Reflectarea Imaginii Femeii In Media Si Tiparele Estetice Distructive
LUCRARE DE LICENȚĂ
REFLECTAREA IMAGINII FEMEII IN MEDIA SI TIPARELE ESTETICE DISTRUCTIVE
ABREVIERI
alin. = alineat(ul);
art. = articol(ul);
cit. = citat(ul);
cf. = confer (compară);
e. g. = exempli gratia (de exemplu);
ed. = Ed.;
ed = ediția;
et al. = et alii (și alți autori);
i. e. = id est (adică);
ibid. = ibidem (în același loc);
id. = idem (același);
infra. = mai jos;
lit. = litera;
loc. cit. = loco citao;
nr. = număr(ul);
op. cit. = operă citată;
p. = pagina;
passim = pe alocuri;
sq. = sequens;
supra = mai sus;
urm. = următoarele;
vol = volum(ul).
Cuprins:
Titlu: Reflectarea imaginii femeii in media si tiparele estetice distructive
CAPITOLUL I- Glorificarea idealului feminin de tabloid
1.Suplețea- standardul de frumusețe promovat de media
2.Criteriile estetice sugerate de publicațiile de life-style
3.Formarea portretului perfect, imposibil de atins
4. Comparațiile sociale, survenite tiparelor de life-style din media
5. Idealul hollywood – ian de frumusețe
6. Epoca fast-food si contrastul trupului perfect
CAPITOLUL II – Cum influențează mass media imaginea de sine
1. Imaginea femeii ca obiect
2. Patul lui Procust, in varianta Photoshop
3. Obsesiile periculoase generate de portretizarea frumuseții de tabloid
4. Revistele pentru adolescenți si complexele de inferioritate
5. Portretul perfect si excluderea femeilor cu dizabilitati
CAPITOLUL III – Studiu de caz- Sindromul Barbie
1. Prezentarea cazului
2. Analiza
3. Obiectivele studiului
3.1. Demonstrarea faptului că motivul proporțiilor ideale duce la tulburări psihice
3.2. Demonstrarea faptului că tiparele frumuseții sunt stabilite de modelele ireale create de mass media
3.3. Percepția femeilor asupra lor insele este masiv influențată de tiparele promovate in media
3.4. Alterarea stimei de sine prin crearea unor tipare estetice idealizate, imposibil de atins
3.5. Interpretare
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Scopul acestei lucrări este de a oferi o perspectivă tranșantă asupra rolului mass media și o analiză a impactului pe care imaginea trupul perfect creată și difuzată de diversele mijloace de comunicare o are asupra atitudinii femeii. Totodată, îmi propun să aduc în lumină crearea idelului de frumusețe prin suplețe, unul dintre principalele motive care cauzează anorexia în Statele Unite și Marea Britanie. Excesul difuzării unor reclame despre pierderea în greutate și utilizarea permanentă a programelor de editare grafică duc la formarea unui ideal de perfecțiune corporală care se înrădăcinează în mentalul colectiv. Mergând mai departe, aceste lucruri duc la scăderea stimei de sine, în incercarea asiduă de a ajunge precum una dintre fetele din reviste și apoi, la tulburări grave de alimentație și boli psihice grave.
În țările occidentale în care suplețea este subliniată ca o valoare socială importantă, milioane de femei suferă de tulburari de alimentație, cum ar fi anorexia sau bulimia.
Potrivit unor studii ale Asociației Naționale de Alimentație din anul 2005, aproximativ 10 de milioane de femei și un milion de bărbați din Statele Unite suferă de anorexie și bulimie, în timp ce mai mult de 25 de milioane se luptă cu problema tulburărilor de alimentație. Mass-media au crescut rapid în ultimii ani, odată cu avansarea în tehnologie și acum are puterea manipulare a întregii societăți prin modelarea atitudinilor și credințelor oamenilor. Această putere a mass-media de a crea îndoieli și o imagine de sine nefavorabilă a pus unele asociații pe jar în privința efectelor nocive ale expunerii unor modele de frumusețe care creează apoi tulburări de alimentație.
Privind mai departe problema, vom vedea că mass-media sunt într-adevăr vinovate de încurajarea tulburărilor de alimentație în societate. Prin media se descrie un standard de neatins al imaginii trupului și se oferă o marjă de manevră pro – anorexie care să se răspândească pe Internet și să promoveaze dieta drastică pentru pierderea în greutate. Acest proces de influențare nu se produce peste noapte. Imaginea celebrităților suple se înrădăcinează în mințile auditoriului înca de la cele mai fragede vârste. Mulți adolescenți preiau aceste modele din reviste și încearcă să ajungă la același standard de suplețe, prin modalități invazive. Pe lângă atributul supleții, media leagă de acest standard de frumusețe și alte atribute precum carisma, popularitatea, senzualitatea. Copiii americani despre care se știe că sunt afectați de obezitate asociază astfel greutatea cu caracteristici negative precum nepopularitatea, lenea, urâțenia.
Prin urmare, mass-media reprezintă presiunea socială distinctă prin care publicul este influențat de standardele promovate agresiv, mai ales pentru că vorbim de unul dintre cele mai improtante aspecte culturale din viețile noastre. Aproximativ 95% din cei care dețin un televizior privesc timp de 3-4 ore zilnic programele difuzate, arată studiile făcute în SUA și Marea Britanie.
Mass-media influențează, de asemenea, modul în care oamenii se percep. Există reclame care promovează alimentele de tip fast-food și încearcă să convingă publicul că produsele lor nu îngrașă, alăturând un model alimentelor din reclame. Sciziunea stimei de sine este astfel și mai adâncită, prin mesajul că nu mâncarea nesănătoasă ar fi principala cauză a luării în greutate, ci noi, cei care privim astfel de reclame. Vina se plasează astfel în terenul celui care ingerează zi de zi astfel de mesaje ireale și periculoase. Și atitudinile din reclame sunt unele care încurajează pierderea stimei de sine. Sunt prezentate personaje încrezătoare, ușor arogante care dau impresia că dețin intrinsec calitatea de a mânca produse de fast-food până la epuizare, însă nu se îngrașă. Așadar, dacă ar fi să credem cu desăvârșire mesajele promovate pe televizoare, am putra cumpăra până la epuizarea cele mai noi meniuri fast-food și să rămânem supli. Este protretizat astfel omul Nou al televizorului, cu o siluetă imbalabilă care nu se deformează, în ciuda zecilor de hamburgeri consumați. Să ne amintim doar reclamele la burgerii americani Carl’s Jr. cu Kate Upton și Heidi Klum.
Prin urmare, pentru a obține un anumit aspect portretizat de către mass-media , adolescenții dezvoltă diverse tulburări de alimentație. De la o vârstă fragedă, cu toții suntem bombardați cu imagini trimit mesajul fericirii și succesului condiționate de suplețe.
1.Suplețea- standardul de frumusețe promovat de media
Imaginea corpului se referă la percepția și imaginația oamenilor asupra aspectului lor fizic. Acesta nu este înnăscută, ci învățată. Un studiu realizat de Anne Becker în Fiji, în care televiziunea a fost introdus abia în mijlocul anilor 1990, arată că 83% dintre persoanele care au consumat televiziune au fost influențate cu privire la imaginea corpului și dimensiunilor acestuia. Prin urmare, rolul mass-media în promovarea unei imagini corporale ideale, nu ar trebui să fie tratat în mod facil. Potrivit studiilor, acum 20 de ani, modelele cântăreau cu 8 la sută la puțin decât femeile obișnuite, acum procentul a crescut la 23.
Pe măsură ce timpul trece, modelele și celebritățile devin mai suple și mai suple pentru a se potrivi cu standardul cultural nerealist de frumusețe. Cercetările arată că rolul nerealist de femei stereotip în mass-media poate avea efecte negative asupra sănătății. Aceste modele extrem de slabe portretizate de televiziune și reviste fac femeile privitoare să se simtă nefericite și nemulțumile de aspectul lor fizic. Ca rezultat, milioane de femei care nu reușesc să ajungă la acest standard de frumusețe se simt jenate și vinovate și dorința de a fi suple le conduce către tulburări de alimentație.
Televiziunea a fost întotdeauna privită ca o sursă de divertisment și informații, dar în zilele noastre începe să influențeze gândirea și atitudinile oamenilor, subliniind delicatețea ca o modalitate de a măsura valoarea femeii. De exemplu, actrițele care iau în greutate primesc adesea comentarii negative despre corpurile lor și 80 % din aceste comentarii negative sunt urmate de amuzamentul audienței.
Pe lângă faptul că revistele de modă, televiziunea și filmele furnizează în mod constant un mesaj greșit că femeile trebuie să fie subțire, pentru a fi iubite, acceptate și de succes, reprezentarea femeilor fericite și de succes ca fiind extrem de slabe are un impact enorm asupra percepției frumuseții de către femeile privitoare. Media a forțat astfel femeile să adopte mentalitatea că "suplețea este frumusețe" și "frumusețea este un succes". Atunci când femeile încep să echivaleze delicatețea cu frumusețea, se vor strădui din greu să devină sșabe, pentru a fi suficient de atractive și astfel să fie acceptate în societate. Prin urmare, în scopul de a atinge Idealul Standard a imaginii corpului, femeile își manipulează în mod violent greutatea și aspectul lor prin dietă și chiar auto – înfometare.
Influența familiei asupra creării unui standard de frumusețe
Studiile arată că influența familiei este, de asemenea, unul dintre factorii care declanșează tulburări de alimentație. Părinții, mai ales mamele, au o influență semnificativă asupra problemelor de imagine ale adolescenților asupra corpului. În această societate în care "subțire este încă în trend ", cele mai multe mame își doresc să aibă copii supli. Prin urmare, părinții, uneori, din greșeală ajung să își încurajeze copiii să piardă în greutate, chiar dacă cei mai mulți dintre ei nu au probleme cu greutatea. Părinții, în mod normal ar trebui să își încurajeze copiii să țină dietă cu intenții bune, fără să afacteze sănătatea lor. De cele mai multe ori, adolescenții pot înțelege greșit semnificația unor sfaturi părintești ca fiind un exemplu pentru faptul că frumusețea este opusul unei siluete normale și astfel ar trebui să piardă în greutate pentru a deveni mai frumoși. Mai mult, părinții cu probleme de greutate tind să fie extrem de preocupați de greutatea corpului și imaginile copiilor lor. Acest lucru poate să creeze presiune asupra adolescenților care se vor simți marginalizați din cauza greutății lor și vor încerca din răsputeri să ajungă la aspectul promovat de mass media. Ajung așadar să aplice diete drastice, invazive și complet destructive. Este cea mai ușoară modalitatea să înrădăcinezi, ca părinte, în mentalul copilului, această idee promovată de mass media: că suplețea este necesară pentru a fi acceptat în societate. Comentariile negative cu privire la obiceiurile alimentare pot diminua stima de sine a adolescenților.
În concluzie, mass-media promovează "imaginea corporală ideală", care poate provoca sentimentul inutilității și nemulțumirii femeilor că nu pot accede la tiparul de frumusețe prezent în reviste, pe internet sau la televiziuni. Portretizarea femeilor ca fiind ultra – subțiri livrează astfel un mesaj greșit către societatse. Ca urmare, femeile dezvoltă modele de alimentație periculoase pentru a rămâne suple, astfel încât să poată ajunge la standardul de frumusețe portretizat de către mass-media .
1.2 Influența internetului asupra imaginii de sine
Internetul este un agent puternic de socializare și permite accesul ușor la diferite tipuri de informații. Chiar dacă este considerată o tulburare psihică gravă, anorexia este promovată ca stil de viață pe mai multe site-uri. Așadar, anorexia este prezentată mai degrabă ca o alegere decât ca o boală care pune viața în pericol.
Cea mai mare parte din conținutul acestor site-uri glorifică tulburările de alimentație și oferă sfaturi despre cum să se piardă în greutate mai eficient. Prin urmare, sunt acele persone fără tulburări de alimentație, dar caută în mod activ modalități de a pierde în greutate. Pentru cei cu tulburări de alimentație însă, aceste site-uri devin inspiraționale pentru a ajunge la greutatea ideală – ideală însemnând în tiparele prezentate de tabloide și media în geneîn societate. Comentariile negative cu privire la obiceiurile alimentare pot diminua stima de sine a adolescenților.
În concluzie, mass-media promovează "imaginea corporală ideală", care poate provoca sentimentul inutilității și nemulțumirii femeilor că nu pot accede la tiparul de frumusețe prezent în reviste, pe internet sau la televiziuni. Portretizarea femeilor ca fiind ultra – subțiri livrează astfel un mesaj greșit către societatse. Ca urmare, femeile dezvoltă modele de alimentație periculoase pentru a rămâne suple, astfel încât să poată ajunge la standardul de frumusețe portretizat de către mass-media .
1.2 Influența internetului asupra imaginii de sine
Internetul este un agent puternic de socializare și permite accesul ușor la diferite tipuri de informații. Chiar dacă este considerată o tulburare psihică gravă, anorexia este promovată ca stil de viață pe mai multe site-uri. Așadar, anorexia este prezentată mai degrabă ca o alegere decât ca o boală care pune viața în pericol.
Cea mai mare parte din conținutul acestor site-uri glorifică tulburările de alimentație și oferă sfaturi despre cum să se piardă în greutate mai eficient. Prin urmare, sunt acele persone fără tulburări de alimentație, dar caută în mod activ modalități de a pierde în greutate. Pentru cei cu tulburări de alimentație însă, aceste site-uri devin inspiraționale pentru a ajunge la greutatea ideală – ideală însemnând în tiparele prezentate de tabloide și media în general.
Cele mai multe dintre site-urile pro-anorexie prezintă " thinspiration ", adică imagini de modele subple și celebrități cu tulburări de alimentație, cum ar fi Mary – Kate Olsen și Karen Carpenter pentru a obține atenția femeilor tinere, ușor de impresionat. După vizualizarea acestor site-uri pro – ana, adolescenții sunt mult mai susceptibili de a fi nemultumiți de aspectul lor fizic și ajung să aibă o imagine negativă despre corpul lor.
În prezent, există mai multe grupuri de rețele sociale disponibile online, cum ar fi MySpace , Xanga și Facebook. Aceste rețele sociale online au câștigat popularitate în rândul tinerilor, în ultimii ani și a devenit în cele din urmă un instrument de promovare a tulburărilor de alimentație în rândul membrilor. Chiar și pe Facebook există numeroase grupuri de discuție pentru a atrage cât mai multe persoane care își doresc să slăbească. Foarte mulți care au deja tulburări de alimentație se alătură acestor comuniuni online și devin membri ai acestor site-uri, ca și cum ar fi singurul mijloc prin care se reconectează la realitate, dincolo de problemele cu care se confruntă.
Unii au spus că site-urile îi ajută să combată sentimentele de singurătate și izolare, precum și pentru a atrage atenția celorlalți. Mai mult decât atât, ei pot găsi un cerc de prieteni cu boli similare, care să îi înțeleagă și să îi accepte ca atare. Acest lucru îi face să se simtă că nu sunt singuri și, prin urmare, sunt motivați să își desfășoare în continuare activitatea cu tulburările lor.
1.3.Presiunea socială și tulburările de alimentație
Sportivii, dansatorii sau actorii susțin că există o mare presiune socială asupra felului în care arată și tot ei pot dezvolta cele mai grave tulburări de alimentație.
În mai multe studii s-a constatat că aproximativ 15% până la 25 % din sportivii de performanță au tulburări alimentare, mai ales cei implicați în activități care pun accentul pe modul în care arată cum ar fi patinajul artistic și gimnastică. Totodată, dorința de a arăta impecabil în fața camerelor de filmat le determină pe celebrități să apeleze la diete-minune care să le reducă greutatea peste noapte. Scopul de a arăta excesiv de suplă le duce pe aceste modele pe drumul dietelor drastice și de auto-înfometare. De exemplu, Ana Caroline Reston, o stea în ascensiune în industria de modă a murit de anorexie în 2006 . Din cauza presiunii sociale, ea a început să consume doar sucuri de fructe, mere și roșii timp de câțiva ani buni . . În cele din urmă, la doar 21 de ani, tulburările de alimentație au dus la moartea acesteia. Așadar, presiunea socială declinată în mediul online nu ar trebui subestimată. Caracterul disimulant întâlnit atât de des în mediul virtual este aproape imposibil de controlat, iar putearea creării unor tipare de frumusețe false este nemărginită. O altă amenințare ar veni din partea multitudinii de rețete și soluții miraculoase de dieting. Dieta poate fi definită ca încercarea de a pierde din greutate prin limitarea consumului de alimente. Comportamentul excesiv poate conduce la dezvoltarea unor tulburări de alimentație, deoarece pierderea în greutate severă este simptomul principal al anorexiei nervoase. În cazul în care puterea mass-media este utilizată în mod abuziv de către agenții de publicitate pentru a promova dieta și produsele lor dieta, poate deveni o forță formidabilă care le induce milioanelor de oameni din întreaga lume posibilitatea unor tulburări de alimentație. Prin urmare, americanii, de exemplu, cheltuiesc peste 50 miliarde de dolari pe diete și produse legate de dietă în fiecare an. Având în vedere că standardul de frumusețe portretizat de către mass-media este de neatins pentru majoritatea oamenilor, consumatoril nu se va simți mulțumit, și de a crea , prin urmare, o cerere nesfârșită de produse de înfrumusețare și de slăbire. Prin urmare, aceste industrii fac profit pe seama unor tulburări care pun în pericol viețile a milioane de oameni. Cărțile cu diverse formule de slăbit fac furori mai ales în rândul adolescenților, motivați de imaginile perfecte prezentate în reviste. Astfel, este evident că teama de a fi gras domină multe femei tinere și adolescente și acest lucru le determină să se angajeze în diete excesive și obiceiuri alimentare nesănătoase .
Reality show-urile și încurajarea tiparelor de suplețe
Un număr tot mai mare de reality-show-uri în care se promovează pierderea în greutate apar pe ecranele televiziunilor și toate dintre ele laudă rezultatele majore care pot fi obținute prin dietă. De exemplu, "The Biggest Loser ", este unul dintre programele de prime-time cele mai vizionate la NBC și le-a atras aproximativ 10 de milioane de telespectatori în fiecare săptămână, arată The New York Times. Obiectivul programului este de a slăbi făcând economie de 15 lire sterline pe săptămână, prin restricție calorică severă și multe ore de efort fizic intens. Asta chiar dacă specialiștii din domeniul sănătății critică o astfel de rutină extremă.
Aceste reality-show-uri prin care se promovează pierderea în greutate poate avea efecte negative asupra stării de sănătate a concurenților, precum și a telespectatorilor. Cu scopul de a câștiga recompense în bani, unii concurenți pot recurge la practici dăunătoare pentru a pierde în greutate când mai mult, într-un timp cât mai scurt. Pe de altă parte , telespectatorii sunt făcuți să creadă că pierderea rapidă în greutate pot fi obținuteă prin diete dramatice. de la dieta.
Presiunea exercitată de grupurile din care facem parte
Presiunea de grup se referă la influența exercitată de către un grup de la egal la egal în încurajarea unei persoane pentru schimbarea atitudinii sale, valorilor și comportamentului, pentru a se conforma normelor de grup. Acest lucru este comun în rândul adolescenților, deoarece cei mai mulți dintre ei petrec mai mult timp cu grupurile lor de prieteni, decât cu familia și rudele. Primul contact cu presiunea exercitată de grupul din care fac parte poate genera stări de anxietate și dorința de izolare și însingurare a adolescenților.
2.Criteriile estetice sugerate de publicațiile de life-style. Cultura occidentală a supleții
Anorexia este considerat un fenomen culturat legat mai degrabă de Occident decât de Europa de Est, ca urmare a cerințelor socio-politice actuale plasate în sfera universului feminin, referitoare la idealurile de frumusețe consacrate in reclame și reviste de life-style. Este vorba despre norme ale stilului de viață atât de gustat în Vest, precum o formă suplă a trupului influențate în speciale de comportamentul alimentar specific, cultivat încă de la cele mai fragede vârste. S-a demonstrat că cele mai multe femei americane sunt preocupate de greutatea lor. Ulterior, anorexia a fost prezentată ca o preocupare extremă la nivel național, cu o anumită greutate și imagine a corpului.
Din punct de vedere istoric, conceptul ideal al aspectului trupului feminin a fost adaptabilitatea, puterea de a rezista schimbărilor politice și economice care au afectat valorile culturale. În perioada erei coloniale, lupta pentru supraviețuire într-un mediu dur impunea trăsături de rezistență și fertilitate, pentru a mări dimensiunea familiei și pentru a putea continua existența. Perspectivele au fost schimbate însă începând din secolul al 19-lea, odată cu accesul la un nivel de trai mai confortabil. Așadar, fragilitatea feminină a început să domine în rândul caracteristicilor de rezistență cultivate până atunci. Supraviețuirea a început să nu mai fie grija permanentă, iar vulnerabilitatea ca atribut al feminității a câștigat teren.
Această tendință s-a schimbat în secolul 20, atunci când aspectul suplu și fragil(waifish) a devenit popular. De atunci, a existat o tendință culturală față de delicatețe, cu modele celebre, cum ar fi Twiggy care a devenit idol, culminând cu obsesia de astăzi la nivel național legată de permanenta alertă în privința greutății și contabilizarea caloriilor. Cultura supleții a fost astfel încurajată. O femeie nu era considerată atractivă dacă nu era suplă, iar cele mai vulnerabile la aceste tipare de frumusețe au început să fie adolescentele, odată cu modelul Twiggy. Recent, s-a descoperit că rata de incidență a anorexiei este mai mare în rândul adolescentelor, cu creștere accentuată în rândul fetelor de la vârsta pre-adolescenței care ingerează modele nerealiste furnizate de mass media. Un alt factor care favorizează aceste tulburări este climatul familial nefavorabil. Cutia Pandorei rămâne tot în sfera mass media însă. Revistele de lifestyle care de cele mai multe ori descriu femeile suple ca fiind taractive, de dorit și sănătoase, anunțurile de televiziune care promovează invenții pentru a ajuta la pierdereea în greutate și pastilele-minune promovate pe internet ajung să încurajeze complexele adolescentelor.
Acest bombardament de așteptări sociale și culturale să pentru suplețe, pentru sex-appeal a ghidat cultura occidentală încă din secolul al 19-lea. Apariția de mass-media a exacerbat aceste așteptări, rezultând în creșterea incidenței de anorexie, precum și alte tulburari de alimentație, în special la fete și femei. Astfel, problemele psihice din spatele anorexiei pot fi descrise ca un set de simptome care apar într-un cadru cultural specific- cultura occidentală a supleții.
Mai mult decât atât, a existat un număr tot mai mare de rapoarte de cazuri de anorexie la populațiile non-occidentale, ceea ce înseamnă propagarea tiparelor promovare în Vest. Un studiu a arătat că hispanicele și africancele au fost extrem de influențate de tabieturile americanilor. Acest lucru dovedește că nu există limită în răspândirea acestor modele, dincolo chiar de diferențele culturale și economice. În plus, un studiu realizat de Anne Becker a constatat că concepția din Fiji asupra corpului feminin a fost puternic influențată de cultura occidentală de suplețe. Nu fuseseră raportate cazuri de tulburări de alimentație în cadrul populației din Fiji până în 1995, când un post de televiziune internațional a difuzat pentru prima dată, modele ale lumii occidentale . Trei ani mai târziu, au apărut rapoartele de frustrare în legătură cu imaginea trupului femeilor din Fiji și primele încercări de a controla greutatea, cum ar fi dieta. Mai mult, au fost observate vărsături auto-induse, ceea ce sugerează că aceste femei din Fiji au fost influențate de idealurile culturale occidentale legate de corpul perfect. În ciuda tradiției de a privi favorabil femeile corpolente , o expunere de câțiva ani la modelel culturale din Vest a dus la schimbare percepțiilor colective asupra frumuseții în rândurile localnicelor din Insula Fiji. În mod similar, un studiu realizat de Nasser privind prevalențaanorexiei la adolescentele din Cairo a indicat că, în ciuda valorilor tradiționale egiptene, de femei fertile mai rubensiene, accesul la concepțiile occidentale de tipul corpului ideal prin intermediul mass-media a fost asimilat cultural de tinerele femei egiptene. Aceste constatări subliniază un fenomen cunoscut sub numele de cultură la nivel mondial, în cazul în care lumea este conectată prin intermediul mass-media, care permite ca valorile culturale să fie ușor accesibile de către alte culturi de pe tot globul. Un astfel de fenomen atrage atenția asupra importanței de a trata un drept nu numai originar din culturile occidentale , ci o tulburare care transcende granițele culturale.
De asemenea, studiile au arătat că asimilarea imigranților în cultura occidentală și adaptarea la normele și valorile așteptate în cazul imaginii corpului a contribuit la creșterea incidenței de anorexie în grupurile non-occidentale. În schimb, alte studii au aratăt că cei care trăiesc prin propria lor cultură în cadrul unei culturi occidentale se luptă zi de zi cu această sciziune a valorilor și prezintă o incidență crescută a cazurilor de anorexie. Existența simultană a două culturi rezultate într-o" ciocnire cultură" duce la un conflict interior mai mare cu privire la identitatea de sine și, prin urmare, la o mai mare predispoziție la anxietate în legătură cu imaginea de sine. Mumford și Whitehouse au arătat că fetele asiatice din Regatul Unit care au preluat obiceiurile culturale englezești sunt mai puțin mulțumite de cum arată și mai predispuse la tulburari de alimentatie. Aceste constatări sunt un punct interesant în cazul influenței modelelor non-occidentale. Un alt raport de Bryant – Waugh și Lask confirmă această teorie de ciocnire cultură de raportare de cazuri specifice de anorexie la mai mulți copii din familii tradiționale asiatice care trăiesc în Marea Britanie. Ei susțin că dinamica tradițională a familiei le impune și valorie culturale, iar riscul unui conflict socio-cultural e mai mare.
Așadar, valorile portretizate de cultura occidentală, în special legătura dintre corpul suplu, subțire, cu formele de atractivitate și de sănătate, simbolizează progresul socio-economic, statut social, de acceptare socială, precum și de auto-control, eliberare și de auto-disciplina pentru cele mai puțin dezvoltate națiuni, precum și pentru cele în curs de occidentalizare. Există o preocupare față de cultura occidentală, în aceste țări, deoarece se crede că adoptarea valorile și credințele lor le va permite să se identifice cu progresie socio-economiă, cu un statut social mai înalt și cu un alt grad de acceptarea socială. Streigel-Moore subliniază faptul că grupurile de afro-americani din Statele Unite au aratat o incidență tot mai mare de anorexie, rezultată din dorința de a participa la universul "lumii albe,", în ciuda valorilor tradiționale ale femeilor.
3. Formarea portretului perfect, imposibil de atins
Valorile estetice sunt într-o permanentă schimbare. Figura corpului perfect a devenit din ce în ce mai tehnologizată, de un pygmalionism al pixelilor. Simbolul sex feminin în Occident nu a fost ca aceasta, care este cunoscut în zilele noastre. Femeile erau considerate frumoase dacă aveau caracteristica fertilității, adică șoldurile late și sânii mari. Paradoxal, încep să placă aceste tipare pentru că sunt considerate ieșite din normele de suplețe deja stabilite de media, Mă gândesc aici la Kim Kardashian, personajul rubensian exacerbat. Filmele din anii ’50 au început însă să bată în cuie un model demn de popularizat. Cântărețele din musical-uri au devenit simbolurile perfecțiunii feminine. În secolul 21, standardele trupului perfect arată diferit. Femeile care sunt prezentate de mass-media sunt suple, înalt și complet lipsite de grasime. Nu ar fi aceasta o problemă, dacă nu s-ar pune de fapt în discuție modul de promovare a acestor modele. Asocierea păguboasă cu alte trăsături definitorii precum atractivitatea și chiar inteligența duc de fapt la problemele acestor ideale propulsate în mințile publicului. Stima de sine este astfel afectată prin comparațiile inevitabile care se fac între simplul privitor și vedeta plasată pe un piedestal. Frumusețile actuale au corpuri care sunt realizabile doar pentru 5% din populația de sex feminin. Inevitabil apar comparațiile ăn rândul femeilor care își doresc să arate ca acele modele, ceea ce duce la tulburări de alimentați.
Anorexia nervoasă este una dintre bolile foarte grave. Este una dintre principalele tulburările de alimentație care distruge sănătatea. Persoanele care suferă de această boala sunt chiar speriate și îngrozite de creșterea în greutate. Obsesia este o atât de puternică încât, de exemplu, unele dintre femeile afectate simt nevoie să se spele după ce au mâncat de teamă că unele returi de alimente ar putea rămâne lipite de ele. Stima de sine scăzută odată cu promovarea agresivă și ireală a anumitor modele de frumusețe amplifică boala.
Cei mai mulți anoexici mărturisesc că încep acest stil de viață pentru că vor să fie atât de supli ca vedetele pe care le plac sau cu care ar dori să se asemene. ,,Promovarea idelului de suplețe ca fiind sexy în cultura noastră a creat o situație în care marea majoritate a fetelor și femeilor își urăsc trupurile ", spune cercetătoarea Sarah Murnen , profesor de psihologie la Kenyon College din Gambier, Ohio. ,,Și nemulțumirea corpului poate duce fetele să participe la diete foarte nesănătoase pentru a încerca de a controla greutatea .'' Imaginea modelelor extrem de slabe este prezentă peste tot, în toate mediile de propagare a informației.
Este un model atractiv din punct de vedere sexual, la acare adolescentele și femeile aspiră. Fetele care au ajuns în pragul anorexiei sunt extrem de sensibile în ceea ce privește aprobarea societății. Au nevoie în permanență de confirmarea că aspectul lor este unul agreat. Sunt contectate la obsesia răspândită peste tot în lume că dacă vrei să ai succes trebuie să fii slab.
Începând cu anii 1960, publicitatea se concentrează asupra femeilor și corpului suplu. Ce a dus la această schimbare ? Toate tipurile de mass-media, de la televiziune, filme și publicitate au crescut destul de mult și au reușit săp stabileascp tendințele culturale. Presiunea pe consolidarea valorilor în cazul adolescenților a luat amploare de asemenea și este în continuă creștere. Reprezentarea femeilor ca obiecte ale sexualității influențează și modul în care ele se percep pe ele însele. Fetele tinere în special au ajuns să înțeleagă că pentru a deveni femeie trebuie să apelezi la make-up și haine provocatoare. Femeile din cultura occidentală ajung să se înscrie într-un rol ale cărui replcii au fost deja scrise de tendințele promovate de mass media. Singura salvare a imaginii pervertite este critica a tot ceea ce înseamnă spațiu cultural, dar mai ales, consilierea celor care deja au dobândit tulburări psihice și alimentare. Femeile sunt deja extrem de critice, nemulțumite și cu o stimă de sine foarte scăzută. Atât timp cât unele persoane sunt stigmatizate pentru că sunt supraponderale, vor continua să domine clișeele perfecțiunii adoptate la televizor.
În conformitate cu standardele occidentale , a fi suplă este minunat, a fi grasă este un stigmat. Numai că acest stigmat poate influența alegerile pe care femeile le fac și acțiunile pe care înfăptuiesc. Din moment ce a fi gras este ceva dezgustător ,femeile care sunt " supraponderale" sunt excluse, dar de cele mai multe ori se auto-exclud. Toate mesajele negative, legate de greutate pot duce la sentimente negative despre sine. Acestea pot crește până când degenerează chiar în ura de sine și, din păcate, pot duce la sinucidere.
Menționam puțin mai devreme că din 1960 atenția se concentrează asupra aspectulu. Așadar, și tulburările de alimentație s-au dublat începând cu această perioadă. În ciuda faptului că fetele și femeile se simt de multe ori inadecvate în raport cu multe din imaginile nerealiste și omniprezenta mass-media, aceste imagini rămân baza pentru conceptul de frumusețe agreat în societatea noastră . Cea mai mare parte dintre ideile idei și imaginile promovate în mass-media de cultura occidentală ne lasă impresia că un aspect zvelt, minunat și simpatic este mult mai important decât a fi inteligent, de succes sau sănătos . Chiar dacă este dificil să cureți societatea de aceste imagini, combinându-le cu idei pozitive despre inteligență, cariere, problemele sociale, de sănătate, s-ar putea vedea măcar o îmbunătățire . Este, de asemenea, destul de importantă de promovarea sănătății prin fitness, spre deosebire de dimensiunea redusă a corpului . Potrivit Asociației de Conșitientizare a Tulburărilor Alimentare, mai mult de jumătate din femeile de vârsta cuprinsă între 18 și 25 care au participat la un sondaj recent au răspus că mai degrabă ar fi lovite de un camion decât să fie grase. Numai această statistică este de ajuns pentru a conștientiza ce se întâmplă cu mentalul colectiv. Este clar că tulburările de alimentație, comportamentul dezordonat și probleme de imagine asupra corpului au devenit o epidemie. Problemele de imagine asupra corpului sunt în creștere în grupele de vârstă mai tinere, începând de la copiii de 7 ani. În trecut , tulburările de alimentație au fost în principal o problemă pentru femeile albe, de clasă superioară, dar în ultimii ani, problema a crescut în diverse grupuri etnice și socio-culturale. Mai mult, studiile arată că prima dorință a adolescentelor este să piardă în greutate.
Imaginea corpului este importantă pentru toată lumea. Toată lumea are o opinie asupra a cum arată. Cultura occidentală are o imagine definită pentru toate viziunile care se cer individuale, un standard. Aceasta este percepută ca imaginea trupului pentru toată lumea, când, în realitate, nu toată lumea se poate încadra în această imagine ideală. Societatea a devenit preocupată de modul în care o persoană ar trebui să arate, în loc să îi încurajeze pe alții să își găsească propria lor individualitate. Cercetarile recente au fost îndreptate spre găsirea unei soluții pentru copiii care au internalizat percepția societății asupra imaginii corporale ideale, arată Grogan.
Potrivit Dittmar , Halliwell și Ive, fetele cu vârste cuprinse între cinci și opt ani care s-au jucat cu o păpușă sunt susceptibile de probleme ale percepției asupra corpului lor despre care cred că trebuie să fie neapărat suplu, față de fetele care s-au jucat cu o păpușă obișnuită. Un alt studiu realizat de Dohnt & Tiggemann a examinat imaginea corpului și cunoștințele legate de dietă la fetele cu vârste de la cinci la opt ani . Cercetătorii au descoperit că fetele au mai multe șanse să se uite la colegii lor ca o comparație pentru imaginea corpului lor. Prin urmare, în cazul în care percepția colegilor asupra imaginii proprii asupra corpului a fost diferită, percepția asupra sinelui se schimbă și devine negativă.
Imaginea asupra corpului în secolul 21 este dată de medicalizarea masei de atractivitate, așa cum se arată în articolul din New York Times , scris de Natasha Singer în 2008. Este vorba despre un loc în care femeia nu are loc la televizor sau în reclame. Singura imagine slăvită pe ecranul televizorului este cea a fetelor suple, îmbrăcate cât mai sumar. În cazul în care o persoană se simte grasă este, probabil, pentru că este supraponderală sau pentru că deoarece reclamele au o modalitate de a-i pe face oamenii să se simtă hidoși. În New York, în ciuda problemelor economice, intervențiile chirurgicale cosmetice au devenit căutate chiar și de fetele de până la 15 ani. Campania Dove For Real Beauty ( 2010), pe care o vom studia la finalul lucrării, a arătat că 7 din 10 fete au considerat că imaginea corpului lor nu seamănă cu imaginea ideală .
Potrivit Societății Americane de Chirurgie Plastica Estetica (2009 ), rata intervențiilor chirurgiale în cazul fetelor de 18 ani s-a triplat între 1997 și 2007. Cu toate aceste intervenții chirurgicale, fetele și tinerii ar putea defectele lor cu un efort mult mai mic. Acum, există cosmetice permanente pentru femeile care nu doresc să piardă timpul dimineața cu machiajul. Există fotografii care paralizează mușchii feței pentru a elimina ridurile. Singer ( 2008) spune ca Botox-ul a devenit o industrie uriașă care a fost " normalizată ", prin spectacole precum " Dr. 90210 " și " Extreme Makeover ".
Potrivit studiilor lor Simis, Verhulst și Koot ( 2001) , adolescente cu vârste variind între 12 și 22 de ani au fost examinate pentru percepția asupra corpului, probleme psiho-sociale și tulburări psihologice înainte să fie supuse unei intervenții chirurgicale de corectare sau reconstructivă . Nu par a fi probleme psihosociale sau psihologice după evaluare. Cu toate acestea, au existat tulburări ale stimei de sine extrem de scăzute. Cercetatorii au sugerat că adolescenții ar putea avea nevoie să caute o evaluare suplimentară și tratament psihologic înainte de a continua cu o intervenție chirurgicală.
4. Comparațiile sociale, survenite tiparelor de life-style din media
Aminteam mai devreme despre comparațiile făcute de majoritatea femeilor, între ele și modelele prezentate ca având o aură glorioasă. Suplețea, standardul agreat și atât de dorit în zilele noastre, aduce cu sine o serie de asocieri care mai departe se declină în nenumărate comparații sociale. Așadar, când vorbim despre suplețe, automat vorbim despre bani, glorie, apreciere, afiliere – toate nevoile din vârful piramidei lui Maslow care, în percepția colectivă, un astfel de model și le-a îndeplinit deja având o siluetă de invidiat. Probabil în asta constă estența studiului de față – cum evităm asocierea între suplețe și toate aceste atribute pe care oricine și le dorește?
Mediul , în care o persoană crește, se dezvoltă, și pur și simplu trăiește, influențează foarte mult modul de gândire și viața în general. Vorbim despre un impact nu numai asupra tinerilor, dar și asupra adulților. Cultura populară este cea care a fost creată pentru transmiterea de informații uniforme și pentru a aduce divertisment beneficiarilor în masă, folosind puține resurse. Oamenii sunt afectați de acest tip de cultură care devine din ce în ce mai solid și mai adânc înrădăcinat în conțiința colectivă. Într-o astfel de lume, cel mai important lucru este comunicare, prin toate mijloacele. Este astfel și cel mai ușor de manipulat într-o asemenea situație. Mass-media a creat complexe de norme, modele și standarde, cunoștințe și criterii ale comunității, sentimentul de a fi o parte din ceva . În același timp, mijloacele de comunicare pot fi folosite într- un mod diferit pentru a influența comportamente și modurile de gândire ale societății. Cultura populară este un factor de socializare și este foarte important pentru indivizi, deoarece le dă un sens al vieții ; ea are un impact enorm asupra personalității, trăsăturilor și credințele grupurilor.
Dacă vom căuta o definiție a culturii pop , în orice dicționar, vom afla că aceasta este o modalitate în care oamenii se definesc. O cultură are nevoie întotdeauna să atragă interesul și să convingă oamenii să investească o parte din ei în ea. Potențialul membru al acestei culturi vrea să simtă apartenența și să înțeleagă identitatea sa culturală .
În prezent , fetele tinere devin mai mult atrase de stereotipul de a fi suple ca o modalitate de fericire . Este neobișnuit ca fetele de 8-9 ani să țină o dietă. Prinind de la haine sau alimente și încheind cu reclame auto, putem vedea pe scară largă că există undeva în fundal un model suplu, cu un machiaj perfect, asociat de regulă cu bunăstarea. Știm bine că aceste tertipuri utilizate de publicitare nu mai sunt un secret. Cu toate acestea, alegerile consumatorilor sunt în continuare influențate de aceste tipare estetice, iar atractivitatea față de produsul promovat, dar asociat cu un model se manifestă nestăvilită.
Modelele și celebritățile par să trăiască într-o lume deferită. Ele sunt frumoase, de succes și mereu iubite. Asta chiar dacă publicul cunoaște că secvențele din reclame rămân într-un studio video, iar realitatea este da fapt alta.
Este clar însă că oamenii nu o să urmeze tendințele în cazul în care nu cred în ele. Același lucru trebuie să fie aplicat și în cazul supleții. Dacă imaginile arată doar un singur tip de trup, al unei femei dureros de slabe, femeile reale devin astfel invizibile în mass-media . Ruth Steigel – Moore spunea: "am devenit atât de obișnuiți să vedem femeile extrem de slabe încât am învățat să credem că acest lucru este ceea ce este frumos". Femeie acordă mai multă atenție aspectului fizic decât celui uma . Atributul " frumos ", în mintea femeii merge mereu cu asocieri pozitive. Există un stereotip cum că o femeie mai atractivă obține mai ușor ascensiunea profesională și lucrurile la care unele doar visează. Urmând această mentalitate, în cazul în care o femeie ar pierde kilograme, probabil, ea va avea o căsnicie perfectă , cu un soț iubitor, sex grozav și cariera de succes . Dimensiunea este deja profund scrisă în viața lor . Aceasta este un fel de mod de a te exprima ; vrei să fii acceptat și respectat de către societate și la modă, este posibil să se realizeze. Dimensiunile mai mici și greutatea mereu sub control le va da o mai mare satisfacție în cazul stimei de sine. După cum arată mass-media, frumusețea este nu numai calea de a câștiga dragostea sau viața socială, dar, de asemenea, pentru a găsi pacea și armonia în interior cu propriul corp și spirit. Femeile învață să se compare cu alte femei și să concureze între ele pentru atenția partenerului. pentru a concura cu ei pentru atenție de sex masculin. Există o mulțime de femei care au căzut în obsesia dietelor și încearcă din răsputeri să ajungă la un corp perfect. Sunt mai mereu deprimate și niciodată nu este de ajuns. Cea mai mare greșeală pe care o trăiesc femeile în aceste asocieri este valorizarea inteligenței și frumuseții în aceeași măsură. O victimă ascunde, de obicei, obiceiurile sale familiei sau prietenilor. Nu vrea să fie întreruptă din lupta pentru corpul ideal. În cea mai mare parte a timpului, victima nu își dă seama când a pierdut controlul asupra comportamentului său. Nu vrea să fie conștientă că are nevoie deja de ajutor. De multe ori, fetele anorexice refuză tratamentul, deoarece cred că se trădează pe sine. Fiecare bucată de mâncare aduce un sentiment de vinovăție, a pierderii controlului și un pas înapoi de la imaginea corporală ideală .
Mulți oameni spun că responsabilitatea față de acest lucru ar trebui să și-o asume și designerii la prezentările de modă, când nu de puține ori manechine au leșinat pe podium din cauza înfometării. În reviste, modele nu au dimensiuni mai mari de 8, ănsă se recunoaște că nu există nici o fotografie care să nu fi fost editată grafic. Multe femei nu-și dau seama că idolii lor, pur și simplu nu există . Fiecare fotografie se face prin tehnica de înaltă calitate. De asemenea, manechinele din vitrinele magazinelor sunt departe de ceea ce înseamnă corpul real . Organizatorii săptămânii modei de la Madrid spuneau că " Organizația Mondială a Sănătății a interzis defilarea modelelor al căror raport înălțime-greutate era sub cel admis. S-a decis astfel scoaterea de pe podium a modelelor subțiri și fragile, cu oasele vizibile și coaste numărabile. Mai mult decât atât, fiecare designer prezent la Madrid a fost de acord că standardul de frumusețe nu trebuie să însemne sine qua non fragilitate. Cu toate acestea, există dimensiuni care sunt standarde la nivel de industrie. Adevărat este că succesul modelului depinde defabricarea unei imagini ideale.
Corpul femeii a fost întotdeauna un obiect care urmează să fie perfecționat. Mass-media știu că pentru a atrage consumatorii, designerii vor arăta întotdeauna ceea ce este glamour.
5.Idealul hollywoodian de frumusețe
Hollywood-ul a schimbat extrem de mult modul în care lumea percepe frumusețea. Frumusețea albă a căpătat în mod clar prioritate față de frumusețea din alte rase și anume asiatică, și este considerată a fi un standard de frumusețe de masă. Cultura hollywoodiană este formată din oameni atractivi fizic.
Persoanele atractive fizic sunt adesea privite mai favorabil decât persoanele care au alte atribute precum cum ar fi inteligența, sociabilitatea și moralitatea. Faptul că standardul de frumusețe hollywoodian promovează rasa caucaziană influențează modul în care persoanele de alte rase pot accede într-un astfel de mediu. Panourile omniprezente care înfățișează frumusețea ideală de la Hollywood contribuie adesea la formarea unor sentimente de inadecvare fizică. Ele sunt parte a culturii Hollywood și mpdul în care fiecare femeie ar trebui să arate ca să poată accede în astfel de cercuri.
Mass-media portretizează cultura de la Hollywood ca fiind " divină " și influențează astfel gândirea colectivă. Modelele caucaziene domină panourile publicitare. Revistele americane și europene infestează chioșcurile de ziare din Asia. Standardele de modă și frumusețe sunt stabilite în Vest și apoi sunt răspândite în întreaga lume prin reviste și reclame. Femeile din Asia rămân astfel susceptibile pentru standardele de frumusețe deja consolidate. Prin urmare, viziunea asupra unei fețe perfecte solicită caracteristici faciale caucaziene. Atunci când nu sunt îndeplinite aceste standarde, femeile cheltuiesc sume masive de bani pe produse și chiar proceduri pentru a ajunge la limitele impuse. Aceste remedieri pot fi de fapt mai dăunătoare utile și prezintă probleme de sănătate. Sunt femeile dispuse să facă schimbări drastice doar pentru a obține aprobarea societății? Cele trei caracteristici care sunt foarte criticate la femeile asiatice sunt nasul, ochii, și tonul pielii. Sentimentul sinelui se formează astfel după tiparele de Hollywood. Imaginile promovate de mass-media contribuie la formarea viziunii noastre asupra lumii și asupra valorilor noastre cele mai profunde: ceea ce noi considerăm bun sau rău, pozitiv sau negativ, moral sau rău. Poveștile mass-media oferă simboluri, mituri și resurse prin care se constituie o cultură comună și însușirile de care avem nevoie pentru a ne introduce în această cultură . Ochelarii de mass-media ne demonstrează de fapt puterea acestora. Mass-media sunt o sursă de profundă și de multe ori percepută greșit pedagogie culturală. Ele contribuie la educarea sentimentelor și raportărilor față de lumea exterioară. Mass-media sunt forme de pedagogie care ne învață cum să fim bărbați și femei. Ne arată cum să ne îmbracăm, ce să consumâm și cum să reacționăm la diferite grupuri sociale, cum să fim populari și de succes pentru a evita eșecu și cum să ne conformăm sistemului domninant de norme. Prin urmare, dobândirea competenței mediatice critice este o resursă importantă pentru indivizi pentru a face față mediului cultural senzualist. Se poate îmbunătăți suveranitatea individuală vis-a- vis de cultura mass-media, pentru a oferi oamenilor mai multă putere asupra mediului lor cultural.
6.Epoca fast-food si contrastul trupului perfect
Tulburările de alimentație și imaginea unui trup slab au devenit elemente persistente în mass media în ultimii ani. Aminteam la începutul lucrării despre acele contradicții între produse și personajul care le promovează. Știm reclama la hamburgeri cu Kate Upton și Heidi Klum. Cele două modele „înfulecă” straturile de carne și pâine în fața telespectatorilor. Continuarea nu mai este prezentă însă. Nu știm dacă au și ingerat bucățile mușcate. Asocierea este însă necredibilă pentru mințile adulte. Pentru adolescenți, e o clară încurajare a consumului nelimitat de fast-food care acum mai are și pretenția de a arăta lumii întregă că nu îngrașă, pentru că, așa cum i se pune pe tavă publicului lar, până și celebritățile ultra-suple mănâncă cu poftă. Toate aceste lucruri afarent inofensive duc însă la tulburări psihice și de alimentație. Problema devine automat a subiectului, nu a produselor pe care le consumă. Așadar, adolescenții care urmăresc astfel de reclamă sunt tentați să creadă că ei sunt cei care se îngrașă din cauza unor probleme personale, nu consumul de fast-food.
Fotografiile din reviste cum ar fi cele de la Cosmo, Glamour și Seventeen acționează în același fel . Chiar și articole din revistele pentru femei tind să se concentreze pe greutate, aspect și frumuseț, ceea ce nu e deloc un lucru rău, atât timp cât nu promovează dietele-minune și procedurile nesănătoase de slăbire.
Agențiile de publicitate folosesc tehnologia pentru a modifica imagini umane, în special imperfecțiuni nedorite. În loc de publicitate pentru vânzarea produsului, agentul de publicitate vinde persoana sau obiectul dorinței în publicitate. De exemplu, să presupunem că agentul de publicitate încearcă să vândă o bucată de săpun. Petrece mai mult timp concentrându-se asupra individului sau persoanelor, decât o face cu produsul în sine. Emmett Bishop menționează că agenții de publicitate induc în eroare consumatorii lor, concentrându-se pe dorințele lor , mai degrabă decât pe introducerea produsului real. Se întreabă de ce este nevoie pentru a obține atenția privitorului implicat în procesul de publicitate . Răspunsul său sunt modelele, dorința sau nemulțumirile consumatorului. Se așteaptă ca privitorul/consumatorul să fie emaptic cu cel care îi prezintă produsul, să se identifice cu personajul. Acesta însă este fermecat de imaginea celui care însoțește produsul, de cele mai multe ori, o fată frumoasă și suplă care, automat prin asocierea cu produsul, transferă din caracteristicile sale pozitive și către produs, ceea ce determină actul de cumpărare.
Ne putem întreba într-un mod justificat dacă acest lucru este lipsit de etică. Posibil, deoarece face privitorul să simtă că va semâna cu modelul care prezintă și însoțește produsul în cazul în care îl va și cumpăra. Aceasta este o problemă pentru patru motive : 1) agenți de publicitate doresc să arunce consumatorul într-o stare emoțională profundă , așa că nu cred în profunzime cu privire la mesajele sau informațiile privind produsul; 2 ) Prin comparație socială, fetele cu vârste de colegiu vor căuta modele de comparație; 3 ) Mass-media poate face persoana să aibă un sentiment negativ despre sine, având nevoia să îmbnătățească încintinuu aspectul pentru a fi satisfăcută; 4 ) Consumatorii ar putea primi mesaje nedorite , ascunse în publicitate. Prin urmare, publicitatea afectează percepțiile consumatorilor despre ei înșiși și despre cei din jurul lor .
Prin reclame, oamenii ajung să îi judece pe ceilalți prin atributele care li se vând în fiecare zi în mesajele publicitare. Dorința de a atinge standardele sugerate de rcelame(cumpărăm produse pentru păr pentru a-l face mai strălucitor) presupune că suntem în permanență supuși unui pat al lui Procust pentru frumusețe. Nevoia permanentă de cosmetizare care ni se tot sugerează prin reclame ne pune sub semnul întrebării calitățile fizice, ceea ce duce la scăderea dramatică a stimei de sine.
Cercetările arată că oamenii nu pot fi perfecți , dar dacă încearcă să devină altceva decât ceea ce sunt, ei riscă deteriorarea respectului de sine . Odată ce se face acest lucru, se permite amplificarea imperfecțiunilor individuale de către publicitari, inchizându-i pe indivizi într-o continuă luptă pentru auto – perfecțiune.
CAPITOLUL II
CUM INFLUENȚEAZ Ă MASS MEDIA IMAGINEA DE SINE
Este cunoscut, în mod general, că pe umerii femeilor apasă mai mult povara socială a idealului de suplețe decât asupra bărbaților. Idealizarea formei robuste la femei este de multe ori privită ca produsul unei evoluții istorice care a avut loc în secolul trecut. În cadrul culturilor occidentale industrializate, au existat multe schimbări de-a lungul anilor în organism în privința formei și dimensiunii, considerate atractivă și sănătoasă, în special pentru femei. Este posibil să urmărim o schimbare culturală în "corpul perfect", de la cifrele voluptoase defavorizate din Orientul Mijlociu la vârstele acestui început de secol, la modelul trupurilor subțiri favorizate de către revistele de modă ale prezentului. Forma rubensiană a fost considerată la modă și atractivă până relativ recent. Încă din Evul Mediu, "Cifra de reproducere" a fost idealizată de artiști. Corpul femeii a fost frecvent reprezentat cu șolduri și sâni rotunjiți. Această tendință este reprezentată în portretele trupurilor voluptoase, care erau idealul estetic la acea perioadă. În anii 1800, șablonul idealizat a fost încă voluptuos.
Corpul amplu și curbat al femeii a fost idealizat ca antiteză a corpului masculin atletic, arată Grogan. Unii cercetători afirmă că epidemia de tulburări alimentare de tip anorexic printre femei n-ar exista fără idealul de femeie suplă al culturii noastre. Studiile efectuate sugerează că anorexia nervoasă, care este cea mai severă formă de foame, există cu deosebire în America de Nord și în Europa de Vest, fiind rară în Asia, cu excepția categoriilor sociale medii și superioare occidentalizate din Hong-Kong și Japonia. Restricția calorică severă este pe larg considerată o modalitate acceptabilă de încercare a modificării corpurilor.Însă foamea autoimpusă, dietele sărace în calorii, anorexia nervoasă secătuiesc rezervele de energie mintală care ar putea fi distribuite cu o utilitate mult mai mare în atingerea altor scopuri. Ea diminuează și energia fizică, lezează sănătatea câteodată, în mod fatal. Astfel, dorința de a fi acceptată, de-a avea multiple oportunități, poate face idealul supleței să pară extrem de dezirabil, transformând corpurile multor femei, prin care acestea încearcă să obțină ceea ce se numește aceptare și prestigiu. Potrivit filosofului feminist Susan Bordo, idealizarea siluetei la femei este un fenomen foarte recent, datând din anii 1920.
Bordo a susținut de multe ori că idealul de suplețe este rezultatul marketingului de succes din industria modei, care a devenit un standard de frumusețe culturală în societățile industrializate ale secolului al XX-lea. Hainele la modă au fost reprezentate de ilustrații trasate de mână până în 1920, când au început să fie fotografiate și distribuite pe scară largă în reviste de modă. Aceste reviste au prezentat o imagine fantezistă a modului în care ar trebui să arate femeile. Moda a cerut astfel o îmbunătățire a corpului feminin, pentru că fiecare "look" trebuia să fie potrivit unei anumite forme a corpului.
La această etapă, în timp, femeile din clasa de mijloc și clasa de sus au început obligatoriu să vadă tiparul siluetei. Au început să folosească diete și exerciții fizice intense pentru a obține alura unor pre-adolescente aplatizate – fără sâni și fără șolduri, scrie Silverstein.
În anii 1930 și 1940, idealurile s-au mutat spre o figură bine proporționată, exemplificată prin actrițe precum Jean Harlow și Mae West. Sânii au devenit la modă din nou. Tendința de ,,subțirime” a devenit deosebit de acută în anii 1960, când modelul Twiggy a devenit un exemplu pentru o întreagă generație de femei tinere. Cu pieptul aplatizat, figura băiețească, ea a exemplificat la acea vreme neconvenționalul, libertatea feminină și modelul ei a fost adoptat de femei din toate clasele sociale.
Studiile de reprezentare a corpului feminin în mass-media au constatat în mod credibil că modelele au devenit mai suple între anii 1960 și 1980. Această tendință de suplețe ca standard de frumusețe a devenit și mai evidentă în anii 1990 decât a fost în anii 1980. În anii 1980, modelele au fost suple și tonifiate. Dimpotrivă, în 1990 s-au abătut de la această tendință, cu apariția unor modele de tipul Kate Moss, cu o formă a corpului asemănătoare cu Twiggy din anii 1960.
La sfârșitul anilor 1990 și începutul secolului 21 s-a văzut o creștere a șablonului de "heroină chic", când unele case de moda au luat modele foarte subțiri și le-a făcut să devină stereotipuri pentru consumatorii de heroină, cu ochii machiați excesiv cu negru, buzele albastre și părul încâlcit. Aceasta este încă o altă tendință de modă care promovează suplețea extremă și poate da un motiv de îngrijorare, din cauza potențialului de a crea efecte negative asupra imaginii corpului femeilor tinere.
Imaginea femeii ca obiect
Profesorul Susie Orbach (1993) susține că femeile se asociază de la o vârstă mult prea fragedă cu produsele vandabile. Astfel, trupurile femeilor sunt folosite pentru a umaniza și vinde diverse produse. Obiectivarea trupurilor feminine creează astfel probleme de imagine asupra corpului pentru femei: ,, Femeile sunt receptive la ideea că trupurile lor sunt ca niște grădini – arene pentru îmbunătățirea constantă și viziunea este astfel înrădăcinată în recunoașterea trupurilor lor ca mărfuri."
Autoarea Wendy Chapkis care a făcut studii asupra femeilor și a acestor tipare de frumusețe, susține că femeile sunt asuprite de o "mașină globală de cultură" (formată din industria de publicitate, comunicatii, mass-media, precum și industria cosmetică), care promovează un ideal limitat de frumusețe, în rândul femeilor de peste tot din lume. Chapkis are în vedere ritualurile prin care femeile trec pentru a încerca să atingă idealul cum ar fi bulimia sau anorexia și le utilizează pentru a demonstra modul în care aceste tratamente opresive le sunt specifice. Ea susține că femeile sunt blocate în sistemul de frumusețe, dar că există posibilități de schimbare, dacă sunt dispuse să își accepte trupurile așa cum sunt în realitate. Acest lucru ar implica o examinare atentă a "secretelor de frumusețe" (ritualurile pe care cele mai multe femei se angajează să le încerce pentru a se conforma idealului cultural) și o respingere a acestora, în favoarea unei reinventări a corpului "natural".
Bordo (2003) este pesimist cu privire la capacitatea femeilor de a rezista presiunilor culturale în privința tiparului de frumusețe. Ea susține că femeile nu pot să înțeleagă sistemul, deoarece acestea sunt scufundate în cultura în care suplețea este asociată cu un anumit set (pozitiv) de semnificații culturale din naștere. Ea afirmă că feministele ar trebui să fie sceptice cu privire la posibilitatea de dezvoltare a unor identități gratuite, feminine, care sunt independente de cultura frumusețe de masă, și arată modul în care încercările femeilor de a scăpa sistemul pot fi reabsorbite in discursuri negative despre feminitate.
Autoarea Susan Grogan susține că una dintre problemele cu această analiză este că femeile pot ajunge "victime" ale unui sistem de opresiune. În contrast, sociologul Dorothy Smith vede femeile într-un rol activ în interpretarea mesajelor culturale. Ea susține că femeile "exersează feminitatea" într-un mod activ și o definește ca o activitate de calificare.
Una din sursele de învățare pentru abilitatea de "a fi feminină" este citirea materialelor adecvate (în special reviste pentru femei), în cazul în care informația este prezentată în mod activ cu privire la modul de a fi mai atractiv. Materialul în sine necesită cunoștințe anterioare în zona de introducere în context. Smith arată cât poate influența mentalul feminin articolele din revistele dedicate și modul în care acestea funcționează prin prezentarea unui ideal (în reprezentarea unui corp "perfect" de model), prin consilierea în privința metodelor pe care ar trebui să le aplice, pe ce sursă de acțiune, pentru a atinge acest ideal (dieta, exerciții fizice, creme anticelulitice și make-up). Mai mult, apariția nemulțumirii la femei conduce la încercări active de a rectifica deficiența percepută. Femeile observă corpurile lor și în mod constant planifică și adoptaă măsuri pentru a le aduce mai aproape de ideal.
Expunerea la imaginile supleții ideale produce mai rapid internalizarea acestor șabloane estetice și duce la apariția nemulțumirii de sine, la tratamente drastice și chiar la predispozișii bulimice, în special din partea adolescenților care au parte, de asemenea de o presiune socială extrem de ridicată pentru a ajunge la normele de suplețe. Inițial crescută, nemulțumirea asupra corpului este, de asemenea în putere să potențeze aceste efecte adverse în cazul persoanelor cu tulburări de aliementație și o imagine negativă asupra propriului corp, deoarece percepțiile lor sunt mai discordante față de idealul de suplețe.
Foucault și construcția socială a unui ideal corporal
Filozoful francez Michael Foucault a scris despre dezbaterile legate de femei și percepția asupra trupului și a dezvoltat astfel teoria BioPower. Pentru Foucault, BioPower a apărut ca urmare a creșterii importanței științelor sociale și umane, având corpul și comportamentul uman ca obiect de studiu. Această cunoaștere a dat naștere la instituții și tehnici administrative pentru măsurarea, reglementarea și controlul oamenilor și comportamentului lor. Potrivit lui Foucault, trecerea de la tradițional la societățile moderne a fost caracterizată printr-o mare schimbare în exercitarea putere, prin ceea ce el descrie ca "o inversare a axei politice de individualizare".
Societatea modernă are, potrivit lui Foucault, apariția unor sisteme extrem de invazive de putere: acestea exercită un control social și psihologic mult mai restrictiv. Prin urmare, ca rezultat, puterea modernă "circulă prin canale progresiv fine, oferă acces la indivizi înșiși, la corpurile lor, gesturile lor și toate acțiunile lor de zi cu zi." Aceste "canale fine" sunt o expresie a creșterii de cunoștințe organizate și iau forma unor programe, taxonomii, examinări și registre, care facilitează controlul unui număr mare de organisme într-un spațiu rigid. Acest mod de exercitare a puterii este necesar noii forme de supraveghere și control și disciplinarea indivizilor și organismelor.
În ansamblu, acesta este ceea ce Foucault descrie în termeni de "bioputere". Panopticon (planul lui Bentham pentru o închisoare circulară de la centrul de unde gardianul are vizibilitate în toate celulele) surprinde, pentru Foucault, esența societății disciplinare și BioPower. Prizonierii și-ar asuma că pot fi observați în orice moment și ar ajusta comportamentul lor, în consecință. Forțele disciplinare de lucru, prin urmare, "le induce deținuților o stare de conștiență și vizibilitate permanentă care asigură funcționarea automată de putere". Cu alte cuvinte, fiecare devine propriul său observator și sistemul a creat astfel un "organism docil". Acest tip de "supraveghere disciplinară" nu este, totuși, limitat la închisori. Pentru Foucault structura și efectele de Panopticon rezonează prin toate instituțiile din societate: "Este surprinzator faptul c închisorile să semene cu fabrici, școli, barăci, spitale, care se aseamănă la rândul lor cu închisori?" Așa cum a fost explicat, rolul central al BioPower este controlul persoanelor fizice, creând astfel "organisme docile", care transforma "privirea" lor asupra lor și reglementează disciplina la un nivel semnificativ, în funcție de așteptările și cerințele culturale. Cum "ar trebui" să se comporte, nu face obiectul unei interpretări individuale, dar este determinat de standardele de masă.
Foucault (1977) susține că toată lumea este produsă de BioPower, pentru că toată lumea a lucrat la instituții, cum ar fi familia, școli, universități, birocrații, agenții medicale și de sănătate, penitenciare, religii sau armată. Cu toate acestea, Foucault a subliniat, mai târziu în viața lui, că în timpul procesului, există regulile prin care unii oameni sunt organizați ca de obicei, altele de excludere, prin care să se asigure că opoziția și rezistența sunt incluse în sistem.
Foucault vizualizează puterea ca funcționând la doi poli: omul ca specie și corpul uman. Primul capitol privește un fel de "bio-politică a populației "- reglementarea populației prin aplicarea științei în intervențiile de reproducere, mortalitate și morbiditate. Se referă astfel la manipularea și controlul organismelor individuale. Tehnicile de disciplinare și organizare în timp, spațiu, și a practicilor de zi cu zi – acestea sunt tehnici instituționalizate în școli, penitenciare, spitale, și ateliere de lucru, dar, de asemenea, internalizate la persoane prin auto-reglare de comportamente. Sexualitatea este un element-cheie al puterii, deoarece prin intermediul ei puterea de reglementare poate funcționa la ambii poli, prin ea se poate exercita controlul asupra populației și persoanelor fizice.
Foucault precizează că puterea nu este impusă de sus printr-un grup dominant, ci mai degrabă vine "de jos". Suntem toți vehicule de putere, deoarece acesta este încorporat în discursuri și norme care fac parte din practicile de minute, obiceiurile, și interacțiunile din viața noastră de zi cu zi. Astfel, puterea este peste tot: ea este "exercitată de puncte nenumărate, în interacțiunea relațiilor non-egalitare și mobile". Ca atare, conceptul lui Foucault de putere se află în opoziție cu "ipoteza represivă", o perspectivă care are in vedere conceptul de putere ca dominație, constrângere, și suprimarea dorinței de adevăr, de funcționare prin lege, tabu, și cenzură.. Pentru Foucault, puterea este productivă, nu represivă. Acesta funcționează prin producerea de "cunoaștere și dorință". Discursul științific de medicină, sistemul de justiție penală, psihiatrie, și științele sociale produc noi forme de cunoaștere. Această cunoaștere nu este neutră sau obiectivă; ea reprezintă perspective particulare, convenții, și motivații. Tipul de cunoștințe asupra produsului influențează comportamentul nostru și controlul asupra corpurile noastre, astfel încât cunoașterea este inseparabilă de putere: “Putere și cunoaștere implică direct relația unuia cu celalalt; nu există niciun raport de putere fără constituirea corelativă a unui domeniu de cunoaștere, nici cunoștințe care să nu presupună și constituie, în același timp, puterea prin relații.”
Auto-monitorizarea se realizează pe două niveluri care interacționează: practici și discurs. Indivizii se simt obligați să reglementeze conformarea trupurilor lor la norme, și, de asemenea, să vorbească despre ceea ce "ar trebui" și ceea ce "nu ar trebui să" facă și să "mărturisească" prin orice abatere de la aceste norme.
Patul lui Procust, în varianta Photoshop
Odată cu apariția programului Photoshop în industria de design, a fost ușor pentru mass-media să altereze dimensiunile reale. Programul de editare grafică a permis agențiilor de publicitate să ofere modele superficiale și să cosmetizeze micile imperfecțiuni. Aceste imagini false pot afecta modul în care cititorii percep frumusețea. Acest lucru are loc într-un mod nerealist și are impact asupra stimei de sine și imaginii asupra propriului corp.
Cele mai multe femei și fete se uită la televizor sau în reviste la imaginile idealizate ale femeilor create de "photoshopping". Devin astfel mai nesigure cu privire la aspectul lor. Presiunea de a atinge "corpul perfect" a adus acum milioane de dolari pe an în chirurgia plastică.
În ultimii ani, cercetătorii au încercat să înțeleagă factorii determinanți de perturbare a imaginii corpului în rândul femeilor tinere. Expunerea mare la mass-media s-a dovedit a avea un impact mare asupra stimei de sine a femeilor în societățile occidentale. În zilele noastre, cu utilizarea de Photoshop, femeile au fost înșelate de viziunea că nu există frumusețe fără cusur. Dar, în realitate, acest tip de perfecțiune este pur și simplu de neatins. Chiar și celebritățile au imperfecțiuni, dar acest lucru nu e ceea ce vedem de multe ori în reviste.
Unele celebrităti, cum ar fi Brad Pitt și Kate Winslet, au luat măsuri împotriva modificării digitale a trupurilor lor. Brad Pitt a rupt una din regulile de aur de la Hollywood într-un număr de W Magazine, dezvăluind toate defectele și ridurile sale. El chiar a cerut personal să fie fotografiat Chuck Close, care este renumit pentru portretele sale extrem de detaliate, care dezvăluie toate defectele pielii. Winslet a fost, de asemenea, una dintre primele celebrități care a spart imaginea perfecțiunii digitale, atunci când a luat măsuri împotriva revistei GQ pentru modificarea corpului ei în fotografii care au făcut-o să arate nerealist de subțire.
O fotografie nu poate fi suficientă pentru a stabili stima de sine pentru cineva, dar poate că va ajuta agenții de publicitate să înțeleagă daunele pe care le aduc pentru sănătatea fizică, emoțională, mentală și daunele produse femeilor și fetelor atunci când nu păstrează proporțiile reale.
Această nemulțumire, poate duce la probleme serioase,cum ar fi tulburări de alimentație, anorexia, bulimia, depresie și auto-vătămare corporală,iar consecințele imaginii de sine alterate pot fi îngrozitoare. Problema este că societatea perpetuează această nemulțumire, generând o lume în care jumătate din populație are probleme cu stima de sine.
Un factor principal care duce la alterarea asupra imaginii corpului este mass-media. Societatea noastră de consum a condus la o industrie de publicitate extrem de competitivă, prin care ne sunt prezentate "idealuri" și "cele mai bune" alimente, haine, make-up … lista poate continua la nesfârșit. Modelele, care se presupune că sunt persoane obișnuite, sunt utilizate pentru a vinde aceste elemente.
Unul dintre cele mai triste lucruri care rezultă din problema corp-imagine este atitudinea pe care femeile o dezvoltă față de celălalt. Alterarea imaginilor și crearea unor idealuri de revistă duc chiar la insulte și critici masive asupra celor din jurul nostru.
Indiferent dacă sunt sau nu conștientă de posibilitatea modificării imaginii, nu toată lumea își dă seama exact cât de mult aceste imagini sunt modificate pentru a se potrivi unor idealuri ne-umane și nerealiste. Și nu toată lumea înțelege că aceasta nu este o problemă doar pentru revistele de moda care prezintă imagini drastic editate în Photoshop, totul s-a extins și pe TV și în online.
Una dintre principalele strategii folosite pentru a consolida și normaliza o idee distorsionată asupra normalului cotidian este o reprezentare în media a femeii ca fiind extrem de subțire (adică mult mai subțire decât populația actuală sau ceea ce este posibil din punct de vedere fizic pentru marea majoritate a femeilor. În esență, "idealul feminin este bronzat, zvelt, sănătos, fără umflături inestetice sau celulită. De aici rezultă multe ore de muncă: exerciții fizice, machiaj și îngrijire a părului" și 30 de ani mai târziu , chirurgie plastică și Photoshop. Această formulă este nerealistă și în mod constant reprezentată în aproape toate formele de mass-media. Fețele care apar în reviste nu au riduri și, uneori par să nu mai aibă nici porii din piele. Photoshopping-ul a luat aceste idealuri ireale la un nivel nou înfricoșător.
Henry Farid, un profesor de informatică la Dartmoutheste care este specializat în criminalistică digitală și manipulare foto, este de acord că "Cu cât vom folosi mai mult această editare, încurajăm crearea de lucruri care sunt fizic imposibil ", a declarat pentru ABC News în luna august 2009." Chirurgia plastică digitală a devenit deja radicală. Se îndreaptă spre modelul de păpușă Barbie – sânii mari, mica talie, picioare ridicol de lungi, gât alungit. Toate straturile țesutului adipos din organism sunt eliminate, toate ridurile sunt șterse, pielea este netezită. "
Ceea ce vedem în mass-media, și ceea ce internalizăm ca fiind normal sau frumos este de fapt contrariul. Este fals. Este o idee de profit ca femeile să-și petreacă viața lor încearcând să realizeze astfel de idealuri și oamenii își vor petrece viața încercând să găsească. Dar, până când toți vor invăța să recunoască și să respingă aceste mesaje negative despre ce înseamnă să arate ca o femeie, cu toții pierdem.
4. Revistele pentru adolescenti si complexele de inferioritate
În culturile occidentale, stima de sine a fetelor scade substanțial în perioada de adolescență. Imaginea corpului se dezvoltă în contextul factorilor socioculturali, precum imagini mass-media nerealiste de frumusețe feminină. Într-un studiu de 136 de fete cu vârste cuprinse între 11 și 16, expunerea experimentală a unor portrete din reviste a redus satisfacția asupra corpului și, prin urmare, a stimei de sine care a înregistrat o rată mai mică la fetele mai mai mari. Structural, această tendință de vârstă a fost parțial reprezentată de o tendință de scădere corespunzătoare a satisfacției asupra corpului. Intervențiile educaționale timpurii ajută fetele să deconstruiască imaginea creată de publicitate și mass-media. Stima de sine este definită ca o atitudine pozitivă sau negativă față de'. . .de sine'' și poate fi privită ca un indicator-cheie de bunăstarea psihologică, cel puțin în rândul oamenilor din culturile vestice.
În culturile occidentale, stima de sine diferă de obicei, în funcție de sex. O meta-analiză recentă a studiilor pentru stima de sine a confirmat faptul că femeile sunt mai moderate, dar au un nivel foarte scăzut față de cel al bărbaților. În plus, diferențele de gen sunt mai mari în timpul adolescenței de mijloc, ajungând la aproximativ 16 ani. Acest lucru este confirmat de o analiză recentă a creșterii curbei stimei de sine, care a construit modele de dezvoltare de peste 7 ani, atât între cât și în cadrul adolescenților într-o zonă metropolitană din Vestul Mijlociu Statelor Unite.
Cum putem explica acest declin al stimei de sine în rândul adolescentelor? Desigur, factorii care pot afecta stima de sine a fetelor abundă, dar există motive întemeiate să propună schimbări în imaginea corpului și acest lucru poate fi crucial pentru înțelegerea acestei tendințe. Imaginea corpului este esențială pentru definirea încrederii în sine în cazul adolescenților, pentru că ei au fost învățați să creadă că aspectul este o bază importantă pentru auto-evaluare și de evaluarea de către alții. Într-adevăr, percepțiile de aspect și de auto-valoare sunt indisolubil legate, astfel încât aspectul perceput apare în mod constant ca cel mai puternic predictor unic al stimei de sine, atât în rândul adolescenților de sex masculin cât și de sex feminin. Această asociere strânsă între imaginea corporală și stima de sine este mai ales problematică pentru fetele care cresc în contextul societăților de larg consum. Mass-media-revistele, TV, filmele, publicitatea, videoclipuri muzicale, nu doar subliniază că stima de sine trebuie să se bazeze pe aspect,dar prezintă un ideal cultural puternic al frumuseții feminine, care devine din ce în ce în ce mai de neatins.
Obsesiile periculoase generate de portretizarea frumuseții de tabloid
Dimensiunea corpului femeilor în mass-media este aproape de limita de subponderabilitate. Aceste persoane suferă în proporție de 15 la sută de anorexie.
Aerografiea, modificarea digitală, și intervențiile chirurgicale cosmetice cresc în continuare natura nerealistă a imaginilor în mass-media, aducând în lumină modele feminine care sunt baza auto-evaluărilor. Aceste probleme sunt de interes special în timpul adolescenței, nu numai pentru că adolescența este o perioadă importantă pentru formarea opiniilor despre sine și idealurilor socio-culturale, dar și pentru că presupune pubertate și modificări corporale (cum ar fi depozitele adipoase mai mult și acnee), care îndepărtează fetele de standardele sociale ale frumuseții feminine.
Un studiu realizat pe un eșantion de fete în vârstă de 12-15 ani a confirmat că astfel de modificări corporale sunt asociate cu creșterea îngrijorărilor legate de greutate și față de ce mănâncă. Intr-un alt studiu, adolescentele și-au descris greutatea și dimensiunile ideale. Potrivit specialiștilor, descrierea lor era pentru persoanele anorexice.
În special, stima de sine prezintă un declin substanțial în randul fetelor cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani. Cu toate acestea, pentru a înțelege mai bine cauzele acestor tendințe de vârstă, este important să studiem mecanismele care stau la baza implicațiilor sociale și psihologice. Idealizarea portretelor editate grafic au un impact negativ asupra adolescentelor și femeilor care se percep în mod nesatisfăcător. O formă deosebit de utilă pentru cercetarea empirică cu privire la efectele mass-media este cea în care participanții sunt expuși la anumite imagini cu modele extra-suple pentru a evalua impactul psihologic imediat.
Multe astfel de studii au descoperit că expunerea la aceste idealuri are are un impact negativ asupra satisfacției propriului. Mai mult decât atât, meta-analiza a arătat că acest impact negativ este mai puternic pentru femeile mai tinere de 19 ani, pe baza constatărilor din cinci studii separate. Astfel, fetele adolescente ar putea fi deosebit de vulnerabile la expunerea la mass-media.
Harrison a constatat că expunerea la televizor a modelelor extrem de suple a fost asociată cu o creștere a tulburărilor alimentare în rândul adolescentelor, prin creșterea discrepanțelor percepute între forma corpului real și ideal. Stice, Schupak-Neuberg, Shaw, și Stein au constatat că, în rândul femeilor tinere de la colegiu, expunerea la mass-media a fost legată direct cu mai multe simptome de tulburare de alimentație și indirect, prin internalizarea puternică de ideal-corp stereotip, cu o mai mare nemulțumire asupra corpului. Aceste constatări sugerează faptul că internalizarea standardelor socio-culturale ale frumuseții feminine este un factor important de mediere între expunerea la mass-media și nemulțumirea asupra corpului.
Este important să se facă o distincție între pur și simplu a fi conștienți de standardele culturale ale frumuseții feminine, și internalizarea ca pe un sistem de credință, un personal. Conștientizarea acestor idealuri ar putea fi deosebit de importantă pentru fetele tinere, deoarece este probabil să fie un precursor de internalizare. Conștientizarea și internalizarea acestor norme par să prezică normele de satisfacție asupra corpului. Deși cele mai multe persoane conștientizează nerealismul acestor norme, uneori le internalizează mai degrabă decât le conștientizează. În plus, cercetarea experimentală și corelațională sugerează că aceste comparații sociale sunt un mecanism important pentru efectele adverse ale mass-media cu privire la imaginea corpului femeii. Studiile sugerează ca procesele de comparație pot fi declanșate în mod automat pentru femei.
Tinerii de astăzi trăiesc într-un mediu în care felul în care arată este cel mai important lucru. Adolescenții și tinerii sunt cei mai vulnerabili la dezvoltarea problemelor de alimentație, de a dezvolta probleme de alimentație. Potrivit statisticilor, 1 din 100 de adolescenți americani se înfometează până la moarte, iar 4 din 100 folosesc laxative pentru a-și menține greutatea normală. Teoria învățării sociale poate ajuta, de asemenea, la a explica problemele legate de discrepanțele între corp și imagine. Conform teoriei învățării sociale, cele mai multe comportamente sociale sunt învățate de cei care observă din mers niște fenomene.
De-a lungul ultimilor 20 de ani, mai multe articole au propus o legătură între frumusețea feminină suplă și idealul trupului masculin musculos. Aceste standarde culturale ar putea explica de ce mulți adolescenți sunt preocupați de aspectul trupurilor lor și nemulțumiți de imaginea corpului lor, și sunt dispuși să încerce o varietate de practici periculoase de pierdere in greutate în căutarea unui corp perfect.
Studiile au arătat ca tinerii raportează frecvent nemulțumirea față de propriul corp, iar fetele se confruntă mai mult cu această nemulțumire decât băieții. Adolescentele, în general, doresc să cântărească mai puțin, în timp ce baieții adolescenți vor să fie mai mari și mai puternici. O meta-analiză a 25 de studii care au implicat subiecți de sex feminin, a examinat efectul expunerii la imagini mass-media ale idealului de corp zvelt. Imaginea corpului a fost semnificativ negativă după vizionarea imaginilor prezentate în mass-media decât după vizualizarea imaginilor cu modele de dimensiuni medii sau obiecte. Acest efect a fost dovedit a fi mai puternic în cazul fetelor mai tinere de 19 de ani.
Tiggemann, spre exemplu, a studiat preocupările adolescentelor asupra trupurilor și a încercat să înțeleagă motivațiile care stau la baza dorinței lor de a fi suple. Factorul de exercitare a presiuni celei mai puternice a fost mass media. În ciuda faptului că aceste fete au articulat în mod clar dorința de a fi mai suple, au descris, de asemenea, modul în care acest lucru le nemulțumește și le scade încrederea în sine. Autorii au constatat ca fetele au avut o înțelegere surprinzător de bine dezvoltată față de mesajele din mass-media și rolul posibil în influențarea imaginii de sine. Literatura de specialitate confirmă faptul că, copiii și adolescenții sunt deosebit de vulnerabili la mesaje și imagini transmise prin intermediul mass-media. Mulți copii și adolescenți nu pot discerne între ceea ce văd și ce este real. De exemplu, tinerii nu știu că tehnologia digitală și manipularea prin Photoshop în industria modei și îmbunătățirea digitală duc la portretizarea femeii ideale și a corpului masculin sculptural. Aceste imagini promovează standarde nerealiste, care sunt imposibil de realizat.
În acest caz, medicii ar trebuie să se intereseze în mod regulat cu privire la efectele mass-media, inclusiv privitul la televizor, vizionarea video, utilizarea de jocuri video, timpul petrecut în fața calculatorului și programele radio. Cei în cauză cu privire la impactul negativ mass-media, cu privire la imaginea corpului, stima de sine, alimente, dietă si tulburari de alimentatie trebuie să ia în considerare un număr de diferite interventii, cum ar fi campanii de comunicare sănătate, educație, divertisment advocacy mass-media și de formare în domeniul mass-media Astfel de intervenții trebuie să fie evaluate cu privire la portretizarea mass-media a imaginilor idealizate și de neatins la care tinerii sunt expuși și impactul acestora asupra comportamentelor alimentare dezordonate si tulburărilor de alimentație.
Un exemplu de o astfel de intervenție este un proces de înțelegere și utilizarea mass-media și a fost demonstrat pentru a ajuta tinerii din program să evalueze mai critic conținutul programelor tv. În special, intervențiile de educație media au arătat o scădere a efectelor nocive ale violenței în mass-media și ale publicității la alcool la copii si adolescenti.
Programe de educație mass-media au fost incluse în programa școlară, în unele școli din Canada și pot include activism media și advocacy mass-media. Din nou, acest lucru nu a evaluat în ceea ce privește problema tulburărilor de alimentație. Un alt obiectiv foarte important al competenței mediatice este educarea și responsabilizarea părinților pentru a evalua conținutul media. Părinții pot fi avocați puternici pentru promovarea de comportamente sănătoase prin intermediul mass-media.
În timp ce mass-media pot contribui la dezvoltarea de probleme de greutate, precum și la nemulțumirea asupra corpului la copii și adolescenți, nu putem ignora faptul că mass-media pot, de asemenea, fi folosită ca un instrument important de promovare a sănătății si a strategiilor de prevenire. Cercetarea longitudinală, mai ales cu copiii și tinerii adolescenți, este nevoie să se afle mai multe despre modul în care este vizionat conținutul media, interpretat, și încorporat în dezvoltarea sănătoasă a copiilor și adolescenților noștri.
Destructurarea corporală și cultura pop în media. De la estetica urâtului, la cea a dizabilităților
Lumea artiștilor pop este extrem de variată. Observăm însă în mod pregnant la artiștii din generația de acum 3-4 ani, tendința de destructuralizare, de distrugere și apoi recompunere la nivelul actului artistic, cât și în ceea ce privește poveștile despre viețile lor, reflectate în mass media. Spre exemplu, cel mai la îndemâna artist pentru a susține această evoluție către o estetică a destructurării este Lady Gaga. În mai toate concertele, trupul ei apare contorsionat, torturat, zdrobit, bătut, însângerat și chiar ucis. Există un material videografic al artistei în care aceasta este prezentată în scaun cu rotile și apoi eviscerată de un amant. Toate acestea în public, în lumina reflectoarelor, în plin act artistic, prezentate ca și cum ar fi un produs gata să fie comercializat pe piața culturii pop. Amestecul estetic al trupului folosit în poveștile create de Lady Gaga conține ipostaze antagonice extreme. Trece rapid de la cadre senine, diafane, la cele grotești, de dematerializare și distrugere. În esență însă, trupul ei este unul cu un permanent handicap, în continuă schimbare.
Imaginea șocantă promovată de artista pop a fost constant alimentată de canalele media și s-a bucurat de o promovare intensă. S-au creat bloguri cu tematică pentru diversele apariții, s-au scris chiar și studii academice despre performanțele sale artistice. Dincolo de toate zvonurile legate de consumul de droguri și de faptul că ar fi de fapt hermafrodit, Lady Gaga a cules în tot acest timp laurii gloriei. Spectacolul creat de Lady Gaga se bazează de fapt pe un set de înțelesuri deplasate, distorsionate, o textualitate pseudo-flexibilă pe care unii o găsesc de-a dreptul fascinantă.
Impactul imaginilor șocante în cazul percepției asupra propriului corp
Angajamentul cultural al lui Lady Gaga este legat de un proces de incapacitate de a câștiga putere sau încredere. Un astfel de șablon este unul care contaminează extrem nivelurile culturale. Așadar, este promovată ideea că idealul pop feminin trebuie să sufere mai întâi pentru a fi transformat. Dincolo de aspectele religioase ale mântuirii, e vorba aici de ceea ce Tobin Siebers numește estetica handicapului Printr-un studiu al marilor picturi și sculpturi, Siebers demonstrează că prezența organismelor în artă, în special a acelor organisme care resping tradiția estetică clasică de frumusețe și perfecțiune, a crea în artă este o acceptare de netăgăduit și, uneori, adorarea hadicapului în sine. El subliniază faptul că, estetica hadicapului refuză să recunoască reprezentarea corpului sănătos și să accepte armonia, integritatea și frumusețea, ca unic determinant estetic. Mai degrabă, estetica handicapului cuprinde frumusețea ruptă de standardele tradiționale, ca un rezultat al unei acțiuni de revoltă. Acesta susține că punerea în lumină a dizabilităților are un impact pozitiv asupra persoanelor care suferă de handicap și pentru care șabloanele media de frumusețe reprezintă în primul rând suferința că nu le vor recăpăta niciodată. Așadar, dincolo de primele impresii și pe alocuri repulsie față de reprezentările artistice grotești, esteticul handicapului, susține Siebers, este o valoare. O putem încadra aici și pe Lady Gaga care promovează feminismul dincolo de barierele trupești. Așadar, deconstructivismul aplicat în videografiile sale poate fi interpretat și în acest fel. Forma de feminism încorporat în activitatea lui Lady Gaga este unul promiscuu, nu se sfiește să încalce stereotipurile și clișeele, toate în același timp,astfel încât relația dintre Lady Gaga și feminism este una bazată pe un conflict între politici preconcepute și experiență culturală contemporană, între idealuri politice și populare și cultură. Această relație este reflectată în legăturile dintre Lady Gaga și persoanele cu handicap. În consecință, este susținut aici că Lady Gaga prezintă un potențial de a se reapropia de modul în care înțelegem handicapul în peisajul culturii de consum. Această nouă înțelegere a invalidității în cultura pop este prezentată ca o distrugere / dezactivare și reformare a sexualității feminine.
6.2 Handicapul ca accesoriu chic
Lady Gaga a mers pe scenă de mai multe ori jucând rolul călugăriței cu handicap sau efectiv în scaun cu rotile, sub forma unei creaturi ciudate, numite impropriu sirenă.
Dincolo de lentilele criticismului la adresa lui Lady Gaga, sirena este contextualizată într-un proiect mai larg al jocului trupesc, actualizării sinelui și artei. Mai mulți fani ai săi cu handicap au dezaprobat-o imediat după concert. Într-adevăr, sintagma de handicap ca fiind ceva chic ar putea să arunce o lumină pozitivă asupra modului în care Gaga aduce dizabilitățile in cultura pop. Alți artiști care sunt în scaune cu rotile au aprobat cu fervoare reprezentațiile artistei. Bitch Magazine scrie despre interpretările lui Lady ca fiind neajunsuri chic, un mod de a utiliza trupuri cu dizabilități pentru a prezenta un mesaj puternic referitor la faptul că și persoamele cu handicap pot experimenta stările firești.
Teoria cultivării imaginilor nerealiste asupra trupului
Imaginile nerealiste din mass-media sunt atât de răspândite încât se pare că femeile care îndeplinesc un astfel de standard de frumusețe sunt mai degrabă norma decât excepția. Teoria cultivării susține că imaginile care descriu femeile care se potrivesc cu idealul socio-cultural de frumusețe sunt extrem de răspândite în mass-media populară, și că expunerea repetată la astfel de imagini influențează femeile să creadă că astfel de standarde sunt nerealiste.Vizualizarea constantă a mai multor imagini cu femei suple, înalte duce la un efect cumulativ în timp, prin care multe femei adoptă acest standard nerealist de frumusețe ca "realitate." Multe femei cred că normalitatea înseamnă suplețe, iar prin urmare, orice femeie care nu se ridică la acest ideal este "anormală".
George Gerbner a definit cultivarea ca "o contribuție independentă a privitului la televizor față de concepțiile realității sociale". Cultivarea sugerează că efectele mass-media se construiesc în timp, prin frecvența de vizionare, repetitivă. Astfel, din păcate, realitatea este alterată, iar telespectatorii au mai multe îndoieli în ceea ce privește raportarea la lumea reală. Procesarea euristică și accesibilitatea sunt ideile cheie care au fost asociate cu teoria cultivării imaginii de sine.
Shrum și Bischak au observat că: "oamenii își construiesc adesea hotărârile lor pe probabilitata apariției unor informațiil pe care le pot prelua din memorie ". Fraza "procesarea euristică" sugerează că oamenii au tendința de a căuta în cantități mici informații atunci când se fac judecăți rapide, mai degrabă decât să caute în mod sistematic prin amintirile lor. Așa că apelează la construcții și idei care sunt frecvent activate și devin mai accesibile în timp.
Atunci când se analizează efectele de imagine ale corpului, este important să se ia în considerare ceea ce a observat Shrum: că această cultivare nu poate crea întotdeauna atitudini, dar de multe ori servește pentru a le consolida. Mai mult imagini de suplețe ideale la femei sunt mai accesibile. În plus, au conotații pozitive, care sunt asociate cu suplețea, iar astfel idealul ar putea deveni mai accesibil. În contrast, asocierile negative cu persoane supraponderale care sunt observate, pot spori importanța menținerii unei forme suple.
Aceste asocieri pot face ca anumite atitudini sociale să fie impuse. Un alt element al teoriei cultivării este rezonanța, care înseamnă că experiențele telespectatorilor pot influența percepțiile lor asupra mesajelor livrate de mass media, dacă se găsesc în mod spontan similitudini. Rezonanța sugerează că experiențele directe sunt coroborate cu exemplele promovate la televizor și face mai greu procesul de discernere asupra originii informațiilor.
În cazul în care un vizualizator observă în mod direct o conotație negativă legată de excesul de greutate și, de asemenea, observă această situație la televizor, rezonanța poate provoca o conotație negativă mai ușor de preluat în timpul hotărârii de a recurge la anumite mijloace pentru a deveni mai suplu.
Reprezentările coerente de la televiziune duc la construirea un portret specific de realitate, și expunerea repetată la acest conținut îi face pe telespectatori să adopte această realitate alternativă la fel de valabilă. În consecință, pentru că reprezentările legate de corpul femeilor prezentate la televizor sunt atât de denaturate, prin adoptarea acestei realități de către tinerele femei se ajunge la scăderea satisfacției în privința trupurile lor, prin dorința puternică de a fi mai suple. Cercetarea empirică susține aceasta teorie. Studiile au arătat că persoanele care se uită mai multe ore pe zi la televizor și sunt expuse la anumite tipuri de mass-media (muzică, telenovele) afișează o mai mare nemulțumire față de aspectul fizic .
Nivelul unui individ de conștientizare cu privire la caracteristicile și efectele imaginii în mass-media poate fi un indicator important pentru modul în care acel individ va internaliza idealul subțire.
Tiggemann a constatat că femeile care au fost mai puțin conștiente de efectele mass-media au fost în situația de a dezvolta simptome de perturbare a imaginii corpului. Acesta a arătat că, dacă o femeie este capabilă să recunoască faptul că standardele care sunt evaluate de către mass-media sunt nerealiste, ea poate astfel să demonstreze un nivel ridicat de rezistență a preocupărilor față de imaginea trupului. În schimb, în cazul în care o femeie nu recunoaște că așteptările mass-media sunt aproape de neatins, va fi mult în postura de a se interioriza și, astfel, să fie afectată negativ de idealul de suplețe. Din punct de vedere al teoriei auto-evaluării, femeile folosesc trei puncte de referință pentru a construi percepția lor cu privire la aspectul fizic: corpul ideal, reprezentat din punct de vedere social, corpul și corpul ideal de internalizate. Ilustrarea portretelor femeilor în mass-media influențează reprezentarea socială a trupului ideal. Acest punct de referință vine de la ceea ce o persoană consideră că este de așteptat de către societate cu privire la aspectul fizic și de frumusețe. În schimb, corpul obiectiv presupune evaluare unei persoane asupra propriului trup. Satisfacția și nemulțumirea legate de aspectul fizic al unei persoane sunt conținute în această dimensiune; unele persoane au aproape întotdeauna o opinie cu privire la comportamentul lor fizic.
Corpul ideal internalizat implică nivelul la care o persoană este de acord cu imaginea ideală și aspiră să o atingă. Unele femei pot fi expuse la imagini de femei suple și nu internalizează astfel de standarde de aspect, deoarece știu că sunt nerealiste. În schimb, idealul internalizat de unele femei este foarte similar cu ceea ce reprezintă idealul social, ceea ce le face deosebit de vulnerabile la efectele puternice ale mass-media.
În cazul în care există o discrepanță mare între imaginea corporală ideală internalizată a unei persoane și corpul lor obiectiv, încrederea unei persoane și satisfacția cu privire la aspect este adesea afectată negativ. Imaginile din mass-media îngreunează viziunea unor persoane asupra trupului lor interiorizat, care este realist și realizabil. Cu expunerea la imagini repetate ale femeilor extrem de suple, imaginea ideală a corpului internalizat a unui individ de multe ori devine mult mai suplă. Acest lucru crește decalajul dintre ceea ce o persoană percepe și ceea ce ar trebui să fie. Nu este surprinzator faptul că , cercetătorii au descoperit că femeile care au un corp ideal de internalizat care se aseamănă mult cu corpul perfect, prezintă un risc deosebit de ridicat de a dezvolta tulburări de alimentație. Este aproape imposibil să modifici reprezentarea societății asupra a ce este considerat ca fiind "corp ideal." In ciuda dovezilor puternice că descrierea nerealistă a mass-media are efecte negative asupra modul în care femeile se văd, companiile de televiziune și de publicitate par a fi de neînduplecat în abordările lor de marketing. Acest lucru poate proveni din mentalitatea că "delicatețea vinde", în timp ce, folosind femeile mai rubensiene nu ar fi la fel de profitabil. Deși este dificil de schimbat modul în care mass-media portretizează femeile, poate exista speranță pentru modificarea imaginii internalizate asupra corpului femeilor, pentru a reflecta ceva care este realist și realizabil. În cazul în care femeile pot fi învățate să nu internalizeze idealul socio-cultural, acestea pot fi în măsură să contracareze efectele negative ale imaginilor ultra-suple, care sunt aproape imposibil de evitat.
Multe programe se concentrează pe reducerea nivelului la care femelele internalizează standardele nerealiste de frumusețe. Cercetarea cu privire la aceste programe indică faptul că astfel de intervenții ar putea ajuta la creșterea nivelului de rezistență la efectele negative ale mai multor forme de mass-media populare. Principalul obiectiv al programelor de prevenire evaluate în cadrul studiului a fost de a reduce gradul de internalizare ideală și nemulțumirea participanților, și de asemenea, încercarea de a crește stima de sine, sentimentele de auto-competență, precum și utilizarea de metode adecvate de greutate de control. După participarea la program, măsurile de auto-raport ale participanților au arătat o reticență mai mare pentru utilizarea de dietă, post, exerciții fizice excesive, precum și alte tehnici de reducere a greutății. În plus, femeile au raportat scoruri mai mari privind măsurile asupra propriului trup și de auto-competență după intervențiile preventive. În timp ce astfel de rezultate nu pot fi generalizate pentru toate femeile, cercetarea indică faptul că profesioniștii din domeniul sănătății mintale trebuie să îndrepte atenția lor spre prevenirea tulburărilor de imagine a corpului, în plus față de tratament.
Așa cum am mai discutat, mass media prezintă un standard feminin de frumusețe nerealist și imposibil de atins pentru majoritatea femeilor din societate. Modelele prezentate în toate formele de mass-media sunt etichetate ca fiind norma de greutate corporală sănătoasă, care trimite un mesaj puternic că femeile trebuie să-și sacrifice sănătatea lor pentru a fi considerate atractive, in cadrul standardelor sociale. Efectele negative ale imaginilor media ultra-suple au fost bine documentate; cercetările au arătat că femeile care sunt în mod repetat expuse la a-și internaliza idealul subțire prezintă un risc mai mare de a dezvolta tulburări de aliemntație și percepție asupra propriului corp. Deși este clar că mass-media influențează modul în care femeile se văd, nu este clar modul în care acest proces are loc.
Teoria comparațiilor sociale, teoria cultivării și auto-evaluării pot fi folosite pentru a examina modul în care imaginile din mass-media afectează modul în care femeile se simt cu privire la aspectul fizic. Aceste perspective oferă, de asemenea, o explicație pentru modul în care unele femei au o capacitate mai mare de adaptare la efectele negative ale mass-media, în timp ce altele sunt afectate în mod dramatic.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Reflectarea Imaginii Femeii In Media Si Tiparele Estetice Distructive (ID: 107803)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.