Reflectarea In Contabilitate a Principalelor Operatiuni Privind Stocurile Si Gestiunea Acestora

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMATIONAL CONTABIL AL STOCURILOR IN ENTITATILE ECONOMICE

Continutul, structura si evolutia conceptului de stocuri

Tipologia stocurilor

Rolul stocurilor in economie

Purtatorii primari de informatii privind stocurile

CAPITOLUL II. DIFICULTATI DE EVALUARE SI GESTIONARE A STOCURILOR SI PRODUCTIEI IN CURS

Demers in definirea conceptului de evaluare

Necesitatea evaluarii si reevaluarii stocurilor

Tehnici de masurare a stocurilor conform Standardului International de Contabilitate IAS 2 “STOCURI”

Evaluarea in contabilitatea stocurilor si a productiei in curs de executie

Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu

Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

Evaluarea stocurilor la inchiderea exercitiului financiar

Evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu

Evaluarea productiei in curs de executie

Metode de evidenta sintetica si analitica a stocurilor

Metode de evidenta sintetica si contabilizare a stocurilor

Metode de evidenta analitica a stocurilor

CAP. III. GESTIUNEA SI CONTROLUL STOCURILOR IN CADRUL ENTITATII ECONOMICE

Aspecte generale privind gestiunea ciclului de exploatare

Factori care influenteaza marimea stocurilor si a necesarului lor de finantare Importanta si optimizarea marimii stocurilor

Gestiunea stocurilor in situatii de risc

Analiza gestionarii stocurilor

Contextul general si necesitatea obiectiva a controlului stocurilor

Controlul faptic

Controlul integritatii stocurilor

Comisii de inventariere

Pregatirea conditiilor necesare efectuarii inventarierii

Inventarierea propriu-zisa a stocurilor si stabilirea rezultatelor inventarierii

CAPITOLUL IV. REFLECTAREA IN CONTABILITATE A PRINCIPALELOR OPERATIUNI PRIVIND STOCURILE SI GESTIUNEA ACESTORA LA S.C „X” S.A

Prezentare generala

Principalele operatiuni economico-financiare privind elementele de stocuri

Date privind situatia patrimoniala

Date privind situatia economico-financiara

CAPITOLUL V. CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE. Anexe

INTRODUCERE

Tema lucrarii este „Evaluare, estimare si control privind gestiunea stocurilor in cadrul entitatii economice”.

Am ales aceasta tema nu pentru ca suna bine si este complexa, ci pentru ca este una cursiva, in cadrul careia aspectele teoretice se imbina in mod avantajos cu exemplificarile practice. O preocupare principala a fost utilizarea si valorificarea unei bibliografii de nivel inalt, lucrarile unor specialisti in domeniul contabilitatii. De asemenea am acordat o mare atentie aspectelor practice, studiului de caz, concluziilor si contributiilor proprii, acestea reprezentand o mare parte din volumul prezentei lucrari.

Intr-o abordare mai detaliata, lucrarea nu ar fi pastrat limitele normale cerute de o lucrare de licenta asa ca am structurat-o in 5 capitole succinte in care am prezentat situatia stocurilor la firma CONSUC SA.

Conform Standardului International de Contabilitate IAS 2 „Stocuri”, stocurile sunt definite ca fiind active detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, in curs de productie in vederea unei vanzari in aceleasi conditii ca mai sus, sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestari de servicii”. Stocurile sunt prioritare pentru vanzari, iar acestea din urma determina obtinerea profitului.

Gestiunea stocurilor reprezinta o componenta importanta a lucrarilor de contabilitate, iar cercetarile in acest domeniu se pot dezvolta pe directii numeroase, avand in vedere multitudinea de situatii practice care pot sa apara in diferitele domenii de activitate economica.

Stocurile includ toate bunurile aflate in proprietatea entitatii patrimoniale, intervenind in ciclul de exploatare (aprovizionare, productie, desfacere, realizare), fie pentru a fi consemnate la prima lor utilizare (materii prime, materiale consumabile), fie in vederea revinderii in aceeasi stare sau dupa o lucrare (marfuri).

In conformitate cu prevederile din OMFP 3055/2009-1 ian.2010 pentru modificarea si completarea ordinului ministerului finantelor publice pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene se stabilesc o serie de reguli de evaluare. Prin urmare la data intrarii in patrimoniu, stocurile sunt evaluate la valoarea de intrare, cu ocazia inventarierii la valoarea actuala sau de inventar, la inchiderea exercitiului la valoarea bilantiera, iar la iesirea din patrimoniu la valoarea de intrare sau contabila. Metoda contabila folosita pentru evaluarea stocurilor trebuie selectata pe baza ordinii in care sunt vandute produsele, prin raportare la momentul in care ele devin parte a stocurilor.

Mai intai vom explica varianta evaluarii stocurilor pe baza costului, iar apoi ne vom indrepta atentia la metoda marimii celei mai mici dintre cost si valoarea realizabila neta. Cel mai frecvent utilizate metode de catre contabili in evaluarea stocurilor sunt urmatoarele: costul mediu ponderat (CMP), metoda primul intrat, primul iesit (FIFO), metoda ultimul intrat, primul iesit (LIFO), costul prestabilit sau standard.

Entitatile britanice prefera utilizarea metodei primul intrat, primul iesit (FIFO) intrucat ea corespunde cel mai fidel fluxurilor reale de epuizare a stocurilor.

Spre deosebire de britanici, entitatile americane prefera metoda ultimul intrat, primul iesit (LIFO), deoarece aceasta masoara costurile privind iesirile de stocuri cat mai aproape de realitate.

In Franta, metoda ultimul intrat, primul iesit (LIFO) nu poate fi utilizata din motive fiscale, in intocmirea Situatiilor Financiare individuale, dar in mod logic utilizarea ei este permisa in cazul Situatiilor Financiare consolidate.

Un ultim subiect abordat in aceasta lucrare il constituie conceptul de control al stocurilor. Controlul se manifesta ca functie a managementului, contribuind la imbinarea si reglarea intereselor individuale si sociale intr-un ansamblu unitar. Controlul este un atribut al conducerii entitatii economice si in acelasi timp, este o activitate independenta. Corectitudinea si exactitatea informatiilor sunt asigurate de catre controlul economico – financiar, care reuneste atat atributiile economice, cat si cele ale controlului financiar.

In finalul lucrarii, am realizat un studiu de caz la societatea comerciala CONSUC SA , o societate care are ca obiect de activitate productia de ape minerale si bauturi nealcolice, pentru a reflecta in contabilitate principalele operatiuni privind stocurile si gestiunea acestora.

CAPITOLUL I. ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMATIONAL CONTABIL AL STOCURILOR IN ENTITATILE ECONOMICE

“Orice lucru valoreaza atat cat cumparatorul este dispus sa plateasca pentru el”.

Publius, sec 1 i.e.n.

1.1.1. Continutul, structura si evolutia conceptului de stocuri

. Stocurile sunt de fapt rezultatul activitatilor de aprovizionare si de desfacere, al activitatii comerciale, in general, care sunt dependente de natura si caracteristicile materialelor si produselor, de conditiile si modalitatile de furnizare si asigurare-transport, de strategiile care se elaboreaza pe aceasta linie, in scopul indeplinirii obiectivului de baza specific agentilor economici. In general, scopul formarii stocurilor este diferit; la nivelul economiei, guvernul constituie stocuri sub forma rezervei nationale la resursele materiale strategice sau deficitare pentru a pune la adapost economia nationala de influenta unor factori de forta majora (seisme, inundatii, stare de necesitate, evitarea conjuncturilor economice nefavorabile sau a penuriei). Agentii economici isi constituie stocuri de resurse materiale sau de produse pentru a asigura alimentarea continua a subunitatilor de consum sau servirea clientilor in vederea desfasurarii normale a activitatii si realizarii astfel a obiectivelor ce si le-au propus.

Analizand definitiile date de diversi autori si de Standardul International de Contabilitate IAS2 „Stocuri” se poate constata o opinie unanim acceptata cu privire la rolul stocurilor in desfasurarea normala a activitatii economice.

– Conform Standardului International de Contabilitate IAS 2 „Stocuri”, stocurile sunt definite ca fiind active: “detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii; in curs de productie in vederea unei vanzari in aceleasi conditii ca mai sus; sau sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestari de servicii.” Aceasta definitie nu tine cont de natura elementului considerat, ci de destinatia acestuia, care este puternic influentata de specificul activitatii intreprinderii care detine bunurile.

1.1.2. Tipologia stocurilor

Definitia stocurilor in conformitate cu Standardul International de Contabilitate IAS 2 “Stocuri” pune in evidenta, direct sau indirect, trei criterii in functie de care acestea sunt clasificate si delimitate in contabilitatea financiara: fizic, destinatia, faza ciclului de exploatare.

“Din punct de vedere financiar, stocurile reprezinta alocari de capital ce nu poate fi recuperat pana cand aceste stocuri nu parcurg intregul ciclu de exploatare si sunt valorificate prin vanzarea si incasarea produselor lucrarilor sau serviciilor realizate de unitatea patrimoniala”.

Tinand cont de perioada scurta in care sunt regasite in structura patrimoniului, sunt considerate alocari ciclice.

De mentionat este faptul ca din sistemul romanesc de conturi al contabilitatii de gestiune, lipseste clasa a 9-a „Conturi de gestiune”. Potrivit reglementarilor contabile din Romania, “contabilitatea valorilor materiale se tine cantitativ si valoric, sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent”, neprecizand insa in care circuit contabil trebuie organizata contabilitatea stocurilor, prin inventar permanent sau intermitent.

1.2. Rolul stocurilor in economie

Contabilitatea stocurilor are o importanta majora pentru multe entitati datorita semnificatiei sale din contul de profit si pierdere (costul bunurilor vandute) si din bilant.

Pentru a reda importanta si rolul stocurilor intr-o entitate, trebuie avute in vedere urmatoarele cerinte:

– necesitatea de acrea siguranta, certitudine, de a garanta alimentarea continua a productiei, a desfacerii si vanzarilor;

– necesitatea imobilizarii unor cantitati cat mai mici de valori mobiliare in stocuri;

– diminuarea continua a cheltuielilor de stocare:

– necesitatea asigurarii unor stocuri de conjunctura pentru materii prime din import, eficientizarea acestui proces de stocare, prin elaborarea unor metode economico-matematice cat mai variate si a unor solutii tehnico-economice cat mai avantajoase, provocate de actiunea pietei mondiale de materii prime;

– formarea si utilizarea unor stocuri de materiale si produse pentru situatii deosebite, neprevazute.

Stocurile trebuie realizate, amplasate, si administrate in corelatie indicatorii strategici si in interdependenta continua cu efectele economico-financiare ale activitatii entitatii economice.

1.3. Purtatorii primari de informatii privind stocurile

Sistemul informational contabil al stocurilor se delimiteaza ca un ansamblu de elemente interdependente orientat spre culegerea, prelucrarea, analiza si transmiterea informatiilor privind starea si miscarea stocurilor. Elementele ce formeaza sistemul informational sunt: suporturile materiale ale informatiilor, mijloacele de prelucrare a datelor, fondul sau sistemul de informatii, metodele si procedurile de prelucrare a datelor si circuitele informationale.

Un sistem informatic permite si obtinerea pe calculator a datelor utile pentru raportare, la perioade fixe stabilite sau la cerere, a situatiei stocurilor efective in raport cu cele normate ca si urmarirea, ca si urmarirea si controlul operativ al miscarii stocurilor in vederea prevenirii sau formarii celor nern inventar permanent sau intermitent.

1.2. Rolul stocurilor in economie

Contabilitatea stocurilor are o importanta majora pentru multe entitati datorita semnificatiei sale din contul de profit si pierdere (costul bunurilor vandute) si din bilant.

Pentru a reda importanta si rolul stocurilor intr-o entitate, trebuie avute in vedere urmatoarele cerinte:

– necesitatea de acrea siguranta, certitudine, de a garanta alimentarea continua a productiei, a desfacerii si vanzarilor;

– necesitatea imobilizarii unor cantitati cat mai mici de valori mobiliare in stocuri;

– diminuarea continua a cheltuielilor de stocare:

– necesitatea asigurarii unor stocuri de conjunctura pentru materii prime din import, eficientizarea acestui proces de stocare, prin elaborarea unor metode economico-matematice cat mai variate si a unor solutii tehnico-economice cat mai avantajoase, provocate de actiunea pietei mondiale de materii prime;

– formarea si utilizarea unor stocuri de materiale si produse pentru situatii deosebite, neprevazute.

Stocurile trebuie realizate, amplasate, si administrate in corelatie indicatorii strategici si in interdependenta continua cu efectele economico-financiare ale activitatii entitatii economice.

1.3. Purtatorii primari de informatii privind stocurile

Sistemul informational contabil al stocurilor se delimiteaza ca un ansamblu de elemente interdependente orientat spre culegerea, prelucrarea, analiza si transmiterea informatiilor privind starea si miscarea stocurilor. Elementele ce formeaza sistemul informational sunt: suporturile materiale ale informatiilor, mijloacele de prelucrare a datelor, fondul sau sistemul de informatii, metodele si procedurile de prelucrare a datelor si circuitele informationale.

Un sistem informatic permite si obtinerea pe calculator a datelor utile pentru raportare, la perioade fixe stabilite sau la cerere, a situatiei stocurilor efective in raport cu cele normate ca si urmarirea, ca si urmarirea si controlul operativ al miscarii stocurilor in vederea prevenirii sau formarii celor nerationale.

CAPITOLUL II. PROBLEME DE EVALUARE SI GESTIONARE A STOCURILOR SI PRODUCTIEI IN CURS

“Cel mai mare dintre toate darurile este puterea de a estima lucrurile la adevarata lor valoare”. La Rochefoucauld

2.1. Demers in definirea conceptului de evaluare

Contabilitatea financiara, numita si generala, are ca obiect inregistrarea tuturor operatiilor care afecteaza patrimoniul intreprinderii spre a determina rezultatul financiar al acesteia. Aceasta reprezinta un interes major, in principal pentru stat, care vrea sa controleze aplicarea metodelor de evaluare a diferitelor elemente ale patrimoniului si stabilirea rezultatelor ce formeaza baza de plecare in determinare impozitelor pretinse de fisc.

Dupa parerea mai multor autori, principiile care influenteaza metodologia evaluarii sunt urmatoarele:

principiul obligativitatii stabilirii obiectului evaluarii si caracteristicile acestuia;

principiul evaluarii si exprimarii mijloacelor economice la valoarea lor reala;

principiul evaluarii elementelor patrimoniale in functie de scopul urmarit;

principiul costului istoric;

principiul stabilitatii unitatii monetare;

principiul prudentei;

principiul continuitatii activitatii;

principiul permanentei metodelor.

Legea contabilitatii precizeaza ca in inregistrarea in contabilitate a bunurilor mobile si imobile se face la valoarea de achizitie, de productie sau la pretul pietei, pe baza unui inscris care devine un document justificativ.

2.2. Necesitatea evaluarii si reevaluarii stocurilor

Daca pornim de la ”Normele Ministerului Finantelor” constatam ca la articolul 69 din „regulament” evaluarea si inregistrarea in contabilitate a marfurilor si a altor bunuri de natura stocurilor se poate face si la preturi de prestabilite, numite preturi de inregistrare cu conditia evidentei distincte a diferentelor de pret fata de costul de achizitie sau cel de productie.

In conformitate cu prevederile din OMFP 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene se stabilesc o serie de reguli de evaluare. Prin urmare, la data intrarii in patrimoniu stocurile sunt evaluate la valoarea de intrare, cu ocazia inventarierii la valoarea actuala sau valoarea de inventar, la inchiderea exercitiului financiar la valoarea bilantiera, iar la iesirea din patrimoniu la valoarea de intrare sau contabila.

Metoda contabila folosita pentru evaluarea stocurilor trebuie selectata pe baza ordinii in care sunt vandute produsele, prin raportare la momentul in care ele devin parte a stocurilor.

2.3. Tehnici de masurare a stocurilor conform Standardului International de Contabilitate IAS 2 “STOCURI”

In conformitate cu Standardul International de Contabilitate IAS 2 “STOCURI” exista o serie de tehnici de masurare a costurilor, cum sunt metoda costului standard in activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, in comertul cu amanuntul. ce pot fi folosite pentru simplificare, daca se considera ca rezultatele acestor metode aproximeaza.

Pretul standard este un pret prestabilit care consta in evaluarea si inregistrarea stocurilor in preturi fixe, stabilite anterior pe baza preturilor medii ale stocurilor din perioada precedenta. Acesta devine un pret de inregistrare si presupune evidentierea distincta a distorsiunilor de pret fata de costul de achizitie.

In cazul in care pretul standard este mai mare decat costul efectiv, diferentele de pret pot fi favorabile si se inregistreaza in rosu, iar atunci cand pretul standard este mai mic decat costul efectiv si se inscriu in rosu.

2.4. Evaluarea in contabilitate a stocurilor si a productiei in curs de executie

Potrivit reglementarilor contabile romanesti, evaluarea stocurilor se face la urmatoarele momente: la intrare, la inventariere, la incheierea exercitiului financiar, la iesire.

2.4.1. Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu

La data intrarii in patrimoniu, elementele de stocuri sunt evaluate si inregistrate in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare contabila.

Valoarea de intrare sau valoarea contabila reprezinta valoarea stabilita in momentul achizitionarii, producerii sau intrarii pe alte cai, avandu-se in vedere provenienta stocurilor in cauza, precum:

stocuri procurate prin achizitionare de la furnizori;

stocuri obtinute prin productie proprie;

stocuri dobandite ca aport in natura;

stocuri obtinute cu titlu gratuit sau prin donatie.

Principalele categorii de reduceri comerciale practicate in tara noastra sunt rabatul, remisa si risturnul.

In conformitate cu Standardele internationale de contabilitate, stocurile pot fi evaluate si la valoarea realizabila neta. Activele nu trebuie reflectate in bilant la o valoare mai mare decat valoarea care se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea lor.

2.4.2. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

„La inventarierea patrimoniului de la sfarsitul exercitiului, stocurile se evalueaza la valoarea actuala sau de utilitate, denumita si valoare de inventar” stabilita in functie de utilitate, starea bunului si pretul pietei. In cazul creantelor si datoriilor, valoarea de inventar este stabilita in functie de valoarea probabila de incasat, respectiv de plata. Evaluarea activelor de natura stocurilor se face la valoarea contabila cu exceptia deprecierilor constatate. Atunci cand valoarea contabila a stocurilor este mai mare decat valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminueaza pana la valoarea realizabila neta, prin inregistrarea unei ajustari pentru depreciere.Paragraful 7 din IAS 2 „Stocuri”: „Valoarea realizabila neta se refera la suma neta pe care o entitate se asteapta sa o realizeze din vanzarea de stocuri pe parcursul desfasurarii normale a activitatii”.

Valoarea de inventar se determina odata cu efectuarea inventarierii cel putin odata pe an, de obicei inaintea inchiderii exercitiului, de unde reiese si denumirea de valoarea actuala.

2.4.3. Evaluarea stocurilor la inchiderea exercitiului financiar

La data incheierii exercitiului financiar, evaluarea elementelor de stocuri presupune reflectarea acestor elemente in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare pusa de acord cu rezultatele evaluarilor la inventariere. In acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea de utilitate stabilita pe baza inventarierii, comparatie ce poate avea urmatoarele consecinte:

au rezultat diferente in plus pentru elementele de stocuri, intre valoarea de inventar si

valoarea de intrare; in situatiile financiare anuale, acestea sunt evaluate la valoarea de intrare. Plusul de evaluare nu se inregistreaza in contabilitate, situatie in care imobilizarile raman reflectate in contabilitatea curenta la valoarea de intrare.

s-au constatat diferente in minus pentru elementele de stocuri, intre valoarea de

inventar si valoarea contabila neta. Evaluarea acestora in situatiile financiare se face la valoarea lor de intrare. In aceasta situatie, se efectueaza o ajustare pentru deprecierea sub forma unui provizion(conform dictionarului economic provizionul este un fond constituit intr-o perioada de gestiune, pe seama cheltuielilor, cu scopul acoperirii riscurilor si a pierderilor posibile datorita deprecierii bunurilor si a cresterii obligatiilor) pentru depreciere daca aceasta are caracter reversibil sau pierderea de valoare a acestor elemente.

2.4.4. Evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu

Din punct de vedere practic, evaluarea iesirilor de stocuri ridica dificultati, deoarece acestea provin din intrari diferite ale caror preturi pot varia, iar contabilitatea are sarcina de a evalua de asa maniera iesirile, astfel incat stocul final sa fie corect evaluat. Potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunitatilor Economice Europene, la iesirea din gestiune a stocurilor si a altor active fungibile (bunuri de orice natura care nu se pot distinge in mod substantial unele de altele), acestea se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate prin aplicarea mai multor metode:

metoda “costului mediu ponderat” (CMP)

metoda “primului intrat – primului iesit (FIFO);

metoda “ultimul intrat – primul iesit” (LIFO);

metoda “costului standard” (prestabilit);

metoda identificarii specifice;

metoda “costului de inlocuire” sau “urmatorul intrat – primul iesit” (NIFO);

Spre deosebire de metoda “costului de inlocuire”, toate celelalte metode de evaluare a elementelor de stocuri la iesirea din entitate sunt prevazute de normele actuale romanesti. In literatura de specialitate, aceste metode sunt se grupeaza in trei mari categorii:

metode ale costului mediu ponderat;

metode bazate pe epuizarea stocurilor

metode bazate pe costuri conventionale sau metode ale costurilor teoretice.

2.4.5. Evaluarea productiei in curs de executie

Productia in curs de executie reprezinta produsele (sau lucrarile) care, in momentul calculului costului, nu au parcurs toate fazele ciclului de fabricatie; ele sunt inca in sectie

(atelier).

Analiza productiei in curs de executie cuprinde:

– pe de o parte, productiei in curs de executie la sfarsitul perioadei M-1;

– pe de alta parte, productiei in curs de executie aferenta perioadei M.

De obicei, evaluarea productiei in curs de executie depinde de specificul activitatii din fiecare entitate economica si de calitatea sistemului informational al contabilitatii de gestiune.

2.5. Influenta inflatiei asupra evaluarii stocurilor

Inflatia a fost si este privita ca un fenomen deosebit de complex din aceasta cauza existand foarte multe definitii, astfel inflatia este privita ca un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile nationale. Acest fenomen mai poate fi definit ca fiind un dezechilibru de ansamblu al economiei reliefat de trei tendinte majore:

– disparitatea , respectiv cresterea mai rapida a cantitatii de moneda comparativ cu cresterea

altor variabile ale economiei;

– cresterea preturilor in economie ;

– scaderea puterii de cumparare a banilor.

Daca rata inflatiei pentru tipurile de bunuri pe care le stocheaza entitatea economica tinde sa fie relativ constanta, se poate lucra cu aceasta relativ usor deoarece rata anuala estimata a inflatiei di costurile de detinere exprimate in procente se scade.

2.7. Metode de evidenta sintetica si analitica a stocurilor

2.7.1. Metode de evidenta sintetica si contabilizare a stocurilor

Evidenta constituirii miscarii stocurilor si productiei in curs de executie se realizeaza cu ajutorul conturilor din grupa a 3-a din Planul de conturi general, grupa cunoscuta sub denumirea de „Conturi de stocuri si productie in curs de executie”. Aceste conturi sunt conturi de bilant sau de inventar si furnizeaza informatii de reflectare si control de gestiune privind situatia si miscarea stocurilor si a productiei in curs de executie. Soldul acestor conturi este debitor si este un sold care se preia din activul bilantului.

In functie de continutul economic, conturile din clasa 3 se grupeaza in doua categorii:

conturi care tin evidenta stocurilor la valoare de intrare: conturi din grupele 30,33,34,35,36,37,38.;

conturi substractive sau rectificative care au rolul de a corecta valoarea de intrare a stocurilor, respectiv conturile 308, 348, 368, 378, 388 si conturile de provizioane.

Organizarea contabilitatii sintetice se realizeaza conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii 82/1991 care recomanda folosirea a doua metode: metoda inventarului permanent si metoda inventarului intermitent.

In cazul aplicarii metodei inventarului permanent, stocul final aferent oricarei categorii sau tip de valori materiale care se urmareste distinct in contabilitate se stabileste pe baza urmatoarei relatii:

Sf = Si + I –E

in care:

Sf – soldul final;

Si – soldul initial;

I – valoarea intrarilor;

E – valoarea iesirilor.

2.7.2. Metode de evidenta analitica a stocurilor

In vederea asigurarii integritatii stocurilor, unitatile mari trebuie sa isi organizeze o contabilitate analitica a stocurilor. Entitatile economice mici si mijlocii care utilizeaza metoda inventarului intermitent in contabilitatea sintetica a stocurilor, nu organizeaza contabilitatea analitica a stocurilor. Contabilitatea analitica a stocurilor se organizeaza pe feluri de bunuri stocate sau pe grupe de stocuri si locuri de depozitare.

Normele metodologice pentru intocmirea si utilizarea formularelor comune privind activitatea financiara si contabila si modelele acestora precizeaza: “contabilitatea analitica a valorilor materiale se poate tine pe baza uneia din urmatoarele metode: operativ – contabila (pe solduri), cantitativ – valorica (pe fise de cont analitic) si global – valorica”.In practica se pot intalni diferite combinatii ale metodelor de evidenta operativa si analitica a stocurilor.

CAP. III. GESTIUNEA SI CONTROLUL STOCURILOR IN CADRUL ENTITATII ECONOMICE

Motto: Daca nu-i in plus, e sigur in minus!

"Nici audit financiar fara control financiar,

Nici control financiar fara proceduri de lucru”

3.1. Aspecte generale privind gestiunea ciclului de exploatare

Desfasurarea normala si continua a ciclului de exploatare necesita existenta unor stocuri circulante in toate fazele activitatii economice din entitatea economica. Caracterului continuu al productiei i se opune , din motive economice, caracterul discontinuu al aprovizionarilor.

Stocurile de mijloace circulante reprezinta cantitatile fizice de materii prime si materiale, de produse , de marfuri necesare fiecarei faze a ciclului de exploatare(aprovizionare, productie, desfacere), pentru a asigura desfasurarea continua si ritmica a activitatii de exploatare.

In cadrul fiecarei entitati economice exista un raport intre vanzari (cifra de afaceri) si nivelul activelor necesare pentru realizarea acestora. Pornind de la acest raport, pot fi identificate trei politici de gestiune a ciclului de exploatare ce au efecte diferite asupra rentabilitatii si riscului:

– politica agresiva ce are in vedere realizarea unei cifre de afaceri scontate cu stocuri minime.

– politica defensiva care isi propune realizarea unei cifre de afaceri scontate cu stocuri si lichiditati ridicate.

– politica echilibrata (intermediara), care armonizeaza relatia contradictorie dintre rentabilitate si risc.

Rentabilitatea si riscul, care ar insoti constituirea activelor si pasivelor circulante, au sensuri contrare si se neutralizeaza intr-o oarecare masura.

3.2. Factori care influenteaza marimea stocurilor si a necesarului lor de finantare

Marimea si structura stocurilor sunt determinate de factori care, la randul lor, se pot afla in relatii de interdependenta si pot fi afectati de marimea si structura stocurilor.

Factorii care determina marimea stocurilor sunt caracteristici fiecarui sector sau activitati in parte. Actiunea acestor factori se concretizeaza in cheltuieli care se inglobeaza in costurile produselor, serviciilor si lucrarilor, influentand nivelul acestora si implicit rentabilitatea intreprinderii. In ceea ce priveste durabilitatea si perisabilitatea, se por gasi valori ale stocurilor in industria metalelor pretioase sau in aceea de hardware, unde produsele sunt foarte durabile, iar profitabilitatea uzurii morale este mica. In industria de panificatie, valoarea stocurilor este mica datorita gradului mare de perisabilitate a produsului finit.

Existenta unui sistem informational adecvat, ce ofera informatii necesare si actuale pentru deciziile in domeniul managementului stocurilor, asigura evaluarea corelata a diferitilor factori care influenteaza marimea si structura acestora.

3.3. Importanta si optimizarea marimii stocurilor

Marimea optima a stocurilor este cea care armonizeaza relatia contradictorie dintre cheltuielile de aprovizionare (Cha) variabile in functie de numarul aprovizionarilor si cheltuielile de depozitare (Chd) care variaza in raport cu marimea stocurilor. Pentru stabilirea stocului optim de materii prime si materiale trebuie sa se gaseasca o solutie matematica intre reinnoirea frecventa a stocurilor si reinnoirea stocurilor la intervale mari de timp. Exista doua modele de determinare a stocurilor: modelul cantitatii comandate economic si modelul stocastic de determinare a stocului de siguranta. Prima forma de determinare a stocurilor este precizata de economistii G. Hadley si T.M.Whitin in anul 1915. Acest model este preluat ulterior de R.H.Wilson, care il foloseste in cadrul sistemelor de gestiune, motiv pentru care este cunoscut in literatura economica sub denumirea de „formula Wilson”. Dupa Wilson cantitatea optima de comandat este “acea cantitate care da loc la cele mai mici cheltuieli de gospodarire pentru detinerea de stocuri si de lansare de comenzi”.

3.4. Gestiunea stocurilor in situatii de risc

Cea mai des intalnita situatie in gestiunea stocurilor este aceea in care intervalele dintre aprovizionari nu sunt egale, existand si riscul ca termenul de livrare convenit prin contract sa nu fie intotdeauna respectat.

Un alt model de determinare a stocurilor pe langa cel al cantitatii comandate economic il constituie modelul stocastic de determinare a stocului de siguranta. Mai realista ar fi considerarea realizarii aprovizionarii la intervale si in cantitati variabile; in aceste conditii firma, urmarind continuitatea productiei, trebuie sa constituie un stoc mediu de siguranta, astfel incat sa nu existe situatia de ”lipsa de stocuri” in eventualul caz in care aprovizionarile se realizeaza cu intarziere.

O politica prudenta de aversiune fata de risc va determina constituirea unui stoc de siguranta care sa acopere ruptura de stoc curent in cazuri de intarzieri in aprovizionari. O astfel de politica este recomandata atunci cand costurile antrenate de rupture de stoc, cele care decurg din intreruperea activitatii de exploatare, sunt foarte mari.

3.5. Analiza gestionarii stocurilor

O gestionare eficienta a stocurilor nu presupune doar dimensionarea acestora, determinarea marimii si structurii lor, ci si o analiza a proceselor de stocare, de urmarire a dinamicii stocurilor efectie, astfel incat sa se cunoasca continuu situatia reala si sa se intervina operativ pentru pastrarea stocurilor la nivel optim.

Gestionarea eficienta a stocurilor presupune mai multe activitati:

aprovizionare ritmica pe baza comenzilor si tinand cont de un stoc de siguranta;

un flux de productie optim;

o desfacere mai buna a produselor finite.

Strategia de gestionare eficienta a stocurilor are in vedere atat accelerarea vitezei de rotatie a fiecarei componente a stocurilor, cat si accelerarea vitezei de rotatie a fluxurilor monetare rezultate din transformarea succesiva a acestora.

3.3. Contextul general si necesitatea obiectiva a controlului stocurilor

Termenul de control isi are originea in expresia „contra rolus” care inseamna „verificarea actului original dupa duplicatul care se incredinteaza in acest scop unei alte persoane”. Controlul se manifesta ca functie a managementului, contribuind la imbinarea si reglarea intereselor individuale si sociale intr-un ansamblu unitar. Controlul este un atribut al conducerii entitatii economice si in acelasi timp, este o activitate independenta. Controlul este necesar in organizatiile de afaceri pentru: a anticipa/preveni problemele, a ajusta planurile, strategiile, a initia din timp actiuni corective prin care top managementul se asigura ca intreaga organizatie se „deplaseaza” in directia buna”.

Din punct de vedere conceptual, controlul financiar reprezinta verificarea modului de indeplinire a programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor si deficientelor din activitatea economico-financiara. Controlul financiar este o concretizare practica a functiei de control a finantelor, el exercitandu-se doar acolo unde se manifesta relatii, procese si raporturi financiare, deci in planul „proceselor si fenomenelor cu caracter financiar caracteristice diferitelor structuri organizatorice, cat si asupra altor procese ale reproductiei sociale din care rezulta si se mobilizeaza, sau catre care sunt dirijate spre utilizare, resursele financiare”.

In ceea ce priveste controlul integritatii stocurilor, tipul de control, cel mai des utilizat il constituie controlul sau verificarea gestiunilor de valori materiale, care este parte a controlului de gestiune.

Controlul financiar de gestiune , ca forma a controlului financiar propriu, este controlul financiar ulterior care urmareste respectarea dispozitiilor legate cu privire la gestionarea si gospodarirea mijloacelor materiale si banesti pe baza documentelor inregistrate in evidenta tehnico-operativa si in contabilitate.

In general, controlul de gestiune se efectueaza in totalitate sau prin sondaj, in raport cu volumul si natura bunurilor, tentatiile si posibilitatile de sustrageri, conditiile de pastrare si gestionare, precum si de frecventa abaterilor constatate anterior, cuprinzandu-se un numar reprezentativ de repere si documente care sa permita tragerea unor concluzii temeinice asupra respectarii actelor normative din domeniul financiar, contabil si gestionar.

In situatia in care se constata pagube, controlul se extinde asupra intregii perioade in care legal, pot fi luate masuri de recuperare a acestora si de tragere la raspundere a persoanelor vinovate.

3.4. Controlul faptic

Controlul faptic este procedeul cel mai des aplicat de catre organele de control de gestiune si consta in cercetarea la fata locului a valorilor materiale si banesti.

Controlul financiar de gestiune este organizat la:

– ministere, departamente, alte organe centrale de stat si organe locale, pentru controlul patrimoniului propriu, veniturilor realizate si cheltuielilor efectuate de institutiile de stat subordonate, din creditele bugetare alocate, precum si asupra legalitatii si eficientei cheltuielilor efectuate de catre regiile autonome din profilul lor de activitate;

– la regii autonome, pentru controlul gestiunilor proprii, precum si al uzinelor, fabricilor, atelierelor, serviciilor, sucursalelor si altor subunitati din structura lor organizatorica.

Activitatea de control financiar de gestiune se desfasoara pe baza programelor de lucru semestriale, intocmite de catre conducatorul compartimentului de control financiar de gestiune si aprobate de persoana in subordinea caruia se afla compartimentul.

3.5. Controlul integritatii stocurilor

3.5.1. Inventariere – definire si sfera de cuprindere

Inventarierea este o modalitate specifica de control contabil si o modalitate principala a controlului faptic. Inventariere ca demers specializat in determinarea si consemnarea realitatii faptice al stocului si a productiei in curs de executie intr-un patrimoniu contabil si inventarul in care se finalizeaza aceasta actiune indeplinesc in procesul de cunoastere contabila functii distincte si se realizeaza dupa principii si cu tehnici adecvate.

Scopul principal al inventarierii este stabilirea situatiei reale a patrimoniului fiecarei unitati si cuprinde toate elementele patrimoniale, precum si bunurile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice.

In cazul controlului prin inventariere a unor gestiuni la procesele-verbale de control se anexeaza declaratiile gestionarilor, listele de inventariere sau situatia plusurilor si a lipsurilor constatate si explicatiile gestionarilor asupra concluziilor acestora.

Listele de inventariere se semneaza, pe fiecare fila, de catre organul de control si gestionari, iar soldurile scriptice se certifica de contabilul care tine evidenta analitica a gestiunii si de seful compartimentului financiar contabil, dupa terminarea operatiei de inventariere faptica. Pe ultima pagina, gestionarul mentioneaza ca: toate cantitatile au fost stabilite in prezenta sa; bunurile respective se afla in pastrarea si raspunderea sa; nu mai sunt bunuri care nu au fost supuse inventarierii.

3.5.2. Comisii de inventariere

Pentru realizarea operatiunilor de inventariere sunt numite comisii de inventariere sau persoane imputernicite si constate existenta bunurilor materiale, a valorilor detinute, a drepturilor si obligatiilor financiare.

Comisiile de inventariere sunt formate din cel putin doua persoane cu pregatire corespunzatoare tehnica si economica, care au obligatia efectuarii corecte si la timp a inventarierii, inclusiv evaluarea elementelor patrimoniale. Din comisiile de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii si nici contabilii care tin evidenta gestiunii respective, cu exceptia entitatilor economice.

In decizia de inventariere se mentioneaza: componenta comisiei, responsabilul comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunile supuse inventarierii, data de incepere si terminare a operatiunilor.

Procesul de inventariere poate fi efectuat atat prin salariatii proprii, cat si pe baza de contracte de prestari servicii incheiate cu persoane fizice sau juridice.

3.5.3. Pregatirea conditiilor necesare efectuarii inventarierii

Procesul de inventariere debuteaza cu emiterea deciziei prin care se stabileste componenta comisiei, responsabilul acesteia, obiectul inventarierii, data inceperii si terminarii lucrarilor. Conducatorul unitatii inmaneaza decizia de inventariere responsabilului comisiei, care ulterior intra in posesia listelor de inventariere, vizate si parafate de catre conducatorul compartimentului financiar contabil. Apoi, comisia de inventariere se deplaseaza la sediul gestiunii ce urmeaza a fi inventariata si comunica gestionarului dispozitia primita.

Pentru o mai buna desfasurare a operatiunii de inventariere, reprezentantii gestiunii ce urmeaza a fi inventariata, trebuie sa creeze conditiile corespunzatoare de lucru comisiei inventarierii.

3.5.4. Inventarierea propriu-zisa a stocurilor si stabilirea rezultatelor inventarierii

Procesul de inventariere al stocurilor de valori materiale se face pe gestiuni, pe locuri de depozitare, pe categorii de bunuri si in functie de regimul juridic al acestora. Inventarierea propriu-zisa a stocurilor are in vedere identificarea concreta a elementelor patrimoniale, stabilirea stocurilor faptice sau a soldurilor valorice si inscrierea lor in documente oficiale.

In urma inventarierii pot fi constatate doua categorii de diferente: plusuri si minusuri de inventar care direct sau indirect sunt generate de plusurile sau minusurile cantitative din gestiunile de stocuri; plusuri si minusuri de valoare aferente stocurilor inventariate care nu sunt generate de diferente cantitative dintre stocurile scriptice si cele faptice, ci de alti factori, cum ar fi: deprecieri, deteriorari, fluctuatii ale preturilor pe piata, s. a.

Stabilirea rezultatelor inventarierii presupune parcurgerea mai multor etape printre care amintim confruntarea faptic-scriptic, stabilirea lipsurilor imputabile, compensarea lipsurilor cu plusurile constatate, precum si scazamintele legale.

Rezultatele inventarierii se inregistreaza in evidenta tehnic-operativa si in contabilitate. Bilantul contabil se intocmeste pe baza registrului –inventar si a balantei de verificare, ale carui posturi trebuie verificate cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului.

CAPITOLUL IV. REFLECTAREA IN CONTABILITATE A PRINCIPALELOR OPERATIUNI PRIVIND STOCURILE SI GESTIUNEA ACESTORA LA S.C „CONSUC” S.A

4.1. Prezentare generala

Denumirea: S.C. CONSUC S.A. – SUCEAVA

Forma juridica:

Numar de inmatriculare Comertului : J 33/143/1991

Infiintarea societatii comerciale :

Societatea sub actuala denumire a fost infiintata in anul 1991.

Temeiul juridic de constituire a societatii comerciale H.G. nr. 1353 / 27.12.1990

Codul Unic de Inregistrare CUI / CIF : RO 3177822

Sediul principal :

Localitatea : Suceava , jud. SUCEAVA

Strada : Calea Unirii, nr. 37

Cod postal : 720156

Prefix : 0230, Tel. 517700 ; Fax : 517945

Capitalul social (RON) :

la infiintarea Societatii Comerciale : 748.522 lei

conform Hotararii Guvernului nr. 500/1994: reevaluarea terenului (Hotararea Adunarii Generale a Actionarilor din 02.02.2005, Act Aditional nr. 679/18.02.2005 inscris in Registrul Comertului la data de 07.03.2005, in baza Incheierii judecatorului delegat nr. 1360 din 07.03.2005) – 861.097,50 lei

conform Hotararii Guvernului nr. 983/1998 : reevaluarea cladirilor aflate in patrimoniu (conform raportului de evaluare cu indicii de inflatie) astfel :

-valoarea initiala cladiri : 1.020.052 lei

-valoarea reevaluata cladiri : 1.290.228,54 lei (+270.176,54 lei)

inregistrat Comertului-Suceava, conform ultimului Certificat de Inscriere Mentiuni nr. 29055 / 20.07.2007 in baza Incheierii judecatorului delegat nr. 366/23.07.2007 – 1.580.487,50 lei

Actiuni : Valoarea nominala : 2,50 ron

Numar : 632.195 bucati

Structura actionariatului :

Conform ultimului Certificat de Inscriere Mentiuni nr. 29055/ 20.07.2009, eliberat de Oficiul Registrului Comertului – Suceava la data de 20.07.2009 in baza Incheierii judecatorului delegat nr. 366/23.07.2009, structura actionariatului societatii este urmatoarea:

Sectorul de activitate : Cod 1533

Obiecte principale de activitate: Prelucrarea si conservarea fructelor si legumelor-cod 1533; Productia de ape minerale si bauturi racoritoare nealcoolice-cod 1598; Fabricarea sucurilor de fructe si legume-cod 1532. (Licenta de fabricatie: seria B nr. 23181 emisa la data de 02.11.2001).

Prezentarea societatii (scurt istoric):

Societatea pe parcursul celor 58 de ani de activitate a fost supusa mereu unui proces de modernizare si aliniere la cerintele pietii in etape de modernizare dupa cum urmeaza :

Anul 1976 – fabrica a fost dotata cu de teren arabil dispus in 4 ferme legumicole, primind numele de Intreprinderea pentru Industrializarea Legumelor si Fructelor.

Anul 1981 – IPILF Suceava a preluat printr-un protocol de Dornei, sectia de bauturi racoritoare din Suceava, si preia de .S. o suprafata de teren, constituind o ferma legumicola. Datorita traditiei in productia de bauturi racoritoare, fabrica a avut privelegiul de a produce Pepsi Cola, aceasta realizandu–se prin incheierea unui contract de prestari servicii impreuna cu concernul international Quadrant Amroq Beverage.

Anul 1990 – Prin aplicarea Hotararii Guvernului nr. 1353/1990, in luna decembrie IPILF Suceava se reorganizeaza si devine S.C. CONSUC S.A. Suceava, dupa care are loc deposedarea a 580 ha teren prin efectul Legii nr. 18/1990, fiind momentul in care nu s-a mai putut continua traditia de prelucrare a legumelor si fructelor.

Anul 2000 – Pachetul majoritar de actiuni a fost preluat prin vanzarea pachetului majoritar de actiuni al F.P.S. catre actionarul principal actual, domnul IFTODE IOAN.

Incepand cu anul 2001, S.C. CONSUC S.A. Suceava a inceput sa produca si bauturi racoritoare in diferite arome la 2litri si in sticle PET.

Societatea este de tip inchis conform Legii nr. 525/2002, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 165/2002 si a Instructiunii CNVM nr. 4/2004 , fiind radiata din evidenta CNVM conform ATESTAT nr. 248/29.11.2005

Proprietati ale societatii comerciale care sunt provenite prin nationalizare si/sau care sunt posibil revendicabile : NU

Prezentarea generala a capacitatilor de productie in functiune :

Productie realizata /an

Personal :

Numarul total de salariati la data de 31.12.2011 este de 128 persoane, din care:

a) Conducere : 2

b) Personal muncitor : 52

c) Alte categorii : 74

Numarul total de salariati la data de 29.02.2012 este de 121 persoane, din care:

a) Conducere : 2

b) Personal muncitor : 55

c) Alte categorii : 64

Principalele activitati, produse, servicii (cu pondere peste 15% din venitul total), conform datelor de bilant :

Principalele exporturi : NU

Litigii: NU

4.2. Principalele operatiuni economico-financiare privind elementele de stocuri

Registru jurnal

Intocmit la 29 februarie 2012

4.3. Date privind situatia patrimoniala

Descrierea pozitiei geografice a S.C. CONSUC S.A :

– Enumerarea si prezentarea pe scurt a tuturor amplasamentelor societatii :

S.C. CONSUC S.A.-Suceava este amplasata in cartierul Burdujeni, jud. Suceava, str. Calea Unirii nr. 37, fiind compusa din constructii care au fost modernizate dupa cum urmeaza :

– Hala 1; Hala 2; Hala 3; Depozit; Atelier; Punct termic; Cabina poarta; Parcari;

Spatii verzi.

– Sucursale si/sau filiale : NU

Terenurile :

Societatea detine Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, Seria M07 nr. 3050, emis de Ministerul Agriculturii,Padurilor si Dezvoltarii Rurale, pentru suprafata de 30.154,52 mp.

S.C. CONSUC S.A – Suceava nu mai are alte terenuri pentru care sa obtina Certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Cladiri principale

S.C. CONSUC S.A. – Suceava detine cladiri avand o suprafata totala construita de 22.039 mp si suprafata totala desfasurata de 23.457 mp , dupa cum urmeaza:

4.4. Date privind situatia economico-financiara

4.4.1. Marimea stocurilor si importanta evaluarii acestora (exemplu):

Pentru a reda importanta si rolul marimii stocurilor intr–o entitate, am ales Societatea Comerciala CONSUC SA care in martie 2010, a intrat in procedura de lichidare juridica, prima etapa a falimentului.

Volumul stocurilor detinute de o entitate depinde de cifra de afaceri prognozata, insa achizitionarea sau formarea acestora se realizeaza inaintea incheierii vanzarilor. Compania CONSUC, realizand o cifra de afaceri mai mica decat cea prognozata a inregistrat pierderi din detinerea de stocuri supradimensionate. Pe de alta parte, daca entitatea ar fi prognozat un volum al vanzarilor mai mic decat cel potential, aceasta s-ar fi confruntat cu un numar de comenzi nesatisfacute, ajungandu-se la pierderea clientilor.

In acest caz se pune problema stabilirii unui optim al stocurilor, iar metoda obisnuita este cea care foloseste modelul cantitatii comandate economic si care urmareste sa stabileasca optimul sau costul cel mai redus aferent cantitatii de stocuri care trebuie comandate. Costul reprezinta baza de evaluare a stocurilor, care trebuie sa se determine credibil in contextul si limitele stabilite de Standardul International de Contabilitate IAS 2.

Indicatori de analiza a activelor circulante privind gestiunea stocurilor:

Viteza de rotatie a fiecarei componente a stocurilor, exprimata atat in zile, cat si in numarul de rotatii, se exprima astfel:

Viteza de rotatie Viteza de rotatie

exprimata in zile exprimata numarul de rotatii

Dmf = SMP/CA*T respectiv Kmp = CA/SMP

Dpce = SPCE/CA*T respectiv Kpce = CA/SPCE

Dpf  = SPF/CA*T respectiv Kpf = CA/SPF

Dea = SA/CA*T respectiv Kea = CA/SA

Dma = SMA/CA*T respectiv Kma = CA/SMA

unde:

SMP – stocuri de materii prime;

SPCE – stocuri de productie in curs de executie;

SPF – stocuri de semifabricate, produse finite si produse reziduale;

SA – efective de animale ;

SMA – stocuril de marfuri si ambalaje;

CA – cifra de afaceri;

T – numarul de zile.

Din descompunerea acestei viteze partiale de rotatie, reiese viteza de rotatie totala a stocurilor, astfel:

Dz=∑Dsk

unde: Dsk reprezinta viteza de rotatie a stocurilor in stadiul “k”

Cum influenteaza inflatia evaluarea stocurilor

Pentru a exemplifica influenta inflatiei asupra stocurilor, se considera urmatoarea aplicatie:

S.C. CONSUC SA care are ca profil de activitate productia de ape minerale si bauturi nealcolice are ca un sold initial al stocului de materii prime de 3.000 lei. Viteza de rotatie este de 10 zile, iar indicele anual de crestere a preturilor este de 230%. La finele exercitiului, soldul final este de 3.500 lei. Ajustarea stocului final la inflatie se poate face aplicand „tehnica soldurilor” care presupune urmatorul demers:

1. determinarea numarului mediu de rotatii lunar:

30 zile/10 zile = 3 rotatii / luna

2. determinarea ratei medii a inflatiei (Ri) pe o rotatie:

Ri anuala = IPC – 100% = 230% – 100 % = 130% pe an

Ri lunara = 130%/12 = 10,83% pe luna

Ri rotatie = 10,83%*12/3*12 = 3,61% pe rotatie

3. determinarea valorii actuale a stocului (Va)

Va = Stoc final + Stoc final * Ri rotatie = 3500 +3500*3,61= 16.135 lei

determinarea ajustarii la inflatie (Ai):

Ai = Va – Sold final = 16.135 – 3.500 = 12.635 lei

Ajustarea stocului cu 12.635 lei indica o apreciere medie a inflatiei dupa tehnica soldurilor. Intrucat viteza de rotatie este mare si rata inflatiei lunare este ridicata, se impune aplicarea principiului prudentei, in paralel cu o analiza structurale al vechimii fiecarui tip de materie prima din stoc.

In consecinta, efectul inflatiei trebuie analizat foarte atent, deoarece va duce la cresterea nivelului optim al stocurilor, daca felul de stocuri specific entitatii economice respective sufera de o rata a inflatiei mai mare decat cea medie si invers.

4.4.2 Metode de evaluare si inregistrare in contabilitate a stocurilor

1.Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu

Metoda pretului cu amanuntul:

In cadrul firmei SC “CONSUC” SA la data de 1 iunie N, stocul de marfuri la pret cu amanuntul, inclusiv TVA era 8.211 de lei, adaos comercial 15%, TVA 24%(cost de achizitie 6.000 lei, adaos comercial 900 lei si TVA neexigibila 1311 lei). Se achizitioneaza marfuri la pret de cumparare de 12.000 lei, TVA 24% ce se achita prin banca. Cota de adaos comercial este de 20% din pretul de cumparare.

Se vand in numerar marfuri in valoare de 8500 lei, inclusiv TVA(vanzare la pret cu amanuntul). Se scot din evidenta marfurile livrate.

Se inregistreaza achizitia marfurilor de la furnizor

% = 401 13.080 lei

371 12.000 lei

Metoda pretului cu amanuntul 4426 1.080 lei (12000lei * 24%)

2. Se inregistreaza formarea pretului cu amanuntul

371 = % 5.136 lei

378 2.400 lei (12.000 lei * 20%)

4428 2.736 lei [(12.000lei + 2.400 lei )*24%]

Pretul cu amanuntul este de 5.136+12.000=17.136 lei

3. Se inregistreaza obligatia fata de furnizori

4426 = 401 1.080 lei (13.080 lei-12.000 lei)

4. Se inregistreaza achitarea prin banca a facturii

401 = 5121 13.080 lei

5. Se inregistreaza vanzarea marfurilor la pret cu amanuntul

5311 = % 8.500 lei

707 7.142,86 lei ( 8.500 lei-1.357,14 lei=7.142,86 lei)

4427 1.357,14 lei

TVA= 8.500*24/119= 1.357,14 lei

Se inregistreaza descarcarea din gestiune a marfurilor vandute

% = 371 8.500 lei

607 6.214,29 lei

378 928,57 lei

4428 1.357,14 lei

lei

Evaluarea elementelor de stocuri la cost de achizitie, exemplu pe firma:

Societatea comerciala „CONSUC” SA se aprovizioneaza cu marfuri conform facturii in valoare de 1.000.000 lei, TVA 24%, rabat 2%, remiza 10%, scont de decontare 1%:

Marfuri 1.000.000 lei

Rabat 2% 20.000 lei

1.020.000 lei

Remiza 10% 102.000 lei

Neta comerciala 898.000 lei

Scont de decontare 8.980 lei

Neta financiara 889.000 lei

TVA deductibila 169.914 lei

Neta de plata 1.058.934 lei

– inregistrarea facturii de cumparare a marfurilor

% = 401 1.058.934 lei

371 „Furnizori” 989.000 lei

„Marfuri”

4426 169.914 lei

„TVA deductibila”

– inregistrarea decontarii facturii, conform facturii si dispozitiei de plata

401 = % 1.093.584 lei

„Furnizori” 5121 1.058.934 lei

„Disponibil la banci in lei”

767 34.650 lei

„Venituri din sconturi obtinute”

Evaluarea elementelor de stocuri la cost de productie. Exemplu:

SC „CONSUC” S.A. a fabricat in exercitiul N cantitatea de 700 buc. din produsul A, pentru care s-au efectuat urmatoarele cheltuieli:

– cheltuieli directe 300.000 lei

– cheltuieli indirecte 90.000 lei

cheltuieli fixe 50.000 lei

cheltuieli variabile 40.000 lei

– cheltuieli generale 70.000 lei

– cheltuieli de desfacere 15.000 lei

Capacitatea normala de productie a societatii pentru produsul A este de 1200 bucati.

Calculul regiei fixe recunoscuta drept cheltuiala a perioadei in exercitiul N (RFP):

Calculul regiei fixe incorporabila in costul stocului(RFI):

RFI= Regie fixa totala – RFP

RFI= 50.000 – 20833,33= 29.166,67 lei

Calculul costului de productie total(CPT)

– cheltuieli directe 300.000 lei

– cheltuieli indirecte fixe(incorporabile) 29.166,67 lei

– cheltuieli variabile 40.000 lei

TOTAL 369.166,67 lei

Calculul costului de productie unitar (CPU):

CPU= 369.166,67/700= 527,381 lei /buc.

5. Calculul cheltuielilor neincorporabile in costul stocului:

– cheltuieli generale 70.000 lei

– cheltuieli de desfacere 15.000 lei

– regia fixa recunoscuta drept cheltuiala a perioadei 20.833,33 lei

TOTAL 126.666,66 lei

Rezulta ca nivelul costului unitar de productie creste proportional cu scaderea volumului de productie sub capacitatea normala si scade atunci cand volumul productiei depaseste capacitatea normala de productie.

2.Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

Valoarea de inventar se determina odata cu efectuarea inventarierii cel putin odata pe an, de obicei inaintea inchiderii exercitiului, de unde reiese si denumirea de valoarea actuala.

Cu ocazia inventarierii se stabilesc diferentele intre scriptic si faptic care pot fi diferente in plus sau in minus.

Exemplu la SC CONSUC SA Suceava:

Valoarea contabila scriptica a gestiunii este de 464.110.99 lei

Valoarea faptica de inventar a gestiunii este de 461.950,40 lei

Diferenta = 2.160.59

In urma valorificarii inventarului s-au constatat:

PLUS BRUT = 1.270.41 lei

MINUS BRUT = 3431.00 lei

La produsele cu aceeasi denumire si acelasi pret s-au acordat compensari in valoare de 1020.44 lei la sortimentul Freedom 0.5l; 2.5l; si Fructa 2l.

In urma compensarilor a rezultat:

PLUS NET = 249.97 lei

MINUS NET = 2410.56 lei

Pentru plusuri si minusuri nota explicativa va fi data de gestionar.

Imputarea minusului la pretul de livrare 2.976 st. X0.88lei = 2618.88 + 24% TVA628.53 = 3247.41 lei

Evaluarea stocurilor la inchiderea exercitiului financiar

La data incheierii exercitiului financiar, evaluarea elementelor de stocuri presupune reflectarea acestor elemente in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare pusa de acord cu rezultatele evaluarilor la inventariere. In acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea de utilitate stabilita pe baza inventarierii, comparatie ce poate avea urmatoarele consecinte:

au rezultat diferente in plus pentru elementele de stocuri, intre valoarea de inventar si valoarea de intrare; in situatiile financiare anuale, acestea sunt evaluate la valoarea de intrare. Plusul de evaluare nu se inregistreaza in contabilitate, situatie in care imobilizarile raman reflectate in contabilitatea curenta la valoarea de intrare.

s-au constatat diferente in minus pentru elementele de stocuri, intre valoarea de inventar si valoarea contabila neta. Evaluarea acestora in situatiile financiare se face la valoarea lor de intrare. In aceasta situatie, se efectueaza o ajustare pentru deprecierea sub forma unui provizion(conform dictionarului economic provizionul este un fond constituit intr-o perioada de gestiune, pe seama cheltuielilor, cu scopul acoperirii riscurilor si a pierderilor posibile datorita deprecierii bunurilor si a cresterii obligatiilor) pentru depreciere daca aceasta are caracter reversibil sau pierderea de valoare a acestor elemente.

4.Evaluarea la iesirea din patrimoniu

1. Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calculul prin raportarea valorii stocului initial si a valorii intrarilor la cantitatea initiala si cantitatea intrata.

Prevazute de standarde ca tratament de baza, metoda costului mediu ponderat este un compromis intre metoda FIFO si metoda LIFO. Ea nu tine cont de felul in care bunurile circula in cadrul intreprinderii.

Metoda costului mediu ponderat dupa fiecare intrare (CMPUI), consta in faptul ca dupa fiecare intrare in stoc se va calcula un cost mediu ponderat, dupa urmatoarea relatie:

Pe baza datelor enuntate mai sus, metoda costului mediu ponderat dupa fiecare intrare (CMPUI) este prezentata in tabelul 2.1:

Tabel 2.1

Metoda costului mediu ponderat total dintr-o perioada (CMPTI) presupune determinarea mediei ponderate a costurilor, periodic, de regula la sfarsitul lunii.

Pornind de la datele de mai sus, tabelul 2.2, aferent metodei CMP al tuturor intrarilor se prezinta astfel:

Tabel 2.2.

2. Metoda “primului intrat – primului iesit” (FIFO) are la baza ideea ca primele loturi de bunuri achizitionate sunt primele care se dau in consum sau sunt vandute la valoarea de intrare a primei intrari aferente unui lot.

Conform metodei FIFO, costul aferent bunurilor existente in stoc la sfarsitul exercitiului provin din ultimele cumparari, iar costul bunurilor vandute (consumate) provin din cumpararile anterioare evaluate la preturile cele mai vechi.

Printre avantajele metodei FIFO amintim:

– este simpla de aplicat;

– stocurile finale sunt evaluate la valorile cele mai recente si sunt, mai apropiate de realitatea economica.

Metoda FIFO prezinta si o serie de dezavantaje:

– iesirile din stoc sunt subevaluate in perioada de inflatie, ceea ce conduce la o minimizare a cheltuielilor si la o supraevaluare a rezultatului final;

– invers, iesirile din stoc sunt supraevaluate intr-o perioada de scadere a preturilor, deci costurile se coreleaza cu intarziere cu variatiile de pret.

Pentru exemplificarea utilizarii acestei metode se au in vedere datele din tabelul 2.3

Tabel nr. 2.3.

3. Metoda ultimul intrat – primul iesit (LIFO), ce este prevazuta de standarde ca tratament alternativ, se bazeaza pe presupunerea ca ultimele articole cumparate sunt primele vandute (consumate). Sugestiv pentru exemplificarea acestei metode este tabelul 2.4:

Tabel 2.4.

Printre avantajele metodei LIFO trebuie avute in vedere urmatoarele:

– iesirile de stoc sunt evaluate la costurile cele mai recente;

– fenomenul invers se produce intr-o perioada de scadere a preturilor;

– in perioada de inflatie consumurile sunt supraevaluate, in comparatie cu metoda FIFO, ceea ce conduce la o majorare a cheltuielilor si la o diminuare a rezultatului financiar, deci o micsorare a impozitului pe profit.

Dezavantajele acestei metode sunt urmatoarele:

– costurile se coreleaza cu variatiile de pret, dar stocul este supraevaluat in caz de depreciere monetara;

– in perioada de crestere puternica preturilor, entitatea patrimoniala, care poate fixa preturile sale de vanzare dupa costurile complete, este interesata sa urmareasca ca, preturile de vanzare sa urmeze imediat preturilor sale de cumparare, astfel incat preturile de vanzare sa genereze o rezerva suficienta pentru a face fata cumpararilor.

Desi LIFO nu mai este permisa in situatiile financiare conforme cu IFRS, deoarece aceasta metoda are drept rezultat un venit mai mic si deci impozite mai mici, iar statul are de pierdut in acest sens, unele jurisdictii continua sa permita utilizarea formulei LIFO. Atunci cand se compara entitati din acelasi sector de activitate, stocurile trebuie ajustate la FIFO in scopul asigurarii comparabilitatii.

In Franta, metoda LIFO nu poate fi utilizata din motive fiscale, in intocmirea situatiilor financiare individuale, dar, in mod logic, utilizarea ei este permisa in cazul situatiilor financiare consolidate. Pentru a evidentia impactul pe care metodele LIFO si FIFO il au asupra variabilelor din situatiile financiare anuale, elocventa este tabelul 2.5.:

Tabel 2.5.

Dupa parerea mea, in perioada de inflatie este indicat ca entitatile sa utilizeze metoda ultimul intrat – primul iesit (LIFO), deoarece aceasta are ca rezultat o descrestere a datoriei fiscale catre stat. Totusi in perioada de deflatie, efectul produs entitatilor este cel contrar, constatandu-se o majorare a datoriei fiscale curente.

4. Metoda preturilor standard (prestabilite) sau a preturilor fixe presupune evaluarea iesirilor la acelasi pret cu care au fost inregistrate in momentul intrarii, preturi determinate cu anticipatie pe baza costurilor medii ale bunurilor respective dintr-o perioada anterioara. In aceste conditii, diferentele dintre costurile de achizitie sau costurile efective se reflecta ca diferente de pret, motiv pentru care la sfarsitul perioadei de gestiune se pune problema repartizarii acestora in costuri in baza unui coeficient de repartizare determinat cu date adunate de la inceputul anului, si anume:

Cateva din avantajele metodei costurilor standard sunt:

– costurile sunt cunoscute pe durata unui exercitiu;

– valoarea stocurilor la sfarsitul perioadei de gestiune va fi cunoscuta foarte repede;

– costurile prestabilite sunt si baza controlului gestionar si a evaluarii rezultatelor.

Printre dezavantajele acestei metode amintim:

– costurile utilizate nu sunt costuri reale;

– la sfarsitul exercitiului trebuie sa se procedeze la o apropiere intre rezultatele analitice si cele ale contabilitatii financiare cu scopul de a corecta diferentele de evaluare a costurilor.

Folosind datele din exemplul anterior si luand in considerare ca CMUPt de 12,34 lei este costul standard, rezulta urmatoarea evaluare a iesirilor si a stocurilor finale:

E = 800*12,34 = 9.872 lei

Sf = Si +I -E= 5.000+5.400-9.872 =528 lei, Sf ce corespunde unui cost unitar de 12, 34 lei.

Analiza comparativa a acestor metode reliefeaza o serie de aspecte ce sunt redate in tabel nr. 2.6.:

Tabel 2.6.

In urma realizarii analizei comparative, se constata ca rezultatul exercitiului nu depinde doar de performantele economice si financiare ale entitatii economice, ci si de optiunile metodologice pe linie de evaluare a stocurilor din patrimoniu.

In afara acestor metode de evaluare a iesirilor din gestiune prevazute de normele reglementate in vigoare (OMFP 3055/2009) in practica internationala mai sunt utilizate o serie de metode: metoda identificarii specifice; metoda “costului de inlocuire” sau “urmatorul intrat – primul iesit” (NIFO);

5. Metoda identificarii specifice este folosita pentru evaluarea stocurilor produse si destinate unor proiecte speciale, precum si pentru cele care nu sunt reciproc substituibile.

Evaluarea stocurilor prin metoda identificarii specifice este redata in tabel nr. 2.7.:

Tabel nr. 2.7.

Prin identificarea cantitatilor de materii prime ce compun stocul final de 500 de bucati, evaluate la 1.608 lei, s-a putut determina valoarea materiilor prime consumate ca fiind de 2.175 lei.

Utilizarea metodei identificarii specifice este posibila in operatiunile de vanzare – cumparare a unor articole de valoare mare, precum automobilele, operele de arta, s. a. Aceasta metoda prezinta o serie de dezavantaje, printre care amintim:

– in multe cazuri este dificile si incomod sa se tina evidenta achizitionarii si vanzarii unor articole individuale;

– atunci cand o entitate opereaza cu articole de aceeasi natura, identificarea articolului care a fost vandut devine arbitrara; prin urmare, entitatea isi poate spori sau reduce venitul net, optand pentru trecerea la livrari a articolelor cu un cost mai mare sau mai mic.

6. Metoda “costului de inlocuire” sau “urmatorul intrat – primul iesit” (NIFO) nu se aplica in Romania, ea presupunand evaluarea iesirilor din stoc la valoarea de inlocuire sau la pretul zilei, metoda indicata in perioadele de hiperinflatie, pentru a realiza concordanta intre evolutia costurilor de achizitie si evolutia pretului de vanzare. Valoarea de inlocuire este cunoscuta ca o “suma pe care entitatea economica accepta sa o plateasca pentru achizitionarea unui bun de substituire care sa permita asigurarea unui flux identic de bunuri si servicii in aceleasi conditii de exploatare”.

Aceasta metoda prevede o serie de avantaje, precum:

– valoarea iesirilor este cunoscuta pe intreaga perioada de gestiune;

– costul estimat sau costul de inlocuire reprezinta un adevarat cost economic, motiv pentru care este recomandata in perioadele de hiperinflatie sau pentru entitatile care utilizeaza bunuri ce devin foarte repede perisabile.

Un dezavantaj al metodei NIFO il constituie costurile utilizate, care sunt costuri aproximate. Din acest motiv, pentru a corecta evaluarea costului, la sfarsitul perioadei de gestiune are loc o apropiere intre rezultatele analitice si rezultatele contabilitatii financiare.

Uneori, este necesar sa se estimeze valoarea stocului final.

Eficienta politicii de aprovizionare constituie o premisa esentiala a optimizarii performantelor unei entitati economice. Procesul de aprovizionare a stocurilor poate fi structurat pe patru componente:

crearea fluxurilor fizice;

ajustarea fluxurilor fizice in functie de nevoile intreprinderii;

gestiunea stocurilor;

gestiunea furnizorilor.

Exemplu: La SC “CONSUC” SA aceasta evolutie se prezinta in tabelul 3.1:

Tabel 3.1.

In urma analizei efectuate la nivelul entitatii economice se constata o crestere a stocurilor si o scadere a vitezei de rotatie a acestora in anul 2010,respectiv in anul 2011 in comparatie cu anul 2009.

Analiza stocurilor finale de produse finite se poate face luand in calcul influenta stocului initial, a intrarilor si iesirilor. Pentru SC “CONSUC” SA, analiza stocurilor de produse finite se face pe baza datelor din tabelul 3.2.:

Tabel 3.2.

Modificarea stocului final de produse finite (∆) :

∆ Sf = 510 – 700 = -190 mil. lei

Influenta modificarii stocului initial asupra stocului final:

∆ Si = 960 – 1000 = – 40 mil. lei

In urma calculelor efectuate se observa o scadere a stocului final de produse finite in anul 2011 fata de anul precedent (2010), situatie ce a dus la diminuarea stocurilor, care intr-un viitor apropiat ar putea avea consecinte negative.

4.4.2.Situatia economico-financiara

* Rezultatul financiar anul 2009 – Profit net : 2897

– Pierdere : –

* Rezultatul financiar anul 2010 – Profit net : 11600

– Pierdere : –

* Rezultatul financiar anul 2011 – Profit net : 8435

– Pierdere : –

Bilant simplificat – lei –

Contul de profit si pierderi – lei –

Activul net contabil -lei –

Datorii. Creante -lei –

CAPITOLUL V. CONCLUZII SI PROPUNERI

Pe parcursul acestei lucrari nu am intampinat greutati, deoarece domnul profesor coordonator mi-a fost alaturi oferindu-mi idei, instructiuni si o diversitate de materiale didactice de nivel inalt din domeniul contabilitatii cu ajutorul carora am reusit sa structurez aceasta lucrare.

Astfel am incercat sa concentrez prezentarea urmarind cateva aspecte esentiale in conformitate cu titlul acesteia. Un prim aspect il constituie Organizarea sistemului informational contabil al stocurilor in entitatile economice, urmat de Probleme de evaluare si gestionare a stocurilor si productiei in curs, apoi Ciclul de exploatare si gestiunea stocurilor in cadrul entitatii economice, si nu in ultimul rand Conceptul de control al stocurilor.

Oprindu-ma la primul aspect Organizarea sistemului informational contabil al stocurilor in entitatile economice, pot spune despre contabilitatea stocurilor ca are o importanta majora pentru multe entitati datorita semnificatiei sale din Contul de profit si pierdere si din Bilant.

Un alt aspect urmarit in lucrare il reprezinta evaluarea, una din cele mai interesante si dezbatute probleme in contabilitate, ce se impune a fi solutionata intr-o maniera unitara pentru toate intreprinderile. Pentru evaluarea stocurilor exista o serie de metode agreate si recomandate de Standardul International de Contabilitate IAS 2 „Stocuri” in scopul prezentarii lor in Situatiile Financiare.

Evolutia contabilitatii este evidentiata prin tendinte de normalizare si armonizare contabila internationala. Culegerea, prelucrarea si comunicarea datelor din sfera de cunoastere a contabilitatii este generata de un ansamblu de norme, principii, regui si proceduri, in acest mod fiind posibila solutionarea optima a problemelor de contabilitate precum si obtinerea unor informatii relevante, comparabile si compatibile.

Armonizarea contabila internationala este procesul prin care regulile si normele nationale, diferite de la o tara la alta, uneori divergente, sunt perfectionate pentru a fi facute comparabile si a se da interpretari evenimentelor si tranzactiilor. Aceasta este considerata un proiect ambitios, dar de importanta majora, atat pentru utilizatorii informatiilor contabile, cat si pentru normalizatorii contabili. Nevoia de armonizare si uniformitate in contabilitate impune normalizarea sa, astfel materializandu-se obiectivele, conceptele, metodele si regulile privind productia si utilizarea informatiei contabile.

Normalizarea contabila reprezinta procesul de aplicare deliberata a normelor de contabilitate pentru solutionarea corecta a problemelor peivind productia si utilizarea informatiei contabile.

Organismul, prin intermediul caruia se realizeaza normalizarea contabila internationala il constituie Comitetul International de Standarde Contabile (IASC). In ceea ce priveste armonizarea internationala in domeniul stocurilor, norma care reglementeaza acest capitol al contabilitatii este IAS 2 “Stocuri”. Standardul ofera informatii referitoare la recunoasterea valorii stocurilor la data bilantului, determinarea costului stocurilor si recunoasterea cheltuielilor cu stocurile, considerand orice inregistrare la valoarea realizabila neta, precum si indicatii referitoare la procedeele practice de determinare a costului stocurilor.

Contabilitatea stocurilor are o importanta majora pentru multe entitati datorita semnificatiei sale din contul de profit si pierdere si din bilant. Pe parcursul lucrarii am analizat definitiile date de diversi autori si de Standardul International de Contabilitate IAS 2 „Stocuri” si s-a putut constata o opinie unanim acceptata cu privire la rolul stocurilor in desfasurarea normala a activitatii economice

In concluzie, putem afirma ca elementele de stocuri sunt absolut necesare desfasurarii activitatii entitatii, eficienta acesteia avand de suferit atat in cazul inexistentei stocurilor sau a insuficientei acestora, cat si atunci cand ele sunt in exces. In opinia mea, stocurile aflate peste optimul de comandat determina in plan financiar pierderi, ca urmare trebuie acordata o atentie sporita in prognozarea corecta a cifrei de afaceri pentru viitor.

BIBLIOGRAFIE

1. Boghean, F., – „Audit intern”, Curs invatamant la distanta,

Universitatea Stefan cel Mare, Suceava, 2008.

2. Bostan, I., – „Investigatii financiare”, Editura Tipo Moldova,

Iasi, 2007

3. Budugan, D., Berheci, I., – „Modele de gestiune interna a stocurilor si

calculatia costurilor”, Editura Cantes, Iasi, 1998.

4. Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Betianu, L., – Contabilitate de gestiune, Editura

CECCAR, Bucuresti, 2007.

5. Burciu, A., – „MBO si ciclul afacerilor”, Editura Economica,

Bucuresti, 1999.

6. Budugan, D., – „Contabilitate si control de gestiune”, Editura

Sedcom Libris, Iasi, 2002.

7. Dragota, V., Ciobanu, A., Obreja, L., Dragota, M., – „15. Dragota, V., Ciobanu, A., Obreja, L., Dragota, M., Management financiar”, vol. I,

Editura Economica, Bucuresti, 2003.

8. Dumitru, M., – „Gestiunea financiara a intreprinderii”, Editura

Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2003.

9. Dumitriu, A. Si altii – „Evaluare, estimare si calcul privind gestiunea

stocurilor in cadrul entitatii economice”,

Olimpiada nationala a studentilor economisti, editia

a II a, Sectiunea Contabilitate si informatica de

gestiune, Alba Iulia, 2007.

10. Feleaga, N., Malciu, L., – „Recunoastere, evaluare si estimare in

contabilitatea internationala”, Editura

CECCAR, Bucuresti, 2004.

11. Fundatura, D., – „Managementul resurselor materiale”, Editura

Economica, Bucuresti, 1999.

12. Halpern, P., Weston, J., F., Brigham, E., – „Finante manageriale”, Editura Economica,

Bucuresti, 1998

13. Hlaciuc, E., Mihalciuc, C., Chirita, I., – „Aspecte practice privind contabilitatea

financiara a entitatilor economice”, Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2007.

14. Hlaciuc, E., Mihalciuc, C., – Contabilitate financiara fundamentala, Curs

invatamant la distanta, Universitatea Stefan cel

15. Hlaciuc, E.,Mihalciuc, C., – Organizarea contabilitatii financiare a entitatilor economice, Editura didactica si pedagogica – RA, 2008

15. Iacob, C., – „Sistemul informational contabil la nivelul

firmei”, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,

2004.

16. Mates, D., Matis, D., Cotlet, D., – „Contabilitatea financiara a entitatilor

economice”, Editura MIRTON, Timisoara, 2006.

17.Mates D., Delia D., Bostan I., Grosu V., Dima S., Stet M., Paiusan L., Socoliuc M., Puscas A. – „Contabilitate financiara”- conforma cu Directiva a IV- a a Comunitatilor Economice Europene, Editura Gutenberg, Arad, 2010

17. Mihalciuc, C., – „Abordari conceptuale privind ciclul de

exploatare si gestiunea stocurilor, Sesiune

stiintifica cu participare internationala

“Economia romaneasca – prezent si perspective”,

Volumul III, Editura Universitatii, Suceava, 2005.

18. Mihalciuc, C., – „Contabilitate financiara aptofundata”, Curs

invatamant la distanta, Universitatea Stefan cel

19. Munteanu, V., – „Contabilitatea financiara a intreprinderii”,

vol. 2, Editura Lucman Serv, Bucuresti, 1998.

20. Paraschivescu, M. ,D., Pavaloaia, W. , Radu, F., Olaru, G., D., – „Contabilitate

financiara – aplicatii si studii de caz”, Editura

Tehnopress, Iasi, 2007.

21. Pantea, P., Pop, A., – „Contabilitatea financiara a intreprinderii”,

Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004.

21.Pantea I.P., Bodea Gh., -„Contabilitate romaneasca”, 2006

22. Pantea, I., P., – „Managementul contabilitatii romanesti”,

Editura National, Bucuresti, 2000.

23. Perochon, C., Dubrulle, L., – „Contabilitate financiara”, traducere si revizie

stiintifica: Mihai Ristea, Corina Dumitru, Editura

Economica, Bucuresti, 2002.

24. Petris, R., – “Bazele contabilitatii”, Breviar, Editura a III a,

Gorun, Iasi, 2006.

25. Popa, A., F., Nichita, M., Pitulice, I.,

C., Jianu, I., – „Studii practice privind aplicarea

Standardelor de Raportare Financiara in

Romania”, Editura Contaplus, Iasi, 2007.

Editura Intelcredo, Deva, 2002.

26. Ristea, M., – „Contabilitatea financiara a intreprinderii”,

Editura Universitara, Bucuresti, 2005.

27. Saguna, D., D., – „Drept financiar si fiscal”, vol. I, Editura Oscar

Print, Bucuresti, 1997.

28. Tulvinschi, M., – „Gestiunea, contabilitatea si controlul

stocurilor”, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2009.

29. Tugui, A., – „Inflatie si contabilitate”, Editura Junimea,

1998.

30. Voica, V., – „Contabilitatea – Principii si aplicatii

practice privind noul sistem de contabilitate

modern”, Editura Eurounion, Oradea, 1993, si

Ristea, M., – „Metode si politici contabile de

intreprinderi”, Editura Tribuna Economica,

Bucuresti, 2000.

31. ***Congresul al XVI-lea al profesiunii contabile din Romania, Editura CECCAR,

Bucuresti, 2006.

32. ***Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania, Ghid pentru intelegerea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate, IAS 2 Stocuri, Editura CECCAR, Bucuresti, 2004

33. ***Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania, Congresul al XVI – lea al profesiei contabile din Romania, Editura CECCAR, Bucuresti, 2006.

34. ***Gestiunea si contabilitate firmei – Tratamente contabile si informationale privind stocurile – ghid de aplicare IAS 2 „Stocuri”, Numarul 1, Ianuarie 2007.

35. ***OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu Directivele europene.

36. *** Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii nr. 82/1991.

37. ***Standardele Internationale de Contabilitate 2000, Editura Economica, Bucuresti, 2000.

BIBLIOGRAFIE

1. Boghean, F., – „Audit intern”, Curs invatamant la distanta,

Universitatea Stefan cel Mare, Suceava, 2008.

2. Bostan, I., – „Investigatii financiare”, Editura Tipo Moldova,

Iasi, 2007

3. Budugan, D., Berheci, I., – „Modele de gestiune interna a stocurilor si

calculatia costurilor”, Editura Cantes, Iasi, 1998.

4. Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Betianu, L., – Contabilitate de gestiune, Editura

CECCAR, Bucuresti, 2007.

5. Burciu, A., – „MBO si ciclul afacerilor”, Editura Economica,

Bucuresti, 1999.

6. Budugan, D., – „Contabilitate si control de gestiune”, Editura

Sedcom Libris, Iasi, 2002.

7. Dragota, V., Ciobanu, A., Obreja, L., Dragota, M., – „15. Dragota, V., Ciobanu, A., Obreja, L., Dragota, M., Management financiar”, vol. I,

Editura Economica, Bucuresti, 2003.

8. Dumitru, M., – „Gestiunea financiara a intreprinderii”, Editura

Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2003.

9. Dumitriu, A. Si altii – „Evaluare, estimare si calcul privind gestiunea

stocurilor in cadrul entitatii economice”,

Olimpiada nationala a studentilor economisti, editia

a II a, Sectiunea Contabilitate si informatica de

gestiune, Alba Iulia, 2007.

10. Feleaga, N., Malciu, L., – „Recunoastere, evaluare si estimare in

contabilitatea internationala”, Editura

CECCAR, Bucuresti, 2004.

11. Fundatura, D., – „Managementul resurselor materiale”, Editura

Economica, Bucuresti, 1999.

12. Halpern, P., Weston, J., F., Brigham, E., – „Finante manageriale”, Editura Economica,

Bucuresti, 1998

13. Hlaciuc, E., Mihalciuc, C., Chirita, I., – „Aspecte practice privind contabilitatea

financiara a entitatilor economice”, Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2007.

14. Hlaciuc, E., Mihalciuc, C., – Contabilitate financiara fundamentala, Curs

invatamant la distanta, Universitatea Stefan cel

15. Hlaciuc, E.,Mihalciuc, C., – Organizarea contabilitatii financiare a entitatilor economice, Editura didactica si pedagogica – RA, 2008

15. Iacob, C., – „Sistemul informational contabil la nivelul

firmei”, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,

2004.

16. Mates, D., Matis, D., Cotlet, D., – „Contabilitatea financiara a entitatilor

economice”, Editura MIRTON, Timisoara, 2006.

17.Mates D., Delia D., Bostan I., Grosu V., Dima S., Stet M., Paiusan L., Socoliuc M., Puscas A. – „Contabilitate financiara”- conforma cu Directiva a IV- a a Comunitatilor Economice Europene, Editura Gutenberg, Arad, 2010

17. Mihalciuc, C., – „Abordari conceptuale privind ciclul de

exploatare si gestiunea stocurilor, Sesiune

stiintifica cu participare internationala

“Economia romaneasca – prezent si perspective”,

Volumul III, Editura Universitatii, Suceava, 2005.

18. Mihalciuc, C., – „Contabilitate financiara aptofundata”, Curs

invatamant la distanta, Universitatea Stefan cel

19. Munteanu, V., – „Contabilitatea financiara a intreprinderii”,

vol. 2, Editura Lucman Serv, Bucuresti, 1998.

20. Paraschivescu, M. ,D., Pavaloaia, W. , Radu, F., Olaru, G., D., – „Contabilitate

financiara – aplicatii si studii de caz”, Editura

Tehnopress, Iasi, 2007.

21. Pantea, P., Pop, A., – „Contabilitatea financiara a intreprinderii”,

Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004.

21.Pantea I.P., Bodea Gh., -„Contabilitate romaneasca”, 2006

22. Pantea, I., P., – „Managementul contabilitatii romanesti”,

Editura National, Bucuresti, 2000.

23. Perochon, C., Dubrulle, L., – „Contabilitate financiara”, traducere si revizie

stiintifica: Mihai Ristea, Corina Dumitru, Editura

Economica, Bucuresti, 2002.

24. Petris, R., – “Bazele contabilitatii”, Breviar, Editura a III a,

Gorun, Iasi, 2006.

25. Popa, A., F., Nichita, M., Pitulice, I.,

C., Jianu, I., – „Studii practice privind aplicarea

Standardelor de Raportare Financiara in

Romania”, Editura Contaplus, Iasi, 2007.

Editura Intelcredo, Deva, 2002.

26. Ristea, M., – „Contabilitatea financiara a intreprinderii”,

Editura Universitara, Bucuresti, 2005.

27. Saguna, D., D., – „Drept financiar si fiscal”, vol. I, Editura Oscar

Print, Bucuresti, 1997.

28. Tulvinschi, M., – „Gestiunea, contabilitatea si controlul

stocurilor”, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2009.

29. Tugui, A., – „Inflatie si contabilitate”, Editura Junimea,

1998.

30. Voica, V., – „Contabilitatea – Principii si aplicatii

practice privind noul sistem de contabilitate

modern”, Editura Eurounion, Oradea, 1993, si

Ristea, M., – „Metode si politici contabile de

intreprinderi”, Editura Tribuna Economica,

Bucuresti, 2000.

31. ***Congresul al XVI-lea al profesiunii contabile din Romania, Editura CECCAR,

Bucuresti, 2006.

32. ***Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania, Ghid pentru intelegerea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate, IAS 2 Stocuri, Editura CECCAR, Bucuresti, 2004

33. ***Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania, Congresul al XVI – lea al profesiei contabile din Romania, Editura CECCAR, Bucuresti, 2006.

34. ***Gestiunea si contabilitate firmei – Tratamente contabile si informationale privind stocurile – ghid de aplicare IAS 2 „Stocuri”, Numarul 1, Ianuarie 2007.

35. ***OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu Directivele europene.

36. *** Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii nr. 82/1991.

37. ***Standardele Internationale de Contabilitate 2000, Editura Economica, Bucuresti, 2000.