REFORMA PIEȚEI FINANCIARE CHINEZE Mirela ORBAI Masterand, Universitatea din Oradea – Facultatea de Științe Economice e-mail: orbai.mirela@yahoo.com… [629796]

REFORMA PIEȚEI FINANCIARE CHINEZE

Mirela ORBAI
Masterand: [anonimizat] – Facultatea de Științe Economice
e-mail: [anonimizat]
Camelia STRETE
Masterand: [anonimizat] – Facultatea de Științe Economice
e-mail: [anonimizat]

Abstract:
The present paper is part of a larger study that aims to identify some of
the factors that have a great impact on the China `s financial system who`s
design is reviewed. In the first part, the paper describes the main components
of chinese financial market, following that later to be presented the outlook
of this market. It`s hard to say what is happening in China, a big country with
a rep utation for being unreliable statics. Official data show that the Chinese
economy is currently experiencing an annual grouth of 7%. But while key
interest rates in developed countries are near zero in China are over 4%,
which gives space for China Bank int ervention to decrease the cost of
borrowing, if it wants to stimulate growth .
Key words: China, financial reform, financial system,banks, stock market
JEL Code: F3, G2, O1
1.Introducere
Sistemul financiar joacă un rol c ritic în alimentarea expansiunii Chinei, care
a crescut în ultima periodă devenind a doua c ea mai mare economie din lume, și
este probabil să depășească în cele din urmă și SUA.
În timp ce unele rapo arte cu privire la refo rma sistemului financiar al Chin ei
au fost obiectiv e, au existat și rapoarte excesiv de pesimiste în trecut .Reforma
sistemului financiar al Chinei a fost treptată și prudentă : după o perioadă de
creștere economică rapidă, economia va lua o pauză înainte de a trece din nou spre
nord.
Piața financiar ă a Chinei este deose bit de greu de analizat, deoarece este
extrem de opac ă și cu o evoluție rapidă. Î n fiecare deceniu au avut loc schimbări
majore în regulament ul, structura și funcționarea piețelor financiare în China, în

concordanță cu schimbările rapide în dezvoltare econ omică ș i politică globală a
națiunii.
Utilizarea sistemului bancar în scopuri guvernamentale crește opacitatea în
cel puțin două moduri. Liderii guvernamentali doresc adesea să mascheze
intervențiile lor în sistemul financiar, ceea ce face ace st sistem mai greu de înțeles.
Aceste intervenț ii dau de asemenea posibilitatea participanților non-guvernamentali
să caute interpretări ale politicii guvernamentale (Douglas and Kai, 2013 pag. 23 ).
Merton și Bodie (2005) a concluzionat că proiectarea și punerea în aplicare
a unui sist em financiar bine funcțional promove ază creșterea economică pe termen
lung. Obiectivul economic al Chinei pe termen lung presupune trecerea la un model
mai durabil de creș tere, p otrivit pentru o economie matură și care, la râ ndul lui este
mai inovator și mai puțin consumator de resurse.
În acest moment China trece printr -o perioadă de consolidare. Există u n
consens în creștere conform că ruia activitatea bancară a Chinei rămâne teribil de
disfuncțională î n ciuda a aproape 40 de ani de reforme ( Thian Cheng Lim , 2012 ,
pag. 62).

2.Caracteristicile pieței financiar e chinez e
Înainte de 1979, China avea o economie centralizat planificată. În stil
sovietic , sistemul mono -bancar Banca Pop ulară Chineză (PBOC), controla aproape
trei pătrimi din totalul depozitelor bancare , asigurand 93% din totalul creditelor .
Însă de atunci, s istemul financiar a fost supus unor serii de reforme.
În prezent, sistemul financiar a ctual este cel mai bine descris de Allen,
Qian, Zhang & Zhao, 2012, pag. 133 . Ei au descoperit că:
1. Piața financiar ă actual ă este dominat ă de un sector bancar mare. Î n
ultimii ani, băncile s -au făcut progrese considerabile în reducerea valorii creditelor
neperformante și a îmbunătățirii eficienței acestora.
2. Rolul pieței de valori în alocarea resurselor în economie a fost limitată și
ineficientă. Continua dezvoltare a pieței de valori din China și a altor piețe
financiare este cea mai importantă sarcină. Partea cea mai de succes a sistemului
financiar, în ceea ce privește sprijinir ea creșterii economiei globale, este un sector
non-standard, care este format din canale alternative de finanțare, mecanisme de
guvernare și instituții. Acest sector ar trebui să coexiste cu băncile și piețele în
viitor, în scopul de a continua să sprijine creșterea sectorului hibrid ( firme non-
statale, firme nelistate) .
3. Pentru a susține o creștere economică stabilă, China ar trebui să
urmărească să prevină și să stopeze crizele financiare dăunătoare, cuprinzând o
criză a sectorului bancar, a celui imobiliar sau o prăbușire a pieței de capital,
precum și o "criză dublă" în sectorul pieței valutare și bancare.

4. Nivelul ridicat de economii și investiții.
5. Sistemul juridic slab și lipsa de aplicare a standardelor de contabilitate .
Banca Mondială (2012) a subliniat din nou necesitatea unei reforme
financiare. Gradul ridicat de economisire și o creștere rapidă au d istras mult timp
atenția de la deficiențe le sistemul ui financiar. Fără o reformă adecvată pentru a
sprijini următorul nivel de creștere, cum ar fi dezvoltarea unei piețe de capital
eficiente și o economie mai puțin dependentă de sectorul bancar , în vederea
mobilizării de fonduri pentru întreprinde ri, China riscă disiparea creșterii
economice acumulate în ultimii 30 de ani (Thian Cheng Lim , 2012, pag. 75).
3. Segmentarea și supravegherea pieței financiare chineze
Keidel (2008) a declarat că , China are un sistem financiar format din două
părți, cu o componentă competitivă bazată pe piață și o componentă publică,
condusă de guvern. Componenta bazată pe piață este imatur ă și supus ă unor
deficienț e sistemice, în timp ce componenta direcționată de către govern, cu toate
că nu perfectă , efectuează în mod eficient o finanțare esențială pentru infrastructură
și me ga proiecte . Criticii susțin că sistemul financiar din Chi na este ineficient, cu
bănci considerate insolvabile din punct de vedere tehnic, dar în urma unei evaluări
realiste a resurselor și a realizărilor sistemului, inclusiv a ratelor de investiții de
rentabilitate și eficiență în generarea de creștere susținută, se poate concl uziona
doar că sistemul financiar al Chinei funcționează bine și este probabil să continue
să facă acest lucru.
Băncile domină sistemul financiar din China, oferind sectorului privat
credit e în valoare de aproximativ 128% din Produsul Intern Brut (PIB) în 2012,
comparativ cu 48% pentru SUA. Piața de obligațiuni, cu toate acestea, este sub –
dezvoltat ă, oferind echivalentul de credit la aproximativ 41% din PIB -ul Chin ei,
comparativ cu 243% în SUA. P iețele bursiere din China, la rândul lor, au avut o
capitalizare de piață cumulată de aproximativ 44% din PIB -ul intern în anul 2012.
Acest lucru contrastează c u economiile occidentale, în cazul în care piața de valori
este de obicei mai mică decât piața de obligațiuni.
Din păcate, piețele bursiere din China sunt de multe ori pe bună dreptate
comparate cu cazinouri le dat fiind că sunt puternic speculative. De exemplu , rata
medie a cifrei de afaceri anuale pe piețele bursiere din China în ultimii 5 ani, a fost
de 205%, atingând un nivel ridicat recent de 293%, în comparație cu rata SUA de
188% . Această rată ridicată a cifrei de afaceri este deosebit de frapant ă, dat fiind
că porțiuni mari din acțiunile chineze sunt non -negociabile, în general, pentru că
acestea sunt deținute de entități guvernamentale .
Societățile de asigurare sunt o altă parte sub -dezvoltată a sistemului
financiar din China, care deține 1,2 trilioane $ în active, sau doar puțin peste 14%

din PIB. Amploarea industriei de asigurări este, prin urmare, relativ mică în
comparație cu țările cu sisteme financiare mai dezvoltate. De exemplu, companii le
de asigurari din SUA au peste 4800 miliarde $ în total active, în valoare de peste
30% din PIB.
Segmentul societăților de administrare a investițiilor în China este chiar
mai puțin dezvoltat în comparație cu Occidentul, în special în comparație cu rolul
proeminent jucat de fonduri le mutuale din America. Activele administrate în China,
sunt echivalente cu numai aproximativ 5,1% din PIB, față de 240% în SUA. Cu
toate acestea, segmentul societăț ilor de administrare a investițiilor în China a
crescut rapid, începând să se dezvolte de la sfârșitul anilor 1990, cu numărul de
fonduri în creștere semnificativ, iar totalul activelor aflate în administrare va crește
la aproximativ 6 ,8 trilioane RMB până în 2015, ceea ce ar constitu i peste 10% din
PIB-ul preconizat.
Ca și în cele mai multe țări, există, de asemenea, o serie de alte tipuri de
intermediari financiari în sectorul formal din China, c um ar fi societățile de
investiții , cooperative rurale de credit, cooperative de credit urbane, și multe altele.
Cele mai multe dintre ele sunt reglementate de către China Banking Regulatory
Commission (CBRC), dar în conformitate cu reguli diferite decât cele pentru bănci.
Este d ificil de a identifica date cuprinzătoare cu privire la dimensiunea acestor alți
intermediari financiari, dar ele par să fi crescut destul de rapid în ultimii ani. De
exemplu, bunurile deținute de instituțiile financiare cooperatiste a crescut de la 5
miliarde de dol ari în 2007 la aproximativ 7 ,8 trilioane RMB în 2010, în valoare de
12% din totalul depozitelor populației (Douglas, Kai , 2013 , pag. 9 ).
Figura nr. 3 .1. Piața capitalurilor
Sector Credi
te
banca
re Acțiuni Obligațiuni Asigurări Societăți de
administrare a
investițiilor
Mărime
(China) 10,7 3,7 3,4 1,2 0,4
Mărime
(SUA) 7,6 18,7 38 4,8 36
%PIB
China 128% 44% 41% 14% 5%
%PIB SUA 48% 118% 240% 32% 230%
Sursă: Douglas J. Elliot and Kai Yan(2013), The Chinese Financial System.
An introduction and overview, pag. 9

Figura nr. 3 .2. Piața obligatiunilor

Sursă: Douglas J. Elliot and Kai Yan(2013), The Chinese Financial System.
An introduction and overview, pag. 20

Putem vedea dezvoltarea relativ slabă a pi eței de obligațiuni din China prin
compararea cu alte țări, cum ar fi în următorul grafic de la FMI:
Peste 35% din obligațiuni le corporative din China sunt deținute de bănci,
ceea ce le transformă în cele mai mari deținătoare de departe. Băncile domină
tranzacționare a pe piața secundară, relativ inactivă de obligațiuni corporativ e, cu o
cotă de piață de 70%.

Sursă: Douglas J. Elliot and Kai Yan(2013), The Chinese Financial
System. An introduction and overview, pag. 10

Autoritățile de reglementare din China sunt împărțite în primul rând pe
tipuri generale în funcție de activitate a pe care o supraveghează, cu toate că, există
unele suprapuneri și ciudățenii, așa cum este cazul în majoritatea ță rilor:
 Băncile sunt reglementate în principal de către Comisia de
reglementare a activității bancare (CBRC – China Bankin g
Regulatory Commission)
 Valorile mobiliare și piețele financiare sunt reglementate de către
Comisia de reglementare a Valorilor Mobiliare a Chinei (CSRC –
China Securities Regulatory Commission )
 Asigurările sunt reglementate de către Comisia de re glementare a
Asigurărilor a Chinei (CIRC – China Insurance Regulatory
Commission).

Banca centrală chineză, Banca Populară Chineză (PBOC), are de ase menea
responsabilități importante de reglementare, în plus față de g estionarea politicii
monetare. În același timp este responsabilă de elaborarea legilor de reglementare,
care reglementează riscurile sistemice și de gestionare a stabilității financiare.
Figura nr. 3.3. Autoritățile de reglementare din China

La fel ca majoritatea băncilor central e din lume , ea poate servi ca un
creditor de ultimă instanță în timpul unei crize financiare. PBOC stabilește, de
asemenea, limite privind ratele dobânzilor de depozit și ratele dobânzilor de
creditare. În plus, ea con trolează Administrația de Stat de schimb valutar, care
gestionează cursul de schimb. Cu toate acestea, atât rata de schimb și limitele de
frecvență a dobânzii sunt decise în mare măsură, la un nivel mai rid icat, în cele din
urmă de către Consiliul de Stat, cel mai înalt organism guvernamental.
Ministerul Finanțelor (MF), își pune de asemenea amprenta asupra
reglementării financiare atât prin deținerile sale de acțiu ni în majoritatea băncilor
comerciale cât și prin controlul asupra Companiei C entrale Huijin, prin intermediul
cărora deține în mod indirect participații substanțiale în băncile comerciale
(Douglas, Kai, 2013, pag. 10).
Bursa de valori
Există două burse principale de valori în China: Stock Shanghai Exchange
(SHSE) și Shenzhen Stock Exchange (SZSE) . O altă Bursă de Valori din China
este situată în Hong Kong. Bursa de Valori din China (HKSE) s -a concentrat în
mod tradițional pe titlurile de capital ale firmelor prezente la nivel local, dar și -a
extins tranzacționarea și spre firme chin eze de stat, care au obținut permisiunea de
a cota a cțiuni la bursa din Hong Kong. Există, de asemenea, și alte tipuri de acțiuni
care figurează în SHSE și SZSE. Acțiunile B de exemplu, sunt acele acțiuni ale
societăților chineze, care pot fi deținute de s trăini și sunt adesea exprimate în
valută. Numărul de acținuni B sunt de departe sub numărul de părți A, care sunt
firme nationale listate la SHSE sau SZSE. Începând din 2012 au existat doar 54 de
acțiuni B în SHSE, iar numărul acțiunilor de tip A au fost de 945,54.
Un alt factor este lipsa investitorilor instituționali. În China, investiția în
piața de valori este realizată în principal de către investitori individuali prin
intermediul propriilor conturi. În medie, în China, investit orii instituționali a u o
rată a cifră de afaceri, care este cu aproximativ 40% mai mică decât a investitorilor
individuali, ceea ce sugerează mai puțin ă speculație. (Douglas, Kai, 2013, pag. 34).

4. Perspective privind piaț a financiara a Chinei

Până la sfârșitul secolului XX, Hong Kong, a apărut ca una dintre marile
centre financiare internaționale ale lumii. Ca un indicator de profil înalt, până în
2011, acest centru financiar Est Asiatic a depășit confortabil cu listările sale de
capital piețe mai stabilit e cum sunt cele d in Londra și New York, în volumul
tranzacțiilor agrega te. Astăzi, în timp ce finanțările rămân esențiale pentru viitorul
Hong Kong -ului, acesta se confruntă cu provocări fără precedent, în China, în
regiune și la nivel global. În contextul Chinei, continua rea procesului de reformă
economică și dezvoltare financiară ridică multe oportunități, dar în același timp,
aduce în rolul tradițional întrebarea Hong Kong -ului ca intermediar principal între
China și sistemul financiar global (Arner, Donald and all, 2014 , pag 89).
În luna august a anului trecut, investitorii au pierdut într -o singură zi toate
câștigurile realizate în decursul anului . Declinul incontrolabil, cu 8,5% într -o

singură zi, al bursei de la Shanghai a creat panică pe piețele financiare din lume ș i
noi îngrijorări legate de a doua cea mai mare economie a lumii. Valul scăderilor de
pe piața chineză s -a propagat, printr -un efect de domino, și pe marile burse din
lume. Bursa din România, conectată cu b ursele din Europa, a scăzut în aceeași zi cu
peste 8%, pe fondul unor vânzări mai mari de acțiuni ca de obicei .
China a avut surplusuri externe foarte mari și a încercat o rebalansare a
modelului de creștere economică internă pr in încurajarea cererii interne. Dar astfel
au fost stimulate bule speculative. Deși nu puțini așteptau să aibă loc o încetinire a
creșterii economice în China, chiar spargerea bulelor speculative, a surprins .
Autoritățile din China nu au reușit să oprească cădera principalelor burse
chineze. Devalorizarea monedei chineze a fost tot uși controlată , acest lucru fiind
unul din eforturi le Beijingului de a sprijini economia printr -o “devalorizare
competitivă” , alimentând astfel războiul valutar nedeclarat ce are loc de câțiva ani
pe pieț ele externe. Marea majoritate a țărilor încearcă să sprijine economia i nternă
prin devaloriză ri ale propriilor monede , care să încurajeze exporturi le și să
descurajeze importuri le. (Voiculesc, 2015)
Hong Kong excelează în atragerea in vestițiilor. Figura 4.1 . prezintă
valoarea de acțiuni listate pe piața de capital din Hong Kong, în comparație cu cele
ale altor centre financiare internaționale. Capitalizarea de piață a piețe lor bursiere
din Hong Kong (ca procent din PIB), eclipsează alte economii, la aproximat iv
600% din GDP. C u alte cuvinte, în cazul în care toți investitorii ce sionează
participațiile lor în societățile cotate la bursă din Hong Kong, valoarea ar fi egal cu
de șase ori ma i mare decât valoarea producției globale anuale. (Arner, Donald și
alții 2014, pag. 24 )

Figura nr. 4.1. Acțiuni listate pe piața de capital din Hong Kong

Sursa : Douglas W. Arner, David C. Donald Say și alții (2014), Assessing Hong
Kong as an International Financial Centre, pag.24

5. Conc luzii
În ceea ce privește segmentarea pieței financiare chineze, este evidențiat
faptul că sectorul bancar ocupă cea mai mare parte a acesteia, băncile deținând
peste 35% din obligațiunile corporative din China. Sectorul bancar este extrem de
concentrat (5 bănci) toate acestea fiind deținute î n principal de către guvern. Un alt
factor remarcabil al sistemuluui financiar chinez este Bursa de Valori din Hong
Kong, extrem de speculativă de altfel, însă cu capacitate ridicată de atragere a
investițiilor. Este greu însă de spus ce se întâmplă în China, o țară mare cu
reputația că datele statistice nu prezintă garanții. Datele oficiale arată că
economia chineză înregistrează în prezent o creștere anuală de 7% . Dar în timp
ce dobânzile cheie din țările dezvoltate sunt aproape zero, în China sunt de
peste 4%, ceea ce dă spațiu de intervenție Băncii Chinei, să scadă costul
împrumuturilor, d acă vrea să stimuleze creșterea . Riscul este însă ca China să
scape de problemele provocate de spargerea unei bule speculative prin crearea
alteia . O altă predicție este că economia Chinei va încetini în 2016, dar
relaxarea politicii monetare va preveni un colaps. În fapt, căderea la bursele din
China poate însemna debutul unei ample mișcări corective pe piețele bursiere
internaționale, inclusiv în SUA (și acolo sunt cotații umflate); adică spargerea unei
mari bule speculative pe burse. O înghetare partială a piețelor, ar afecta mai ales
economiile cu deficite mari, cu îndatorare externă îngrămădită pe termen scurt, fie
ea publică, fie privată. Revista Capital (2016) .

Referințe bibliografice
1. Douglas J. Elliot and Kai Yan(2013), The Chinese Financial System. An
introduction and overview, pag. 23
2. Douglas W. Arner, David C. Donald Say și alții (2014), Assessing Hong
Kong as an International Financial Centre, pag.4
3. Merton R.C. and Bodie Z. (2005), Journal of Investment Management , Vol.
3, No. 1, pag. 1 –23
4. Keidel, A. (2008), China's Financial Sector: Contributions to Growth and
Downside Risks . Networks Financial Institute Policy Brief No. 2007 -PB-
01B. Pag.47
5. Allen, Franklin and Qian, Jun and Zhang, Chenying and Zhao(2012),
Financial System: Opportunities and Challenges, pag. 78
6. http://www.capital.ro
7. Loredana Voiculesc Economia bolnavă a Chinei contaminează și restul
lumii , 2015, disponibil la http://www.gandul.info/financiar/econo mia-
bolnava -a-chinei -contamineaza -si-restul -lumii -cum-va-fi-afectata -romania –
si-care-este-cea-mai-riscanta -decizie -pe-care-o-poate -lua-14686366