: angajatorii, companiile financiare,
sindicatele, patronatele, camerele de comerț și chiar autorități locale.
Sistemul de pensii din Ungaria este organizat pe patru piloni după cum
urmează:
 pilonul I – sistem de stat, este de tipul PAYG și are un caracter
obligatoriu. Contribuția către pilonul I reprezintă 18,5% din venitul brut și este
suportat în următoarele proporții: 0,5% – de către salariat și 18% de către anga jator.
Vârsta legală de pensionare este de 62 de ani atât pentru femei cât și pentru bărbații.
Pilonul I este un sistem de tip DB (defined benefit) – cu beneficii definite (se
stabilește un anumit beneficiu și se calculează contribuțiile care sunt necesare pentru
atingerea acelui beneficiu);
 pilonul II – este obligatoriu pentru persoanele care vor intrate în câmpul
muncii, care au vârsta sub 35 de ani. Pentru persoanele care sunt încadrate în câmpul
mucii pilonul II este opțional. Contribuția pentru pilonul II este de 8% din salariul
brut, această cotă putând crește opțional cu încă 2% sub forma unei contribuții
suplimentare. Pilonul II este un sistem de tip DC (defined contribution) – cu
contribuții definite (beneficiile obținute variază în funcție de rezul tatele investirii
activelor fondului participantului). În cadrul pilonului II sunt scutite de impozitare atât
contribuțiile către pilon cât și beneficiile obținute de contribuabili ;
 pilonul III – a fost lansat la mijlocul anului 1994 și este un sistem
facultativ cu contribuții definite și conturi individuale;
 pilonul IV – a fost lansat în anul 2007 și este un sistem facultativ de pensii
ocupaționale, stabilite prin contracte de muncă.
„Ungaria dispune și de un fond special de protecție a acumulărilor de ca pital,
care este finanțat prin intermediul unor contribuții trimestriale obligatorii, care
reprezintă între 0,3 -0,5% din valoarea contribuțiilor. Menirea acestui fond special de
protecție este aceea de a proteja beneficiul total al pensionarilor cât și cap italul
acumulat al contribuabililor în caz de insolvență36”. Cu o populație totală de peste
zece milioane de locuitori, din care peste 17% au vârsta peste 65 de ani, Ungaria este
prima țară din Europa Centrală și de Est care si -a reformat sistemul public d e pensii

36 www.csspp.ro

44
prin introducerea sistemului multipilon ( pilonul I,II,III,IV de pensii) la care participă:
angajatori, asigurați, patronate și companiile financiare.
În cadrul sistemului de pensii obligatorii care este organizat pe două paliere,
primul palier care funcționează pe baza sistemului pay -as-you-go, iar cel de -al doilea
palier este organizat ca o schemă de pensii private care se finanțează prin capitalizare,
sunt acordate următoarele beneficii de pensie: pensia pentru bătrânețe, de invaliditate,
de accidente de muncă și boli profesionale, de urmaș și pensia de orfan.
Pentru a beneficia de pensia pentru bătrânețe trebuie să împlinești vârsta de 62
de ani, o perioadă de cotizare de 15 ani în cadrul pilonului I, lucru care îți conferă o
pensie parțială, iar pentru o perioadă de cotizare de 20 de ani beneficiezi de o pensie
de bătrânețe completă.

1.3.2. Sistemul de pesnii din România

La mai bine de douăzeci de ani de la Revoluția din 1989, sectorul politicilor
sociale din România trece printr -o perioa dă de căutări și reforme generate de dorința
de a trece la o economie de piață. Numai că trecerea către economia de piață
occidentală a lăsat în aer statul bunăstării care se baza în mare măsură pe o economie
socialistă, astfel că, perioada care a urmat a adus cu ea un amplu proces de
reorganizare a politicilor sociale. Țara noastră are o tradiție îndelungată în domeniul
politicilor sociale introducând încă din secolul al XX -lea, mai exact în anul 1912
Legea pentru organizarea meseriilor, creditului și asig urărilor muncitorești.
„Înainte de 1989, statul era principalul mijloc de realizare a drepturilor sociale
pentru toți cetățenii. Prin controlul pe care îl exercita asupra economiei și practic
asupra tuturor formelor de venit, statul deținea pârghiile care îi permiteau un înalt
grad de redistribuire a veniturilor. Tendința era de a include toată populația într -o
formă sau alta de protecție”37.
Procesul de aliniere la standardele comunitare în materie de protecție socială a
demarat încă din anul 1999 prin P rogramul Național de Aderare la UE, proces care și –
a pus amprenta asupra următoarelor direcții ale politicii sociale a României:
armonizarea legislației naționale cu legislația comunitară în domeniu, promovarea

37 Florin Lazăr, Statul bunăstării în România, în căutarea identității , Revista CalitateaVieții, Institutul
de Cercetare a Calității Vieții, 2000 , pag.15

45
dialogului social, egalitate de șanse pentru femei și bărbați, politici în domeniul
ocupării forței de muncă, securitate socială, protecția socială a persoanelor vârstnice,
combaterea excluziunii sociale, integrarea persoanelor cu handicap, în domeniul
sănătății, sănătate publică și sănătatea la locu l de muncă.
România a reușit să realizeze progrese notabile în domeniul politicilor sociale
prin alinierea politicilor naționale la acquis -ul comunitar în domeniu, „dar
configurarea unui model care să răspundă mai fidel contribuabilului și potențialului
beneficiar și adecvarea principiului contributivității prin corelarea beneficiilor în
raport de contribuții a constituit o altă problemă majoră”38.
În țara noastră, politica socială cade în sarcina Ministerului Muncii, Familiei și
Protecției Sociale sprijini t de către Ministerul Sănătății și Ministerul Educației
Naționale și are următoarele sfere de acțiune: piața forței de muncă, pensii și alte
drepturi de asigurări sociale, asistența socială, securitatea și sănătatea în muncă.
La nivelul administrației cent rale, respectarea drepturile de sănătate,
invaliditate, limită de vârstă, urmaș, accidente de muncă și boli profesionale, familie,
copii și șomaj este de competența diverselor ministere, agenții guvernamentale și case
naționale, iar la nivel local primării le și direcțiile județene de asistență și protecție
socială se ocupă de respectarea drepturilor sociale ale cetățenilor.
Cadrul legal al sistemului de pensii din România este trasat începând cu 1
ianuarie 2011 de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, lege care
reglementează modul de funcționare a sistemului de pensii, bugetul asigurărilor
sociale de stat și contribuțiile ce trebuie plătite la asigurările sociale de stat.
Instituția publică însărcinată cu buna funcționare a sistemului de pens ii este
Casa Națională de Pensii Publice care are în subordine o rețea vastă de case regionale
de pensii, iar principala misiune constă în administrarea sistemului public de pensii și
alte drepturi de asigurări sociale și a sistemului de asigurare pentru a ccidente de
muncă și boli profesionale39.
Conform legislației din România sistemul de pensii este alcătuit din următorii
piloni:

38 Carp Ana, Acumularea și redistribuirea resurselor în Sistemul Asigurărilor Sociale, Editura
Economică, București, 2012, pag.20
39http://www.cnpas.org/portal/Misiune

46
 pilonul I: de tip PAYG – componentă obligatorie administrată public, cadrul
juridic pentru acest pilon fiind reglementat prin Leg ea 263/2010;
 pilonul II: componentă obligatorie administrată privat, cadrul juridic pentru
acest pilon fiind reglementat prin Legea 411/2004 privind fondurile de pensii
administrate privat modificată și completată de legea numărul 23/2007;
 pilonul III: com ponentă facultativă administrată privat, cadrul juridic fiind
reglementat de Legea 204/2006 privind pensiile facultative.
Pilonul I de pensii are un caracter obligatoriu și reprezintă pensiile publice
plătite de către stat. Finanțarea pilonului I este asig urată pe bază de redistribuire,
bugetul asigurărilor sociale constituindu -se prin contribuțiile persoanelor active.
Contribuțiile datorate de către angajat reprezintă 10,50% (pentru condiții de muncă
normale, deosebite și speciale) incluzând aici și contr ibuția de 3,5% către pilonul II,
există și un plafon care se aplică bazei de calcul care este echivalentul a cinci ori
venitul mediu brut estimat pe sursă de venit. Contribuțiile datorate de către angajator
reprezintă 20,80% pentru condiții normale de munc ă, 25,80% pentru condiții
deosebite de muncă și 30,80% pentru condiții speciale de muncă40.Având o
administrare publică rolul pilonului I constă în asigurarea unei pensii de bază,
garantată prin intermediul garanțiilor de stat. Valoarea pensiei depinde de: veniturile
realizate, valoarea punctului de pensie41; Categoriile de pensii suportate din cadrul
pilonului I sunt următoarele: pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia
anticipată parțial, pensia de invaliditate, pensia de urmaș și ajutorul de deces care se
acordă tot din contribuțiile acordate către pilonul I.
Pilonul II este un sistem de pensii administrat privat cu contribuții definite, are
un caracter obligatoriu pentru persoanele cu vârsta de până la 35 de ani și facultative
pentru pers oanele cu vârsta cuprinsă între 35 și 45 de ani42. Finanțarea acestui pilon se
bazează pe acumulare și reprezintă pensiile administrate de către companii autorizate
și controlate de către Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.
Contribuția l a acest pilon constă în redirecționarea a 4% pentru anul 2013 din

40 Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 107
din 22.01.2 013
41 Valoarea punctului de pensie pentru anul 2013 este de 762,1 lei stabilită prin Ordonanța de Urgență a
Guvernului, nr. 1/2013 privind modificarea și completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice, publicată în Monitorul Oficia l, Partea I, nr.53 din 23.01.2013, Art.II
42 Legea nr. 263/2010, Art.6, alin. 1 , Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 852 din 20 decembrie
2010

47
contribuțiile sociale plătite către pilonul I către una din companiile care administrează
pensii facultative43. La data începerii colectării de contribuții către pilonul II în anul
2008 contr ibuția era de numai 2% urmând ca aceasta să crească cu 0,5% pe fiecare an
până ajunge la un nivel de 6% în anul 2016. Rolul pilonului II constă în completarea
pensiei de bază pentru asigurarea unei independențe financiare a pensionarului, fiind
garantată p rin intermediul unui fond de garantare. Valoarea pensiei depinde de:
veniturile realizate de participanții la fondul de pensii și perioada pentru care aceștia
au cotizat,existând un plafon care se aplică la baza de clacul, de cinci ori venitul
mediu brut e stimat, sau 35% din venitul mediu brut estimat.
Pilonul III de pensii este un sistem de pensii facultative cu contribuții definite,
administrat de companii private pe bază de conturi individuale, este reglementat prin
legea 204/2006 privind pensiile facult ative, are un caracter facultativ, având un mod
de finanțare bazat pe acumulare. Contribuția pentru pilonul II se efectuează din
salariul lunar brut al asiguratului în limita unei sume care reprezintă echivalentul a
400 de euro într -un an fiscal. Rolul pil onului III: completează pensia obținută din
pilonul I și II , pentru asigurarea unui nivel de trai ridicat. Valoarea pensiei depinde de:
contribuțiile efectuate de participanții la fondul de pensii și perioada pentru care
aceștia au cotizat.
„Spre deosebire de pensiile private obligatorii -pilonul II, legislația pilonului
III nu interzice participarea la pensiile facultative în funcție de vârstă, orice persoană
poate contribui la sistem cu până la 15% din veniturile brute realizare lunar. Însă,
pentru a putea beneficia de o pensie facultativă, condițiile actuale în domeniu prevăd
ca fiecare participant să aibă cel puțin 90 de contribuții lunare dar nu consecutive
făcute către fondul de pensii administrat privat, o vârstă de cel puțin 60 de ani și o
sumă minimă acumulată”44.
Începând cu anul 2009 se acordă și o pensie socială minim garantată prin
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2009, ai cărei beneficiari sunt pensionarii
sistemului public de pensii care au domiciliul în România, indiferent de data înscri erii
la pensie. Începând cu anul 2010 acesta poartă denumirea de indemnizație socială

43 Legea nr.6/2013 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2013, Art. 18, alin.2 , publicată în
Monitorul Oficial nr. 107 din 22.02.2013
44 http://www.csspp.ro/pilonul -3

48
pentru pensionari45. Cuantumul indemnizației se stabilește anual prin Legea Bugetului
de stat, pentru anul 2013 cuantumul fiind în sumă de 350 lei.

45 Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, art.7 ,
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 din 30 iunie 2010

49
CAPITOLUL 2
PIAȚA PENSIILOR PUBLICE ȘI PRIVATE DIN
ROMÂNIA, O PRIVIRE ASUPRA EVOLUȚIEI
SISTEMULUI DE PENSII

Reforma sistemelor de pensii adoptată și implementată de -a lungul ultimelor
două decenii a urmărit creșterea treptată a vârstei de pensionare , reducerea
prestațiilor sociale, limitarea posibilităților de pensionare anticipată și modificarea
formulelor de calcul ale pensiilor. Toate aceste măsuri adoptate au avut la bază o
justificare pur economică, urmărind în felul acesta asigurarea adecvării și
sustenabilității financiare pe termen lung a sistemelor de pensii îmbătrânite sub
greutatea cumpătării fiscale. În momentul de față există un consens în rândul țărilor
membre ale Uniunii Europene și anume trecerea la sistemele de pensii private care
pentru moment reprezintă singura soluție viabilă de redresare a sistemelor de pensii
publice și de stimulare a piețelor financiare în vederea realizării unei creșteri
economice viitoare. O mare parte a reformele întreprinse asupra sistemelor de pensii
au fost ghidate de principiul durabilității sistemelor de pensii, în timp ce principiul de
adecvare al veniturilor obținute din pensie a fost adesea neglijat.
Actuala criză economică pe care o traversează Europa a scos în evidență
caracterul problematic al adecvă rii și al inegalității veniturilor obținute din pensie,
astfel că trecerea la sistemele de pensii private are ca scop reducerea acestor
inegalități ale veniturilor obținute din pensie și o trecere a responsabilității acordării
veniturilor viitoare din pen sie de la sistemul public către sistemul privat. Deoarece
reformele angajate asupra sistemelor publice de pensii au avut ca efect regresul
ratelor de înlocuire a veniturilor la o anumită vârstă, la nivelul Uniunii Europene s –
au dezvoltat diferite forme ale mixtului de pensii public -privat.
În funcție de tradiția sistemului de pensii, de modelul de pensii adoptat,
Bismark sau Beveridge, țările membre ale Uniunii Europene se află în diverse etape
ale dezvoltării sistemelor de pensii: în timp ce în unele țări gestionarea sistemelor
multipilon este o tradiție îndelungată, în altele dezvoltarea sistemelor de pensii
private nu este completă, sistemele publice de pensii fiind încă dominante.
În momentul de față, la nivel european, reforma sistemelor de pensii, atât
publice cât și private este influențată de integrarea economică și socială si de

50
globalizarea piețelor financiare. Acest deziderat vine în contradicție cu
implementarea politicii sociale la nivel național, deoarece integrarea economică și
socială, adică i ntegrarea europeană limitează reforma socială la nivel național. Cu
toate acestea, măsurile de factură socială rămân la latitudinea statelor membre și își
urmează propria logică politică și electorală.
Implementarea sistemelor de pensii private reprezintă o parte importantă a
procesului de reformare generală a sistemelor de pensii cu un impact major asupra
adecvării și viabilității viitoare a pensiilor.
Dintre motivele care au stat la baza implementării sistemelor de pensii private
la nivel european putem e numera:
 diversificarea modalităților de asigurare a veniturilor viitoare din pensie;
 o transparență mai mare a sistemelor de pensii existente;
 creșterea responsabilității individului în asigurarea venitului din pensie.
 compensarea reducerii ratelor viitoar e de înlocuire ale sistemelor publice
de pensii;
Dezvoltarea și diversificarea modalităților de furnizare de pensii finanțate și
administrate privat reflectă, de asemenea, și alte tendințe în societate cum ar fi, de
exemplu societățile dezvoltate economic care prin intermediul fondurilor de pensii
administrate privat ar furniza persoanelor fizice o mai mare responsabilitate privind
veniturile viitoare și speranța că diversificarea riscurilor cu ajutorul pensiilor
finanțate privat ar aduce venituri mai mari, venituri care nu puteau fi obținute în
cadrul sistemelor de pensii existente anterior. Prin introducerea sistemelor de pensii
administrate privat în unele state se realizează o împărțire a riscurilor privind
veniturile viitoare din pensie între public și privat, sarcina privind furnizarea de
pensii adecvate pentru persoanele cu venituri mici cade astfel în spatele sistemului
privat. La nivelul Uniunii Europene, putem diferenția, pe baza sistemelor de pensii
utilizate, patru categorii de țări:
 „țări care ut ilizează foarte puțin sistemele de pensii private și nu
intenționează să schimbe acest lucru în perioada următoare (Spania și Franța);
 țări în care o parte din pensia acordată este furnizată de către sistemele
de pensii private ( Danemarca, Olanda și Mare a Britanie);

51
 țări în care reforma sistemului de pensii constă în construcția unui sistem
obligatoriu de pensii private (Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, România,
Slovacia, Suedia);
 țări cu sisteme de pensii nefinanțate tradiționale, care acum își extind
sistemele de pensii către o componentă privată (Germania, Italia, Austria)”46.
Modalitatea de furnizare a unui venit adecvat la vârsta pensionării este foarte
diversificată la nivelul statele membre astfel că toate statele membre au un pilon de
pensii nefinanțat (PAYG), la care contribuie toată forța de muncă ocupată, pilon care
în unele state membre este completat de sisteme prin capitalizare. În majoritatea
statelor membre, aceste sisteme sunt suplimentate prin furnizarea de pensii
ocupaționale private, care pot fi voluntare sau obligatorii.
Unul dintre motivele pentru o dezvoltare mai amplă a pensiilor private, în
unele țări îl constituie nivelul mic al venitului de înlocuire furnizat de către sistemul
public de pensii. În unele state membre, sistemele de pensii de stat sunt forfetare în
timp ce în altele , ele sunt în strânsă legătură cu venitul obținut , dar fac obiectul unui
plafon destul de scăzut sau oferă doar o mică rata de înlocuire pentru veniturile
reglementate . În aceste cazuri , sistem ele private trebuie să contribuie într-o măsură
importantă pentru a asigura rate de înlocuire adecvate pentru pensionari. În Europa
Centrală, statele membre se bazează, în mod tradițional, mai mult pe pensiile de tip
PAYG , în timp ce în Europa de Nord -Vest state membre (Marea Britanie, Olanda,
Danemarca) se bazează mai mult pe pensii ocupaționale , iar în ultimul deceniu , un
număr tot mai mare de țări din Europa de Est au introdus sistemul obligatoriu
(Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, România , Slovacia, Suedia) .
Un subiect care nu este luat în discuție de către populația tânără, este
bătrânețea, însă fie că ne place sau nu, după o viață de muncă urmează perioada
pensionării, perioadă în care indivizii sunt nevoiți să trăiască din ceea ce au
acumulat până la momentul respectiv. Cu toate acestea, oamenii nu se pregătesc mai
deloc pentru această perioadă dificilă din punct de vedere financiar, în schimb,
pentru alte evenimente de scurtă durată, cum ar fi nunta, spre exemplu, se fac
planificări cu mult timp în urmă. Subiectul privind pensionarea este cu atât mai
important cu cât evoluția societății, și implicit a omenirii este una continuă.

46 Sursa, www.csspp.ro

52
Referitor la venitul primit sub formă de pensie acesta este considerat ca fiind
o componentă esențială a c iclului de viață a fiecărui individ, și poate să provină din
unul dintre cei patru piloni care sprijină persoanele în vârstă, și anume: pensii
publice redistributive, pensii private cu acumulare de fonduri sau economii private
directe și munca post -pension are.
La nivel practic, asigurarea de pensii publice după pensionare reprezintă un
stimulent negativ pentru a mai economisi în domeniul privat în timpul vieții active, și
astfel, pentru majoritatea persoanelor principala sursă de venit la pensie este
repre zentată de planurile de pensii publice și private pe care le -au realizat de -a
lungul perioadei de activitate.
În ceea ce privește sistemul privat de pensii, acesta este o apariție relativ nouă
în peisajul socio -economic al multor țări, apariție care se d atorează factorilor
demografici și sociali care se manifestă în ultima perioadă la nivel mondial. Astfel
spus, îmbătrânirea populației concomitent cu reducerea populației active, dar și
problemele micro și macroeconomice cu care se confruntă țările dezvolt ate și în curs
de dezvoltare, probleme care se vor accentua în următoarele decenii, au transformat
subiectul protecției sociale a persoanelor în vârstă și problema gestionării eficiente a
pensiilor într -o provocare majoră pentru toți actori implicați în ac est proces.
Altfel spus, din cauza creșterii populației vârstnice și a diversificării nevoilor
specifice acestei categorii a populației, a fost tot timpul și încă este nevoie de o
echilibrare a raportului dintre resursele financiare necesare plății pensii lor, pe de o
parte, și de crearea altor modalități și formule de asigurări sociale, pe de altă parte.
Referitor la protecția socială prin intermediul asigurărilor de pensii, putem
afirma faptul că asigurările sociale „sunt parte componentă a sistemului de
securitate socială care are drept obiectiv principal compensarea prin beneficii în bani
sau în servicii a imposibilității obținerii veniturilor salariale pentru o perioadă de
timp”47.
Astfel, pentru persoanele în vârstă, pensiile sunt un element vital a l sistemului
de protecție socială, rolul principal al sistemului de pensii fiind acela de a acorda un
venit de înlocuire pentru pierderea integrală sau parțială a veniturilor provenite din
activitatea profesională.

47Raportul Administrației Prezidențiale, Comisia Prezidențială pentru Analiza Riscurilor S ociale și
Demografice, Riscuri și inechitate socială în România, Septembrie 2009, pag. 67

53
Totodată, putem afirma faptul că majori tatea statelor lumii încearcă să
găsească soluții noi, adecvate momentului prin care trecem. Până în momentul de
față majoritatea formulelor implementate au în vedere, un amestec de ecuații de
pensii publice și private, obligatorii și opționale, ce se baze ază pe capitalizarea
contribuțiilor persoanelor și mai puțin pe redistribuirea bazată pe solidaritatea dintre
generații, cum era cazul în vechiul sistem, în această situație accentul mutându -se pe
accentuarea răspunderii individuale în realizarea fondurilo r financiare necesare
pentru plata propriei pensii.
Sistemul de pensii din România este pus în fața unei reforme cauzată de o
serie de factori economici și sociali interni și externi care au adus schimbări atât în
ceea ce privește sistemul public de pens ii cât și în ceea ce privește sistemele private
de pensii.
Aceste direcții de acțiune s -au delimitat preocupărilor generale manifestate în
domeniul pensiilor de către statele membre ale Uniunii Europene. În contextual
actual al unei societăți îmbătrânite, va fi din ce în ce mai greu să se asigure
sustenabilitatea financiară a sistemelor de pensii, motiv pentru care sistemul
pensiilor private și facultative reprezintă cea mai bună soluție în momentul de față
pentru scoaterea din colapsul financiar a sistemul ui de pensii.
În prezent, în România populația se reduce din ce în ce mai mult, tendința
fiind din păcate ireversibilă, iar fenomenul suprapunându -se peste cel de îmbătrânire
a populației, care, de asemenea, se accelerează. Astfel, dacă la începutul anilo r 90
raportul de dependență între persoanele active și pensionari era de 3,3:1, în mai
puțin de douăzeci de ani acest raport a devenit subunitar. Teoretic, statisticile
demonstrează că mai puțin de un salariat susține mai mult de un pensionar, din
contribu ții către pensia din sistemul public, rezultând o situație în care sunt din ce în
ce mai mulți pensionari și din ce în ce mai puțini contribuabili la sistemul de pensii.
Fondurile de pensii private, constituite prin contribuțiile individuale ale
participa nților, sunt administrate de companii private, și prin intermediul acestora
România s -a alăturat țărilor din Europa Centrală și de Est, care au deja un sistem de
pensii privat bine dezvoltat, măsurile adoptate au avut în vedere: restabilirea
echilibrului î ntre generații, restabilirea echilibrului financiar al sistemului public de
pensii, precum și întregirea actualului sistem de pensii, de tip "pay as you go" (PAYG
– "ești plătit pe măsură ce ieși din sistem").

54
Însă, buna funcționare a sistemului și succes ul măsurilor adoptate depind de
mai mulți factori precum: nivelul și răspândirea gradului de acoperire a sistemului,
mărimea contribuțiilor și al randamentelor, un mediu economic stabil, reglementarea
și supravegherea corectă a sectorului financiar, un sis tem bancar sănătos,
informarea populației și restabilirea încrederii în sistemul de pensii prin creșterea
transparenței, gestionarea fondurilor de pensii private de către specialiști în
domeniu, precum și micșorarea costurilor de administrare a fondurilor de pensii
private.

2.1.Piața pensiilor private în România – pilonul II (2008 -2014)

La începutul perioadei de analiză, în anul 2008 erau active un număr de
paisprezece fonduri de pensii, administrate de paisprezece administratori autorizați de
către CS SPP pentru pilonul II: ING, ARIPI, VITAL, PRIMA PENSIE, OTP, BRD,
AIG, INTERAMERICAN, OMNIFORTE, PENSIA VIVA, BCR, BANCPOST, KD,
AZT VIITORUL TĂU. La finele anului 2009 pe piața pensiilor private pilon II mai
erau active doar doisprezece fonduri de pensii administrate privat ca urmare a
proceselor de fuziune prin absorbție a fondului de pensii administrat privat
BANCPOST – fond absorbit de către fondul de pensii administrat privat EUREKO –
fond absorbant și fondul de pensii administrat privat OMNIFORTE – fond absorbit
care a fuzionat cu fondul de pensii administrat privat BCR – fond absorbant. Tot în
acest an fondul de pensii INTERAMERICAN a primit aprobare de la Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor să își schimbe denumirea în EUREKO.
În anul 2010 erau active numai nouă fonduri de pensii din cele doisprezece
fonduri de pensii administrate privat din cadrul pilonului II ca urmare a proceselor de
fuziune dintre fondul de pensii PRIMA PENSIE și OTP – fonduri absorbite de către
fondul de pensii BCR – fond absorban t și fuziunea dintre fondul de pensii KD – fond
absorbit de către fondul de pensii administrat privat EUREKO. Tot în același an
societatea de asigurări AIG Asigurări România devine Alico Asigurări România , prin
dobândirea numelui acționarului majoritar, Ame rican Life Insurance Company
(ALICO), odată cu preluarea noului nume, și societatea AIG Fond de Pensii , al cărei
acționar majoritar este ALICO Asigurări , va deveni ALICO Societate de Administrare
a unui Fond de Pensii Administrat Privat, care va acționa pe piața pilonul II de pensii

55
private. În martie 2013 , pe piața pensiilor private pilon II erau active doar opt fonduri
de pensii ca urmare a deciziei CSSPP din luna martie 2013 de retragere a autorizației
fondului de pensii administrat privat PENSIA VIVA, a schemei de pensii și a
administratorului S.C. AVIVA PENSII PRIVATE SAFAPP, fiind șterse din Registrul
CSSPP ca urmare a fuziunii prin absorbție cu fondul de pensii administrat privat
ALICO. De -a lungul perioadei analizate au avut loc mai multe fuziuni î ntre fondurile
de pensii private pilon II, procesul de fuziune fiind reglementat prin legislație și
norme emise de către CSSPP, proces care a condus la o mai bună consolidare a pieței
pensiilor private pilon II din țara noastră. În anul 2014 pe piața pensi ilor private pilon
II, din țara noastră activează un număr de 8 fonduri de pensii administrate privat
pilonul II.
În anul 2008 activele nete ale celor 14 fonduri de pensii, autorizate de către
CSSPP în cadrul pilonului II reprezentau numai puțin de 831.895 .552,7 lei
(aproximativ 208,7 milioane de euro), valoarea acestora a crescut în anul 2009 la
2.384.385.399 lei (564 milioane de euro), o creștere mai mare de aproximativ trei ori
față de luna decembrie a anului precedent, cele mai mari performanțe fiind în registrate
de către fondurile de pensii ING, AZT VIITORUL TĂU și ARIPI (vezi graficul nr.
2.1). În anul 2010, fondul de pensii administrat privat BCR înregistrează o ușoară
creștere a cotei de piață de la 4,3 în anul 2009 la aproximativ 5,1 % în anul 2010, în
timp ce fondul de pensii EUREKO crește ușor de la 5,3% la 5,5% contribuind astfel la
creșterea activelor nete virate către fondurile de pensii cu 24% în luna decembrie 2010
față de aceeași lună a anului 2009. În anul 2011 fondurile de pensii administ rate
privat administrau și gestionau active nete în valoare de 6.416,36 milioane lei
(1.485,37 milioane de euro) în creștere cu 48,12% față de anul 2010, fondurile de
pensii ING, AZT VIITORUL TĂU și ARIPI menținându -și poziția de lideri în piață
însumând 69,91% din totalul activelor nete.

56
Graficul nr. 2.1 Evoluția activelor nete ale fondurilor de pensii private în
perioada 2008 – 2014 (% din totalul activelor gestionate)

Sursa: Grafic realizat de autor pe baza informațiilor furnizate de buletine le lunare emise de
către CSSPP și ASF pentru anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 informațiile au fost furnizate de
buletinele informative emise la 31 decembrie iar pentru anul 201 4 pe baza buletinu lui informativ emis
la 31 august 2014 . Pentru fondul de pe nsii administrat privat pilonul II ALICO pentru anii 2008 și
2009 activele nete sunt cele ale fondului de pensii administrat privat AIG, iar pentru fondul de pensii
administrat privat EUREKO pentru anul 2008 activele nete sunt cele ale fondului de pensii a dministrat
privat pilon II, INTERAMERICAN. Pentru fondul administrat privat PENSIA VIVA pentru anul 2013 și
2014 nu avem informații deoarece a fost absorbit prin fuziune de către fondul de pensii administrat
privat ALICO.
Valoarea activelor nete administra te de către fondurile de pensii administrate
privat pilonul II în luna decembrie 2012 a ajuns la 9,64 miliarde de lei (2,18 miliarde
euro), adică o creștere de 50,20% față de aceeași lună a anului precedent. La 31 martie
2013, valoarea activelor nete gesti onate de fondurile de pensii din cadrul pilonului II
au crescut cu 9,40% față de luna decembrie a anului 2012 ajungând la o valoare de
10,54 miliarde de lei (2,39 miliarde de euro). Primele trei fonduri de pensii ING, AZT
VIITORUL TĂU, ALICO dețineau împre ună o pondere de aproximativ 75% din
activele nete gestionate în cadrul pilonului II. Putem observa că față de anul precedent
fondul de pensii administrat privat ARIPI pierde poziția trei în clasament datorită
dublării activelor nete ale fondului de pensii ALICO de la 7,08% în anul 2012 la
14,05% în martie 2013 ca urmare a fuziunii cu fondul de pensii PENSIA VIVA. La

57
finalul anului 2008, în cadrul pilonului II de pensii administrat privat erau înregistrați
un număr de 4.031.421 de participanți, adică 83,55% din totalul salariaților din țara
noastră.
Valoarea totală a activelor nete la 31 august 2014 a fost de 17,35 miliarde de
lei, aproximativ 3,93 miliarde de euro, înregistrând o creștere anuală de aproximativ
40,57%.
Graficul nr. 2.2 Evoluția numărului de participanți la fondurilor de pensii
private în perioada 2008 – 2014 (mii persoane)

Sursa: Grafic realizat de autor pe baza informațiilor furnizate de buletinele lunare emise de
către CSSPP și ASF, pentru anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 și 2014 informațiile au fost
furnizate de buletinele in formative emise la 31 decembrie. Pentru fondul de pensii administrat privat
pilonul II ALICO pentru anii 2008 și 2009 activele nete sunt cele ale fondului de pensii administrat
privat AIG, iar pentru fondul de pensii administrat privat EUREKO pentru anul 2008 activele nete sunt
cele ale fondului de pensii administrat privat pilon II, INTERAMERICAN. Pentru fondul administrat
privat PENSIA VIVA pentru anul 2013 și 2014 nu avem informații deoarece a fost absorbit p rin fuziune
de către fondul de pensii administrat privat ALICO.
Anul 2009 a fost marcat de o scădere constantă a numărului de salariați ( -7 %
față de anul precedent), de creșterea numărului de șomeri (62% față de anul
precedent) de o reducere a salariului si a produsului inter brut cu aproximativ 7% față
de aceeași perioadă a anului 2008, cu toate aceste impedimente în anul 2009
înregistrăm o creștere a numărului de contribuabili la pilonul II cu aproximativ 13%

58
față de anul 2008 ajungând la 4.565.116 de p ersoane care au contribuit la cele 12
fonduri de pensii administrate privat autorizate de către CSSPP în anul 2009. În
perioada iulie – decembrie 2009, numărul de participanți la pilonul II de pensii a
înregistrat valori subunitare cuprinse între -0,8 și 0,9%, și de această dată fondurile de
pensii ING, AZT VIITORUL TĂU și ARIPI au ocupat primele poziții în ceea ce
privește numărul de participanți, în pofida trendului descrescător al numărului de
salariați din cadrul economiei naționale datorat crizei econ omice (vezi graficul nr.
2.2).
La finele anului 2009, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări
Sociale a repartizat aleatoriu un număr de aproximativ 330 de mii de persoane, fapt
care conduce la creșterea gradului de concentrare a numărului de persoane pentru cele
trei fonduri de pensii la 69% din numărul total de participanți. În anul 2010, mai erau
active 9 fonduri de pensii din cele 14 care activau în anul 2008, și însumau un număr
de 5.186.400 de participanți față de 4.565.116 de persoane în anul 2009, adică o
creștere cu 5,6%, în condițiile în care CNPAS a repartizat aleatoriu în acest an 221 de
mii de persoane, astfel din anul 2008 până în anul 2010 fiind repartizate aleatoriu
aproximativ 974 de mii de persoane, reprezentând 17% din part icipanții la pilonul II.
În semestru II al anului 2010, numărul de participanți a cunoscut o creștere subunitară
față de 2009 până la -1,8%.
Deși, începând cu luna februarie a anului 2010 participanții în cadrul pilonului
II au fost repartizați în mod ega l către cele nouă fonduri de pensii administrate private
autorizate de către CSSPP, fondurile de pensii ING, AZT VIITORUL TĂU și ARPI
și-au menținut poziția de lideri ai pieței pensiilor private pilonul II, ajungând la un
grad de concentrare de 67% din num ărul total de participanți la sistemul de pensii
administrat privat pilonul II. În anul 2011, numărul total de participanți la sistem era
de 5.516,04 mii de persoane, în creștere cu 6,36% față de aceeași perioadă a anului
trecut, numărul de persoane repar tizate aleatoriu de către CNPP în anul 2011 ajungând
la 271.151 de persoane, aproximativ 82,26% din numărul de participanți în cadrul
pilonul de pensii. Primele trei poziții în cadrul fondurilor de pensii cu cei mai mulți
participanți fiind ocupate tot de ING, AZT VIITORUL TĂU și ARIPI al căror grad
de concentrare al numărului de participanți a scăzut de la 67% în anul 2010 la 64,71%
în 2011.

59
În anul 2012 în Registrul de participanți figurau un număr de 5,77 milioane de
persoane, fapt care se traduce într -o creștere cu aproximativ 4,60% față de aceeași
perioadă a anului trecut. Deși numărul de participanți a crescut constant pe parcursul
celor doisprezece luni ale anului 2012 acestea au înregistrat pentru toate fondurile de
pensii analizate valori subunita re cuprinse între 0,22 -0,62%. Primele trei poziții în
clasament fiind ocupate tot de ING, AZT VIITORUL TĂU și ARIPI, fonduri care
dețineau împreună aproximativ 63% din totalul celor 5,77 milioane de participanți în
cadrul pilonului II.
La finele trimestru lui I din 2013, în cadrul pilonului II de pensii erau
înregistrate un număr de 5,86 milioane de participanți în creștere cu aproximativ
4,55% față de luna martie a anului 2012 (vezi graficul nr. 3.3). De asemenea, în
primul trimestru al anului 2013 un numă r de 86 de mii de participanți au intrat în
sistem din care aproximativ 83 de mii de participanți care nu și -au manifestat dorința
de a contribui la un anumit fond d pensii au fost repartizați aleatoriu de către CSSPP.
În 2013 cea mai mare creștere a număr ului de participanți o înregistrează fondul de
pensii ALICO care crește de la 6,75% în anul 2012 la 14,04% în martie 2013, creștere
care se datorează în mare parte fuziunii cu fondul de pensii administrat privat
PENSIA VIVA.
La 31 august 2014 în cadrul sis temului de pensii administrate privat pilonul II
erau înregistrați un număr de 6,19 milioane de participanți, în creștere cu 4,20% față
de anul 2014 și cu 0,245 f ață de luna iulie a aceluiași an.

60
Graficul nr. 2.3 Cota de piață a fondurilor de pe nsii private în funcție de
participanți în luna august 2014 (%)

Sursa: realizat de autor din sursa Buletin Lunar 8/2014, Autoritatea de Supraveghere
Financiară

Graficul nr. 2.4 Numărul de participanți la fondurile de pensii private în
lunile decembrie 2 008 și august 2014

Sursa: realizat de autor din sursa CSSPP, Buletin lunar decembrie 2008 și Buletin Lunar
8/2014, Autoritatea de Supraveghere Financiară

După cum putem observa din graficul nr.2.4 dintr -un total de 4.031.421
participanți fondurile de pe nsii administrate privat analizate dețineau aproximativ
87,72% (3.536.761) din totalul de participanți, diferența de 494.660 de participanți
fiind deținută de celelalte fonduri de pensii. Fondul de pensii administrat privat ING

61
este lider de piață cu peste un milion de participanți urmat de AZT VIITORUL TĂU
cu 947.383 de participanți și ARIPI cu 371.697 de participanți.
Fondul de pensii administrat privat ING pornește de la un număr de 1 .504,29
mii de participanți înregistrați în luna mai 2008 și ajunge la 1.834,00 mii de
participanți în august 2014 , menținându -și poziția de lider de -a lungul perioadei
analizate. Pe coordonatele aceluiași trend crescător, s -a menținut de -a lungul perioadei
analizate și fondul de pensii AZT VIITORUL TĂU pornind de la 1.158,2 1 mii
participanți în mai 2008 ș i înregistrând în august 2014 aproximativ 1.429,91 mii de
participanți. Locul trei este ocupat de fondul de pensii administrat privat ALICO cu
880,30 mii de participanți care depășește fondul de pensii ARIPI datorită preluăr ii
prin fuziune a fondului de pensii administrat privat PENSIA VIVA.

2.1.1. Structura investițiilor la fondurile de pensii administrate privat pilonul II

Anul 2008 prinde fondurile de pensii private obligatorii pilonul II în plin
proces de constituire a portofoliilor de plasamente. Principalele instrumente de
investire utilizate de către ad ministratorii fondurilor de pensii erau titlurile de stat și
municipale, astfel că la finele lunii mai fondurile de pensii administrate privat
plasaseră aproximativ 42 % din active în titluri de stat și obligațiuni municipale,
valoarea investiție ridicându -se la aproximativ 10 milioane de euro și 45% din
activele gestionate fiind plasate în depozite bancare, 11 milioane de euro, o parte
consistentă din această sumă fiind pregătită pentru noi plasamente în titluri de stat
ajungându -se ca la sfârșitul lunii septembrie 2008, aproximativ 80% din resursele
financiare administrate de către fondurile de pensii să fie investite în obligațiuni. În
decembrie 2008, obligațiunile de stat și municipale reprezentau 60,49% din activele
totale ale fondurilor de pensii, ceea ce denotă riscul scăzut asumat de administratori.
Unele fonduri de pensii au ajuns să aloce chiar mai mult în astfel de plasamente ,
BANCPOST, KD si AIG au blocat în ju r de 70% din investiții în titlurile de stat,
acestea fiind fondurile care si -au asumat cele mai puține riscuri, încadrându -se în
trendul general al anului 2008, în care banii erau plasați în active sigure.
Un alt instrument de plasament preferat de către fondurile de pensii în 2008 au
fost obligațiunile corporatiste care în luna decembrie 2008 au reprezentat aproximativ
24% din investițiile fondurilor de pensii, având dezavantajul că sunt mai riscante

62
decât cele garantate de stat și avantajul că oferă câș tiguri mai mari. Fondurile de
pensii ING si OMNIASIG sunt administratorii care au alocat sume mai mari în aceste
instrumente, ponderea lor in total investiției depășind 20% la fiecare. Ponderea
depozitelor bancare în portofoliul investițional al fondurilor de pensii a scăzut treptat
pe parcursul anului 2008 de la 40% în iunie la 15,50% în septembrie și ajung la finele
lunii decembrie la 13,20%, fondul de pensii administrat privat ING fiind primul fond
de pensii care a renunțat la depozite. La polul opus, fo ndurile de pensii KD,
INTERAMERICAN și PRIMA PENSIE aveau alocat aproape 30% din investiții în
depozite bancare. Investițiile în instrumente ale pieței monetare, conturi și depozite nu
trebuie să depășească un procent mai mare de 20% din valoarea totală a activelor
gestionate de către fondul de pensii48.
Dezideratul fondurilor de pensii este acela ca pe termen lung, investițiile să
atingă randamente mari, în 2008 randamentele mari erau în strânsă legătură cu
plasamentele în acțiuni, acestea din urmă având c el mai mare potențial de creștere,
fiind singurele care puteau propulsa rentabilitatea unui fond de pensii. Fondul de
pensii administrat privat BRD a fost primul fond de pensii care și -a asumat riscul de a
investi mai mult pe bursa și a plasat în 2008 apro ximativ 10% din portofoliu în
acțiuni. ING, BCR și PRIMA PENSIE au alocat doar 4% din activele pe care le
gestionau în acțiuni, INERAMERICAN și PENSIA VIVA aveau la finele anului mai
puțin de 1% din portofoliu plasat în acțiuni în timp ce fondul de pensii administrat
privat KD nu deținea în 2008 nici o acțiune în portofoliu. Expunerea mică pe bursă în
2008 este justificată de faptul că Bursa de Valori București a scăzut în 2008 cu 50%.
Fondurile de pensii administrate privat, atât cele obligatorii pilonul II cât și cele
facultative pilonul III, au avut o expunere pe acțiuni mai mică de 10% pe tot
parcursul anului, expunere pe care au redus -o continuu în ultimele luni din 2008, când
pierderile bursiere s -au accentuat.

48 Legea nr.411/2004 republicată privind fondurile de pensii administrate privat, Art. 25, litera a

63
Graficul nr. 2.5 Structura portofo liului de investiții al fondurilor de pensii
administrate privat în decembrie 2008

Sursa: realizat de autor din sursa CSSPP, Buletin lunar decembrie 2008 http://www.csspp.ro .

Din graficul nr. 2.5 reiese faptul că, fondu rile de pensii administrate privat și –
au îndreptat atenția în 2008 către obligațiunile de stat și municipale cel mai important
motiv fiind randamentul ridicat pe care îl pot obține din aceste investiții. Obligațiunile
și alte valori mobiliare emise de auto ritățile administrației publice locale din România
sau din statele membre ale UE ori aparținând Spațiului Economic European trebuie să
fie în procent de până la 30% din valoarea totală a activelor fondului de pensii49.
Randamentele medii obținute de cumpără torii obligațiunilor de stat în 2008 au fost
următoarele: 10,74% pentru titlurile cu scadență la 6 luni și un an, 9,99% pentru
titlurile pe trei ani și 9,45% pentru titlurile pe 5 ani. Câștigurile financiare generate de
fondurile de pensii administrate pr ivat pilonul II în anul 2008 s -au ridicat la
aproximativ 10 milioane de lei.
Cu o valoare a activelor nete gestionate în anul 2009 de 2.384,4 milioane lei și
un număr de participanți conform Registrului participanților de 4.913.153 persoane,
structura port ofoliului de investiții a fondurilor de pensii administrate privat pilonul II
a fost caracterizată de precauție, fondurile de pensii administrate privat preferând să
investească cu precădere în active cu grad scăzut de risc. Dacă la sfârșitul lunii
ianuari e situația procesului investițional a fondurilor de pensii se prezenta în felul
următor: 58,39% titluri de stat, 2,93% obligațiuni municipale, 25,31% obligațiuni
corporative, 11,45% conturi bancare, 1,21% acțiuni și 0,7% fonduri mutuale, la finele

49 Legea nr.411/2004 republicată privind fondurile de pensii adminis trate privat, Art. 25, litera c

64
lunii de cembrie 2009 structura portofoliului de investiții se prezenta în felul următor:
64,70% titluri de stat, 1,28% obligațiuni municipale, 13,23% obligațiuni corporative,
4,90% depozite bancare, 9,34% acțiuni, 0,91% titluri de participare, 3,82% obligațiuni
ale organismelor străine neguvernamentale, -0,02% instrumente de acoperire a riscului
1,81% sume în curs de decontare pentru operațiuni de achiziționare și vânzare de
active.
Pe parcursul anului 2009 fondurile de pensii administrate privat au manifestat
un ca racter conservator ca și în anul precedent fapt care reiese din expunerea de
64,70% în titluri de stat, titluri cu un grad redus de risc. La finele anului 2009, doar
85,57% din activele gestionate de către cele 12 fonduri de pensii care activau pe piața
pilonului II erau plasate în țară, în timp ce diferența de 14,43% era m obilizată în
plasamente externe.
Anul 2010 se menține în același trend conservator, instrumentele de
investire cu venit fix dominând și în acest an structura portofoliului de investiții al
fondurilor de pensii administrate privat.
Cu un număr de participanți înscriși în Registrul participanților de 5.186,4 mii
persoane și active nete în valoare de 4.331,9 milioane lei structura investițională a
celor nouă fonduri de pensii administrate p rivat pilonul II la 31 decembrie 2010 se
prezintă în felul următor:
 66,35% din total active mobilizați, în titluri de stat în creștere față de anul
2009 (64,70% din total active);
 1,70% din total active mobilizați, în obligațiuni ale organismelor străine
neguvernamentale, în scădere cu 2,12% față de anul 2009 (3,82% din total active);
 1,27 % din total active, în obligațiuni municipale în scădere cu 0,015 față
de aceeași perioadă a anului 2009 (1,28% din total active);
 11,00% din total active mobilizați, în obligațiuni corporative în scădere cu
2,23% față de anul 2009 (13,23% din total active);
 7,18 % din total active în depozite bancare, în creștere față de anul 2009
(4,90% din total active) și în scădere față de decembrie 2008 (13,20% din total
active);
 12,20% din total active în acțiuni, în creștere față de decembrie 2009 (9,34
% din total active);

65
 0,52 % din total active, în titluri de participare, în scădere față de
decembrie 2009 (0,91% din total active);
 0,03% din total active, în instrumente de acoperi re a riscului;
 -0,27% sume în curs de decontare necesare achiziționării și vânzării de
active;
În decembrie 2010, 86,3 % din totalul activelor gestionate de fondurile de
pensii erau plasate în instrumente financiare în țara noastră iar restul de 13,7 % er au
plasați în investiții externe, înregistrând o ușoară creștere a investițiilor pe plan intern
față de aceeași perioadă a anului trecut când investițiile interne reprezentau 85,57%.
Valoarea activelor nete înregistrate de fondurile de pensii administrate privat
la finele anului 2011 însumau 6.416,36 milioane lei și erau plasate în felul următor:
 66,37% din total activ, adică aproximativ 4.261,55 milioane lei, în titluri
de stat, în creștere față de anul 2010 (66,35% din total active);
 1,26 din total active , ceea ce înseamnă aproximativ 81,10 milioane lei, în
obligațiuni ale organismelor străine neguvernamentale, în scădere față de anii 2010
(1,70% din total active) și 2009 (3,82% din total active);
 1,00% din total active, adică 64,47 milioane de lei, în obl igațiuni
municipale în scădere față de aceeași perioadă a anului 2010 (1,27% din total active);
 7,13% din total active, mobilizați în obligațiuni corporative în scădere
față de anul 2010 (11,00% din total active), ca și valoare activele investite în
obliga țiuni corporative însumau 457,65 milioane de lei;
 12,08% din total active în depozite bancare, în creștere față de anul 2010
(7,18 din total active), ca și valoare depozitele bancare ale fondurilor de pensii
administrate privat înregistrau o valoare de 775 ,33 milioane de lei;
 10,72 din total active în acțiuni, în scădere față de decembrie 2010
(12,20% din total active) și în creștere față de decembrie 2009 (9,34 % din total
active), valoarea activelor investite în acțiuni de către fondurile de pensii
admin istrate privat în anul 2011 reprezentau 688,07 milioane de lei;
 1,29% din total active, în titluri de participare – OPCVM, în creștere față
de decembrie 2010 (0,52% din total active), valoarea activelor investite în titluri de
cele nouă fonduri de pensii a dministrate privat pilonul II se ridică la 82,93 milioane de
lei;

66
 -0,01% din total active, în instrumente de acoperire a riscului;
 0,09% sume în curs de decontare necesare achiziționării și vânzării de
active;
 0,07% din total active, în mărfuri, însumând a proximativ 4,73 milioane de
lei.
În decembrie 2011, 89,75% din activele gestionate de fondurile de pensii
administrate privat erau plasate în investiții interne, și 10,25% reprezentau investițiile
externe ale fondurilor de pensii. În luna de cembrie 2012 st ructura investițională a
fondurilor de pensii se prezenta în felul următor:
 depozitele bancare reprezentau 5,44% (0,52 miliarde de lei) din totalul
activelor gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în scădere față
de aceeași lună a a nului 2011 (12,08% din total active);
 titlurile de stat reprezentau 76,32% (7,36 miliarde de lei) din totalul
activelor gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în creștere față
de aceeași lună a anului 2011 (66,37% din total active);
 obligațiunile municipale reprezentau 0,42 (0,04 miliarde de lei) din totalul
activelor gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în scădere față
de aceeași lună a anului 2011 ( 1,00% din total active);
 obligațiunile corporative reprez entau 4,92% (0,47 miliarde de lei) din
totalul activelor gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în
scădere față de aceeași lună a anului 2011 (7,13% din total active);
 obligațiunile deținute la organismele străine neguvernamentale r eprezentau
0,85% (0,08 miliarde de lei) din totalul activelor gestionate de cele nouă fonduri de
pensii administrate privat, în scădere față de aceeași lună a anului 2011 ( 1,26% din
total active);
 acțiunile reprezentau 11,18 % (1,08 miliarde de lei) din t otalul activelor
gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în creștere față de
aceeași lună a anului 2011 (10,72% din total active);
 titlurile de participare OPCVM reprezentau 1,22% (0,12 miliarde de lei)
din totalul activelor gestiona te de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în
scădere față de aceeași lună a anului 2011 ( 1,29% din total active);

67
 fondul de mărfuri și metale prețioase reprezenta 0,06% din totalul
activelor gestionate de cele nouă fonduri de pensii administ rate privat, în scădere față
de aceeași lună a anului 2011 (0,07% din total active);
 instrumentele de acoperire a riscului reprezentau 0,23% din totalul
activelor gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în creștere față
de aceeași lu nă a anului 2011 ( -0,01 din total active);
 sume în curs de decontare necesare achiziționării și vânzării de active
reprezentau -0,06% din totalul activelor gestionate de cele nouă fonduri de pensii
administrate privat.
La finele anului 2012, procentul din activele gestionate de fondurile de pensii
administrate privat mobilizate în plasamente interne a crescut la 93,64% din total
active față de aceeași perioadă a anului trecut când se situau la 89,75% din total
active, iar investițiile în plasamente străine a scăzut de la 10,25% în anul 2011 la
6,63% din tota lul activelor în decembrie 2012.
În luna martie 2013 structura investițională a fondurilor de pensii se prezenta în felul
următor:
 depozitele bancare reprezentau 6,13% (0,65 miliarde de lei) din totalul
activelor gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în creștere față
de aceeași lună a anului 2012 (5,44% din total active);
 titlurile de stat reprezentau 76,16% (8,08 miliarde de lei) din totalul
activelor gestionate de cele nouă fon duri de pensii administrate privat, în creștere față
de aceeași lună a anului 2012 (73,32% din total active);
 obligațiunile municipale reprezentau 0,39% (0,04 miliarde de lei) din
totalul activelor gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate pri vat, în
scădere față de aceeași lună a anului 2012 (0,42% din total active);
 obligațiunile corporative reprezentau 4,40% (0,46 miliarde de lei) din
totalul activelor gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în
scădere față de aceeași lună a anului 2012 (4,92% din total active);
 obligațiunile deținute la organismele străine neguvernamentale reprezentau
0,74% (0,08 miliarde de lei) din totalul activelor gestionate de cele nouă fonduri de
pensii administrate privat, în scădere față de ace eași lună a anului 2012 (0,85% din
total active);

68
 acțiunile reprezentau 11,04 % (1,16 miliarde de lei) din totalul activelor
gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în scădere față de
aceeași lună a anului 2012 (11,18% din total acti ve);
 titlurile de participare OPCVM reprezentau 0,99% (0,12 miliarde de lei)
din totalul activelor gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în
scădere față de aceeași lună a anului 2012 ( 1,22% din total active);
 fondul de mărfuri și metale prețioase reprezenta 0,07% din totalul activelor
gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în creștere față de
aceeași lună a anului 2012 (0,06% din total active);
 instrumentele de acoperire a riscului reprezentau 0,18% din tota lul
activelor gestionate de cele nouă fonduri de pensii administrate privat, în scădere față
de aceeași lună a anului 2012 ( 0,23 din total active);
 sume în curs de decontare necesare achiziționării și vânzării de active
reprezentau -0,10% din totalul acti velor gestionate de cele nouă fonduri de pensii
administrate privat .
Graficul nr. 2. 6 Structura portofoliului de investiții al fondurilor de
pensii administrate privat în august 2014

Sursa: realizat de autor din sursa ASF, Buletin lunar august 2014

69
2.1.2 Rentabilitatea fondurilor de pensii administrate privat pilonul II

Performanța obținută de fondurile de pensii administrate privat pilonul II în
intervalul mai 2008 –februarie 2009 se cuantifică într -un randament anualizat de 11,9
% calculat de către Asociația pentru Pensiile Administrate privat din România
(APAPR), acest rezultat vine în condițiile în care în intervalul 2008 -2009 efectele
crizei economice și financiare erau resimțite puternic de către piețele financiare iar
fondurile de pensii admini strate privat au investit masiv în instrumente financiare cu
venit fix și grad scăzut de risc cum sunt titlurile de stat. Dacă ne raportăm la rezultatul
cuantificat de 11,9% putem să spune că acesta este satisfăcător deoarece fondurile de
pensii au reușit nu doar să depășească nivelul inflației care în intervalul 2008 –2009
oscila între 6 -7%, ci și dobânzile la depozitele bancare, dobânzi care oscilau în jurul
valorii de 9 -11%.
În anul 2009, volumul activelor și profitul net generat de sistem pentru
particip anți au fost limitate de decizia de stopare a creșterii contribuției către pilonul II
la 2,5%, ea a rămas tot la nivelul de 2%. Dacă nivelul contribuției ar fi fost de 2,5%,
fondurile de pensii administrate privat ar fi colectat în anul 2009 contribuții în valoare
de 1,6 miliarde de lei, cu 273 de milioane de lei mai mult decât 1,32 miliarde de lei
colectat în 2009. Dacă aveam o contribuție de 2,5%, profitul net generat de fondurile
de pensii administrate privat ar fi fost de 268 milioane de lei față de 23 8 milioane de
lei cât a fost în realitate în 2009, ceea ce înseamnă o pierdere pentru participanții la
sistem estimată la aproximativ 303 milioane de lei.
În anul 2010, contribuția medie virată de un participant către sistemul de
pensii obligatoriu pilonul II a fost de 39,6 lei în creștere față de 2009 când avea o
valoare de numai 31,6 lei pe participant. Cota de contribuție aplicată asupra venitului
realizat de asigurat a crescut de la 2% în 2009 la 2,5 %, în condițiile în care conform
graficului inițial a ceasta trebuia să fie în 2010 la nivelul de 3%.
Conform Normei nr.7/2010 privind ratele de rentabilitate ale fondurilor de
pensii administrate privat emisă de către CSSPP și publicată în Monitorul Oficial al
României Nr.369/4 iunie 2010 administratorii fon durilor de pensii trebuie să calculeze
și să raporteze trimestrial către CSSPP, rata de rentabilitate anualizată a fondului de
pensii administrat privat, în ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru calendaristic,

70
pentru perioada ultimelor 24 de luni anter ioare datei efectuării calculului. Din cele
nouă fonduri de pensii administrate privat, ARIPI este singurul fond de pensii care
înregistrează un grad de risc ridicat și o rată de rentabilitate minimă de 5,8752%, în
timp ce celelalte opt fonduri de pensii a u un grad de risc mediu și o rentabilitate
minimă în funcție de gradul de risc de 7,3441%. Rata medie ponderată de rentabilitate
a celor nouă fonduri de pensii a fost de 15,0991% pentru ultimele 24 de luni. Acești
indicatori de performanță raportați pentru anul 2010 au fost căpătați în următoarea
situație: scăderea numărului total de salariați din economia națională cu aproximativ
4,7%, numărul de participanți la sistemul de pensii reprezenta aproximativ 3,35
milioane de persoane, ceea ce presupune un grad de acoperire de numai 80% din
efectivul total de salariați din cadrul economiei naționale iar numărul de conturi goale
în cadrul pilonului II a fost într -o continuă scădere de la 7,08% în anul 2009 la 5,49%
din total în 2010.
Anul 2011 începe pentru pilonu l II obligatoriu de pensii cu stângul, reflectând
situația din piața muncii astfel volumul total al contribuțiilor încasate în luna ianuarie
a fost de 134 milioane de lei de la 3.331.767 de participanți, numărul conturilor
nealimentate fiind în continuă c reștere ajungând la aproximativ 1.800 mii de conturi
goale. Luna martie aduce o creștere a contribuțiilor încasate la aproximativ 154,8
milioane de lei sub așteptările generate de creșterea cotei de contribuție de la 2,5 la 3
% din venitul brut ceea ce fac e ca în momentul respectiv portofoliul de clienți să fie
mai important decât gradul de colectare. Până la finalul anului 2011, fondurile de
pensii au reușit să realizeze un profit de 108,29 milioane de lei și o valoare a activelor
gestionate de 6,416 milia rde lei. Contribuțiile brute din mai 2008 până în decembrie
2011 se ridică la aproximativ 5,689 miliarde lei ceea ce înseamnă că 729 milioane lei
au fost generate pentru participanți de către fondurile de pensii prin intermediul
investițiilor realizate.
Trebuie să menționăm, de asemenea, că pe fondul volatilității înregistrate pe
piața muncii în perioada 2008 -2011, există foarte mulți participanți pentru care nu au
fost virate în mod constant, contribuțiile către sistem. Fondul de pensii administrat
privat ARIPI își menține gradul de risc ridicat și în 2011 iar rata de rentabilitate
minimă înregistrată la 31 decembrie 2011 a fondului din categoria de risc ridicat era
de 3,4526%. Celelalte fonduri de pensii la finele anului 2011 se încadrează în
categoria fon durilor cu risc mediu și înregistrează o rată de rentabilitate minimă de

71
4,3157%. Rata medie ponderată a rentabilității a celor nouă fonduri de pensii
administrate privat pilonul II la 31 decembrie 2011 pe ultimele 24 de luni era de
8,5636% față de 15,0991 % cât era la finele anului 2010 pentru ultimele 24 de luni.
Cu o valoare a activelor gestionate la finele anului 2012 de 9,64 miliarde de lei
și un număr de 5,77 milioane de persoane înregistrate în Registrul participanților a
căror valoare medie a unui co nt în cadrul pilonul II se ridica la aproximativ 1.728 lei
aproximativ 390 de euro50.
Dacă ne raportăm la cifrele anului 2012 putem spune că a fost un an
satisfăcător în pofida faptului că piața pilonului II de pensii a traversat un an dificil
datorită ins tabilității economico -financiare (stagnare economică și volatilitatea pieței
financiare) și politice din țara noastră (am avut nu mai puțin de trei guverne și o
situație politică tensionată), chiar și în condițiile date, sistemul de pensii private pilon
II s-a menținut stabil și cu rezultate bune. După traversarea primelor unsprezece luni,
segmentul pensiilor obligatorii pilonul II, a înregistrat o creștere de peste 220.000 de
noi participanți, nivelul total ajungând la 5,74 milioane și terminând anul cu 5, 77
milioane de participanți. Un singur fond de pensii administrat privat a încheiat anul cu
un rezultat negativ în ceea ce privește numărul de participanți și anume fondul
administrat privat ARIPI, ca urmare a radierii unui număr de 24.544 conturi ca urmar e
a lipsei viramentelor în ultimele 48 de luni de la data validării51. În ceea ce privește
rezultatul investițiilor, cele nouă fonduri de pensii administrate privat au înregistrat în
2012 un randament mediu ponderat de 6,7%. Contribuția medie pe participant în luna
decembrie 2012 a fost de 60,85 lei, iar fondul de pensii administrat privat care a
înregistrat cea mai mare contribuție a fost ING cu o contribuție medie pe participant
de 69,97 lei.
Anul 2012 a venit în plus cu o modificare a gradului de risc52 în care sunt
încadrate fondurile de pensii administrate privat astfel:
 conservator < 10% (inclusiv);

50 La cursul BNR din 31 decembrie 2012
51 Nrorma nr.22/2009 prevede la Art.4, litera d., că pierderea calității de participant la un fond de pensii
adminstrat privat încetează la data radierii acestuia din Registrul participan ților de către instituția de
evidență prin decizia administratorului fondului de pensii emisă în baza constatării lipsei viramentelor
în contul colector al fondului de pensii administrat privat, aferente participantului, pe o perioadă de 36
de luni consecu tive de la data înscrierii în Registrul participanților.
52 Reprezintă un indicator procentual, corespunzător nivelului de riscuri investiționale asumate prin
prospectul fondurilor de pensii

72
 echilibrat 10 -25% (inclusiv);
 dinamic 25 -50% (inclusiv).
Fondul de pensii administrat privat ARIPI este încadrat de către CSSPP la
categoria fonduri de pens ii dinamice, înregistrând o rată de rentabilitate minimă pe
acest segment de 1,9555%. Restul de opt fonduri de pensii sunt incluse de către
CSSPP în categoria de fonduri de pensii echilibrate cu o rată de rentabilitate minimă a
fondurilor de pensii echilib rate de 2,9555%. Rata medie ponderată de rentabilitate
înregistrată de cele nouă fonduri de pensii administrate privat pilonul II la 31
decembrie 2012 pentru ultimele 24 de lunii înregistrat o valoare de 6,7106% față de
8,5636% în 2011.
La finele lunii ma rtie 2013 fondul de pensii administrat privat ARIPI rămâne
în categoria fondurilor de pensii cu grad de risc ridicat, având o rată de rentabilitate
minimă de 0,9351%. Rata de rentabilitate minimă a celorlalte fonduri de pensii
încadrate în categoria fondur ilor de pensii cu grad de risc mediu a fost de 1,9351%, iar
rata medie ponderată a celor opt fonduri de pensii administrate privat pilonul II la data
de 31 martie 2013 pentru ultimele 24 de luni a fost de 5,9338%.

Graficul nr. 2. 7 Ratele de rentabilitate anualizate în luna august 2014

Sursa: realizat de autor din sursa ASF, Buletin lunar august 2014

73

2.2 Piața pensiilor facultative pilonul III (2008 -2014)
2.2.1 Structura investițiilor la fondurile de pensii facultative pilonul III

La nivelul anului 2008 pe piața pensiilor facultative pilonul III activau nouă
fonduri de pensii administrate de șapte administratori care gestionau împreună nu mai
puțin de 84.286.501 lei, aproximativ 21 de milioane de euro (vezi graficul nr. 2.14). În
cazul pilonului III acumularea efectivă a început în luna iunie 2007, iar într -un
interval de șapte luni activele gestionate de fondurile de pensii facultative 14.067.263
lei, ceea ce se traduce într -o creștere de 70.219.238 lei într -un interval de șaisprezece
luni până în d ecembrie 2008.

Graficul nr. 2. 8 Activele nete ale fondurilor de pensii facultative – decembrie
2008 (% din total)

Sursa: realizat de autor din sursa CSSPP, Buletin informativ 31 decembrie 2008, ww.csspp.ro

Dacă la finele anului 2007 acoperirea în cazu l pilonului III de pensii
facultative era de aproximativ 1,08% din efectivul de salariați53 din cadrul economiei
naționale adică aproximativ 50.887 persoane, în luna decembrie a anului 2008
contribuiau la cele nouă fonduri de pensii facultative 150.745 de participanți, ceea ce

53 INSSE Efectivul de salariați la 31.12.2007

74
înseamnă un grad de acoperire de 3,12% din efectivul total de salariați54 din România
(vezi graficul nr.2.15).

Structura investițiilor la sfârșitul lunii decembrie 2008 pe piața pensiilor
facultative pilonul III este dominată de pla samentele în titluri de stat și depozite
bancare, observându -se și o ușoară creștere a plasamentelor în acțiunile corporatiste.
Graficul nr. 2. 9 Structura investițiilor fondurilor de pensii facultative
decembrie 2008

Sursa: realizat de autor din surs a CSSPP, Buletin informativ 31 decembrie 2008, ww.csspp.ro

Spre deosebire de aceeași perioadă a anului trecut, depozitele bancare au
scăzut de la 69,66% din totalul activelor gestionate de către fondurile de pensii
facultative la 12,43%, diferența regăsi ndu-se în procentul ocupat de titlurile de stat și
obligațiunile municipale care au crescut de la 21,07% în 2007 la 65,16% în 2008,
precum și în procentul ocupat de obligațiunile corporatiste care au crescut de la 0,72%
din totalul activelor la 17,26% în d ecembrie 2008 (vezi graficul nr.2.16). Totalul
investițiilor plasate în instrumente financiare pe plan intern era de 85% din totalul
investițiilor și numai 15% din investiții fiind plasate în străinătate în acțiuni și
obligațiuni. De menționat că în anul 2 007, fondurile de pensii facultative nu aveau
plasamente pe piețele externe.
Evoluția de ansamblu a pieței pensiilor facultative pilonul III a fost una lentă
până în luna mai 2008 deoarece până acum, pensiile facultative au stat în umbra
pensiilor obligat orii pilonul II. Numai după startul colectării primelor contribuții la

54 INS efectivul de sa lariati octombrie 2008

75
pilonul II (20 mai, 2008), fondurile de pensii de pe ambele piețe își pot îndrepta
atenția către vânzarea de pensii facultative.
Caracterul pensiilor facultative a fost în anul 2008 unu l de tip corporate, în
care angajatorii au plătit contribuții pentru 58% din cei 150.745 de participanți în timp
ce 30% din participanții la sistem și -au achitat singuri contribuțiile, iar restul de 12%
dintre participanții la sistem au suportat contribuți a împreună cu angajatorul.
La finele anului 2009, pe piața pensiilor facultative activau treisprezece
fonduri de pensii facultative (erau autorizate 14 fonduri de pensii facultative din care
doar 13 erau active, adică colectau contribuții) care administra u active nete în valoare
de 204 milioane lei, aproximativ 48 milioane de euro, în creștere față de aceeași
perioadă a anului trecut când reprezentau 84.286.501 lei, aproximativ 21 milioane
euro.
Numărul de participanți care contribuiau la sistem la finele anului 2009 se
ridicau la 187.172 de participanți în creștere cu 36.427 de participanți față de ultima
lună a anului precedent și o triplare a numărului de participanți față de începutul
perioadei de plată a contribuțiilor către sistem.
Pe primele trei loc uri în funcție de numărul de participanți se situează
fondurile de pensii facultative ING OPTIM cu o cotă de piață de 27,92%
(aproximativ 52.258 de participanți) din totalul de participanți la sistem, urmat de
BRD PRUDENT cu 20,94% (aproximativ 39.193 de participanți) din totalul de
participanți la sistem, iar pe locul trei se situează AZT MODERATO cu o cotă de
piață de 15,32% (aproximativ 28.674 participanți) din totalul de participanți la sistem,
gradul de concentrare în funcție de numărul de participanț i pentru primele trei fonduri
de pensii fiind de 64%, ceea ce înseamnă aproximativ 120.125 participanți din cei
187.172 înregistrați la finele anului 2009 .
În același trend de anul precedent, fondurile de pensii facultative investesc
preponderent în active cu grad de risc scăzut, valoarea titlurilor de stat și a
obligațiunilor municipale ridicându -se la 72,34% din totalul investițiilor, investițiile în
obligațiunile corporative sunt în scădere cu 10,37% față de anul trecut, iar depozitele
bancare s -au înju mătățit față de anul trecut ajungând la o valoare de 6,09% din totalul
activelor gestionate de cele treisprezece fonduri de pensii facultative. Plasamentele în
instrumente financiare pe plan extern au cunoscut un regres în 2009 față de 2008 de la
15% din t otalul investițiilor în 2008 la aproximativ 7,35% în decembrie 200 9.

76
Fondurile de pensii facultative gestionau la finele anului 2010, active în
valoare totală de 328 de milioane, în ușoară creștere față de aceeași perioadă a anului
2009 când erau de 204 mi lioane de lei, ceea ce înseamnă o creștere cu aproximativ
60,7%.
Fondurile de pensii ING OPTIM, BCR PRUDENT și AZT MODERATO au
înregistrat pe parcursul anului 2010 cele mai mari valori ale activelor nete, cu un grad
de concentrare al activelor nete de 65%. Cu o creștere de aproximativ 18,4% față de
luna decembrie a anului 2009, numărul de participanți la fondurile de pensii
facultative a ajuns la finele anului 2010 la 221.600 de participanți .
Primele trei fonduri de pensii ING OPTIM cu 28,4% din totalul de p articipanți
la sistem, BCR PRUDENT cu 26,3% din participanți și AZT MODERATO cu 12,7%
din participanți aveau un grad de concentrare în funcție de participanți de 67% în
creștere cu 2% față de anul 2009. Un singur fond de pensii privat facultativ OTP
STRATE G a cunoscut în 2010 o scădere a numărului de participanți, în rest toate
fondurile de pensii private facultative au înregistrat creșteri ale numărului de
participanți .
În luna decembrie 2010, structura investițională a fondurilor de pensii private
faculta tive se prezenta în felul următor:
 depozitele bancare reprezentau 8,48% din totalul activelor gestionate de
cele treisprezece fonduri de pensii private facultative, în creștere față de aceeași lună a
anului 2009 (6,09% din total active);
 titlurile de stat reprezentau 65,85% din totalul activelor gestionate de cele
treisprezece fonduri de pensii private facultative, în scădere față de aceeași lună a
anului 2009 (68,91% din total active);
 obligațiunile municipale reprezentau 1,7% din totalul activelor gestion ate
de cele treisprezece fonduri de pensii private facultative, în scădere față de aceeași
lună a anului 2009 (3,43% din total active);
 obligațiunile corporative reprezentau 6,58% din totalul activelor gestionate
de cele treisprezece fonduri de pensii priv ate facultative, în creștere față de aceeași
lună a anului 2009 (6,89% din total active);
 obligațiunile deținute la organismele străine neguvernamentale reprezentau
2,94% din totalul activelor gestionate de cele treisprezece fonduri de pensii private
facul tative, în creștere față de aceeași lună a anului 2009 (1,5% din total active);

77
 acțiunile deținute reprezentau 14,1% din totalul activelor gestionate de cele
treisprezece fonduri de pensii private facultative, în creștere față de aceeași lună a
anului 2009 (12,61% din total active);
 titlurile de participare OPCVM reprezentau 0,57% din totalul activelor
gestionate de cele treisprezece fonduri de pensii private facultative, în creștere față de
aceeași lună a anului 2009 ( 0,54% din total active);
 sumele în cu rs de decontare necesare achiziționării și vânzării de active
reprezentau -0,18% din totalul activelor gestionate de cele treisprezece fonduri de
pensii private facultative.
 Aproximativ 92% din activele gestionate de către fondurile de pensii
private facu ltative la finele anului 2010 erau plasate în instrumente financiare de pe
piața internă și numai 8% din activele gestionate erau plasate în instrumente
financiare pe piața externă procentul menținându -se asemănător ca în anul 2009.
Anul 2011 vine cu o ev oluție în componența și dinamica fondurilor de pensii
facultative pilonul III în sensul că, fondul de pensii facultative BRD PRIMO – fond
absorbant a fuzionat cu fondul de pensii facultative BRD MEDIO -fond absorbit, iar
fondul de pensii OTP STRATEG -fond ab sorbant a fuzionat cu fondul de pensii
facultative STABIL -fond absorbit, astfel că, pe piața fondurilor de pensii facultative
activau la finele anului 2011 un număr de unsprezece fonduri de pensii facultative. În
anul 2011, valoarea activelor nete gestiona te de către fondurile de pensii facultative
însumau aproximativ 435,65 milioane de lei în creștere cu 107,65 milioane de lei față
de aceeași perioadă a anului trecut .
Numărul de participanți la fondurile de pensii facultative a înregistrat o
creștere susți nută pe tot parcursul anului 2011 ajungând la 31 decembrie 2011 la
260.393 de participanți la sistem în creștere cu 38.793 participanți față de aceeași
perioadă a anului trecut.
Fondul de pensii administrat privat AZT MODERATO înregistrează în anul
2011 o ușoară scădere a cotei de piață în funcție de numărul de participanți de la
12,7% în anul 2010 la 11,87% în 2011, în aceeași situație aflându -se și fondul de
pensii facultative RAIFFEISEN ACUMULARE a cărui cotă de piață a scăzut de la
3,2% la 2,94% în anul 2011. Fondurile de pensii facultative care au înregistrat o
creștere a numărului de participanți în anul 2011 sunt: STABIL (1,59%), EUREKO
CONFORT (1,40%) și BRD MEDIO (3,06%) care a înregistrat în anul 2011 cea mai

78
mare creștere a numărului de participan ți. În luna decembrie 2011, structura
investițională a fondurilor de pensii private facultative se prezenta în felul următor:
 depozitele bancare reprezentau 8,93% din totalul activelor gestionate de
cele unsprezece fonduri de pensii private facultative, în creștere față de aceeași lună a
anului 2010 (8,48% din total active);
 titlurile de stat reprezentau 65,78% din totalul activelor gestionate de cele
unsprezece fonduri de pensii private facultative, în scădere față de aceeași lună a
anului 2010 (65,85% din total active);
 obligațiunile municipale reprezentau 1,7% din totalul activelor gestionate
de cele unsprezece fonduri de pensii private facultative;
 obligațiunile corporative reprezentau 7,24% din totalul activelor gestionate
de cele unsprezece fonduri de pensii private facultative, în creștere față de aceeași
lună a anului 2010 (6,58% din total active);
 obligațiunile deținute la organismele străine neguvernamentale reprezentau
2,87% din totalul activelor gestionate de cele unsprezece fonduri de pensii priv ate
facultative, în scădere față de aceeași lună a anului 2010 (2,94% din total active);
 acțiunile deținute reprezentau 12,51% din totalul activelor gestionate de
cele unsprezece fonduri de pensii private facultative, în scădere față de aceeași lună a
anului 2010 (14,1% din total active);
 titlurile de participare OPCVM reprezentau 1,22% din totalul activelor
gestionate de cele unsprezece fonduri de pensii private facultative, în creștere față de
aceeași lună a anului 2010 (0,57% din total active);
 sumele în curs de decontare necesare achiziționării și vânzării de active
reprezentau – 0,22% din totalul activelor gestionate de cele unsprezece fonduri de
pensii private facultative;
 instrumentele de acoperire a riscului erau de -0,04% din totalul activelor
gestionate de cele unsprezece fonduri de pensii private facultative.
Și în anul 2011, plasamentele în titlurile de stat dețin ponderea cea mai mare în
totalul structurii investiționale a fondurilor de pensii facultative, însumând nu mai
puțin de 287 milioane de lei dintr -un total de active gestionate de 435 milioane lei.

79

Indicatorii de performanță înregistrați și publicați de fondurile de pensii
facultative la finele anului 2011 sunt partajați în funcție de gradul de risc în care sunt
încadrate fondurile d e pensii. În categoria fondurilor de pensii facultative cu grad de
risc ridicat întâlnim fondurile de pensii AZT VIVACE și ING ACTIV, având o rată
medie ponderată de rentabilitate în funcție de gradul de risc de 4,8512%.
Anul 2012 începe cu o creștere a a ctivelor nete administrate de cele
unsprezece fonduri de pensii facultative, acestea înregistrând o creștere maximă de
4,46% în luna ianuarie și o creștere minimă pe parcursul anului de 1,10% în luna mai.
Valoarea activelor nete ajungând la finele anului 2 012 la o valoare de 598,92 milioane
lei, în creștere cu 163,27 milioane lei față de anul 2010 .
Cota de piață a fondurilor de pensii facultative în funcție de activele nete se
menține la un nivel apropiat de cel din 2010, liderii de piață în funcție de act ive rămân
neschimbați, ING OPTIM, BCR PLUS, AZT MODERATO, care dețineau în total
aproximativ 67% din activele administrate de fondurile de pensii facultative.
Deși valoarea activelor a înregistrat o creștere spectaculoasă în 2012 ca urmare
a investițiilor realizate de către fondurile de pensii facultative nu același lucru putem
să-l spunem despre numărul de participanți care a ajuns la 292,146 în anul 2012,
înregistrând o creștere de numai 31.753 participanți în comparație cu anul 2011.
În comparație cu an ul 2011 cea mai mare creștere a cotei de piață în funcție de
numărul de participanți o înregistrează fondul de pensii facultative CONCORDIA
MODERAT de la 0,14% în anul 2011 la 1,62% în anul 2012, iar cea mai mare scădere
a cotei de piață în funcție de numă rul de participanți o înregistrează fondul de pensii
facultative EUREKO CONFORT de la 1,40% în anul 2011 la 0,12% în 2012 .
În luna de cembrie 2012 structura investițională a fondurilor de pensii private
facultative se prezenta în felul următor:
 depozitele b ancare reprezentau 6,94% din totalul activelor gestionate de
cele unsprezece fonduri de pensii private facultative, în scădere față de aceeași lună a
anului 2011 (8,93% din total active);
 titlurile de stat reprezentau 68,14% din totalul activelor gestionat e de cele
unsprezece fonduri de pensii private facultative, în creștere față de aceeași lună a
anului 2011 (65,78% din total active);

80
 obligațiunile municipale reprezentau 1,0% din totalul activelor gestionate
de cele unsprezece fonduri de pensii private facultative;
 obligațiunile corporative reprezentau 5,60% din totalul activelor gestionate
de cele unsprezece fonduri de pensii private f acultative, în scădere față de aceeași lună
a anului 2011 (7,24% din total active);
 obligațiunile deținute la organismele străine neguvernamentale reprezentau
2,02% din totalul activelor gestionate de cele unsprezece fonduri de pensii private
facultative, în scădere față de aceeași lună a anului 2011 (2,87% din total active);
 acțiunile deținute reprezentau 15,06% din totalul activelor gestionate de
cele unsprezece fonduri de pensii private facultative, în creștere față de aceeași lună a
anului 2011 (12,51% din total active);
 titlurile de participare OPCVM reprezentau 1,14% din totalul activelor
gestionate de cele unsprezece fonduri de pensii private facultative, în scădere față de
aceeași lună a anului 2011 (1,22% din total active);
 sumele în curs de deconta re necesare achiziționării și vânzării de active
reprezentau -0,19% din totalul activelor gestionate de cele unsprezece fonduri de
pensii private facultative;
 instrumentele de acoperire a riscului erau de 0,29% din totalul activelor
gestionate de cele uns prezece fonduri de pensii private facultative;
 mărfuri și metale prețioase 0,01%.
Sfârșitul anului 2012 găsește fondurile de pensii facultative AZT VIVACE
și ING ACTIV în categoria fondurilor de pensii dinamice cu o rată medie ponderată
de rentabilitate în funcție de categoria de risc de 5,4414%, iar restul de nouă fonduri
de pensii facultative cu o rată de rentabilitate minimă în funcție de categoria de risc de
5,9761% .
La 31 martie 2013 valoarea activelor nete gestionate de cele zece fonduri de
pensii facultative era de 645,38 milioane lei, înregistrând o creștere de aproximativ
33,48% față de aceeași perioadă a anului trecut .
În primele trei luni ale anului 2013 nu s -au înregistrat modificări substanțiale
ale cotelor de piață ale fondurilor de pensii facultative în funcție de activele nete,
primele trei poziții fiind ocupate tot de către FPF ING OPTIM, FPF BCR PLUS, FPF
AZT MODERATO, fonduri facultative care dețineau împreună la 31 martie 2013
aproximativ 67% din activele gestionate de fondurile de pe nsii facultative.

81
Primele trei luni ale anului 2013 aduc un plus de 5.492 participanți la sistem în
creștere cu 10,32% față de luna decembrie a anului 2012. Cea mai mare creștere a
numărului de participanți a fost înregistrată de către fondurile de pensii facultative
ING ACTIV, care a înregistrat o creștere de la 9,99% la finele lunii decembrie 2012 la
11,59% din totalul de participanți la finele lunii martie 2013 și EUREKO CONFORT,
care a înregistrat o creștere de la 0,12% la finele anului 2012 la 1,27% co tă de piață în
funcție de numărul de participanți .
În luna martie 2013 structura investițională a fondurilor de pensii private facultative
se prezenta în felul următor:
 depozitele bancare reprezentau 5,53% din totalul activelor gestionate de
cele zece fond uri de pensii private facultative, în scădere față de luna decembrie a
anului 2012 (6,94% din total active);
 titlurile de stat reprezentau 69,94% din totalul activelor gestionate de cele
zece fonduri de pensii private facultative, în creștere față de luna decembrie a anului
2012 (68,14% din total active);
 obligațiunile municipale reprezentau 0,89% din totalul activelor gestionate
de cele zece fonduri de pensii private facultative;
 obligațiunile corporative reprezentau 5,13% din totalul activelor gestionate
de cele zece fonduri de pensii private facultative, în scădere față de luna decembrie a
anului 2012 (5,60% din total active);
 obligațiunile deținute la organismele străine neguvernamentale reprezentau
1,74% din totalul activelor gestionate de cele zece fo nduri de pensii private
facultative, în scădere față de luna decembrie a anului 2012 (2,02% din total active);
 acțiunile deținute reprezentau 15,39% din totalul activelor gestionate de
cele zece fonduri de pensii private facultative, în creștere față de l una decembrie a
anului 2012 (15,06% din total active);
 titlurile de participare OPCVM reprezentau 1,27% din totalul activelor
gestionate de cele zece fonduri de pensii private facultative, în creștere față de luna
decembrie a anului 2012 (1,14% din total a ctive);
 sumele în curs de decontare necesare achiziționării și vânzării de active
reprezentau -0,03% din totalul activelor gestionate de cele zece fonduri de pensii
private facultative;

82
 instrumentele de acoperire a riscului erau de 0,12% din totalul active lor
gestionate de cele zece fonduri de pensii private facultative;
 mărfuri și metale prețioase 0,01%;
 capital privat: 0,01%.
La 31 august 2014 , activele nete ale fondurilor de pensii facultative
însumau 957,48 milioane de lei, aproximativ 217 milioane de euro, în creștere cu 31,
07% față de aceeași luna a anului 2013.
Graficul nr. 2. 10 Activele nete ale fondurilor de pensii facultative în luna august
2014 (mil. lei)

Sursa: realizat de autor din Buletin 8/2014, Autoritatea de Supraveghere Financiară

La cele 10 fonduri de pensii facultative contribuiau în luna august 2014 un
număr de 334.397 de participanti, în creștere cu 9,81% față de aceeași lună a anului
2013 și cu 0,73% față de luna iulie 2014.

83
Graficul nr. 2. 11 Numărul de participanți l a fondurilor de pensii facultative în
luna august 2014 (persoane)

Sursa: realizat de autor din Buletin 8/2014, Autoritatea de Supraveghere Financiară

2.2.2 Rentabilitatea fondurilor de pensii facultative pilonul III

În anul 2009, fondul de pensii facu ltativ AZT VIVACE se încadrează perfect
în tipologia fondurilor de pensii facultative cu grad de risc mediu având o rată de
rentabilitate anualizată de 5,6262%. În categoria fondurilor de pensii facultative cu
grad de risc mediu întâlnim numai puțin de pat ru fonduri de pensii facultative AZT
MODERATO cu rată de rentabilitate anualizată de 6,0337%, ING CLASIC cu o rată
de 10,4202%, ING OPTIM cu o rată de 11,3519% și PENSIA MEA cu o rată de
rentabilitate anualizată de 5,2929%. CSSPP diferențiază ca fiind fond uri de pensii
facultative cu grad de risc scăzut două fonduri: BCR PRUDENT cu o rată de
rentabilitate anualizată de 6,5846% și OTP STRATEG care înregistrează cea mai
mare rată de rentabilitate anualizată de 27,4950% (vezi graficul nr. 2.32).

84
Graf icul nr. 2.1 2 Ratele de rentabilitate anualizate ale fondurilor de pensii
facultative
pentru anii 2009 -2012

Sursa: realizat de autor pe baza valorilor publicate de CSSPP la data de 3 ianuarie 2010, piața
pensiilor private faculta tive creste constant, da r este î ncă departe de a -si valorifica potențialul
www.pensiileprivate.ro , Buletin informativ 31 decembrie 2011, Buletin informativ 31 decembrie 2012,
www.csspp.ro
De la debutul din luna mai 2007 până la finele a nului 2009 aproximativ 4%
din salariații economiei naționale au contribuit la pensiile private facultative, pilonul
III aflându -se încă în umbra pilonului II de pensii private obligatorii și afectată
puternic de criza economică și nedeductibilitatea totală a contribuțiilor către pilonul
III, lucruri care au temperat pe angajatori în a folosi pilonul III de pensii ca instrument
de stimulare a politicilor întreprinse în domeniul resurselor umane.
Fondurile de pensii facultative care au atras cei mai mulți pa rticipanți în anul
2009 sunt: BCR PRUDENT cu 12.184 de participanți, ING OPTIM cu 10.250 de
participanți și BRD PRIMO cu aproximativ 2.475 de participanți. De asemenea,
numărul fondurilor de pensii facultative a cunoscut o creștere spectaculoasă pe
parcurs ul anului 2009 de la 9 la 14 fonduri de pensii facultative prin lansarea
fondurilor EUREKO CONFORT, STABIL, BRD PRIMO, BRD MEDIO și AVIVA.
Volumul total de active gestionate de fondurile de pensii facultative a ajuns în
anul 2009 la 204 milioane de lei, cu aproximativ 142% mai mult decât la finele
anului 2008, cea mai mare creștere a volumului de active a fost înregistrată de

85
fondurile RAIFFEISEN ACUMULARE (+210%), ING OPTIM (+208%) si AZT
MODERATO (+135%).
În categoria fondurilor de pensii cu grad de ris c mediu, erau în luna decembrie
2010 următoarele fonduri de pensii private facultative: AZT MODERATO, ING
OPTIM, PENSIA MEA, RAIFFEISEN ACUMULARE, CONCORDIA MODERAT,
înregistrând o rată medie ponderată în funcție de gradul de risc de 14,6470%. Două
fonduri de pensii facultative sunt clasificate ca având un grad de risc scăzut la finele
anului 2010, BCR PRUDENT și OTP STRATEG, înregistrând o rată medie ponderată
de 8,0312%. Fondurile private facultative din categoria de risc ridicat sunt AZT
VIVACE și ING AC TIV, care aveau la finele anului 2010 o rată medie ponderată de
15,1971%.
Datele cu caracter statistic ale pieței pensiilor private facultative pilonul III, în
funcție de contribuție la finele anului 2010 arătau că, contribuția personală la sistem
era de 5 0,30%, în timp ce contribuția angajatorului era de 37,69%. Contribuția mixtă
(contribuție personală + contribuție angajator) era de 12,01%, fapt care se traduce
într-o timidă relansare a interesului pentru economisirea pe termen lung prin
intermediul acest ui tip de instrument financiar.
Cele mai mari scăderi ale ratelor de rentabilitate anualizate pentru anul 2011
au fost înregistrate de către fondurile de pensii facultative AZT MODERATO de
15,2257% în anul 2010 la 8,1444% în 2011 și ING OPTIM de la 14,8363 % în 2010 la
6,3163% în anul 2011.
Fondul de pensii facultativ AZT MODERATO a înregistrat o scădere a ratei
de rentabilitate anualizată de la 8,1444% în anul 2011 la 6,6257% în anul 2012, în
același trend descrescător se situează și fondurile de pensii fa cultative BRD MEDIO
cu o scădere de la 4,3272% în 2011 la 6,6630% în 2012, EUREKO CONFORT cu o
scădere de la 8,5503% în 2011 la 6,6043% în 2012. Printre fondurile de pensii
facultative care înregistrează rate de rentabilitate în creștere față de anul 2011 se
numără fondul de pensii facultative CONCORDIA MODERAT cu o creștere de la
7,0635% în 2011 la 9,2447% în 2012 și fondul de pensii facultative STABIL cu o
creștere de la 5,6123% în 2011 la 6,3589% în 2012.

86
Graficul nr. 2. 13 Ratele de rentabilitate anual izate ale fondurilor de pensii
facultative
pentru anii 2013 -2014 (%)

Sursa: realizat de autor pe baza datelor furnizate de ASF

Pentru anul 2014 cele șapte fonduri de pensii facultative înregistrează rate de
rentabilitate anualizate între 8,7658% și 12, 457%. Fondul de pensii facultative care
înregistrează cea mai mică rată de rentabilitate este PENSIA MEA, în timp ce fondul
de pensii facultative RAIFFEISEN ACUMULARE înregistrează în anul 2014 cel mai
mare randament de 12,457%.

87
CAPITOLUL 3
IMPA CTUL FENOMENELOR DEMOGRAFICE
ASUPRA SISTEMULUI DE PENSII

Schimbarea demografică la nivel european constă într -o modificare radicală
a echilibrului între numărul de persoane tinere și persoane vârstnice. Este bine
cunoscut faptul că europenii trăiesc mai m ult, în ultimele cinci decenii speranța de
viață a crescut cu aproximativ cinci ani la nivelul Uniunii Europene, datorită creșterii
standardelor de viață și progresului înregistrat de medicina modern . Fenomenul de
îmbătrânire a populației are consecințe ma jore atât pentru forța de muncă cât și
pentru politicile sociale, fiscale și economice întreprinse de statele membre în
vederea asigurării echilibrului între viața activă și perioada de pensionare. Europa
se confruntă cu o revoluție demografică iar pentru a o câștiga este nevoie ca
societatea civilă împreună cu guvernele statelor membre să conlucreze pentru găsirea
unor soluții care să conducă la diminuarea efectelor fenomenelor demografice asupra
sistemelor de pensii, asupra creșterii economice, asupra niv elului de trai și nu numai.
Politicile sociale întreprinse nu au efect, decât pe termen foarte lung asupra
schimbărilor demografice și echilibrului dintre generații. Ocuparea forței de muncă
poate fi stimulată prin identificarea unor noi modalități de luc ru care să sprijine
persoanele în vârstă. Investițiile masive în formarea profesională continuă,
integrarea persoanelor dezavantajate pe piața muncii, precum și identificarea
instrumentelor care să asigure tinerilor oportunității pentru dezvoltarea profesi onală
și independența economică, reprezintă un set de măsurii care vor crește gradul de
ocupare a populației în viitorul apropiat. Europa va trebui să răspund prompt, prin
măsuri adecvate, la modalitățile prin care va putea asigura creșterea economică
viitoare cu o populație activă într -o scădere continuă, la modalitatea prin care va
asigura pensii adecvate și viabile pentru un număr tot mai mare de pensionari, la
modalitățile prin care le va permite persoanelor în vârstă să rămână active și după
vârsta p ensionării.
O populație într -o scădere continuă și îmbătrânită exercită o presiune mai
mare asupra bugetului public de pensii, prin scăderea numărului de contribuabili și
creșterea numărului de beneficiari, secând astfel, bugetul public de pensii de
resurs ele financiare necesare bunei funcționării, motiv pentru care majoritatea

88
statelor membre ale Uniunii Europene și nu numai au întreprins ample măsuri de
reformare a propriilor sisteme de pensii sau își proiectează astfel de reforme în
perioada următoare.
Capitolul trei își focalizează atenția asupra evoluției demografice la nivel
european, punând accent pe indicatorii care fac referire la populație totală, speranța
de viață, ratele de fertilitate și dependență demografică, migrația internațională a
forței d e muncă, iar în final analizează influența factorilor demografici asupra
sistemului de pensii din țara noastră.

3.1. Evoluția indicatorilor demografici la nivel european

Speranța de viață a crescut la nivelul Uniunii Europene cu aproximativ 8 ani,
în int ervalul 1960 -2006, și conform ultimelor statistici se așteaptă o creștere cu încă 5
ani, ceea ce înseamnă că o femeie în Europa poate să trăiască în medie 82,6 ani, iar un
bărbat 76,7 ani. Nu doar Europa are o populație care îmbătrânește ci și majoritatea
țărilor lumii, inclusiv cele în curs de dezvoltare, Europa fiind singurul continent care
va înregistra o rată negativă de creștere a populației în următorii 50 de ani. Structura
demo grafică a Europei se va diversifica continuu datorită extinderilor, migr ației
dinspre nord spre sud și dinspre est către vest, speranței de viață și ratelor de
fertilitate, îmbogățindu -se astfel cu diverse minorității.
Majoritatea statelor dezvoltate ale lumii, inclusiv statele membre ale U.E.
înregistrează o creștere constant ă a speranței de viață la naștere55 pe termen lung,
creștere pusă pe seama progresului înregistrat în domeniul medical și a programelor
de sănătate publică derulate de către guverne.

55 Speranța de viață la naștere reprezintă numărul mediu de ani de viață la care poate spera un nou –
născut.

89
Tabelul nr. 3.1 Distribuirea geografică a populației la nivel global (%)
Continent/
Țara Anii
1950 1960 1970 2000 2010 2020 2030 2040 2050 2000 –
2050
Africa 8,8 9,3 9,8 13,4 15,0 16,6 18,3 20,1 21,8 8,4
Asia 55,6 56,2 57,8 60,5 60,3 59,9 59,2 58,2 57,2 -3,3
China 21,9 21,7 22,5 20,7 19,6 18,6 17,6 16,5 15,5 -5,3
India 14,7 14,7 14,9 17,1 17,6 17,8 17,9 17,8 17,6 0,6
Japonia 3,3 3,1 2,8 2,1 1,8 1,6 1,4 1,2 1,1 -1,0
Rusia 4,1 4,0 3,5 2,4 2,0 1,8 1,6 1,4 1,3 -1,1
Europa 21,6 20,0 17,8 11,9 10,6 9,6 8,7 8,0 7,6 -4,3
EU27 14,7 13,3 11,8 7,9 7,2 6,6 6,1 5,7 5,4 -2,5
America
Latină 6,6 7,3 7,8 8,5 8,6 8,6 8,6 8,5 8,4 -0,1
America
de Nord 6,8 6,7 6,3 5,2 5,1 5,0 4,9 4,9 4,9 -0,3
SUA 6,2 6,1 5,7 4,7 4,6 4,5 4,4 4,4 4,4 -0,3
Oceania 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5 0,6 0,1
Sursa: prelucrat de autor din sursa Organizația Națiunilor Unite,
http://esa.un.org/wpp/unpp/panel_population.htm

La nivelul UE, statele membre care vor nota o scădere a populație totale până
în anul 2060 sunt: Bulgaria ( -26,9%), Cehia ( -0,7%), Germania ( -19,0%), Estonia ( –
12,6%), Grecia ( -0,4%), Letonia ( -25,8%), Lituania ( -19,6%), Ungaria ( -11,7%),
Malta ( -6,3%), Polonia ( -14,6%), Portugalia ( -3,7%), România ( -19,6%), Slovacia ( –
6,1%). Cea mai mare rată de creștere a populație conform pro iecției de mai sus o
întâlnim în cazul Irlandei, de +24%, urmată de Luxemburg (+45%), Cipru (+41%),
Marea Britanie (+27%), Belgia (+24%) și Suedia cu o creștere de +23% (vezi tabelul
nr. 3.2).
Începând cu anul 2000 speranța de viață a crescut cu 2,2 ani p entru femei și
2,6 ani pentru bărbați. Dacă ne raportăm la intervalul 1960 – 2009, femeile și bărbații
au câștigat nu mai puțin de 11 ani în următoarele țări: Spania, Franța, Italia,
Germania, Portugalia, Finlanda și Malta. Astfel la finele anului 2009 spe ranța de viață
pentru femei la nivelul U.E. fluctua între 77,4 ani în țara noastră și Bulgaria până la
85 de ani în Franța, iar la bărbați de la 67,5 ani în Lituania la peste 79,4 ani în Suedia.

90
Tabelul nr. 3.2 Populația Uniunii Europene 2008 – 2060
Țara Populație totală (milioane persoane) Modificare
%
2010 2020 2030 2040 2050 2060 2010 -2060
BE 10,9 11,6 12,2 12,7 13,1 13,5 23,7
BG 7,5 7,1 6,6 6,2 5,9 5,5 -26,9
CZ 10,5 10,8 10,8 10,7 10,7 10,5 -07
CY 0,8 0,9 1,0 1,0 1,1 1,1 40,9
DK 5,5 5,7 5,9 6,0 6,0 6,1 9,7
DE 81,7 80,0 77,7 74,6 70,6 66,2 -19,0
EE 1,3 1,3 1,3 1,2 1,2 1,2 -12,6
IE 4,5 4,8 5,3 5,8 6,2 6,6 46,5
GR 11,3 11,5 11,6 11,6 11,6 11,3 -0,4
ES 46,1 48,1 50,1 51,8 52,7 52,2 13,4
FR 64,9 68,0 70,4 72,3 73,2 73,7 13,7
IT 60,5 63,0 64,6 65,7 65,9 64,9 7,3
LV 2,2 2,1 2,0 1,9 1,8 1,7 -25,8
LT 3,3 3,2 3,0 2,9 2,8 2,7 -19,6
LU 0,5 0,6 0,6 0,7 0,7 0,7 44,0
HU 10,0 9,9 9,7 9,4 9,2 8,8 -11,7
MT 0,4 0,4 0,4 0,4 0,4 0,4 -6,3
NL 16,6 17,2 17,6 17,6 17,3 17,1 2,7
AT 8,4 8,6 8,9 9,0 9,0 8,9 5,7
PL 38,2 38,4 37,5 36,0 34,5 32,6 -14,6
PT 10,6 10,7 10,8 10,8 10,6 10,2 -3,7
RO 21,4 21,0 20,2 19,4 18,4 17,2 -19,6
SI 2,1 2,1 2,2 2,1 2,1 2,1 0,0
SK 5,4 5,6 5,6 5,5 5,3 5,1 -6,1
SE 9,4 10,1 10,6 10,9 11,2 11,5 23,0
FI 5,4 5,6 5,7 5,7 5,7 5,7 7,1
UK 62,2 66,5 70,4 73,6 76,5 79,0 27,0
UE-27 501,8 514,9 522,6 525,7 523,8 516,5 2,9
Sursa:The 2012 Ageing Report, Economic and budgetary projection for the EU 27 Member
States (2010 -2060), European Commission, 2012, pag.297

Se estimează o creștere a speranței de viață pentru bărbați la 84,6 ani, iar
pentru femei la 89,1 ani, la finele anului 2060, surprinzător fiind faptul că cea mai
spectaculoasă creștere a speranței de viață se va înregistra în statele membre care la
finele anului 2010 raportau cea mai mică speranță de viață din U.E.: Letonia, Estonia,
Lituania, Ungaria și România56. Speranța de viață a crescut la nivelul Uniunii
Europene în ultimii 50 de ani cu 5 ani și se anticipează conform Ageing Report 2012

56 Date furnizate de către The 2012 Ageing Report: Underlying Assumptions and Projection
Methodologies, pag.43.

91
o creștere cu încă 7 ani până în an ul 2060 la nivelul uniunii. Proiecțiile speranței de
viață la naștere la nivelul țărilor membre U.E. este detaliată în anexa 1.
Dacă privim în ansamblul său fenomenul de îmbătrânire a populației, putem
constata că între natalitate și fertilitate există o l egătură de cauzalitate directă, astfel
încât mărimea fertilității determină nivelul natalității. La nivelul statelor membre ale
Uniunii Europene ratele de fertilitate57 înregistrează o valoare scăzută (vezi tabelul nr.
3.3). Rata de fertilitate la nivelul U E, conform EUROPOP 2010 este preconizată să
crească ușor de la 1,59 în 2010 la 1,64 în 2030 și la 1,71 în 2060.
Tabelul nr. 3.3 Proiecția ratelor de fertilitate (%)
Țara Anul Modificare
2009 -2060 2009 2010 2020 2030 2040 2050 2060
BE 1,84 1,84 1,84 1,84 1,84 1,84 1,84 0,00
BG 1,57 1,56 1,58 1,60 1,63 1,65 1,67 0,10
CZ 1,49 1,49 1,52 1,55 1,57 1,60 1,62 0,13
CY 1,51 1,50 1,52 1,55 1,57 1,60 1,62 0,11
DK 1,84 1,84 1,84 1,84 1,84 1,84 1,84 0,00
DE 1,36 1,36 1,40 1,43 1,47 1,50 1,54 0,18
EE 1,62 1,62 1,64 1,66 1,67 1,69 1,70 0,08
IE 2,07 2,07 2,05 2,04 2,02 2,00 1,99 -0,08
GR 1,52 1,52 1,55 1,57 1,59 1,62 1,64 0,12
ES 1,40 1,40 1,43 1,46 1,50 1,53 1,56 0,16
FR 2,00 2,00 1,99 1,98 1,97 1,96 1,95 -0,05
IT n.a. 1,42 1,45 1,48 1,51 1,54 1,57 –
LV 1,31 1,31 1,35 1,39 1,43 1,47 1,51 0,20
LT 1,55 1,55 1,57 1,59 1,61 1,63 1,66 0,11
LU 1,59 1,59 1,61 1,63 1,65 1,66 1,68 0,09
HU 1,32 1,32 1,36 1,40 1,44 1,47 1,51 0,19
MT 1,44 1,44 1,47 1,50 1,53 1,56 1,59 0,15
NL 1,79 1,79 1,79 1,80 1,80 1,81 1,81 0,02
AT 1,39 1,39 1,43 1,46 1,49 1,52 1,56 0,17
PL 1,40 1,40 1,43 1,46 1,50 1,53 1,56 0,16
PT 1,32 1,32 1,36 1,40 1,44 1,47 1,51 0,19
RO 1,38 1,38 1,41 1,45 1,48 1,51 1,55 0,17
SI 1,53 1,54 1,56 1,58 1,60 1,63 1,65 0,12
SK 1,41 1,41 1,44 1,48 1,51 1,54 1,57 0,16
SE 1,94 1,94 1,93 1,92 1,92 1,91 1,90 -0,04
FI 1,86 1,86 1,86 1,86 1,86 1,86 1,86 0,00
UK 1,94 1,94 1,93 1,93 1,92 1,91 1,91 -0,03
UE-27 1,59 1,59 1,62 1,64 1,66 1,68 1,71 0,12
Sursa: prelucrat de autor din sursa Eurostat și EUROPOP 2010

57 Rata de fer tilitate este un indicator care reflectă numărul mediu de copii născuți raportați la numărul
femeilor de vărstă fertilă (15 – 49ani) în decurs de un an.

92

Conform proiecțiilor realizate ce se întind până în anul 2060, rata de fertilitate
va înregistra un trend crescător în mare parte din statele membre ale UE, excepție
făcând Irlanda ( -0,08), Franța ( -0,05), Suedia ( -0,04) și Regatul Unit (0,03). În Belgia,
Danemarca și Finlanda, rata de fertilitate îți păstrează același nivel pe întreaga
perioadă analizată. Țările care vor înregistra cele mai mari creșteri ale ratelor de
fertilitate sunt: Estonia, Ungaria, Austria, Polonia, România și Slovacia. În toate țăril e
analizate în tabelul nr.3.3 rata de fertilitate are o valoare sub rata de înlocuire care este
egală cu 2, ceea ce traduce în faptul că populația îmbătrânește și este într -o continuă
scădere. Îmbătrânirea populației conduce la o creștere a ratei de depend ență a
populației vârstnice58 (vezi tabelul nr. 3.4). În momentul acesta există 4 persoane cu
vârstă activă la o persoană cu vârsta de peste 65 de ani și se va ajunge în 2060 la două
persoane de vârstă activă pentru o persoană cu vârsta de peste 65 de ani.
Țările care vor avea cele mai mari rate de dependență a populației vârstnice
(vezi anexa 3) sunt: Letonia (68,0), România (64,8), Polonia (64,6) și Slovacia (61,8).
Rata de dependență a persoanelor vârstnice presupune o cercetare aproximativă,
deoarece nu toată populația cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani este activă din
punct de vedere economic sau toată populația cu vârsta de 65 de ani este retrasă în
totalitate din activitatea economică. „Dacă în anul 2010, pensionarea avea loc la o
vârstă medie d e 60 de ani, rata de dependență a populației vârstnice ( numărul de
persoane de vârstă activă raportat la numărul de persoane cu vârsta de peste 60 de ani)
era de 5 la 2. Dacă în anul 2040 vârsta de pensionare ar fi de 67 de ani, rata de
dependență a popul ației vârstnice ar rămâne constantă, și în consecință creșterea
pentru anul 2060 ar fi mai puțin dramatic”59.

58 Rata de depe ndență a populației vârstnice reprezintă număr ul de persoane cu vârsta de peste 65 de
ani raportat la numărul de persoane cu vârsta cuprinsă între 15 -64 de ani.
59 Carte Verde. Către sisteme de pensii adecvate, via bile și sigure, Bruxelles, 2010, pag.29

93
Tabelul nr. 3.4 Rata de dependență a populației vârstnice (%)
Țara Anul Modificare
2000 -2060 2000 2010 2020 2030 2040 2050 2060
BE 25,5 26,0 30,3 36,7 40,9 42,5 43,8 18,3
BG 23,8 25,4 32,5 38,7 46,0 56,1 60,3 36,5
CZ 19,8 21,6 30,4 34,3 40,1 50,1 55,0 35,2
CY 17,0 18,6 24,9 30,8 33,3 39,8 47,6 30,6
DK 22,2 24,9 31,4 37,0 41,9 41,8 43,5 21,3
DE 23,9 31,4 35,7 47,2 56,4 58,1 59,9 36,0
EE 22,4 25,2 30,1 35,8 40,5 48,3 55,5 33,1
IE 16,8 16,8 22,8 27,6 33,1 39,7 36,6 19,8
GR 24,2 28,4 32,6 37,7 47,8 57,4 56,7 32,5
ES 24,5 24,7 28,9 35,5 46,7 56,9 56,4 31,9
FR 24,3 25,6 32,7 39,1 44,4 45,5 46,6 22,3
IT 26,8 30,8 34,8 41,1 51,7 56,3 56,7 29,9
LV 22,1 25,2 28,8 36,2 43,3 54,2 68,0 45,9
LT 20,8 23,3 26,6 35,2 41,8 47,3 56,6 35,8
LU 21,4 20,4 23,1 30,0 37,1 41,9 45,0 23,6
HU 22,0 24,2 30,0 33,6 39,5 50,2 57,8 35,8
MT 17,9 21,3 31,7 39,2 40,2 46,5 55,6 37,7
NL 20,0 22,8 30,8 40,2 47,3 46,5 47,5 27,5
AT 22,9 26,1 29,8 38,8 46,8 48,6 50,7 27,8
PL 17,6 19,0 26,9 35,2 39,9 53,0 64,6 47,0
PT 23,7 26,7 31,3 37,9 46,7 55,6 57,2 33,5
RO 19,3 21,4 25,7 30,2 40,7 53,8 64,8 45,5
SI 19,8 23,8 30,4 38,8 46,1 55,0 57,6 37,8
SK 16,6 16,9 23,6 31,4 38,0 51,4
61,8 45,2
SE 26,9 27,7 33,5 37,2 40,4 41,7 46,2 19,3
FI 22,2 25,6 36,2 42,7 43,5 44,9 47,4 25,2
UK 24,3 24,9 29,6 34,8 38,9 39,4 42,1 17,8
Sursa: prelucrat de autor din sursa Eurostat

Comisia Europeană realizează patru scenarii ale ratelor de dependență a
populației vârstnice până în anul 2060, scenarii care sunt prezentate în figura nr. 3.1.
Structura pe grupe de vârstă a populației Uniunii Europene se află în plin
proces de transformare rapidă și radicală. Această schimbare vizează în mare parte
echilibrul dintre numărul de persoane tinere și persoanele vârstnice.

94

Graficul nr. 3.1 Ratele de dependență a populației vârstnice 2010 -2060/EU -27

Sursa: Carte Verde. Către sisteme de pensii adecvate, viabile și sigure, Bruxelles, 201 0, pag.29
Dezechilibrul fiind rezultatul acțiunii concertate a două tendințe ferme,
manifestate la nivel european, și anume: creșterea speranței de viață și scăderea ratelor
de natalitate la cele mai mici niveluri din istorie. Rezultatul obținut în urma a cțiunii
acestor două tendințe constă într -o reducere a populație cu vârsta cuprinsă între 15 –
64 de ani cu 48 de milioane de persoane și o creștere a numărului de persoane cu
vârsta de peste 65 de ani cu până la 58 de milioane de persoane la nivelul Uniun ii
Europene.
3.2. Evoluția indicatorilor demografici în România
Până la nivelul anului 2050, Organizația Națiunilor Unite, Divizia pentru
Populație a Departamentului de Afaceri Economice și Sociale lansează următoarele
variante de prognoză a populației țăr ii noastre (vezi figura nr 3.4):
 16,148 milioane de persoane în variantă minimă;
 18,535 milioane de persoane în variantă medie;
 21,180 milioane de persoane în variantă maximă;
 16,811 milioane de persoane în varianta unei rate de fertilitate constante.

95
Graficul nr. 3.2 Populația României 2000 -2050 (mii)
0500010000150002000025000
varianta minimă
varianta medie
varianta maximă
varianta ratei de fertilitate
constante

Sursa: realizat de autor din sursa Divizia pentru Populație a Departamentului de Politici Economice și
Sociale a Organizației Națiunilor Unite, http://esa.un.org/wpp/unpp

Populația României se află într -o permanentă scădere, având aproximativ 20,1
milioane de persoane față de 21.8 milioane înregistrate la recensământul din 2002.
Rezultă o diferență de aproximativ 1,7 milioane locuitor i în 10 ani, în timp ce
discrepanța dintre populația înregistrată în anul 1992 și cea înregistrată în anul 2002
este de 1,2 milioane locuitori. Ceea ce înseamnă că populația României a scăzut în
intervalul 1990 – 2010 de la 23 de milioane la 21 de milioa ne, iar între 2000 și 2010
populația României a scăzut cu un milion de persoane, dar panta descendentă pe care
am intrat se menține în continuare.
Pentru perioada analizată România va înregistra conform Organizației
Națiunilor Unite în cele patru variante prezentate anterior, o creștere negativă a
populației (vezi figura nr. 3.5). În intervalul 2000 –2020 rata de creștere a populației
va înregistra valori situate între 0,00 și -0,53 ceea ce face ca populația să aibă valori
cuprinse între 19 și 20 de milioan e de persoane.
Rata de creștere a populației României înregistrează valori pozitive doar în una
din cele patru variante analizate și anume în varianta maximă unde pentru intervalele
2015 -2020, 2040 -2045 atinge valoarea de 0,00, iar în intervalul 2045 -2050 rata de
creștere a populației are o valoare de 0,04.
Un alt indicator care scoate în evidență faptul că populația României
îmbătrânește este vârsta medie a populației. În anul 1950 vârsta medie a populației
României era de 26,1 ani, înregistrând o creștere de 10,1 ani până în anul 1996 când a
ajuns la 36,2 ani, menținându -se pe același trend crescător ajunge în 20 05 la 36,7 ani.

96

Graficul nr. 3.3 Rata de creștere a populația României în perioada 2000 -2050
(%)
-1,2-1-0,8-0,6-0,4-0,200,2
varianta minimă
varianta medie
varianta maximă
varianta ratei de fertilitate
constante

Sursa: realizat de autor din sursa Divizia pentru Populație a Departamentului de Politici Economice și
Sociale a Organizației Națiunilor Unite, http://esa.un.org/wpp/unpp

Speranța de viață a crescut în ultimii șase ani cu 0,25 ani pentru bărbații din
UE27 și cu 0,23 ani pentru bărbații din România, iar în cazul femeilor creștere a
speranței de viață a fost de 0,35 de ani la nivelul țării noastre și o creștere medie de
0,18 la nivelul UE27. În anul 2010 vârsta medie a populației Rom âniei a ajuns la 38,3
ani, o medie care este aproape de cea întâlnită în Uniunii Europeană, care este de 40,9
ani.
Cu toate acestea vârsta medie a femeilor a fost de 39,4 ani, mai mare față de
cea a bărbaților care este de 36,7 ani. De asemenea, populația din mediul rural, a avut
o medie cu aproximativ 1,8 ani mai mare decât populația din mediul urban, fapt care
se datorează populației feminine din mediul rural. Pe regiuni vârsta medie se prezintă
astfel: București -Ilfov (40,2ani), Sud -Muntenia (40,2), Sud -Vest (40,2ani), Vest
(39,5ani), Sud -Est (39,4), Nor d-Vest (38,7), Nord -Est (37,9).

97
Graficul nr. 3.4 Vârsta medie a populația României în perioada 2000 -2050
(ani)
0102030405060
2000 2005 2010 2015 2020 2025 2013 2035 2040 2045 2050varianta minimă
varianta medie
varianta maximă
varianta ratei de fertilitate
constante

Sursa: realizat de autor din sursa Divizia pentru Populați e a Departamentului de Politici Economice și
Sociale a Organizației Națiunilor Unite, http://esa.un.org/wpp/unpp .

În toate cele patru variante prognozate de către Organizația Națiunilor Unite
vârsta medie a popul ației României pentru intervalul 2000 – 2050 va înregistra o
creștere continuă de la 34,7 ani în anul 2000 la 53,7 ani în anul 2050, cea mai mare
valoare prognozată pentru varianta maximă.
Cea mai mare speranță de viață a populației din țara noastră o înt âlnim în
București și este de 77 de ani. La nivelul UE, speranța de viață este de 80 de ani, cu
șapte ani mai mult decât în România, deoarece există țări precum Italia, Franța și
Suedia, unde speranța de viață este de 81 de ani.
Speranța de viață la naște re la un anumit moment este rezultatul unei acțiuni
susținute a unui număr foarte mare de factori de natură economică, socială, culturală
și sanitară care intervin direct sau indirect și cu o anumită frecvență asupra
mortalității, constituindu -se astfel în tr-un indice al nivelului de dezvoltare atins de
către o populație.
În țara noastră speranța de viață este influențată într -o proporție covârșitoare
de mortalitatea infantilă care este încă foarte crescută, lucru care se datorează într -o
mare măsură siste mului medical slab dezvoltat, iar în mediul rural de igiena precară
și de alimentația necorespunzătoare. În mediul urban speranța de viață este influențată
de factorul stres care are o importanță mare în determinarea speranței de viață.
Speranța de viaț ă la naștere pentru bărbați crește de la 67,9 ani între anii 2000 –
2005 la 76,4 ani la finele anului 2050, ceea ce înseamnă o creștere de 8,5 ani într -un

98
interval de 50 de ani, creștere înregistrată în varianta medie a organizației Națiunilor
Unite. Și sper anța de viață în cazul femeilor cunoaște pentru perioada analizată o
creștere de la 75,2 ani pentru intervalul 2000 -2005 la 82,6 ani, creștere preconizată tot
în varianta medie. Diferența între speranța de viață a bărbaților și a femeilor fiind de
7,3 ani la finele anului 2005, diferență care se reduce la numai 6,2 ani la finele anului
2050.
Graficul nr. 3.5 Speranța de viață la naștere în România 2000 -2050 (ani)
0102030405060708090
Masculin
Feminin
Ambele sexe

Sursa: realizat de autor din sursa Divizia pentru Populație a Depa rtamentului de Politici Economice și
Sociale a Organizației Națiunilor Unite, http://esa.un.org/wpp/unpp

Mutațiile suferite după cel de -al doilea război mondial, au făcut ca țara
noastră să se situeze din punct de vedere demografic, într -o etapă intermediară în ceea
ce privește tranziția demografică, în urmă cu câțiva zeci de ani față de celelalte țării
membre ale Uniunii Europene.
Modelul reproductiv din țările vest -europene a fost preluat treptat și de țara
noastră, model care constă în faptul că familiile au un număr din ce în ce mai mic de
copii la o vârstă tot mai înaintată.
Un alt indicator care ne arată faptul că România se confruntă cu un fenomen
de îmbătrânire și reducere a populației este numărul de n așterii pe an .

99
Graficul nr. 3. 6 Nașteri într -un an în România 2000 -2050 (mii)
050100150200250300350
Varianta minimă
Varinta medie
Varianta maximă
Varianta ratei de fertilitate
constante
Sursa: realizat de autor din sursa Divizia pentru Populație a Departamentului de Politici
Economice și Sociale a Organizației Națiunilor Unite, http://esa.un.org/wpp/unpp , accesat în
10.01.2013.

Pentru perioada analizată numărul de nașteri pe an scade de la 219 mii de
nașteri pe an în intervalul 2000 -2005, la 100 de mii de nașteri pe an până la finele
anului 2050 în varianta minimă, la 181 de mii de nașteri pe an până în anul 2050 în
varianta medie. Singura variantă în care numărul de nașterii pe an crește este varianta
maximă în care numărul de nașteri crește de la 219 mii în 2005 la 286 de mii în 2050.

3.3. Impactul economic și social al schimbărilor demografice asupra
sistemelor de pensii din U.E.

Populația cu vârstă de muncă a Europei este previzionată să scadă între 1 și 1,5
milioane de persoane în fiecare an în următorii 30 de ani. Această scădere apare în
condițiile în care există o rată de ocupare a forței de muncă la nivelul Europei sub
potențialul său. La nivelul UE -27 rata șomajului în anul 2009 era de aproximativ 9%,
crescând treptat până la finele anului 2012, când a depășit ușor pragul de 1 0%.
Regresul înregistrat în ceea ce privește creșterea economică, stabilitatea
financiară din ce în ce mai șubrezită, bugetele publice vădite serios de resursele
financiare necesare, o rată scăzută de ocupare a forței de muncă, conduc către nevoia
de a ac celera practicile în materie de constituire și acordare a drepturilor cetățenilor la
pensie.

100
„Milioane de europeni sunt în totalitate dependenți de pensii. Criza a arătat
importanța abordării europene privind sistemele de pensii, tot ea a demonstrat
interdependența diferiților piloni ai sistemelor de pensii în cadrul fiecărui stat membru
și importanța abordărilor comune la nivelul UE în materie de solvabilitate și adecvare
socială. De asemenea, ea a evidențiat faptul că fondurile de pensii reprezintă o par te
importantă a sistemului financiar. Trebuie să ne asigurăm că pensiile își îndeplinesc
rolul de a acorda un sprijin maxim pensionarilor actuali și viitori, inclusiv pentru
grupurile vulnerabile60”.
În perioada următoare productivitatea muncii va reprezent a principalul factor
de creștere economică. De aceea trebuie investit în educație, competențe și inovare
pentru a avea o creștere economică suficientă pentru a menține standardele actuale de
trai.
Obiectivele necesare pentru realizarea acestui deznodământ sunt:
 „creșterea inteligentă prin îmbunătățirea performanței în educație, inovație
și utilizarea tehnologiilor digitale;
 creșterea durabilă prin transformarea Europei într -o economie cu emisii
scăzute de dioxid de carbon, prin utilizarea mai eficientă a re surselor naturale și
îmbunătățirea mediului de afaceri;
 generarea de locuri de muncă cu investiții mari în competențe și formare
profesională continuă;
 creșterea ocupării forței de muncă pentru atingerea unui procent de ocupare
de 75% în rândul populației cu vârsta cuprinsă între 20 -64 de ani până în 2020;
 reducerea abandonului școlar la o rată de sub 10% și asigurarea că 40%
dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 -34 de ani au un nivel ridicat de
educație61”.
Toate aceste obiective au ca scop neutrali zarea efectului de populație în
scădere care se manifestă la nivelul Uniunii Europene și să crească rata de ocupare a
forței de muncă. O rată de ocupare ridicată generează venituri, cerere de bunuri și
servicii care se reflectă tot în crearea de noi locur i de muncă. La nivel european se

60 Jose Manuel Boaroso Președintele Comisiei Europene , Carte Verde. Către sisteme europene d e
pensii adecvate, viabile și sigure, Comisia Europeană, Bruxelles, 2010, pag. 2.
61 Comunicare a Comisiei Euroepne, Europa 2020 , O strategie europeană pentru o creștere inteligentă,
ecologică și favrabilă incluziunii, Bruxelles, 2010, pag. 5.

101
constată o scădere a forței de muncă tinere iar singura măsură care poate fi luată
pentru ca economia europeană să crească constă în menținerea lucrătorilor în vârstă
un timp îndelungat în activitate. O mai bună incluziune pe piața muncii reduce
considerabil șomajul care reprezintă în esență o risipă de resursă umană și de resursă
financiară. La începutul anului 2008, momentul de declanșare al crizei economice
rata de ocupare a populației UE cu vârsta cuprinsă între 15 – 64 de ani era de 65,8%,
procent care se traduce într -un număr de 16 milioane de persoane șomere. La nivelul
anului 2012 șomajul în UE -27 se ridică la 24,5 milioane de persoane, proporție care se
datorează într -o mare măsură și crizei economice și financiare prelungite.
Măsurile adoptate de guvernele țărilor membre trebuie să vizeze cu precădere
crearea de locuri de muncă atât pe termen scurt cât și pe termen lung, combaterea
discriminării și excluderii sociale, măsuri care să urmărească creșterea securități i și
flexibilității locului de muncă, măsuri de învățare pe tot parcursul vieții, măsuri care
să faciliteze o tranziție cât mai ușoară spre piața muncii. Toate aceste măsuri trebuie
să aibă ca finalitate o creștere economică viitoare, creștere extrem de im portantă
pentru finanțarea pensiilor viitoare.
Îmbătrânirea populației reprezintă o greutate care apasă pe toate sistemele de
pensii existente la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. Fenomenul de
îmbătrânirea populației se traduce la nivel de uni une printr -o creștere anuală cu
aproape două milioane de persoane cu vârsta de muncă până la finele anul 2060. Tot
până în anul 2060 se estimează o reducere anuală a persoanelor care au vârsta
necesară pentru a încadrate pe piața muncii.
Graficul nr. 3. 7 Schimbările demografice la nivelul UE -27 1996 -2056
(persoane)

Sursa: Carte Albă, O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile, Bruxelles 2012,pag. 2.

102
Rata scăzută de ocupare a forței de muncă afectează într -o mare măsură
regimul de pensie de tip redistributiv prin diminuarea contribuțiilor către fondurile de
pensii administrate privat. Regimul de pensii prin capitalizare este afectat de scăderea
valorii și a randamentului activelor. Schimbările demografice din ultima perioadă au
evidențiat necesit atea de reformare a sistemelor de pensii prin măsuri care să permită
adaptarea sistemelor de pensii la actualele tendințele demografice și economice. „Pe
măsură ce economiile și societățile statelor membre devin din ce în ce mai integrate
succesul sau eșec ul politicilor și reformelor naționale ale sistemelor de pensii are
repercusiuni din ce în ce mai puternice dincolo de frontierele naționale, în special în
uniunea economică și monetară. Importanța primordială a pensiilor pentru reușita
socială și economic ă a Europei și riscul crescut de consecințe transfrontaliere ale
politicilor naționale în domeniul pensiilor înseamnă că pensiile reprezintă din ce în ce
mai mult o chestiune de interes comun în UE62”.
O altă provocare căreia trebuie sa -i facă față sisteme le de pensii în perioada
următoare, se datorează tot schimbărilor demografice care traversează Europa și
anume faptul că populația în vârstă crește rapid și este susținută de o populație tânără
din ce în ce mai redusă, ceea ce face ca rata de dependent a p ersoanelor vârstnice să
crească treptat pân ă în 2060.
Graficul nr. 3. 8 Rata de dependență a persoanelor vârstnice UE -27 (2010 –
2060)

Sursa: realizat de autor din sursa EUROSTAT.

62 Carte Albă O agendă pentru pensii adecvate, si gure și viabile, Bruxelles,2012, pag. 3

103
După cum se observă în graficul nr. 3.3 proiecția ratei de dependent a
persoanelor vârstnice se va dubla în intervalul analizat de la 25,92% în anul 2010 la
52,55% în anul 2060. Dacă la nivelul anului 2008 există un număr de patru persoane
de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta trecută de 65 de ani până la finele
anului 2050 vor exista doar două persoane de vârstă activă la o persoană cu vârsta de
peste 65 de ani.
O altă modalitate cu ajutorul căreia putem scoate în evidență schimbările
demografice și influența acestora asupra pensiilor constă în studierea raportului d e
dependență economică care oferă o imagine mult mai reală decât raportul de
dependență a persoanelor vârstnice. Acest raport compară din punct de vedere
economic numărul de persoane active economic cu numărul de persoane inactive din
toate categoriile de vârstă, inclusiv șomerii și copii. În momentul de față la nivelul
Uniunii Europene există un număr de 214 milioane de persoane de vârstă activă
ocupate și un număr de 120 de milioane de persoane de vârstă activă care nu lucrează.
Populația activă economic este în mod clar mai mică decât populația inactivă ceea ce
înseamnă că Uniunea Europeană trebuie să acorde o importanță deosebită măsurilor
menite să asigure o creștere a ocupării forței de muncă. Această diferență dintre
persoanele active economic și cele inactive poate fi redusă cu ajutorul politicilor de
ocupare (învățare pe tot parcursul vieții, menținerea lucrătorilor vârstnici), dar și prin
reforme aplicate asupra sistemului de pensii, reforme care să aducă vârsta de
pensionare în concordanță cu spera nța de viață, ori prin măsuri care să nu permită
lucrătorilor pensionarea anticipată decât în situațiile care o impun.
La nivelul Uniunii Europene sistemele de pensii au un important rol economic
și social fiind afectate de un număr foarte mare de factori i, motiv pentru care politica
în materie de pensii aplicată la nivel european a devenit din ce în ce mai complex.
Pentru a susține pensiile publice la nivelul Uniunii Europene este nevoie în momentul
de față de aproximativ 11,5% din PIB, procent care este preconizat să crească până în
2060 la 13% din PIB, creștere care va conduce la o scădere a beneficiilor cu pensiile
în termeni reali în cea mai mare parte a statelor din Uniunea Europeană.

104
Graficul nr. 3. 9 Beneficiile sociale pe categorii UE -27 (2010)

Sursa: realizat de autor din sursa EUROSTAT.
Din totalitatea beneficiilor sociale cheltuielile cu pensiile au ponderea ce mai
mare, reprezentând aproximativ 44% din totalul beneficiilor sociale acordate la
nivelul Uniunii Europene în anul 2010. În medie la nivel European fiecare salariat a
contribuit cu aproximativ 22% (14% plătit de către angajator și 8% de către angajat)
din salariul său la susținerea pensiilor publice.
În ultima perioadă, mare parte din statele membre ale Uniunii Europene au
întreprin s ample măsuri de reorganizare a propriilor sisteme de pensii, reorganizare
care se datorează într -o mare măsură provocărilor generate de schimbările
demografice înregistrate la nivel european. Modalitatea de reorganizare a sistemelor
de pensii este diferi tă de la o țară la alta. Franța, Italia și România sunt o parte din
țările care au crescut numărul de ani de contribuție necesari pentru a beneficia de o
pensie pentru limită de vârstă. Unele state au creat o legătură între nivelul beneficiilor
obținute di n pensie cu nivelul câștigurilor preconizate a le obține într -o viață activă,
cum este cazul Portugaliei. Alte state au corelat nivelul pensiei de echilibrul financiar
al propriului sistem de pensii cum este cazul Germaniei. Datorită schimbărilor
demografi ce vârsta de pensionare se anticipează să crească în majoritatea statelor
membre până la finele anului 2020, după o schemă de creștere personalizată de fiecare
stat în parte.
O influență majoră în dezvoltarea fenomenelor demografice din țara noastră au
avut-o schimbările economico -sociale și politice începute în anul 1989. Tranziția
demografică a demarat cu scăderea accentuată a ratelor de fertilitate și natalitate, fapt
ce a condus la creșterea numărului de persoane vârstnice și în consecință la
îmbătrâni rea populației. Putem spune că evoluția fenomenelor demografice de la nivel

105
mondial și european se perpetuează și în țara noastră, aflându -ne în momentul de față
în plin proces de îmbătrânire demografică a populației. Un rol principal în evoluția
fenomenul ui de îmbătrânire demografică l -a avut scăderea ratei de natalitate care a
influențat scăderea populației tinere. Scăderea ratei de natalitate este influențată
puternic de migrația populației tinere din mediul rural către mediul urban, migrație
care a modi ficat încet dar sigur comportamentul tinerilor prin trecerea de la concepția
procreativă tradițională la cea bazată pe o planificare a nașterilor. Migrația tinerilor
din mediul rural către mediul urban a influențat totodată și structura pe vârste a
populaț iei din cele două medii în direcția îmbătrânirii populației din mediul rural.
Un alt factor responsabil de accentuarea fenomenului de îmbătrânire a
populației din țara noastră îl reprezintă procesul de migrație a populației, atât cea
tânără cât și cea adu ltă. Această sumă de factori responsabili de evoluția procesului
demografic au fost influențați și de condițiile economice, sociale și politice, condiții
care au accentuat ritmul de perpetuare a natalității, mortalității și migrației forței de
muncă.
Muta țiile apărute în structura grupelor de vârstă au influențat puternic
procesele economice și sociale din România. Pe măsură ce se adâncește procesul de
îmbătrânire a populației, beneficiile acordate sub formă de pensii, de sprijin pentru
persoanele defavori zate și asistență socială trebuie acordate pe perioade mai mari de
timp, afectând sustenabilitatea finanțelor publice și impunând acțiuni de modificare a
sistemelor de protecție și securitate socială.
Perioada de timp și viteza cu care se propagă fenomenul de îmbătrânire a
populației sunt doi indicatorii care trebuie analizați tot timpul, pentru ca instituțiile
statului să răspundă rapid prin măsuri coerente dacă modificarea structurii de vârstă a
populației în sensul creșterii populației vârstnice într -o perioadă scurtă de timp ar avea
loc. Creșterea rapidă a populației vârstnice conduce la apariția unor fenomene de
presiune socială și conflicte inter generații datorate modului de redistribuire a
resurselor în societate. Pentru asigurarea sustenabilități i finanțelor publice pe termen
lung mai multe state europene printre care și țara noastră au recurs la:
 măsuri care să aibă ca finalitate reducerea datoriei publice;
 măsuri de creștere a productivității muncii;
 reformarea propriilor sisteme de pensii și de asistență socială.

106
Dintre consecințele de ordin economic ale fenomenului de îmbătrânire a
populației din țara noastră putem enumera:
 dependența demografică;
 dependența economică;
 nivelul și structura cheltuielilor legate de plata pensiilor, ajutoarelor ș i a
altor forme de sprijin cu caracter social din țara noastră.
Scăderea populației în vârstă de muncă conduce la o creștere a ratei de
dependență demografică, creștere care se transpune într -un număr din ce în ce mai
mare de beneficiari ai sistemului de p ensii. Acești beneficiari vor fi „finanțați” de un
număr tot mai mic de contribuabili la sistemul de pensii, care vor fi nevoiți să suporte
o presiune fiscală din ce în ce mai mare pentru a putea asigura pensionarilor un
beneficiu din pensie suficient pent ru a finanța un trai decent. În tabelul următor voi
prezenta rata de dependență demografică înregistrată în țara noastră din anul 1990
până în prezent.
Dacă ne raportăm la valoarea nominală a pensiilor putem afirma că aceasta a
crescut ușor dar sigur în ultima perioadă, în timp ce valoarea reală a pensiilor și
puterea de cumpărarea a acestora a cunoscut un trend descrescător, ceea ce a făcut să
arunce în sărăcie multe persoane vârstnice care s -au văzut în imposibilitatea de a -și
putea acoperii cheltuielil e legate de alimentație, locuință, sănătate, etc. Diminuarea
valorii reale a pensiilor a fost accentuată și de nivelul din ce în ce mai mare al
prețurilor la produsele și serviciile de bază și nu numai dar și reducerea puterii de
cumpărare, lucru care s -a văzut în nivelul și calitatea vieții persoanelor vârstnice.
Pentru a susține ceea ce am afirmat mai sus luăm următorul exemplu: pentru județul
Dolj avem o pensie lunară fără inflație în trimestrul IV din 2008 de 644 lei, în
trimestrul IV al anului 2012 ave m o pensie fără inflație de 731 lei, variația nominală
fără inflație a fost de 13,50%, în timp ce variația reală cu inflația a fost de -9,50%, în
urma acestor date rezultă că nivelul real al pensiei cu inflația este de 583 lei, ceea ce
înseamnă că s -au pi erdut din cauza inflației 148 lei63.
În urma mai multor analize au fost stabilite două mari tipuri de cheltuieli
efectuate de către pensionari, și anume cheltuieli pentru casă și pentru sănătate.
Mărimea acestor două categorii de cheltuieli oscilează în concordanță cu mărimea

63 Sursa datelor, http://www.econtext.ro

107
resurselor financiare disponibile, astfel încât pensionarii cu venituri mai mari rezervă
numai puțin de 41% din venituri pentru satisfacerea celor două nevoi, în timp ce
pensionarii cu venituri mai mici alocă aproximativ 47% pentru chel tuielile cu casa și
sănătatea.
În anul 2009, persoanele cu vârsta cuprinsă între 50 și 64 de ani alocau 9% din
venituri lor pentru sănătate, în timp ce persoanele cu vârsta de peste 85 de ani
aproximativ 18% din venituri pentru sănătate . Ceea ce ar crește considerabil nivelul
de trai al persoanelor în vârstă ar fi un al doilea loc de muncă care ar asigura resursele
financiare pentru o bătrânețe liniștită. Astfel, familiile cu venituri mici, aproximativ
20% sub media pe economie, se confruntă cu această disc repanță dintre venituri
disponibile și cheltuieli necesare satisfacerii nevoilor curente înainte de pensie.
„Economiile sunt consumate între vârsta de 50 și cea de 64 de ani – o
perioadă în care salariații ar trebui să strângă bani pentru pensie. Diferen ța venituri –
cheltuieli devine tot mai mare pe măsură ce aceștia înaintează în vârstă. Viața acestora
se deteriorează mai repede, iar cheltuielile cu sănătatea cresc. Și persoanele cu
venituri mai mari își văd resursele diminuându -se cu vârsta. Diferența este însă că
aceștia beneficiază de banii puși de -o parte de -a lungul vieții”64.
De-a lungul timpului au fost generate discuții aprinse legate de situația
persoanelor vârstnice, în special a pensionarilor. Începând cu anul 2008, momentul
apariției crizei ec onomice și financiare au ieșit la suprafață adevăratele probleme ale
sistemului de pensii și ale pensionarilor din țara noastră. Înghețarea pensiilor și
creșterea prețurilor la produse și tarifele la servicii a generat o reducere a puterii de
cumpărare a p ensionarilor cu aproximativ 10 -15%.
Dintre consecințele generate pe plan economic de către fenomenul de îmbătrânire
demografică a populației cele de ordin financiar capătă o importanță aparte deoarece
de soluționarea lor depind și efectele sociale, medico -sanitare, psiho -sociale și socio –
culturale propagate asupra pensionarilor. Dacă privim în tabelul nr. 3.7 evoluția
cheltuielilor sociale de -a lungul anilor 2000 -2010 putem observa că din totalitatea
cheltuielilor sociale cele înregistrate cu plata pensiilo r dețin ponderea cea mai ridicată,
iar pentru a le analiza avem nevoie și de evoluția numărului de pensionari .

64 http://www.evz.ro/d etalii/stiri/cat -costa -batranetea -968315.html .

108
3.4. Îmbătrinirea activă – soluția pentru depășirea fenomenelor
demografice?

O populație de persoane vârstnice care se află în proces de crește re rapidă și
activă va crea oportunități pentru crearea și extindere de noi piețe pentru produse și
servicii, de stimularea apariției de noi forme de muncă. Din aceste considerente
îmbătrânirea populației nu trebuie să fie privită ca o problemă majoră pent ru societate.
Îmbătrânirea activă a fost definită de către Organizația Mondială a Sănătății ca fiind
„procesul de optimizare a oportunităților de sănătate, de participare și de securitate, în
scopul de a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor”65. Rolul princ ipal al acestui program
de îmbătrânire activă este acela de a diversifica oportunitățile de angajare și nu numai
pentru persoanele în vârstă pentru ca acestea să poată transmită mai departe abilitățile
și cunoștințele dobândite de ei generațiilor următoar e. Prin reactivarea persoanelor
vârstnice, și încadrarea sub diverse forme în viața activă se poate contribui la creșterea
economică și la dezvoltarea societății în ansamblul său. Pe măsură ce crește speranța
de viață, crește și vârsta de pensionare, teama pierderii locului de muncă și cu acestea
imposibilitatea de a beneficia la bătrânețe de o pensie decentă.
Comisia Europeană a desemnat anul 2012 Anul îmbătrânirii active și al
solidarității între generații cu scopul de a aduce la cunoștința opiniei public e rolul pe
care persoanele în vârstă îl pot avea la dezvoltarea societății în conjunctura actualelor
provocări de ordin demografic, economic și social.
Această acțiune este menită să aducă la conștiința factorilor politici de decizie
existenți la nivel eu ropean și național rolul persoanelor în vârstă la dezvoltarea
societății, pentru ca aceștia din urmă să întreprindă măsuri necesare pentru facilitarea
îmbătrânirii active și a solidarității între generații. Dintre oportunitățile care pot fi
acordate persoa nelor în vârstă putem aminti:
 „învățarea pe tot parcursul vieții și dezvoltarea de noi competențe;
 condiții optime de muncă pentru persoanele vârstnice;
 strategii de gestionare a piramidei vârstelor în cadrul întreprinderilor;
 servicii specializate de plas are a forței de muncă vârstnice;

65Sursa, http://ec.europa.eu/romania/news/articole_si_dialoguri/23042012 _articol_imbatranire_activa_r
o

109
 măsuri de combatere a discriminării pe criterii de vârstă;
 realizarea de sisteme de beneficii sociale și fiscale care să favorizeze
ocuparea pieței forței de muncă cu persoane vârstnice;
 transferul de experiență între gener ații;
 încurajarea îmbătrânirii sănătoase și independente;
 măsuri menite să schimbe atitudinea oamenilor față de pensionare”66.
Persoanele cu vârsta de peste 50 de ani sunt foarte atașate de societatea și
comunitatea în care trăiesc, din acest motiv după ce s-au retras din viața activă, aceste
sentiment trebuie gestionate în așa fel încât cunoștințele și energia acestora să fie
transpuse în activități pozitive pentru comunitate din care fac parte. Efortul pe care
persoanele în vârstă îl pot depune la dezvolta rea și modernizarea societății din care fac
parte poate îmbrăca mai multe forme concrete, cum ar fi: muncă voluntară în cadrul
colectivității locale ca cetățeni responsabili și activi, rol de îngrijitori pentru copii,
nepoți, calitatea de consumatori de pr oduse și servicii specific vârstei. Această
înlănțuire de calități specifice persoanelor vârstnice pot conduce la crearea unor noi
modalități de angajare specifice vârstei.
Dintre obiectivele Anului european al îmbătrânirii active putem aminti:
 „asigurare a securității veniturilor la bătrânețe;
 sprijinirea persoanelor vârstnice care iau parte la activitățile sociale din
cadrul comunității:
 sprijin pentru persoanele vârstnice care au în supraveghere și îngrijire alte
persoane;
 asigurarea unui echilibru între viața profesională și îndatoririle față de
persoanele pe care le au în grijă;
 solidaritate și dialog între generații;
 depășirea diferențelor între generații în ceea ce privește utilizarea noilor
tehnologii;
 creșterea vârstei de pensionare în concordanță c u creșterea speranței de
viață”67.

66http://europ edirect.centras.ro/2012 -anul-european -al-imbatranirii -active.html
67 http://europedirect.centras.ro/2012 -anul-european -al-imbatranirii -active.html

110
În urma unui sondaj Eurobarometru68 realizat în anul 2011 s -a constatat o
schimbare semnificativă a atitudinii față de pensionare și pensionari în sensul că 33%
din populația cu vârsta de peste 15 ani și -ar dori să poată să continue să lucreze și
după ce au împlinit vârsta de pensionare, respingând astfel ideea unei vârste
obligatorii de pensionare. Această percepție care există la nivelul generației tinere este
binevenită mai ales în situația actuală când numărul persoanelo r de vârstă activă este
într-o continuă scădere. De asemenea tinerii consideră că o vârstă obligatorie de
pensionare reprezintă o barieră care împiedică oamenii să continue să lucreze atâta
timp cât doresc și sunt capabili să facă acest lucru. Rolul persoa nelor în vârstă ca și
consumatori va căpăta o importanță din ce în ce mai mare, deoarece creșterea
numărului persoanelor vârstnice va face ca aceștia să reprezinte o piață atractivă
pentru apariția unor noi produse și servicii care să se adreseze cu precăd ere acestui
segment de populație. „Nu în ultimul rând dezbinarea membrilor UE în ceea ce
privește euro și pierderea continuă de putere a monedei comune în concursul cu
dolarul american vor duce inevitabil la creșterea euroscepticismului”69.
Uniunea Europea nă a adoptat o legislație specifică care să interzică
discriminarea pe criterii de vârstă a forței de muncă. Toate țările membre ale Uniunii
Europene au fost de acor d cu adoptarea directivei UE 2000/78/CE, directivă care
cataloghează drept ilegală discrimi narea pe criterii de vârstă a forței de muncă,
precum și pe motive de religie, handicap și orientare sexuală. Evoluția fenomenelor
demografice la nivel european poate fi văzută ca o oportunitate pentru a elimina
discriminarea în funcție de vârstă care repr ezintă o nedreptate care i se face
individului și o pierdere de resurse umane valoroase pentru societate.
Uniunea Europeană se confruntă cu o schimbare demografică care se propagă
rapid în două direcții, și anume, populația cu vârsta cuprinsă între 15 și 6 4 de ani va
scădea până în anul 2030 cu aproximativ 21 de milioane de persoane la nivel de
uniune, fapt care se datorează ieșiri din câmpul muncii a persoanelor născute între anii
1940 și 1950. A doua direcție a schimbărilor demografice se manifestă în sen sul
creșterii rapide a numărului persoanelor în vârstă, creștere care se anticipează că va

68 Publicat în, Contribuția UE la îmbătrânirea activă și la solidaritatea între generații, Direcția Generală
privind Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune, Luxemburg, 2012 , pag.3.
69 Gabriel Andreescu, Adrian Severin, Un concept românesc al Europei Feder ale, Editura Polirom, Iași,
2001, pag. 27

111
atinge un nivel de 57,1% în rândul persoanelor cu vârsta de peste 85 de ani până în
anul 2030 conform Eurostat70.
Prima etapă a schimbărilor demografice are consecinț e negative asupra
creșterii economice viitoare la nivelul uniunii cât și asupra sustenabilității pe termen
lung a sistemelor de protecție socială. Din aceste motive se încearcă o abordare
pozitivă a fenomenului demografic prin fructificarea potențialului a tât în ceea ce
privește capacitatea de muncă cât și experiența și nivelul de pregătire profesională a
persoanelor de vârstă înaintată.
La baza acestei abordări a schimbărilor demografice se află conceptul de
îmbătrânire activă, prin care se încearcă mențin erea unui echilibru între necesitățile și
veniturile realizate prin intermediul contribuțiilor și impozitelor, precum și realizarea
solidarității și redistribuirii de venituri între generații.
Programul de îmbătrânirea activă a fost concepută să acționeze în următoarele
direcții:
 „crearea de oportunității atât pentru femei cât și pentru bărbați pentru ca
aceștia să poată rămâne un timp îndelungat în viața activă, acest lucru având beneficii
atât pentru sistem cât și pentru muncitor;
 descoperirea unor noi me dii sociale și economice care să valorifice aportul
adus societății de către persoanele în vârstă;
 crearea posibilităților ca persoanele în vârstă să se mențină sănătoase și să
trăiască independent pe măsură ce înaintează în vârstă, printr -o abordare a îmb ătrânirii
active pe tot parcursul vieții”71.
Îmbătrânirea activă reprezintă un element de bază pentru Strategiei Europa
2020, care are ca obiectiv central elaborarea unui mediu propice care să permită
obținerea de contribuții din partea persoanelor vârstni ce atât în afara cât și în cadrul
pieței muncii, lucru care se traduce în crearea premiselor pentru ca persoanele în
vârstă să rămână active în societate ca angajați, consumatori, voluntari, pentru o
perioadă îndelungată de timp.
În anul 2012, europenii, î n proporție de 60% respingeau ideea de majorare a
vârstei de pensionare. Printre țările cu răspuns negativ la creșterea vârstei de

70 Sursa http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=proj_10c2150p&lang=en
71 www.ec.europa.eu

112
pensionare se numără și țara noastră cu o proporție de 87% de persoane care s -au opus
majorării vârstei de pensionare, Letoni a cu 86%, Slovacia 83%. Aceste procente nu se
traduc neapărat în refuzul europenilor de a lua în calcul posibilitatea de a lucra o
perioadă mai îndelungată.
Din aceste motive Anul European al Îmbătrânirii Active și al Solidarității între
generații a urmăr it schimbarea acestei concepții create în rândul europenilor și
înlocuirea ei cu posibilitatea ca prin intermediul îmbătrânirii active persoanele
vârstnice să poată avea controlul deplin al propriei vieți prin limitarea la maxim a
sprijinului acordat de că tre stat, bazându -se în mare parte pe veniturile obținute ca
persoane active încadrate în câmpul muncii.
Măsurile întreprinse de Uniunii Europene în direcția îmbătrânirii active se
rezumă la următoarele instrumente:
 crearea unei legislații europene solide în domeniu;
 finanțarea îmbătrânirii active prin intermediul fondurilor structurale și
Fondul de Coeziune;
 inițiative privind cercetarea și inovarea în domeniul îmbătrânirii active;
 dezvoltarea de strategii care să permită învățarea reciprocă dintre statele
membre și regiuni.
Strategia Europa 2020 urmărește să realizeze o coordonare a politicilor
naționale, având în vedere faptul că pensiile nu mai reprezintă pentru mulți europeni
un venit necesar pentru o viață decentă, în schimb pensiile reprezintă un capi tol
important al cheltuielilor publice, din acest motiv au devenit o problemă comună
pentru toate statele membre și necesită un cadru comun de exprimare și o soluție
comună de rezolvare.
Schimbările demografice și efectele lor asupra sistemului de pensii r eprezintă
o problemă majoră pentru Uniunea Europeană. Din acest motiv politicile naționale în
materie sunt coordonate la nivelul U.E. prin realizarea de către Comisia Europeană a
unei analize asupra creșterii economice. Situația este analizată de o multitu dine de
organisme europene cum ar fi: Comitetul pentru Ocuparea Forței de Muncă și
Comitetul de Politică Economică. Aceste comitete și -au canalizat în ultimii ani efortul
în două direcții: îmbătrânirea activă și reformarea sistemelor de pensii.
Pensiile oc upă un loc prioritar la majoritatea întâlnirilor de lucru ale Comisiei
Europene, acestea devenind o problemă de interes comun la nivelul statelor membre

113
în vederea realizării unui echilibru între anii petrecuți în câmpul muncii și anii de
pensionare, precu m și încercarea de identificare și creare a unor noi mecanisme
complementare de economisire destinate exclusive perioadei de pensionare. În acest
sens Comisia Europeană propune următoarele direcții de acțiune:
 „realizarea unei corelații între vârsta de pen sionare și speranța de viață;
 restricționarea posibilităților de pensionare anticipată;
 sprijinirea diverselor modalități de prelungire a vieții active;
 dezvoltarea de programe de învățare pe tot parcursul vieții;
 îmbunătățirea continuă a locurilor de munc ă pentru a face față cerințelor
unei forțe de muncă din ce în ce mai diversificată;
 sprijinirea conceptului de îmbătrânire activă și crearea de noi oportunități
de angajare pentru persoanele în vârstă;
 egalizarea vârstei de pensionare pentru femei și bărba ți;
 dezvoltarea de noi programe private de economisire pentru a spori
veniturile din pensii”72.
Responsabilitatea principală în materie de pensii revine statelor membre, rolul
Uniunii Europene fiind acela de a sprijinii eforturile depuse de către statele m embre
în ceea ce privește protecția socială. Contribuția Uniunii Europene la implementarea
îmbătrânirii active izvorăște din valorile esențiale pe care se bazează uniunea și
anume: „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății ,
democrației, egalității, statului de drept și pe respectarea drepturilor omului. Uniunea
combate excluziunea socială și discriminarea și promovează justiția și protecția
socială, egalitatea între femei și bărbat și solidaritatea între generații”73.
Compe tențele Uniunii Europene în ceea ce privește proiectarea sistemelor de
pensii ale statelor membre se rezumă doar la problemele ce privesc piața internă cum
ar fi: libera circulație a persoanelor, discriminarea, drepturile oamenilor și protecția
consumatori lor. Uniunea având doar competențe în ceea ce privește pensiile private în
acest sens Comisia Europeană elaborând două directive: directiva 2003 privind
activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale și
Directiva 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în caz de insolvabilitate a

72 http://www.europarl.europa.eu ,
73 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona din 31.12.2007, ISSN 1830 -3668, Art.
1, pag. 11, http://eur -lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:C:2007:306:SOM:RO:HTML

114
angajatorului. O mare parte din resursele Uniunii Europene sunt folosite în direcția
eforturilor depuse de statele membre pentru a crea noi locuri de muncă, pentru a
realiza dezvoltarea e conomică și coeziunea socială. Îmbătrânirea activă joacă astfel un
rol central în realizarea obiectivelor enumerate mai sus.
Legat de problemele de finanțare pentru perioada 2007 -2013, Fondul Social
European dintr -un buget de aproximativ 75 de miliarde de euro va cheltui un miliard
de euro doar pentru a promova îmbătrânirea activă. Pe lângă promovarea îmbătrânirii
active Fondul Social European promovează de asemenea crearea de noi locuri de
muncă, îmbunătățirea locurilor de muncă existente prin acordarea de resurse
financiare pentru acele inițiative care conduc la perfecționarea competențelor
profesionale ale lucrătorilor. Resursele financiare de care beneficiază lucrătorii în
vârstă pentru măsurile de stimulare pentru a rămâne activi pe piața muncii reprezi ntă
15% din cele 75 de miliarde de euro din perioada programată.
Fondul Social European îndeplinește un rol important în direcția inovării și
experimentării de măsuri care să promoveze îmbătrânirea activă la nivelul Europei.
Prin intermediul acestuia sunt finanțate o seama de proiecte derulate atât la nivel locat
cât și regional în ceea ce privește identificarea de noi modalități care să permită
menținerea lucrătorilor vârstnici o perioadă îndelungată încadrați în câmpul muncii,
rețele transnaționale care s ă permită un schimb rapid de idei și bune practici în
materie de îmbătrânire activă.
Bucurându -se de un real succes al politicilor întreprinse Comisia Europeană a
hotărât în anul 2011 o creștere a resurselor de care dispune Fondul Social European la
aproxi mativ 84 de miliarde de euro pentru programele care vor fi derulate în perioada
2014 -2020. Un alt instrument cu ajutorul căruia Comisia Europeană sprijină
îmbătrânirea activă este Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), care
dispune de un buget de 201 miliarde de euro pentru perioada 2007 -2013, buget
destinat programelor care sprijină dezvoltarea economică și socială a regiunilor
Europei și acordă ajutor regiunilor defavorizate. Din Fondul European de Dezvoltare
Regională sunt finanțate două program e: Interreg IV -C și Urbact, programe care
urmăresc să sprijine îmbătrânirea activă și să finanțeze inițiativele pentru dezvoltare
regională care contribuie la realizarea obiectivului de îmbătrânire activă.
Programul Interreg IV -C acre ca scop finanțarea mă surilor care promovează și
susțin întreprinzătorii în vârstă, inovarea în afaceri derulate pe perioade relative lungi

115
de timp, diversificarea programelor de asistență medicală, acțiuni pentru dezvoltarea
unui stil de viață independent și orașele accesibile pentru toate vârstele. Aceste
proiecte trebuie să aibă o abordare generală de menținere a schimbului de bune
practice între generații, idei inovatoare care să conducă la o planificare strategică între
regiuni, cu scopul declarat de a realiza politici mai bune pentru crearea de noi locuri
de muncă care să conducă într -un final la o creștere economic de durată.
„Programul Urbact finanțează rețele ale orașelor pentru căutarea de soluții la
provocările urbane importante de natură economică, ecologică și social ă, în special în
ceea ce privește îmbătrânirea populațiilor. Uniunea Europeană are un rol important în
politicile de coordonare a securității sociale, fapt care face să rămână la latitudinea
guvernelor țărilor membre să stabilească cine poate fi asigurat, ce beneficii poate să
primească conform legislației naționale. Astfel, acest instrumentul de finanțare în
domeniul cercetării și inovării în ceea ce privește îmbătrânirea activă este cel de -al
șaptelea program cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologi că (PC7), care dispune
de un buget total de 50,5 miliarde euro pentru perioada 2007 -2013”74.
Programul asigură cadrul general pentru toate inițiativele de cercetare ale U.E.,
inclusiv cele prin care se caută răspunsuri la schimbările demografice. Programul a
finanțat proiecte care acoperă o varietate impresionantă de discipline, teme,
instrumente legate de îmbătrânirea activă, inclusiv:
 „cercetării fundamentale asupra îmbătrânirii, pentru descoperirea
mecanismelor îmbătrânirii și ale longevității;
 inovații t ehnologice pentru susținerea vieții independente a cetățenilor
vârstnici;
 e-incluziune și e -sănătate;
 transporturi în comun mai accesibile;
 soluții TIC pentru prelungirea vieții active din punct de vedere profesional;
 cercetări privind noi tratamente pentr u bolile mai frecvente ale populației
vârstnice;
 sănătate publică și științe sociale”75.
Aferent perioadei cuprinse între 2014 -2020, dacă ne raportăm la cercetare și
inovare Uniunea Europeană se pregătește să lanseze programul Orizont 2020, cu un

74 Contribuția UE la îmbătrânirea activă și la solidaritatea între generații , Luxemburg 2012 , pag.8 .
75 Idem 144, pag. 9.

116
buget tot al de aproximativ 80 de milioane de euro dirijați în mare parte creării de noi
soluții care să facă față la provocările societății moderne cum ar fi: îmbătrânirea
activă, criza economică și crearea din ce în ce mai mare locuri de muncă la nivelul
UE.
Un a lt mecanism cu ajutorul căruia Uniunea Europeană încearcă să găsească
soluții modern și inovatoare care să răspundă provocărilor generate de schimbările
demografice și îmbătrânirea populației este reprezentat de programul cadru pentru
competitivitate și i novație (CIP) care are un buget de 3621 de milioane de euro pentru
perioada 2007 -2013. CIP este elaborate pe trei subprogram principale fiecare dintre
ele având un rol important în ceea ce privește realizarea proiectului de îmbătrânire
activă la nivelul UE:
 Programul pentru inovație și spirit antreprenorial (EIP) cu ajutorul acestui
program sunt finanțate proiectele ce urmăresc identificarea practicilor inovatoare
legate de angajarea lucrătorilor în vârstă sau de crearea unor produse noi pentru
consumator ii în vârstă;
 Programul de sprijinire a politicii în materie de tehnologie a informațiilor
și comunicațiilor (PSP -TIC) care are ca obiectiv creșterea serviciilor și produselor
inovatoare bazate pe TIC, inclusiv TIC pentru sănătate, îmbătrânire și incluziu ne
socială;
 Programul energiei Inteligente – Europa (IEE), care ca obiectiv crearea de
programe de mobilitate ecologică, care pot să diminueze considerabil obstacolele
apărute în calea îmbătrânirii active.
Pentru a putea realiza proiectul de îmbătrânire a ctivă trebuie mai înainte
înțelese fenomenele demografice care se manifestă la nivelul Europei. Pentru a putea
duce la bună îndeplinire obiectivele menționate mai sus în Strategia Europa 2020,
Uniunea Europeană trebuie să manifeste un rol activ în stimula rea statelor membre să
caute noi modalități cu ajutorul cărora cu ajutorul cărora să poată fi scos în evidență și
valorificat potențialului persoanelor vârstnice.
Rezultatele studiului Eurobarometru privind îmbătrânirea activă derulat la
nivel european p un în evidență următoarele aspecte:
 „majoritatea europenilor, în proporție de 71% sunt conștienți de faptul că
populația îmbătrânește, dar acest lucru reprezintă un motiv de îngrijorare doar pentru
42% dintre aceștia;

117
 conceptul de "bătrân" și "tânăr" di feră de la o țară la alta. În medie,
europenii cred că oamenii încep să fie considerați bătrâni înainte de împlinirea vârstei
de 64 de ani și nu mai sunt considerați tineri de la vârsta de 41 de ani;
 europeni consideră că persoanele în vârstă joacă un rol important în
societate și în special în cadrul familiilor lor 82%, în politică 71%, în comunitatea
locală 70%, sau în economie 67%;
 numai unul din trei europeni consideră că vârsta oficială de pensionare va
trebui să crească până în anul 2030;
 61% dintre e uropeni sprijină ideea că oamenilor ar trebui să li se permită să
continue să lucreze după ce au atins vârsta de pensionare, iar 53% resping ideea unei
vârste obligatorii de pensionare;
 42% dintre europeni cred că ar fi capabil de a efectua activitatea lor curentă
până la vârsta de 65 de ani sau peste, în timp ce 28% cred că sunt în măsură să -și
continue activitatea lor curentă până la vârsta de 60 -64;
 două treimi din europeni ar prefera să lucreze part time și să aibă o pensie
parțială decât să se pensione ze definitiv;
 27% din europenii cu vârsta de peste 55 de ani, angajați în activități și
muncă voluntară într -o varietate de organizații sunt dispuși să aloce în medie, 14 ore
pe lună pentru astfel de activități;
 36% din europenii cu vârste de peste 55 de ani, în ultimele 12 luni, au
acordat sprijin informațional altor persoane din afara gospodăriei lor;
 15% au în prezent grijă de un membru al familiei mai în vârstă, în timp ce
42% au făcut acest lucru în trecut ”76.
Strategia europeană în ceea ce privește ocuparea locurilor de muncă
promovează posibilitățile de îmbătrânire activă la locul de muncă prin identificarea
mecanismelor care fac posibilă traversarea obstacolelor de natură structurală și
comportamentală care fac imposibilă posibilitatea de a lucra o perioadă cât mai
îndelungată. Deși competențele în ceea ce privește politicile de ocupare a forței de
muncă cad în sarcina statelor membre, Uniunea Europeană intervine pentru crearea
culoarelor de comunicare între state în direcția schimbului de bune prac tici dintre
statele membre, în direcția creării și menținerii de locuri de muncă. Pentru atingerea

76 http://europa.eu/rapid/press -release_MEMO -12-10_en.htm?locale=en

118
obiectivului stabilit pentru anul 2020 prin Strategia Europa 2020, 75% gradul de
ocupare a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, Comisia Euro peană
acordă asistență și suport statelor membre pentru identificarea și implementarea
politicilor necesare pentru realizarea îmbătrânirii active, implementarea politicilor
care să împiedice accesul la sistemele de pensionare anticipată, politici care să p ermită
crearea de noi locuri de muncă și menținerea celor existente și politici care să
faciliteze accesul la învățare pe tot parcursul vieții. De nenumărate ori a fost subliniată
importanța creării de programe necesare pentru dezvoltarea competențelor luc rătorilor
în vârstă, care reprezintă o categorie defavorizată atunci când au loc contracții ale
economiei.
Modul de organizare și funcționare a sistemelor de protecție socială corelat cu
problemele legate de sărăcie și excluziune socială are repercusiuni negative asupra
procesului de implementare a îmbătrânirii active. Reformarea sistemelor de protecție
socială trebuie să se facă concomitent cu implementarea de politici de ocupare a forței
de muncă atât calificată cât și necalificată iar proporțiile în car e se realizează
transferul de resurse între generații trebuie asigurat în limitele în care vârstnici pot trăi
independent și pot participa activ la viața societății.
Uniunea Europeană coordonează și sprijină financiar fără diferențiere statele
membre care au și-au stabilit obiective precum:
 „să combată sărăcia și excluderea socială ;
 să revizuiască sistemele de protecție socială prin schimbul de cunoștințe și
prin identifica rea celor mai eficiente politici în diverse domenii (combaterea sărăciei
și a excluderii sociale, pensii , sănătate și îngrijire pe termen lung );
 să facă față noilor provocări reprezentate de schimbările demografice și de
efectele îmbătrânirii populației, concentrându -se pe oportunitățile care apar în aceste
domenii;
 să prezinte periodic date care pot fi comparate la nivelul UE”77.
De asemenea Comisia Europeană finanțează o seamă de studii și analize care
abordează t eme precum combaterea sărăciei și a excluderii sociale, pensiile, sănătatea.
Pentru a veni în întâmpinarea statelor membre care doresc să coopereze în acest
domeniu Comisia Europeană a creat și a pus la dispoziția acestora un cadru de

77Sursa: http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=750&langId=ro ,

119
cooperare politică , denumit și metodă deschisă de coordonare , având ca obiectiv
central stabilirea de comun acord a unor obiective comune și a unor indicatori
comuni , care vor fi folosiți ca reper pentru evidențierea progreselor viitoare.
Prin metoda deschisă de coordonare privind protecția socială și incluziunea
socială , U.E. creează un cadru necesar pentru dezvoltarea strategiei naționale , precum
și pentru coordonarea politicilor țărilor membre U.E. care fac referire la sărăcie și
excluderea socială , asistență medicală și pensiile . Metoda deschisă de coordonare este
privită ca un proces voluntar pentru cooperarea politică bazată pe adoptarea unor
obiective comune și indicatori comuni , care arată modul în care progresul spre aceste
obiective pot fi măsurate . Guvernele naționale treb uie să traducă obiectivele comune
în planurile naționale – prezentate ca rapoarte strategice naționale . Rapoartele
naționale sunt evaluate de către Comisie și Consiliu în rapoartele lor comune . Acestea
reflectă la nivelul U.E . inițiativele care s -au realizat în fiecare țară în parte . „Metoda
deschisă de coordonare mai urmărește să dezvolte un proces de învățare reciprocă
între statele membre care implică control al politicilor specifice , a programelor sau
acordurilor instituționale prezentate ca bune pract ici în rapoartele strategice naționale .
Instrumentele principale utilizat în acest sens sunt seminariile de evaluare prin
intermediul cărora se încurajează diseminarea de bune practici între statele membre,
prin evaluarea eficacității politicilor cheie întreprinse sau a instituțiilor”78.
Comisia Europeană colaborează strâns în domeniul protecției sociale și cu
țările care și -au depus cererea de aderare la U.E., pentru a le sprijinii să -și reformeze
propriile sistemele de protecție socială, prioritățile de a cțiune în acest sens fiind
incluse în „Memorandumul comun pentru incluziunea socială”. Totodată, Comisia
Europeană demarează ample acțiuni pentru care să aibă ca finalitate crearea unor
sisteme de pensii adecvate și viabile, condiție care reprezintă nucleu l central pentru
realizarea proiectului de îmbătrânire activă. Principalele direcții creionate de Comisia
Europeană pentru crearea unui spațiu comun de aplicare a strategiei pentru realizarea
unor sisteme de pensii adecvate și sustenabile în timp sunt urmă toarele:
 „sistemele de pensii trebuie să aibă ca scop acordarea de venituri adecvate
din pensie, deoarece acestea reprezintă în majoritatea statelor membre o importantă
sursă de venit pentru persoanele în vârstă;

78 Sursa: http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=753&langId=en

120
 sistemele de pensii atât cele publice cât ș i cele private trebuie să aibă un
caracter durabil;
 sistemele de pensii trebuie construite în spiritul solidarității între generații;
 pentru realizarea unor sisteme de pensii sigure și durabile este necesară
prelungirea vieții profesionale;
 sistemele de pe nsii trebuie să fie transparente și într -o permanentă adaptare
la nevoile individului și ale societății în care trăiește ”79.
Programele destinate inovării sociale și solidarității sociale derulate la nivelul
Uniunii Europene se bucură de o finanțate pentru perioada 2007 -2013 de 743,25
milioane de euro, destinate pentru soluțiile inovatoare care să facă față actualelor
provocări sociale, și care să contribuie la realizarea obiectivului de îmbătrânire activă.
Toate aceste resurse destinate investițiilor social e și nu numai sunt esențiale
pentru menținerea echității, egalității și echilibrului între generații . Măsurile
întreprinse asupra sistemelor de pensii de stat din statele membre ale UE au avut ca
scop creșterea progresivă a protecției populației împotriva sărăciei, dar se anticipează
că în perioada următoare se va înregistra o micșorare a pensiilor față de perioadele
anterioare .

79 http://eur -lex.europa.eu

121
CAPITOLUL 4
Studiu privind factorii care influențează nivelul de adecvare,
viabilitate și siguranță a venitului obținut din pensie

Cea mai mare provocare cu care se vor confrunta sistemele de pensii în anii
ce urmează este îmbătrânirea populației, fenomen ce se derulează concomitent cu
scăderea participării vârstnicilor în populația ocupată, se impune necesitatea
adoptă rii de măsuri în rândul statelor membre ale Uniunii Europene pentru
combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și nu în ultimul rând pentru reforma
sistemelor de protecție socială.
Una dintre aceste măsuri este Strategia Europa 2020 care stabilește obiec tive
precum scoaterea a cel puțin 20 de milioane de persoane din sărăcie și excluziune
socială precum și majorarea ratei de ocupare a forței de muncă la 75% pentru grupa
de populație cu vârstă între 20 și 64 de ani.
Prin urmare, un sistem de pensii adecvat și sustenabil va trebui să ofere o
soluție pentru a proteja pensionarii de sărăcie și pentru a le permite să -și păstreze
același standard de viață. Principalul mod prin care vom putea evalua eficiența
măsurilor adoptate la nivel european constă în compar area standardului de viață al
unei persoane pe perioada când este încadrată în câmpul muncii cu standardul de
viață al acesteia după retragerea din piața forței de muncă.
Din aceste considerente, prin următorul studiu, am urmărit identificarea
factorilor c are influențează riscul de sărăcie pentru persoanele în vârstă de peste 65
de ani și rata de înlocuire agregată precum și cuantificarea acestei influențe prin
intermediul modelării econometrice.
Studiul cuprinde în analiză 28 de sta te membre ale Uniunii Eu ropene pe o
perioadă de paisprezece ani. Datele vor fi structurate într -un panel și vor fi modelate
cu ajutorul softului econometric Eviews 7.1.
Consider că în acest fel vom putea evalua impactul îmbătrânirii populației
asupra sistemelor de pensii și vom i dentifica măsurile necesare care să susțină
sustenabilitatea sistemelor de pensii și capacitatea acestora de a sigura un venit
adecvat.

122
În prima etapă am estimat un model de tip VAR (Vector Autoregression) cu
cele șapte variabile pe date panel. În urma efe ctuării unui test de excludere a
lagurilor am obținut lungimea optimă de 2 laguri de timp (2 ani). Ecuațiile care m -au
interesat în acest model au fost cele în care rata de înlocuire agregată și riscul de
sărăcie al persoanelor în vârstă de peste 65 de ani au fost variabile dependente.
Rezultatele au indicat foarte puțini coeficienți statistic semnificativi, iar dintre
aceștia, cel mai important factor de impact al unei variabile l -a reprezentat valoarea
acesteia din anul precedent. În toate cazurile coefic ientul din anul precedent a fost
pozitiv și statistic semnificativ. Coeficientul de determinare a fost foarte ridicat
(99,55%) ceea ce înseamnă că modelul are o putere explicativă foarte mare.
Conform rezultatelor estimării, singura variabilă, statistic se mnificativă, cu
influență asupra ratei de înlocuire agregate a fost propria valoare trecută pe când
asupra riscului de sărăcie, pe lângă propria valoare trecută, am obținut un coeficient
semnificativ din partea speranței medii de viață din anul precedent c are a avut , în
acest caz, un impact negativ.
În a doua etapă am efectuat teste Granger de cauzalitate pentru ansamblul
acestor variabile pentru a analiza mai bine relațiile dintre acestea. Conform acestui
test putem identifica următoarele relații între va riabilele analizate:
– rata de înlocuire agregată cauzează rata de dependență a vârstnicilor, rata
de ocupare a persoanelor în vârstă de 55 -64 de ani și riscul de sărăcie;
– rata de ocupare a persoanelor în vârstă de 55 -64 de ani cauzează rata de
înlocuir e agregată , rata de dependență a vârstnicilor și riscul de sărăcie;
– cheltuielile cu îngrijirea persoanelor în vârstă cauzează rata de înlocuire
agregată;
– riscul de sărăcie pentru persoanele în vârstă de peste 65 de ani cauzează
rata de dependență a v ârstnicilor și rata de ocupare a persoanelor în vârstă de 55 -64
de ani
– vârsta medie de ieșire din forța de muncă cauzează speranța medie de viață

123
4.1. Date și metodologie

Pentru a putea evidenția actualitatea temei de cercetare și stadiul actual al
cunoașterii în domeniu, vom face referire la previziunile Băncii Mondiale, care
anticipează că țara noastră va înregistra până în anul 2060 cea mai accelerată scădere
a populației în vârstă de muncă din Uniunea Europeană, ajungând până la aproximativ
nouă milioane de persoane, dintr -un total de 16,9 milioane. În această situație rata de
dependență a persoanelor vârstnice va înregistra un nivel de 54% până la finele anului
2060, ceea ce înseamnă că acordarea de pensii într -o societate care îmbătrânește
continuu va reprezenta o provocare majoră pentru România. Pentru a putea face față
acestor provocări, România s -a angajat ca până în anul 2020 să îndeplinească
următoarele obiective stabilite prin Strategia Europa 2020: rata de ocupare a
populației cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani să ajungă la 70%, rata părăsirii
timpurii a școlii să ajungă la 11,3%, rata populației cu vărsta cuprinsă între 30 și 34 de
ani, absolventă a unei forme de educație terțiară, să ajungă la 26,7%, precum și
reducerea cu aproxi mativ 580 000 de persoane a numărului total de persoane care se
află în prag de sărăcie și excluziune socială. În prezent, la nivel european, reforma
sistemelor de pensii, atât publice cât și private este influențată de integrarea
economică și socială și d e globalizarea piețelor financiare. Acest deziderat vine în
contradicție cu implementarea politicii sociale la nivel național, deoarece integrarea
economică și socială, adică integrarea europeană limitează reforma socială la nivel
național. Cu toate aceste a, măsurile de factură socială rămân la latitudinea statelor
membre și își urmează propria logică politică și electorală.
Implementarea sistemelor de pensii private reprezintă o parte importantă a
procesului de reformare generală a sistemelor de pensii cu un impact major asupra
adecvării și viabilității viitoare a pensiilor.
Pentru a putea ajunge la un fundament decizional în ceea ce privește măsurile
necesare pentru ca sistemele de pensii să facă față evoluției fenomenelor demografice
am apelat la indicato rii statistici referitori la populației, speranță de viață, ratele de
fertilitate, dependența demografică și migrația forței de muncă.
Fenomenul de îmbătrânire a populației are consecințe majore atât pentru forța
de muncă cât și pentru politicile sociale, fiscale și economice întreprinse de statele
membre în vederea asigurării echilibrului între viața activă și perioada de pensionare.

124
Europa se confruntă cu o revoluție demografică iar pentru a o câștiga este nevoie ca
societatea civilă împreună cu guvernel e statelor membre să conlucreze pentru găsirea
unor soluții care să conducă la diminuarea efectelor fenomenelor demografice asupra
sistemelor de pensii, asupra creșterii economice, asupra nivelului de trai și nu numai.
Pentru a analiza cele trei obiective principale ale componentei "Pensii" a
Metodologiei Deschise de Coordonare a UE și anume pensii adecvate, pensii
sustenabile și pensii modernizate, vom utiliza în analiza cantitativă variabile care
caracterizează primele două obiective, în funcție de dispon ibilitatea datelor.
“Metoda Deschisă de Coordonare reprezintă o nouă metodă de guvernanță
care constă în caracterul neobligatoriu și descentralizat al reglementărilor, în
flexibilitatea și deschiderea lor, în pluralitatea actorilor implicați. Prin caract eristicile
sale MDC contrastează în mod evident cu metoda comunitară, care implică transferul
de suveranitate dinspre nivelul național spre cel comunitar, adoptarea politicilor
comune de triunghiul instituțional clasic reprezentând combinarea
interguvernam entalismului cu supranaționalismul, rolul central jucat de instituția
supranațională – Comisia – în elaborarea și implementarea politicilor comune și în
supravegherea implementării reglementărilor obligatorii de către statele membre”80.
Seriile de date util izate sunt anuale și acoperă o perioadă de paisprezece ani,
2000 -2013 . Sursa datelor este EUROSTAT.
Variabilele care acoperă primul obiectiv – pensii adecvate sunt:
1. RISKPOV – desemnează riscul de sărăcie pentru persoanele în vârstă de peste
65 de ani (At -risk-of poverty rate, rate of elderly people, 65+);
2. ARR – desemnează rata de înlocuire agregată (the aggregate replacement
ratio).
Indicatori pentru cel de -al doilea obiectiv – pensii sustenabile sunt:
1. EMPLOLD – desemnează rata de ocupare a persoanelor în v ârstă de 55 -64 de
ani (Employment rate of older workers);
2. EXIT – desemnează vârsta medie de ieșire din câmpul muncii (Average exit
age from the labour force);

80Sursa: http://uniuneaeuropeana.wordpress.com/2007/11/27/metoda -deschisa -de-coordonare , accesat
la data 20.09.2013

125
3. MEANLIFE – desemnează speranța medie de viață la vârsta de 65 de ani atât
pentru femei cât și pent ru bărbați;
4. DEPEND – desemnează rata de dependență a vârstnicilor (The old -age
dependency ratio);
5. EXPENDOLD – Cheltuieli cu îngrijirea persoanelor în vârstă (Expenditure on
care for the elderly).
Cercetarea noastră analizează cele 28 de state membre ale Uniu nii Europene,
pe o perioadă de treisprezece ani. Datele vor fi structurate într -un panel și vor fi
modelate cu ajutorul softului econometric Eviews 7.1.
Prin urmare, un sistem de pensii adecvat și sustenabil va trebui să ofere o
soluție pentru a proteja pe nsionarii de sărăcie și pentru a le permite să -și păstreze
același standard de viață. Principalul mod prin care vom putea evalua eficiența
măsurilor adoptate la nivel european constă în compararea standardului de viață al
unei persoane pe perioada când es te încadrată în câmpul muncii cu standardul de viață
al acesteia după retragerea din piața forței de muncă.
Din aceste considerente, prin următorul studiu, am urmărit identificarea
factorilor care influențează riscul de sărăcie pentru persoanele în vârstă de peste 65 de
ani și rata de înlocuire agregată precum și cuantificarea acestei influențe prin
intermediul modelării econometrice.

4.2. Estimarea modelului de tip VAR (Vector Autoregression)

În continuare vom estima un model de tip VAR (Vector Autoregre ssion) cu
cele șapte variabile pe date panel. Această analiză s -a impus în studiile
macroeconometrice de la începutul anilor ’70, principalul promotor fiind Cristopher
Sims. Modelul VAR este util deoarece ne permite să investigăm interacțiunile dintre
variabilele endogene și în același timp să încorporăm structuri de autocorelație pentru
fiecare serie de timp.
Modelul poate fi scris astfel:

126
unde
este un vector de tip 7×1, iar
și
sunt matricei de parametri de tip 7 x1,
respectiv 7×7. P desemnează numărul de laguri iar
este coloana de reziduuri ale
modelului care se presupune că este necorelată cu variabilele din partea dreaptă a
ecuației.
Tabelul nr. 4.1 Rezultatele estimării modelului VAR
Vector Autoreg ression Estimates
Date: 02/10/15 Time: 14:43
Sample (adjusted): 2005 2008
Included observations: 40 after adjustments
Standard errors in ( ) & t -statistics in [ ]
ARR DEPEND EMPLOLD EXIT EXPENDOLD MEANLIFE RISKPOV

ARR( -1) 0.622475 0.298088 0.811672 -0.097446 -0.505397 0.096168 -1.427.328
(0.19629) -108.908 -517.443 -420.505 (0.36687) (0.95147) -171.841
[ 3.17126] [ 0.27371] [ 0.15686] [-
0.02317] [-1.37760] [ 0.10107] [-0.83061]
ARR( -2) 0.162278 -0.745898 2.802.2 88 1.652.565 0.803125 -0.043540 1.254.286
(0.19265) -106.889 -507.851 -412.710 (0.36007) (0.93383) -168.655
[ 0.84236] [-0.69783] [ 0.55179] [
0.40042] [ 2.23049] [-0.04663] [ 0.74370]
DEPEND( -1) -0.011874 1.285.140 0.070290 -0.940245 0.048338 0.008504 -1.500.689
(0.02781) (0.15432) (0.73322)
(0.59586) (0.05199) (0.13482) -243.500
[-0.42691] [ 8.32757] [ 0.09586] [-
1.57796] [ 0.92984] [ 0.06308] [-0.61630]
DEPEND( -2) 0.007323 -0.279605 -0.172388 0.904058 -0.061639 -0.030340 1.913.867
(0.02878) (0.15969) (0.75872)
(0.61658) (0.05379) (0.13951) -251.968
[ 0.25444] [-1.75092] [-0.22721] [
1.46624] [-1.14584] [-0.21747] [ 0.75957]
EMPLOLD( -1) 0.012206 -0.006626 1.124.690 0.000208 0.006870 -0.026778 0.758083
(0.00 956) (0.05306) (0.25208)
(0.20486) (0.01787) (0.04635) (0.83715)
[ 1.27648] [-0.12490] [ 4.46164] [
0.00102] [ 0.38438] [-0.57771] [ 0.90555]

127
EMPLOLD( -2) -0.006536 -0.000762 -0.212726 -0.061444 -0.003139 0.026498 -0.527678
(0.00908) (0.0503 8) (0.23935)
(0.19451) (0.01697) (0.04401) (0.79487)
[-0.71984] [-0.01514] [-0.88877] [-
0.31589] [-0.18497] [ 0.60208] [-0.66385]
EXIT( -1) -0.030167 0.037383 0.292126 0.716120 -0.061461 -0.004917 0.726498
(0.01509) (0.08373) (0.39782)
(0.32330) (0.02821) (0.07315) -132.116
[-1.99903] [ 0.44647] [ 0.73431] [
2.21507] [-2.17905] [-0.06721] [ 0.54990]
EXIT( -2) 0.001096 -0.048662 0.207443 0.410940 0.045976 -0.028251 -1.787.031
(0.01343) (0.07450) (0.35395)
(0.28764) (0.0251 0) (0.06508) -117.546
[ 0.08163] [-0.65321] [ 0.58608] [
1.42865] [ 1.83206] [-0.43407] [-1.52028]
EXPENDOLD( -1) 0.085688 -0.380424 -2.808.977 –
3.751.323 0.940971 0.029689 -8.172.456
(0.10405) (0.57731) -274.290 -222.905 (0.19447) (0.50436) -910.907
[ 0.82353] [-0.65896] [-1.02409] [-
1.68293] [ 4.83860] [ 0.05886] [-0.89718]
EXPENDOLD( -2) -0.109447 0.451822 2.821.848 3.931.896 -0.000625 -0.083729 6.518.499
(0.10320) (0.57257) -272.039 -221.076 (0.19288) (0.50022) -903.432
[-1.06058] [ 0.78911] [ 1.03729] [
1.77853] [-0.00324] [-0.16738] [ 0.72153]
MEANLIFE( -1) 0.046448 -0.112041 -0.452589 -0.308356 -0.061481 0.552173 -2.876.488
(0.02639) (0.14640) (0.69560)
(0.56529) (0.04932) (0.12791) -231.005
[ 1.76027] [-0.765 29] [-0.65065] [-
0.54549] [-1.24662] [ 4.31704] [-1.24520]
MEANLIFE( -2) -0.016073 0.085104 0.136850 0.069634 0.073949 0.451699 1.615.637
(0.02638) (0.14639) (0.69554)
(0.56524) (0.04931) (0.12790) -230.988
[-0.60918] [ 0.58134] [ 0.19675] [
0.12319] [ 1.49954] [ 3.53178] [ 0.69945]
RISKPOV( -1) -0.002172 0.026099 0.103446 -0.012694 -0.008903 0.007416 0.954894
(0.00287) (0.01594) (0.07574)
(0.06155) (0.00537) (0.01393) (0.25152)
[-0.75609] [ 1.63724] [ 1.36583] [-
0.20624] [-1.65801] [ 0.53250] [ 3.79643]
RISKPOV( -2) 0.001194 -0.033659 -0.134502 -0.012910 0.006708 -0.005999 -0.000114

128
(0.00278) (0.01542) (0.07326)
(0.05954) (0.00519) (0.01347) (0.24329)
[ 0.42948] [-2.18292] [-1.83594] [-
0.21684] [ 1.29152] [-0.44532] [-0.00047]
C 1.176.635 1.862.927 -1.842.168 0.542724 0.804664 2.812.496 7.022.362
(0.56877) -315.577 -149.937 -121.848 -106.306 -275.703 -497.936
[ 2.06873] [ 0.59032] [-1.22863] [
0.04454] [ 0.75693] [ 1.02012] [ 1.41029]
R-squared 0.884855 0.997096 0.995353 0.826555 0.994031 0.990628 0.924471
Adj. R -squared 0.820374 0.995470 0.992751 0.729426 0.990689 0.985379 0.882174
Sum sq. resids 0.034441 1.060.266 2.393.437 1.580.666 0.120314 0.809253 2.639.668
S.E. equation 0.037117 0.205938 0.978455 0.795152 0.069372 0.179917 3.249.411
F-statistic 1.372.266 6.131.528 3.825.051 8.509.873 2.973.908 1.887.428 2.185.698
Log likelihood 8.439.015 1.584.966 -4.648.626 –
3.818.858 5.937.313 2.125.293 -9.449.642
Akaike AI C –
3.469.508 -0.042483 3.074.313 2.659.429 -2.218.656 -0.312646 5.474.821
Schwarz SC –
2.836.178 0.590847 3.707.643 3.292.759 -1.585.326 0.320683 6.108.151
Mean dependent 0.476500 2.420.500 5.188.750 6.206.250 0.707250 1.867.000 2.046.000
S.D. dep endent 0.087576 3.059.743 1.149.219 1.528.647 0.718924 1.487.934 9.466.399
Determinant resid covariance (dof adj.) 6.17E -09
Determinant resid covariance 2.30E -10
Log likelihood 4.656.370
Akaike information criterion 2.921.815
Schwarz criterion 7.355.124
Sursa: estimările autorului (*semnificativ la 1%; **semnificativ la 5%; ***semnificativ la 10%)

Rezultatele indică foarte puțini coeficienți statistic semnificativi, iar dintre
aceștia, cel mai important factor de impact al unei va riabile îl reprezintă valoarea
acesteia din anul precedent. În toate cazurile coeficientul valorii din anul precedent
este pozitiv și statistic semnificativ.
Ecuațiile care ne interesează sunt cele în care rata de înlocuire agregată și
riscul de sărăcie al persoanelor în vârstă de peste 65 de ani sunt variabile dependente.
Conform rezultatelor estimării, singura variabilă, statistic semnificativă, cu influență
asupra ratei de înlocuire agregate, este propria valoare trecută. Coeficienți negativi

129
sunt obțin uți în cazul ratei de dependență din anul precedent, în cazul riscului de
sărăcie dar și în cazul vârstei de pensionare din anul precedent, aceștia nefiind însă
semnificativi din punct de vedere statistic. O influență pozitivă asupra ratei de
înlocuire agr egate o are speranța medie de viață. Asupra riscului de sărăcie, pe lângă
propria valoare trecută, am obținut un coeficient semnificativ din partea speranței
medii de viață din anul precedent care are, în acest caz, un impact negativ. De
asemenea, o influe nță negativă o are rata de înlocuire agregată și cheltuielile cu
îngrijirea vârstnicilor din anul precedent.
Coeficienți pozitivi au fost obținuți pentru rata de ocupare a persoanelor în
vârstă de 55 -64 de ani, rata de dependență a vârstnicilor dar și pent ru vârsta de
pensionare dar și de această dată, acești coeficienți nu sunt semnificativi din punct de
vedere statistic. Coeficientul de determinare ajustat (Adj R -squared) este foarte ridicat
(82,03%) ceea ce înseamnă că modelul are o putere explicativă fo arte mare.

4.3. Analiza factorilor care influențează riscul de sărăcie pentru
persoanele cu vârsta de peste 65 de ani

Dat fiind faptul că, cea mai mare provocare cu care se vor confrunta sistemele
de pensii în anii ce urmează este îmbătrânirea populaț iei, fenomen ce se derulează
concomitent cu scăderea participării vârstnicilor în populația ocupată, se impune
necesitatea adoptării de măsuri în rândul statelor membre ale Uniunii Europene pentru
combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și nu în ultim ul rând pentru reforma
sistemelor de protecție socială.
Una dintre aceste măsuri este Strategia Europa 2020 care stabilește obiective
precum scoaterea a cel puțin 20 de milioane de persoane din sărăcie și excluziune
socială precum și majorarea ratei de ocu pare a forței de muncă la 75% pentru grupa de
populație cu vârstă între 20 și 64 de ani.
Prin urmare, un sistem de pensii adecvat și sustenabil va trebui să ofere o
soluție pentru a proteja pensionarii de sărăcie și pentru a le permite să -și păstreze
acela și standard de viață. Principalul mod prin care vom putea evalua eficiența
măsurilor adoptate la nivel european constă în compararea standardului de viață al
unei persoane pe perioada când este încadrată în câmpul muncii cu standardul de viață
al acesteia după retragerea din piața forței de muncă.

130
In cadrul studiului am urmărit identificarea factorilor care influențează riscul
de sărăcie pentru persoanele în vârstă de peste 65 de ani și rata de înlocuire agregată
precum și cuantificarea acestei influențe p rin intermediul modelării econometrice.
Studiul cuprinde în analiză cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, pe o
perioadă de paisprezece ani. Datele vor fi structurate într -un panel și vor fi modelate
cu ajutorul softului econometric Eviews 7.1.
Cons ider că în acest fel vom putea evalua impactul îmbătrânirii populației
asupra sistemelor de pensii și vom identifica măsurile necesare care să susțină
sustenabilitatea sistemelor de pensii și capacitatea acestora de a sigura un venit
adecvat. Scopul acestu i studiu îl reprezintă identificarea celor mai bune relații
econometrice care caracterizează riscul de sărăcie pentru persoanele în vârstă de peste
65 de ani (RISKPOV) și rata de înlocuire agregată (ARR).
Spunem că două fenomene sunt corelate atunci când a u o evoluție comună (în
interdependență). Corelația simplă măsoară gradul de legătură existent între două
fenomene reprezentate de variabile. În cazul în care căutăm o relație între trei sau mai
multe variabile, facem apel la noțiunea de corelație multiplă . Spunem că există
corelație liniară, atunci când toate punctele cuplului de valori (x,y) se găsește pe
aceeași curbă de o alură definită sau nedefinită.
Două variabile pot fi:
• corelate pozitiv, atunci când constatăm o creștere (scădere, constanță)
simul tană a valorilor a două variabile ce formează cuplul analizat;
• corelate negativ, dacă valorile uneia dintre variabile cresc, iar ale celeilalte, ce
formează cuplul analizat, scad;
• necorelate, dacă nu există nici o relație între variația valorilor unei variabile și
variația celeilalte variabile, ce formează cuplul analizat;
Reprezentarea grafică nu dă decât o percepție a corelării între două variabile, fără însă
o apreciere precisă a intensității legăturii. De aceea se calculează o statistică numită
coeficient de corelație liniară simplă, notat cu R
yx, și fiind dat de:

R
yx,=

 
 

n
iin
iin
ii i
y xy y x xy yx xyx
12
121
) ( ) () )( (), cov(


131
unde:
cov(x,y) – reprezintă covarianța dintre x și y;

x,
y – reprezintă abaterea medie pătratică funcție de x și respectiv de y;

yx, – reprezintă media aritmetică a variabilei x, respectiv y;
n- reprezintă numărul de observații.

În cazul în care seriile de date
ix și y
i , cu i=
n,1 ,, sunt centrate, formula devine:
R
 
    
 

n
iin
iin
in
ii in
in
iin
ii ii
yx
y y n x x ny x yx n
12
12
1 12 21 1 1
,
) ( ) (

Prin construcție, acest coeficient de corelație ia valori cuprinse între -1 și 1,
ceea ce semnifică:
• aproape de 1, variabilele sunt corelate puternic pozitiv;
• aproape de -1, variabile sunt corelate puternic negativ;
• aproape de zero, variabilele nu sunt corelate .

În prima etapă vom face o analiza a corelației dintre variabilele incluse în analiză.

Table nr.4. 2 Analiza corelației dintre v ariabilele utilizate în estimări
ARR DEPEND EMPLOLD EXPENDOLD MEANLIFE RISKPOV EXIT
ARR 1.000.000 0.136199 -0.284219 0.094274 0.101797 -0.485669 -0.323679
DEPEND 0.136199 1.000.000 -0.075239 -0.059152 0.256406 0.106504 -0.029074
EMPLOLD -0.284219 -0.075239 1.000.000 0.607059 0.162966 0.097673 0.815165
EXPENDOLD 0.094274 -0.059152 0.607059 1.000.000 0.266626 -0.328259 0.378733
MEANLIFE 0.101797 0.256406 0.162966 0.266626 1.000.000 -0.036695 0.155706
RISKPOV -0.485669 0.106504 0.097673 -0.328259 -0.036695 1.000.000 0.291242
EXIT -0.323679 -0.029074 0.815165 0.378733 0.155706 0.291242 1.000.000

Sursa: estimările autorului

În urma analizei de corelație rezultă că singurele variabile care au o corelație
pozitivă sunt EXPENDOLD (cheltuieli cu îngrijirea persoanelor în vârstă) și
EMPLOLD (rata de ocupare a persoane lor în vârstă) între care există o corelație
poyitivă de 0,6. De asemenea, o corelație pozitivă avem și între EXIT (vârsta medie

132
de ieșire din câmpul muncii) și EMPLOLD (rata de ocupare a persoanelor în vârstă)
de 0,81.
În a doua etapă, am efectuat teste G ranger de cauzalitate pentru ansamblul acestor
variabile pentru a analiza mai bine relațiile dintre acestea .

Tabelul nr. 4.3 Teste de cauzalitate Granger
Null Hypothesis: Obs F-Statistic Prob.
DEPEND does not Granger Cause ARR 232 0.63792 0.5293
ARR does not Granger Cause DEPEND 507.437 0.0070
EMPLOLD does not Granger Cause ARR 232 452.447 0.0118
ARR does not Granger Cause EMPLOLD 490.900 0.0082
EXPENDOLD does not Granger Cause ARR 78 116.708 0.3170
ARR does not Granger Cause EXPENDOLD 0.37153 0.6910
MEANLIFE does not Granger Cause ARR 202 195.599 0.1442
ARR does not Granger Cause MEANLIFE 0.59695 0.5515
RISKPOV does not Granger Cause ARR 232 103.375 0.3573
ARR does not Granger Cause RISKPOV 466.675 0.0103
EXIT does not Granger Cause ARR 63 0.16450 0.8487
ARR does not Granger Cause EXIT 0.83355 0.4396Sample: 1999 2013
Lags: 2Pairwise Granger Causality Tests
Date: 01/20/15 Time: 11:04

Sursa: estimările autorului

133
Tabelul nr. 4 .4 Teste de cauzalitate Granger
Null Hypothesis: Obs F-Statistic Prob.
EMPLOLD does not Granger Cause DEPEND 394 303.558 0.0492
DEPEND does not Granger Cause EMPLOLD 175.221 0.1748
EXPENDOLD does not Granger Cause DEPEND 235 111.090 0.3310
DEPEND does not Granger Cause EXPENDOLD 0.55813 0.5731
MEANLIFE does not Granger Cause DEPEND 367 0.50715 0.6026
DEPEND does not Granger Cause MEANLIFE 0.60568 0.5463
RISKPOV does not Granger Cause DEPEND 258 905.160 0.0002
DEPEND does not Granger Cause RISKPOV 168.472 0.1876
EXIT does not Granger Cause DEPEND 135 0.22592 0.7981
DEPEND does not Granger Cause EXIT 0.04366 0.9573
EXPENDOLD does not Granger Cause EMPLOLD 230 0.76505 0.4665
EMPLOLD does not Granger Cause EXPENDOLD 247.410 0.0865
MEANLIFE does not Granger Cause EMPLOLD 360 0.07537 0.9274
EMPLOLD does not Granger Cause MEANLIFE 0.18180 0.8338
RISKPOV does not Granger Cause EMPLOLD 258 138.618 2.E-06
EMPLOLD does not Granger Cause RISKPOV 158.491 3.E-07
EXIT does not Granger Cause EMPLOLD 135 151.048 0.2247
EMPLOLD does not Granger Cause EXIT 0.82791 0.4393
MEANLIFE does not Granger Cause EXPENDOLD 233 0.22347 0.7999
EXPENDOLD does not Granger Cause MEANLIFE 105.350 0.3504
RISKPOV does not Granger Cause EXPENDOLD 100 0.63617 0.5316
EXPENDOLD does not Granger Cause RISKPOV 0.09772 0.9070
EXIT does not Granger Cause EXPENDOLD 110 232.151 0.1031
EXPENDOLD does not Granger Cause EXIT 0.57309 0.5655
RISKPOV does not Granger Cause MEANLIFE 228 212.697 0.1216
MEANLIFE does not Granger Cause RISKPOV 152.550 0.2198
EXIT does not Granger Cause MEANLIFE 135 385.781 0.0236
MEANLIFE does not Granger Cause EXIT 179.879 0.1696
EXIT does not Granger Cause RISKPOV 83 0.16436 0.8487
RISKPOV does not Granger Cause EXIT 0.07644 0.9265Pairwise Granger Causality Tests
Date: 01/20/15 Time: 11:04
Sample: 1999 2013
Lags: 2

Sursa: es timările autorului

Așadar, conform acestui test putem identifica următoarele relații între variabilele
analizate:
ARR cauzează DEPEND;
EMPLOLD cauzează ARR;

134
ARR cauzează EMPLOLD;
EXPENDOLD cauzează ARR;
ARR cauzează RISKPOV;
EMPLOLD cauzează DEPEND;
RISKP OV cauzează DEPEND;
RISKPOV cauzează EMPLOLD;
EMPLOLD cauzează RISKPOV;
EXIT cauzează MEANLIFE.

În urma analizei econometrice efectuate am descoperit că: rata de înlocuire
agregată influențează rata de dependență a vârstnicilor, rata de ocupare a persoane lor
în vârstă de 55 -64 de ani influențează rata de înlocuire agregată și invers, cheltuielile
cu îngrijirea persoanelor în vârsta influențează rata de înlocuire agregată, rata de
ocupare a persoanelor în vârstă de 55+64 de ani influențează rata de dependen ță a
vârstnicilor, riscul de sărăcie pentru persoanele în vârstă de peste 65 de ani inflențează
rata de dependență a vârstnicilor și rata de ocupare a persoanelor în vârstă de 55 -64 de
ani, iar vârsta medie de ieșire din câmpul muncii inflențează speranța medie de viață
la vârsta de 65 de ani atât pentru femei cât și pentru barbață

135
CONCLUZII

În prezent după numeroase studii realizate asupra politicii sociale nu s -au
identificat încă ariile de acoperire socială în cadrul politicilor publice. În momentul
de față obiectivul este constituit pe de o parte din diferitele tradiții culturale și
diferitele politici întâlnite la nivelul continentului, iar pe de altă parte de dinamica
termenului social dobândită în timp.
Politica socială cunoaște două abordări ce fac referire la motivația ce stă la
baza acesteia și anume abordarea ideologică ce susține ideea constituirii statului
bunăstării pe rațiuni politice și abordarea pragmatică ce susține funcția politicii
sociale mai exact rezolvarea tehnică și punctuală a problemelor.
În literatura de specialitate se identifică trei modele ale statului bunăstării și
anume: modelul social democrat, conservator și liberal. Extremele statului
bunăstării sunt statul universal al bunăstării (modelul social democrat ) și statul
rezidual al bunăstării (modelul liberal).
Modelul social -democrat sau statul universal al bunăstării are ca principal obiectiv
realizarea egalității dintre toți cetățenii prin redistribuirea de resursede la cei bogați
către cei săraci. Acest m odel apare în țări precum Danemarca, Norvegia și Suedia, și
se caracterizează prin rate mari ale fiscalității utilizate pentru susținerea
programelor sociale generale.
Pe baza diferitelor abordări și definiții ale politicii sociale apărute de -a
lungul tim pului putem afirma că aceasta reprezintă ansamblul activităților și
principiilor unei societăți ce definesc modul de intervenție și reglementare al statului
în relațiile dintre indivizi, grupuri, comunități și instituții sociale.
Rolul politicilor sociale constă în stabilirea echilibrului limitelor economiei
de piață existente în sfera producției și consumului dar și în sfera distribuției
resurselor economice.
Aplicarea corectă a politicii sociale presupune respectarea și armonizarea a
doua criterii de bază și anume: eficiență izvorâtă din raționalitatea preponderent
economică și corectitudinea bazată pe o raționalitate morală.

136
Echitatea socială este compromisul acceptat social existent între egalitate și
eficiență economică, în care se îmbină în egală măsur a componentele economice cu
cele sociale având ca rezultat direct eficiența moral economică.
Politica socială este interpretată diferit de către partide, organisme regionale
sau internaționale nefiind surprinzător nici faptul că în Uniunea Europeana pentru
politicile sociale se aplică principiul subsidiarității.
Atât politica socială cât și statul bunăstării nu pot fi etichetate ca fiind modele
ideale, ele fiind activități mulate pe condițiile de viață ale populației pe termen mediu
și scurt.
Politicile s ociale pot fi adoptate și implementate corect numai în cazul în care
sunt luate în calcul următoarele elemente cum ar fi: legislația, finanțarea, resursa
umană, politica de ocupare a forței de muncă și securitatea socială ce cuprinde
asigurările sociale și asistența socială.
Măsurile din sectorul social și al ocupării trebuie adoptate în concordanță cu
orientările de la Lisabona prin îmbunătățirea gradului de intersecție dintre politicile
economice și de ocupare. O politică socială inefcientă poate genera c osturi
suplimentare și chiar o economie lipsită de performanță, deși obiectivul politicii
sociale nu îl constituie creșterea economică pe termen mediu și lung aceasta joacă un
rol imporatant pentru economie.
Îmbunătățirea modelului social european în viito r precum și investiția în
oameni sunt măsuri esențiale ce asigură conservarea valorilor social europene de
solidaritate și justiție precum și o mai bună performnță economică.
Creșterea ocupării forție de muncă și coeziunea socială pot fi asigurate doar
de o economie ce are la bază o inflație scăzută dar si un nivel ridicat de finanțe
publice.
În aceeași măsură protecția socială promovează un nivel înalt al educației și
al formării în toate domeniile de activitate, accesibil oricărei vârste în vederea
îmbună tățirii incluziunii sociale și competitivității.
O rată de ocupare mare garantează siguranța financiară a sistemelor de
protecție socială, iar coeziunea socială asigură înlăturarea subutilizării resurselor
umane.Progresul economic și social este garantat d e o gestionare eficientă a
politicilor sociale, economice și de ocupare.

137
Ce-a mai importantă formă de asigurare socială este pensia, a cărei estimare
în viitor este foarte greu de realizat, și care are rolul de venit ce îi revine unei
persoane în momentul încetării activității profesionale.
Sintagma încetarea activității nu are în prezent o definiție clară deoarece
există pensionari ce continuuă să muncească în urma obținerii dreptului la pensie,
ocupând locuri de muncă cu rol de legătură dintre viața acti vă și cea inactivă printr –
o pensionare parțială.
De-a lungul timpului datorită numeroaselor cazuri apărute, pensia cunoaște
mai multe interpretări ce au la bază elemnte precum vârsta, statutul persoanei în
cauză, renunțarea completă sau parțială la piața m uncii.
Privită din punct de vedere politic pensia este un drept obținut într -un sistem
prin care statul încurajează economisirea pentru perioada în care nu vom mai putea
muncii. Privită din punct de vedere economic pensia este modul prin care statul
interv ine în economie pentru realocarea unei părți din PIB.
În România termenul pensie este sinonim cu drepturi bănești și condiții
decente de viață asigurate de stat persoanelor ajunse la limita de vârstă aferentă
pensionării, invalizilor, copiilor urmași sau s oțului supraviețuitor în vederea
reducerii sărăciei.
Pentru asigurarea sustenabilității sistemelor de pensii pe termen lung ca
urmare a îmbătrânirii populației, țările membre Uniunii Europene consideră trecerea
la sistemele de pensii private ca fiind singu ra soluție viabilă ce ar putea încuraja
piețele financiare și sistemul de pensii în scopul obținerii unei creșteri economice
viitoare. În momentul actual la nivelul Uniunii Europene reforma sistemelor de pensii
din domeniul public dar și privat este rezult atul integrării sociale și economice
precum și a globalizării piețelor financiare, deziderate ce contrazic modul de
aplicare al politicii sociale la nivel național.
Îmbătrânirea populației precum și diversitatea problemelor cu care se
confruntă acest segm ent al populației au dus la necesitatea existenței unui echilibru a
raportului dintre veniturile aferente pensiei și alte asigurări sociale. Asigurările
sociale reprezintă o parte importantă a sistemului de securitate socială al cărui
principal scop îl rep rezintă siguranța socială a persoanelor ce nu mai port obține un
salariu în anumite situații de risc.

138
În România statul modern a luat naștere simultan cu crearea sistemului de
pensii din 1830 în Muntenia și Moldova. Prima lege a pensiilor adoptată în Roman ia
viza instaurarea și aplicarea acelorlași măsuri în domeniul pensiilor în cele două
provincii românești precum și crearea unui sistem de pensii sustenabil. În urma
adoptării Legii privind organizarea meseriilor creditului și asigurării muncitorești a
luat naștere Casa Centală a Meseriilor Creditului și Asigurărilor Muncitorești.
Această lege atribuie asigurării împotriva bolilor un caracter obligatoriu fiind astfel
accesibilă tuturor lucrătorilor și suportată de toți asigurații.
Scimbări importante în cad rul sistemului de pensii românesc apar după cel
de-al doilea război mondial când se dorește o organizare a asigurărilor sociale prin
adoptarea Legii 10 din 31.12.1948, moment în care se renunță la pensii și asistență
socială, bugetul asigurărilor sociale d e stat devin parte componentă din bugetul
general al statului, Casa Centrală a Asigurărilor Sociale și Casa Centrală de Pensii
sunt eliminate iar veniturile din asigurările sociale sunt suportate din cotizațiile
angajatorilor. Anul 1977 aduce în România ne cesitatea adoptării a trei legi ce au
rolul de îngreunarea condițiilor de pensionare prin mărirea vechimii în muncă pentru
toate persoanele ce își desfășoară activitatea pe piața muncii dar și pentru membrii
cooperativelor agricole de producție și tăranii cu gospodării individuale. În anii 1990
cele mai imporante legi și decrete aduc următoarele modificări la sistemul de pensii:
se modifică modul de calcul al pensiei pentru militari, apare pensia minimă pentru
vechime incompletă de muncă, posibilitatea redu cerii vârstei standard de pensionare,
introducerea asigurărilor sociale pentru persoanele ce și -au desfășurat activitatea în
cadrul CAP -uri.
O schimbare importantă apare în anul 2000 când este adoptată Legea 19 ce
presupune adoptarea unui sistem mult mai c omplex de asigurări sociale în România.
În 2004 apare Legea 249/2004 cu privire la pensiile ocupaționale ce stabilește
regulile constituirii schemelor facultative de pensii ocupaționale și a fondurilor de
pensii ocupaționale precum și modul în care vor acț iona cei ce administrează pensiile
ocupaționale. În același an apare și Legea 411/2004 ce stabilește pașii ce trebuie
urmați în vederea implementării și funcționării eficiente a sistemelor fondurilor de
pensii administrative private. Anul 2005 vine cu o no uă modificare și anume
recalcularea pensiilor din sectorul public în vederea eliminării neconcordanțelor ce
apăreau între vechiul mod de calcul și art. 115 alin(4) din Constituția României.

139
Anul 2006 aduce o nouă lege și anume Legea 204 ce face referire l a pensiile
facultative. Această lege este ulterior modificată prin OUG 112/2007 prin care se
impune adoptarea urgentă de măsuri cu privire la modul de transmitere a
informațiilor și documentelor existente între instituțiile publice implicate dar și la
modu l de colectare a contribuțiilor acestui fond de pensii privat.
Consid er că necesitatea sistemelor de pensii private atât în România cât și în
restul țărilor membre Uniunii Europene se datorează în primul rând existenței unui
grad ridicat al persoanelor vâ rstnice și a unui nive scăzut al celor ce contribuie azi la
fondul de pensii. Prin urmare putem afirma că factorii de natuă macro -economică și
socială precum și preocupările manifestate la nivelul Uniunii Europene referitoare la
sustenabilitatea sistemului de pensii în viitor sunt principalii factori ce fac din
sistemul pensiilor private și facultative ce -a mai viabilă soluție ce poate duce la
redresare economică și socială.
Procesul de implementare a reformei sistemul de pensii precum și atingerea
scopului propus sunt influențate de evoluția în timp a mai multor factori de natură
economică, socială, politică și demografică. Consider că actualul sitem de pensii
necesită adoptarea unei reforme mult mai complexe al cărei principal obiectiv al
trebui să -l const ituie siguranța socială a actualilor și viitorilor pensionari îndeosebi
în cazul persoanelor ce obțin un venit mic. De asemenea, este esențială informarea
publicului cu privire la problemele întâmpinate de actualul sistem de pensii public în
vederea induce rii ideii de economisire încă de la debutul carierei în cazul populației.
În capitolul trei am realizat un studiu statistic privind evolutia sistemului de
pensii privat în România în intervalul de timp 2008 -2013 în urma căruia am ajuns la
o serie ce concl uzii al căror scop îl reprezintă o viziune mai clară asupra trecutului,
prezentului dar și viitorului sistemului privat de pensii românesc.
În anul 2008 erau autorizate să funcționeze un număr de paisprezece fonduri
de pensii gestionate de paisprezece admi nistratori privați în cadul pilonului II. Până
în anul 2013 au loc mai multe fuziuni între fondurile de pensii private din cadrul
pilonului II rămânând astfel la finele perioadei nou astfel de fonduri de pensii.
Această situație este considerată ca fiind u na favorabiă deoarece a avut ca efect
constituirea unei piețe a pensiilor private mult mai consolidată.
Evoluția activelor nete ale fondurilor de pensii private în perioada analizată
2008 -2013 înregistrează creșteri considerabile, situație considerată fav orabilă

140
sistemului de pensii din România. Cele mai importante creșteri de active sunt
înregistrate de fondurile de pensii ING, AZI VIITORUL TĂU și ARIPI. Numărul de
participanți la fondurile de pensii private pe parcursul celor 6 ani crește cu
aproximativ 43% în anul 2013 față de anul de bază 2008. Cota de piață a acestor
fonduri pe baza participanților în luna martie 2013 în cadrul pilonului II de pensii
este deținută de ING cu un procent de 29,81% din totalul de participanți. Ce -a mai
importantă creștere a numărului de perticipanți o deține fondul de pensii ALICO cu o
creștere de aproximativ 7% față de anul 2012, creștere datorată fuziunii cu fondul de
pensii private PENSIA VIVA.
Câștigurile înregistrate de fondurile de pensii administrate privat pilonul I I în
perioada 2008 -2009 se măsoară printr -un randament de 11,9%, un procent
considerat satisfăcător deoarece prezintă modul în care fondurile de pensii reușesc să
depășească probleme precum inflația și dobânzile mici la depozitele bancare. Pe
parcursul int ervalului 2009 -2012 randamentul mediu al fondurilor de pensii privat
obligatorii pilonul II ajunge la un procent mediu anual de 15%.
Structura investițiilor pe piața pensiilor facultative pilonul III în anul 2008
este dependentă de plasamentele în titlu ri de stat și depozite bancare, cu o ușoară
creștere a plasamentelor în acțiunile corporatiste. Anul 2009 aduce conservarea
acestui trend de investiții în activele cu un grad de risc scăzut, se observă o creștere a
investițiilo in obligațiunilor municipale și o scădere înregistrată în rândul investițiilor
aferente obligațiunilor corporative și a depozitelor bancare față de anul 2008. În
intervalul 2010 -2012 din totalul activelor gestionate de fondurile de pensii facultative
peste 90% sunt plasate în instrum ente financiare pe piața internă iar restul în
investiții externe. Începutul de an 2013 este caracterizat de siguranța investițiilor
fondurilor de pesniif acultative, situație demonstrată de procentul ridicat înregistrat
de investițiile în titluri de capit al.
Pentru instaurarea ideei de solidaritate în cadrul unei națiuni, în condițiile de
scădere ale populației active, este necesară o creștere viitoare a forței de muncă ce
va avea ca scop înregistrarea unei productivități mult mai mari. La nivel european
schimbarea demografică constă în absența echilibrului dintre numărul persoanelor
tinere și cele în vârstă.
Evoluția indicatorilor demografici la nivel mondial prezintă populației
Uniunii Europene într -o continuă scădere încă din anul 1950, situație ce es te

141
previzionată până în anul 2050 unde se înregistreză o micșorare a numărului de
locuitori cu apoximativ 9% față de anul 1950. La polul opus se află Asia, Africa,
America Latină a căror populație este în continuă creștere până în anul 2015
conform estimăr ilor realizate dde ONU. În intervalul 1960 -2006 speranța de viață a
crescu cu 8 ani la nivelul UE, iar pe viitor se așteaptă o nouă creștere cu încă 5 ani
ceea ce duce la apariția unei valori negative a ratei de creștere a populației în
următorii 50 de ani .
Mai toate statele lumii inclusiv statele membre ale Uniunii Europene prezintă
o creștere constantă a speranței de viață pe termen lung, ca urmare a evoluției din
domeniul medicinei dar și a programelor de sănătate derulate de guverne. Este
setimată până în anul 2060 o creștere spectaculoasă a speranței de viață de
aproximativ 7 ani la nivelul Uniunii Europene atât pentru femei cât și pentru bărbați.
Ratele de fertilitate în prezent la nivel euopean au valori negative și sunt previzionate
să crească confo rm EUROPOP 2010 la 1,71 în anul 2060. În majoritatea țărilor
membre UE rata de fertilitate este mai mică decât rata de înlocuire, ceea ce se
traduce prin scăderea și îmbătrânirea populației determinând astfel o creștere a ratei
de dependență.
În cazul Rom âniei până la nivelul anului 2050, ONU, Devizia pentru
Populație a Departamentului de Afaceri Economice și Sociale sunt evidențiate patru
variante de prognoză a populației, pe baza cărora putem interpreta o serie de
indicatori meniți să scoată în evidență situația populației.
În cazul României populația înregistrează o scădere de la 23 mil în anul 1990
la 21 mil la la sfârșitul anului 2010, situație considerată nevaforabilă. Rata de
creștere a populației înregistrează valori pozitive doar în una din cele patru variante
supuse analizei. Vârsta medie a populației României înregistrează un trend crescător
în intervalul 1950 -2005, lucru ce demonstrează situația de îmbatrânire aaccelerată a
populației.
Vârsta medie a populației înregistrează creșteri în toate cele patru variante
prognozate de ONU, situație considerata nefavorabilă deoarece are rolul de a aduce
serioase perturbații la nivelul populației fertile și populației în vârstă de muncă. În
țara noastră, speranța de viață este dată într -o proporție destul de ridicată de
influența unor factori precum mortalitatea infantilă ridicată ca urmare a existenței

142
unui sistem medical sub dezvoltat, igiena precară din mediul rural, alimentația
necorescunzătoare, precum și influența factorului stre în mediul urban.
Speranța la naștere atât pentru femei cât și pentru bărbați înregistrează o
creștere pe întreaga perioadă analizată 2000 -2005 cu precizarea că în cazul femeilor
speranța de viață este mai ridicată.
În momentul actual Europa se află în situația unei revoluții demografice, a
cărei rezolvare o constituie adoptarea de către guvernele țărilor membre a
reformelor referitoare la transferabilitatea pensiilor, ca urmare a existenței
fenomenului de emigrației din UE îndeosebi din țări ce înregistrează o rată a
șomajulu i destul de alarmantă. Acest val de emigrare poate acționa negativ asupra
structurii demografice a acelor țări în cazul în care prezintă un caracter permanent.
Politicile aplicate trebuie să vizeze în deosebi ideea de libertate de circulație a
forței de mu ncă. Migrația poate fi interpretată prin posibilitatea de a schimba
temporar sau permanent reședința în scopul utilizării în comun avantajele pieței
europene, contribuind astfel la îmbunătățirea economiei și a mediului social.
Un alt motiv ce a dus la cre șterea fenomenului de îmbătrânire al populației
europene îl constituie criza economică și financiară instalată de cinci ani la nivelul
UE. În viitor la nivelul Europei se așteaptă o scădere a numărului de persoane cu
vârstă de muncă, în condițiile existenț ei unei rate de ocupare a forței de muncă sub
potențialul ei. În perioada următoare principalul factor ce are rolul de a înregistra
creștere economică este productivitatea muncii. De aceea, este importantă învestiția
în educație, inovare și conpetențe pent ru a obține o creștere economică minimă,
necesară asigurării unui trai decent pentru fiecare individ.
Guvernele țărilor membre trebuie să -și îndrepte atenția spre crearea de noi
locuri de muncă atât pe termen scurt cât și pe termen lung, eliminarea birocr ației,
combaterea discriminării, crearea de programe de educare pe parcursul întregii vieți,
creșterea siguranței și felxibilității locului de muncă, toate aceste măsuri trebuind să
aibe ca principal obiectiv o creștere economică sustenabilă.
O analiză pr evizionată asupra ratei de dependență a persoanelor vârstnice pe
intervalul 2010 -2060 ne prezintă înregistrarea unei creșteri alarmante a nivelului
acesteia în anul 2060 cu 100% față de anul de bază 2010. Pe baza acestei situații
nefavorabile Uniunea Europ eană trebuie să își îndrepte atenția spre o serie de măsuri
ce pot duce la o creștere semnificativă a ocupării forței de muncă. Diferența dintre

143
persoanele active și cele inactive pe piața muncii poate fi diminuată pe de o parte cu
ajutorul politicilor de ocupare, iar pe de altă parte prin adoptarea și aplicarea unor
serii de reforme ale sistemului de pensii, reforme ce sunt menită să stabilească un
echilibru între vârsta de pensionare și speranța de viață, dar și prin măsuri ce pot
limita pensionarea antic ipată.
Un impact uriaș asupra dezvoltării fenomenelor demografice l -au avut
modificăride de natură economico -sociale dar și politice ce au luat naștere în
România anilor 1989. Factorii ce au dus la accelerarea dezvoltării fenomenelor
demografice au fost î n primul rând nivelurile scăzute înregistrate de rate de fertilitate
și rata de natalitate ce au ca principală consecință îmbătrânirea populației și în cel
de-al doilea rând procesul de migrație al populației îndeosebi cea tânără, proces
influențat de cond ițiile economice, sociale și politice existente în țara noastră,
migrație ce afectează în mare măsură siguranța finanțelor publice. Nivelul populației
este în relație invers proporțională cu valoarea ratei de dependență demografică.
Cheltuielile cu protec ția socială în România în perioada 2000 -2010
înregistreagă o creștere de -a lungul acestui interval de timp analizat, excepție făcând
anii 2001, 2004 și 2006. Încercarea de a conserva valoarea punctului de pensie
concomitent cu micșorarea salariilor din sec torul bugetar, situație întâlnită în anul
2010 au dus la intensificarea nevoii de venituri pentru bugetul de stat. Aceste
cheltuieli sociale asumate fără o analiză în prealabilau a dus la creșterea datoriei
externe.
Din totalul cheltuielilor sociale în pe rioada 2000 -2001 cel mai important
procent îl dețin cheltuielile cu pensiile pentru limită de vârsta aproximativ 40%,
urmate de cheltuielile cu sănătatea 28%.
Deși numărul de pensionari pentru perioada 2001 -2012 este în scădere,
cheltuielile cu pensiile î nregistreaază un trend crescător, situație pusă pe seama
creșterii punctului de pensie în perioada 2001 -2009, ca mai apoi să înregistreze o
stagnare pâna în anul 2012. Pe baza situație nefavorabile existentă în sistemul de
pensii în untimii ani, strategia fiscal -bugetară pentru perioada 2012 -2014, aprobată
de Guvern în 2011, propune blocarea unei potențiale majorări a pensiei motivând că
absența unui cadru sustenabil de punere în aplicare a acestei legi poate avea
consecințe grave asupra bugetului asigurări lor sociale de stat punând astfel astfel în
dificultatea asigurarea plații viitoare a drepturilor sociale.

144
Faptul că numărul persoanelor în vârstă înregistrează un trend crescător
poate duce la crearea și dezvoltarea de noi piețe de produse și servicii ce pot genera
noi locuri de muncă. Ca urmare putem afirma că îmbatrânirea populației nu poate fi
percepută ca o problemă majoră pentru societate. Acest fapt este remarcat de
Comisia Europeană, ducând astfel la atingerea unui nou obiectiv de către aceasta și
anume aducerea în atența tinerilor a rolului pe care persoanele îl vârstă îl au la
dezvoltatrea societății în contexul actualelor fenomenelor demografice.
Uniunea Europeană a asigurat pentru perioada 2007 -2013 o finanțare de
743,25 milioane de euro pentru crearea de programe destinate inovării dar și
solidarității sociale al căror principal obiectiv îl constituie găsirea unor soluții noi la
actualele probleme sociale, și care să ajute la atingerea unui obiectiv important și
anume îmbătrânirea activă.
În ur ma studiului efectuat de subgrupul Indicatori al Comitetului pentru
Protecție Socială referitor la ratele de înlocuire în perioada 2008 -2048 am observat
faptul că acestea înregistrează o scădere pe întregul interval de timp analizat. Nivelul
vârstei de pen sionare este direct proporțional cu nivelul înregistrat de ratele de
înlocuire, rezultând de aici faptul că pentru a supraviețui în fața fenomenelor
demografice este necesară o modernizare a sistemelor de pensii la nivel național.
Rezultatul obținut în ur ma estimării modelului VAR ca urmare a realizării
unui test de excludere a legăturilor, scot la iveală faptul că există foarte puțini
coeficienți statistici semnificativi, iar dintre aceștia, factorul ce are cea mai
importantă acțiune asupra unei variabile este chiar valoarea acesteia din trecut.
Rezultatele obținute în urma estimării pe baza modelului multifactorial ne
arată o relație negativă între rata de înlocuire agregată și riscul de sărăcie, între
cheltuielile cu îngrijirea vârstnicilor și riscul de sărăcie dar și între vîrsta de
pensionare și variabila dependentă. Singura relație pozitivă o întâlnim între vârsta de
pensionare și riscul de sărăcie.

145
BIBLIOGRAFIE

Tratate și l ucrări de specialitate

1. Acton H. B., The morals of Markets. An Ethi cal exploration, Logman Group
Limited, London, 1971;
2. Adrian Dan, Politici de înlocuire:România încotro?, Editura Universității
București , 2006 ;
3. Anderson Benedict, Comunități imaginate, Editura Integral, București, 2000;
4. Avram Ion, Uniunea Europeană ș i aderarea României, Editura Sylvi,
București, 2001;
5. Avram C., Popescu P., Radu R., Politici sociale, vol. II, Editura Alma,
Craiova, 2006;
6. Andreescu Gabriel, Adrian Severin, Un concept românesc al Europei
Federale, Editura Polirom, Iași, 2001;
7. Anghe lache G., Piața de capital. Caracteristici. Evoluții. Tranziții, Editura
Economică , București, 2004 ;
8. Bari Ioan, Globalizarea și probleme globale, Editura Economică, Bucrești,
2001;
9. Barr N., The Economics of the Welfre State, Standford Univesity Press ,
Standford, 1998;
10. Barr N., Diamond P., Pension Reform. A short Guide.Oxford University
Press, Oxford, 2010;
11. Bauman Zygmut, Globalizarea și efectele ei sociale, Editura Antet, București,
2005;
12. Bertalanffy, L., General Systems Theory – Foundations, Devel opment,
Applications, New York, 1968;
13. Bistriceanu Gh., A sigurări și reasigurări în România, Editura Universitară,
București , 2006 ;
14. Boeri T., Borsch -Supan A., B rugiavini A., Disney R., Peracchi F., Pensions:
More information, Less Ideology, Kluwer Acade mic Publisher, Boston, 2001;
15. Bulgaru Maria, Manual de Sociologie, Volumul II, CE USM, Chișinău, 2003;
16. Bernhard Ebbinghaus, The varieties of pension governance – Pension
privatization in Europe , Oxford University Press, Germany, 2011 ;
17. Bădescu A., Dobr e I., Modelarea deciziilor economico -financiare, Editura
Conphys, Rm.Vâlcea, 2001;
18. Bădescu I., Mihăilescu I., Geopolitică, integrare, globalizare, Editura Mica
Valahie, București, 2003;
19. Bădescu I., Mihăilescu I., Zamfir E., Geopolitica integrării europ ene, Editura
Universității din București, București, 2002;
20. Bărbulescu I. G., Uniunea europeană aprofunadre și extindere. Cartea I. De
la comunitățile europene la Uniunea Europeană. Editura Trei, București,
2001;
21. Carp Ana, Acumularea și redistribuirea r esurselor în Sistemul Asigurărilor
Sociale, Editura Economică, București, 2012;

146
22. Chelcea Septimiu, Metodologia cercetării sociologice -Metode cantitative și
calitative, Editura Economică, București, 2001;
23. Cocriș, V., Isan V., Sectorul public iluzia bunăs tării generale, Ed. Ankarom
Iași, 1997;
24. Constantinescu D.,Tratat de asigurări, Vol. I, Editura Economică , Bucure;ti,
2004 ;
25. Constantinescu M., Dinamica dezechilibrelor regionale în procesul de
integrare regional:modelare, strategii, politici, Editura AS E, București, 2010;
26. Coconețu Ion, C odul pensiilor publice, Tipografia ziarului Universul,
București, 1939;
27. Cristea Horia , Marilen Pirtea , Finanțele întreprinderii, Editura Mirton,
Timișoara, 1999;
28. Cristea Horia , Talpoș Ioan, Carmen Corduneanu, Aurora Lăbuneț, Marilen
Pirtea, Gestiunea financiară a societății comerciale, Vol. II, Editura Mirton,
Timișoara, 2001;
29. Crivăț Ion Gh., Asigurări sociale în România, Tipografia A -B-C, București,
1939;
30. Clasen J., Social Insuranc e in Europe, The Policy Press, Bristol, 1997;
31. Davis E., Pension Fund Reform and European Financial Markets. Tehnical
report, Financial Markets Group, London, 1998;
32. Dăianu Daniel, Ce vom fi în Uniune, Pariul modernizării României, editura
Polirom, Iași, 2006;
33. Dobrescu Smaranda, Șei tan Mihail, Pensii private, Editura J uridică,
București, 2005;
34. Dumitru Miron și colectiv, Economia Integrării Europene, Editura ASE,
București, 2011;
35. Deme Cecilia, Rolul politicilor sociale în statul bunăstării, Revista
Transilvania de Științe Administ rative, Cluj-Napoca 2006;
36. Dragomir V. D., Guvernanță corporativă și sustenabilitate în Uniunea
Europeană, Editura Economică, București, 2010;
37. Erhan Florin, Globalizarea -în căutarea echilibrului, Editura Economică,
București, 2003;
38. Esping -Andersen, G. , “The Three Worlds of Welfare Capitalism”,
Cambridge, Polity Press, Malden, 1991 ;
39. Frederick Engels, The condition of the working -class in England in 1844,
Leipzing, 1845;
40. Fenge R., Menil G., Pestieau P., Pension strategies in Europe and the United
States, CESinfo seminar series, The MIT Press, Cambridge, 2008;
41. Gîlcă C., Sistemul public de pensii. Legislație comentată și adnotată, Editura
Rosetti , București, 2005 ;
42. Helco Hugh, Modern social politics in Britain and Sweden, Yale University
Press New H aven, 1974;
43. Holzmann R., Aging population, pensions fund, and financial markets,
Regional perspectives and global chalenges for Central , eastern and
Southern Europe, The Worls Bank, Washington DC, 2008;

147
44. Immergut Ellen M. , Karen M. Anderson, Isabelle S chulze, The Handbook of
West European Pension Politics, Oxford University Press, Oxford, 2009;
45. Iovițu Mariana, Bazele politicii sociale, Editura, Eficient,București, 1997;
46. KOK, WIM – Enlarging the European Union : Achievements and
Chakkenges, Robert Sc human Centre for Advanced Studies, European
University Institute, Florence, 2003;
47. Kuhn A., The Logic of Social Systems, Jossey -Bass Publishers, San
Francisco,1974;
48. Lazăr Florin, Statul bunăstării în România, în căutarea identității, Revista
CalitateaVi eții, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, București, 2000;
49. Gordon L. C., Whiteside N., Pension Security in the 21st Century, Oxford
university Press, Oxford, 2003;
50. Marica George, Statul ca structură psihică și socială, Editura Argonaut,
Cluj-Napoca, 2004;
51. Marin Dinu, Globalizarea și aproximările ei, Editura Economică, București,
2004;
52. Matei Gheorghe, Roxana Nanu, Raluca Drăcea, Asigurări și protecție
socială, Editura Universitaria, Craiova, 2003;
53. Matei Gheorghe, Protecția socială în Român ia, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2007;
54. Matei Gheorghe, Mihart Bianca, Asigurări și protecție socială, Editura
Universitaria, Craiova, 2012;
55. Marshall T.H:, Social Policy, Hutchinson, London, 1975;
56. Manolescu Gh., Politici economice. Con cepte, instrumente, experiențe,
Editura Economică, București, 1997;
57. Marshall T.H., Citizenship and social class, and other essays, Cambridge.
University Press , Cambridge , 1950 ;
58. Mattil, Birgit, Pension systems: sustainability and distributional effects i n
Germany and the United Kingdom, Editura Springer Science&Business,
London, 2006;
59. Moarcăș Costea, Instrumente de coordonare a sistemelor de securitate
socială, Editura, C.H. Beck , București, 2011 ;
60. Mihuț Liliana, Lauritzen Bruno. Modele de politici soc iale/Models of Social
Policy , Ed. Didactica si Pedagogica, București, 1999;
61. Miron Niculescu, Legea pensiilor comentată și adnotată, Editura Științifică,
București, 1964;
62. Modigliani F., Muralidhar A., Rethinking Pension Reform, Cambridge
University Pre ss, Cambridge, 2004;
63. Niță Dobrotă, Dicționar de economie, Editura Economică, București, 1999;
64. Onicescu Octav, Gh.Mihoc, Asigurări private, Enciclopedia României, Vol
IV, Imprimeria Națională, București, 1943;
65. Oprescu Gh., Macroeconomie Avansată, Edit ura ASE, București , 2010 ;
66. Păun Nicolae, Istoria construcției europene, Editura Fundației pentru Studii
Europene, Cluj -Napoca, 1999;
67. Pechman Joseph, Social security: perspectives for reform, Brookings

148
Institution,Washington D.C., 1982;
68. Pirtea Marilen Gabriel, Managementul trezoreriei întreprinderii, Editura
Mirton, Timișoara, 2003;
69. Preda Marian, Yves Chassard, Politici sociale ale Uniunii Europene,
Monografii. Politici Europene, Institutul European din România, București,
2001;
70. Preda Marian, Politi ca socială românească între sărăcie și globalizare,
Editura Polirom, Iași, 2002;
71. Pop Luana, Dicționar de politici sociale, Editura Expert, București, 2002;
72. Popescu L., Protecția socială în Uniunea Europeană, presa Universitară
Clujeană, Cluj -Napoca, 20 04;
73. Popescu Raluca, Politici sociale, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu , 2008 ;
74. Rasmussen, H.K., Medborgerskabets Standhaftighed?, MA Dissertation,
Department of Political Science, Aarhus University , 1996 ;
75. Rasmussen, P.N., Delors J., The new social Eu rope, Partz of European
Socialists, Brussels, 2006;
76. Romano Prodi, O viziune asupra Europei, Editura Polirom, Iași, 2001;
77. Sara Arber, Caludine Attias -Donfut, The Myth of Generational Conflict. The
Family and the State in Ageing Societies, Routledge, Lon dra, 2000 ;
78. Stelian Stancu, Econometrie, Teorie și aplicații utilizând Eviews, Editura
ASE, București, 2011;
79. Stephan Leibfried, Paul Pierson, Politiques socials europeennes. Entre
integration et fragmentation, Editura L'Harmattan, Paris, 1998;
80. Sălăgea n Viorel, A sigurările sociale și pensiile între sistemul public și cel
privat în România , Editura Limes, Cluj -Napoca, 2009 ;
81. Stiglitz Joseph, Globalizarea. Speranțe și deziluzii, editura Economică,
București, 2003;
82. Șeteanu Mihail, Legea generală de pens iuni comentată și adnotată.
Regulamentul de aplicare. Istoricul dreptului la pensiune. Formulare și
instrucțiuni de procedură, Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva,
București 1912;
83. Șerban Ionuț Răzvan, politica socială a româniei, țară membră a Uniunii
Europene, Craiova, 2008;
84. Talpoș Ioan, Finanțele României, Editura Sedona, Timișoara, 1996;
85. Ticlea A., Georgescu L., Dreptul securității sociale. Ediția a IV -a, Editura
Universul Juridic, București, 2013;
86. Titmuss Richard, Social Policy. An In troduction, George Allen Unwin Ltd.,
Londra, 1974;
87. Tănăsescu Paul, Asigurări și protecție socială în România, Editura, C.H.
Bech, București, 2009;
88. Trăistaru Iulia, Pascariu Gabriel, Politici de dezvoltare regional, Institutul
European din România, Bucu rești, 2001;
89. Vasile Valentina, Ileana Tache, Cristina Tudor, Clara Volintiru, Analiza

149
politicilor sociale în UE în ultimii trei ani – pensii suplimentare/private și
impactul îmbătrânirii populației, Institutul European din România, București,
2012;
90. Văcărel, I., si altii, Finante publice, editia a doua, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2000;
91. Valeriu Frunzaru, Sistemul de pensii Românesc, O evaluare din perspectivă
europeană, Editura Economică, București, 2007;
92. Vlăsceanu Lazăr, Politică și dezvoltare. România încotro?, Editura Trei,
București, 2001;
93. Vâlceanu G., Robu V., Analiza economic -financiară, Editura Economică
București, 2006;
94. Waltz Kenneth, Teoria politicilor internaționale, Editura Polirom, Iași, 2006;
95. Walonick, D., General Sy stems Theory, Foundation Development
Applications, New York, 1993;
96. Wilensky Harold. Comparative Social Policy: Theory, Methods, Findings. –
IIS, Univ. Calif. Press, 1985;
97. Zamfir Cătălin, O analiză critică a tranziției, Editura Polirom, Iași, 2004;
98. Zamfir Elena, Zamfir, C., Politici Sociale: România în context european , Ed.
Alternative, București, 1995;
99. Zanfir Elena, Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară, Editura Expert,
București, 2000;

Articole publicate în lucrări de specialitate

100. Amal ric Franck, Pension funds, corporate responsibility and sustainability ,
Ecological Economics , Volume 59, Issue 4 , 15 October 2006;
101. Albert Jenes, Der deutsche Sozialstaat i m Licht international vergleichender
Daten, Leviathan, 1998;
102. Alderson Michael J., Brian L. Betker, Were internal capital markets affected
by the ‘perfect’ pension storm? , Journal of Corporate Finance , Volume 15,
Issue 2 , April 2009;
103. Anderson, K. H., Burkhauser, R.V., The retirement -health, nexus:a new
measure of an old puzzle. Journal of Human Resources, University of
Wisconsin Press,1985;
104. Cristopher Sims, Macroeconomic s and Reality, Econometrica, Vol.48, nr. 1,
United States, 1990;
105. Cocriș V., Sectorul public. Instrumentele politicii regionale (Politica
regională adoptată în U.E.), Economie și administrație locală, Nr. 6, 1998;
106. Dragotă I.,Miricescu E.,Sistemul public de pensii din România: între crize și
reforme. Analiza sistemului pensiilor speciale, Economie teoretică și
aplicată, București, 2010 ;
107. Barrientos Armando, Pension reform, personal pensions and gender
differences in pension coverage , World Development , Volume 26, Issue 1 ,
January 1998;

150
108. Baker D.E., First – Person: The church & Social Securitz (Part 2), 9
februarie 2005;
109. Bazzoli G., The early retirement decision. New empir ical evidence on the
influence of health, Journal of Human Resources , 1985;
110. Beck, S., Position in the economic structure and unexpected retirement.
Research on Aging, Social Gerontology, London, 1983;
111. Bender Keith A., How are pension integration and pension benefits related? ,
The Quarterly Review of Economics and Finance , Volume 49, Issue 1 ,
February 2009 ;
112. Bertranou Fabio M., Pension Reform and Gender Gaps in Latin America:
What are the Policy Options? , World Development , Volume 29, Issue 5 , May
2001;
113. Bellaby Paul, Uncertainties and risks in transitions to sustainable energy,
and the part ‘trust’ might play in managing them: a comparison with the
current pension crisis , Energy Policy , Volume 38, Issue 6 , June 2010;
114. Blake David, Pension schemes as options on pension fund assets:
implications for pension fund management , Insurance: Mathematics and
Economics , Volume 23, Issue 3 , 31 December 1998;
115. Blake D. The UK pension sys tem: the current system and the reforms since
1980, Social Security Pension Reform in Europe, University of Chicago
Press, 2002;
116. Boskin, M., Social Security and Retire ment Decisions, National Bureau of
Economic Research, Standford, 1975 ;
117. Bruno -Latocha, Gesa and Tippelman, Ortun, Betriebliche Altersversorgung
im Umbruch:Aktuelle Entwicklungen durch das Avmg, Deutsche
rentenversicherung, 2003;
118. Bridgen, P. The one nation idea and state Welfare:The conservative party
and pensions in the 1950s, Contemporar y British History, vol. 14, No.3,
London, 2000;
119. Burtles s, G., Moffitt, R. A., The Just Choise of Retirement Age and Post –
Retirement Hours of Work, Journal of Labor Economics, aprilie 1985;
120. Burtles s, G., Moffitt, R. A., Social security, earnings test, a nd age at
retirement, Public Finance Quarterlz 14, 1986;
121. Carte Albă O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile,
Bruxelles,2012;
122. Carte Verde. Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure,
Comisia Europeană, Bruxelles, 2010;
123. Com munication from the Commission to the Council, the European
Parliament the Economic and Social Committee of the Regions an Social
Policy Agenda, COM (2003), 379 final, Brussel,2001;
124. Comunicare a Comisiei Euroepne, Europa 2020, O strategie europeană
pentru o creștere inteligentă, ecologică și favrabilă incluziunii, Bruxelles,

151
2010;
125. Contribuția UE la îmbătrânirea activă și la solidaritatea între generații,
Direcția Generală privind Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și
Incluziune, Luxemburg, 2012;
126. Contribuția UE la îmbătrânirea activă și la solidaritatea între generații,
Luxemburg 2012;
127. Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Buletin Informativ,
31 decembrie 2008
128. Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Buletin Informativ,
31 decembrie 2009
129. Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Buletin Informativ,
31 decembrie 2010
130. Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Buletin Informativ,
31 decembrie 2011
131. Comisia de Supraveghere a Sistem ului de Pensii Private, Buletin Informativ,
31 decembrie 2012
132. Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Buletin Informativ,
31 martie 2013
133. Creedy John, Guest Ross, Changes in the taxation of private pensions :
Macroeconomic and welfare effects , Journal of Policy Modeling , Volume 30,
Issue 5 , September –October 2008;
134. Dauber, M.L., The Hazards and Vicissitudes of Social Security Privatization,
3 septembrie 200 4;
135. David Purdy, Social Policy,The Economics of the European Union, Policy
and Analysis, Artis&Lee, Oxford, 1996;
136. Demography, active ageing and pensions, Social Europe guide, Volume 3,
European Commission,2012;
137. DWP, United Kingdom National Strategy Re port on the Future of Pension
System , september, London, 2002 ;
138. Earles Kimberly, The gendered consequences of the European Union's
pensions policy , Women's Studies Internat ional Forum , Volume 38 , May–
June 2013;
139. Eaton Tim V., Nofsinger John R., The effect of financial constraints and
political pressure on the management of public pension plans , Journal of
Accounting and Public Policy , Volume 23, Issue 3 , May–June 2004;
140. Engelhardt Gary V., Reasons for job change and the disposition of pre –
retirement lump -sum pension distributions , Economics Letters , Volume 81,
Issue 3 , December 2003;
141. Faccio Mara, Lasfer M. Ameziane, Do occupational pension funds monitor
companies in which they ho ld large stakes? , Journal of Corporate Finance ,
Volume 6, Issue 1 , March 2000;
142. Florișteanu Elena, Repercurssions of Economic and social factors on

152
pension systems, Procedia Economic and Finance 6, 2013;
143. Frenken H., The Pension Carrot: Incentives to Ea rly Retirement, Perspective
asupra Muncii si Venitului, Statistici ale Canadei, Catalogul nr. 75 -001-E,
1991;
144. Frommert D., Heien, T., Deutsche Rentenversicherung, Retirement Pension
Provision Schemes in Germany 1996 and 2005, Berlin, 2006;
145. Gollier Chri stian, Intergenerational risk -sharing and risk -taking of a pension
fund, Journal of Public Economics , Volume 92, Issues 5 –6, June 2008;
146. Haberman Steven, Butt Zoltan, Megal oudi Chryssoula, Contribution and
solvency risk in a defined benefit pension scheme , Insurance: Mathematics
and Economics , Volume 27, Issue 2 , 20 October 2000;
147. Haan Peter, Prowse Victoria, Longevity, life -cycle behavior and pension
reform, Journal of Econometrics, 2013;
148. Heijdra Ben J., Ward E. Romp, Retirement, pensions , and ageing , Journal of
Public Economics , Volume 93, Issues 3 –4, April 2009;
149. Kolmar Martin, Beveridge versus Bismarck public -pension systems in
integrated markets , Regional Science and Urban Economics , Volume 37,
Issue 6 , November 2007 ;
150. Honig Marjorie, Hanoch, Giora, Partial Retirement as a Separate Mode of
Retirement Behavior, Journal of Human Resources, University of Wisconsin
Press, 1985;
151. Honig Marjorie, Reimers, Cordelia, Is It Worh El iminating the Retirement
Test?, American Economic Review, Papers and Proceedings , Washington,
D.C., 1989;
152. Hupfeld Stefan, Rich and healthy —better than poor and sick?: An em pirical
analysis of income, health, and the duration of the pension benefit spell ,
Journal of Health Economics , Volume 28, Issue 2 , March 2009;
153. Hurd Michael, Constantijn Panis, The choice to cash out pension rights at
job change or retirement , Journal of Public Economics , Volume 90, Issue 12 ,
December 2006;
154. Jong Frank, Pension fund investme nts and the valuation of liabilities under
conditional indexation , Insurance: Mathematics and Economics , Volume 42,
Issue 1 , February 2008;
155. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona din
31.12.2007, ISSN 1830 -3668;
156. Kemmerling Achim, Michael Neugart, Financial market lobbies and pension
reform , European Journal of Political Economy , Volume 25, Issue 2 , June
2009;
157. Kral J., The United Kingdom Pension Sy stem, World Bank/IIASAConference,
2001;
158. Lowell Gallaway, Some Austrian Perspectives on Unintended Consequences,
Review of Austrian Economics 10, No.2, 1997;

153
159. Luchak A., Retirement plans and pensions: An empirical study, Industrial
Relations, Vol 52, no. 4, 1997;
160. Maines Laureen A., Spotlight on pensions , Business Horizons , Volume 51,
Issue 2 , March –April 2008;
161. Matei Gheorghe, Militaru Nicolae Daniel, The analysis of fina ncial structure
rates at private pension funds managing companies, Ovidius University
Annals, Economic Sciences Series, Volume XII, No 2, 2012;
162. Menil Georges, Why should th e portfolios of mandatory, private pension
funds be captive? (The foreign investment question) , Journal of Banking &
Finance , Volume 29, Issue 1 , January 2005;
163. Militaru Nicolae Daniel, The impact of the economic and financial crisis on
pension systems i n the European Union, Revista Tinerilor economiști, Nr.17,
2011;
164. Militaru Nicolae Daniel, Considerații privind reforma sistemelor de pensii
din România și Ungaria, Finanțe Provocările Viitorului, Nr.13, 2011;
165. Militaru Nicolae Daniel, Spînu Iuliana Adri ana, The performance and risks
of private pension funds -implications for financial stability, Annals of the
University of Craiova, Economic Sciences Series, Nr. 39, 2011;
166. Militaru Nicolae Daniel, Can the Romanian pension system become a
performant one?, Annals of the University of Craiova, Economic Sciences
Series, Vol III, 2011;
167. Militaru Nicolae Daniel, Principalele provocări ale sistemelor de pensii la
nivel european, Cercetări doctorale în România prin sprijin european,
Editura Alma, Craiova, 2013;
168. Munteanu V., Ștefea P., Pirtea M., Pantea M., Corporate social
responsability -based sustainable development, The fifth International
Symposium of the Romanian Regional Science Association, Partnership for
regional development, Timișoara, 2005;
169. Ngwira Bernard , Russell Gerrard, Stochastic pension fund control in the
presence of Poisson jumps , Insurance: Mathematics and Economics , Volume
40, Issue 2 , March 2007;
170. Nistor I., Văideanu V., Assesment and perspective son pension system,
tradition and innovation, International Scientific Conference, Jubilee
Conference of Faculty of Economics and Social Sciences, Szent, Istvan
University, Godollo Budapest, 2007;
171. Orazio, A.P., Emmerson, C., Mortality, Health Status, and Wealth, Journal
of the European Economic Association, Vol.I, No. 4, 2003;
172. O`Connor J. The Fiscal Crisis of the Welfare State . – New York, St. Martin`s
Press, 1973;
173. Parsons, D.O., The male labour force partici pation decision: Health
reported health and economic incentives,Wiley, Economica, 1982;
174. Parker C., Rickman, B., Terey, R., Johansem, T., Retirement Plans, Attitudes

154
and Expectations of Kansas Board of Regents Faculty, Fort Hays State
University, 2005;
175. Pemberton James, National and international privatisation of pensions ,
European Economic Review , Volume 44, Issue 10 , December 2000;
176. Piven R., Cloward R. Regulating the Po or: the Functions of the Public
Welfare . New York, Random, 1972;
177. Quinn, J.F., Microeconomic determinants of early retirement: A cross –
sectional view of white married men, Journal of Human Resources,
University of Wisconsin Press, 1997;
178. Raportul Adminis trației Prezidențiale, Comisia Prezidențială pentru Analiza
Riscurilor Sociale și Demografice, Riscuri și inechitate socială în România,
Septembrie 2009;
179. Raportul periodic privind progresele înregistrate de România pe calea
aderări i, 2003;
180. Reno, V., Wh y men stop working at or before age 65: findings from the
survey of newbeneficiaries, Social Security Bulletin 35, 1971;
181. Riphahn, R.T., Disability retirement and unemployment -substitute pathways
for labour force exit ? An empirical test for the case of Ge rman, Applied
Economics 29, 1997;
182. Riedmuller,B., și Willert, M. The German Pension System and Social
Inclusin, Private pensions versus social inclusion, Berlin, 2007;
183. Robert M. Ball, Social Security Today and Tomorrow, Columbia University
Press, 1978;
184. Rogowski, J., Karoly L., Health insurance and retirement behavoir: evidence
from the health and retirement survey, Journal of Health Economics 19,
2000;
185. Rothenbacher,F. Pensions systeme im offentlichen dienst in Westeuropa,
Berlin, 2001;
186. Samwick Andre w A., New evidence on pensions , social security, and the
timing of retirement , Journal of Public Economics , Volume 70, Issue 2 , 1
November 1998 ;
187. Simonovits András, When are voluntary pensions indifferent? , Economics
Letters , Volume 111, Issue 2 , May 2011;
188. Smith R.J., Blundell R.W., An exogeneity test for a simultaneous equation
tobit model with an application to labour supply, Econometrica, 1986;
189. Studii de strategie și politici (SPOS), Perspectivele politicii de migrație în
contextul demografic actual din România, Institutul European din România,
București, 2013;
190. Tobias Laun, Johanna Wal lenius, A Life Cycle Model of Health and
Retirement: The Case of Swedish Pension Reform , Journal of Public
Economics, 2013;
191. Talpoș I., Dima B.,Mutașcu M., Enache C., Munte anu V., The social

155
allocation and the resources: the theory of Oasis (Parth I), Economic
computation and economic cybernetics studiesand research, Vol 41,
București, 2007;
192. Talpoș I., Mutașcu M., Enache C., The Voter And The Social Welfare: The
Romanian C ase, Megatrend Review, Megatrend University, Vol. 6 (2)
,Belgrade, 2009;
193. The 2012 Ageing Report, Economic and budgetary projection for the EU 27
Member States (2010 -2060), European Commission, 2012;
194. The 2012 Ageing Report: Underlying Assumptions and P rojection
Methodologies , European Commission, 2012;
195. Thomas Paula B., Paul F. Williams., Cash balance pension plans: A case of
standard -setting inadequacy , Critical Perspec tives on Accounting , Volume
20, Issue 2 , March 2009;
196. Timothy J. Hatton, Jeffrey G. Williamson, Demographic and economic
pressure on emigration out of Africa, National Bureau of Economic
Research, Working paper 8124, Cambridge, Februarie, 2001;
197. Wang Alb ert, Zhang Ting, The effect of unfunded pension liabilities on
corporate bond ratings, default risk, and recoverz rate, Springer Science,
New York, 2013;
198. Willmore Larry, Universal Pensions for Developing Countries , World
Development , Volume 35, Issue 1 , January 2007;
199. Zalewska Anna, Is locking domestic funds into the local market beneficial?
Evidence from the Polish pension reforms , Emerging Markets Review ,
Volume 7, Issue 4 , December 2006;
200. Zamac Jovan, Pension design when fertility fluctuates: The role of edu cation
and capital mobility , Journal of Public Economics , Volume 91, Issues 3 –4,
April 2007;

Legislație

*** Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;
*** Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii
echilibrului bugetar;
*** Legea nr.6/2013 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2013;
*** Legea pentru regularea drepturilor la pensie a invalizilor voști voluntari
ardeleni, bănățeni, bucovineni, basarabeni, macedoneni și a văduvelorși
orfani lor urmași de foști voluntari, Editura Curierul Judiciar S.A. 1933;
*** Legea nr.411/2004 republicată privind fondurile de pensii administrate
privat;
*** Legea 204/2006 privind pensiile facultative;
*** Legea nr. 187/2011 privind înființarea, organiza rea și funcționarea Fondului

156
de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private;
*** Legea 113/2013, care prevede înființarea, organizarea și funcționarea
Autorității de Supraveghere Financiară;
*** Monitorul Oficial al României nr. 226/05/03/1902 ;
*** Monitorul Oficial, nr. 119 din 07.02.2005;
*** Monitorul Oficial, nr. 710 din 22.10.2007;
*** Monitorul Oficial, nr. 728 din 28.10.2008;
*** Monitorul Oficial, nr. 852 din 20.12.2010;
*** Monitorul Oficial, nr. 441 din 30 iunie 2010 ;
*** Monitorul Oficial, nr. 509 din 15.06.2005

Site-uri web
*** www.businessday.ro;
*** www.csspp.ro ;
*** www.cnpas.org;
*** www.esa.un.org;
*** www.epp.eurostat.ec;
*** www.europa.eu;
*** www.esa.un.org;
*** www.econtext.ro;
*** www.evz.ro;
*** www.eur -lex.europa;
*** www.gl -w-documents.blogspot.ro;
*** www.in sse.ro;
*** www.mmuncii.ro;
*** www.pension.md;
*** www.pensiileprivate.ro;
*** www.sm.dk;
*** www.thefreelibrary.com;
*** www.uniuneaeuropeana.wordpress.com.