Reforma Pensiilor din Romania In Contextul European
cuprins
Introducere
Țara noastră are o îndelungată tradiție privitoare la asigurările sociale, acestea fiind introduse într-un regim modern, încă de la începutul secolului XX. Din acest punct de vedere România se poate compara cu țările occidentale dezvoltate, deoarece se află printre primele patru țări europene care au introdus la aceea vreme un sistem asiguratoriu obligatoriu.
Unificarea sistemului a avult loc în anul 1933, prin Legea Ioanițescu. Conducerea sistemului de asigurări revenea statului și patronilor, printre elementele negative al legii fiind neincluderea în sistem a agricultorilor și neincludere pensiei de bătrânețe și a șomajului printre beneficii.
Sistemul se asigurări de stat al țării noastre încă din perioada postbelică până astăzi este un sistem de tip PAYG, cheltuielile pentru pensile curente sunt acoperite de generația activă, urmând ca și aceștia să fie susținuți ulterior de generațiile viitoare.
După instaurarea regimului communist, toate fondurile publice erau incluse în bugetul de stat conform prevederilor Legii nr. 10/1949.
Prin Legea din 1949, cuantumul pensiei de bătrânețe era de 50-80% din salariu.
În anul 1954 au fost introduse avantaje de pensionare anticipată și majorarea indemnizației pentru cei din grupele de muncă periculoasă.
Prin Legea din 1977 s-au realizat câteva schimbări de fond: a crescut vechimea necesară, cu 5 ani ajungându-se la 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei, au scăzut sever beneficiile pensiilor de invaliditate, s-au introdus pensile pentru membrii CAP-urilor și țărani individuali necooperativizați.
Beneficiile de pensii în perioada comunistă erau situate la un nivel comparabil cu veniturile salariaților, făcând excepție pensile agricultorilor care era extreme de scăzute.
În anul 1989 marea majoritate a populației era acoperită de sistemul de pensii, iar acesta funcționa fără dificultăți financiare ,majore în condițiile unei rate de dependență a pensionarilor de populația activă, încă scăzută.
Reforma pensiilor din țara noastră a devenit o necessitate după anul 1990 și pentru acestea s-au luat 2 tipuri de măsuri:
Măsuri pe termen scurt, de urgență, precum ajustarea beneficiilor printr-o indexare repetată ca răspuns la deteriorarea acestora de către inflație.
Pe termen lung care a semnificat deja separarea fondurilor de pensii și a administrării lor de bugetul și administrația centrală a statului, prelungirea perioadei de cotizației și condiții mai aspre pentru pensia anticipată.
În perioada 1990 – 2000 au avut loc repetate revizuiri ale vechii legislații a pensiilor, și abia în 2000 a apărut o nouă lege în domeniu, ce a fost pusă în aplicare începând cu 2001.
În prezent, prin Legea nr. 263/2010, reformarea sistemului român de pensii ia în seamă toate opțiunile, tendințele și legislația UE.
În prezenta lucrare voi aborda în cele patru capitol ale sale, prevederile Legii 263/2010 cu privire la sistemul unitar de pensii publice din România. Astfel că în primul capitol voi dezbate pe larg diferite notiuni întâlnite în domeniul pensiilor și asigurărilor sociale de stat, urmând ca în cel de-al doilea capitol să discut despre tipurile de pensii și despre modalitate de calcul a acestora. În cele din urmă în cel de-al treilea capitol voi dezbate răspunderea în domeniul pensiilor publice din România, iar în ultimul capitol voi aborda necesitatea reformei pensiilor din țara noastră conform prevederilor de la nivelul UE.
În partea finală a lucrării, partea aplicativă, voi prezenta o speță din practica judiciară din țara noastră, privitoare la dreptul securității sociale în general și la domeniul pensiilor publice în principal.
Capitolul I. Noțiuni introductive privind sistemul unitar de pensii publice
1.1 Principiile sistemului unitar de pensii publice
Potrivit art. 2 din Legea 263/2010 cu privire la sistemul unitar de pensii publice, sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază:
Principiul unicității. Conform acestui principiu, statul organizează și garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleași norme de drept, pentru toți participanți la sistem.
Principiul obligativității. Conform principiului obligativității, persoanele fizice sau persoanele juridice, au conform prevederilor legale, obligația de participare la sistemul public de pensii, dreptul la asigurările sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor.
Principiul contributivității. Potrivit acestui principiu, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și persoanele juridice participante la sistemul unitar de pensii publice, drepturile la asigurările sociale cuvenindu-se în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Principiul egalității. Oferă tuturor participanților la sistemul unitar de pensii publice, contribuabili și beneficiari, un tratament fără discriminări între persoanele aflate într-o situație juridică similară, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de prevederile legale.
Principiul repartiției – pe baza acestui principiu fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public de pensii, conform prevederilor legale.
Principiul solidarității sociale – conform căruia participanții la sistemul public de pensii își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturile pentru prevenirea, limitarea ori înlăturarea riscurilor asigurate conform prevederilor legale.
Principiul autonomiei – are în vedere administrarea de sine-stătătoare a sistemului unitare de pensii publice, confrom prevederilor legale.
Principiul imprescriptibilității. Conform acestui principiu dreptul la pensie nu se prescrie.
Principiul incesibilității. Confrom căruia dreptul la pensie nu se poate ceda total ori parțial.
1.2 Coordonarea sistemului unitar de pensii publice
Insituțiile abilitate pentru coordonarea sistemului unitar de pensii publice și alte drepturi sociale sunt cele înființate conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 263/2010 cu privire la sistemul unitar de pensii publice.
Conform prevederilor legale anterioare, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, iar conform prezentei reglementări în domeniu a devenit, Casa Națională de Pensii Publice, în continuare prescurtat , CNPP, instituție ce păstrează modul de funcționare și organizare, preia personalul, precum și drepturile și obligațiile acesteia.
Administrarea sistemului unitar de pensii publice, se realizează prin Casa Națională de Pensii Publice, și prin casele de pensii sectoriale, care sunt înființate și funcționează conform prezentei reglementări legislative.
Casele de pensii sectoriale reprezintă casele de pensii care funcționează în subordinea MAPN, MAI și SRI, cu respectarea prevedrilor legale în vigoare cu privire la protecția infromațiilor clasificate în instituțiile din sistemul național de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În subordinea Casei Naționale de Pensii Publice funcționează casele județene de pensii în fiecare municipiu reședință de județ, precum și Casa de Pensii a Municipiului București, acestea fiind denumite case teritoriale de pensii.
În funcție de numărul, complexitatea și structura asiguraților, Casa Națională de Pensii Publice poate înființa case locale de pensii, care funcționează sub conducerea și controlul caselor județene de pensii și, a Casei de Pensii a Municipiului București
1.3 Asigurații
Persoana fizică pentru care angajatorul are obligația de a reține și plăti contribuțiile individuale de asigurări sociale, precum și persoana fizică care achită, în nume propriu, contribuția de asigurare socială, se numește asigurat.
În sistemul public de pensii sunt asigurate persoanele fizice, denumite de normele legale – asigurați.
Aceștia pot fi cetățeni români, cetățeni ai altor state, apatrizi, pe perioada în care au domiciliul ori reședința în România, conform prevederilor legale.
De asemenea, mai pot fi asigurați ai sistemului unitar de pensii publice și cetățeni români, cetățeni ai altor state care nu au domiciliul ori reședința pe teritoriul țării noastre, în condițiile stabilite prin convențiile și tratatele internaționale, la care țara noastră este parte.
Obligația asiguraților este aceea de a plăti contribuțiile de asigurări sociale, corelate cu dreptul de a beneficia de prestațiile de asigurări sociale.
Prin efectul prevederilor legale, în sistemul pensii publice sunt asigurate obligatoriu următoarele categorii de persoane:
persoanele ce realizează activități pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldații, gradații voluntari;
funcționarii publici;
cadrele militare în activitate, soldații, gradații voluntari, polițiști și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice;
persoanele ce realizează venituri de natură profesională, altele decât veniturile salariale, din drept de autor și drepturi conexe, definite conform prevederilor legale în materie, precum și din contracte ori convenții încheiate conform Codului civil.
Persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autoritățiilor executive, legislative ori judecătorești, pe parcursul mandatului, dar și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești ale căror drepturi și îndatoriri sunt asimilate conform prevederilor legale, cu ale persoanelor de la pct. I.
Persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare care sunt suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform prevederilor legale,persoane denumite în continuare, șomeri.
Persoanele care realizează exclusiv, un venit brut per an calendaristic, echivalent cu cel puțin de patru ori câștigul salarial mediu brut folosit la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se află în una din situațiile următoare:
Administratori ori manageri care au încheiat contracte de administrare ori contract de management;
Membrii ai întreprinderilor individuale și întreprinderilor familiale;
Persoanele autorizate să realizeze activități economice;
Persoanele angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora;
Alte persoane ce realizează venituri din activitățile profesionale.
Cadrele militare trecute în rezervă, polițiștii, funcționarii publici cu un statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare care și-au încetat raporturile de serviciu din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, care beneficiază de ajutoare lunare care se asigură din bugetul de stat, conform prevederilor legale.
Asigurarea facultativă în sistemul unitar de pensii publice se poate face în condițiile prevăzute de art. 6 alin. (2) din legea privind pensiile publice.
Conform prevedrilor legale în materia pensiilor publice, se pot asigura în sistemul public, pe bază de contract de asigurare socială – avocații, personalul clerical și cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege -, ne-integrate în sistemul unitar de pensii publice, precum și orice altă persoană care vrea să se asigure, respectiv care dorește să își completeze venitul asigurat.
Contractul de asigurare socială reprezintă contractul încheiat voluntar între persoana fizică și casa teritorială de pensii cu scopul asigurării persoanei fizice în sistemul public de pensii.
1.4 Declarația de asigurare socială
Declarația individuală de asigurare reprezintă documentul depus la casele de pensii teritoriale pe baza căruia se înregistrează în sistemul unitar de pensii publice, persoanele care desfășoară activități independente, asigurate obligatoriu prin efectul legii în sistemul public de pensii.
Declarația voluntară de asigurare constituie declarația cu privire la evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de platî către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Conform art. 7 din Legea nr. 263/2010, persoanele fizice și persoanele ju își completeze venitul asigurat.
Contractul de asigurare socială reprezintă contractul încheiat voluntar între persoana fizică și casa teritorială de pensii cu scopul asigurării persoanei fizice în sistemul public de pensii.
1.4 Declarația de asigurare socială
Declarația individuală de asigurare reprezintă documentul depus la casele de pensii teritoriale pe baza căruia se înregistrează în sistemul unitar de pensii publice, persoanele care desfășoară activități independente, asigurate obligatoriu prin efectul legii în sistemul public de pensii.
Declarația voluntară de asigurare constituie declarația cu privire la evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de platî către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Conform art. 7 din Legea nr. 263/2010, persoanele fizice și persoanele juridice își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți de art. 6 alin. (1) pct. I și II, denumite angajatori, instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj, prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. III, precum și entitățile care realizează plata drepturilor pentru persoanele prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. V, au obligația de a întocmi și depune declarația nominală de asigurare.
În cazul în care se constată erori în cuprinsul declarațiilor prevăzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii acestora, și/sau modificări ale datelor pe baza cărora este stabilit stagiul de cotizare și punctajul mediul anual ale asiguratului, persoana fizică ori persoana juridică, prevăzută la alin. (1) este obligată să întocmească și să depună o declarație nominală de asigurare rectificativă.
Casa Națională de Pensii Publice, prin casele de pensii teritoriale, controlează modalitatea în care angajatorii, precum și entitățile care efectuează plata drepturilor de șomaj respectă dispozițiile legale cu privire la întocmirea și depunerea declarației nominale de asigurare și a obligației de plată, precum și respectarea termenului de depunere.
Casele de pensii sectoriale controlează modul în care angajatorii din domeniul apărării naționale, ordinii publice, siguranței naționale respectă prevederile legale cu privire la întocmirea și transmiterea declarației nominale de asigurare și a obligației de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Angajatorii din domeniul apărării naționale, au și ei obligația de a pune la dispoziția reprezentanților caselor de pensii sectoriale toate documentele necesare verificării legalității și corectitudinii datelor înscrise în declarația nominală de asigurare și a obligației de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Pentru perioada de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare reprezintă documentul pe baza căruia este stabilit stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii, făcând excepție persoanele prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. I. lit. c). În cazul celor din urmă, declarația nominală de asigurare reprezintă singurul document pe baza căruia este stabilit stagiul de cotizare în sistemul unitar de pensii publice și punctajul anual de la data intrării în vigoare a legii privind sistemul public de pensii.
Punctajul mediu anual constituie numărul de puncte realizat de persoana asigurată, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare, prevăzut de prevederile legale la data pensionării.
Punctajul anual constituie numărul de puncte realizate de asigurat pe parcursul unui an calendaristic, obținut prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare.
În cazul în care pentru perioadele prevăzute anterior, derularea raporturilor de muncă ori de servicu nu poate fi dovedită prin declarația nominală de asigurare, în vederea stabilirii stagiului de cotizare și a punctajului anual pot fi valorificate și alte documente doveditoare, întocmite conform prevederilor legale.Obligația prezentării documentelor doveditoare revine persoanei în cauză.
Persoanele prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. IV. Care au cel puțin vârsta de 18 ani, au obligația de a se asigura pe baza declarației de asigurare.Declarația individuală de asigurare se repune în termen de 30 de zile de la momentul încadrării în situația anterior menționată, la casa teritorială de pensii competentă, în funcție de domiciliul ori reședința persoanei.
Venitul lunar asigurat pentru persoanele menționate la art. 6 alin. (1) din Legea pensiilor publice este cel stabilit prin declarația individuală de asigurare și nu poate fi mai mic decât suma reprezentând 35% din câștigul salarial mediu brut folosit la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și mai mare decât valoarea corespunzătoare a cinci ori câștigul salarial mediu brut.
Sunt exceptate de la obligativitatea depunerii declarației de asigurare persoanele prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, dacă beneficiază de una din categoriile de la pct. I, II, III, V – respectiv:
persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldații, gradații voluntari;
funcționarii publici;
cadrele militare în activitate, soldații, gradații voluntari, polițiști și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale;
persoanele ce realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din dreptul de autor și drepturi conexe, definite conform prevederilor legale în materie, precum și din contracte ori convenții încheiate conform Codului civil;
persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești ale căror drepturi și îndatoriri sunt asimilate conform prevederilor legale, cu ale persoanelor de la pct. I;
persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare care sunt suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform prevederilor legale,persoane denumite în continuare, șomeri;
cadrele militare trecute în rezervă, polițiștii, funcționarii publici cu un statut special din sistemul administrației penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, din domeniul apărării naționale, ordinii publicii și siguranței naționale, care beneficiază de ajutoare lunare care se asigură din bugetul de stat, conform prevederilor legale.
1.5 Contractul de asigurare socială
Contractul de asigurare socială reprezintă contractul încheiat voluntar între persoanele fizice și casele teritoriale de pensii cu scopul asigurării persoanei în sistemul unitar de pensii publice.
Conform prevedrilor art. 12 din legea sistemului de pensii publice nr. 263/2010, contractul de asigurare socială este încheiat între persoana interesată sau, după caz, tutorele, curatorul ori mandatarul acesteia desemnat prin procură specială și casa teritorială de pensii competentă, în funcție de domiciliul ori reședința persoanei.
Contractul de asigurare socială este încheiată în formă scrisă și produce efecte de la momentul înregistrării acestuia la casa de pensii teritorială.
Venitul asigurat înscris în declarația individuală de asigurare sau în contractul de asigurare socială poate fi schimbat prin depunerea unei comunicări de schimbare a declarației individuale de asigurare, ori după caz, prin încheierea unui act adițional la contractul de asigurare socială.
Declarația individuală de asigurare și contractul de asigurare socială reprezintă titluri de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța bugetară este scadentă.
În cazul în care pe parcursul derulării asigurării în baza declarației individuale de asigurare se face dovada că există perioade în care nu se realizează venituri, la cererea asiguratului sau din inițiativa casei de pensii teritoriale, declarația se poate suspenda. Pentru perioadele de suspendare nu se datorează contribuția de asigurare socială.
Contractul de asigurare socială se poate rezilia la inițiativa oricăreia dintre părțile contractante, potrivit clauzelor prevăzute de contract.
Potrivit prevederilor legale cuprinse în art. 47 din Legea nr. 263/2010, în situația rezilierii contractului de asigurare socială, contribuțiile de asigurare socială achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare se valorifică la stabilirea dreptului de pensie.
1.6 Stagiul de cotizare
Stagiul de cotizare constituie perioada de timp pentru care s-au satorat contribuții de asigurare socială la sistemul unitar de pensii publice, precum și cea pentru care asigurații cu declarații individuale ori contracte de asigurare socială, au datorat și plătit contribuțiile de asigurări sociale la sistemul unitar de pensii publice.
Constituie stagiu de cotizare în sistemul unitar de pensii publice:
Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;
Vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1), pct. I lit. c) din Legea nr. 263/2010, până la intrarea în vigoare a prezentei prevederii legale privind sistemul public de pensii;
Perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a legii pensiilor publice, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii nr. 19/2000 prin sistemul unitar de pensii publice și alte drepturi de asigurări sociale;
Perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 și data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 a pensiilor publice, în situația persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V, respectiv – cadrele militare trecute în rezervă, polițiștii, funcționarii publici cu un statut special din sistemul administrației penitenciare cărora le-au încetat raporturile de serviciu, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, care beneficiază de ajutoare lunare care se asigură din bugetul de stat, conform prevederilor legale.
Constituie stagiu de cotizare și pensia suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza prevederilor legale anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupele I, II respectiv în condiții deosebite, condiții speciale, și alte condiții, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin (1) pct. I lit., definite conform prevederilor legale în materie, precum și din contracte ori convenții încheiate conform Codului civil.
Constituie stagiu de cotizare și perioadele de până la data de 1 aprilie 2001 în care o persoană:
S-a aflat în una din situațiile prevăzute la art. 49 din Legea nr. 263/2010;
Are stabilit dreptul cu privire la vechimea în muncă în baza prevederilor Decretului – Lege nr. 118/1990 cu privire la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începe de la data de 6 martie 1945, precum și persoanelor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri;
Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori în condițiile prevăzute de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001 care constituie, potrivit legii, stagiu de cotizare realizat în condiții deosebite, sau condiții speciale sau alte condiții de muncă se acordă perioada suplimentară la vechimea în muncă ori la vechimea în serviciu, care constituie stagiu de cotizare în condiții normale, după cum urmează:
3 luni pentru fiecare an lucrat în condiții deosebite de muncă;
6 luni pentru fiecare an lucrat în condiții speciale de muncă;
12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiții de muncă.
Constituie stagiu de cotizare perioada de timp lucrat pentru care asigurații datorează și/sau plătesc contribuții de asigurări sociale în sistemul public de pensii din țara noastră, precum și în alte țării, în condițiile stabilite prin acordurile ori convențiile internaționale la care țara noastră este parte.
La stabilirea drepturilor de asigurări sociale se iau în considerare stagiile de cotizare realizate în sistemul unitar de pensii publice din România, precum și perioada de asigurare realizată sau recunoscută ca atare în alte state, în condițiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter internațional la care țara noastră este parte și /sau regulamente comunitare.
În sistemul unitar de pensii publice obligațiile și prestațiile de asigurări sociale sunt achitate în monedă națională.
În cazul drepturilor salariale ori veniturilor asigurate, stabilite în moneda altor țări pe teritoriul țării noastre, contribuțiile sunt plătite în lei la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României din data stabilită pentru plata acestor drepturi.
Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, preluare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate potrivit legislației anterioare în grupa I și II de muncă și care, sunt încadrate în condiții speciale de muncă.
Constiuie stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă și perioadele în care un asigurat ce își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă și /sau concediu de odihnă dacă cel puțin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă în condiții speciale.
În sistemul unitar de pensii publice, stagiul de cotizare se realizează din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat sau după caz, s-a datorat și s-a plătit de către asigurații prevăzuți de art. 6 alin. (1) pct. IV .
Stagiul de cotizare corespunzător contribuțiilor de asigurări sociale datorate se determină prin aplicarea asupra perioadelor de cotizare a raporturilor dintre cota de contribuție individuală de asigurare socială și cota de contribuție de asigurare socială aprobate pentru locurile de muncă în condiții normale.
Actuala reglementare în domeniul pensiilor publice introduce o categorie nouă de stagiu de cotizare și anume stagiul de cotizare în specialitate definit de art. 3 lit. q) ca fiind perioada în care o persoană din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță publică, precum și din sistemul administrației penitenciare s-a aflat în una din situațiile următoare:
A avut calitatea de cadru militar în activitate;
A îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al unei școli militare ori scoli de agenți de poliție sau student al unei instituții de învățământ din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională pentru formarea cadrelor militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, făcând excepție liceul militar.
A fost concentrat ori mobilizat ca rezervist;
A fost în captivitate;
A avut calitatea de funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare;
A avut calitatea de militar angajat pe bază de contract și/sau soldat și gradat voluntar.
După cum se poate observa acest stagiu de cotizare în specialitate este unul virtual întrucât aceste persoane de fapt nu au contribuit la fondul public de pensii dar printr-un artificiu legislativ s-a apreciat că este suficient ca beneficiarul unui astfel de stagiu să se fi aflat în una din situațiile anterioare pentru a fi asimilat beneficiarilor care au contribuit efectiv la fondul de pensii publice.
În opinia literaturii de specialitate, prin acest artificiu se încalcă principiul constituțional al egalității între beneficiarii de pensii publice, chiar dacă Legea nr. 263/2010 a fost declarată ca fiind constituțională potrivit Deciziei nr. 1612 a Curții Constituționale .
Stagiul complet de cotizare reprezintă perioada de timp prevăzut de prevederile legale, în care asigurații au realizat stagiul de cotizare pentru a putea beneficia de pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată ori pensia anticipată parțială.
Stagiul de cotizare necesar este definit ca fiind perioada de timp prevăzută de prevederile legale, în funcție de vârstă, în care asigurații au realizat stagiul de cotizare pentru obținerea unei pensii de invaliditate.
Stagiul minim de cotizare este perioada de cotizare minim care permite asiguratului care a împlinit vârsta standard de pensionare să solicite înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.
Stagiul potențial este perioada de timp prevăzută de prevederile legale, considerat stagiu de cotizare și acordată la calculul pensiei de invaliditate ca o creditare pentru stagiul de cotizare nerealizat datorită afecțiunilor de invalidante.
Perioadele asimilate se valorifică pentru obținerea prestațiilor de asigurări sociale în condițiile prevăzute de lege.
Asigurații care au absolvit mai multe instituții de învățământ superior, beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.
Stagiul de cotizare este certificat din oficiu, o dată la 2 ani, de Casa Națională de Pensii Publice și de casele de pensii sectoriale.
Stagiul de cotizare este certificat și la cererea asiguraților, contra cost. Tariful servicului respeciv este stabilit anual de Casa Națională de Pensii Publice și de casele sectoriale de pensii.
1.7 Bugetul asigurărilor sociale de stat
Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile și cheltuielile sistemului unitar de pensii publice.
Guvernul elaborează anual în baza propunerilor Casei Naționale de Pensii Publice și ale instituțiilor care au în subordine case de pensii sectoriale, proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care îl supune pentru aprobare Parlamentului.
Casele de pensii sectoriale elaborează propunerile pentru bugetul asigurărilor sociale și le transmit instituțiilor publice în subordinea cărora își desfășoară activitatea.
În cazul în care Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost adoptată cu minim trei zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, sunt aplicate în continuare prevederile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul precedent, până la data adoptării noului buget.
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din:
Contribuțiile de asigurări sociale, dobânzi și penalități de întârziere, dar și din alte venituri conform prevederilor legale;
Sumele alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat, care sunt aprobate prin legi bugetare anuale.
Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă.
Fondul de rezervă cumulat nu poate să depășească nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul respectiv. Acesta este folosit pentru acoperirea prestațiilor de asigurări sociale în situații temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului unitar de pensii publice, aprobate prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Fondul de rezervă nu se poate folosi în primii trei ani de la constituirea sa. Este constituit în anii în care bugetul asigurărilor sociale de stat este excedentar, nu primește sume pentru echilibrare, și doar după acoperirea deficitelor din anii precedenți ale bugetului asigurărilor sociale de stat.
Casa Națională de Pensii Publice, casele sectoriale de pensii și Administrația Națională de Administrare Fiscală (ANAF), sunt obligate să își transmită reciproc date referitoare la sumele reprezentând contribuții de asigurări sociale, declarate și, respectiv plătite de angajatori. Acestea pe baza datelor identifică situația în care angajatori nu au respectat prevederile legii, cu privire la declararea și plata conttribuțiilor de asigurări sociale, dispunând măsurile prevăzute de prevederile legale. Instituțiile își acordă reciproc și gratuit accesul la datele referitoare la declararea și plata contribuțiilor de asigurări sociale pe care le au în administrare.
Anual, după depunerea declarațiilor fiscale, Administrația Națională de Administrare Fiscală, transmite Casei Naționale de Pensii Publice, veniturile realizate de persoanele fizice, altele decât cele ce au realizat venituri salariale sau asimilate acestora.
Excedentele anuale ale bugetului de asigurări sociale de stat pot fi folosite în anul următor, potrivit destinațiilor aprobate prin prevederile legale, după regularizarea cu bugetul de stat, în limita sumelor primite de acesta.
Eventualul deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat este acoperit din fondul de rezervă. Deficitul din anii precedenți și anul curent al bugetului asigurărilor sociale de stat rămas după folosirea fondului de rezervă, este finanțat din disponibilitățile contului curent sl Trezoreriei Statului. Disponibilitățile bănești ale asigurărilor sociale de stat sunt purtătoare de dobânzi, nivelul dobânzilor sunt stabilite prin convenții încheiate de Casa Națională de Pensii Publice cu Trezoreria Statului.
În mod excepțional, în cazuri motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat sunt completate cu sume ce se alocă de la bugetul de stat.
1.8 Contribuțiile de asisgurări sociale
Contribuțiile de asigurări sociale constituie cote procentuale din veniturile realizate de asigurați și asiguratori ce sunt plătite de aceștia lunar la bugetul asigurărilor sociale de stat administrat de Casa Națională de Pensii Publice, pentru a acoperii riscurile asigurate.
În sistemul pensii publice, sunt contribuabili, după caz:
Asigurații care datorează contribuții individuale de asigurări sociale;
Angajatori și instiuții ce efectuează plata ajutoarelor în cazul cadrelor militare trecute în rezervă, polițiștilor și funcționarilor publici cu un statut special din sistemul administrației penitenciare cărora le-au încetat raporturile de serviciu, din domeniul ordinii publice, apărării naționale și siguranței naționale, care beneficiază de ajutoare lunare care sunt asigurate din bugetul de stat;
Persoanele juridice la care își desfășoară activitate asigurații persoane ce își desfășoară activitatea în funcțiile elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe parcursul mandatului, dar și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, asimilate angajatorului;
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă , care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj, insituție care, pentru șomeri este, asimilată angajatorului;
Persoanele care desfășoară, în mod exclusiv, un venit brut per an calendaristic echivalent cu cel puțin de patru ori câștigul salarial mediu brut și care sunt mangeri ori administratori ce au încheiat contracte de management ori administrare, membrii ai întreprinderilor individuale și familiale, persoane fizice autorizate să realizeze activități economice, persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurați ai acestora, persoane ce realizează venituri din activități profesionale, dar și cei ce se pot asigura pe baza unui contract de asigurare (avocații, personalul clerical și cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin prevederi legale, neintegrate în sistemul public, dar și orice persoană ce dorește să se asigure).
Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, condițiile de muncă deosebite, condițiile de muncă speciale și alte condiții de muncă.
Astfel că, cotele de contribuții de asigurări sociale sunt:
31,3% pentru condițiile normale de muncă, datorate de angajator și angajați, din care 10,5% sunt datorate de angajați iar 20,8% de angajatori;
36.3% pentru condițiile deosebite de muncă, datorată de angajator și de angajați, din care 10,5% de angajați, iar 25,8% de angajatori;
41,3% pentru condițiile speciale de muncă, datorată de angajați și angajatori, dintre care 10,5% de angajați, iar 30,8% de către angajatori.
În cota de contribuție individuală de asigurări sociale prevăzută la art. 27 alin (1) din Legea nr. 263/2010, este inclusă și cota de 3% aferentă fondurilor de pensii administrate privat, prevăzute de prevedrile legale în materie.
În cota de contribuție individuală de asigurări sociale prevăzute la art. 27 alin. (3) se include și cota de contribuție aferentă fondurilor de pensii administrate privat, conform prevederilor legii privind fondurile de pensii administrate privat.
Contribuția individuală de asigurări sociale se datorează de următoarele categorii de contribuabili:
Persoanele ce desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldații, gradații voluntari;
Funcționarii publici;
Cadrele militare în activitate, soldații, gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu un statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniu ordinii publice, apărării naționale și siguranței naționale;
Persoanele ce realizează venituri de natură profesională, altele decât veniturile salariale, din drepturile de autor și drepturile conexe precum și din contracte ori convenții încheiate conform prevederilor Codului Civil;
Persoanele ce își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorităților executive, legislative ori judecătorești, pe parcursul mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și îndatoriri sunt asimilate cu cele ale persoanelor precizate anterior.
Calculul și plata contribuțiilor de asigurări sociale datorate de către asigurații prevăzuți anterior se face lunar de către angajatori.
Asigurații ce realizează, în mod exclusiv, un venit brut per an calendaristic echivalent cu minim patru ori câștigul salarial mediu brut și care se află în una din următoarele situații.
Manageri ori administratori ce au încheiat contracte de management ori administrare;
Membrii ai întreprinderilor individuale și familiale;
Persoane fizice autorizate să realizeze activități economice;
Persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurați ai acestora;
Alte persoane ce realizează venituri din activități profesionale ori cei ce se pot asigura în sistemul unitar de pensii publice pe baza contractului de asigurare socială, avocații, personalul clerical și cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute de lege, neintegrate în sistemul publice, dar și orice persoană ce dorește să se asigure,respectiv să își completeze venitul asigurat,
datorează integral cota de contribuție de asigurări sociale corespunzătoare condițiilor normale de muncă, stabilite prin prevederile legale în vigoare.
Plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații ce realizează, în mod exclusiv, un venit brut per an calendaristic echivalent cu minim de patru ori câștigul salarial mediu brut și care se află în una dintre situații următoare: manageri ori administratori care au încheiat contracte de management ori administrare, membrii ai întreprinderilor individuale și familiale, persoane fizice autorizate să realizeze activități economice, persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurați ai acestora, alte persoane ce realizează venituri din activități profesionale este realizată lunar de aceștia, în nume propriu, de către orice persoană, în contul casei de pensii teritoriale la care sunt asigurați.
Plata contribuției de asigurări sociale, datorate de asigurații ce se pot asigura în sistemul unitar de pensii publice pe baza contractului de asigurare socială, avocații, personalul clerical și cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, ne-integrate în sistemul de pensii publice, precum și orice persoană ce dorește să se asigure, respectiv să-și completeze venitul asigurat se face lunar de către aceștia sau în nume acestora, de orice altă persoană, în contul casei de pensii teritoriale la care sunt asigurați. aceasta se poate realiza și anticipat, pe o perioadă de maxim 12 luni.
Contribuția de asigurări sociale pentru șomeri este suportată integral din bugetul asigurărilor pentru șomaj la nivelul cotei stabilite pentru condițiile normale de muncă, cu excepția plăților compensatorii și a veniturilor de completare acordate salariaților din industria de apărare, în perioada de scădere temporară a activității.
Calculul și plata contribuției de asigurări sociale pentru șomeri este făcută lunar de către instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Contribuția de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăți compensatorii este suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj la nivelul cotei contribuției individuale de asigurări sociale, făcând excepție situațiile în care se dispune altfel, potrivit prevederilor legale.
Contribuția de asigurări sociale pentru cadrele militare trecute în rezervă, polițiști și funcționari publici cu un statut special din sistemul administrației penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, din domeniul ordinii publice, apărării naționale și siguranței naționale, care beneficiază de ajutoare lunare ce sunt asigurate din bugetul de stat, sunt suportate integral din bugetul de stat, la nivelul cotei stabilite pentru condiții normale de muncă, iar calculul și plata contribuției este făcută de către instituția ce achită drepturile respective.
Calculul și plata contribuției individuale de asigurări sociale pentru perioada în care asiguratul beneficiază de indemnizație de asigurări sociale de sănătate este efectuată, după caz, de către:
Angajator;
Instituția abilitată de lege pentru a efectua plăți din bugetul asigurărilor pentru șomaj;
Casa de asigurări de sănătate, pentru asigurații ce realizează în mod exclusiv, un venit brut per an calandaristic cu minim de patru ori câștigul salarial mediu brut și care se află în una din situațiile prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010.
Sumele care reprezintă ajutor de deces, sunt plătite de angajator asiguraților, în contul asigurărilor sociale, care se rețin de acesta din contribuțiile de asigurări sociale datorate pentru luna respectivă. Cele ce depășesc suma contribuțiilor datorate de acesta în luna respectivă sunt recuperate din contrul asigurărilor sociale de la casa teritorială de pensii în raza teritorială în ca este situat sediul acestuia, respectiv de la casa sectorială de pensii.
Contribuția individuală de asigurări sociale este virată lunar de către angajator, la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului la care acesta este luat în evidență ca plătitor de taxe și impozite, împreună cu contribuția de asigurări sociale pe care acesta o datorează în calitate de contribuabil la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Contribuția la fondul de pensii administrat privat, ce este parte din contribuția individuală de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii, este transmisă de Casa Națională de Pensii Publice și de casele sectoriale de pensii, fondurilor de pensii administrate privat, conform legii.
Lunar, până cel târziu la data de 20 a lunii următoare celei în care contribuabilii au depus declarația nominală de asigurare, Casa Națională de Pensii Publice și casele de pensii sectoriale trimit fiecărui administrator lista nominală de virare a sumelor către, fondul de pensii pe care acesta îl are în administrare.
Lunar, până la cel târziu la data de 20 a lunii următoare celei în care angajatorul depune declarația nominală de asigurare, Casa Națională de Pensii Publice și casele sectoriale de pensii trimit către fiecare fond de pensii administrat privat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, suma ce reprezintă contribuțiile individuale datorate acestor fonduri.
În cazul asiguraților ce realizează, în mod exclusiv, un venit brut per an calendaristic echivalent ce cel puțin de patru ori câștigul mediu salarial brut și care se află în una din situațiile prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. IV, termenul de plată a contribuției de asigurări sociale este până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care datorează plata. În cazul neeachitării la termen, a contribuțiilor datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat, de persoanele prevăzute anterior, casele de pensii teritoriale pot proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru a încasa sumele cuvenite, conform prevederilor legale în materia executării creanțelor bugetare. În situația asiguraților prevăzuți anterior, neplata contribuției de asigurări sociale la termenul prevăzut de lege generează plata unor dobânzi și penalități de întârziere ce sunt calculate pentru fiecare zi de întărziere, până la data achitării sumei datorate, inclusiv.
Cota dobânzilor și penalităților de întârziere, este stabilită conform prevederilor cu privire la executarea creanțelor bugetare.
Sumele care reprezintă penalități de întârziere și dobânzi, se fac de la bugetul asigurărilor sociale de stat și sunt calculate fără zecimale.Calculul dobânzilor și penalităților de întârziere este făcut de casele de pensii teritoriale.
Perioadele în care persoanele asigurate pe bază de declarație individuală de asigurare ori pe bază de contract de asigurare socială nu au plătit contribuția de asigurări sociale datorată nu se valorifică la stabilirea pensiilor până la achitarea acesteia, inclusiv a dobânzilor și a penalităților de întârziere aferente.
În situația în care asigurații afla și în situațiile prevăzute anterior au achitat contribuția de asigurări sociale pentru perioadele pentru care aceasta nu se datora, contribuția nu este restituită, iar stagiul de cotizare realizat este valorificat la stabilirea prestațiilor de asigurări sociale.
Pentru ceilalți asigurați ai sistemului unitar de pensii publice termenul de plată a contribuțiilor de asigurări sociale este prevăzut în Legea nr. 571/2003.
Conform art. 29618 din Codul fiscal persoanele fizice și juridice ce au calitatea de angajator, precum și entitățile prevăzute de art. 2963 lit. f) și g) au îndatorirea de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii.
Sub aspectul calculării, reținerii și plății contribuțiilor individuale de asigurări sociale și a contribuțiilor individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în situația persoanelor prevăzute de art. 2963 lit c), plătitorul de venit se asimilează angajatorului.
Asigurații ce fac dovada că nu se mai regăsesc în situațiile pentru care asigurare e obligatorie, au îndatorirea de a depune la casele de pensii teritoriale, în termen de 30 zile de la schimbarea situației, formularul – tip de încetare a asigurării individuale de la sistemul unitar de pensii publice.
Capitolul II. Conceptul de pensie și categoriile de pensii
2.1 Conceptul de pensie
În decursul timpului conceptului de pensie i-au fost atribuite mai multe definiții. Astfel, romanii defineau prin noțiunea de pensie – alocația care era plătită periodic veteranilor din armată drept recunoștință adusă acestora pentru serviciile în slujba statului.
În unele opinii din doctrină, pensiile erau definite ca fiind plățile lunare acordate foștilor salariați deveniți inapți de muncă datorită bătrâneții și invalidității precum și urmașilor acestora ori pensionarilor decedați, în vederea asigurării lor materiale în situațiile reglementate prin prevederile legale în vigoare. În altă opinie, pensia a fost definită ca fiind aceea sumă de bani acordată lunar persoanelor care au ieșit din producție pentru limită de vârstă ori pentru invaliditate, precum și în unele cazuri urmașii acestora.
Pensile de asigurări sociale de stat au mai fost definite și ca fiind drepturile bănești ce sunt acordate, de obicei, persoanelor încadrate prin contract de muncă, la expirarea unei perioade determinate de activitate și la împlinirea vârstei prevăzute de prevederile legale ori în cazul pierderii totale ori în ceea mai mare parte a capacității de muncă, precum și urmașilor acestora.
Într-o definiție recentă, pensia constituie un venit de înlocuire acordat pentru pierderea totală ori parțială a veniturilor profesionale, drept urmare a bătrâneții ori a atingerii unei anumite vârste, a invalidității ori decesului persoanei asigurate.
Conform dispozițiilor art. 36 din Norme, în sistemul unitar de pensii publice, au dreptul la pensie, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile legale, următoarele categorii de persoane:
asigurații prevăzuți la art. 6 din Legea nr. 2663/2010;
persoanele ce satisfac îndatoriri militare ori sunt elevi ai unei școli militare ori școli de agenții de poliție, făcând excepție elevi ai liceelor militare, studenții unei instituții de învățământ din sistemul de apărare națională , siguranță națională și ordine publică;
elevii, inclusiv elevii liceelor militare, ucenicii și studenții ce și-au pierdut total ori parțial capacitatea de muncă datorită unei boli profesionale ori unui accident de muncă survenite în timpul și din cauza practicii profesionale;
persoanele ce și-au pierdut total ori parțial capacitatea de muncă și cei mutilați, drept urmare a particpării la lupta pentru victoria Revoluției din perioada decembrie 1989 ori în legătură cu evenimente revoluționare din aceea perioadă, dacă erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei intervenirii invalidității datorită acestor cause;
persoanele care, la momentul solicitării drepturilor de pensie, nu mai prezintă calitatea de asigurat;
urmași ai persoanelor prevăzute la lit. a) – c), respective copiii acestora și soțul supraviețuitor.
2.2 Tipurile de pensii
2.2.1 Pensia pentru limita de vârstă
Condițiile generale de pensionare sunt prevăzute expres în legea nr. 263/2010. Conform acestor prevederi legale, pensii pentru limită de vârstă sunt acordate asiguraților ce îndeplinesc cumulativ, la data pensionării condițiile cu privire la vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare ori în specialitate realizat în sistemul unitar de pensii publice.
Vârsta standard pentru pensionare este de 63 de ani pentru femei și de 65 ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se realizează prin creșterea vârstelor de pensionare, potrivit eșalonării prevăzute de Legea nr. 263/2010, în anexa nr. 5.
Stagiul minim de cotizare, atât pentru persoanele de sex feminin cât și pentru cele de sex masculine – este de 15 ani. Creșterea stagiului minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru bărbați cât și pentru femei și se va realize prin majorarea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în Anexa 5 a Legii nr. 263/2010.
Stagiul complet de cotizare e de 35 ani atât pentru bărbați cât și pentru femei.
Atingerea acestuia se va realiza prin majorarea stagiului complet de cotizare, potrivit eșalonării prevăzute în Anexa nr. 5 a Legii nr. 263/2010.
Vârsta standard pentru pensionare este de 60 de ani pentru femei dar și pentru bărbați, în cazurile asigurațiilor prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. 1 lit c) din Legea nr. 263/2010. Atingerea acestei vârste poate fi realizată prin majorarea vârstelor standanrd de pensionare potrivit eșalonării prevăzute de Anexa nr. 6 din Legea nr. 263/2010. Pentru această categorie de asigurați stagiul minim de cotizare este de 20 de ani, atât pentru bărbați cât și pentru femei, iar atingerea stagiului se realizează prin majorarea stagiului minim de cotizare în specialitate potrivit eșalonării prevăzute în Anexa 6 din Legea nr. 263/2010. Stagiul complet de cotizare pentru categoriile de persoane prevăzute anterior, atât pentru femei cât și pentru bărbați, este de 30 ani iar atingerea acestuia stagiu se realizează prin majorarea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în Anexa 6 din legea sistemului unitar de pensii publice.
În cazul persoanelor ce au realizat stagiul complet de cotizare acestea îndeplinesc condițiile pentru pensie pentru limita de vârstă cu scăderea vârstelor standard în funcție de condițiile de muncă în care au lucrat, după cum urmează:
în cazul persoanelor ce au lucrat în condiții deosebite de muncă, diminuarea vârstei standard de pensionare este de 1 an la un stagiu de cotizare de 6 ani, realizat în condiții deosebite, ajungând până la o diminuare de 8 ani în situația realizării unui stagiu de 35 ani împliniți;
în cazul persoanelor ce au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în alte condiții de muncă prevăzute de lege, diminuarea vârstei standard de pensionare începe cu 1 an pentru un stagiu de cotizare în aceste condiții, de minim 2 ani împliniți, și poate ajunge la 13 ani diminuare a vârstei standard, în situația celor ce au realizat un stagiu de cotizare de peste 26 ani, în astfel de condiții. De dispozițiile legale de mai sus, beneficiază și personalul aeronautic, civil. Navigant profesionist din aviația civilă din țara noastră, doar în condițiile realizării numărului minim de ore de zbor, salturi ori starturi aprobat prin H.G nr. 581/2001 cu privire la criteriile de încadrare a persoanlului Navigant din aviația civilă în condiții speciale de muncă.
Cu câte șase luni, per fiecare an de privare de libertate, deportare în străinătate, după 23 august 1944, și/sau prizonierat, în cazul persoanelor cărora le-au fost stabilite drepturi cu privire la vechimea în muncă, în condițiile prevăzute de Decretul –lege nr. 118/1990, republicat.
Cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciarelor, din domeniul ordinii publice, apărării naționale și siguranței naționale,beneficiază de aceleași condiții ca și persoanelor prevăzute anterior, dacă au realizat stagiul minim de cotizare în specialitate conform prevederilor din Anexa 6 a legii sistemului unitar de pensii publice,
O serie de categorii de persoane fac excepție de la dispozițiile art. 55 alin. (1) lit b), după cum urmează:
Persoanele ce au realizat un stagiu de cotizare de minim 20 ani în locuri de muncă prevăzute de dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. a) și f);
Persoanele ce au realizat un stagiu de cotizare de minimum 15 ani în zona unu de expunere la radiații sau de minim 17 ani în zona doi de expunere la radiații în locurile de muncă prevăzute de dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. b). Aceste persoane beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indifierent de vârstă. De asemenea stagiul complet de cotizare pentru aceste categorii de persoane este de 22 ani și 6luni – în cazul celor ce au lucrat în zona unu de expunere la radiații, respectiv de 25 ani și 6 luni pentru cei ce au lucrat în zona doi de expunere la radiații.
În funcție de gradul de handicap, persoanele ce au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat, beneficiază de diminuarea vârstei standard de pensionare prezentate în Anexa 5 din Legea nr. 263/2010, astfel:
Cu 15 ani, în cazul asiguraților cu handicap grav, dacă au realizat în aceste condiții, de handicap preexistent calității de asigurat minim o treime din stagiul complet de cotizare;
Cu 10 ani, în cazul asiguraților cu handicap accentuat, dacă au realizat în aceste condiții, de handicap preexistent calității de asigurat, minim două treimi din stagiul complet de cotizare;
Cu 10 ani, în cazul asiguraților cu handicap mediu, dacă au realizat, în condiții de handicap preexistent calității de asigurat, stagiul complet de cotizare.
Conform art. 59 din Legea nr. 263/2010, nevăzătorii beneficiază de pensie pentru limita de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au îndeplinit ca și nevăzători minim o treime din stagiul complet de cotizare.
2.2.2 Pensia anticipată
Asigurații ce au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 8 ani mai mare decât stagiul complet de cotizare pot solicita pensie anticipată, cu maximum 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare.
În situația persoanelor prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. 1 lit. c), pentru a obține pensia anticipată, în condițiile exprimate mai sus, este necesar a fi realizat stagiul minim de cotizare în specialitate, prevăzut de Anexa 6 din Legea nr. 263/2010, și care se află în una din situațiile ce urmează:
trecute în rezervă/ au încetat raporturile de serviciu drept urmare a împlinirii limitei de vârsta în grad prevăzute de statutul cadrelor militare, polițiștilor ori funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare ori drept urmare a reorganizării unor unități și a scăderii unor funcții din statele de organizare, precum și pentru alte motive ori necesități ale instituțiilor din domeniul apărării, siguranței naționale și ordinii publice;
sunt trecute în rezervă/ în retragere/au încetat raporturile de serviciu drept urmare a clasării ca inapte ori apte limitate pentru serviciul militar ori servicu de către comisiile de expertiză medicală militară.
La stabilirea stagiului de cotizare necesar pentru acordarea pensiei anticipate, în cazul acestor persoane nu sunt luate în considerare perioadele asimilate prevăzute în condițiile art. 49 alin. (1) lit a)-c) și g) din Legea nr. 263/2010. Iar cuantumul pensiei anticipate este stabilit în condiții similare cu cel al pensiei pentru limită de vârstă.
La acordarea pensiei anticipate, scăderea vârstei standard de pensionare prevăzute de dispozițiile legale, nu poate fi cumulată cu nici o altă reducere reglementată de dispozițiile legale în vigoare.
La momentul îndeplinirii condițiilor pentru a se acorda pensia pentru limita de vârsta, pensia anticipată este transformată în pensie pentru limită de vârstă și este recalculată prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare ce se realizează în perioada de suspendare a pensiei anticipate. Modificarea pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă în condițiile arătate mai sus, este realizată din oficiu.
2.2.3 Pensia anticipată parțială
Conform dispozițiilor legale, pensia anticipată parțială se cuvine, cu cel mult cinci ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor ce au realizat stagiul complet de cotizare, dar și persoanelor ce au depășit stagiul complet de cotizare cu maxim opt ani.
Întocmai ca și în situația pensiei anticipate, și în acest caz, persoanele prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. 1 lit c), pentru a obține pensia anticipată parțială, pe lângă condițiile anterioare, este nevoie și de realizare stagiului minim de cotizare în specialitate, prezentat de Anexa 6 a Legii nr. 263/2010, și trebuie să se prezinte în una din situațiile următoare:
trecute în rezervă/ au încetat raporturile de serviciu drept urmarre a împlinirii limitei de vârstă în grad prevăzute de statutul cadrelor militare, polițiștilor ori funcționarilor cu un statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare sau drept urmare a reorganizării și a diminuării unor funcții din statele de organizare, dar și pentru alte motive ori necesități ale instituțiilor din domeniul apărării naționale, siguranței naționale și ordinii publice;
sunt trecute în rezervă/ direct în retragere/ au încetat raporturile de serviciu drept urmare a clasării ca inapte ori apte limitat pentru serviciul militar ori serviciu de către comisiile de expertiză medicală militară.
La stabilirea stagiului de cotizare pentru a se acorda pensia anticipată parțială nu se iau în considerare perioadele asimilate, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a)-c) și g) din Legea nr. 263/2010.
Cuantumul pensiei anticipate parțiale este stabilit din cuantumul pensiei pentru limita de vârstă care s-ar fi necesar prin scăderea acestuia cu un procent de 0,75 per fiecare lună de anticipare, până la îndeplnirea condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limita de vârstă.
La momentul îndeplinirii condițiilor pentru a beneficia de pensie pentru limita de vârstă, pensia anticipată parțială devine pensie pentru limita de vârstă și este recalculată prin eliminarea scăderii prevăzute de art. 65 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, și prin adăugarea perioadelor assimilate și a eventualelor stagii de cotizare ce se realizează în perioada de suspendare a plății pensiei anticipate parțiale. Modificarea pensiei anticipate pațiale în pensie pentru limita de vârstă este realizată din oficiu.
Persoanele ce au locuit minim 30 ani în zonele afectate de poluare permanent datorită extracției și prelucrării minereurilor neferioase cu conținut de cupru, sulf, plumb,arseniu, cadmiu, mangan, zinc, clor, etc., respective Baia Mare, Copșa Mică și Zlatina pe o rază de circa 8 km, în jurul acestor localități beneficiază de diminuarea vârstei standard de pensionare cu doi ani fără penalizarea de 0,75% prevăzută anterior.
2.2.4 Pensia de invaliditate
Conform art. 65 alin. (1) din legea sistemului unitar de pensii publice, au dreptul la pensie de invaliditate, asigurații ce și-au pierdut total ori parțial capacitatea de muncă datorită:
accidentelor de muncă și bolilor profesionale, potrivit dispozițiilor legale;
neoplaziilor, schizofreniilor și SIDA;
bolilor obișnuite și accidentelor ce nu au legătură cu munca.
De asemenea, mai beneficiază de pensie de invaliditate, în condițiile prezentate anterior, și persoanele ce se află în cazurile reglementate la art. 49 alin 1 lit. c) și g). Au dreptul la pensie de invaliditate, în condițiile accidentelor de muncă și bolilor profesionale prevăzute de dispozițiile legale, și elevii, ucenicii și studenții ce și-au pierdut total ori parțial capacitatea de muncă, drept urmare a accidentelor de muncă ori bolilor profesionale survenite pe parcursul și datorită practicii profesionale.
Conform art. 68 alin. (4) din Legea nr. 263, persoanele ce și-au pierdut total ori parțial – cel puțin jumătate – , capacitatea de muncă și marii mutilați, drept urmare a participării la lupta pentru Victoria Revoluției din perioada decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționale de la decembrie 1989, care erau cuprinși în cadrul sistemului de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității datorită acestor cause, au dreptul la pensie de invaliditate în condiții similare cu cele în care este acordată pensia de invaliditate persoanelor care au mai suferit accidente de muncă.
Potrivit prevederilor legale în materie, în raport cu gradul de diminuare a capacitării de muncă, invaliditatea este:
de gradul I, caracterizată printr-o pierdere totală a capacității de muncă și auto-îngrijire;
de gradul II, caracterizată printr-o pierdere totală a capacității de muncă, însă cu păstrarea capacității de auto-îngrijire;
de gradul III, caracterizată printr-o pierdere parțială – minim jumătate-, din capacitatea de muncă, persoana invalid putând presta o activitate profesională a cel mult ½ din timpul normal de lucru (muncă).
Evaluarea capacității de muncă, pentru a se stabili gradul de invaliditate, se efectuează la cerere, de către medicul expert al asigurărilor sociale în cazul persoanelor prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. 1 lit. c) din Legea nr. 263/2010.
Conform prevederilor legale, persoanele ce solicit expertiza medicală a capacității de muncă pentru încadrarea lor în gradele de invaliditate depun cererea la cabinetele de expertiză medicală a capacității de muncă din cadrul casei teritoriale de pensii din raza în care domiciliază persoanele solicitante. Cererea depusă pentru expertiza medicală a capacității de a munci pentru încadrarea în gradele de invaliditate este însoțită de documente medicale. Cererea este depusă cu minim 45 de zile înaintea expirării perioadei maxime de concediu medical prevăzut de prevederile legale. Medicul curant acordă concediul medical necesar pentru finalizarea procedurii de expertizare a capacității de muncă, în condițiile impuse de prevederile legale.
Evaluarea capacității de muncă, a cardrelor militare în activitate, soldațiilor și gradațiilor voluntari, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, este realizată la solicitarea comisiei din unitate de care aparține persoana expertizată, în condițiile prevăzute de reglementările interne proprii, insitituțiilor din domeniul apărării publice și siguranței naționale.
Modelul cererii pentru expertizarea medicală a capacității de muncă, este cele prezentat de Anexa nr. 10 din Legea nr. 263/2010. Cererea trebuie să fie însoțită de actele următoare, în original și copii certificate pentru conformitate cu originalele, astfel:
actul de indentitate
actele medicale din care să reiasă afecțiunile prezentate și rezultatele investigațiiilor necesare pentru a susține diagnosticul clinic și funcțional – forma clinică și stadiul evolutiv al bolii
adeverințele eliberate de angajator din care să rezulte numărul de zile de concediu medical, cumulate în ultimele 12 sau 24 luni, cu menționarea datei ultimei zile de concediu medical
acte din care să rezulte cauza invalidității
acte din care să reiasă data ivirii invalidității.
Documentele care atestă cauza invalidității sunt:
fișa BP2 ori adeverința de confirmare eliberată de Direcția de sănătate public, în cazurile de boală profesională,
FIAM ori procesul-verbal avizat de Inspectoratul teritorial de muncă care a confirmat caracterul de muncă al accidentului la ITM, în caz de accident de muncă,
Actele medicale eliberate de medici de specialitate care confirm diagnosticul, în cazurile de schizofrenie, neoplasm, SIDA, pentru afecțiunea neoplazică este anexat și rezultatul examenului histopatologic,
Certificatul ce se emite de comisia de expertiză medicală militară, în situația accidentului ori boli contractate pe percursul ori datorită îndeplinirii serviciului militar ori a școlilor militare.
Criteriile și normele pe baza cărora este realizată încadrarea în gradele de invaliditate sunt stabilite prin Hotărîre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administratiei si Internelor și Serviciului Român de Informații, dupa caz, cu avizul Ministerului Sănătății , care va fi adoptată într-un termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prevederilor legale cu privire la pensiile publice. Casa Națională de Pensii Publice și casele sectoriale de pensii, prin inntermediul Institului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al Comisiilor centrale de expertiză medicală militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Interne și SRI, organizează, îndrumă și controlează activitatea de expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă.
Conform prevederilor legale, decizia medicală a capacității de muncă se poate contesta, într-un termen de o lună de la comunicare, la comisiile medicale de contestații ori la comisiile centrale de expertiză medicală militară ale MAN, MAI și SRI. Contestațiile sunt soluționate în termen de 45 zile de la depunere. Decizia emisă în soluționare contestației este comunicată în termen de 5 zile de la data soluționării. Deciziile comisiilor medicale de contestații și ale comisiilor central de expertiză medicală militară ale MAI, MAN, SRI date în soluționarea contestațiilor prevăzute de art. 71 alin. (8) din Legea nr. 263/2010, pot fi atacate la instanța de judecată competentă într-un termen de 30 de zile de la momentul comunicării. Deciziile medicale asupra capacității de muncă, dar și deciziile prezăvute anterior, necontestate în termen rămân definitive.
Persoanele ce și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unor boli normale ori unor accidente ce nu au legătură cu munca pot beneficia de pensia de invaliditate dacă au îndeplinit stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, potrivit Tabelului nr. 3 din Legea nr. 263/2010.
Au dreptul la pensie de invaliditate și persoanele prevăzute de dispozițiile art. 58 lit. a) – b) și art. 59 din Legea nr. 263/2010, dacă acestea au realizat minim ½ din stagiul de cotizare util prevăzut de dispozițiile legale. De asemenea au dreptul la pensie de invaliditate, indifferent de stagiul de cotizare realizat, persoanele prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. a) – b), alin (2) – (4) din Legea nr. 263/2010.
La stabilirea pensiei de invaliditate este acordat un stagiu potențial, determinat ca difereță între stagiul complet de cotizare prezentat în anexa 5 sau anexa 6 a Legii nr. 263/2010, și stagiul realizat până data acordării pensiei de invaliditate. Persoanelor ce au realizat un stagiu de cotizare ca nevăzători ori în condiții de handicap preexistent calității de asigurat li se acordă stagiul potențial, determinat ca diferență între stagiile de cotizare prevăzute de art. 58 – 59 din Legea nr. 263/2010 și stagiile de cotizare realizate până la momentul acordării pensiei de invaliditate.
Pensionarii de invaliditate încadrați în gradul I de inveliditate au dreptul, pe lângă pensie, la o indemnizație pentru însoțitor, în cuantum fix. Cuantumul indemnizației pentru însoțitor constituie 80% din valoarea unui punct de pensie, în condițiile legii. Indemnizația pentru însoțitor este suportată din bugetul de stat.
Potrivit dispozițiilor în vigoare, pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale periodice, în funcție de afecțiuni, la intervale de 1 – 3 ani, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, la termenele prevăzute de medicul expert al asigurărilor sociale, ori, după caz, de către comisiile centrale de expertize medicale militare. După fiecare revizuire medicală, medicul expert al asigurărilor sociale, respective comisiile centrale de expertiză medicale militare emit o decizie medicală nouă cu privire la capacitatea de muncă, prin care se stabilește, în fiecare caz în parte:
Menținerea în același grad de invaliditate
Încadrarea pensionarului într-un alt nivel de invaliditate
Redobândirea capacității de muncă.
Dreptul la pensie de invaliditate este modificat ori încetează începând cu luna următoare celei în care se emite decizia medicală asupra capacității de muncă, emisă în urma revizuirii medicale. Dacă pensionarul nu se prezintă din motive imputabile acestuia, la revizuire, atrăgând suspendarea plății pensiei,din luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea, ori după caz, încetarea plății pensiei, conform dispozițiilor legale. Revizuirea medicală poate fi efectuată și la cererea pensionarului, dacă starea sănătății acestuia s-a îmbunătățit, ori s-a agravat. Decizia medicală asupra capacității de muncă emisă la revizuire urmează aceleași proceduri de soluționare și contestare, potrivit prevederilor art. 71 din Legea nr. 263/2010. Nu se mai supun revizuirii medicale, pensionarii de invaliditate, care:
Prezintă invalidități ce afectează total capacitatea de muncă
Au împlinit vârsta standard de pensionare prevăzută de normele juridice
Au vârsta ≤5 ani comparativ cu vârsta standard de pensionare și au realizat stagiile complete de cotizare, potrivit legii.
Constatarea acestor cazuri este făcută doar cu avizul Institului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă ori al Comisiilor centrale de expertiză medicală militară ale MAI, MAN, SRI.
Pensionarii de invaliditate, cu excepția celor prevăzuți de art. 79 alin. (1), au obligația de a urma programele recuperatorii întocmite de medical expert al asigurărilor sociale ce a emis decizia medicală asupra capacității de muncă. În vederea reintegrării sociale și profesionale. Neîndeplinierea din motive imputabile pensionarului, a acestei obligații poate atrage suspendarea plății pensiei începând cu următoarea lună aferentă constatării.
La data îndeplinirii condițiilor pentru a se acorda pensia pentru limita de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă. Indemnizația pentru însoțitor prevăzută de art. 77 din Legea nr. 263/2010 este menținută și pe durata ce se acordă pensia pentru limita de vârstă.
2.2.5 Pensia de urmaș
Pensia de urmaș se cuvine copiilor și soțului supraviețuitor, dacă susținătorul decedat era pensioner ori îndeplinea condițiile pentru a obține o pensie.
Copiii au dreptul la pensia de urmaș:
Până la vârsta de 16 ani
Dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată conform legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 ani
Pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a produs în perioada în care se aflau în una din cazurile prevăzute anterior – până la vârsta de 16 ani, respectiv dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată conform legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 ani.
Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot parcursul vieții, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de minimum 15 ani. În cazul în care durata căsătoriei a fost mai mică de 15 ani, dar de minimum 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenită soțului supraviețuitor este redusă cu 0,5% pe lună, respectiv cu 6% per fiecare an de căsătorie în minus. Soțul supraviețuitor are dreptul la pensia de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I/II, dacă căsătorie a durat minimum 1 an. Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indifferent de vârsta și de durata căsătoriei, dacă decesul soțului susținător s-a produs drept urmare a unui accident de muncă ori a unei boli profesionale și dacă nu beneficiază de venituri per lună din activități profesionale pentru care este prevăzută obligatoriu asigurarea sau, dacă aceasta este mai scăzută de 35% din câștigul salarial mediu brut, prevăzut de lege. Soțul supraviețuitor ce nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale beneficiază de pensia de urmaș pe o perioadă de 6 luni de la momentul decesului, dacă în ceea perioadă nu beneficiază de venituri per lună din activități profesionale pentru care este prevăzută obligatoriu asigurarea ori dacă acestea sunt mai scăzute de 35% din câștigul salarial mediu brut, prevăzut de dispozițiile legale în vigoare.
Soțul supraviețuitor ce are în îngrijire, la data decesului soțului susținător, unul ori mai mulți copii maximum 7 ani, beneficiază de pensia de urmaș până la momentul împlinirii vârstei de 7 ani de către ultimul copil, în perioadele în care nu beneficiază de venituri per lună din activități profesionale pentru care este prevăzută obligatoriu asigurarea ori dacă acestea sunt mai scăzute de 35 % din câștigul salarial mediu brut, conform dispozițiilor legale. Pensia de urmaș este stabilită, după caz, din:
Pensia pentru limita de vârstă aflată în achitare sau la care ar fi avut dreptul, în condițiile impuse de lege, susținătorul decedat
Pensia de invaliditate de gradul I, în situația în care decesul susținătorului a intervenit înaintea îndeplinirii condițiilor pentru a obține pensia pentru limită de vârstă.
Cuantumul pensiei de urmaș este stabilit procentual din punctajul mediu anual realizat de susținător, aferent pensiei prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, în funcție de numărul urmașilor îndreptățiți, după cum urmează:
50% – pentru un singur urmaș
75 % – pentru doi urmași
100 % – pentru trei/mai mulți urmași.
Cuantumul pensiei de urmaș, în situația orfanilor de ambii părinți, este stabilit prin însumarea drepturiilor de pensie de urmaș, calculate după fiecare părinte.
În situația modificării numărului de urmași, pensia este recalculată conform dispozițiilor art. 89 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
2.3 Calculul și baza lunară de calcul a pensiilor
Cuantumul pensiei se determnă prin înmulțirea punctajului mediu annual realizat de asigurat cu valoarea aferentă unui punct de pensie. La determinarea cuantumului pensiei și a cumulului indemnizației pentru însoțitor, fracțiunile de leu sunt întregite la un leu în favoarea pensionarului.
Punctajul mediu anual realizat de asigurat este determinat prin împărțirea numărului de puncte rezultat din înmulțirea punctajului anual al asiguratului la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare.
În cazul persoanelor prevăzute la art. 56-59 din Legea nr. 263/2010 stabilirea punctajului mediu anual se ia în seamă stagiile de cotizare complete prevăzute în aceste cazuri.
În cazul persoanelor ce realizează stagii de cotizare în mai multe situații, pentru care prevederile legale prevăd stagii complete de cotizare diferite, punctajul mediu annual este determinat prin însumarea punctajelor medii anuale calculate corespunzător stagiilor complete de cotizare prevăzute de prevederile legale, pentru fiecare situație în parte.
La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual și a punctajului lunar se folosește cinci zecimale.
Punctajul anual al asiguratului este determinat prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate pentru anul calendaristic respective.
Punctajul lunar este calculate prin raportarea câștigului salarial brut, ori după caz a venitului lunar asigurat, care a reprezentat baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de INS – Institutul Național de Statistică.
În cazul asiguratului ce contribuie la fondul de pensii administrate privat, punctajul lunar stabilit conform prevederilor legale este corectat cu raportul dintre contribuția datorată la sistemul unitar de pensii publice și contribuția prevăzută de dispozițiile legale pentru condițiile normale de muncă.
Pentru perioadele assimilate, la determinarea punctajului lunar al asiguratului este utilizat:
cuantumul pensiei de invaliditate, în cazurile prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010;
25% din câștigul salarial mediu brut din respectivele perioade, în cazurile prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. b),c),f),g) din Legea nr. 263/2010;
Cuantumul indemnizației pentru incapacitatea temporară de muncă în cazurile prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. e) .
În cazul persoanelor ce beneficiază de perioadele asimilate prevăzute de art. 49 alin (1) lit. a), și care, în perioade similar, obțin venituri pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale, la calcularea punctajului lunar al asiguratului se iau în seamă, prin cumulare, aceste venituri stabilite pentru perioadele asimilate.
Pentru stagiul potențial, acordat persoanelor în drept să obțină o pensie de invaliditate, punctajul lunar este:
0,7 pct – gradul I de invaliditate
0,55 pct – gradul II de invaliditate
0,35 pct – gradul III de invaliditate.
Pentru perioadele în care persoana este șomeră, la determinarea punctajului lunar se iau în seamă drepturile bănești lunare acordate ce au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale. Sunt exceptate de la prevederile art. 98 alin. (2) persoanele ce beneficiază de plăți compensatorii, pentru care a fost achitată contribuția din bugetul asigurărilor pentru șomaj. În această situație, la determinarea punctajului lunar, este utilizată suma obținută în urma aplicării asupra drepturilor primate a raportului dintre cota de contribuție individual de asigurări sociale și cota de contribuție de asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în condiții normale. Pentru perioadele de asigurare efectuate de către persoanele prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. V din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajului lunar este utilizat cuantumul ajutorului lunar ce a reprezentat baza de calcul a contribuției de asigurări sociale. În cazul asiguraților prevăzuți de art. 6 alin. (1) pct. 1 lit. d), la determinarea punctajului lunar este folosită suma obișnuită în urma aplicării asupra venitului ce a reprezentat baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, a raportului dintre cota de contribuție individuală de asigurări sociale și cota de asigurări sociale aprobată pentru condițiile normale de muncă.
Pentru asigurații ce au realizat stagiul minim de cotizare și care contribuie la sistemul unitar de pensii publice după împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută de Anexa nr. 5 din Legea nr. 263/2010, punctajul lunar realizat în aceea perioadă este majorat cu 0,5%. Pentru persoanele prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. I lit c), ce au realizat stagiul minim de cotizare în specialitate și care contribuie la sistemul unitar de pensii publice după împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută de Anexa nr. 6 din Legea nr. 263/2010, în perioada respectivă este majorat cu 0,5%. Majorarea punctajului lunar prevăzut de art. 99 alin. (1)-(2) nu sunt acordate pentru perioadele în care este cumulată pensia cu venituri de natură salarială.
Persoanele care au realizat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, conform legislației anterioare datei de aprilie 2001, cele ce au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite de muncă, condiții speciale de muncă, ori în alte condiții de muncă, conform prevederilor legale, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în respectivele perioade, astfel:
Cu 25% pentru perioadele în care au realizat activități în locuri încadrate în grupa II de muncă, conform legislației anterioare datei de aprilie 2001, ori în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite de muncă, conform prevederilor legale;
Cu 50% pentru perioadele în care au realizat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I, conform prevederilor legale anterioare datei de aprilie 2001, ori în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, conform prevederilor legale;
Cu 50% pentru perioade în care au realizat activități în locurile încadrate în alte condiții de muncă, potrivit dispozițiilor legale.
Casa Națională de Pensii Publice și casele sectoriale de pensii comunică asiguraților punctajul anual și cel cumulat pentru perioadele de cotizare, conform art. 50 din Legea 263/201.
Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților este prevăzută de art. 2964 din Codul fiscal. Potrivit art. 2964 din Codul fiscal, baza lunară de calcul a contribuțiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute de art. 2963 lit. a)-b), constituie câștigul brut realizat din activități dependente, în țară și în străinătate, cu respectare prevederilor convențiilor/tratatelor internaționale la care țara noastră este parte, care include: veniturile din salarii, în bani și/sau natură, obținute în caza contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu ori a unui statut special prevăzut de prevederile legale.Potrivit prevederilor legale, contribuabilii sistemului de asigurări sociale, sunt, după caz: persoanele fizice rezidente, ce realizează venituri din salarii ori asimilate salariilor, dar și orice alte venituri din realizarea unei activități dependente, cu respectarea prevederilor juridice internaționale la care România este parte; persoanele fizice nerezidente, ce realizează veniturile prevăzute la lit. a), cu respectarea prevederilor juridice internaționale la care România este parte; pensionari cu venituri din pensii ce depășesc 740 lei;persoane fizice și juridice, ce au calitatea de angajatori, dar și entitățile asimilate angajatorului, ce au calitatea de plătitori de venituri din activități dependente, atât pe erioada în care persoanele prevăzute la lit. a) și b) desfășoară activitate, cât și pe perioada în care acestea beneficiazǎ de concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate; instituțiile publice care calculează, rețin, plătesc și după caz, suportă, conform prevederilor legale, contribuții sociale obligatorii, în numele asiguratului.
Baza de calcul al contribuțiilor sociale datorate de angajatori, entități asimilate angajatorului și orice plătitor de venituri de natură salarială ori asimilate salariilor. În sistemul unitar de pensii publice, în cazul contribuabililor persoane fizice/juridice ce au calitatea de angajat, precum și entitățile asimilate angajtorului ce au calitatea de plătitori de venituri din activități dependente atât pe perioada în care persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a)-b) Cod fiscal desfășoară activități, cât și perioade în care acestea beneficiază de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate și a oricărui plătitor de venituri de natură salarială ori asimilate salariilor, baza lunară de calcul o reprezintă suma câștigurilor brute realizate de persoane prevăzute anterior.
Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraților pentru care angajatorul datorează contribuție diferențiată în funcție de condițiile de muncă, din luna pentru care este calzulată această contribuție datorată bugetului asigurărilor sociale de stat și valoarea corespunzătoare a de cinci ori câștigul salarial mediu brut.
În cazul depășirii acestui plafon, în situația persoanelor în discuție care datorează contribuție la bugetul asigurărilor sociale de stat diferențiată în funcție de condițiile de muncă, baza de calcul la care se datorează această contribuție, corespunzătoare fiecărei condiții de muncă este stabilită proporțional cu ponderea, în total bază de calcul, a câștigurilor salariale brute realizate în fiecare dintre condițiile de muncă.
Pentru persoanele ce pot angaja forță de muncă în baza unui contract individual de muncă, care au îndatorirea de a plăti lunar contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, baza lunară de calcul a acestei contribuții o constituie suma câștigurilor brute realizate de salariații încadrați cu contracte individuale de muncă, inclusiv salariații care cumulează pensia cu salariul, cu excepția veniturilor de natura celor prevăzute de art. 29615 Cod fiscal.
Baza de calcul a contribuției sociale datorate pentru persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj ori după caz de drepturi de protecție socială sau de indemnizații de asigurări sociale ce se acordă din bugetul asigurărilor sociale de șomaj conform prevederilor legale și pentru care legea prevede plata de constribuții sociale din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Potrivit prevederilor legale, pentru aceste persoane baza lunară de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv al contribuțiilor datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate constituie cuantumul drepturilor bănești lunare ce sunt suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform prevederilor legale, respectiv indemnizația de șomaj, cu excepția situației în care conform dispozițiilor legale se prevede altfel.
2.4 Stabilirea și plata pensiilor
Conform prevederilor art. 103 din Legea nr. 263/2010, pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a tutorelui ori a curatorului acesteia, a persoanei căreia i-a fost încredințat ori i-a fost dat în plasament copilul minor, după caz, depusă personal ori prin madatar desemnat prin procură specială.
Cererea de pensionare, împreună cu actele prin se dovedește îndeplinirea condițiilor impuse de lege, se depune la casa de pensii teritorială competentă, în raza teritorială unde domiciliază persoana, începând cu data îndeplinirii acestor condiții.
Conform dispozițiilor art. 76 din Normele de aplicare a legii privind sistemul de pensii publice, actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiiilor cerute de lege pentru înscrierea la pensie sunt:
cerere pentru înscriere la pensie,
carnet de muncă,
carnet de muncă pentru membrii CAP,
carnet de asigurări sociale pentru agricultori, alte acte prevăzute de prevederile legale cu privire la vechimea în muncă sau vechimea în serviciu realizată,
actele de stare civilă ale solicitantului – carte de identitate, certificate de naștere, certificat de căsătorie,
livret militar,
diplomă de absolvire a învățământului universitar și adeverința din care rezultă durata normală, perioada studiilor și faptul că acestea au fost urmate la învățământ de zi,
dovada echivalării de către țara noastră a cursurilor desfășurate în cadrul unor instituții de învățământ universitar din străinătate,
adeverință cu privire la sporurile cu caracter permanent reglementate în condițiile legi prin contractual individual/colectiv de muncă, adeverința cu privire la condițiile de muncă deosebite, condițiile de muncă speciale și/sau alte condiții de muncă, procură specială pentru mandatar, acte pentru a dovedi calitatea de beneficiar al Decretului lege nr. 118/1990 cu modificările și completările ulterioare,
dovada încetării calității de asigurat în situația înscrierii la pensie anticipată/anticipată parțială, pentru persoanele care, la momentul solicitării, nu mai au calitatea de asigurat,
adeverința care să ateste perioadele de activitate desfășurate după data de 1 ianuarie 2011, alte documente întocmite conform prevederilor legale prin care se dovedesc elemente necesare stabilirii drepturilor de pensie.
Plata pensiei în sistemul unitar de pensii publice se face lunar. Plata pensiei se realizează, în funcție de opțiunea pensionarului, prin mandate poștale, în cont current ori în cont de card, în condițiile inpuse prin convențiile încheiate între Casa Națională de Pensii Publice, casele sectoriale de pensii și Compania Națională Poșta Română, ori între Casa Națională de Pensii Publice și bănci.Casele de pensii teritoriale si sectoriale trimit lunar, la domiciliul beneficiarilor din țară, prin Compania Natională "Poșta Româna" – S.A., taloanele de plată a drepturilor prevazute, indiferent de modul de plată pentru care au optat beneficiarii acestora. Cheltuielile cu trimiterea către beneficiari a drepturilor dispuse de art. 109 alin. (1) si (2) din Legea nr. 263/2010,dar si cele cu trimiterea taloanelor de plată la domiciliul sau reședința beneficiarilor din țară se suportă din bugetele din care se finanțează drepturile respective și sunt determinate astfel:prin aplicarea unui procent asupra sumelor plătite, în cazul în care achitarea drepturilor se realizează la domiciliul beneficiarilor; prin stabilirea unui tarif, pentru un talon, în situația în care beneficiarii au optat pentru plata în cont curent ori în cont de card și cărora li se transmite la domiciliu numai talonul de plată;prin stabilirea unui comision bancar, negociabil, în cazul în care plata drepturilor se realizează în cont curent sau în cont de card. Procentul si tariful prevazute la art. 110 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 263/2010 sunt stabilite prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat
În sistemul unitar de pensii publice , plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:
pensionarul a încetat din viață;
pensionarul nu mai îndeplineste conditiile legale în temeiul cărora i s-a acordat pensia;
pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaș prevăzut de prevederile legale și-au redobândit capacitatea de muncă,conform legii;
au trecut 12 luni de la momentul la care pensionarul ce beneficiază de pensie de invaliditate, pensionarul de urmaș prevăzut de prevederile legale nu s-a prezentat, din motive imputabile acestuia, la revizuirea medicală;
au trecut 12 luni de la momentul la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaș prevăzut de dispozițiile legale nu s-a prezentat, din motive imputabile acestuia, la convocarea prevazută la art. 80 din Legea nr. 263/2010;
au trecut 12 luni de la momentul la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaș prevăzut de art.84 lit. c) ori de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 nu a mai urmat programele recuperatorii prevăzute de lege;
copilul, beneficiar al unei pensii de urmaș, a împlinit vârsta de 26 de ani, cu exceptia cazului prevăzut de dispozițiile legale;
pensionarul urmaș a fost condamnat, printr-o hotarâre judecătoreasca rămasă definitivă, pentru infracțiuni de omor ori tentativă de omor, comisă asupra susținătorului.
Schimbările produse în starea civila a persoanei, de natura să conduca la încetarea plății pensiei, conform prevederilor art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, se comunică de MAI, prin Direcția pentru Evidența Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date. Instanțele judecatoresti au obligația de a comunica, în scris, datele de natură să conducă la încetarea plății pensiei, în termen de 10 zile de la data ramânerii definitive a hotarârii pronunțate în situatia prevazuta la art. 110 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010, casei teritoriale și sectoriale de pensii în evidențele căreia se află pensionarul condamnat.
2.5 Alte drepturi de asigurări sociale
În sistemul unitar de pensii publice, în afara pensiilor, mai pot fi acordate, în condițiile legii următoarele prestații:
tratament balnear, altul decât cel care, conform legii, se suportă de la bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, pentru asigurați și pensionari;
bilete de odihnă, pentru asigurati;
ajutor în caz de deces, în situația decesului asiguratului/pensionarului/unui membru al familiei unuia dintre cei specificați anterior.
Acordarea prestațiilor cu privire la tratamentul balnear se realizează prin atribuirea de bilete de tratament solicitanților îndreptățiți, în limita numarului de locuri asigurate în unitațile de tratament din proprietatea Casei Naționale de Pensii Publice, dar si a numărului de locuri contractate cu alte unități de profil si a sumelor alocate pentru această prestație prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Asigurații și pensionarii sistemului unitar de pensii publice pot beneficia de tratament balnear, în condițiile legi astfel:
gratuit pentru pensionarii pentru caz de invaliditate, în cadrul programului de recuperare realizat de medicul expert al asigurărilor sociale;
cu achitarea de către beneficiar a unei contribuții bănești – asigurații sistemului unitar de pensii publice și pensionarii, alții decât cei prezentați anterior.
Perioada tratamentelor balneare este de 12-18 zile.Criteriile pe baza cărora sunt acordate biletele pentru tratament balnear, dar și nivelul contribuției bănesti individuale a asiguraților si a pensionarilor este aprobată anual, prin ordinul comun al conducătorilor Casei Naționale de Pensii Publice și ai caselor sectoriale de pensii. Locurile de tratament balnear sunt asigurate în unitățile de tratament din proprietatea Casei Naționale de Pensii Publice și, în completare, prin contracte încheiate, conform prevederilor legale, cu alte unități de profil. La încheierea contractelor se va ține cont de gradul de solicitare al stațiunii și de categoria de confort oferită, dar si de nivelul maximum al tarifelor, stabilit de CNPP și casele de pensii sectoriale, ce se poate suporta din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Biletele de odihnă pot fi acordate, în conditiile legi, asiguraților sistemului unitar de pensii publice ce își desfășoară activitatea în instituții publice în care nu este aprobată constituirea unui fond social, cu achitarea de către beneficiar a unei părți din costul biletului. Diferența până la costul integral al biletului de odihnă este achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat. Criteriile în baza cărora sunt acordate biletele de odihnă, dar si nivelul cotei de participare individuală a asiguraților este aprobat prin H.G.
Numărul biletelor de odihna, al biletelor de tratament balnear, inclusiv cele ce sunt acordate gratuit categoriilor de persoane beneficiare ale prevederilor legale, precum si modul de acordare, de distribuire si de decontare a acestora se stabilesc prin H.G.
În cazul decesului asiguratului/pensionarului, primește ajutor de deces o singură persoană ce face dovada că a achitat cheltuielile ocazionate de deces si care poate fi, dupa caz, soțul supravietuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul ori, în lipsa acestora, orice persoana care poate face această dovadă.Cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat si nu poate fi mai scăzut decât valoarea câstigului salarial mediu brut prevazut de art. 33 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. Asiguratul sau pensionarul poate beneficia de ajutor de deces în situația decesului unui membru de familie ce nu era asigurat ori pensionar la data decesului.
Este considerat membru de familie, în sensul prevederilor legale, următoarele categorii de persoane:
sotul;
copiii proprii, copiii adoptati, copiii aflați în plasament familial ori cei încredintați spre crestere și educare familiei, în vârstă de până în 18 ani ori, dacă își continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 ani, precum și copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă si-au pierdut capacitatea de munca înaintea vârstelor mentionate;
părinții și bunicii oricăruia dintre soți.
Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie constituie jumatate din cuantumul prevăzut de art. 125 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.
Ajutorul de deces este suportat din bugetul asigurărilor sociale de stat și este acordat, la cerere, pe baza certificatului de deces. Acordarea ajutorului de deces nu este condiționată de realizarea unui anumit stagiu de cotizare.
Capitolul III. Răspunderea juridică și jurisdicția asigurărilor sociale
Încălcarea prevederilor legale atrage răspunderea materială, civilă, contravențională ori penală, după caz.
3.1 Răspunderea juridică penală
Completarea declarației nominale de asigurare de către funcționari cu informații nereale, având drept efect denaturarea evidențelor cu privire la asigurați, stagiile de cotizare ori contribuția de asigurări sociale sau efectuarea de cheltuieli nejustificate din bugetul asigurărilor sociale de stat reprezintă infracțiune de fals intelectual și este sancționată conform prevederilor legii penale.
Potrivit art. 321 alin. 1 C. pen.falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
3.2 Răspunderea juridică contravențională
Constituie contravenții faptele următoare:
nedepunerea la termen a declarației nominale de asigurare;
nedepunerea declarației individuale de asigurare;
nerespectarea cotelor de contribuție de asigurări sociale;
nerespectarea metodologiei și a criteriilor de încadrare în condițiile deosebite de muncă;
nerespectarea prevederilor cu privire la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale;
nerespectarea prevederilor cu privire la neplata și calculul majorărilor de întârziere la plata contribuției de asigurări sociale;
nerespectarea prevederilor cu privire la obligația comunicării modificărilor cuvenite cu referire la condițiile de acordare a pensiei
neachitarea de către angajator în condițiile stabilite de prevederile legale a ajutorului de deces;
calculul și plățile greșite ale ajutorului de deces de instituția publică ce efectuează plata ajutorului de deces;
nerespectarea termenelor prevăzute de prevederile legale pentru plata contribuției de asigurări sociale;
neplata de către angajator, pe o perioadă de 3 luni consecutive, conform legii, a contribuției de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat;
refuzul de a pune la dispoziția organelor de control ale Casei Naționale de Pensii Publice, ale caselor de pensii teritoriale, dar și ale caselor sectoriale de pensii actele justificative și actele de evidență necesare pentru stabilirea obligațiilor de asigurări sociale, dar pentru recuperarea creanțelor prin executare silită;
nerespectarea dispozițiilor art. 161 alin. (1) din Legea nr. 263/2010;
neplata, pe o perioadă de 3 luni consecutive, conform legii, a contribuției de asigurări sociale datorate de persoanele prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 263/2010;
fapta persoanei de a nu transmite, pe o perioadă de 3 luni consecutive, la casele de pensii teritoriale, casele sectoriale de pensii, declarația nominală de asigurare;
fapta persoanei de a nu depune, pe o perioadă de 3 luni consecutive, la bugetul asigurărilor sociale contribuțiile de asigurări sociale reținute de la asigurat.
Contravențiile prevăzute de dispozițiile legale, sunt sacționate astfel:
cu amendă de la 500 – 1000 RON, – nedepunerea declarației individuale de asigurare;nerespectarea cotelor de contribuție de asigurări sociale; nerespectarea prevederilor cu privire la neplata și calculul majorărilor de întârziere la plata contribuției de asigurări sociale;nerespectarea prevederilor cu privire la obligația comunicării modificărilor cuvenite cu referire la condițiile de acordare a pensiei; calculul și plățile greșite ale ajutorului de deces de instituția publică ce efectuează plata ajutorului de deces; nerespectarea dispozițiilor art. 161 alin. (1) din Legea nr. 263/2010;neplata, pe o perioadă de 3 luni consecutive, conform legii, a contribuției de asigurări sociale datorate de persoanele prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 263/2010;fapta persoanei de a nu transmite, pe o perioadă de 3 luni consecutive, la casele de pensii teritoriale, casele sectoriale de pensii, declarația nominală de asigurare;
cu amendă de la 1500 – 5000 RON – nedepunerea la termen a declarației nominale de asigurare; nerespectarea metodologiei și a criteriilor de încadrare în condițiile deosebite de muncă; nerespectarea prevederilor cu privire la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale; neachitarea de către angajator în condițiile stabilite de prevederile legale a ajutorului de deces; nerespectarea termenelor prevăzute de prevederile legale pentru plata contribuției de asigurări sociale; refuzul de a pune la dispoziția organelor de control ale Casei Naționale de Pensii Publice, ale caselor de pensii teritoriale, dar și ale caselor sectoriale de pensii actele justificative și actele de evidență necesare pentru stabilirea obligațiilor de asigurări sociale, dar pentru recuperarea creanțelor prin executare silită; fapta persoanei de a nu depune, pe o perioadă de 3 luni consecutive, la bugetul asigurărilor sociale contribuțiile de asigurări sociale reținute de la asigurat.
Cu amendă de la 5000 – 10000 RON – neplata de către angajator, pe o perioadă de 3 luni consecutive, conform legii, a contribuției de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat;
Nivelul amenzilor de la art. 145 alin. (1) poate fi actualizat prin H.G.
Constatarea contravențiilor prevăzute de prevederile legale și aplicarea sancțiunilor contravenționale este efectuată de organele de control ale Casei Naționale de Pensii Publice, prin casele de pensii teritoriale, de către Adiministrația Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate, date de organe de control ale caselor sectoriale de pensii.
Amenziile contravenționale, aplicate conform prevederilor legale, reprezintă venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat.
3.3 Jurisdicția asigurărilor sociale
Deciziile de pensie ce se emit de casele de pensii teritoriale și de casele de pensii sectoriale se pot contesta, într-un terman de 30 zile de la data comunicării, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații ce funcționează în cadrul MapN, MAI și SRI. Procedura de examinare a deciziilor ce se supun contestării constituie procedură administrativă prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicțional. Comisia Centrală de Contestații își desfășoară activitatea în cadrul Casei Naționale de Pensii Publice. Deciziile de pensii ce nu se contestă în termenul prevăzut de lege sunt definitive.
Comisia Centrală de Contestații și Comisiile de contestații ce funcționează în cadrul MapN, MAI, SRI reprezintă organisme de verificare, ce examinează și decid asupra deciziilor de pensie ce se emit de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale și urmăresc o aplicare corectă a normelor juridice referitorare la sistemul de pensii publice. Organizare, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații, și a comisiilor de contestații ce funcționează în cadrul MapN, MAI, SRI, sunt stabilite ptin ordin comun al ministrului muncii și securității sociale, ministrului apărării naționale, ministrului internelor și directoratului serviciului român de informații, într-un termen de 30 zile de la intrarea în vigoare a normelor juridice privitoare la sistemul de pensii publice.
În soluționarea contestațiilor, acestea adoptă hotărâri. Termenul de soluționare a unei contestații fiind de 45 zile de la momentul înregistrării acesteia. Hotărârile acestora sunt comunicate persoanelor interesate în cauză și casele teritoriale și sectoriale de pensii într-un termen de 5 zile de la adoptarea hotărâri. Hotărârile astfel adoptate, se pot ataca la instanța de judecată competentă, într-un termen de 30 zile de la data comunicării. Hotărârile ce nu sunt atacate la instanțele de judecată în termenul prevăzut rămân definitive.
Jurisdicția asigurărilor sociale este realizată prin tribunale și curțile de apel.
Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile cu privire la:
Modalitatea de calcul și depunere a cotribuțiilor ce asigurări sociale
Modalitatea de stabilire a dobânzilor și a penalităților de întârziere
Înregistrarea, evidența și certificarea contribuțiilor de asigurări sociale
Hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și ale comisiilor de contestații
Decizii ale comisiilor medicale de contrstații și ale comisiilor centrale de expertiză medicală militară, date în soluționarea contestațiilor cu privire la deciziile medicale asupra capacității de muncă
Refuzul nejustificat de a rezolva o cerere cu privire la drepturile de asigurări sociale
Modalitatea de a stabili și de a plăti pensiile și alte drepturi de asigurări sociale
Plăngerile contra proceselor – verbale de contravenție ce se încheia în baza legi privind pensiile publice
Alte drepturi și îndatoriri de asigurări sociale născute în baza legi privind sistemul de pensii publice.
Cererile îndreptate contra Casei Naționale de Pensii Publice, a caselor teritoriale ori sectoriale de pensii sunt adresate instanței în raza teritorială în care își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cererei sunt îndreptate la instanța în a cărei rază teritorială domiciliază ori își are sediul pârâtul.
Împotriva hotărârilor date de tribunal se poate face recurs la curtea de apel competentă. Hotărârile curți de apel, dar și ale tribunalelor, neatacate cu recurs în termen, rămân definitive și irevocabile.
Capitolul IV. Reforma pensiilor din România în context european
4.1 Problema pensiilor în Uniunea Europeană
La nivelul Uniunii Europene (UE),inclusiv în state Europei Centrale și de Est, sistemele de pensii seunt organizate, mai ales, ca și sisteme de pensii de stat, susținute și finanțate de bugetul de stat, mod de organizare care prezintă implicații deosebite asupra finanțelor publice. Totodată, când este vorba despre modul de organizare și de finanțare a diferitelor categorii de sisteme de pensii publice ce există la nivelul statelor membre UE, dar mai ales când este vorba despre sustentabilitatea financiară a acestora, trebuie să fie luată în considerare tendința accentuată de îmbătrânire a populației la care este adaugă și constrângeri de natură financiară. În diferite documente comunitare este recunoscut faptul că în contextul unei societăți cu o populație îmbătrânită este din ce în ce mai dificil să se asigure susținerea financiară a sistemului public de pensii și este apreciat că trebuie să existe un raport adecvat între populația activă și ceea intrată la pensie, recomandându-se astfel încurajarea salariaților să rămână în activitate până la vârsta legală.
Principalul document de actualitate care face propuneri reformatoare în domeniul pensiilor din UE îl reprezintă Cartea verde privind pensiile.
În acest context, este momentul oportun pentru a se lansa dezbateri deschise privind necesitatea dezvoltării unui cadru cu privire la pensii la nivelul UE și la forma pe care ar trebuie acesta să o ia, pentru a se oferi un bun sprijin statelor memebre în sarcina lor dificilă de a se asigura că pot oferi cetățenilor săi pensii sigure, viabile și adecvate, atât în viitor cât și în prezent.
Statele membre ale UE sunt cele ce poartă în ceea mai mare măsură responsabilitatea ideei sistemelor de pensii, iar Carea verde nu pune la îndoială acest fapt. Cadrul de reglementare de la nivelul UE, în acest domeniu cuprinde 4 puncte importante, astfel:
Coorodnarea transfrontalieră a pensiilor de securitate socială pentru a facilita libera circulație a lucrătorilor și tratamentul egal al acestora ce trec de la un stat la altul;
Stabilire unei piețe interne pentru sistemele ocupaționale finanțate și standarde minime necesare pentru normele prudențiale de protecție a membrilor și beneficiarilor acestor sisteme;
Garanții minime cu privire la pensiile ocupaționale și drepturile acumulate în situația insolvenției iinstituțiilor aflate în calitate de sponsori;
Aplicarea normelor anti-discriminare, deși cu unele diferențieri, atât în cadrul sistemelor de pensii publice, cât și celui de pensii private.
În plus față de cele expuse anterior, există un proces de coordonare utilizat pentru a facilita și promova reformele la nivel național, pentru schimbul de bune practici și pentru a stabili obiective și indicatori de nivel înalt. La nivelul UE, obiectivele aprobate pentru sistemele de pensii sunt adecvarea și viabilitatea acestora, dar și transparența și modernitatea.
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei Europene, denumit ,,Legislația Uniunii Europene, extindere și ințiative conexe,, , ce însoțește cartea vede, dă mai multe informații în această privință.
În final, există și domeniul viabilității fiscale, în care tratatul cere statelor memebre ale UE să nu pună în pericol bugetele guvernamentale, funcționarea Uniunii Economice și Monetare. Consiliul poate recomanda măsuri de remediere, chiar și în materia securității sociale, dacă aceasta aceste cauza problemei.
În contextul îmbătrânirii populației și al provocărilor suplimentare aduse de criza economică, cartea verde colectează părerile tuturor părților interesate de la nivelul UE asupra necesități și a formei în care ar trebui să fie ajustat cadrul la nivelul UE cu privire la pensii pentru a sprijini în mod adecvat și oportun statele membre, pentru a asigura atingerea de către acestea a obiectivelor reprezentate de pensii adecvate și viabile pentru cetățenii UE.
Dincolo de obiectivele generale reprezentate de sistemele europene de pensii, ecistă 3 teme mari, în acest domeniu, la nivel de UE, astfel:
Modul în care statele memre pot fi sprijinite cel mai bine de la nivelul UE în încercarea acestora de a echilibra perioadele active cu perioadele de pensie, luând în seamă modificările structurale din societățile noastre și de pe piețele forței de muncă și de majorarea speranței de viață.
Preocuparea populției de a înlătura dificultățile în cale mobilităților lucrătorilor și a capitalului din sistemele de pesnii, inclusiv din cele private;
Asigurarea siguranței pensiilor în prezent dar și în viitor.
Cartea verde nu introduce, în această etapă, propuneri ferme specifice domeniului. Însă, totuși după cum această prevede, nenumărate aspecte ale sistemelor de pensii constituie resposabilitatea statelor membre. Elaborarea sistemelor de pensii constituie o îndatorire a guvernelor naționale și există o largă gamă de sisteme diferite în întreaga Europă.
Comisia Europenaă recunoaște, că la nivelul UE, cetățenii trăiesc mai multe, ceea ce cosntituie o imensă realizare. Cu toate acestea, dacă aceștia trăiesc mai mult, nu ocupă de asemenea o perioadă mai îndelungată într-un loc de muncă, sau nu își încep mai devreme viața activa pentru a contribui la propria pensie, existând astfel riscul ca adecvarea pensiilor să fie deterioată ori să apară o majorare neviabilă a cheltuielilor în legătură cu pensiile. Tocmai de aceea, Comisia încurajează statele memebre, să examineze modul în care pot obține un viabil echilibru între perioada activă și cea de pensie, ceea ce poate reprezenta atât mai multă muncă, cât și muncă pe o perioadă mai lungă.
4.2 Necesitatea elaborării sistemului unitar de pensii publice în România
Adoptarea Legii nr. 263/2010 cu privire la sistemul unitar de pensii publice este motivată de o serie de factori macro-economici și sociali, prin elobarea și adoptarea acetui act normativ asigurându-se cadrul de reformă în direcțiile următoare:
Îmbunătățirea sustentabilității financiare a sistemului unitar de pensii publice;
Menținerea standardului de viață ale pensionarilor în plată – trecerea graduală la indexarea cu rata inflației;
Un tratament corect pentru actualii asigurați – viitori pensionari – , stabilirea pensiei conform contribuțiilor achitate de aceștia, în funcție de majorările salariale;
Diminuarea pensionărilor anticipate;
Implementarea de criterii sctricte pentru pensiile de invaliditate;
Majorarea vârstei de pensionarea – promovarea unui tratament egal.
La adoptarea prezentei legi, s-au avute în vedere soluțiile de aplicare a condițiilor ce fac referire la pensiile publice, propuse în acordurile de împrumut din perioada 2009 cu Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Mondială.
Studiu de caz
În această parte a lucrării voi prezenta, o speță din practica judiciară privitoare la sistemul public de pensii. Atfel:
Curtea de Apel Cluj, Secția I Civilă, Decizia Civilă nr. XXX/R din 22 ianuarie 2013. Prin sentința civilă nr. XXXX/8.10. 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj – Napoca a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta M.B, contra pârtei Casa Județeană de Pensii Cluj-Napoca, și în consecință:
A fost obligată pârâta la reclacularea pensiei cuvenite reclamantei cu luarea în seamă, la stabilire punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei și a sporului în acord global specificat în Adeverințele nr. Xxx/25.06.2005 și nr. Yyy/19.07/2005 emise de SC T. SA Cucurești, începând cu data 1.11.2010.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut următoarele:
Reclamanta beneficiază de pensie pentru munca realizată și limita de vârstă potrivit Deciziei de pensionare nr. Aaaa/3.02.2012, drepturile de pensie ale reclamantei fiind stabilite conform salariilor tarifare de încadrare cuprinse în carnetul de muncă seria G.O. NR. 222.
La data de 0.06.2011 reclamanta a depus la pîrîtă cererea înregistrată sub nr. 18-18 prin care soclicita reclacularea pensiei conform veniturilor dovedite prin adeverințele specificate anterior din care rezulta că aceasta a beneficiat de venituri suplimentare față de cele înscrise în carnetul de muncă.
La această cerere pârâta a răspuns că nu ia în seamă activitatea realizată în acord global conform dispozițiilor din anexa nr. 15 pct VI aferentă Legii nr. 263/2011. Din adeverințele specificate și din copia dosarului de pensie, rezultă că reclamanta a beneficiat de sporul pentru acord global, spor ce nu a fost luat în seamă la stabilire drepturilor de pensie.
Raportat la prevederile art. 107 alin. (3) și (5) și Legea nr. 263/2011 și ale pct. VI din Anexa nr. 15 a Hotărârii Guvernului nr. 257/2011 cu privire la Normele de aplicare, instanța a reținut că reclamanta nu este îndreptățită să i se recalculeze pensia în raport de veniturile realizate cu titlu de regie și premii pentru că acestea nu făceau parte din baza de calcul a pensiei, indiferent de plata contribuțiilor sociale.
Cu referire la veniturile realizate în accord global, ÎCCJ, prin Decizia nr. 91/17.11.2011, dată la soluționarea unui recurs în interesul legii a stabilit că interpretarea prevederilor art. 2 lit. e), art. 78 și 164 alin. (1) – (2) din Legea 19/2000. și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 ,, tipurile de retribuire obținute pentru prestarea lucrului în acord global dispuse de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, se vor lua în seamă la stabilire și re-calcularea pensiilor din sistemul public, dacă s-au inclus în salariul brut și dacă pentru acestea a fost plătită contribuția de asigurări sociale la sistemul de pensii publice,,. Reglementarea anterioară este similară cu ceea în vigoare, și ca atare concluziile dispuse de către ICCJ se aplică și în situația cererilor de recalculare a pensiei întemeiate pe veniturile ce se realizează în accord global, formulate în temeiul prevederilor Legii nr. 263/2010.
Astfel cum s-a arătat anterior, din analiza buletinului de calcul aferent Deciziei 81/9.06.2011 rezultă că reclamantei nu i-a fost luate în seamă datele din adeverințele specificate anterior. Din adeverințele depuse rezultă în mod expres sporurile obținute de reclamantă, și nu veniturile brute realizate de aceasta, și ca atare instanța a considerat că la recalcularea pensiei acesteia trebuiesc luate în seamă veniturile menționate. Față de cele ce preced, în baza art. 253 lit. f) – g) raportat la art. 256 din Legea sistemului unitar de pensii publice nr. 263/2010, instanța apreciază că cererea reclamantei este întemeiată admințând-o potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând schimbarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului se arată că reclamantul citează o lege abrogată, Legea nr. 19/2000, completată prin Ordinul nr. 680/2007, care de asemenea este abrogat.
Decizia nr. 19/2011 a ÎCCJ face referire tot la legea abrogată nr. 19/2000 astfel că nu poate acoperi cele exprimate în Legea nr. 263/2010. Incidentă în speță este Legea nr. 263/2010, ale cărei norme de aplicare sunt prevăzute de H.G nr. 257/2011.
Menționează recurentul că în opinia Curții Constituționale problema dacă aceste venituri au făcut ori nu parte din baza de calcul a pensiilor reprezintă o dificultate de fapt și aplicare a legii a căror rezolvare intră în competența exclusivă a instanțelor de judecată.
Dar ,,neluarea în seamă a unor sume care au reprezentat baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității,,. Ori în situația de față Anexa nr. 15 pct VI exclude în mod expres aceste sume din calcul pensiei: Mențiune: nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
Formele de retribuire în acord ori cu bucata, în regie sau după timp pe baza de tarife ori cote procentuale;
Participarea la beneficii a oamenilor muncii din instituțiile economice;
Premiile anuale și cele acordate pe parcursul anului pentru realizări deosebite;
Recompensele cu caracter limitat acordate personalului din anumite sectoare de activitate;
Diurnele de deplasare și de delagare, indemnizațiile, drepturile de autor;
Drepturile plătite conform prevederilor legale în situația desfacerii contrectului de muncă
Al 13 – lea salariu;
Formele de retribuire definite sub sintagma ,,plata cu ora,, care se acordă cadrelor didactice și specialiștilor din producție ori alte domenii pentru activități de predare, seminarii, lucrări practici realizate în afara sarcinilor de serviciu de la funcția de bază pentru a acoperi unele posturi vacante sau ai căror titulari absentau temporar, dar și realizarea unor activități didactice pentru nu se justifică înființarea de noi posturi;
Formele de retribuire pentru ,, ore suplimentare,, realizate penste programul normal de lucru;
Sporurile acordate pentru personalul didactic care îndrumă activitatea psiho-pedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate pentru învățători și educatori;
Alte sporuri ce nu au caracter permanent,,.
De asemenea în Decizia xx/2009 a Curții Constituționale se arată ca dacă au fost încasate ori nu contribuții sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual intră în competența exclusivă a instanțelor de judecată.
În secundar, recurenta arată că conform Deciziei nr. Xx/2011 a ÎCCJ se constată de către instanța învestită cu cereri de recalculare a pensii dacă pentru sumele salariale care reprezintă venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a achitat contribuțiile de asigurări sociale la sistemul de pensii publice.
În asemenea condiții, recurenta solicită instanței să observe că expresia utilizată este una generală, și anume ,, s-a achitat constribuția de asigurări sociale și contribuțiile pentru pensie suplimentară potrivit legii în vigoare ,,fapt ce nu indică fără dubiu contribuitivitatea sumelor din adeverințele specificate mai sus.
Recurenta mai invocă și dispozițiile art. 165 alin. (3)-(4) din Legea nr. 263/2010 prin care este reglementat sporul de vechime care se folosește la stabilirea punctajului lunar.
Examinând speța prin prisma motivelor de recurs expuse și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, având în vedere considerentele următorare:
Din adeverințele amintite anterior rezultă că reclamanta a realizat venituri suplimentare la retribuția salarială de încadrare, respectiv salariul de bază, sub formă de venituri din acord global. În acestea s-a menționat că respectivele venituri au fost incluse în baza lunară de calcul a CAS, potrivit prevederilor legale, conform cărora angajatorii au avut îndatorirea de a vărsa la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariați indiferent de forma realizării veniturilor.
Astfel se constată ca fiind nefondate criticile aduse de recurentă prin care susține că prin adeverințe nu sunt indicate fără dubiu contributivitățile acestor venituri.
Instanța reține că în cauză, procedura de recalculare a pensiei ce se cuvine reclamantei este prevăzută de Legea nr. 263/2010, deoarece cererea de reclaculare a fost formulată după intrarea în vigoare a prezentei legii.
Astfel conform prevedrilor art. 107 alin. (3) și (5) din prezenta lege, pensia poate fi recalculată prin adăugare de venituri și/sau stagii de cotizare, dispuse de lege, nevalorificate la stabilirea pensiei, sumele ce rezultată urmând să se acorde începând cu următoarea lună celei în se se înregistrează solicitarea.
Instanța apreciază că în mod corect a dispus prima instanță luarea în calcul la stabilirea pensiei reclamantei a veniturilor suplimentare care reprezintă acord global, specificate în adeverințele depuse la dosar, având în vedere că veniturile realizate cu acest titlu de către reclamantă suplimentar la retribuția de încadrare au fost incluse în baza de calcul a CAS, potrivit mențiunilor exprese din adeverințe.
În acest sens instanța are în vedere că prin Decizia nr. Xx din 17/10/2011 pronunțată de ÎCCJ, amintit anterior, datorită caracterului obligatoriu al acestei instanțe , se impune valorificare adeverințelor depuse de reclamantă cu privire la acordul global chiar dacă acest tip de venit este exclus prin prevederile din mențiunea pct. VI Anexa 15 la Normele de aplicare a dispozițiilor legii nr. 263/2010.
Cum prin sentința atacată nu s-a dispus recalcularea pensiei reclamantei cu luarea în seamă a unor sume cu titlu de sporuri de vechime, instanta constată ca fiind nefondate criticile aduse de recurentă prin raportare la dispozițiile art. 165 alin. (3),(4) din Legea 263/2010/
Pentru considerațiile expuse, în baza dispozițiilor CPC, instanța respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Hotărârea instanței de a admite acțiunea reclamantei este legală deoarece ea respectă prevederile din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, lege aflată în viguare la momentul formulării cererii de recalculare. Astfel conform prevedrilor art. 107 alin. (3) și (5) din prezenta lege, pensia poate fi recalculată prin adăugare de venituri și/sau stagii de cotizare, dispuse de lege, nevalorificate la stabilirea pensiei, sumele ce rezultată urmând să se acorde începând cu următoarea lună celei în se se înregistrează solicitarea.
Concluzii
Cea mai mare problemă cu care se confrumtă sistemele publice de pensii din întreaga lume, ca de altfel si țara noastră, este problema demografică. Cu alte cuvinte, populatia tot mai multor state se reduce si în acelasi timp asistăm la un fenomen de îmbătrânire a populației la nivel global.
Creșterea nivelului de trai din ultimul secol, dezvoltarea profesională a indivizilor, ca și dezvoltarea și progresele medicinei, sunt cauzele îmbătrânirii populației. Tinerii se concentrează pe carieră și caută să se dezvolte pe plan profesional, așa că nu mai au timp să procreeze și să fie părinți. În același timp, tot mai mulți oameni pot beneficia, la nivel global, de servicii medicale tot mai bune, ceea ce a dus la o creștere puternică a speranței de viață și la îmbătrânirea populației.
Toate aceste tendințe au inceput să se manifeste în urmă cu cateva decenii, iar efectele îmbătrânirii populației la nivel mondial încep să se manifeste și mai pregnant. România se află în aceeași situație, ba chiar mai gravă decât media globală sau cea regională. Toate studiile (Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Institutul Național de Cercetari Economice) arată același lucru: populația României se află într-un accentuat trend de scădere și îmbătrânire, fapt care, în lipsa reformelor profunde, va duce în cateva decenii la explozia „bombei demografice”.
Iată câteva date statistice, cu surse de la Institutul Național de Statistică până la Banca Mondială si Fondul ONU pentru Populație:
– populația României a scăzut în perioada 1990-2011 cu 4,2 milioane de locuitori, de la 23,2 la 20,1 milioane de locuitori (potrivit rezultatelor recensământului din 2011);
– până în 2050, populația României va continua să scadă, până la circa 16-17 milioane de locuitori, cu 6-7 milioane mai puțini decât în 1990 (studii UE, BM, FMI, ONU);
– cel mai pesimist scenariu de scădere a populației României este de 13,3 milioane de locuitori până în 2050 (potrivit BERD, studiu publicat in 2008);
– rata natalității din România a scăzut de la 13,7‰ în 1990 la 9,9‰ în 2010 (potrivit INS) și va continua să scadă, potrivit prognozelor demografice;
– rata fertilității a scăzut in România de la 2,3 copii / femeie în 1989 la 1,4 copii / femeie în 2010 (potrivit INS), iar estimările sunt că va rămâne în continuare una dintre cele mai scăzute rate la nivelul UE;
– vârsta medie a mamei din România, la prima naștere, a crescut de la 22,3 ani în 1990 la aproape 28 de ani în 2010 (potrivit INS);
– durata medie a vieții in Romania a crescut de la 70 de ani în 1990 la 74 de ani în 2010 (potrivit INS) și continuă să crească.
Reducerea și îmbătrânirea populației înseamnă presiuni tot mai mari pe umerii bugetului public de pensii (bugetul de asigurari sociale de stat), care trebuie să susțină, cu tot mai puțini contribuitori (salariați si plătitori de contribuții sociale), un număr tot mai mare de beneficiari (pensionari din sistemul public).
În România, sistemul public de pensii resimte din plin impactul „bombei demografice”:
– în 1990, la sistemul public de pensii contribuiau 8,2 milioane de salariați, care susțineau 2,5 milioane de beneficiari (pensionari de asigurări sociale de stat);
– în 2010, la sistemul public de pensii contribuiau 4,4 milioane de salariați, care susțineau 4,8 milioane de beneficiari (pensionari de asigurări sociale de stat);
– raportul s-a modificat de la aproape 3,3 salariați care susțin un pensionar la un raport subunitar (potrivit datelor INS).
Sistemul public de pensii (așa-numitul pilon I, de stat) funcționează dupa principiul redistributiv (in engleza, PAYG = pay as you go): statul colecteaza contribuții sociale de pensii de la salariați și le platește imediat, sub formă de pensii, către pensionarii actuali. Datele statistice arată deja că această logică redistributivă nu mai poate funcționa pe baze sustenabile prea mult timp de acum încolo, în condițiile problemelor demografice. Salariații (contributorii) vor fi tot mai puțini, iar pensionarii (cei care beneficiază din sistemul public de pensii) vor fi tot mai mulți.
Bibliografie
Tratate, monografii:
Alexandru Țiclea, Dreptul securității sociale, Curs universitar, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2011;
Alexandru Țiclea, Dreptul securității sociale, Curs universitar, Ediția a IV-a, Editura Universul Juridic, București, 2013;
Claudia-Ana Moarcăș Costea, Dreptul securității sociale, Curs universitar, Editura C.H.Beck, București, 2013;
Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele,Ediția a IV-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2010;
Ioan Ciochină-Barbu, Pensiile în România, Editura PIM, Iași, 2011;
Ioan Ciochină-Barbu, Dreptul securității sociale, Curs universitar. Editura PIM, Iași, 2013;
Ioan Traian Ștefănescu, Tratat teoretic si practic de drept al muncii, Editura Universul Juridic, București, 2012
Laura Georgescu, Dreptul securității sociale, Ediția a IV-a, Editura Universul Juridic, București, 2013;
Vasile Breban, Dictionar al limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980.
Legislație:
Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
Hotărârea Guvernului nr. 233/2011 cu privire la atribuțiile, organizarea, funcționarea caselor de pensii sectoriale, Publicată în M.Of. nr 205 din 24 martie 2011; în temeiul articolului 108 din Constituție, republicată și al art. 135 din Legea nr. 263/2010 cu privire la sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 263/2010 cu privire la sistemul public de pensii, Publicată în M.Of al României, Partea I, nr. 850 din 20 decembrie 2010, modificată ulterior prin OUG 117/2010, publicată în M.Of, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010;
Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal Cu Normele Metodologice de aplicare, modificat prin OUG nr. 8 din 26 Februarie 2014;
Normele de aplicare a Legii privind sistemul unitar de pensii publice nr. 263/2010, aprobate prin H.G nr. 257/2011;
Bibliografie
Tratate, monografii:
Alexandru Țiclea, Dreptul securității sociale, Curs universitar, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2011;
Alexandru Țiclea, Dreptul securității sociale, Curs universitar, Ediția a IV-a, Editura Universul Juridic, București, 2013;
Claudia-Ana Moarcăș Costea, Dreptul securității sociale, Curs universitar, Editura C.H.Beck, București, 2013;
Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele,Ediția a IV-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2010;
Ioan Ciochină-Barbu, Pensiile în România, Editura PIM, Iași, 2011;
Ioan Ciochină-Barbu, Dreptul securității sociale, Curs universitar. Editura PIM, Iași, 2013;
Ioan Traian Ștefănescu, Tratat teoretic si practic de drept al muncii, Editura Universul Juridic, București, 2012
Laura Georgescu, Dreptul securității sociale, Ediția a IV-a, Editura Universul Juridic, București, 2013;
Vasile Breban, Dictionar al limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980.
Legislație:
Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
Hotărârea Guvernului nr. 233/2011 cu privire la atribuțiile, organizarea, funcționarea caselor de pensii sectoriale, Publicată în M.Of. nr 205 din 24 martie 2011; în temeiul articolului 108 din Constituție, republicată și al art. 135 din Legea nr. 263/2010 cu privire la sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 263/2010 cu privire la sistemul public de pensii, Publicată în M.Of al României, Partea I, nr. 850 din 20 decembrie 2010, modificată ulterior prin OUG 117/2010, publicată în M.Of, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010;
Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal Cu Normele Metodologice de aplicare, modificat prin OUG nr. 8 din 26 Februarie 2014;
Normele de aplicare a Legii privind sistemul unitar de pensii publice nr. 263/2010, aprobate prin H.G nr. 257/2011;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Reforma Pensiilor din Romania In Contextul European (ID: 129487)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.