Reflectarea Comunitatii Romanesti din Italia In Presa Italiana

Cap. 1. Legislația italiană privind drepturile românilor

1.1. Prevederi legale pentru muncitorii români

Guvernul italian a decis acordare accesului liber pentru lucrătorii români în următoarele sectoare: cele în care își desfăsoară activitatea personalul de conducere și cu o înaltă calificare; agricol, turistic-hotelier, al activității casnice și de asistență pentru persoane, de construcții, mecanic, cele în care se desfășoară activități sezoniere, precum și în cazurile prevăzute la art. 27 din Textul Unic privind imigrarea și munca sezonieră. Accesul livberilor profesioniști este neîngrădit.

Pentru a te putea angaja legal în Italia trebuie să obții mai întâi de la autoritatea competentă codul fiscal. Angajatorii care doresc să încadreze în muncă lucrătorii români în sectoarele deschise cetățenilor români trebuie să transmită declarațiile de angajare Centrelor de Plasare în Muncă și instituțiilor de protecție socială. Dacă angajarea se realizează într-un sector unde accesul nu este liber, angajatorul trebuie să solcite autorizare pentru angajare la Ghișeul Unic pentru Imigrare din cadrul Prefecturii.

În Italia, sunt reglementate mai multe tipuri de contracte de muncă, astfel:

Contractul de muncă autonomă

Contractul pentru efectuarea unei lucrări (o prestație de muncă autonomă) există în cazul în care o persoană se obligă să efectueze o lucrare sau un serviciu, prin propria muncă „fără raporturi de subordonare“ (art.2222 Codul Civil). Caracteristicile muncii autonome sunt: autonomia în gestionarea propriei activități, în modul de organizare al întreprinderii, în asumarea riscului legat de exercitarea activității productive, precum și modalitatea de determinare a compensației stabilite pentru rezultatul final plecând de la timpul necesar desfășurării activității.

Contractul de muncă subordonată

Contractul de muncă subordonată este reglementat prin art. 2094 Codul Civil. Lucrătorul subordonat este acea persoană care se angajează, în schimbul unei retribuții, să desfășoare propria activitate, subordonându-se angajatorului, fiind angajatul acestuia. Raportul de muncă subordonată este caracterizat prin elementul de supunere al prestatorului de muncă față de puterea directivă, organizatorică și disciplinară a angajatorului.

Contractul de muncă parasubordonată

Prezintă caracteristici proprii atât muncii autonome, cât și muncii subordonate. În special colaborarea coordonată și continuă este un raport de muncă în care colaboratorul se angajează să realizeze o lucrare sau să presteze un serviciu în mod continuu în favoarea ordonatorului lucrării și în coordonare cu acesta din urmă, dar fără a exista vreo legătură sau relație de subordonare.

Termenul de parasubordonare exprimă pe scurt o multitudine de raporturi caracterizate de coordonare și continuitate, reglementate prin art. 409 din Codul de Procedură Civilă care în urma modificărilor prevăzute prin Legea 503/1973 a extins aplicarea dispozițiilor asupra procesului de muncă la o astfel de tipologie de raporturi. Forma tipică a parasubordonării este aceea prevăzută în articolul 1742 din Codul Civil referitor la raportul de agenție și de reprezentanță.

În special, în sensul art. 61-69 din DL 276/03 colaborările coordonate și continue desfășurate în mod cu precădere personal și fără relații de subordonare trebuie să poată fi atribuibile unuia sau mai multor proiecte specifice sau programe sau etape ale acestora determinate de ordonatorul de lucrări. Retribuția trebuie să fie proporțională cu cantitatea și calitatea muncii efectuate. Parametrul reglementat de legislativ trebuie să țină cont de compensațiile acordate în mod normal pentru prestații de o natură similară inclusiv pe baza contractelor colective naționale de referință.

Contractul de muncă ocazională

Este reglementat de art. 61 aliniatul 2, DL 276/03 și constă în colaborări coordonate și continue care au o durată totală nu mai mare de 30 de zile în cursul unui an, cu același ordonator de lucrări, cu excepția cazului în care retribuția totală încasată este superioară sumei de 5.000 euro.

Este vorba despre colaborări de volum mic pentru care legiuitorul nu a considerat necesar să prevadă legarea de proiect și sunt stfel excluse din disciplina despre care s-a vorbit anterior în DL 276/03. În mod general, toți angajatorii pot folosi asemenea contracte stipulând aceasta în formă scrisă pentru că demonstrează prezența motivelor de ordin tehnic, organizatoric, productiv sau substitutiv. Asemenea motive nu trebuie indicate în mod generic, ci trebuie detaliate în mod specific pentru a rezulta motivațiile concrete și efective.

Terminarea contractului poate rezulta direct prin indicarea specifică a datei finale sau indirect atunci când data finală este legată de un anumit eveniment. La scadență raportul se încheie automat, dar în urma unei majorări a retribuției este posibilă prelungirea de fapt a raportului după termenul fixat inițial sau prelungit succesiv. O astfel de prelugire are durata de 30 de zile pentru contractele cu durata inițială egală cu 6 luni sau superioară și 20 de zile pentru contractele cu durata mai mică.

Din punct de vedere economic și normativ (art.6 si 12 DL 368/01) lucrătorii angajați pe perioadă determinată sunt echivalați cu lucrătorii angajați pe perioadă nedeteminată cu diferența că retribuția acestora este proporțională cu perioada de muncă prestată. În concluzie, lucrătorul cu contract pe perioadă determinată are dreptul la concediu, al 13-lea salariu, concediu medical și orice alte beneficii compatibile cu natura contractului pe durată determinată.

Munca sezonieră

Reprezintă un caz particular al contractului de muncă pe durată determinată unde aplicarea duratei este justificată de caracterul sezonier al activității lucrative care este în beneficiul angajatorului. Lista activităților sezoniere este prevăzută în DPR 7/10/63 nr. 1525 așa cum a fost integrat în DPR 14/09/87 nr 560 și DPR 11/07/95 nr. 378.

În special se subliniază că art. 4 aliniatul ter. al DL 368/01 modificat prin legea 247/07 prevede că activitățile sezoniere nu se supun limitelor asupra reînnoirii și a prelungirilor prevăzute de același decret legislativ pentru contractele cu durată determinată. În plus, aliniatele quinques și sexies ale art.4 a DL 368/01, modificat prin legea 247/07, stabilesc un drept de precedență referitor la angajarea pe durată determinată efectuate de același angajator pentru aceleași activități sezoniere.

Un muncitor nu poate fi concediat fără un motiv justificat, respectiv:

– lipsuri grave observate în desfășurarea activității muncitorului și îndeplinirea obligațiilor sale contractuale;

– motive justificate rezultate din exigențe de organizare și producție ale întreprinderii.

Este necesar ca patronul să vă notifice în scris concedierea, altfel aceasta nu este valabilă. În termen de 15 zile, salariatul are dreptul să solicite în scris motivele pentru care a fost concediat iar, în 7 zile de la primirea cererii, patronul este obligat să îi răspundă. În plus, patronul este obligat să acorde un preaviz în termenii și modalitățile prevăzute de fiecare contract colectiv de muncă de la nivel de sector, în afara situațiilor în care acesta apelează la concedieri colective pentru o cauză justificată. Dacă nu se respectă această prevedere, angajatorul este obligat să plătească muncitorului o sumă egală cu cea pe care acesta ar fi primit-o dacă i-ar fi fost acordată perioada de preaviz. Aceasta începe din momentul în care salariatul primește scrisoarea de concediere și are o durată variabilă reglementată tot prin intermediul contractelor colective de muncă sectoriale.

1.2. Viza de studiu în Italia

În ceea ce privește recunoașterea diplomelor în Italia, dacă avem o diplomă obținută în spațiul UE, în urma prezentării cererii și documentelor solicitate la autoritățile competente, obțineți recunoașterea automată a diplomei în Italia. Profesioniștii care se află în posesia unei diplome de studii, obținută într-o țară ce nu aparține UE, pot solicita printr-o cerere recunoașterea acestei diplome, cu scopul de a-și exercita profesia în Italia.

Autoritatea competentă din Italia în recunoașterea diplomei,este în funcție de aceasta:

– Ministerul Justiției, www.giustizia.it, pentru diplomele de: avocat, agent de schimb, asistent social, biolog, chimist, consultant alimentar, inginer agronom, contabil, inginer silvicultor, geolog, psiholog, ziarist, inginer, tehnolog alimentar, contabil autorizat, consultant de muncă.

– Ministerul Sănătății, www.ministerosalute.it, pentru: profesii din domeniul sanitar: dentist, medic chirurg, oftalmolog, podolog, veterinar, farmacist, specialități paramedice, asistenți medicali, fizioterapeut, dietolog, tehnician.

– Ministerul Dezvoltării Economice, www.sviluppoeconomico.gov.it, pentru consultanți în proprietăți industriale.

– Ministerul Educației Publice, www.pubblica.istruzione.it, pentru absolvenții școlilor și instituțiilor de învățământ, de educație secundară și artistică, inclusiv conservatoarele, academiile și institutele superioare pentru industria artistică.

– Ministerul Universității și Cercetării, www.miur.it, pentru arhitect și cercetător universitar.

Actele de studii obținute în România și legalizate conform prevederilor Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961 sunt recunoscute ca atare în alte țări membre Haga, însă, pentru Italia este necesară o procedură suplimentară, care se poate face doar prin intermediul Cancelariei Consulare a Ambasadei Italiei din București. Deoarece actele de studiu românești nu sunt recunoscute în mod automat în Italia este necesară obținerea unui document numit „Declarație de Valoare”. Prin acest document se declară valoarea locală a actului de studiu (drepturile care derivă în urma obținerii unui act de studiu în țara în care a fost obținut) dar și inexistența unor limitări de tip profesional pentru exercitarea activității

Permisul de sedere pentru studii trebuie solicitat la Questura, timp de opt zile de la intrarea pe teritoriul italian. Durata lui va corespunde cu cea a vizei și poate fi reînnoitș. Acesta permite străinului să frecventeze cursurile și să întreprindă cercetări științifice. De asemenea, posesorul permisului poate întreprinde activități de muncă care nu depășesc 20 de ore pe săptămână.

Dreptul la educație este garantat cetățeanul străin cu ședere regulară în Italia în aceleași condiții cu cetățeanul italian.

Străinii minori prezenți pe teritoriul italian au dreptul la educație, indiferent de regularitatea șederii lor, în formele și modurile prevăzute pentru cetățenii italieni. Obligația școlară, integrată în conceptul de drept-obligație la educație și la formare (așa cum este prevăzut și de legea 53/03) se referă și la minorii care au vârsta între 15 și 18 ani, indiferent de regularitatea șederii lor în Italia, așadar și pentru acești elevi înscrierea la școală se va putea face în orice moment al anului școlar. Totuși înscrierea școlară a minorului prezent neregular în Italia nu aduce cu sine sub nicio formă regularizarea situației de ședere, nici a minorului nici, cu atât mai puțin, a părintelui.

Lipsa documentelor, nu scutește instituția școlară de la obligația de înscriiere a minorului străin. Pe lângă aceasta, legat de aceștia există o adevărată obligație pentru operatorii școlari de a nu denunța situația de neregularitate a elevilor străini. Articolul 45 din DPR nr. 394/1999 prevede în special modalitățile și criteriile de referință pentru înscrierea în școli ale minorilor străini prezenți pe teritoriul italian. Înscrierea elevului străin în clasele școlii poate avea loc în orice moment al anului și deci chiar și atunci când anul școlar a început. Când străinul minor nu este în posesia documentelor cu datele personale, unul dintre părinți sau cine este responsabil pentru minor declară, pe propria răspundere, datele personale ale minorului. În acest caz, înscrierea la școală are loc cu rezerve, dar acest lucru nu prejudiciază urmarea și eliberarea tiloc în orice moment al anului și deci chiar și atunci când anul școlar a început. Când străinul minor nu este în posesia documentelor cu datele personale, unul dintre părinți sau cine este responsabil pentru minor declară, pe propria răspundere, datele personale ale minorului. În acest caz, înscrierea la școală are loc cu rezerve, dar acest lucru nu prejudiciază urmarea și eliberarea titlurilor de încheiere a cursurilor de studiu. În lipsa unor verificări care să dea un rezultat negativ asupra identității subiectului, titlul de studiu final se eliberează cu datele de identificare obținute în momentul înscrierii.

În privința criteriilor la care trebuie să facă referire corpul profesoral pentru a proceda la identificarea clasei de inserare a elevului, legea indică în mod prioritar criteriul vârstei elevului. Corpul profesoral poate în orice caz să facă referire și la alte cerințe și elemente diferite, cum ar fi:

– regulamentele de studii din țara de proveniență a elevului;

– verificarea competențelor, abilităților și a nivelurilor de pregătire;

– cursul de studiu eventual urmat de către elev în țara de proveniență;

– titlul de studiu eventual deținut de către elev sau certificatul de frecvență a anului în curs.

Fiecare din aceste documente trebuie traduse în limba italiană, titlul de studiu, în schimb, trebuie să fie însoțit de o «declarație de valoare » eliberată de autoritățile diplomatice din țara care a eliberat titlul. Pentru ca dreptul la educație să fie efectiv și pentru a favoriza integrarea minorilor străini, legea prevede ca Statul, Regiunile și Instituțiile locale să se activeze pentru a promova și favoriza inițiativele îndreptate spre primirea, inserarea în contextul social italian, dar și spre protejarea culturii și limbii de origine. Corpul profesoral formulează propuneri în funcție de repartizarea elevilor străini, preferând prezența în clase a mai multor elevi străini proveniți din aceași țară, în așa fel încât să faciliteze munca mediatorilor culturali în învățarea limbii italiene și în activitățile îndreptate spre învățarea culturii țării de proveniență a elevilor.

Articolul 39 din Textul Unic pentru imigrație prevede accesul la universitățile italiene străinilor cu ședere regulară în aceleași condiții cu cetățenii italieni. Este necesar să fi studiat în total 12 ani. Îi revine oricum fiecărei universități competența de a evaluat conformitatea titlurilor pentru înscriere. Cererea de înscriere se prezintă direct la facultatea aleasă și se anexează toată documentația, a cărei listă este prezentă pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe (www. esteri.it). Actuala lege în materie de imigrație, Bossi-Fini, confirmă egalitatea dintre studenții străini și cei italieni în privința accesului la universități și a dreptului de studiu, dar regulamentul său de aplicare pune limite puternice: de la programarea anuală a vizelor de intrare și a permiselor de ședere pe motiv de studiu, la nesiguranța reînnoirii anuale a acestor permise, la cerințele economice pentru intrarea în țara noastră, la dificilul mecanism de recunoaștere a titlurilor obținute în străinătate, la chestiunile legate de asistența medicală și la accesul străinilor la dreptul de a studia.

Accesul la Universitate este permis numai celor care demonstrează că dispun de mijloace de subzistență suficiente pentru toată durata șederii și pentru reîntoarcerea în țara de origine. Este nevoie de a avea la dispoziție peste 350 euro pentru fiecare lună din durata permisului de ședere. Pentru că viza are valabilitate numai un an, studentul trebuie să demonstreze că are la dispoziție cca. 4.500 de euro. Pentru cine nu are la dispoziție asemenea disponibilitate economică există posibilitatea de a primi garanții economice din partea instituțiilor italiene, înscrise în registrul Președinției Consiliului, care să prevadă în statutul lor acordarea burselor de studii. Și dacă până cu puțin timp în urmă garanția economică putea să fie oferită și de o persoană fizică, acum această posibilitate nu mai există.

De obicei viza pentru motive de studiu se eliberează la finalul lunii august din anul de referință. Studentul străin va trebui neapărat să fie în Italia în primele zile ale lui septembrie pentru a începe procedurile de înmatriculare în universitățile italiene. Odată intrat în Italia studentul are obligația să ceară, în opt zile de la propria intrare, permisul de ședere care-l va însoți numai pentru prima fază a înmatriculării la facultatea aleasă și care în mod normal este valabil până la finele lui decembrie.

Pentru a se înmatricula, studentul va trebui, înainte de toate, să depășească cu rezultat pozitiv examenul de italiană care se desfășoară pe lângă fiecare facultate în primele zile ale lui septembrie. Pentru înscrierea în facultăți cu număr închis (de ex. Facultatea de Medicină) studentul va trebui să depășească și un test de admitere.

După trecerea examenului de italiană și eventual al celui de admitere și după îndeplinirea procedurilor de înscriere, studentul străin va putea obține un permis de ședere cu durată anuală. Acest permis este reînnoibil pe toată durata cursului de studiu, în prezența îndeplinirii anumitor cerințe. De fapt legea prevede reînnoirea numai dacă studentul a promovat o verificare în primul an și două verificări în anii următori de facultate și oricum să nu fie înscris după al treilea an în afara cursului (cu excepția cazurilor de forță majoră). În lipsa acestor cerințe, permisul de ședere nu va putea fi reînnoit.

1.3. Sistemul medical

Cetățenii comunitari prezenți pe teritoriul italian din motive turistice sau care locuiesc în Italia o perioadă mai scurtă de trei luni, nu au dreptul de a se înscrie la Sistemul Sanitar Național. Din această categorie fac excepție muncitorii sezonieri care se află în posesia unui contract legal de muncă și titularii modelului E106 cu valabilitate de 3 luni. Toți ceilalți, dacă nu sunt titulari de TEAM (Card Medical European) sunt obligați să plătească în întregime tarifele pentru toate serviciile primite.

Cetățenii posesori de TEAM sau a unui alt model echivalent eliberat de țara lor de origine, au dreptul să obțină servicii sanitare care vor fi plătite cu ajutorul poliței de asigurare respectiv al Cardului Sanitar European, în baza modalităților prevăzute de respectivele atestate de drept.

În cazul în care cetățeanul comunitar nu se află în posesia acestui card, Ausl (Serviciul Sanitar Local) va cere automat acest atestat statului străin. Dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru a putea fi eliberat acest atestat, plata serviciilor va fi cerută direct pacientului
După trei luni muncitorii comunitari care lucrează în Italia precum și membrii familiilor lor li se vor asigura acoperirea cheltuielilor medicale suportate de către Serviciul Sanitar Național (SSN), beneficiind de aceleași drepturi ca și cetățenii italieni.

1.4. Asigurări sociale

De la 1 ianuarie 2007, au devenit aplicabile și pentru lucrătorii români prevederile Regulamentelor europene nr. 1408/71 privind aplicarea sistemelor de asigurări sociale la salariați și la familiile lor care se deplasează în cadrul Comunității și nr. 574/72 cu privire la procedurile de implementare a Regulamentului 1408/71/CEE. Regulamentul nr. 1408/71 se aplică persoanelor care au fost sau care sunt supuse legislației unuia sau mai multor state membre și care sunt cetățeni ai unuia dintre statele membre, precum și membrilor lor de familie și urmașilor, apatrizilor și refugiaților care locuiesc pe teritoriul unuia dintre aceste state.

Principiile generale ale coordonării sistemelor de securitate socială se referă la:

– asigurarea egalității de tratament între cetățenii statelor membre, respectiv acordarea acelorași drepturi și impunerea acelorași obligații de securitate socială atât cetățenilor proprii, cât și celor proveniți din alte state membre, care se deplasează în interiorul UE în vederea desfășurării unei activități profesionale sau a stabilirii domiciliului;

– determinarea legislației aplicabile, astfel încât o persoană care desfășoară o activitate profesională să nu fie supusă, în același timp, mai multor legislații de securitate socială sau să nu facă obiectul niciunei legislații;

– totalizarea perioadelor de asigurare în vederea stabilirii și acordării drepturilor de securitate socială, ceea ce presupune că instituția competentă, la acordarea prestațiilor ce îi revin unui lucrător migrant, ia în considerare atât perioadele de asigurare realizate în propriul stat, cât și perioadele realizate în celelalte state membre, în vederea deschiderii dreptului.

– exportul prestațiilor, ceea ce presupune dreptul unui lucrător migrant de a beneficia pe teritoriul statului membru de domiciliu, de prestațiile dobândite în statele în care și-a desfășurat activitatea.

Sistemul de asistență socială prevede că orice lucrător trebuie să fie protejat în anumite situații cum ar fi: îmbolnăvire; maternitate; bătrânețe; infirmitate fizică și mentală; concediere și lipsa unei ocupații; accidente și boli professionale;

Prevede de asemenea o serie de măsuri de tutelare a familiei lucrătorilor. Pentru a putea beneficia de asistența socială, fiecare lucrător trebuie să platească impozitele (contribuțiile) de asistență socială.

Plata impozitelor (contribuțiilor) se face în felul următor:

– pentru persoanele angajate, patronul are obligația ca, în afara retribuției lunare, să plătească contribuțiile de asistență socială corespunzatoare.

– pentru cine lucrează pe cont propriu (de ex: comercianții) trebuie să plătească în mod direct contribuțiile de asistență socială.

Muncitorul extracomunitar care desfășoară în Italia o activitate legală pentru care îi sunt atribuite intervale de contribuții, are aceleași drepturi ca și oricare muncitor italian.

Principalele instituții care oferă prestații de asistență socială sunt:

– INPDAP (Istituto Nazionale di Previdenza per i Dipendenti dell’Amministrazione Pubblica) care se ocupă de tutelarea asistenței sociale a angajaților instituțiilor publice;

– INAIL (Istituto Nazionale Assicurazioni Infortuni sul Lavoro) tutelează angajații care au suferit un accident de muncă sau contractează o boală profesională, garantându-le cheltuielile de întreținere și spitalizare necesare;

– INPS (Istituto Nazionale della Previdenza Sociale) este principala instituție care asigură lucrătorii din sectorul privat (persoane care desfășoară o activitate pe cont propriu sau angajații acestora) și îi tutelează la bătrânețe, în șomaj, în maternitate, în caz de boală, garantând indemnizații ce pot înlocui retribuțiile.

Cererea pentru obținerea diferitelor îndemnizații INPS se prezintă la agenția INPS corespunzătoare în teritoriu (de care aparții) în baza rezidenței sau a domiciliului persoanei interesate, în cazul prestațiilor plătite direct de INPS.

În cazul prestațiilor care trebuiesc plătite de către patroni prin intermediul agenției INPS, cererile trebuie să fie prezentate patronului și, în anumite cazuri, atât patronului cât și agenției INPS. Cererile pot fi prezentate chiar și prin poștă sau prin intermediul anumitor Patronate autorizate care, prin lege, oferă asistență gratuită lucrătorilor pentru desfășurarea procedurilor de asistență socială. Lista agențiilor INPS corespunzatoare în teritoriu în baza rezidenței/domiciliului se poate consulta pe Internet la site-ul www.inps.it/AgendaSedi.

Majoritatea formularelor de cerere a prestațiilor (care conțin instrucțiuni de completare a acestora și documentele care vor fi anexate) sunt la dispoziție pe Internet la site-ul www.inps.it, în dreptul cuvântului 'moduli' (formulare). Este prevazută o indemnizație de boală în cazul în care muncitorul se îmbolnăvește. Aceasta permite lucrătorului să primeasca o parte din retribuție chiar și în absența sa de la muncă din cauza îmbolnăvirii. Primele 3 zile de boală sunt plăite de patron, iar îcepand cu a 4-a zi, pentru o perioadăde maxim 180 de zile pe an, plata va fi efectuată de către INPS.

Indemnizația de boală o pot primi:

– angajații cu calificare de muncitori sau funcționari din sectorul privat;

– persoanele fără ocupație sau suspendate din serviciu (aparținând categoriei mai sus indicate), cu condiția ca raportul de muncă să nu fi încetat sau să nu fi fost suspendat de mai mult de 60 de zile înaintea îmbolnăvirii.

Pentru lucrătorii cu contract de muncă pe timp determinat, dreptul la indemnizație încetează odată cu întreruperea contractului de muncă. Pentru a obține indemnizația de boală, lucrătorului trebuie să-i fie eliberat de către medicul curant un certificat de boală redactat în două exemplare. În timp de 2 zile de la completarea acestuia de către medic, muncitorul bolnav trebuie să trimită un exemplar agenției INPS de rezidență și alt exemplar patronului. Certificatele sunt supuse unei lecturi optice, de aceea este foarte important ca pentru completarea certificatelor să se urmeze doar instrucțiunile de pe acestea.

Muncitorul bolnav trebuie să rămână acasă, la dispoziție pentru eventuale controale efectuate de către medicii INPS sau A.S.L. între orele: 10 – 12 și 17 – 19. În caz de absență nejustificată este prevazută pierderea indemnizației. Dacă în perioada în care se primește indemnizația de boală lucrătorul trebuie să se mute la o altă adresă față de cea indicată în certificatul de boală, acest lucru trebuie comunicat agenției INPS și patronului.

În Italia, pensionarea este reglementată astfel:

– au dreptul la pensie pentru vechime în câmpul muncii, persoanele care au îndeplinit condiția de 40 de ani de contribuții, indiferent de vârsta acestora;

au dreptul la pensie de bătrânețe în sistemul de contribuții, începând cu 01.01.2008, femeile care au împlinit vârsta de 60 de ani și bărbații care au împlinit vârsta de 65 de ani, dacă au cel puțin 5 ani de contribuții efective, precum și persoanele care au îndeplinit condiția de 40 de ani de contribuții, indiferent de vârsta acestora. De asemenea, perioadele de studiu sunt utile pentru completarea cerinței de 40 de ani de contribuții în vederea obținerii pensiei de bătrânețe în sistemul contributiv.

În momentul în care îndepliniți condițiile de pensionare pe teritoriul Italiei, dacă v-ați stabilit domiciliul în această țară, trebuie să vă adresați biroului local INPS pentru întocmirea dosarului de pensie. În cazul în care ați lucrat legal în Italia o anumită perioadă de timp și doriți să reveniți în România, nu puteți solicita rambursarea contribuțiilor de asigurări sociale plătite către statul italian, acestea fiind însă luate în calcul în momentul stabilirii pensiei.

Angajatorii sunt obligați să vă informeze referitor la riscuri, proceduri și responsabilii cu siguranța la locul de muncă. Atât în acest caz, cât și atunci când beneficiați de formare profesională, informațiile transmise trebuie să fie ușor de înțeles.

Angajatorii care nu respectă măsurile de siguranță la locul de muncă sunt pasibili de următoarele sancțiuni:

– suspendarea activității în cadrul șantierelor de construcții dacă se identifică cel puțin 20% din totalul lucrătorilor care nu rezultă a fi angajați legal pe șantier sau dacă nu se respectă legislația în vigoare privind depășirea programului de muncă, de odihnă săptămânală și zilnică; Pentru revocarea ordinului de suspendare este obligatoriu ca firma respectivă să reglementeze situația lucrătorilor, respectiv să îi angajeze legal, să respecte condițiile de muncă legate de programul de muncă, de odihna săptămânală și zilnică și să plătească o sumă de 2.500 de euro la Fondul pentru ocupare, pe lângă amenzile aplicate în mod obișnuit;

– închisoare până la 6 luni dacă nu respectă ordinul de suspendare a activității menționat mai sus;

– închisoare de la 4 la 8 luni sau amendă de la 5.000 la 15.000 de euro dacă nu efectuează evaluarea riscurilor existente la locul de muncă sau dacă nu numește responsabilul serviciului de prevenire și protecție;

– amendă de la 3.000 la 9.000 de euro dacă nu redactează documentul de evaluare a riscurilor sau dacă din acesta lipsesc elementele importante specificate de lege;

De asemenea, lucrătorii care nu respectă regulile indicate de angajator sau de șeful direct în privința securității la locul de muncă, care nu utilizează corect aparatura pusă la dispoziție, dispozitivele de protecție puse la dispoziție, care nu semnalează imediat deficiențele apărute în cadrul activității lucrative legate de siguranța la locul de muncă, care nu participă la programe de formare profesională organizate de angajator sunt pedepsiți cu închisoare de până la 1 lună sau cu amendă de la 200 euro la 600 euro.

1.5. Reglementări vamale

Nu exista controale la granițele interne, dintre statele semnatare ale Acordului Schengen: Austria, Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria, precum si Islanda, Norvegia si Elvetia (ultimele trei nefiind membre ale UE).

Din motive de ordine publică, sănătate publică sau de securitate națională, la granițele interne ale UE se pot introduce controale, pentru perioade limitate. Limitele cantitative pentru introducerea anumitor produse sunt: țigări: 200 bucăți, 1 litru băuturi alcoolice, parfum 50 ml sau 250 ml apă de toaletă. Sumele cu valori mai mari de 10000 de euro se declară obligatoriu la autoritățile de frontieră italiene – sancțiunea la contravenție este confiscarea și plata unei amenzi procentuale din suma respectivă.

Pentru spațiul UE, aveți nevoie de procurarea pașaportului european pentru animalele de companie. Acest document se poate procura de la medicul veterinar și trebuie să conțină informații despre vaccinarea antirabică. Animalul trebuie identificat printr-un microcip electronic . Până  in iulie 2011, se acceptă, de asemenea, și un tatuaj lizibil.

1.6. Căsătorii

Pentru început va trebui să obțineți certificatul de Nulla Osta prin care se atestă că nu există niciun impediment în efectuarea căsătoriei. Acesta se cere la unul dintre Consulatele românești din Italia prezentând: pașaportul românesc valabil, certificatul de naștere în original și copie, sentința de divorț (dacă este cazul), definitivă și irevocabilă, în original și copie, un document de identitate al viitorului (viitoarei) soț (soții) și 215 euro taxa consulară. Ați citit bine, douăsutecincisprezece euro, petru un act emis pe loc.

După ce ați obținut Nulla Osta (care se eliberează pe loc și are valabilitatea de 6 luni), urmează să cereți publicarea anunțurilor de căsătorie la Biroului de Stare Civilă (Ufficio di Stato Civile) din cadul Primăriei unde are soțul rezidența.

Tot pentru eliberarea Nulla Osta mai există o cale, aceea ca solicitantul să prezinte la secția consulară atestatul de stare civilă eliberat de serviciul de stare civilă de la primăria de domiciliu din țară, apostilat la prefectura locală, însoțit de traducerea în limba italiană apostilată la tribunalul local din România și certificatul de naștere tradus în italiană și apostilat la tribunalul local. Costul documentului Nulla Osta este în această variantă de doar 40 de euro.

Pentru solicitarea publicării anunțurilor aveți nevoie de: pașaport valabil sau carte de identitate italiană (în lipsa documentelor de identitate se poate prezenta eventual și permisul de ședere)și Nulla Osta, adică declarația Consulatului țării de origine al cetățeanului străin prin care, din punctul de vedere al legilor locale, nimic nu împiedică celebrarea căsătoriei.

Aceleași anunțuri se fac și în primăria de rezidență al celuilalt soț. Aceste anunțuri – Pubblicazioni di matrimonio – cerute de legea italiană vor fi afișate de primărie pe o durată de 8 zile consecutive și sunt valabile timp de 180 de zile. După efectuarea căsătoriei, actul de căsătorie trebuie transcri în România, unde se va obține un certificat de căsăatorie românesc. Transcrierea se poate face fie personal, fie prin procură.

Cap. 2. Comunitatea românească în Italia

Comunitatea romană din Italia a ajuns la un milion și 165 de mii de persoane, devenind cea mai numeroasă din peninsulă și a doua din Uniunea Europeană, după cea turcă. Acestea sunt concluziile raportului "I Romeni in Italia tra rifiuto e accoglienza" (Romanii din Italia, între respingere și acceptare), prezentat la Academia di Romania din Roma. Volumul, realizat de Caritas Romania și Caritas Italiana, reflectează că este mai important "să promovezi conviețuirea cu românii care reprezintă un sfert din populația imigrantă din Italia", o comunitate deseori discriminată din cauza presupusei afinități cu comportamentele deviante.

În trecut ceva a mers greșit și din partea italiană pentru că, plecând de la delictele odioase comise de niște indivizi români, s-a ajuns la etichetarea cu adjectivul criminal un întreg popor. Majoritatea românilor are ferma voința de a se integra stabil în Italia unde au reușit să depășească o situație economică nesatisfăcătoare, muncind ca angajați și pe cont propriu, arătând un bun nivel de satisfacție și atașament față de țara care i-a primit.

Majoritatea românilor imigranți din Italia provin din zonele rurale ale Moldovei și au deja în spate o experiență migratorie, cel puțin în interiorul României. Constrânși la o urbanizare în masă de-a lungul anilor ‘70-’80 , începând cu luna decembrie 1989, când industriile românești s-au oprit, România s-a confruntat cu o masivă întoarcere la țară sau cu plecarea în străinătate a pionierilor din județele Botoșani, Suceava, Vrancea, Bacău, Galați și Focșani. Pentru prima dată, la sfârșitul lui 2003, România figura în arhivele Ministeruluide Interne italian ca țara cu cele mai multe prezențe de străini titulari ai unui permis de ședere (aproape 240.000), depășind, deși numai cu puțin, comunitatea albaneză și cea marocană datorită unei creșteri anuale a românilor de 150%, creștere puternic justificată de rezultatele regularizării din noiembrie 2002 care a înregistrat peste 140 de mii de cereri de angajare din partea cetățenilor români.

Un alt punct de reper care marchează evoluția prezenței românești în Italia îl reprezintă cele peste 130 de mii de aplicații de recrutare pentru muncitorii români prezentate cu ocazia Decretului fl uxurilor din iulie 2006, de fapt autorizate după intrarea României în Uniunea Europeană. Intrarea în Uniunea Europeană a reprezentat, cel puțin teoretic, un adevărat moment de cotitură atât pentru migranții temporari cât și pentru cei care intenționează să întreprindă un proiect de integrare defi nitiv, întrucât lucrătorilor români din Italia nu li se mai aplică prevederile Textului Unic referitor la imigrație (Decretul Legislativ nr. 286/1998) ci prevederile Textului Unic referitor la circulația și șederea cetățenilor Uniunii Europene (D.P.R. nr. 54/2002 cu actualizările succesive), scutindu-i pe migranții români de obligația de a se supune sistemului de cote de intrare stabilite pentru angajați și de obligația permisului de ședere.

Oportunitatea pe care a reprezentat-o libera circulație ar fi trebuit să scoată la iveală clandestinitatea, determinând depășirea riscului de a cădea victime atât traficanților de forță de muncă cât și exploatării muncii, intermedierii traficului de forță de muncă și intereselor.

Informația lacunară cu privire la emigranții români, în cazul de față cu privire la românii din Italia, a permis apariția în discursul public a unor elemente de natură speculativă, fiind asertate de multe ori opinii contradictorii cu privire la numărul, condiția, valorile și părerile românilor din diaspora. Există în mod cert diferențe la nivel opinional, atitudinal și comportamental între emigranții românidin Italia și românii din România. Mulțumirea față de viață e un aspect general dar important în aprecierea stării de spirit a indivizilor și, cu toate privațiunile și problemele menționate, românii din Italia se declară mai satisfăcuți de traiul de zi cu zi decât populația adultă sau conaționalii lor din România. Insatisfacțiile românilor din Italia vizează mai degrabă relațiile cu grupul de semnificativi (familie, prieteni) și mai puțin sănătatea sau banii.

Condițiile de locuit din Italia sunt relativ similare cu cele din România, sub aspectul suprafeței ce îi revine unei persoane dar sunt superioare în privința dotării cu utilități și aparatură electrocasnică.

Populația de emigranți români din Italia e una în mare măsură calificată profesional, majoritatea calificărilor fiind obținute în România. În momentul plecării din România mai mult de 60% dintre emigranți aveau un loc de muncă, în general nesigur și prost plătit, în medie cu 140 euro lunar. În prezent aproape nouă români din zece lucrează, câștigând în medie 1.030euro. În Italia aproape două treimi dintre români lucrează în cinci domenii: construcții, menaj-curățenie, comerț, industrie și asistență socială.

Discriminarea la locul de muncă e menționată de peste30% dintre românii care lucrează, deși aceștia au o părere bună despre patroni și colegii lor italieni. Deși se simt mândri într-o aceeași măsură cu românii de acasă, românii din Italia se simt mai mândri de calitatea de cetățean al Uniunii Europene decât conaționalii lor din România. În privința loisir-ului, vizionarea emisiunilor TV rămâne principala modalitate de a petrece timpul liber, românii din Italia apreciind faptul că, în comparație cu situația din România, merg mai rar la biserică sau la spectacole de muzică, citesc mai rar, ascultă mai puțin radioul și se întâlnesc mai rar cu prietenii, în schimb utilizează într-o mai mare măsură Internet-ul.

Reușita din România ,în opinia emigranților români din Italia, depinde în mare măsură de ceea ce se poate numi „inteligența practică”, capacitatea de a te descurca și într-o mai mică măsură de educație sau de faptul că lucrezi în străinătate. Patru din zece români din Italia au experiența călătoriilor în alte state decât Italia și unul din opt a mai lucrat în altă țară decât Italia și România. Cei mai mulți dintre emigranți au o părere bună despre Germania, Italia, Anglia, Franța, SUA și Spania și le consideră destinații posibile pentru a munci o perioadă. Experiența migrației profesionale e benefică, în special pentru indivizii care o practică dar are și o fațetă negativă, manifestat în special în relația cu familia ș icu sentimentul de îndepărtare, înstrăinare.

În genera percepția față de italieni, cu mici excepții e una pozitivă în comparație cu autopercepția emigranților români. Experiența de emigrare tinde să ofere un plus de toleranță față de minoritățile religioase și sexuale dar accentuează distanța socială față de rromi. Există motive să credem că efectul acestei distanțe e unul marcat în mare măsură de mass-media, în condițiile în care vecinătatea rromilor e apreciată ca fiind mai degrabă bună.

Planurile românilor din Italia pentru următorii doi ani vizează în principal întoarcerea definitivă în România (unul din trei emigranți își propun asta în următorii doi ani), obținerea de venituri suplimentare, și construcția/achiziția unei case în România. Planurile de investiții imobiliare vizează mai degrabă România decât Italia și numai un emigrant român din cinci și-ar dori să se stabilească definitiv în Italia.

Informațiile despre România sau Italia le parvin emigranților în principal prin intermediul televiziunii. Pentru informarea cotidiană cele mai vizionate posturi TV din România sunt PROTV, TVRInternațional, RealitateaTV și Antena1 iar cele mai vizionate posturi TV din Italia sunt Canale5, RAI1, Italia1 și RAI2. Cele mai des lecturate ziare italiene pentrua afla informații de actualitate sunt Leggo, Stampa, City, Metro și Corriere della Sera. Percepția actelor de denigrare și amenințare a românilor din Italia indică o frecvență ridicată în privința injuriilo radresate emigranților romni în mijloacele de transport în comun, a inscripțiilor cu caracter denigrator de pe clădiri și ziduri la adresa românilor din Italia și a legitimării de către carabinieri datorită faptului că erau români(14%).

În ultimii douăzeci de ani s-au constituit comunități românești în multe regiuni ale Italiei, cele mai numeroase fiind în Lazio (Roma și provincia), în Piemont (Torino și provincia), în Lombardia (Milano și provincia), în Veneto (în zona orașelor Padova, Verona, Treviso, Venezia), în Toscana (Florența și provincia).

Aceste comunități s-au format cu precădere în jurul bisericilor ortodoxe românești prezente pe întreg teritoriul italian, al căror număr se estimează a fi de circa 44, înregistrate și pe site-ul Ministerului de Afaceri Externe al României. Alături de bisericile ortodoxe românești se află bisericile romano-catolice cu preoți români, în număr de 10, ca și cele greco-catolice, în număr de 4.

În Italia funcționează circa 21 de asociații culturale românești, a căror prezență și activitate este în plină expansiune, odată cu creșterea și consolidarea comunităților de români din diferite localități și regiuni ale Italiei. O mențiune specială aici o merită Asociația culturală istro-română „Andrei Glavina”, înființată în 29 aprilie 1994 la Trieste și avînd drept scop salvarea românilor istrieni, păstrarea etniei și a limbii lor. Președintele asociației, dr. Petru Rațiu, a contribuit în cele mai diverse feluri la popularizarea problematicii istriene. Din 1995 a început și publicarea unor cărți în dialect, prima fiind Calendaru lu rumeri din Istria, iar din 1996 apare și prima publicație istroromână, intitulată semnificativ Scrisore catre frat Rumer.

Există, de asemenea, în Italia o seamă de centre de studii și fundații cu caracter românesc, dintre care unele editează și publicații în limba română, cea mai importantă fiind „Gazeta Românească”, ziarul românilor din Italia, o publicație bilingvă (în română și italiană) care apare la Roma din 2001, inițial bilunară – cu 5.000 de exemplare la fiecare număr și 20 de pagini, pentru ca, de la începutul anului 2005, datorită marelui succes de public, să devină un săptămînal de 24 de pagini, cu un tiraj de 20.000 de exemplare la fiecare număr și cel puțin 40.000 de cititori. După trei ani de la apariție, a devenit cea mai vîndută publicație străină din această țară. În 2002, cotidianul „Il Tempo” cataloga ziarul ca pe un „fenomen cu succes fulgerător la public”.

Menționăm că la 28 mai 2005 s-a constituit Liga Românilor din Italia, o asociație națională care se deosebește de celelalte ligi și federații prin faptul că reunește în sînul său, pe lîngă majoritatea asociațiilor românești active în Italia, și reprezentanți ai ziarelor românești, oameni de afaceri români și, în general, persoane care, prin activitatea lor, contribuie la integrarea românilor în societatea italiană. În cadrul Ligii Românilor din Italia, fiecare asociație își menține autonomia (atît funcțională, cît și juridică), fiind reprezentată de cel mult trei membri. Alături de persoanele juridice (asociațiile), din Ligă fac parte și persoane fizice care nu aparțin nici unei asociații sau organizații, dar care au demonstrat disponibilitatea și capacitatea de a conlucra pentru comunitatea românească. Cu aceste forțe, Liga Românilor din Italia și-a propus să devină interlocutorul principal al comunității românești din Italia cu autoritățile românești și italiene. În decursul anilor, LRI a apărat drepturile și interesele comunității românești din Italia, promovînd în același timp o imagine corectă a României, ghidați de principiile legislației italiene.

Un moment important în viața socială a românilor din Italia îl reprezintă constituirea, la 9 noiembrie 2006, a Partidului politic al românilor din Italia „Identitatea românească”, un partid național a cărui activitate se desfășoară la nivel regional, provincial și comunal. Simbolul Partidului este reprezentat de un cerc al cărui fond este alb, cu înscrisul de culoare neagră în semicercul superior: „IDENTITATEA ROMÂNEASCĂ”, iar în semicercul inferior: „PARTITO DEI ROMENI D'ITALIA”, avînd în centru-stînga drapelul italian, iar în centru-dreapta steagul românesc. Scopul Partidului „Identitatea Românească” este acela de a ajuta, dezvolta și determina integrarea socio-culturală și politică a comunității românești din Italia, prin prisma rădăcinilor culturale latine comune care apropie poporul italian de cel român. Partidul promovează și susține ca priorități ale propriului program toate acele măsuri care pot îmbunătăți și realiza integrarea legală a cetățenilor români în Italia, cum ar fi, în primul rînd, înființarea de grădinițe și școli, atît publice, cît și private, în care limba română să fie considerată a doua limbă.

O fază ulterioară de maturizare a mișcării asociative românești din Italia o reprezintă afilierea acesteia la structurile internaționale ale diasporei românești. Remarcabil este, în acest sens, proiectul promovat de publicația „Gazeta Românească” și Asociația cultural-sportivă „Romania” din Italia, de Asociația „Dacia” din Germania, de Radio „Z”, post de radio în limba română al românilor din Germania, de Romanians Worldwide Group din Olanda, organizație de lobby pentru România, și FEDROM – Federația Asociațiilor de Imigranți Români din Spania, în vederea creării Rețelei Romanian Network (RN), organizație ale cărei baze au fost puse la Haga, în 7 noiembrie 2004. Scopul constituirii acestei „Rețele românești” este crearea unui cadru care să ofere posibilitatea de cunoaștere reciprocă, comunicare și colaborare între comunități, asociații, personalități și mass-media în diaspora română, în vederea stabilirii unor parteneriate al căror obiectiv este promovarea imaginii românilor și României în contextul unor problematici concrete (integrarea României în structurile europene, rezolvarea unor situații existente în cadrul comunităților românești, inclusiv a celor din vecinătatea țării etc.). Prin componența și obiectivele stabilite, RN poate deveni o organizație cu șanse reale de a desfășura o activitate credibilă de lobby în beneficiul tuturor românilor și al țării lor de origine.

În consecință, pentru o evaluare corectă a rolului comunității românești din Italia, este necesar a se avea în vedere următoarele aspecte:

– România are o forță de muncă predispusă către migrație;

– Statul are nevoie de sprijinul românilor din emigrație pentru afirmarea identității și a intereselor românești;

– Asociațiile românești reprezintă realități locale importante în țările în care activează;

– Unitatea de acțiune poate aduce un plus de eficiență în afirmarea intereselor românești în context internațional.

În ceea ce privește partea italiană, se poate constata un interes crescînd pentru cultura română în mod complet și cu informații specializate în toate domeniile (de la aspectele lingvistice și literare, la cele privind istoria, arta și mai ales societatea și economia românească, raportul dintre religie și etica socială, dialogul dintre confesiunile creștine, problema minorităților).

Pentru românii din Italia parcursul de la condiția de imigranți la cea de cetățeni comunitari, egali in drepturi, a fost lung și sinuos și încă nu e pe deplin încheiat, cu toate că au trecut doi ani de la începutul procesului.

În principal, cetățenia europeană, atât de mult râvnită de români, implică următoarele drepturi definite în articolele 18,19,20, 21 ale Tratatului CE : dreptul la liberă circulație, dreptul de vot la alegerile locale și ale Parlamentului european, dreptul la protecția diplomatică, dreptul la petiție și dreptul  de a primi răspuns în aceeași limbă în care a fost redactată cererea. În contextul unei migrații masive a muncitorilor români este evident că ne vom referi aici mai ales la beneficiile aduse acestora din punct de vedere social, fără a zăbovi asupra drepturilor politice. O componentă fundamentală în realizarea unui model social european este înzestrarea cu acele drepturi sociale, solidare, asigurate la nivel statal privind tutelarea cetățenilor. Astfel devine foarte importantă prevederea articolului 39 TCE care conferă muncitorilor dreptul de a căuta și a obține locuri de muncă în interiorul Comunității, interzice orice discriminare a muncitorilor din cauza naționalității acestora, chiar dacă nu are legătură cu statutul lor ca muncitori, admițând foarte puține excepții stabilite de Curtea Europeană de Justiție.

La începutul anului 2007, datorită evidentei diferențe salariale între România și Bulgaria și restul țărilor europene, s-a difuzat o generală teamă de o imigrație masivă , definită de multe ori chiar “invazie”. Drept consecință a acestor temeri, s-a apelat la metoda introducerii unor măsuri restrictive în ceea ce-i privește pe noii cetățeni europeni, pentru o perioadă de 7 ani. În afară de Suedia și Finlanda, țări care au acordat o deschidere totală față de noile țări intrate în UE, toate celelalte state membre au beneficiat de introducerea măsurilor restrictive pentru o perioadă variată de timp, în vederea protejării pieței de muncă interne. Această strategie discriminatorie a fost de multe ori criticată de diverse ONG pentru riscul de a crea discriminări între cetățeni deplini și cetățeni „de mâna a doua”. În ciuda preocupărilor legitime ale statelor europene avansate, studiile referitoare la aderarea celor 10 state din 2004 arată că, deși superioară previziunilor anterioare, imigrația a avut doar un efect benefic asupra economiei țărilor avansate, fără a crea probleme (Julianna Trase, Tony Venables, Who’s afraid of the EU latest enlargement? The Impact of Bulgaria and România joining the Union Of Free Movement of Persons, ECAS (European Citizen Action Service, Brussels, 2008).

Scopul măsurilor de tranziție  este tocmai reducerea  riscului la care se expun statele membre bine dezvoltate de a  suferi o invazie a pieței de muncă naționale datorită diferenței de venit dintre acestea și cetățenii noilor State Membre.

Cu o circulara a Consiliului de Ministri din decembrie 2006, Italia, înainte de liberalizarea totală a circulației angajaților români și bulgari, a prevăzut o perioadă de tranziție de un an, dar a hotărât deschiderea imediată a pieței muncii pentru câteva sectoare: pentru personalul de conducere și cu înalt nivel de calificare, agricultură, turistic-hotelier, activități casnice – menajere și îngrijitoare, construcții, activități sezoniere. Pentru celelalte sectoare accesul lucrătorilor este monitorizat.

Propus inițial pentru un an, regimul tranzitoriu impus de Italia s-a menținut și pentru întreg anul 2008, ca urmare a conflictelor grave create în primul an după aderare, dar foarte probabil și a schimbării guvernului și adoptării unei politici mai dure, de control sporit al imigrației si a noilor politici de siguranta. În ciuda faptului că Spania (precum și Danemarca și Grecia) a ridicat restricțiile pentru accesul liber al românilor pe piața muncii pentru anul 2009, dat fiind că nu s-au înregistrat dezechilibre interne (deși numărul imigranților români este foarte mare), în Italia acest fapt nu s-a verificat. Anul 2009 este al treilea an de restricții pentru muncitorii români din Italia, pretextându-se și criza economică din ce în ce mai evidentă.

După tragicul eveniment în care italianca Giovanna Reggiani la sfârșitul lui octombrie 2007 în periferia Romei a fost ucisă de un țigan cetățean român Nicolae Mailat, situația românilor din Italia a devenit problematică. Fobia invaziei declanșată o dată cu intrarea României în UE, înverșunarea mediatică, clima generală de frică și nesiguranță ce domnea în Italia au găsit în acest trist episod epicentrul unei campanii generalizate de discreditare și criminalizarea a românilor. Urmarea acestui fapt este evidentă atât la nivel juridic, cât și social și politic semnând evoluția raporturilor România-Italia și riscând să pericliteze buna conviețuire a celor două popoare cu o lungă tradiție de colaborare și bune raporturi. Tot atunci a fost lansat noul proiect Ita-Ro privind colaborarea dintre forțele de poliție din cele două țări.

Pe plan juridic s-a simțit nevoia adoptării de urgență a unui decret de lege (n.249 din 2007), care însă nu a fost convertit în lege la expirarea termenului, cu scopul de a adecva normativa privind posibilitatea de a expulza cetățenii comunitari la exigențele de efectivitate imediată în caz de comportamente grave, lezive pentru securitatea publică. În prezent reglementarea intrării, șederii și expulzării românilor se face pe baza directivei 38/2004 CE din dreptul comunitar, transpusă în Italia prin decretele legislative 6 februarie 2007, n.30 si 8 februarie 2008, n.32, unde au fost incluse și câteva prevederi din decretul-lege n.249 sus-numit.  Acest ultim decret schimbă regulile cu privire la expulzări și la libera circulație a cetățenilor comunitari pe teritoriul Italiei.

Normativa comunitară prevede că dreptul de intrare și ședere a cetățenilor comunitari poate fi limitat doar din motive de securitate a statului, din motive imperative de siguranță publică sau din alte motive grave de ordine publică sau de siguranță publică. Decizia de expulsie trebuie să respecte însă principiul proporției și nu pot fi invocate simple motive de ordin economic sau alte motive care nu îl privesc în mod direct și personal pe cel în cauză.

Pentru a nu agrava sistemul public asistențial italian, înscrierea anagrafică a cetățenilor Uniunii Europene este subordonată dovezii că dispun de mijloace economice necesare în mod indispensabil pentru viața de zi cu zi.

Un alt domeniu în care există un tratament diferit este accesul la slujbele bugetare în instituțiile publice. Astfel, art. 2 al Textului unic privind angajații statali, l. n. 3/57 precizează în mod clar că extracomunitarii nu pot ocupa aceste poziții. Pe de altă parte, principiul liberei circulații a lucrătorilor nu se aplică nici măcar pentru comunitari în domeniul administrației publice, așa cum reiese din art.39 al Tratatului CE. În sentința 17/12/1980 (cauza 149/79), Curtea de Justiție Europeană a precizat că : “ excluderea nu e absolută, ci se referă la pozițiile care implică în mod direct sau indirect participarea la exercitarea puterilor publice și la mansiunile care au drept scop tutelarea intereselor generale ale Statului sau ale altor colectivități publice, deoarece aceste poziții presupun din partea titularilor lor existența unui raport special de solidaritate față de Stat și reciprocitatea drepturilor și obligațiilor care constituie baza raportului de cetățenie.”  Decretul Lgs. 165/2001 enumeră funcțiile specifice ale Statului și ale altor structuri similare: forțele armate, poliția, forțele de ordine, magistratură, administrația fiscală, corpurile diplomatice, deși în aceste sectoare sunt și funcții care pot fi ocupate și de non-cetățeni, ca de exemplu mansiunile administrative, de consultanță tehnică, întreținere etc.

În ciuda tuturor acestor noi drepturi de care ar trebui sa se bucure românii din Italia în baza cetățeniei europene, nu se poate spune că situatia lor este cu mult ameliorată, dar asta depinde de alte dinamici interne. Pentru români intrarea în drepturi de cetățeni europeni a însemnat mai ales o șansă la vizibilitate și la evitarea exploatării lor prin munca la negru și salarii mult inferiore, la depășirea terorii clandestinității și dobândirea de drepturi și a demnității proprii. Mai au încă mult de asteptat până la a deveni cetăteni egali si mai ales până când vor putea fi acceptati de italieni ca „personae gratae”.

Integrarea, în realitate, nu doar pe hârtie, a imigranților români din Italia, începe să prindă contur. După o lungă perioadă în care unii dintre conaționali apăreau în ziarele din Italia ca infractori și violatori, au început să apară articole, fără acțiuni precise, dar care ascund în spatele cuvintelor faptele altor români, care le-au dovedit italienilor că nu toți românii sunt la fel. Cu ocazia apropierii alegerilor locale, candidații din comuna italiana Riano, din apropiere de Roma, au decis să își facă campanie electorală și în limba română, deoarece acolo trăiesc 1.400 de imigranți români, din totalul de 9.500 de cetățeni.

"Fără o comunicare corectă, nu poți fi informat, nu poți să porți un dialog sau să te integrezi. La Riano, unde cetățenii din România reprezintă 15% din populatie, ca și în alte comune din țară, introducerea unei metode adecvate de dialog este o condiție obligatorie, ca un semn de civilizație și politete", se arăta în documentele de campanie.

"Acest experiment" pilot al campaniei pentru Riano va fi în curand extins și la alte comunități din zonă (polonezi, ucrainieni și cei din America Latina). Politicienii italieni speră să fie și un punct de cotitură pentru zonele afectate de procese puternice de migrație și un semnal pentru politica națională. Daca functioneaza, se poate extinde modelul și în restul țării.

Prin această campanie, politicienii italieni au decis să facă un gest care să arate că romanii care trăiesc acolo sunt bine primiți, iar părerea lor contează în viața comunității din care fac parte. Un alt caz de integrare îl reprezintă românca Paula Mitrache. Cântăreața și actrita româncă Paula Mitrache a fost numită, în luna martie, 2009, consilierul președintelui provinciei Bari, Vicenzo Divella, pentru relațiile cu comunitatea românească din zona. Românca ocupa din 2008 funcția de consilier al primarului orașului Bari pentru relațiile cu românii. Românca s-a implicat în numeroase proiecte de sprijinire a imigranților români din Italia.

Un imigrant român, de 48 de ani, din județul Suceava, plecat în Italia în urma cu 14 ani, a fost numit, în luna mai, 2010, în funcția de consilier delegat la primăria localității Fonte Nuova, situată la câțiva kilometri de capitala Italiei, Roma. Teodor Savin s-a implicat în viața politică și administrativă din Italia în urmă un an când, împreună cu un alt român, a candidat la alegerile locale din Fonte Nuova. Și românca Nona Evghenie a reușit să obțină un post de consilier local, la Padova, din partea PD. Prin aceste exemple se vede că românii încep să fie integrați în comunitatea italiană. Nu doar în politică se vede asta, ci și în religie. Biserica Catolică a organizat pe 16 ianuarie ziua imigranților. Și în domeniul Educației se observă eforturile depuse pentru integrare.

La Cosenza, în sudul țării, a fost demarat la începutul anului proiectul "Eu și alții", care presupune înființarea unei școli pentru toată lumea, "în care să nu existe bariera limbii sau a naționalității". Inițiatorul este politicianul Franco Napoli, iar pentru a duce la capat acest proiect se va investi suma de 98.000 de euro. Acțiunile menite să îi integreze pe imigranții români în Italia încep să prindă contur și să se înmulțească deoarece italienii au început să vadă că nu toți românii sunt violatori sau infractori, ci oameni care își fac treaba și ajută la dezvoltarea comunității în care trăiesc.

La începutul lunii iulie a anului acesta premierul italian, Silvio Berlusconi, a dat asigurări că autoritățile din Peninsulă vor căuta modalități de eliminare treptată a restricțiilor pentru lucrătorii români din Italia. Berlusconi a recunoscut, marți, rolul benefic al comunității românilor din Italia, dar și al celei italiene din România, care duc la creșterea economică a celor două state, mai cu seamă pe timp de recesiune. În cadrul reuniunii dintre Presedintele Consiliului de ministri din Italia si autoritatile române, s-a discutat despre problemele forței de muncă românești din Italia, precum și despre posibilitatea deschiderii de noi oportunități pentru angajarea românilor din Italia.

Integrarea românilor din Italia se face mai ușor în orașe mai mici, spre deosebire de marile metropole cum ar fi Roma, Milano sau Torino, unde de altfel se afla și cele mai numeroase comunități românești. Pare paradoxal, pentru că la noi în România este mult mai greu de găsit locuri de muncă în comunitățile de câteva mii de locuitori, dar românii de aici trăiesc mult mai linistiți în aceste orașe, iar relația cu italienii majoritari sau cu autoritățile locale decurge fără mari probleme. Un exemplu este cel al regiunii Marche, situată în zona central-estica a Italiei, cu ieșire la Marea Adriatica, unde cei circa 30.000 de români, veniți din toate zonele țării – Ardeal, Banat, Moldova, Muntenia și Oltenia, trăiesc răspândiți în comunități de câteva sute de oameni în micile orașe italiene cu pana la 10.000-20.000 de locuitori. De altfel, cel mai mare oraș din regiunea Marche, Ancona, numără nu mai mult de 130.000 de locuitori, iar comunitatea românească de aici nu depășește 1.000-1.500 de oameni.

Relațiile interumane sunt mult mai strânse, iar italienii din aceste mici orașe nu au o atitudine negativă față de români, cu atât mai mult cu cât nivelul de infracționalitate în rândul comunității românești din Marche nu depășește 0,1%. Totodată, românii își găsesc chiar și câte două-trei locuri de muncă, pentru ca impactul recesiunii economice se resimte mai puțin în prospera economie din Marche, unde familiile de italieni țin la istoria lor în aceste locuri și au dezvoltat multe microîntreprinderi agricole sau de producție artizanală, cu produse de foarte bună calitate.

Unul dintre orașele din Marche cunoscute pentru relația bună cu comunitatea românească este Recanati, aflat la 25 kilometri de Ancona. Recanati este orașul natal al poetului romantic italian Giacomo Leopardi și aici trăiesc circa 6.000 de oameni, peste 200 dintre aceștia fiind români. Realitatea românească din Recanati este una semnificativă, fiind a doua comunitate de străini de aici după cea maghrebiană. Românii sunt considerați o resursă importantă pentru oraș. S-au integrat foarte bine atât social, cât și economic și politic, avem chiar și un candidat român pentru un post de consilier comunal la alegerile locale. Ei lucrează în micile firme artizanale din oraș, în agricultură, în asistență medicală și socială.

Pe de altă parte, deși românii găsesc ușor de lucru și sunt apreciați ca forță de muncă în economia întreprinderilor mici și medii din Marche, un pericol al acestui tip de integrare este riscul pierderii identității românești. "Ne-am propus să realizăm cât mai multe acțiuni culturale, să înființăm o bibliotecă românească, însă este destul de dificil să facem pe cont propriu astfel de acțiuni", afirma Jenica Rachinoiu, președintele Asociației RomanianLand din Recanati.

Ea povestește că la universitatea populară din oraș s-a deschis cu mai multe eforturi în urmă cu doi ani un curs de limba română, însa rezultatul a fost că la acesta s-au înscris numai italieni și niciun român. "Când sunt integrate și se simt bine aici în Italia, familiile de români își aduc și copiii. Sunt mulți copii care învață în școlile italiene și deși vorbesc românește, întâmpină mari dificultăți în a scrie și nu au deloc cunoștințe despre istoria și cultura noastră", afirma Jenica Rachinoiu.

În Recanati există și un preot roman greco-catolic, la ale cărui slujbe vin și românii ortodocși, biserica nu este îndeajuns pentru a insufla spiritualitatea și cultura română copiilor și tinerilor. Astfel încât principala prioritate a consulatului onorific de la Ancona este aducerea din toamna și în regiunea Marche a cursului de limbă, cultură și civilizație românească, finanțat de Ministerul Educatiei și Cercetării de la București, pentru țările occidentale unde există o importantă imigrație românească.

Deși azi sunt foarte mulți români imigranți, tindem să ne gândim la o temperare a fluxurilor ținând cont de anumiți factori cum ar fi creșterea salariilor în România, creșterea bunăstării, integrarea europeană. Migranții, introducând în circuitul național sume însemnate, au reactivat canalele comerciale și au dinamizat piața, cu posibilități majore de acces la unele bunuri. O măsură ca devalorizarea monedei românești, care a ajutat sistemul să fi e competitiv, a amânat însă în același timp întoarcerile cetățenilor din străinătate.

Astfel, potențialul migrator al românilor pare pe cale de epuizare: în acest timp fluxurile temporare s-au transformat în fl uxuri permanente; în afară de aceasta, din punct de vedere demografic România a pierdut secțiuni întregi aparținând generațiilor mai tinere. Munca în țară este adesea mai slab retribuită, dar mai devreme sau mai târziu salariile se vor adapta la media europeană. În plus, România are o rată scăzută a natalității din motive istorice și datorită lipsei de politici ale statului bunăstării. Factori ca șomajul scăzut, lipsa politicilor de welfare state, îmbătrânirea populației, natalitatea scăzută și rata de creștere a noilor economii, ar trebui să ducă repede la o prăbușire a factorilor care au cauzat “plecarea”, în timp ce, referitor la atracția exercitată de Italia, creșterea salariilor din România ne va apropia de nivelul salarial din Italia, diminuând efectul de calamitate. Mai mult, România însăși devine o țară care începe să primească imigranți calificați care provin din țările occidentale, lucrători comerciali din Orient și din țările meridionale și deasemenea începe să se simtă nevoia acută de forță de de muncă în general.

O acțiunea a imigranților români în Italia este aceea de a-și deschide propriile afaceri. Printre întreprinzătorii din Roma se afla și foarte mulți patroni de companii proveniți din imigrație. Dintre aceștia, românii sunt pe primul loc, având peste 2.000 de companii patronate de ei, urmați de chinezi, cu 1.500 și de bengalezi cu 1.000. Camera de Comerț din Roma a înregistrat în cursul anului 2004 o creștere cu 19% a firmelor ai căror patroni sunt nascuți în afara Italiei, potrivit datelor din cel de-al doilea Raport al Observatorului Român asupra Migrației, desfășurat de Camera de Comerț și de Caritas Roma și prezentată la începutul acestei săptămâni la Sala de Consiliu a Camerei de Comerț din Roma. Raportul indică foarte clar rolul Romei ca prim pol al imigrației din Italia, un laborator fundamental și inovator de conviețuire interculturală.

Creșterea procentului de cetățeni străini la nivelul anului 2004 a fost de 11% la Roma și 30-40% în multe comune ale provinciei (Anzio, Tivoli, Zagarolo, Velletri, Civitavecchia, Fonte Nuova, Ladispoli si Genzano), și 50% la Ardea si Monterotondo.

„Proprietarii de companii și asociații născuți în străinătate reprezintă deja 1 din 14 înregistrați la Camera de Comerț, iar dinamica creșterilor indică faptul că acest raport va crește”, a comentat vicepreședintele Camerei de Comerț din Roma, Lorenzo Tagliavanti. El a mai spus că pentru întreprinzători să-și deschidă o companie este o modalitate de a-și găsi o ocupație, ceea ce altfel ar fi destul de dificil, sau un mod de a nu mai depinde de angajatori, în posturi necalificate, mai ales în condițile în care 2 imigranți din 3 au o diplomă de studii superioare.

Un alt aspect în ceea ce privește comunitatea română din Italia este numărul mare de copii născuți aici. “Noii italieni”, cum sunt numiți străinii, redesenează practic harta geografica a acestei țări. Sunt 30 de milioane de imigranți în Uniunea Europeană, iar 10% din ei trăiesc în Italia, reprezentând mai bine de 5% din populația acestei țări. În orașele mari, ca Roma sau Milano, ei reprezintă peste 10% din populația țării.. Prezența mare a străinilor în Italia este pusă și pe seama boom-ului nașterilor de copii străini care au vazut lumina zile într-un spital sau o clinică pentru nou născuți din această țară. De-a lungul anilor, numărul lor a crescut simțitor, de la 8.000 de copii străini născuți în 1994, la 49.000 în 2005, cu un spor natural (diferența dintre nașteri și decese) pozitiv. Astfel, dacă în 2005 s-au născut 45.994 de copii străini, italienii au adus pe lume aproape 16.000 .

În topul țărilor cu femeile cele mai fertile sunt Marocul și România. Țara noastră are tot dreptul de a se mândri în Italia la capitolul nașteri înregistrate anul trecut (peste 5.000). Sporul natural pozitiv înregistrat de Italia este datorat atât populației imigrante, cât și faptului că femeile mame sunt din ce în ce mai bine “văzute” de societate. “Explicația fenomenului este cât se poate de simplă: majoritatea românilor plecați în Italia sunt tineri, care și-au întemeiat recent o familie și este normal să-și dorească copii. Este foarte greu însă să spunem exact câți copiii români s-au născut anul trecut în Italia, deoarece foarte mulți părinți nu vin la consulat ca să transcrie nașterea. O fac după mult timp, în țară sau numai atunci când trebuie să înscrie copilul pe pașaport”, declara consulul general al Romaniei la Milano.

Potrivit acestuia, autoritățile italiene sunt foarte mulțumite de faptul că străinii care se află în Italia fac copii. “Recent, asesorul pe probleme de cultură și învățământ din regiunea Piemonte mi-a mulțumit personal pentru faptul că elevii români care frecventează școala în Italia sunt cei care țin de fapt școlile italiene deschise. Lucru și mai important este faptul că italienii ne-au felicitat pentru calitatea elevilor și a învățământului românesc, românii fiind printre primii în clasă la învățătură”.

Este necesara transcrierea actelor de naștere a copiilor și în România. Înscrierea nașterii se poate face la oficiile consulare ale României în Italia, pe baza certificatului de naștere italian pentru uz internațional (modello plurilingue), certificatelor de naștere ale părinților, certificatului de căsătorie al părinților. Trebuie menționat faptul că, în Italia, femeia are dreptul de a da naștere unui copil fără a-l recunoaște și fără ca numele său să apară pe actul de naștere (prin urmare, fără ca numele său de familie să fie dat copilului). În acest caz, numele său de familie va ramâne secret și va fi în mod riguros interzis celor, care din motive de serviciu cunosc numele mamei, să-l dezvalui. Cei care o vor face comit o greșeala gravă. Tribunalul, în cazul în care minorul nu este recunoscut de mamă, nu poate să efectueze cercetări referitoare la paternitatea copilului.

Violeta Popescu, o scriitoare stabilită în Italia, încearcă să promoveze marile talente românești care și-au pus amprenta asupra vieții culturale din Peninsulă. Anul trecut a publicat volumul "Din Est către Italia, călătoria unei artiste. Teatrul Mariei Stefanache", carte care vorbește despre teatrul românesc și ce a însemnat acesta în perioada comunistă.

Scriitoarea a lansat "Întâlniri cu români extraordinari în Italia", o lucrare despre 15 români care trăiesc în Italia și care au ajuns în poziții importante în domeniul artelor, fiindu-le recunoscută valoarea artistică. "Vreau să aduc în fața opiniei publice italiene un segment al elitei comunității românești, o elită care dă o imagine pozitivă culturii și școlii noastre", spune scriitoarea.

De când și-a urmat soțul și s-a stabilit la Milano, Violeta Popescu a cunoscut români remarcabili, care fac cinste țării lor natale. O elită necunoscută atât societății italiene, cât și celei românești. După ce a publicat "Dall’ Est al Italia viaggio di un’ artista. Il teatro di Maria Stefanache", scriitoarea și-a continuat eforturile de a identifica români care să contrabalanseze imaginea negativă pe care o avem în presa italiană. Autoarea a lansat "Incontri con romani straordinari in Italia", o lucrare despre 15 români care trăiesc în Italia și care au ajuns în poziții-cheie în domeniul artelor.

Pentru că din gură în gură vestea despre cartea ei s-a răspândit și au început să apară din ce în ce mai multe nume pe lista românilor remarcabili, Violeta Popescu a început deja lucrul la al doilea volum al acestei cărți, în care vorbește cu alte 10 mari personalități românești.

Opinia publică italiană  este puțin informată despre România, despre cultura sa, o cultură pe care convorbirile de față cu personalitățile de origine română o evidențiază pe deplin, fie la modul general, fie în ceea ce privește relațiile culturale ale Italiei cu diverse spații culturale europene. Violeta Popescu le prezintă italienilor cu acest volum un instrument indispensabil pentru a ne cunoaște mai bine, pentru că România să nu mai apară italienilor, cum spune una dintre personalitățile cuprinse în carte, ca “țara lui Dracula”.

În fața acestor perspective de normalizare, rămâne totuși deschisă, în deplina sa problematică, chestiunea integrării românilor în Italia și a depășirii stigmatului care a marcat această colectivitate, așa cum s-a întâmplat în trecutul recent cu albanezii și nu este exclus ca și în cazul românilor să se producă o răsturnare de situație în aprecierea și în procesele de integrare. Acest lucru este foarte probabil să se întâmple dacă imigranții români vor continua să fi e legați de muncă, de Italia și de tradițiile sale și dacă vor exercita un control social concret asupra conaționalilor lor devianți.

Unii dintre românii din Italia s-au dovedit foarte inventivi în a găsi metode de a face un ban sigur și rapid, de la furat de burlane, până la a-și prostitua propriile neveste. Cotidianul Adevarul a realizat un top al găinăriilor comise într-o săptămână de românii plecați în Italia, ale căror fapte de vitejie au fost prezentate pe larg de presa italiană.

Astfel, pe primul loc se află cazul unui grup de trei români arestați în Bologna de carabinieri pentru că au furat toate burlanele de la casele situate pe una dintre străzile orașului. Pe a doua treaptă a podiumului se situează un român în vârstă de 23 de ani care a "jefuit" un supermarket din orașul Bergamo. Ce a furat? Trei sticle de vin și două perechi de chiloți. A fost prins de polițiști în parcare. Pe podium mai urcă și alți doi concetățeni aflați la Roma, care i-au furat banii și celularul unui boschetar care dormea pe o bancă. Greu de spus însă dacă agresorii chiar erau români, în condițiile în care carabinierii nu au alergat după ei ci au ales să îl ducă pe cerșetorul care fusese și bătut de cei doi la spital.

Un caz special se pare că este cel al lui Dumitru Gafincu, în vârsta de 48 de ani, care, prins la furat de politiști într-o casă a amenințat mai întăi că se sinucide aruncându-se de la etaj, după care a început să arunce cu tot ce îi venea la îndemână în oamenii legii: de la farfurii la lighene, chiar și cu un ciocan. Topul se încheie cu povestea unui român prins de forțele de ordine din Genova în timp ce arunca cu pietre după rațele și gâștele sălbatice de pe lacul Polcevera. Barbatul a fost arestat pentru încălcarea legii vânătorești, mai ales că a și recunoscut cu sinceritate că îi era foame și nu credea că rațele și gâștele nu puteau fi mâncate.

Cap. 3. Atitudinea italienilor față de comunitarea română

Împreună cu bulgarii, românii sunt ultimii intrați în Uniunea Europeană. Mai privește considerația, deja precară, față de imigranții din Italia. S-a răsfrânt asupra lor percepția negativă care până acum câțiva ani îi viza pe marocani, iar mai apoi pe albanezi. Din păcate situația se agravează atunci când cetățenii români sunt de etnie rromă. În acest caz, lipsa de considerație este însoțită adesea de un evident sentiment ostil care merge spre dispreț.

Printre marile state membre ale Uniunii Europene, Italia devine din ce în ce mai marcată de fenomenul imigrației și probabil că în mai puțin de zece ani Italia va depăși Germania cu cei 7 milioane de imigranți pe care îi are. Asistăm la ritmuri de creștere absolut diferite ale populațiilor străine: dacă în Germania creșterea este de câteva zeci de mii de persoane pe an, în Italia avem o creștere de sute de mii de persoane anual.

Schimbarea profundă, care determină stabilirea noilor muncitori veniți și a familiilor lor în Italia, i-a făcut pe cercetători să considere imigrația printre cele mai relevante aspecte ale societății italiene. Cu toate acestea Italia nu pare să fi interiorizat acea mentalitate de deschidere și acceptare care a caracterizat marile țări de imigrație în gestionarea valurilor migratorii de masă și a problemelor asociate lor. Să ne gândim numai la Statele Unite sau Argentina unde migranții italieni au jucat un rol important, și la aceeași Germanie, un exemplu mai apropiat în timp, care ne invită să refl ectăm asupra contradicțiilor ce pot îngreuna integrarea.

Esențial este că nu putem avea așa mare nevoie de imigrație fără a-i dori pe imigranți: nu e sufi cient a-i considera muncitori indispensabili pentru fabricile și familiile italiene, ci trebuie sa îi acceptăm ca parteneri în cotidianul orașelor noastre și în orice context social, și dincolo de programul de lucru. Atitudinea noastră, a italienilor, este în schimb opusă și nu suntem întotdeauna conștienți că imigrația face parte din istoria populațiilor din toate timpurile și rămâne resursa pe care istoria însăși ne-o pune la dispoziție pentru a face față defi citului demografi c și ocupațional.

În ceea ce privește considerația italienilor față de imigranți, cetățenii români ocupă ultimul loc fiind percepuți cu un soi de ostilitate, dacă nu chiar cu dispreț. Astfel, întreaga colectivitate plătește pentru fărădelegile comise de categoria delincventă. Chiar dacă unele cazuri au marcat puternic opinia publică, criminalizarea unei populații întregi este incorectă. Mergând dincolo de știrile care, deși reale și preocupante sunt totuși limitate, românii, deveniți între timp, din punct de vedere numeric, prima colectivitate imigrantă din Italia, au devenit simbolul fenomenului migrator care crește și generează teamă.

Chiar dacă nu trebuie acordate circumstanțe atenuante, trebuie să ne forțăm să înțelegem ce se întâmplă de fapt: dacă pe de-o parte, ritmul de creștere a imigrației contribuie la rezolvarea mai rapidă a problemelor ocupaționale ale Italiei, pe de altă parte acesta presupune un mai mare interes politic și mai multe resurse publice. Acest interes a existat, dar a vizat în special problemele legate de securitate, în timp ce legat de integrare, obiectiv care implică numeroase aspecte, au predominat dezinteresul și neglijența.

Ipoteza unui pact între noii imigranți și Italia, care implică drepturi și obligații pentru ambele părți, nu este nejustifi cat. Este necesar, fără îndoială, un angajament ferm din partea imigranților înșiși, angajament care trebuie subliniat cu claritate și fără ambiguități. Dar se cere neapărat și angajamentul italienilor de a-i accepta pe imigranți, aspect care nu este mereu sufi cient accentuat și care este invocat mereu în documentele papale legate de imigrație. În absența unui echilibru adecvat, legat atât deobiectivele cât și de mijloacele oferite, politica migratorie riscă să-și piardă efi cacitatea și să sporească mai degrabă problemele decât oportunitățile reciproce. În ceea ce privește această abordare, ceva nu a funcționat în cazul românilor datorită faptului că responsabilitatea pentru acțiunile cu caracter penal ale unor segmente limitate de conaționali români a fost extrapolată la întreaga colectivitate imigrantă care, de fapt, și-a adus aportul pozitiv în societatea italiană.

Această abordare politică și culturală incorectă a făcut din români „țapul ispășitor” de serviciu. Puțin a contat că aceștia se simt foarte legați de Italia, pe de-o parte din motive istorice și culturale, din dorința de eliberare din lunga perioadă de dictatură și ca urmare a difi cultăților economice ale momentului și pe de altă parte, aspect deloc neglijabil, în virtutea apartenenței comune la Uniunea Europeană. interconectate, nu sunt unul și același lucru, iar politica migratorie nu trebuie să se limiteze la măsuri de securitate.

Biserica, ca dealtfel instituțiile laice angajate în problema solidarității, au fost profund marcate de actele delincvente comise de către imigranți împotriva italienilor, ca și de reacțiile inacceptabile ale italienilor față de imigranți. Ordinea publică și securitatea sunt valori care se cer protejate pentru garantarea unei conviețuiri armonioase, cu fermitatea și funcționalitatea necesare. Cu toate acestea, trebuie să ținem cont că este vorba doar de o parte a problemei. Așa cum imigrația nu trebuie gândită independent de legalitate, la fel ea nu trebuie gândită independent de acceptare, de solidaritate și de justiție, ori aici există lipsuri și reticențe. Așa cum a afi rmat Conferința Episcopală Italiană, legalitatea și solidaritatea sunt două concepte care trebuie conjugate împreună.

Au fost introduse noi dispoziții foarte aspre, dintre care unele au suscitat rețineri justificate, nu întotdeauna luate în considerare cu calmul necesar. Fără a intra în detalii, tocmai aici trebuie reafi rmat faptul că izolarea, represiunea și măsurile penale nu pot constitui esența politicii migratorii, întrucât acestea reprezintă o parte subsidiară care ar trebui să acționeze doar pentru a combate comportamentele care se abat de la normă și nu pentru a imprima nota climatului general.

O lectură corectă a statisticilor legate de imigranții regulari (vecinii noștri, ca să spunem așa) ne îndreptățește să constatăm că majoritatea acestora nu sunt în confl ict cu justiția și că rata criminalității în cazul lor este comparabilă cu cea a italienilor. Este vorba de circa patru milioane și jumătate de persoane care, pe de-o parte sunt de acord cu măsurile necesare pentru garantarea ordinii publice, iar pe de altă parte reclamă, pe bună dreptate, sporirea măsurilor de integrare, ținând cont că au venit în Italia pentru a-și trăi o bună parte din viață, dacă nu pentru a rămâne defi nitiv.

O politică migratorie care nu pune accentul pe forța motrice a integrării este lipsită de atractivitate. Liantul de care are nevoie o societate multiculturală îl reprezintă disponibilitatea de a-i primi pe nou-veniți, de a-i susține prin oferirea de șanse egale, de a stimula și facilita conviețuirea. Politica migratorie este un fel de partidă dublă în care este legitim să ceri, dar este și absolut necesar să dai. Știm că țara trece printr-o perioadă difi cilă, însă aceste resurse sunt absolut necesare.

Românii, lăsând la o parte categoria deviantă, apreciază limba și cultura noastră de care se simt legați; ne citesc ziarele; își trimit copiii la scoală; sunt mulțumiți de sistemul nostru sanitar chiar mai mult decât de bucătăria noastră. Indiferent că sunt ortodocși sau catolici, ei dau dovadă de un profund sentiment religios și în spiritul unității, se roagă în bisericile noastre. Iată de ce românii trebuie considerați drept noii cetățeni împreună cu care putem merge înainte.

În ceea ce îi privește pe români, ca dealtfel în ceea ce îi privește pe ceilalți imigranți, este necesară o relaxare a practicilor birocratice și dezvoltarea agențiilor publice prin intermediul mediatorilor culturali, care să fi e completată de o susținere adecvată a proceselor de integrare, intervenind în școli, promovând învățarea limbii italiene, stimulând asociaționismul, angajându-ne prin intervenții extraordinare în problema gravă a locuințelor, ea însăși fi ind o sursă de disconfort de orice fel. Este vorba de obiective posibil de atins dar numai cu ajutorul fi nanțărilor adecvate, care în schimb se reduc consistent în mod îngrijorător. Bunul simț ne face să credem că abordările sunt diferite, că nu sunt numai în măsură să favorizeze integrarea ci chiar să găsească sprijin atât în forțele guvernului cât și în cele ale opoziției.

O cauză a atitudinii italienilor față de români o reprezintă și gradul mare de infracțiuni comise de unii români.

Reclamațiile referitoare la cetățenii români au fost în număr de 31.465 în 2005, 39.075 în 2006 (+24,6%), 47.234 în 2007 (+20,2%) și 41.703 în 2008 (-11,7%). Variația totală în perioada luată în considerare a fost de +32,5%, valoare într-adevăr mai ridicată în comparație cu variația reclamațiilor înregistrate pentru totalitatea populației imigrante (+19,9%), dar să nu uităm că numărul cetățenilor români rezidenți în Italia a trecut de la 297.570 în 2005 la 796.477 în 2008, mai mult decât dublu (o creștere de 267,7%), în timp ce populația străină totală a crescut în aceeași perioadă de la 2.651.000 la 3.981.295 (+ 50,1%). Trebuie așadar să presupunem că românii prezenți temporar în Italia, fără a fi înregistrați ca rezidenți, au fost mai numeroși decât cei de alte naționalități, obligativitatea vizei de ședere în anii 2005-2006 neaplicându-se acestora și consimțindu-li-se apoi, în 2007, dreptul la liberă circulație.

Printre marile comunități imigrante numărul reclamațiilor nu numai că a depășit valoarea de 30%, cum este cazul Egiptului, Marocului, Nigeriei, Tunisiei, dar variația înregistrată pentru aceste comunități a depășit valoarea de +32,5% ce corespundea creșterii reclamațiilor referitoare la români; trebuie adăugat deasemenea că rata de creștere a numărului rezidenților români o depășește, de departe, pe cea a acestor comunități.

Nici procentajul variației reclamațiilor referitoare la Senegal (+ 25,8%), nu diferă mult de cel corespunzător românilor, în timp ce valoarea este mult mai redusă pentru Albania (+17,4%) și mai ales pentru China (+8,9%) și Serbia(+9,0%). Moldova este un caz special care merită dat exemplu deoarece, în ciuda creșterii evidente a numărului cetățenilor moldoveni rezidenți (și în acest caz iregulari, după cum s-a observat odată cu regularizarea din 2009 care a plasat această țară pe locul trei după Ucraina și Maroc) a cunoscut o diminuare a nivelului reclamațiilor cu 15,2%. Astfel, din acest tablou comparativ se poate deduce că deși cetățenii români nu fac excepție de la acuzații de ordin penal, totuși nu rezultă a fi deloc prototipul unei colectivități de delincvenți.

Populația românească rezidentă în Italia în 2008 a reprezentat un sfert (24,9%) din totalul populației străine rezidente, în timp ce incidența reclamațiilor penale a fost în medie de 13,8% și nu a atins 25% în niciuna dintre regiuni. Diferența de 11 puncte procentuale care rezultă din cele două valori reprezintă un fundament solid pentru a califi ca drept nefondate judecățile exprimate în legătură cu criminalitatea românească în Italia, adesea considerată ca depășind limitele normalului.

Printre altele, nu se poate face abstracție nici de faptul că reclamațiile care îi vizau pe români s-au diminuat abia după 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană și deci odată cu acordarea dreptului de liberă circulație care a dus în mod evident la reducerea infracțiunilor privind legislația privitoare la străini, știut fi ind faptul că în 2005 incidența reclamațiilor referitoare la români raportat la totalul reclamațiilor era cu doar un procent mai mică (12,7%), așadar deja inferioară (chiar dacă mai puțin semnifi cativă) celei corespunzătoare întregii populații.

Aceste considerații asupra datelor referitoare la criminalitate vin să redimensioneze justificarea fricii față de români exprimate în ajunul și chiar ulterior intrării României în Uniunea Europeană, dar aceasta nu înseamnă că din acest motiv ar trebui redus nivelul angajării în prevenția, identifi carea, pedepsirea și reabilitarea românilor care nu respectă legile. Un criteriu de lectură care nu elimină dar oricum reduce gravitatea problemei, duce la o mai mare corelare a fl uxurilor iregulare cu incidența penală și se așteaptă – așa cum s-a întâmplat cu albanezii – ca intensifi carea fl uxurilor iregulare să aibă impact asupra datele referitoare la criminalitate.

Alte indicații utile se deduc din analiza tipologiilor de delicte predominante. În 2008, în comparație cu media pentru străini în general, reclamațiile care îi vizează pe români s-au referit preponderent la furturi (29,5% față de 12,2%), grupuri delincvente (1,1% față de 0,7%), jafuri (3,3% față de 2,3%), complicitate, tăinuire (8,1% față de 5,9%), exploatarea prostituției (1,3% față de 0,8%), înșelăciuni și fraudă informatică (2,4% față de 0,3%). Predomină în special infracțiunile de furt și, contrar opiniei publice actuale, se observă o expunere mai scăzută a românilor în ceea ce privește tentativele de omor (0,3% față de 7,7%). Se crează o mare confuzie între infracțiunile mărunte și criminalitatea organizată, atribuind primeia același grad de periculozitate ca și celei de-a doua.

Organizațiile criminale străine din Italia, mai periculoase decât transgresorii individuali ai legilor penale, exercită un puternic impact negativ și desfi gurează imagineacomunităților respective, atrăgând ca mână de lucru și simpli imigranți: toate acestea sunt valabile și pentru români.

După cum a arătat Direcția de Investigații Antimafia, organizațiile străine, după ce ajung la înțelegeri cu cele italiene, încep să își exercite propria infl uență în diverse medii din Italia și chiar să se folosească de fi liere din afara țării. Criminalitatea organizată românească din Italia nu înregistrează “o creștere substanțială pe baza indicilor statistici” și nu este încă puternic structurată, în schimb are un puternic profi l violent, un exemplu fi ind maltratarea și terorizarea victimelor în timpul tâlhăriilor, ceea ce a avut un puternic impact asupra opiniei publice. Avem de-a face cu o criminalitate ce operează în prezent doar la nivel local și care, fără a fi puternic ierarhizată, este organizată în grupuri mici formate exclusiv pentru a comite acțiuni delincvente, în special împotriva proprietății prin furturi și tâlhării. Alte sectoare unde se operează sunt favorizarea imigrației clandestine, trafi cul cu fi ințe umane, munca la negru, trafi cul de stupefi ante. Este remarcabilă capacitatea tehnico-organizatorică demonstrată în cazul fraudelor informatice cu furtul datelor personale și clonarea cărților de credit, prin intermediul mesajelor frauduloase.

În orice caz, dacă organizațiile românești sunt implicate doar marginal în traficul de stupefi ante, implicarea lor în exploatarea prostituției este considerabilă, ajungând până la a lua fete din orfelinatele românești. Trafi cul cu fi ințe umane reprezintă, după trafi cul de droguri, afacerea cea mai larg răspândită care duce la infracțiuni de o gravitate extraordinară. Românii operează și în complicitate cu alte grupuri; spre exemplu colaborează cu albanezii, care aproape că își impun monopolul față de celelalte comunități străine în ceea ce privește exploatarea prostituției, și controlează, în numele acestora, femeile din stradă reduse la sclavie sexuală.

Exploatarea cerșitului scoate la iveală un dublu rol al aceleași comunități imigrante în interiorul căreia se regăsesc atât victime cât și exploatatori, așa cum reiese din rezultatele unor anchete ale Poliției împotriva unor infractori notorii din Roma conectați cu România pentru identifi carea persoanelor cu handicap care ar putea fi „deportate” în țările europene în scopul de a cerși în diferitele capitale, aplicând strategia bine studiată a schimbării periodice a locurilor pentru a nu fi identificați. Se pare că, într-adevăr, în unele sate izolate din România ar fi selecționate persoane cu handicap din naștere și, după caz, copiii ar fi schilodiți intenționat cu bandaje foarte strânse astfel încât viitorii cerșetori să inspire cât mai multă compasiune.

Și atunci ne întrebăm, ce vină pot avea ceilalți români, muncitori harnici sau badante, toți iubitori ai Italiei (căci acesta e adevăratul prototip al românului din Italia) în comparație cu compatrioții lor organizați la nivel criminal? Pentru că sunt refuzați când vor să închirieze o casă, conaționalii noștri preferă să fie proprietari. Conform unor date statistice realizate recent de organizația Caritas, mulți români au două locuri de muncă și lucrează într-un ritm de neconceput pentru italieni.

Caritas Italiana a lansat recent un volum de 334 de pagini, cu titlul „România, imigrație și muncă în Italia. Statistici, probleme și perspective“. Lansarea a avut loc la Milano luna aceasta și a fost marcată de o conferință susținută de către autori. Antonio Ricci, autorul cărții, statistician al organizației caritabile Caritas, a observat că imigranții din Italia beneficiază cu 40% mai puțin de instrumentele de susținere ale statului (angajări, pensii, indexări), față de cetățenii italieni. „În țara noastră, imigranții sunt considerați cetățeni de «serie B», iar românii întâmpină des dificultăți atunci când se duc să se înscrie la Biroul de Evidență a Populației, își caută loc de muncă sau vor să închirieze case“, a spus Ricci.

Din raport rezultă că, doar în anul 2008, nu mai puțin de 10.000 de români și-au cumpărat case în Italia. Ricci consideră că unul dintre motivele pentru care conaționalii noștri au făcut acest pas este faptul că se simt discriminați atunci când caută o casă cu chirie. Mai mult de jumătate din imigranții români din Italia (59,2%) au terminat 12 clase sau au urmat o facultate, în timp ce doar 33% din italieni au doar liceul. Referitor la această situație, Traian Valdman, parohul român ortodox de la Milano, a făcut următoarea observație: „La începutul imigrației românești, conaționalii care intrau în șantiere și aveau șefi cu patru clase ziceau că, dacă aceasta e Italia, atunci ea nu corespunde cu imaginea pe care și-au format-o de acasă. Dar, cu timpul, conaționalii au reușit să-și găsească servicii în medii potrivite cu pregătirea lor și situația s-a mai ameliorat“

„În prezent, românii au unul, chiar două locuri de muncă. Mulți dintre ei muncesc cu orare care pentru autohtoni sunt de neconceput. Ușor-ușor își fac prieteni italieni, își cumpără case și își aduc copiii din România. Se schimbă astfel idealul inițial, acela de a face bani, doar pentru cumpărarea casei și mașinii“, a afirmat părintele Valtman. Referindu-se la infractori, Antonio Ricci a explicat: „De regulă, delincvenții români nu fac parte din populația stabilă de un milion de români. Infractorii sunt în permanentă mișcare, vin și pleacă“. Tot el a completat: „După 1 ianuarie 2007 a început să se vorbească inexact despre dublarea numărului românilor de pe teritoriul Italiei.

De fapt, după acea dată, românii care erau deja în Italia și munceau ilegal au fost trecuți în registrele Biroului de Evidență a Populației și au fost angajați“. „ După uciderea Giovannei Reggiani, românii nu și-au schimbat opinia despre italieni, însă 65% din peninsulari nu voiau să aibă de-a face cu vreun român. „Însă italienii care cunosc personal un român îl apreciază pentru seriozitate și au încredere în el“, a adăugat Traian Valdman.

Parohul român a sintetizat nevoile comunității române: locuri de muncă și case pentru cei care nu au, trimiterea copiilor la școală, unde să învețe limba și cultura țării de origine. La finalul intervenției sale, Traian Valdman a spus: „A venit momentul, după 20 de ani de la începutul imigrației românești, de a se trece, de la stadiul de căutare și analiză, la decizii. Doar așa se poate trece, de la criza produsă de români, la cunoașterea românilor care aduc beneficii“.

Potrivit unui sondaj realizat de Mutui.it, 11,04% din cererile de împrumut pentru achiziționarea unei case în Italia nu provin de la italieni. Pe primele locuri se situează românii, urmați de albanezi. Ei prefera case de la periferie și de calitate mai scazută. În timp ce debarcările in insula Lampedusa continuă, exista și o alta față a lumii imigranților în Italia: aceea care încearcă să se integreze muncind, înrădăcinându-se, trimitandu-și copiii la școală și imediat ce este posibil cumpărându-și o casă, având astfel o viziune pe termen lung.

Imigrantul care vrea să cumpere o locuință în Italia solicită, în medie, 132.000 de euro (echivalentul a 80% din valoarea imobilului ce urmează să fie achiziționat), în 54% dintre cazuri preferă o rată variabilă, intenționează să se angajeze cu banca de creditare pe 25 de ani iar în momentul cererii creditului are vârsta de 35 de ani. Daca se compară aceste date cu valorile medii italiene de cerere de finanțare pentru achiziționarea primei case, datele arată interesul cetățenilor străini pentru imobile cu valoare inferioară față de medie (165.000 de euro față de 200.000 de euro) și nevoia de finanțare mai mare (în medie se dorește finanțarea doar a 75% din costul total al imobilului).

Dupa cât se pare, pentru a-și cumpăra o casa imigranții acceptă imobile mai periferice sau aflate în condiții mai proaste, și se angajeaza în credite ipotecare mai consistente. Având în vedere aceste constatări, fluxurile de cumpărare nu sunt 'ameliorative' ale patrimoniului imobiliar, deoarece cei care cumpără nu dispun nici de mijloacele și probabil nici de interesul de a restructura sau reabilita o locuință.

Băncile sunt mult mai atente decât în trecut, ipoteca fiind acordată din punct de vedere financiar doar unor persoane 'sigure'. Cu toate acestea, în ultimii ani, achizițiile segmentelor de populație mai sărace (inclusiv imigranți) au fost indicate drept 'subprimele'' Italiei, conținând prin urmare un risc de insolvență mai mare decât media. În ceea ce privește naționalitatea străinilor recenzați de Mutui.it, eșantionul statistic cel mai important este comunitatea românească: aproximativ unul din trei credite ipotecare cerute de cetățeni străini provin de la cetățeni din România.

Raportul Departamentului de Stat al SUA din 2009 privind respectarea drepturilor omului avertiza că pachetul legilor de siguranță adoptat în Italia a fost perceput ca vizând cu precădere rromii. Documentul arată că dezbaterile politice și acțiunile oficiale din țară s-au concentrat aproape exclusiv asupra românilor.

Raportul anual al Departamentului de Stat a remarcat abuzul împotriva cetățenilor de etnie rromă din Italia și, în baza observațiilor făcute de UE, își exprimă îngrijorarea față de condițiile de trai existente în taberele de rromi și față de climatul general de intoleranță existent împotriva rromilor, românilor și imigranților ilegali. "Au existat cazuri în care poliția a folosit forța excesivă împotriva anumitor persoane, mai ales rromi și imigranți deținuți în legatură cu anumite fapte penale sau aflați în cursul unor verificări de identitate", se menționează în document.

Documentul oficial amintește de pachetul de legi de securitate adoptat de guvernul italian la 21 mai 2009. Acest pachet de legi înăsprea sancțiunile pentru infracțiunile comise de imigranții ilegali și prevedea expulzarea străinilor condamnați la peste doi ani de închisoare. La 30 mai, Guvernul a publicat un ordin prin care cerea prefecților de Milano, Roma și Napoli să identifice și să colecteze datele biometrice ale persoanelor care locuiesc în taberele pentru imigranți, inclusiv cele ale minorilor.

"Măsura a fost percepută ca vizând cu precăderii romii. În urma criticilor comisarului european pentru drepturile omului, ale presei și ONG-urilor, guvernul a decis să îi amprenteze numai pe cei fără documente de identificare și numai persoanele peste 14 ani", notează Departamentul de Stat. Raportul SUA menționează că, în noiembrie 2007, Human Rights Watch a atras atenția că urmărirea românilor, mai ales a celor de origine rromă, în vederea expulzării de către Guvernul italian încalcă obligațiile internaționale privind respectarea drepturilor omului.

"Chiar dacă pachetul de securitate din mai viza cetățenii oricărui stat membru, dezbaterile politice și acțiunile oficiale din țară s-au concentrat aproape exclusiv asupra românilor, în particular asupra rromilor. Românii sunt cel mai mare grup de imigranți din Italia, estimați la 600.000 de persoane, adica un procent din populație. Aproximativ 60.000 dintre aceștia sunt rromi", se arăta în raport.

Ca urmare a adoptării pachetului de securitate, poliția și autoritățile locale au evacuat și dărâmat o serie de tabere ilegale de rromi din Roma, Milano și Napoli. În iunie, comisarul european pentru drepturile omului a vizitat unele tabere din Roma și și-a exprimat îngrijorarea despre condițiile de trai existente și despre climatul general de intoleranță existent împotriva rromilor, românilor și imigranților ilegali. Mai mult, raportul notează că între un sfert și o treime dintre femeile traficate pentru prostitutie în Italia provin din România. "Un număr mare de femei intră în țară de bună voie și sunt apoi obligate să se prostitueze. În plus, tot mai multe persoane sunt traficate pentru munca la negru, mai ales în sectorul agricol și al prestării de servicii", constata raportul. 15% dintre persoanele traficate pentru sex din România erau minori.

Raportul SUA atrage atenția că traficul de persoane a devenit mult mai răspândit mai ales dupa aderarea României și Bulgariei la UE, în 2007. "Femeile din România și Bulgaria nu mai au nevoie acum de permise de ședere și, adesea, refuză să coopereze cu poliția. La 27 august, poliția a demascat un grup de români care exploatau 100 de femei, arestând șase persoane la Roma și trei în România", scrie raportul.

Documentul SUA mai observa că au existat o serie de atacuri violente împotriva rromilor, iar unele tabere de romi au fost incendiate, amintind și de incidentul din vara lui 2008 din Catania, când au fost atacate adăposturile a peste 100 de romi din România sau de reacțiile xenofobe și rasiste din Ponticelli. Potrivit raportului, care citează un ONG, în Italia ar exista 150.000 de rromi, concentrați la periferiile orașelor din centrul și sudul țării.

Manifestarea atitudinii negative a italienilor față de românia a prins proporții odată cu uciderea italiencei Giovanna Reggiani. Giovanna Reggiani, italianca de 47 de ani, soția unui amiral din Marina italiană, s-a zbătut două zile între viață și moarte după ce a fost  agresată și jefuită în seara de 30 octombrie, la periferia Romei. Fusese adusă la spital în comă cerebrală, provocată de un traumatism cranian sever. A murit după două zile, iar familia ei a ținut ca înmormântarea să fie discretă și a cerut interzicerea accesului presei în biserica unde Giovannei Reggiani i-a fost ținută ultima slujbă. Mai mult, puținele declarații venite din partea familiei italiencei, a apropiaților și a preoților au condamnat intoleranța și rasismul. În momentul în care sicriul a fost scos din biserică s-au auzit însă din mulțimea adunată și voci amenințătoare: "Ai grijă, popor român" – a țipat o femeie, care s-a rugat să coboare o catastrofă asupra întregului popor român. "Asasinii!", "Plecați acasă" – au strigat alți italieni.

Cum de au simțit chiar și rudele victimei nevoia să condamne intoleranța? Din momentul în care s-a aflat de agresarea italiencei în apropierea unei tabere de țigani, Italia – de la autorități și până la puștanii teribili de cartier – a părut că ia foc și a fost declarată, neoficial, un fel de vânătoare de imigranți. În seara care a urmat momentului agresării italiencei, guvernul de la Roma adopta de urgență "decretul pentru siguranță", un pachet de legi care îi viza pe imigranți, asupra căruia nu reușea să se pună de acord de mult timp. Dacă până la agresarea italiencei decretul s-a lovit de împotrivirea mai multor miniștri din guvernul italian, la mai puțin de 24 de ore de la atacul de la periferia Romei, toți miniștrii și-au dat acordul.

Noul decret le permitea prefecților să expulzeze orice comunitar considerat periculos, orice străin al cărui comportament era în dezacord cu securitatea publică și a cărui prezență pe teritoriul italian era "incompatibilă cu o existență normală". Înainte de cazul Mailat, singurul care putea expulza comunitari era ministrul de Interne, și numai în cazuri excepționale. După momentul "Reggiani", prefecții au fost împuterniciți să decidă asupra "expulzărilor imediate", care atrăgeau după sine și trei ani de interdicție de a mai intra pe teritoriul italian.

Numai la Roma, pe baza calculelor făcute de polițiști și carabinieri, ar fi fost necesară expulzarea a 5.000 de români, spunea presa italiană în noiembrie anul trecut  "Vom semna repede primele decrete de expulzare. Linia dură este necesară, pentru că în fața bestiilor nu se poate răspunde decât cu maximă severitate", spunea prefectul de atunci al Romei, Carlo Mosca. Autoritățile din Napoli, Torino, Florența au început și ele să-i numere pe românii pe care-i au de expediat și au ajuns, potrivit cifrelor prezentate de presa italiană, la câteva mii. Dacă în primele zile de la adoptarea decretului prefecții păreau să se ia la un fel de întrecere cu tema "cine expulzează mai repede și mai mulți români", cifrele prezentate în La Repubblica la mai mult de jumătate de an de la cazul Mailat nu erau nici pe departe impresionante: până în mai 2008, doar 415 români primiseră ordin de expulzare din Italia, în baza legilor siguranței.

Giovanna Reggiani mai era încă în comă când polițiștii și carabinierii șterseseră aproape orice urmă a prezenței țiganilor lângă Tor di Quinto, gara în apropierea căreia fusese atacată. Țiganii au fost controlați, unii dintre ei au primit ordine de expulzare, barăcile au fost dărâmate, gunoiul a fost strâns, iar locul netezit. Controalele au continuat în forță și în celelalte tabere din Roma. Brusc, autoritățile italiene au început să se arate îngrozite de zecile de tabere din oraș, în care locuiau peste 15.000 de țigani, care până atunci nu prea fuseseră deranjați.

Și italieni de rând au simțit nevoia să intre în partida de vânătoare de români. Înainte de înmormântarea Giovannei Reggiani, patru români au fost bătuți în parcarea unui supermarket din Roma de un grup de italieni cu fețe acoperite de cagule. Mai multe sticle incendiare au luat calea unor magazine sau mici firme deținute de români, iar în mai multe orașe, românii au fost invitați, cu înscrisuri puse pe ziduri, să părăsească Italia.

Nici fotbaliștilor români care joacă în Italia nu le-a fost mai bine. În prima partidă disputată după cazul Mailat, Adrian Mutu a fost huiduit de galeria celor de la Lazio Roma, care i-a strigat: "țigan de rahat", "român de rahat". Ziarele italiene au condamnat manifestările xenofobe ale suporterilor. Cu Cristi Chivu, "stadioanele" au fost mai blânde. De altfel, Chivu a fost una dintre puținele vedete române din Italia care a ținut atunci să ia poziție vizavi de situația creată de cazul Mailat. "Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. Spun asta ca om, nu doar ca român. În astfel de cazuri plătim noi, românii care muncim, care încercăm să ne purtam bine. (…) Pentru această imagine care s-a creat României plătesc și eu, ca toți ceilalți. Și nu-mi convine", declara Chivu pentru Il Giornale.

Isteria antiromâni provocată de cazul Reggiani s-a potolit după câteva săptămâni. Au rămas însă în atenția autorităților italiene numeroasele tabere de țigani din Peninsulă, văzute ca un focar de infractori. Decizia de a-i amprenta pe țigani, luată în urmă cu câteva luni, a stârnit proteste, iar guvernul italian s-a ales cu multe critici, într-o rezoluție dată de Parlamentul European. La începutul acestei luni, Comisia Europeană a dat însă undă verde pentru pachetul de măsuri care-i vizează pe romi, propus de autoritățile din Peninsulă.

Într-un raport publicat în iunie 2008, Amnesty International atrăgea atenția că: "Italia a devenit o țară xenofobă, rasistă și periculoasă". "Violența asupra unei femei a devenit ocazie și motiv pentru discriminarea unei întregi minorități", arată raportul Amnesty International, făcând referire la cazul Mailat.

Pentru străinii aflați ilegal în Italia și pentru cei care comit infracțiuni, pedepsele vor fi cu o treime mai mari decât cele pe care le-ar primi un italian pentru aceleași fapte. Măsura este valabilă atât pentru extracomunitari, cât și pentru cetățenii care provin dintr-o țară membră UE, dar stau ilegal în Italia. Toți străinii care sunt condamnați la o pedeapsă mai mare de doi ani (până acum limita era de zece ani) vor fi expulzați, chiar dacă sunt comunitari. Vor fi expulzați imediat străinii comunitari sau clandestini care comit infracțiuni (comunitarii, după două luni de ședere în Italia) și nu pot demonstra că au o sursă legală de venit. Pentru cine ucide un agent al forțelor de ordine (polițiști, carabinieri și alți agenți însărcinați cu siguranța publică) este prevăzută pedeapsa maximă – închisoare pe viață. A fost mărit și numărul de infracțiuni pentru care nu se mai poate suspenda pedeapsa cu închisoarea. Astfel, vor rămâne în închisoare cei care comit acte obscene, violențe sexuale, violențe sexuale de grup, furturi și toate delictele agravante ce privesc clandestinitatea, dar și deținerea de substanțe stupefiante.

Cei care închiriază imobile clandestinilor sau comunitarilor care stau fără acte în Italia vor fi pedepsiți cu închisoare de la șase luni la trei ani, iar imobilul va fi confiscat. O excepție la acest capitol este cazul "badantelor" (femeile care au grijă de un bătrân, copii etc.) care sunt cazate în permanență în casele celor pentru care muncesc. Vor fi instituite norme pentru confiscarea bunurilor obținute ilegal sau a căror valoare depășește veniturile declarate oficial de cel care le deține. Au fost amplificate puterile prefecților în ceea ce privește siguranța urbană. Primarul poate adopta decrete urgente pentru a face față unor pericole grave care amenință siguranța urbană. Primarul va fi și cel care va anunța autorităților cazurile de străini care trebuie expulzați.

Aproape jumatate dintre tinerii italieni sunt intoleranți față de străini sau chiar xenofobi, potrivit unui sondaj dat publicității de Camera Deputaților de la Roma și realizat la inițiativa președintelui Camerei, care a cerut clasei politice să elaboreze “un model italian de integrare”. Sondajul, efectuat de Institutul SWG în rândul unui eșantion reprezentativ de 2.000 de tineri cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani, arată că 45,8% dintre aceștia au exprimat o formă de ostilitate față de străini sau chiar de xenofobie, în timp ce doar 39,6% se declară “deschiși” față de străini.

În cadrul tinerilor considerați drept “fermi”, SWG distinge trei grupuri. Primul, care reprezintă 15,3% dintre cei intervievați, exprimă în special o “fobie față de români, țigani, albanezi” și este în majoritate compus din femei (56%). Un al doilea grup, cel mai mic, dar cel mai radical, reunește comportamente clar rasiste, reprezentat de 10,7% dintre tinerii intervievați. Cel de-al treilea grup (20%) îi include pe “xenofobi”, care exclud folosirea violenței, dar doresc ca străinii să trăiască departe de ei, de preferință în afara Italiei. Aceștia sunt în principal tineri în vârstă de aproximativ 20 de ani.

În replica la sondajul SWG, președintele Camerei Deputaților, Gianfranco Fini, le-a cerut colegilor să se gândească la un model de integrare italian și s-a arătat sceptic în privința sistemului francez “de asimilare și, în consecință, de dezrădăcinare totală, care prevede adoptarea limbii oficiale și a identității țării”.

Publicarea sondajului, realizat în octombrie 2009, a coincis cu prezentarea rezultatelor recesământului pentru 2009 de către Institutul național de statistică Istat, care consideră prezența imigranților drept “decisivă” pentru creșterea demografică a Italiei. Străinii reprezentau 7,1% dintre cei 60,387 milioane de locuitori ai Italiei, la 1 ianuarie 2009.

Fini a adăugat că tensiunile dintre imigranții sud-americani și nord-africani care au avut loc la Milano, în nordul țării, arată că “nu este suficient ca imigranții să primească o locuință”. “Trebuie reduse termenele pentru obținerea naționalității și să le fie oferită posibilitatea de a vota la alegerile locale fără a avea cetățenia italiană”, a apreciat președintele Camerei Deputaților. De asemenea, el a cerut posturilor de televiziune și presei scrise din Italia să nu mai stigmatizeze originea etnică a delincvenților în articole, deoarece această atitudine “intensifică ignoranța și prejudecățile”.

În sondaj, institutul SWG subliniază, la capitolul apreciere calitativă, că tinerii italieni preferă să ia masa, în ordine, cu o persoană cu probleme economice, un evreu, un homosexual și un străin, care nu este însă european. În plus, ei sunt și mai “reci” când este vorba despre o cină cu un musulman. Mai mult, tinerii exclud să mănânce împreună cu o persoană drogată sau un cetățean de etnie țigănească, să fie vecini cu aceștia sau, mai rău, băiatul sau fiica lor să aibă o relație cu un țigan.

În același timp, SWG face profilul tinerilor italieni care se declară rasiști: “nevoie de putere, atitudine homofobă, poziții antisemite, convingerea că femeile sunt inferioare și, mai ales, refuzul de a accepta tot ceea ce este diferit”. Un studiu al SWG arată, de asemenea, că peste 1.000 de grupări xenofobe se află pe rețeaua Facebook din Italia, dintre care aproximativ 100 sunt antimusulmani, 350 antiimigranți, 300 antițigani și 400 împotriva locuitorilor din sudul Italiei.

Un alt fenomen grav este abuzul copiilor români în scolile italiene. Pe data de 24 februarie 2008, A. F., un băiat român de 13 ani din Civitavecchia, de lângă Roma, a leșinat în casa. Părinții l-au dus la secția de urgență a spitalului San Paolo din localitate. Aici, medicii, în urma examenelor facute, și-au dat seama că băiatul nu e bolnav, ci a fost bătut. Practic, nu își mai simțea nici umărul, nici brațul. Pus în fața evidenței, copilul a recunoscut că un coleg de școală, un repetent de 15 ani, îl bătea în fiecare zi. Dar cazul de extremă violență de la Civitavecchia nu este singular. În același oraș, mai multe mame românce se plâng de agresiunile suferite de copiii lor la școală. A răbdat cât a putut, dar duminică durerea a fost prea mare și a leșinat. Medicii au alertat poliția, iar carabinierii au identificat agresorul, pe care l-au pus sub acuzare (în stare de libertate datorită faptului că este minor). Presa din Italia a relatat despre caz, spunând că băiatul ar putea rămâne invalid pe viață.

Copilul nu a vrut să spună nimic despre ce pățea la școală, a fost nevoie de întrebările insistente ale polițiștilor. Mulți copii din Peninsulă sunt puțin educați,  nu au, efectiv, cei șapte ani de acasă. Despre părinții batausului, profesorii au spus că, în doi ani de zile, nici nu i-au văzut la față. Doar după ce a fost acuzat de poliție, s-a prezentat la școală bunică lui.

Dar cazul de extremă violență de la Civitavecchia nu este singular. În același oraș, mai multe mame românce se plâng de agresiunile suferite de copii lor la școală. Ele consideră că fiii lor sunt luați în râs, batjocoriți sau chiar bătuți, mai ales datorită faptului că sunt români.

Un alt caz semnificativ este al unei mame din Civitavecchia, S.D., care nu a dorit să-i fie divulgată identitatea. Ea a apelat la un avocat pentru a solicita schimbarea numelui de familie al fiului ei. Cauza este dureroasă: copilul este batjocorit la școală, pentru simplul fapt că este român. Fiul ei, A….., în vârstă de 14 ani, poartă numele de familie al tatălui, de care românca a divorțat cu câțiva ani în urmă.

Băiețelul a crescut în Italia din 2000, an în care a părăsit definitiv România. “A intrat la școala direct în clasa a doua, și a învățat limba italiană în câteva săptămâni", după cum a declarat mama sa. "În prezent, vorbește numai în italiana, fără nici un accent românesc. Toti cei cu care intră în contact cred că este italian. Doar colegii săi știu că este român, din cauza numelui de familie. Dar cei mai mulți nu pierd ocazia să-l ia în râs aproape în fiecare zi”.

"În primii ani de școală nu a avut nici o problemă. Colegii lui erau mai mici și nu înțelegeau diferența între italieni și străini. Necazul a început de când merge la gimnaziu. Acum colegii de clasa sunt mai mari, au 13- 14 ani și l-au transformat în ținta preferată a batjocurilor. Doar pentru că este român! Deși este cel mai bun din clasa, îl jignesc, spunându-i mereu: tu ai să ajungi un zugrav, ca toți românii. Îl mai iau în râs pentru numele de familie. De câtva timp copilul nici nu mai vrea să audă de România. Îi este rușine că e roman! Și-ar dori să obțină cetățenia italiană, și să uite de unde a venit. Vine acasă și plânge. Nu e bine că vrea să-și nege originile, dar este disperat”, își încheie românca mărturisirea.

Mama, ajunsa la capatul rabdarilor, a povestit toate demersurile ei pentru a îmbunătăți situația: “Voi cere ajutorul unui psiholog, pentru că îmi dau seama de traumele grave pe care le are. Am fost în repetate rânduri să vorbesc cu profesorii. Dar ei mi-au spus că nu e nimic grav. Ba chiar directorul școlii mi-a sugerat că ar fi vina copilului, că este prea sensibil. Mi-a recomandat să insist ca baiatul să nu-și nege originile, și să fie discutate problemele în clasă. Ultima dată, fiul meu  a venit acasă și mi-a zis: Mama, nu mai pot. Azi și-au bătut joc de mine toată ziua. Unii colegi m-au amenințat: “la moarte!”, sau “pe rug!”

 “Când profesoara, într-un târziu, a întrebat ce se întâmplă, cei din clasa au spus că băiatul meu a început să-i înjure pe românește. Cum se poate așa ceva, când el nu vorbește aproape deloc românește?”- se întreabă mama. În altă zi copilul a fost insultat și bătut de doi colegi în afara școlii. “ I-au dat pumni și picioare în spate. Dar băiatul știe să se apere pentru ca face sport. Apoi a intervenit tatăl unui alt elev. Chiar și pentru a face sport, fiul meu a insistat să fie înscris la o alta sală decât cea frecventată de colegii săi. Sala se află la 2 kilometri distanță, dar nimeni nu cunoaște ca e român”.

Acum singura soluție acceptabilă pentru familie pare a fi schimbarea numelui. “ Am angajat un avocat și lupt să-i schimb numele băiatului. Îi voi pune numele meu, care se aseamană cu un nume italian, de prin părțile Veneției. Nu stiu cât va dura până voi reuși, dar am decis să urmez această cale. Din păcate, în Italia, părinții vorbesc în casă împotriva românilor, iar copiii repetă la școală ceea ce învață de la părinți. Cu mâna pe inimă pot spune că în Italia există mult rasism cu privire la români, mai ales în ultimele luni”.

Cazuri similare de violență între colegii de școala mai există în Peninsulă. Sunt numite bullismo, de la termenul englez bullying – și sunt foarte des întâlnite și combătute la nivel național printr-o campanie a Ministerului Învățământului.

Este foarte trist să aflăm din presă că în școlile din Italia copiii români sunt agresați fizic și verbal. Este inacceptabil ca într-un stat membru al UE nu sunt respectate principii fundamentale iar rasismul, xenofobia și discriminarea aduc atingeri grave integrității fizice și psihice cetățenilor români.

Orice cetățean european aflat în mod liber și legal într-un stat membru trebuie să beneficieze de același tratament ca și cetățenii statului respectiv. Viitorul societăților noastre stă în formarea și educarea copiilor noștri și, de aceea, cred că este nevoie de un control atent al violenței în școli, cu atât mai mult cu cât aceasta este dublată de xenofobie. Este important de subliniat faptul ca marea majoritate a acestor manifestări ce au în centru copiii români din școlile italiene sunt rezultatul campaniei mediatice indreptate contra româniilor din Italia

Opinia publică din România a rămas șocată și contrariată de atitudinea italienilor care au venit să îl ovaționeze și aplaude pe agresorul infirmierei românce, Maricica Hăhăianu, care a fost încarcerat, după ce victima a murit. "La televizor, în ziare, pe principalele site-uri de informații și bloguri din România au apărut articole în care autorii români se arata șocați de reacția italienilor care au aplaudat gestul criminal al lui Alessio Burtone. Pe Video News a fost postat filmulețul cu aplauzele celor 200 de persoane. Agresorul romancei ucise la Roma a fost susținut de zeci de italieni" – este titlul ales de canalul de știri Antena 3. Și Jurnalul National a scris că prietenii și familia lui Alessio Burtone îi iau apararea. La Repubblica scrie că și pe blogul jurnalistei românce Miruna Cajvăneanu a apărut un material care semnalează diferența de atitudine dintre un "criminal român" și unul "italian".

Reporterul constata că, în Italia, "după fiecare crimă atribuită românilor au fost furnizate din belșug, prin orice mijloace la dispoziția mass-media, pozele atacatorilor invocați." În timp ce "acest lucru nu s-a întamplat și în cazul Maricicăi Hăhăianu. Până în prezent, agresorul a fost prezentat ca un " băiat bun ", cu " inima frântă și dezamăgit de ce a făcut".La rândul ei, șocată și îndurerată, mama victimei a cerut ca agresorul să fie condamnat la închisoare pe viață pentru gestul pe care l-a făcut.

Partidul Inițiativa Românească a organizat la Roma, o conferință al cărei principal mesaj a fost acela ca italienii să nu îi mai trateze pe toți românii ca pe niște infractori. Conferința a avut loc în aceeași zi în care gruparea italiană de extremă dreapta Forza Nuova a organizat, în cursul serii, mitinguri împotriva imigranților la Roma și în alte 100 de orașe italiene. Cele 100 de manifestații au început la ora 18:00 (ora Italiei, 19:00, ora României) și au  avut loc în 100 de orașe, partidul Forza Nuova fiind reprezentat în toate regiunile țării. Organizatorii au mizat și pe mediatizarea evenimentului în presă pentru o prezență cât mai mare, însă la Roma, doar câteva zeci de manifestanți s-au adunat la miting.

Italienii au protestat față de valul de violențe sexuale înregistrat în Peninsula în ultima vreme și pentru care principalii suspecți sunt imigranții, printre care și cetățeni români. Potrivit manifestului de mobilizare, acțiunea este justificată din cauza violențelor comise asupra femeilor italiene de străini, în special de țigani și este îndreptată împotriva imigrației, considerată un fenomen negativ care amenință categoriile defavorizate, cartierele populare, femeile, copiii. Astfel, Forza Nuova si-a mobilizat simpatizanții contra "invaziei a peste 257.000 de români câți au intrat în Italia de la aderarea României în UE".

Vaticanul a criticat în termeni duri decretul privind ordinea publică, adoptat de Guvernul de Roma, și considerat "o abdicare de la statul de drept". Sfântul Scaun s-a referit în special la patrulele civile care "nu reprezintă calea adevarată pe care Guvernul italian trebuie să o urmeze și care nu face altceva decât să alimenteze clima de criminalizare a imigranților. Acest lucru nu va găsi consensul Bisericii Catolice".

Între timp, la Roma, autoritățile italiene și reprezentanții Partidului Românilor din Italia "Identitatea românească" au organizat o conferință de presă în vederea soluționării tensiunilor create între o parte dintre cetățenii italieni și români, dar și combaterea actelor de delincvență comise de conaționalii noștri în Peninsulă. Principalele teme ale conferinței cu tema "Comunitatea românilor și legătura sa cu delincvența", au fost situația comunității românești din Peninsula, rolul comunicării în stoparea actelor xenofobe asupra imigranților, dar și propuneri pentru o mai bună integrare a românilor în societatea italiană. Printre invitați s-a numărat și primarul Romei, Gianni Alemano.

Reprezentantii comunitatii de români din Roma au cerut ca jurnaliștii italieni să fie echidistanți și să transmită cazurile de cronică neagră așa cum sunt, fără să dea prea multă amploare atunci când delicventul este român, altfel se vor impune pedepse pentru cei care încalcă această regulă.

S-a cerut, de asemenea, intensificarea raporturilor bilaterale italo-române la nivel guvernativ și de cooperare între forțele de poliție; activitatea serviciilor secrete române să fie în concordanță cu autoritățile italiene pentru monitorizarea acelor segmente din comunitate neintegrate, în special cei care locuiesc la periferiile orașelor; crearea de structuri de primire și integrare a acelor români care vor să se întoarcă acasă. În conferință s-a făcut referire și la drepturile românilor rezidenți, români care pot participa la alegerile legislative ca și candidați sau ca și votanți, în Italia.

“Mondo Convenienza” a pariat pe forța de muncă românească. Unul dintre coloșii italieni ai vânzării de mobilă îi preferă pentru transport și montaj pe români. La nivel național, pe circa 480 din cele 530 de autoutilitare și camioane inscripționate „Mondo Covenienza” lucrează români. De regulă românii formează echipe de câte doi, dar sunt cazuri în care lucrează și câte trei, ceea ce înseamnă că numai în sectorul distibuție-montaj al firmei lucrează aproximativ 1.000 de români.

Aceștia sunt recunoscuți pentru abilitățile lor practice. “Băieții români sunt inventivi, ei nu lasă niciodată lucrurile nerezolvate la domiciliul clientului. Se adapteză mereu situației.”, ne-a explicat Robert Mustață (36 ani), șef al echipei de transportatori din San Giuliano Milanese (Milano). Mai mult, ei fac operațiuni de contabilitate primară, încaseză bani, taie chitanțe și predau a doua zi banii. “Băieții români sunt recunoscuți pentru profesionalismul lor și clienții îi apreciază pentru seriozitate, rapiditate și pricepere”, ne-a explicat Constantin Rusu (34 ani), și el responsabil al echipei de transportatori din San Giuliano Milanese.

Salariile pleacă de la 1.200 euro, pentru un part time, și ajung la circa 1.700 euro, pentru un full-time. În plus, nici un transportator nu lucrează la negru. În Mondo Convenineza se poate face carieră. Constantin Rusu și Robert Mustață  sunt două astfel de exemple. Aceștia au început să lucreze cu circa 12 ani în urmă ca și transportatori, iar în prezent sunt șefii departamentului “Transport” ai uneia dintre cele mai importante filiale din Regiunea Lombardia.
“Împreună am muncit în diferite filiale Mondo Convenienza, Latina, Frosinone, Roma, Brescia, Florența, iar acum ne-am oprit la Milano. Lucrăm pentru ei de 12 ani, iar de aici nu cred că mai plecăm. “,a explicat Constantin Rusu.

Mii de italieni s-au înscris, pe platfoma de socializare Facebook Italia, ca urmare a arestării a zeci de români pentru fapte de viol și furturi. Mesajul acestora este unul de xenofobie la adresa românilor, agresivitatea declarațiilor culminând cu o propunere de "Holocaust împotriva românilor". Într-unul dintre aceste grupuri, numit "rum – rom", s-au înscris 2.958 de persoane, dintre care peste 200 în decurs de citeva ore. Un altul, "I romeni stuprano… Dataceli a noi questi bastardi!" (Românii violează… Dați-i pe mâna noastră pe nenorociți) are 3.490 de utilizatori înregistrați și promovează atacarea românilor. În aceste grupuri, italienii discută despre cele mai bune metode de "răzbunare" pentru a "face românii să plătească pentru violuri". Membrii grupului "Quelli che odiano i romeni" (Cei care îi urăsc pe români) vor un "Holocaust împotriva românilor" sau scriu slogane precum "Romania # Hiroshima". Românii din Peninsula trăiesc acum cu teama că pot fi, oricând, victimele xenofobiei. Trei români au fost atacați în locuința lor, în nordul Sardiniei, de aproximativ 10 tineri, aparent pentru că ar fi "furat" slujbele italienilor.

Victimelor le-a fost teamă să depună plângere la poliție, dar incidentul a fost denunțat de vecini. Nu este clar motivul acestui raid, dar se pare că cei trei sunt acuzați că ar fi "furat" locurile de muncă ale italienilor. Sute de pliante cu conținut xenofob și cu amenințări, în special la adresa românilor, au fost împărțite vineri la Canicatti, un oraș italian din Sicilia în apropiere căruia trăiește o comunitate importantă de imigranți."Ne-am săturat de abuzurile voastre și vă invităm pe voi, românii, să plecați din țara noastră pentru a evita ceva mai rău", scria pe unul dintre pliante. "Vă cerem vouă, tuturor pomicultorilor și angajatorilor care folosiți ilegal mâna de lucru străină, să vă îndreptați legal spre noi, țăranii, pentru a evita vizite neplăcute ziua și noaptea", potrivit aceluiasi pliant. Pliantele nu erau semnate, dar ultima frază din text ar putea oferi indicii privind mediul din care provin autorii: "Acesta este cuvântul a diverși tați de familie, care de multe luni nu lucrează și deci sunt dispuși la orice pentru a se întoarce la muncă".

Fraze rasiste împotriva românilor au fost scrise pe la începutul lui 2011 pe zidurile din centrul istoric din Agrigento, Sicilia, acesta fiind al treilea episod într-o lună.La începutul lui ianuarie, pe zidurile și pe ușa cantinei Solidarietà, gestionată de Caritas, au apărut inscripții similare, însoțite de svastici. În zilele următoare alte inscripții au fost găsite pe alte ziduri din oras. Toate frazele, la fel ca în episoadele precedente, fuseseră scrise cu spray-uri cu vopsea de culoare neagră. La fata locului s-au dus agenții de la Echipa mobila și investigatorii de la Digos de la Chestura din Agrigento, care au demarat anchetele.

La Agrigento tensiunea este ridicată. Faptul este grav prin acțiunea vandalică și prin mesajul în sine. Asupra celor întâmplate în ultimele săptămâni la Agrigento a intervenit președintele asociațiilor marocane din Sicilia, Soilib Driss, care a declarat: "Sunt foarte îngrijorat pentru inscripțiile rasiste împotriva comunității islamice locale. În ultimii 15 ani, adică de cand s-a stabilit comunitatea în această zonă, nu au mai avut niciodată loc asemenea fapte. Necunoscuți continuă să mânjească cu inscripții jignitoare mai întâi obloanele unicei măcelarii islamice din Agrigento și a unei cantine pentru săraci, frecventată de mulți musulmani, apoi au loc aceste ultime episoade. Este vorba de acte de vandalism de natura rasistă care nu au precedente în aceasta zona și care mă tem că sunt o reacție la faptele din Alexandria din Egipt". Rămâne de înțeles dacă este vorba de acte de vandalism propriu-zise, sau de cu totul altceva, ce ar putea fi legat de grupuri rasiste sau subversive de dreapta.

Un grup de tineri a aruncat cu sticle incendiare într-un magazin alimentar al unor români, la Roma. Un italian care i-a văzut pe tineri aruncând cu cocteiluri molotov în intrarea magazinului care vinde produse alimentare românești a anunțat poliția. Când au ajuns la locul faptei, politiștii au găsit intrarea în magazin înnegrită și bucăți de sticlă de la cocteilurile molotov pe jos, iar în aer se simțea miros de benzină.

Proprietarul, un român în vârstă de 48 de ani care dormea în spatele magazinului, nu a auzit nimic. Poliția a lansat o ancheta. În ultima vreme românii se află din nou în centrul atenției autorităților și presei din Italia, după o serie de acte violente ai căror protagoniști au fost, iar resentimentele italienilor se reflectă și în apariția unor incidente cu caracter xenofob ale căror victime sunt cetățeni români nevinovați.

Pe 29 ianuarie 2011, agenția ANSA a anunțat că la concursul de frumusețe "Miss Padania", organizat de partidul de extremă dreaptă Liga Nordului în regiunea Toscana, vor participa șapte tinere românce. Dar, la numai o zi înainte de desfășurarea selecției regionale, s-a dezlănțuit o adevărată polemică politică.

A doua zi, pe 30 ianuarie, televiziunea locală Toscana TV a anunțat oficial retragerea candidatelor românce din concurs. Juriul a decis să le elimine pe cele șapte românce, pe motiv că locuiesc în Italia de mai puțin de zece ani. Una din condițiile de participare impuse de Liga Nordului este tocmai ca participantele să aibă reședința în Peninsula de cel puțin 10 ani. La festivitate a participat și fiul liderului Ligii Nordului, Renzo Bossi.

În orășelul San Miniato, locul de desfășurare al concursului, câteva zeci de tinere de stânga au protestat împotriva organizatorilor și participantelor, strigând fraze cu caracter anti-rasist, împotriva Ligii Nordului. Zona orașului Pisa este cunoscută ca fiind o regiune preponderent de stânga. În noaptea dinaintea concursului, au fost găsite excremente chiar în fața hotelului în care au fost cazate fetele, și inscriptia "San Miniato nu este un oraș rasist".

Românii nu sunt demni să rămână în Europa, iar specialitatea lor este violul, a declarat un senator din partidul italian Liga Nordului. "Etnia română, daca este reprezentata de astfel de personaje specializate în violuri, nu este demnă să rămână într-o Europă unită", a spus senatorul Piergiorgio Stiffoni.

"Daca un extraterestru ar veni pe Pământ și m-ar intreba în ce sunt specializați românii, le-aș răspunde 'la viol'. Deschiderea frontierelor spre est a fost cel mai mare dezastru pentru țara noastră", pentru că a antrenat "cel mai rau tip de imigranți", a adaugat oficialul.

Europarlamentarul Alessandra Mussolini, nepoata fostului dictator italian Benito Musolini și fostă vedetă Playboy, acuză Guvernul de la București de "discursuri agresive" în privința unei națiuni "care îndură de ceva vreme infracționalitatea românească". Într-un interviu pentru Cotidianul, ea arăta că românii sunt protagoniști în majoritatea cazurilor infracționale. La momentul actual, în Italia este o adevărată alarmă împotriva românilor. Italienilor le este teamă. Românii sosesc în număr mare în Peninsulă cu ideea de a face ceea ce vor, fără să țină cont de nici o lege, de un minim control, de nimic. Și acum, pe lângă actele infracționale de toate felurile, românii au început să violeze adolescente italiene.

Politiciana dorește ca niciun bărbat român să nu mai pună piciorul în Italia. “Eu aș propune întreruperea acordului Schengen pe o perioadă de un an pentru barbații români – ei, în general, au creat multe probleme aici. În pofida faptului că România este membru UE există însă situații când suspendarea dreptului la liberă circulație ar trebui să se extindă la cetățenii care comit acte infracționale”.

Referindu-se la statul român, Mussolini sublinia că “guvernul român ar trebui să creeze condiții civilizate de trai pentru propriii cetățeni, să acorde sprijin persoanelor care se află în situații dificile, să acorde subsidii celor săraci. Cu alte cuvinte, să-și motiveze cetățenii, alegătorii, să rămână în propria patrie. Cetățenii trebuie să se simtă susținuți efectiv de propriii guvernanți. Iar în acest sens, acordarea de ajutor copiilor este primul pas, căci există copii români care trăiesc în condiții teribile. Nu cred că Guvernul român depune toate eforturile pentru a-și ajuta propriii cetățeni. Imaginați-vă numai că s-ar putea declanșa o revoltă populară. Aici nu este vorba despre aspecte legate de muncă ci, de-a dreptul, de violuri comise împotriva unor fetițe de 12, 13 ani. Seria asta de fapte oribile trebuie să se sfârșescă odată pentru totdeauna. Consider că Guvernul român ține discursuri agresive referitor la o națiune care îndură de ceva vreme infracționalitatea românească. Guvernul român, în loc să ne ajute, să coopereze, ne acuză că suntem rasiști. O națiune trebuie să o respecte pe cealaltă. Or, dacă această reciprocitate nu există, nu mi se pare normal să fim doar noi cei civilizați.” Pentru a-și sublinia punctul de vedere, europarlamentara declara că este în “favoarea castrării chimice a violatorilor?”, dar și a tratamentului farmacologic pentru că “astfel ar trebui tratați acești violatori dezgustători”.
Totuși, Mussolini consideră că între România și Italia nu există o criză diplomatică, ci o criză socială și, într-o critică voalată la adresa campaniei de diplomație publică desfășurată în toamna anului trecut de Ministerul român de Externe, recomandă diplomaților români "să iasă în stradă" și să ia contact cu realitățile. "Diplomații români trebuie mai întâi să înțeleagă ei inșiși dimensiunea fenomenului și apoi să-i ajute pe propriii cetățeni să înțeleagă, la rândul lor, aceste aspecte prin intermediul publicității, spoturilor, emisiunilor televizate, al exemplelor pozitive. Eu, de exemplu, aș dori ca minstrul român de justiție să vină în Italia, să facă o conferință în care să spună ce se face în România la ora actuală împotriva infracționalității ori pentru a ameliora condițiile de a trăi în siguranță socială", a declarat Mussolini.

"Ambasadele, de asemenea, ar trebui implicate pentru a împiedica sosirea delincvenților români în Italia. Altfel, ar putea lua naștere acte grave", avertizează europarlamentarul. În același timp, Mussolini apără Guvernul italian, căruia nu-i găsește nicio vină: "Ponegrirea României nu a făcut-o diplomația italiană, ci românii înșiși. Prin infracțiunile pe care le-au comis în Italia românii și-au discreditat întreaga țară. Guvernul italian nu este responsabil pentru desconsiderarea românilor".

Primarul Romei, Gianni Alemanno, a avertizat, că orice generalizare este greșită, amintind că și italienii sunt vinovați de numeroase agresiuni sexuale. "S-au înregistrat fapte penale foarte grave, unele implica nomazi, altele imigranți comunitari sau extracomunitari, dar trebuie făcute distincții în interiorul fiecărui grup etnic", a subliniat Alemanno, precizând că în fiecare grup "există persoane bune și rele, criminali și oameni cinstiți".

În ceea ce privește riscurile unui val de xenofobie, primarul a amintit că "au existat agresiuni ai căror autori sunt persoane de naționalitate italiană". "Orice generalizare este greșită din punct de vedere etic, (…) riscăm să ne concentrăm asupra unui sector și să nu vedem alte pericole", a avertizat Alemanno, membru al formațiunii Alianta Nationala (dreapta conservatoare). "Nimeni nu neagă problema siguranței, chiar și stânga îi acordă o mare atenție, ceea ce este un lucru pozitiv, dar trebuie recuperat timpul pierdut: trebuie făcut în așa fel încât să existe un control atent al fenomenului migrațiilor, pentru a permite imigrației să aibă un conținut pozitiv", considera primarul Romei. "Solidaritatea și siguranța sunt doua fețe ale aceleiași medalii care nu pot fi separate în niciun fel", a conchis el.

Acum când toți italienii sunt isterizați de prezența românilor de lângă ei, orice faptă a unuia dintre ei devine scandaloasă. Nu mai contează ce fac romanii în Italia, faptele lor sunt reflectate oricum pe primele pagini ale ziarelor din peninsula. Mâine o să cităm în deschidea jurnalelor din Italia că un roman a făcut pipi la colț de stradă. Da, este scandalos pentru o lume civilizată! Însă nu este o faptă pentru care românii, cetățeni ai Uniunii Europene, trebuie prigoniți de pe bătrânul continent. Am ajuns să fim hăituiți, înjurați și ponegriți, iar pentru asta ne mai cerem și scuze. Ne-am integrat în UE dar nu am fost acceptați niciodata acolo. Suntem singurul popor prigonit într-o lume care se vrea mai tolerantă ca niciodată față de diversitate.

Un român, alarmat de campania mediatică violentă promovată de presa italiană împotriva conaționalilor care muncesc acolo, a scris o scrisoare deschisă prin care îi roagă pe italieni să conștientizeze faptul că nu toți românii sunt delincvenți.

"Dragă redacție, m-am gândit să scriu această scrisoare pentru că asta am simțit că trebuia să fac. Când eram copil, am citit o frumoasă povestire românească scrisă de Petre Ispirescu. Acolo era vorba de un tanar care a plecat de acasă și s-a întors dupa ceva timp. Odata ajuns aici, și-a dat seama că totul era schimbat, casele, persoanele, și nu mai avea familie. Numele povestii este: "tinerețe fără batranețe și viață fără de moarte".

În câteva cuvinte, scriitorul a tratat subiectul timpului biologic", sunt cuvintele prin care își începe Marius scrisoarea deschisă, publicată de cotidianul italian Il Messaggero.Bărbatul povestește cum vedea el Roma în urmă cu 10 ani, când a ajuns acolo. Dupa doi ani de sacrificii a reușit să învețe limba și să își închirieze un apartament.

"Pas cu pas am învățat să vorbesc italiana, o noua meserie și să iubesc Roma. Am iubit-o ca pe o doamnă misterioasă și cosmpolită, era ca o mamă pentru mine. Acum sunt în România de un an de zile si mă tem că dacă mă voi intoarce în Roma o voi găsi schimbată, ca nu mă va mai primi așa cum a făcut-o în trecut. Sper că această campanie mediatică violentă împotriva românilor se va termina. Mai sper că o parte din conaționalii mei vor înțelege că infracționalitățile nu îi vor duce in Rai.

Din cauza lor suferă unele persoane care nu au nicio vină. Fac un apel către toți italienii: va rog, nu vă gândiți că toți românii sunt delincvenți și că toți trebuie tratați la fel", mai scrie Marius. Românul îi mai roagă pe italieni să dea dovadă de același creștinism și altruism pe care le știa el când a locuit acolo. "Apelul meu nu este pentru politicienii din cele două țări, e pentru omul de rând. Lui mă adresez cu multă sinceritate și îi cer scuze pentru violurile și restul faptelor făcute de unii care nu își merită numele de români.

Nu toți delincvenții sunt din România. Cei care fac asta în Italia, o fac și în România. Nu devii în câteva zile violator sau hoț. Nu se poate. Eu am un vis: vreau să revăd Roma așa cum am lăsat-o când plecat. Nu o faceți pentru mine, făceți-o pentru ei. E singurul lucru pe care vi-l cer, nu vreau un loc de muncă, nu vreau la tv. Vreau doar să vă gândiți că nu toții românii sunt delincvenți. Doar asta. Mulțumesc", sunt cuvintele cu care își încheie Marius scrisoarea deschisă.

Europarlamentarul PSD Corina Crețu a criticat lipsa de implicare a Comisiei Europene pentru îmbunătățirea siguranței la locul de muncă și a respectării drepturile lucrătorilor în Italia și susține că se complace într-o pasivitate complice, evitând să solicite explicații și aplicarea dispozițiilor legale.

"Este revoltător faptul că, deși s-a sesizat până și presedintele Italiei în legătura cu accidentele de muncă în serie, Comisia Europeană apreciază că, numai dacă un anumit număr de cazuri similare ar fi adus la cunoștința Comisiei, aceasta s-ar vedea obligată să solicite statului membru clarificări, precum și punerea în aplicare de dispoziții care să pună capăt practicilor semnalate. Ma întreb câți muncitori trebuie să cadă victime ale condițiilor improprii de muncă pentru a sensibiliza un Executiv european de dreaptă, ce nu se sfiește, încă o dată, să-și afirme deschis cinismul", a declarat Corina Cretu.

Europarlamentarul PSD a primit răspuns din partea Comisiei Europene, în care se arată că au fost adoptate mai multe directive în scopul promovării protecției sănătății și a securității lucratorilor, actul cel mai relevant în acest caz fiind directiva 92/57/CEE privind șantierele temporare sau mobile. "Deși au fost transpuse în legislația italiană, practica demonstrează că legislația în materie nu este respectată. Din pacate, așa cum s-a întâmplat și în alte situații în care am semnalat încălcări ale normelor europene în Italia, Comisia se complace într-o pasivitate complice, evitând să solicite explicații și aplicarea dispozițiilor legale", mai precizează europarlamentarul PSD.

Reprezentanții oamenilor de afaceri italieni, în frunte cu Stefano Albarosa, și Asociația Oamenilor de Afaceri din România au organizat o conferință de presă comună, cu un moto sugestiv: „Crizele se înving prin deschiderea spre noi oportunități. Cu mult curaj în alegeri. Nu cu imobilismul pe care ți-l dă frica sau cu închiderea piețelor”. Dincolo de aspectul economic al interschimbului dintre Italia și România, s-a vorbit deschis despre impactul recentelor acte criminale săvârșite în Italia și mediatizarea care a urmat acestora atât în Italia cât și în România. „În ultimele săptămâni, sistemul mediatic italian a transmis informații negative, exagerându-le, referitoare la cetățenii români și la sistemul instituțiilor românești, asociindu-i pe primii doar cu episoade criminale și deci, implicit, ca o amenințarea la adresa siguranței cetățenilor italieni. În același timp, au descris România ca un mediu cu înalt risc pentru investiții și fără perspective de relansare. Condamnăm în mod categoric și împărtășim sentimentul de indignare către toți cei care comit acte criminale, indiferent de pașaport și nu negăm efectele crizei financiare asupra economiei românești, dar apreciem ca necesară și cerem să fie relatat cu obiectivitate stadiul raporturilor bilaterale dintre Italia și România în toate dimensiunile lor: social, cultural, politic și economic”, au declarat participanții la conferință, care au considerat că „prezentarea negativă a României și a românilor este un fapt contraproductiv, nu este conformă cu realitatea. Este foarte important să luăm în considerare un anumit nivel indispensabil al încrederii, care, dacă scade prea mult, ne va penaliza pe toți”.

Organizatorii au prezentat date concrete, care demonstrează legătura strânsă dintre Italia și România. Astfel, opinia publică a fost informată că fluxurile migratoare în care sunt implicați români și italieni, în România și în Italia, reprezintă cel mai important fenomen de migrație între două țări europene în ultimii 40 de ani: un milion și jumătate de persoane. Emigrația românească în Italia, într-o largă majoritate în respectul legilor și al bunei conviețuiri sociale, este un factor pozitiv, cu sutele de mii de români care contribuie, prin munca lor și prin aportul societăților lor la creșterea economiei italiene. De asemenea, societățile italiene, prezente în număr mare în România, contribuie la rândul lor la rapida dezvoltare socio-economică a României.

Uniunea întreprinzătorilor italieni din România și-a luat angajamentul de a promova o serie de inițiative care au ca scop consolidarea relațiilor bilaterale dintre cele două națiuni. Printre principalele puncte ale proiectului au fost enumerate: refuzarea unor “fronturi naționale” preconcepute și deschiderea în schimb a unor fronturi bazate pe raționamente și initiative bilaterale, precum un Forum româno-italian ca expresie a societății civile din cele două țări, susținut de instituții și capabil să ducă la reflexii și initiațive; realizarea – și prin intermediul Forumului – a unui eveniment important (în Italia și în Romania) de tip cultural, care să facă dovada cooperării dintre cele două țări, în ceea ce priveste talentul, creativitatea și arta, ca răspuns la tentativa de degradare a percepției acestui raport din cauza incidentelor criminale și ilegale; Oferirea unui ajutor asociațiilor de români din Italia (spații, ocazii) pentru a se exprima mai intens și pentru a semnala preocupări comune cu opinia publică italiană; ân Italia se vor prezenta cu obiectivitate mass mediei oportunitățile de investiții și de dezvoltare pe care România continuă să le ofere; în România vor fi mediatizate date științifice care să dovedească gradul înalt de integrare și apreciere a comunității românești, chiar și în perioadele de tensiune. Presa română va avea datele necesare pentru a face distincție între sentimentele majorității italienilor și actele izolate și nedorite de xenofobie; se vor stimula cele două guverne pentru a întreprinde măsuri care să favorizeze integrarea respectivelor comunități, care să dea mai multă forță vocii lor comune, în coeziune cu nevoile și așteptările țării în care trăiesc, și într-un context mai larg, în casa lor comună, Casa Europeană.

Cap. 4. Comunitatea română în presa din Italia

România a trecut deja prin câteva războaie de imagine de acest gen în ultimii douăzeci de ani. Totul a început cu știrea din decembrie 1989 că Ceaușescu a ordonat uciderea a 60.000 de români în doar câteva zile. Cifra indica un genocid – și nu a mai contat deloc faptul că a fost vorba de o minciună sfruntată. A rămas imaginea unei revoluții cu valuri de sânge – au fost omorâți oameni, însă altfel sună știrea cu 60.000 de morți față de 1500. Apoi au fost copii handicapați, orfelinatele și exportul masiv de copii. A durat ceva până au fost rezolvate aceste probleme – însă imaginea a rămas. Din când în când este reactivată cu rezultate surprinzătoare: prin Canada sunt mulți convinși că România este o țară populată majoritar de copii orfani destinați exportului. Apoi a fost (și încă este!) povestea câinilor vagabonzi din București. Când cineva are ideea eutanasierii lor începe circul asociațiilor pentru protecția drepturilor animalelor (care asociații în realitate își doresc contracte cu primăria care să le sponsorizeze adăposturile de câini).

Acum, România este văzută ca o țară exportatoare de țigani infractori. Cu câțiva ani în urmă, într-oo pușcărie din Germania statisticile erau rmătoarele: majoritatea deținuților, aproape 90%, erau germani, undeva spre 5% erau ruși (mafia rusă controla traficul de droguri și prostituția din regiune), restul orice alte națiuni inclusiv cetățenii români fiind sub 1%. În realitate, românii nu se apropie nici pe departe de procentele infracționale ale rușilor, albanezilor sau bulgarilor din Occident – însă imaginea creată în mass-media este cea care contează.

Războiul de imagine împotriva românilor este vechi de sute de ani, de pe vremea „omului cu minte puțină” Simion Dascălul, care interpola în cronici ideea că românii sunt urmașii pușcăriașilor de la Roma. Procentele infracționale sunt asemănătoare fie că este vorba de români, germani sau țigani. Deosebirea este că germanii își promovează imaginea de oameni harnici și muncitori și prin faptă, nu doar prin vorbă. Statistica este o știință manipulabilă prin presă. Da, statistic vorbind, moldovenii beau cea mai mare cantitate de alcool pe an. Dar cine este pe primul loc în statisticile privind internările pentru dezalcoolizare?

Presa italiană are stereotipuri despre români. Deși italienii au ocupat încă de la începutul secolului trecut primele pagini ale ziarelor în America, Germania, Franța, Elveția, Austria și au fost supuși criticilor severe, xenofobiei, rasismului (în America sicilienii imigrați erau trecuți la rasa creoli), probabil că amintirile lor sunt estompate. O carte excepțională care tratează acest subiect îi aparține editorialistului Gian Antonio Stella de la „Corriere della Sera”, intitulatăL'orda. Quando gli albanesi eravamo noi (Hoarda, când albanezii eram noi).

Cultural, presa italiană reflectă obiectiv, însă sunt foarte puține manifestări culturale de anvergură. Social însă, reflectă subiectiv și uneori tendențios. Din păcate, până acum Guvernul României, Ministerul Afacerilor Externe și Ambasada României n-au reușit să construiască o strategie pe termen mediu-lung pentru promovarea culturii românești în Italia, poate și fiindcă nu s-au așteptat la numărul imens de 1 milion de persoane doar în Italia. Iar asociațiile culturale create de români sunt „amatoare” în mediul profesionist de promovare a culturii si cu amatori nu pot fi obținute rezultate remarcabile. Sperăm să fim ajutați de personal calificat și în mod clar mesajul presei italiene va fi altul. Un aspect important este faptul că presa sprijină și apără diverse grupuri de interese, grupuri politice, grupuri economice. Dacă România are imaginea pe care o are înseamnă că temporar avem dificultăți în plan politic, economic, social.

De o bună perioadă de timp, presa din Italia are un subiect preferat: infracțiunile comise de cetățeni români în Peninsula. Cazuri de viol, furt sau crimă (sau toate la un loc) din ce în ce mai dese și cu atât mai mult mediatizate, aduc constant în prim plan acțiunile negative ale românilor și înflăcărează spiritele italienilor, care încep să riposteze pe diverse căi, duse uneori la extrem, împotriva imigranților români și nu numai.

Lazio este regiunea cu cel mai mare număr de români, ca și zona Piemonte. Totodată, românii reprezintă 41% dintre cetățenii străini care s-au stabilit în Italia în urma căsătoriei. Dintre aceștia, numeroase persoane de etnie romă au emigrat și s-au stabilit în general la periferiile marilor orașe. Nu se cunosc statistici oficiale care să arate cât la sută din cetățenii români sunt de origine româna sau romă, și în orice caz acestea se modifică constant și, în principiu, nu ar trebui să aibă o relevanță în contextul teoretic al drepturilor omului. În același timp, cele mai mari comunități de imigranți sunt marocanii și albanezii, urmate mai apoi de români.

În timpul anului trecut și pe perioada acestui an, presa italiană a relatat pe larg acțiunile infracționale comise de mai multe persoane de origine română. Și până acum existau astfel de relatări, mai ales în ceea ce privea fenomenul proxenetismului și traficului de carne vie. De asemenea, se menționa întotdeauna și implicarea persoanelor de altă naționalitate în cazurile considerate infracțiuni.

Lucrurile au luat amploare când o serie de cetățeni de etnie romă, dar și de origine română, a fost implicată în adevărate scandaluri generate de acțiuni precum furt, viol și crimă. Presa a detaliat o perioadă despre cazul Mailat, când acesta a fost acuzat de jefuirea, violarea și uciderea italiencei Giovanna Regiani în apropirerea unei stații de metrou în Roma. Acest caz a avut un mare impact în cadrul opiniei publice italiene, care a început să asocieze imaginea romilor cu infracționalitatea, în același timp în care asociau romii cu România. Între timp, au fost făcute publice mai multe cazuri în care au fost implicați români pe post de agresori și mai puțin de victime, lucru ce a degenerat într-o adevarată isterie rasistă la nivelul opiniei publice. Pe fondul crizei economice mondiale, fenomenul potrivit căruia "românii sunt infractori" a fost amplu exploatat de presa italiană și romaneasca. Toate aceste evenimente s-au suprapus cu alte manifestări de gen din țări ca Marea Britanie sau Elveția, în care s-a pus accent pe reducerea primirii emigranților români.

La ora actuală se dezbate, atât la nivel oficial, cât și la nivelul opiniei publice, situația românilor din Italia. Pe de-o parte se află italienii, care cer pe diferite căi eliminarea cauzelor ce duc la crime și violuri, pe de altă parte se află românii care trăiesc de ani de zile în Italia, muncind în legalitate și având deja întemeiată o familie în Peninsulă și care nu doresc să fie asociați cu infractorii, indiferent de etnia și originea lor. Pentru unii, această situație este considerată a fi fostă cu scop politic, pentru alții este o realitate percepută din experiența proprie, iar pentru alte persoane aceste fapte nu sunt considerate a fi o amenințare la scară largă.

Până la rezolvarea acestor conflicte, care ar putea lăsa urme adânci în cadrul relațiilor dintre cele două țări, locuitorii de rând își manifestă nemulțumirea în diferite moduri. Unul din acestea este crearea de grupări rasiste în cadrul rețelelor sociale pe internet, prin manifestații în plină stradă sau în mod direct prin atacarea românilor în zonele în care aceștia locuiesc. Din declarațiile oficialilor italieni, aceste manifestări cu aspect neo-nazist și xenofob sunt blamate. Discuțiile care se poartă pe aceste teme au condus la discursuri de calmare a spiritelor și de promisiunea de a se lua măsurile cuvenite pentru a reduce infracționalitatea în rândul imigranților. Pe de altă parte, nici atitudinea italienilor nu poate fi generalizată, dat fiind că nu se poate spune că toți aceștia acuză românii de absolut toate grozăviile și faptele abuzive săvârșite până acum.

În România, părerile sunt la fel de împărțite ca și în Italia. Însă, comentariile xenofobe au o altă direcție: blamarea fără drept de apel a populației de etnie rromă. Evident, nu sunt cruțați nici cei de orginie română. Se pune accent pe plecarea infractorilor în țări care le-au permis prea repede și prea ușor accesul, în contrast cu cetățenii români plecați să muncească și care suferă uneori rele tratamente din partea patronilor, mai ales în ceea ce privește plata salariilor.

Postul de televiziune italian La Tv della Liberta a difuzat, in cadrul unui telejurnal, un comunicat al Ligii Românilor din Italia, menit să pună capăt valului de jigniri aduse comunității românești de presa din Cizmă. Comunicatul pune accent pe faptul că majoritatea românilor aflați în Italia sunt "persoane serioase și integrate la nivel social" și insistă pentru eliminarea confuziei român – rrom, explicând că, în România, doar o mică parte a populației țării este de etnie rromă.  "Spațiul televizat oferit Ligii Românilor de către Michela Vittoria Brambilla (directorul La Tv della Liberta ) demonstrează că există bunavoință și obiectivitate profesională când este vorba de informarea publicului italian, chiar și în legătură cu probleme comunității românești, deseori pusă în umbră de către mass – media", a declarat Marian Mocanu, președintele Ligii Românilor din Italia.

Jurnaliștii români și italieni care aveau sarcina să informeze corect publicul în privința cazului Mailat s-au abătut de la deontologia profesională, încălcând prezumția de nevinovăție a suspectului Nicolae Romulus Mailat, acuzat de uciderea Giovannei Regiani la Roma, în toamna anului 2007, și asociind etnia rromă cu infracționalitatea. Astea erau concluziile unui raport privind reflectarea acestui caz în presa, studiu realizat de Agenția de Monitorizare a Presei.

AMP își bazează studiul pe edițiile online ale ziarelor cu cel mai mare tiraj din România – Libertatea, Jurnalul Național și Evenimentul Zilei, monitorizate în perioada 1-10 noiembrie 2007. Edițiile online au fost preferate deoarece permit o evaluare a felului cum opinia publică a perceput mesajul mediatic, pe baza reacțiilor postate pe site-uri. Studiul notează că majoritatea relatărilor din cele trei ziare s-au raportat aproape exclusiv la informațiile din presa italiană.

Discriminarea românilor facută de o parte din presa italiană este un fapt recunoscut chiar și de către unii exponenți ai instituțiilor și mass mediei din Peninsula. În cadrul unei conferințe organizate la Roma de către UNAR ( Ufficio Nazionale Antidiscriminazioni Razziali), a fost evidențiat faptul că "românii au constituit obiectul unei atenții mărite din partea opiniei publice și mass mediei care au tratat părtinitor recentele episoade de cronică neagră, declanșând o dezbatere exgerata asupra prezentei străinilor în Italia, mai ales după asasinarea Giovannei Reggiani".

Studiul asupra imaginii românilor din Italia, apărut în volumul "România – imigrație și muncă în Italia", analizează cum sunt prezentați românii în presa din Italia în 2007, nu numai ca indivizi protagoniști ai unor evenimente de cronică, ci mai ales ca parte integrantă a unei comunități. Scopul este măsurarea gradului de discriminare la care au fost supuși românii în presa scrisă din Italia.

Ca instrumente, sunt folosite anumite criterii specifice, individualizate în principiile deontologice de bază ale jurnaliștilor. Principii care sunt evidențiate de documente care reglementează exercitarea meseriei de ziarist, cum ar fi "Carta îndatoririlor ziaristului" ("Carta dei doveri del giornalista"), semnată de Organizația Ziariștilor din Italia (Ordine dei Giornalisti) sau Codul Etic al Society of Professional Journalists. Nu în ultimul rând, sunt luate in considerare prevederile legislatiei in vigoare, cum ar fi Codul Penal italian sau recenta Recomandare n. 1277/95 a Consiliului Europei cu privire la imigranți, minorități etnice și Mass Media.

Au fost alese 5 cotidiene italiane cu o amplă difuzare națională: Corriere della Sera (orientare liberala), La Repubblica ( orientare progresistă), Il Giornale (cotidian de dreapta), Il Manifesto (cotidian al stângii) și cotidianul catolic Avvenire. Apoi a fost efectuat o selecție a peste o mie de articole care conțin cuvintele cheie alese: romeni, rumeni sau rom. În sfârșit, au fost alese 371 de articole care au ca tema românii, ca indivizi sau ca grup comunitar.

Studiul evidențiază în ce măsură articolele alese respectă coerența între titlu și text, numărul și tipologia surselor citate de ziariști și limbajul general al materialelor, conform principiului: "titlurile nu trebuie să forțeze conținutul articolelor și știrilor", pentru a mări senzaționalismul.

Luand in consideratie criteriul coerentei titlu-conținut, a fost relevat faptul că 82% din totalul articolelor respectă coerența de bază între titlu, subtitlu și text. Dar distribuția rezultatelor este foarte neomogenă. 90% dintre materialele apărute în La Repubblica au un titlu neutru și în concordanță cu textul. În schimb, 37% din articolele apărute în Il Giornale au un titlu negativ și neconcordant cu textul. Interesant este și faptul că în ziare de prestigiu cum ar fi Corriere della Sera, apar articole cu următoarele titluri: "Veltroni, criminalitate sângeroasă, mai multă determinare cu românii", sau "Spectrul monștrilor veniți din Europa". Chiar și în cotidianul catolic Avvenire apar unele titluri cu nuanță disprețuitoare la adresa românilor: "Un popor împărțit între bărăci și șantiere".

Al doilea criteriu este cel al surselor citate în articolele despre români. Potrivit normelor ziaristice, numărul surselor citate într-un articol trebuie să fie cât mai mare, pentru a reprezenta mai multe versiuni ale aceluiași eveniment. Mai mult, "e de datoria ziaristului să verifice informațiile obținute de la surse, pentru controla veridicitatea a ceea ce este transmis publicului", dupa cum afirmă Carta ziaristului italian. Din analiza articolelor reiese faptul că La Repubblica citează cel mai mare număr de surse.

Potrivit acelorași norme ziaristice, sursele trebuie să fie de diferite tipologii, pentru a garanta un grad cât mai înalt de obiectivitate. Făcând o sinteză a celor cinci cotidiene, se evidențiază faptul că, cele mai citate surse când este vorba despre români, sunt cele guvernamentale italiene (33%), urmate de opinii ale părților implicate în diferite evenimente ( 16%) și statistici (15%).

La Repubblica acordă spațiu și reprezentanților comunității românești, cum ar fi chiar colegii Sorin Cehan (Gazeta Românească) și Gabriela Preda. La polul opus se situează Il Giornale, care foloseste de multe ori surse nedefinite, care nu fac decât să producă și să alimentze situații alarmante. Nu este făcută diferențierea clară între zvon și informație, atunci când se fac afirmații de genul " e în curs o invazie a românilor", sau "toți cetățenii și-au dat seama de luni de zile că asistă la invazia românilor".

Un alt criteriu luat în considerare este respectarea prezumției de nevinovăție, un drept fundamental recunoscut de legislația în vigoare și care ar trebui să fie sacru pentru orice ziarist. Dar, din analiza articolelor care au avut ca subiect delicte cu presupuși autori români, reiesă că, în 70% dintre cazuri, nu a fost respectată prezumția de nevinovăție. Chiar și în cotidianul Avvenire, majoritatea articolelor NU respectă principiul sus amintit.

O altă categorie analizată este cea referitoare la distincția care trebuie făcută mereu între informație si opinie. Și aici, un procent ridicat de corectitudine se întâlnește în La Repubblica și Corriere della Sera. În 39 articole din cele 63 luate în considerare pentru Il Giornale, informația este amestecată cu opiniile, în dauna dreptului la informare a cititorului.

În sfârșit, a fost analizat limbajul general al articolului, pornind de la premisa că " limbajul și titlurile trebuie să evite judecăți sumare și discriminări, instigând la violență" ( Carta di Ercolano). 31% din articole au un limbaj neutru și echilibrat, în timp ce 20%, un limbaj tolerant. 18% folosesc un limbaj favorabil integrării. În 29% din articole, în schimb, se întâlnește un ton negativ, iar în 2% chiar unul care instigă la violență.

În concluzie, studiul arată că, deși în Italia există numeroase regulamente și recomandări care condamnă discriminarea cu privire la minorități, aceste discriminări există și sunt evidente în analiza presei scrise. Comunitatea de români din Italia, pe cât de complexă și variată ar fi, poate fi considerată o victimă a mass media. Unul din motive este și faptul că românii reprezintă o categorie defavorizată a populației, deci o posibilă țintă a discriminării.

În plus, românii nu au instrumentele necesare unei autoapărări eficiente în fata atacurilor din partea presei. Este evident și faptul că, în anumite momente, opinia publică italiană este mult mai sensibilă la tema "românii ca pericol" public, așa cum s-a văzut tocmai în perioada alegerilor din Peninsula.

Propunerile sunt acelea de a contura un cadru legislativ de tutela a minorităților, în special a românilor, constituirea unui Observator al drepturilor imigranților, cu privire la imaginea lor în presa, în cadrul UNAR de exemplu, încurajarea publicării drepturilor la replică din partea reprezentanților comunității și nu în ultimul rând, crearea unui sistem de sancțiuni care să vizeze ziariștii și organele de presă care au dovedit un comportament discriminatoriu.

Un român, doi români sau, de cele mai multe ori, o bandă de români a atacat / violat / distrus /furat o persoană / o femeie / o casă / o mașină. Acesta este un titlu stereotip în presa din Italia. Ziarele din peninsulă sunt împânzite în ultimul timp de fărădelegile imigranților români și nu de puține ori acestea ajung să țină prima pagină a respectivelor publicații, fiind uneori caracterizate ca scenarii de groază marca Hitchcock.

Presa nu poate să îți spună CUM să gândești, însă s-a demonstrat faptul că mass-media au puterea de a îți spune LA CE să te gândești, scoțând în față un subiect mai mult decât altul. În acest context, chiar dacă nu se poate vorbi despre o campanie structurată anti-români în presa italiană, majoritatea articolelor din presă fiind, totuși, echilibrate, frecvența cu care sunt relatate violurile,crimele sau tâlhăriile comise de conaționalii noștri face ca percepția publicului italian despre români să fie distorsionată.

În condițiile în care un raport oficial recent arată că 60% dintre violuri sunt comise de italieni, față de 7,8% de români, numărul mare de articole de presă care fac referire la violurile comise de români face ca impactul asupra opiniei publice să fie mult mai mare.
De la cazul Mailat încoace, presa italiană a creat o imagine de temut a românilor, publicând tot felul de știri despre infracțiunile comise de conaționalii noștri, desigur, cu ?complicitatea? serviciului de presă al carabinierilor, care transmite zilnic informații presei despre asemenea agresiuni.

Ziarul familiei Berlusconi, cel mai fervent observator al infracțiunilor comise de români
Dintre toate publicațiile se remarcă ziarul Il Giornale, care oferă publicului, în mod constant, informații despre agresiunile românilor. Cotidianul pe care premierul Italiei, Silvio Berlusconi, l-a vândut fratelui său, Paolo, în 1994, acordă o atenție specială infractorilor români, în arhiva ziarului aflându-se un număr mult mai mare de articole pe această temă decât în celelalte publicații din Italia.

Il Giornale avertiza încă din 2007 că românii au început să comită infracțiuni în cartierele considerate până atunci sigure și prezentau povestea unui băiat de 13 ani care a fost amenințat cu un cuțit de trei minori rromi. În prezent, cotidianul din Milano se axează pe agresiunile sexuale și de fiecare dată se insistă asupra naționalității violatorilor, care se regăsește inclusiv în titlu.
Marți, 24 februarie, o știre care prezenta o statistică cu privire la naționalitatea celor care comit violuri a făcut înconjurul presei din Italia. Chiar dacă în Il Giornale informația se ascundea sub titlul “60% dintre violuri sunt comise de italieni”, concluzia era că pe locul doi în acest top se află imigranții români, care comit 7,8 la sută din totalul agresiunilor sexuale de pe teritoriul Italiei. Dacă luăm în calcul raportul dintre numărul imigranților români și numărul locuitorilor italieni, procentul este unul îngrijorător de mare și pune o presiune și mai mare pe autorități să ia măsuri drastice.

Patrulele cetățenești, contestate de Vatican, susținute de opinia publică
Una dintre aceste măsuri este înființarea patrulelor cetățenești, pe care reprezentanții Vaticanului le-au catalogat ca fiind "o abdicare de la statul de drept". Cu toate acestea, primarul orașului Salerno, Vincenzo de Luca, consideră că ele apără dreptul la odihnă. Într-un interviu prezentat în Corriere della Serra, De Luca respinge ideea vehiculată în unele cercuri politice cum că patrulele ar fi “instrumente rasiste”. “Mă întreb: este rasism faptul că vrem să combatem acești imigranți, mulți dintre ei români și albanezi, care vin în Italia pentru a comite crime? Eu cred că față de aceste crime Statul trebuie să fie Stat. Dacă un decret de expluzare nu poate fi concretizat, atunci pot spune că Statul nu mai există. Din nefericire, cei din stânga sunt mai sensibili la problemele imigranților clandestini decât la cele ale bătrânilor sau săracilor”, a spus De Luca.
Referitor la aceste patrule, Repubblica relatează că o jurnalistă din România l-a provocat pe un senator și i-a spus că “noi am avut parte de ele și se chemau -Securitate-“. Vizibil deranjat de asemănarea cu “formațiunea comunistă a lui Ceaușescu”, senatorul i-a răspuns: “Pe vremea aia, în România erau mai puține acte delicvente”.

"Toți românii din Italia au aceleași drepturi, dar și aceleași îndatoriri ca și italienii" declara Ministrul de Externe, Franco Frattini, la finalul unei întrevederi avute cu omologul său român, Cristian Diaconescu. Cu alte cuvinte, "vă respectăm drepturile, dar trebuie să vă răspectați îndatoririle". La problema discriminării ridicată tot mai acut de autoritățile și opinia publică română, italienii răspund cu o nemulțumire asemănătoare.

Revenind la cele spuse de primarul orașului Salerno, Giancarlo Assogna scrie în Il Messaggero că înțelege că trebuie să fie ospitalier cu străinii, să suporte românii și albanezii, dar nu înțelege “de ce italienii sunt mai prost tratați, sau chiar umiliți, în facilitățile de sănătate din țara lor”. El povestește într-un articol că pe 17 februarie 2009 a fost transportat cu ambulanța la spitalul Sandro Pertini Roma, suferind un atac de cord, iar acolo a trăit “cea mai proastă zi” din viața lui. “Familiei mele, care venise să îmi aducă niște haine, i s-a cerut să părăsească imediat salonul, pe când un deținut a rămas asistat de doi gardieni, românul de mama și sora lui, iar un băiat spaniol de către profesorul lui”.

Toți aveau drepturi, numai el, cetățean italian, nu. Il Messaggero sugerează astfel că problema discriminării este în altă parte, nu în rândul italienilor. Asta nu l-a împiedicat pe ministrul de externe Cristian Diaconescu să susțină că “există cineva în guvernul italian care incită la xenofobie”, așa cum reiese dintr-un articol publicat de La Repubblica. Declarația lui a fost taxată imediat de omologul său italian, Franco Frattini, care a negat cu vehemență că vreun membru al cabinetului ar fi folosit expresii care pot fi considerate xenofobe. Mai dur a fost vicepreședintele senatorilor Ligii Nordului, Lorenzo Bodega, care a declarat că “nu cred că România este cea mai indicată țară să dea lecții de europenism”.
“Noi italienii facem un efort să ne comportăm bine și am vrea ca și cei care aleg să trăiască în țara noastră să facă același efort. În mod evident, românii, din motive, să le spunem “culturale” nu se pot compara cu țara noastră, și acum că nu îi mai putem trimite înapoi, poate ar trebui să găsim legi care să îi facă pe toți, români, italieni, marocani, albanezi, să regăsească drumul legalității, poate al justiției, și, de ce nu, al democrației,” scrie Emma D'onofrio, în Corriere della Sera.

Românii sunt rasiști când vine vorba de rromi. Una dintre temele recurente în presa românească și mai ales la nivelul opiniei publice din România, a fost faptul că italienii nu fac diferența între români și rromii din România, aceștia din urmă fiind considerați responsabili de majoritatea infracțiunilor comise în Italia. La nivelul presei italiene și, mai ales, în rândul italienilor, această confuzie se face de cele mai multe ori. Mai mult, unii consideră că această diferențiere este doar un paravan după care românii se ascund, încercând să “arunce vina” pe o altă nație.

În cazul Mailat nimeni nu a stat să ia în considerare faptul că un oligofren a fost arestat și acuzat isteric, încălcându-i-se toate drepturile. Țigan, slab de minte, singur într-o țară străină, fără apărare este victima perfectă pentru opinia publică. Ce mai contează că este posibil ca el să nu fie deloc vinovat? Ce mai contează că de la „soția unui parlamentar” s-a ajuns la „soția unui polițist” și în final la „soția unui căpitan de marină”, că violul nu există. Țiganii și prezumpția de nevinovăție.

Poate că Mailat este el însuși o victimă, poate a fost abuzat când a fost mic de un tată iresponsabil și o mamă alcoolică. Poate victima a fost ea însăși de acord cu violul care n-a avut loc. În definitiv, se știe că țiganii sunt amanți focoși. „Brută mică!” Poate că… Poate că am văzut prea multe filme americane cu procese interminabile. Și, totuși, unde sunt drepturile omului? Unde sunt ONG-urile care vin în România și ne fac capul calendar că nu respectăm dreptul țiganului de a fi împuțit? Ups, poate că nu este foarte corect politic așa ceva. Mailat este în primul rând un potențial infractor și abia apoi țigan și abia în cele din urmă român. Dar de ce ar fi vina noastră?

Decizia României de a-și cere scuze a fost o prostie imensă. Nu-mi aduc aminte ca premierul britanic să fi cerut scuze pentru că un englez bețiv a omorât un talentat regizor român trecând pe roșu la semafor. Sau ca SUA să-și fi cerut scuze că un alt bețiv a omorât un câtereț de muzică rock. Mai mult chiar, americanii nici nu au stat la discuție și l-au dus imediat în America unde a fost mângâiat părintește pe creștet și făcut scăpat. Nici belgienii nu am auzit să-și ceară scuze pentru cetele de pedofili care își fac de cap cu aurolacii de la Gara de Nord.

Din păcate însă, acțiunile României sunt acțiunile unei națiuni complexate, cu o identitate incertă, nesigură pe ea, mereu în căutarea aprobării celorlalți. În loc să trimită în Italia o echipă de avocați care să protejeze interesele cetățeanului român, ai noștri au trimis cinci polițiști, probabil ca să-l înfunde și mai tare să nu se supere italienii pe noi. Abia târziu și-au venit autoritățile române în simțiri și au adoptat o atitudine demnă față de Italia, urmând a sesiza Comisia Europeană cu privire la noua legislație italiană în domeniul siguranței publice, având în vedere faptul că „românilor repatriați nu li s-a dat nici o șansă să apeleze la justiție”. Șeful statului a susținut că adoptarea unor măsuri „pripite” poate duce la „confuzie, nedreptăți” și abuzuri. „Măsurile improvizate care induc teama și trezesc ura pot fi nedrepte și pot avea efecte contrare celor sperate. Taberele ilegale de la periferia marilor orașe italiene nu sunt un fenomen nou, ci există de dinainte de aderarea României la UE. Existența lor e o consecință a politicilor aplicate de țările gazdă, inclusiv de autoritățile locale.”

„Rumeni di merda”(„români de rahat”) și „Via acasa rumeni” („mergeți acasă români”) – acestea sunt vorbele preferate ale tot mai multor italieni. Extrema dreaptă a profitat de scandalul provocat de crima comisă de Romulus Mailat pentru a pune gaz pe foc. Toată Roma a fost împânzită de afișe din care te privesc ochii pătrunzători ai unei femei pline de sânge. „Femeie italiancă violată și ucisă de un rom. Italia plătește cu sânge nebunia imigrației”, scrie cu litere de o șchiopă pe afișele prin care Partidul Forza Nuova și-a chemat susținătorii, la o demonstrație în Ponte Milvio. De altfel, fie că sunt în metrou, fie că sunt la vreo tavernă, italienii discută despre problema românilor.

Ziarele din Italia continuă să scrie articole care au în centru doar pe infractorii români. Doi conaționali sunt acuzați de ucidere din culpă după ce, aflați la volan sub influența alcoolului, au omorât la mijlocul lunii iulie doi italieni. Alte două crime comise în luna iunie de români beți la volan sunt amintite cu stupoare de presa italiană.

Unul dintre accidente a avut loc în San Pietro, localitate situată la circa 60 de kilometri de Napoli. Un conațional aflat în stare de ebrietate a ucis un bătrân de 85 de ani. Vasile Florin Sama, 28 de ani, circula cu viteză excesivă și conducea în zig-zag când l-a lovit în plin pe italianul Pietro Simeone, în vârstă de 85 de ani. Românul a fost prins de polițiști în momentul în care intenționa să fugă de la locul faptei. Aparatul etilotest a demonstrat că autorul accidentului avea o concentrație de 2, 16 miligrame/litru de alcool pur în aerul expirat, ceea ce înseamnă de trei ori peste limita admisă de legea italiană. Românul a fost arestat.

Alt român, aflat sub influența alcoolului la volan, a ucis sâmbătă noaptea un adolescent de 16 ani, în  Collesalvetti, regiunea Livorno. Medicii sosiți la fața locului au încercat în zadar, timp de o oră, să-l resusciteze pe băiat. Davide Viola a murit la puțin timp de la producerea accidentului. Deși a fugit de la locul accidentului, a fost identificat rapid de forțele de ordine. Este vorba despre un conațional în vârstă de 40 de ani, fără antecedente penale, și care lucra ca zidar în Italia. Bărbatul a produs accidentul în apropiere de casa sa. El este acuzat de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului.

„Aceștia sunt criminali adevărați”, notează Il Giornale.it despre tragediile comise de români pe șoselele italiene, în luna iunie. Astfel, pe lângă tragediile recente, publicația Il Giornale amintește și de alte accidente rutiere produse tot de conaționali care conduceau beți. Prin urmare, publicația reitereză că un alt adolescent  italian, în vârstă de 16 ani, a fost ucis pe 2 iunie, de un român beat la volan. Totodată, un cetățean bosniac și-a pierdut viața pe 13 iunie, după ce a fost lovit de un român care, de asemenea, conducea sub influența alcoolului.

Eurodeputatul PNL Renate Weber este de părere că atitudinea liderilor de la Roma este una xenofobă, iar pe ministrul de Interne al Italiei, Roberto Maroni, îl acuză de justificare mincinoasă cu privire la legea prin care medicii care tratează imigranți ilegali sunt obligați să raporteze acest lucru organelor de poliție. Weber este revoltată și de lipsa de reacție a președintelui Traian Băsescu față de valul de acțiuni împotriva românilor din Italia. "Italienii au trecut în ultimii ani prin mai multe valuri de discursuri și de acțiuni îndreptate evident împotriva celor care nu erau din Peninsula, fie ca erau romani sau ca erau din alte parti ale lumii. Au avut un astfel de val inainte de integrarea noastra in Uniunea Europeana", a declarat Weber.

Eurodeputatul vede in revolta italienilor de fapt o modalitate de a lupta pentru locurile de munca de la ei din tara, iar in acest context se scot la iveala infractiuni de maxima violenta, presa avand un loc important. "Daca ne uitam la felul in care sunt mediatizate, cred ca intelegem foarte clar treaba asta. Romanii savarsesc cam 5% din numarul de infractiuni care se comit in Peninsula. Mediatizarea este probabil de 99,5%", a completat Weber.

In ceea ce priveste Parlamentul European, Renate Weber considera ca atat timp cat acesta este pe ultima suta de metri inainte de alegerile din iunie, iar cei mai multi europarlamentari sunt implicati in tot felul de precampanii electorale in tarile lor, problema romanilor din Italia este complet neobservata.Weber doreste astfel sa ii scrie comisarului pentru Justitie, Jacques Barrot, pentru a-i aduce la cunostinta legislatia pe care a initiat-o si a trimis-o spre adoptare guvernul Berlusconi prin ministrul de Interne, Roberto Maroni, si care incalca in mod grav drepturile omului.

Contrar majorității presei italiene, care are o atitudine negativă față de comunitatea română, Fabrizio Gatti, ziaristul italian de la Espresso, a vrut să evidențieze și prin ceea ce trec românii ca emigranții. Astfel, el s-a dat drept român, și a publicat o anchetă-bombă, în care vorbește despre Italia xenofobă, despre minciunile spuse de presă și politicieni. Premiat în 2007 cu Premiul național pentru jurnalism de anchetă, Gatti a povestitit aventurile prin care a trecut ca "fals român", spulberând o parte din prejudecățile italienilor. “Ca român în Italia, am fost exploatat ca muncitor la negru, închis în condiții mizerabile și apoi expulzat.”. El a ales identitatea de român din 3 motive. Primul: în Parlament urma să fie discutat decretul cu privire la siguranța publică, decret pus în mișcare exact în urma unor episoade care au avut ca protagoniști cetățenii români. În al doilea rând, pentru că în Italia se declanșase o campanie furibundă de xenofobie, campanie care a pus în centru românul ca fiind inamicul public numărul unu. Prin urmare, s-a creat o frică generală, părea că tot răul din lume este cauzat de români. Al treilea motiv este ca el își asumase deja aceeași identitate, de Roman Ladu, încă din 2000.

În anul 2000 România nu era membră UE, și românii fără permis de ședere erau clandestini și erau închiși până la expulzare în așa numitele Centri di permanenza temporanea (CPT). Nimeni nu reușea să intre în CPT, nici ziariștii, nici avocații. Așa că și-a asumat o identitate falsă, un nume care nu este exact românesc, ci luat din cartea de telefon: Roman – dintre abonații orașului Vicenza, iar Ladu – un nume din Sardinia.

Ziaristul a declarat că este român și am fost închis în Centrul CPT de la Milano. Condițiile grele din acel centru au fost dezvăluite într-o anchetă publicată de L'Espresso. În urma anchetei, centrul a fost închis. Astfel, din 2000, ziaristul este luat în evidențele poliției drept Roman Ladu, născut în 1970 la București și expulzat din Italia. Identitatea este falsă, dar decretul de expulzare este adevarat.

Ziaristul s-a folosit de aceeași identitate pentru a vedea cum o duc românii care lucrează în agricultură în Puglia. Astfel, Roman Ladu a fost exploatat ca muncitor român clandestin, lucrând la negru pe câmpurile din Puglia. Aici el a povestit despre cazul românului Pavel, căruia patronul i-a rupt brațele. A scris și o carte pornind de la acest caz și altele asemănătoare. Este tema unei anchete ulterioare publicată de l'Espresso: "Eu, sclav în Puglia".

Când a apărut în Italia decretul – lege privind siguranța, a luat din nou identitatea de roman. Astfel el și-a amintit de arhiva Schengen. Acolo amprentele lui erau asociate atât unui român, cât și unui cetățean irakian. Propaganda italiană spunea că în Europa, românii sunt tratați cu un pumn de fier. Realitatea europeană o contrazicea. Având în mână o foaie de expulzare, a decis să verifice în Europa efectul decretului – lege privind siguranța publicș. Mai ales că în Italia, erau bombardați cu mesaje privind periculozitatea românilor.

Exista o opinie conform căreia Italia trebuie să ia exemplu de la Franța, Germania, Spania, țări care au aplicat un moratoriu cu privire la români. Așă ca ziaristul a decis să facă un tur al Europei, fără nici un document, doar cu decretul de expulzare. A vrut să verifice dacă italienilor li s-a spus adevărul: anume că în alte țări UE este aplicată legea pumnului de fier când este vorba de români și se limitează prezența celor care nu au mijloace suficiente de subzistență.

Modul în care sunt tratați românii în Europa este departe de a fi atât de sever precum îl prezenta propaganda italiană. Identitatea ziaristului a fost verificată prin radio doar în Germania și Austria, dar controlul nu a avut efectul așteptat.

Italia este a doua țară ca nivel al corupției în Europa după Bulgaria. Un pericol imaginar care deplasează atenția de la pericole reale din Italia, cum ar fi corupția sau mafia. În plus, Italia este țara unde există parlamentari acuzați că au avut contacte cu boși ai mafiei. Orașe întregi sunt în mâinile mafiei. Dar pericolul, în imaginarul colectiv, al fricii, este reprezentat de altceva: de imigranți, de români.

În Europa, un româ fără acte nu trezește suspiciunile politiștilor. Ziaristul sub acoperire a intrat în contact cu politiști din țările vizitate, iar politiștii sunt un eșantion foarte interesant al unei țări. În Franta, de exemplu, controalele poliției sunt îndreptate mai degrabă înspre cetățenii de culoare sau către acei cu aspect maghrebin. Ziarsitul, o "față palidă", nu a avut probleme. Mai mult, a intalnit un grup de circa 300 de persoane, majoritatea din Craiova, care trăiesc în stradă, în spatele galeriei Lafayette și în spatele Teatrului de Opera. E un aspect pe care l-a observat în Franța: daca nu ești delincvent, nu ai de ce să ai griji. În Franța, țara unde există o imigrație de a patra generație, fenomenul imigraționist este privit cu mare seriozitate. La fel în ceea ce privește fenomenul rromi.

În Germania, a fost controlat când dormea în gară. Dar politiștii, de exemplu, au controlat mult mai minuțios chiar pe un italian. Ziaristului, în calitate de cetățean "român", i-au cerut doar documentele, apoi au controlat identitatea prin radio. Dar italianului, chiar înainte de a-i fi controlata identitatea, i s-a făcut o percheziție foarte minuțioasă.

În Austria a fost de asemenea controlat. A spus că nu are pașaport, a arătat doar foaia de expulzare. L-au întrebat unde se îndreapă, le-a arătat biletul pentru Italia și l-au lasat in pace. I-au spus: "Mulțumesc, călătorie plăcută". Iar Austria este o țară de tranzit, are un rol important, tocmai în ruta România- Italia.

Totul demonstrează că nu este adevarat ceea ce li s-a spus italienilor, că în țări precum Germania, toți comunitarii care nu au de lucru sau unde dormi sunt alungați. Mai precis, este demonstrația că, în acea campanie xenofobă pornita după cazul Mailat, italienilor li s-au spus o gramadă de minciuni.

În Spania, de exemplu, i s-a explicat cum poate cerși fără a deranja trecătorii. La fel, a vrut să verifice cum sunt tratați românii care spală parbrizele în Europa, dupa ce primarul Florenței semnase un decret prin care îi pedepsea tocmai pe cei care spală parbrizele la semafor. și așa, s-a apucat de spalat parbrize la Paris sau la Monaco și la Barcellona. Fără documente, fără un ban în buzunar, român și în plus stigmatizat cu un decret de expulzare, ziaristul a realizat că cel puțin în fapte, celelalte țări europene sunt mult mai puțin xenofobe decât Italia.

Ziaristul a trăit 10 zile ca un om al străzii, iar realitatea străzii e foarte deosebită de alte realități. A întâlnit rromi care cerșeau, de exemplu, la Milano. Dar a văzut și români care trăiau în stradă la Paris și nu erau rromi. Unul din ei își pierduse locul de muncă în nordul Italiei, tocmai în urma unuia din controalele intensificate după delictul Reggiani. Patronul italian îl obliga să muncească la negru, pentru a nu plăti taxele. Iar românul a plătit cu locul de muncă, pe când patronul controlat s-a ales doar cu o amendă. Dar în Italia, unde 20 % din economie este ilegală, e clar că ilegalitatea din economie este alimentată cu imigrația ilegală. În Franța munca la negru este mult mai redusă, de exemplu.

Există criminalitate românească, este adevarat. Cazul Mailat atrage atenția și asupra unui fenomen de marginalizare socială. Dar criminalitatea lovește fără preaviz. Marginalizarea poate da naștere la unele forme de criminalitate, cum ar fi furturile.

Pentru ziaristul italian, persoanele precum Ioan Cazacu și toți cei care au curajul să-și lase familiile pentru a încerca o viață mai bună sunt eroi. În opinia lui ar trebui făcută o statistică, între delictele comise de români în dauna italienilor și de italieni împotriva românilor, unde să fie trecute și toate ilegalitățile comise de italieni, cele privind munca la negru, faptul că românilor li se neagă o asigurare sau o pensie pentru un post de muncă la negru. Și exploatarea muncii la negru este un delict., care nu este pedepsit pe măsură în Italia. A profita de astfel de situații este foarte periculos. În Italia s-a ajuns la o situație când un consilier din primărie să amenințe cu aplicarea metodelor SS cu privire la imigranți.

În Italia există legi împotriva rasismului și xenofobiei, dar din păcate nu sunt aplicate. Italienii au avut un ministru, Umberto Bossi, care și-ar fi dorit bombardarea bărcilor cu imigranți. Apoi au avut un alt primar care recomanda repatrierea imigranților în vagoane sigilate. Din păcate, aceste personaje au libertatea de a face ce vor și folosesc democrația într-un mod arogant și extrem de periculos pentru italienii de bine. Cei care-și închipuie că imigranții pot fi opriți la graniță ori se iluzionează, ori nu au nici un contact cu realitatea.

România nu a aruncat asupra italienilor vina pe care a avut-o patronul românului Ioan Cazacu, ars de viu. Italia traversează o perioadă de mare descompunere, la fel și mass media italiană. În Italia e în vigoare o etică întoarsă. Televiziunile au făcut o transmisie în direct când a fost arestat pentru vânzare de droguri un tunisian, un tunisian căruia niște italieni i-au omorât soția și fiul. Dar nu a existat nici o transmisie din fața casei lui Marcello dell'Utri, apropiat al lui Berlusconi și membru al principalului partid de opoziție, care are două sentințe din care rezultă, în maniera clară, contacte cu boși ai mafiei.

Când media din Italia va face și o transmisie de acest gen se va putea vorbi de mijloace de informare civilizate și moderne. În Italia, cine are puterea poate comite delicte și sunt mulți criminali financiari. Iar cine nu are o pungă plină este considerat un pericol public. E just a fi definit pericolul. Dar să nu se transforme un act de responsabiliate personală în responsabilitate colectivă. A pune accentul pe o responsabilitate colectivă este un apanaj al dictaturilor și al nebuniei.

În Italia, pentru reînoirea carnetului de conducere, îți trebuie câteva zile, iar pentru un permis de ședere chiar doi ani, perioadă în care nu poți călători în țara de origine. Italia pretinde de la străini ceea ce nu poate asigura nici propriilor cetățeni. Datele statistice există și nu trebuie ascunse, astfel s-ar crea un mecanism greșit în sens invers. Dar problemele nu se rezolvă prin expulzări, ci printr-un dialog civil între națiuni și prin cererea de ajutor la nevoie din partea comunității europene.

Ziaristul a vorbit cu oamenii din Craiova care cerșeau la Paris și i-a întrebat de ce nu cerșesc la București, dacă economia a demarat în capitală. I-au răspuns cu mare demnitate că le e rușine să cerșească în țara lor! Unul din baieti povestea că în România putea săpa o groapă adâncă 1,5 m și lungă 10 m într-o singură zi.

Dar, într-o țară în care se folosesc buldozere, asemenea calități sunt inutile. Există o mână de lucru necalificată, cu o mare competiție între ei, deci găsesc mai greu de lucru. Trebuie investit în programe de instruire și de re-calificare. Mulți dintre cei care nu găsesc de lucru în România decid să emigreze. Întrebarea e: întreprinzătorii italieni care au început să investească la începutul anilor '90 în România, au exploatat doar condițiile din România sau au investit o parte din câștiguri pentru a contribui la creșterea României?

Persoane care ajung în Italia plătesc consecințele unor evenimente istorice care își au originea în ultimii 50, 60 de ani. Italienii pretind, cu un decret legislativ, să șteargă un trecut de 60 de ani. Atât Mailat, cât și Giovanna Reggiani, sunt victime ale unei situatii istorice care nu a fost înfruntată până acum. E timpul ca Italia, România și celelalte țări ale UE să se așeze la o masă și să negocieze planuri de investiție. Dacă sunt zone în România înapoiate, nu e datorită faptului că românii sunt mai puțini buni decât italienii. Sub anumite aspecte, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Italia era într-o situație mai proastă decât România.

Problema numeroșilor români care vin din zonele sărace ale României în Italia nu este o problemă legată de criminalitate, ci este o problemă socială. Este nevoie, în acest context, de raporturi civile între state și între state și Uniunea Europeană, pentru a rezolva situația. Ceea ce Italia nu face absolut deloc. Mulți rromi au fost nevoiți, unii contra voinței lor, să se mute în case. Desigur există și o capacitate limitată, mai ales când este vorba de un număr mare de imigranți. Dar este o problemă care se rezolvă prin integrare, nu prin construirea de ziduri. Iar Italia exact asta face: construiește ziduri.

Punând obstacole integrării, se pun obstacole unei conviețuiri pașnice. Iar acest lucru reprezintă un mare pericol pentru Italia. Este un preț pe care îl vor plăti generațiile viitoare. Dacă zidul se ridică împotriva românilor, care sunt latini și membri UE, ce se va întâmpla cu alți imigranți, de culturi diferite? Asistăm la un fenomen de proporții. E normal ca, împreună cu imigranții onești, să sosească și criminalitate. Dar Italia a luat un drum greșit, prin propaganda pe care o fac, în special unii politicieni. Italienii au uitat vremurile când tocmai ei plecau să cerșească, inclusiv italienii din nord.

În cadrul campaniei “Piazza di Romania” jurnaliști români și italieni s-au așezat la aceeași masă de discuții pentru a găsi posibile căi de acțiune comună în ceea ce privește relatările despre România și despre comunitatea românilor din Italia. Una dintre cele mai prezente teme pe agenda discuțiilor a fost responsabilitatea jurnaliștilor față de public, modul cum afectează societatea relatările mass-media.

„Încercăm să discutăm fiind în mijlocul a două percepții eronate de care suntem cumva vinovați: percepția opiniei publice italiene despre România și percepția din memoria publică românească despre ce se întâmplă în Italia”, a spus Răzvan Ionescu, director executiv al Diviziei Internațional și Reviste de la Adevărul, subliniind că mass-media din ambele state au contribuit la construcția unor imagini eronate sau exagerate atât despre România și românii din Italia, cât și despre atitudinile opiniei publice din Italia față de români. „Discuția nu este despre știri negative și pozitive, ci despre relevanța știrilor, despre capacitatea noastră de a ne sluji publicul”, a arătat Răzvan Ionescu.

„Am comis erori cu toții. Au existat erori comune, dar nu există o criză absolută”, a arătat Luca Lippera, redactor la cotidianul Il Messaggero. „Victimizarea nu ne ajută”, a continuat Lippera. „Noi putem să comunicăm partea bună a românilor din Italia, care sunt marea majoritate. Să îi publicăm în ziare. Aceasta ar ajuta înțelegerea reciprocă. Trebuie să dăm voce acestei majorități”, a spus redactorul Il Messaggero, referindu-se nu numai la presa italiană, ci și la cea română. „Mi-e teamă că nici în ziarele voastre nu prea apar acești oameni”, a continuat Lippera. 

Atât Luca Lippera, precum și Maurizio Piccirilli, redactor șef la cotidianul Il Tempo, au fost de acord că membrii comunității române din Italia nu au făcut declarații publice prin care să se distanțeze de actele criminale comise de anumiți concetățeni. „Niciun român din Italia nu a comunicat mesajul pozitiv despre comunitatea română, sau despre distanțarea comunității române de aici de acești infractori”, a spus Maurizio Piccirilli. Răzvan Ionescu, director executiv la Adevărul a subliniat că „în ziarele din România, Mailat a fost numit ‚violatorul Mailat’ de mai multe ori decât în ziarele italiene, conform statisticilor”.

„Trebuie să învățăm cu toții să fim puțin mai atenți atunci când prezentam niște subiecte așa de sensibile. Cred că trebuie să informăm corect, înainte de toate”, a declarat Stefano Polli, redactor șef la secțiunea internațional de la agenția italiană ANSA. El a subliniat că erorile deontologice făcute de presa italiană în cazurile de criză cu ocazia infracțiunii săvârșite de românul Mailat, sunt datorate mai ales superficialității cu care se tratează subiectele.

Mihai Tatulici, realizator de ediții speciale la Realitatea TV, a subliniat că „inflația de știri este reală și este generată de inflația de media, generată de inflația de jurnaliști”. Soluția pe care Mihai Tatulici a oferit-o pentru o reflectare mai corectă a imaginii comunității române din Italia sunt campaniile de „good news”, programele media realizate prin campanii sociale.

Emil Hurezeanu, editorialist la Cotidianul, precum și Maurizio Piccirilli au subliniat că cele două societăți sunt total diferite și că, deși există o retorică a originilor comune și a afinităților culturale, ele nu se cunosc reciproc.

„Cei mai mulți români s-au îndreptat către Italia datorită toleranței italienilor, a afinității de limbă. Pe de altă parte, Italia are cea mai mare comunitate de oameni de afaceri în afara peninsulei în România. Totuși, grijile și preocupările cetățeanului român sunt foarte diferite față de cele ale cetățenilor italieni”, a subliniat Emil Hurezeanu.

Trebuie să existe o comunicare mai bună asupra modului cum se trăiește în România, o mai bună publicizare a culturii române de viață. Maurizio Picirilli a observat: „poate acum este momentul să aprofundăm apropierea aceasta istorică dintre România și Italia și să trecem dincolo de retorica împăratului Adrian. Suntem două societăți complet diferite și trebuie să ne cunoaștem reciproc”.

Katia Nanu, redactor șef la cotidianul Viața Liberă din Galați a subliniat că românii care vin să muncească în Italia au probleme de integrare atât aici, precum și când se întorc în țară. Ea a dat exemplul celor 93 mii de copii români care învață în Italia și care, la întoarcerea în România vor avea probleme de adaptare la un alt sistem de învățământ.

Cristian Tudor Popescu, editorialist la Gândul, a subliniat importanța autoreglementării în presă și a influenței politicului în mass-media. „Nu cred că trebuie să dramatizăm lucrurile. Problema fundamentală, care ne privește pe noi ca ziariști, este relația dintre presă și politic. Ceea ce s-a întâmplat cu Mailat a fost rezultatul faptului că s-a întâmplat în campanie electorală. Dacă s-ar fi întâmplat în România politicienii ar fi avut același comportament”, a spus Cristian Tudor Popescu.

Și Răzvan Ionescu a subliniat importanța autoreglementării în mass-media, amintind, împreună cu Cristian Tudor Popescu, despre originile Clubului Român de Presă care a fost înființat după modelul Ordinului Jurnaliștilor Italieni.  Sabina Fati, redactor șef adjunct la România Liberă a avertizat asupra faptului că problema imigranților va fi resuscitată în curând din cauza crizei economice care afectează Italia și celelalte state.

Mihai Tatulici a observat un anumit deficit de abordare de ambele părți, în mass-media, datorat faptului că „ambele comunități de jurnaliști sunt latine, destul de lipsite de acțiune atunci când apar probleme. Oricâtă inteligență am pune în analiză, tot acțiunea este cea care rezolvă problemele”, a spus Tatulici. Soluția propusă de jurnalist a fost ca uniunile profesionale din cele două țări să se întâlnească: „să ne facem un program comun, cu cărțile pe față, un program comun de comunicare în ambele țări pe niște subiecte comune”.

Ștefan Voinea, coordonator al Gazetei de Sud a propus o altă soluție pentru dinamizarea contribuției mass-media din cele două state la reflectarea unei imagini corecte a comunității române din Italia: crearea unei platforme comune de generare de conținut. De asemenea, Voinea s-a referit și la importanța promovării constante a României prin evenimente ca „Piazza di Romania” și a creării unui sistem de reacție rapidă și susținută în situații de criză gen Mailat.

În cele din urmă, jurnaliștii italieni și români au subliniat importanța noilor tehnologii pentru evoluția mass-media, importanța faptului că tinerii se informează mai mult pe internet. Donato Bendicenti a subliniat importanța diversificării ofertei jurnalistice și tehnologice de transmisie a informațiilor. Redactorul șef de la cotidianul Il Tempo, Maurizio Piccirilli, a subliniat importanța aprofundării cunoștințelor în mass-media. De asemenea, Francesco Diasio, director al Asociației Mondiale a Radiourilor, AMARC, a subliniat, ca și Ioana Avădani, importanța oferirii consumatorilor a unor instrumente critice pentru consumatorii de informații din mass-media.

Implementarea acestui proiect a fost posibilă datorită colaborării cu succes dintre sectorul guvernamental și cel neguvernamental. Campania a fost finanțată atât din fondurile Guvernului României și ale MIMMCTPL, cât și de sponsori. O serie de firme italiene – Intesa SanPaolo Bank, Cefin, Pirelli, Banca Italo-Romena, ADV Communication, Vigroup Holding, Maschio-Gaspardo, Agip, împreună cu UNIMPRESA – asociația care cuprinde societățile cu capital italian din România – au contribuit financiar la acest proiect, în semn de recunoaștere pentru rolul pe care îl are societatea românească pentru dezvoltarea afacerilor lor. De asemenea, inițiativa MAE a fost sprijinită și de firme și de asociații românești, cum ar fi: Blue Air, Petrom, PH Medical Group, Halewood, E.On Gaz Romania, Romtelecom, Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT, Fundația Valențe Umane.

O serie de organizații media din România – Televiziunea Română, Agenția Națională de Presă Agerpres, ARBOMedia și cotidianul Evenimentul Zilei – au decis la rândul lor să se implice în promovarea acestei campanii, încheind parteneriate media cu MAE. De asemenea, Media Pro a sprijinit proiectul “Piazza di Romania”, prin acordarea gratuită a drepturilor de difuzare a filmului “California Dreamin' (nesfârșit)”.

Campania “Piazza di Romania” a continuat la Roma cu forumul economic româno-italian, organizat de Unimpresa și patronat de MAE, MIMMCTPL și Ambasada Republicii Italiene la București. Campania s-a desfășurat sub sloganul “Romania: un mondo da scoprire”.

Doua tinere care au emigrat în Italia se străduiesc să schimbe imaginea românilor plecați la muncă, prezentați în presa din peninsulă de cele mai multe ori ca hoți, infractori sau violatori. Miruna este jurnalist la cel mai cunoscut ziar al românilor din Italia, iar Geta este chiar avocat în cadrul Baroului Iași. Prin exempul lor cele două tinere vor să arate că în Italia nu pleacă doar infractori, ci și persoane care fac cinste comunității lor. Cele două tinere au colaborat la elaborarea unui studiu prezentat ieri la Centrul Diecezan Caritas. Concluzia acestuia este că imaginea românilor se datorează în mare parte presei italiene și modului cum reflectă această acțiunile întreprinse de ei.

Miruna Gajvăneanu este unul dintre acei români care, deși și-au părăsit țara, nu au uitat niciodată să o prețuiască. Din poziția sa de jurnalist la cel mai vândut saptămânal român din Italia, Gazeta Românească, și corespondent pentru o publicație autohtonă, botoșăneancă încearcă să schimbe mentalitatea pe care o au italienii despre compatrioții săi. A plecat în Italia cu o mobilitate Erasmus în anul 2000 la Universitatea Sapienza. După finalizarea bursei a încercat să se stabilească definitiv acolo, dar echivalarea studiilor s-a dovedit a fi extrem de dificilă. "Niciodată un român nu va fi tratat la fel cum ar fi un italian cu același nivel de studii. Din punct de vedere profesional parcurgerea perioadei de echivalare nu a fost una ușoară, deoarece persoanele care au studii în România sunt privite cu prejudecăți", spune Miruna Gajvăneanu. Conform tinerei, acest lucru se întâmplă deoarece interesul mass mediei italiene este de a denigra poziția românilor. "Mass media este o oglindă care deformează realitatea", spune aceasta, referindu-se în special la modul în care au fost tratate cazurile de criminalitate cu protagoniști români.

Imediat după cunoscutul caz Mailat, Miruna a fost rugată să redacteze unul dintre capitolele dintr-un studiu legat de imaginea românilor în presa din Italia. "Am analizat peste 1.000 de articole din ziare, iar 30% dintre acestea nu respectau prezumția de nevinovăție, inclusiv prestigiosul Corriere della Sera, un ziar bine cotat și serios", spune Miruna Gajvaneanu. Acest lucru se întâmplă în pofida codurilor deontologice semnate de către jurnaliștii italieni despre tratarea temei migrației, pe care însă nu le respectă nimeni. "Trebuie introduse sancțiuni. Eu semnaleaz aceste nereguli tot timpul și pe blogul meu și ziarelor, dar nu reacționează nimeni. Este o cenzură a aspectelor semnalate de comunitatea românească", preciza Miruna Găjvăneanu. Aceasta povestește inclusiv despre cazuri de emisiuni televizate în care a fost dezbătută problema imigranților și în care reprezentanții românilor nu au avut dreptul să își spună părerea. "Ne-au cenzurat atunci când voiam să ne spunem părerea. Au fost foarte multe acuzații de criminalitate, inclusiv de criminalitate juvenilă, dar aceasta este foarte mică raportată la numărul de imigranți", puncta Miruna Gajvaneanu.

Afirmațiile sale sunt susținute și de datele statistice prezentate în raportul Caritas "Românii din Italia între respingere și acceptare". Astfel, dacă în perioada 2005 – 2008 ponderea românilor în populația peninsulei a crescut cu 267,7%, criminalitatea și denunțurile la adresa acestora au crescut doar cu 32,5%. "Italienii nu vor să vadă că românii au și un aport spiritual, nu doar banii care intră în buget din taxe și impozite. Acum, inclusiv în Italia este criză, dar românii muncesc în continuare. Sint și cazuri dramatice, de exemplu un român s-a sinucis acum două săptămâni la Roma deorece nu mai avea un serviciu. A murit în fața ultimului loc de muncă pe care l-a avut, după ce a trimis ultimii bani acasă. Presa nu a spus nimic despre acest lucru", povestește Miruna Gajvaneanu.

O nouă publicație românească a fost lansată în Italia. Se numește „Marche-România”, are 20 de pagini color și apare în fiecare lună. Se distribuie gratuit și își propune să fie cât mai aproape de comunitatea românească, în special din regiunea Marche.

Cu o redacție formată din zece membri, publicația a fost lansată oficial în data de 3 aprilie 2010 la Ancona. Aceasta a fost concepută de către asociația italo-română „Democrazia e libertà” și este susținută de Consulatul Onorific al României la Ancona. Tirajul actual este de 4.000 de exemplare iar din punct de vedere editorial își propune să confere o majoră vizibilitate comunității românești din Peninsulă și, în același timp, să promoveze România, ca potențială destinație turistică, partener cultural sau oportunitate economică. „Nu vom scrie despre infractori, prostituate sau tot felul de găinării pe care le găsim de obicei pe prima pagină în presa locala italiană, când e vorba de comunitatea de români” declară Andi Rădiu, coordonatorul redacției. „Nu vor lipsi proiectele, realizările și evenimentele din comunitatea noastră, pagini cu poveștile conaționalilor din această zonă și interviuri cu politicienii italieni din regiune. Am decis să creem o pagină de turism în care să prezentăm locuri deosebite din Marche dar și din Romania. Cele din România vor fi scrise in italiană” continuă acesta.

De-a lungul timpului, în Italia, românii au încercat de mai multe ori lansarea unor reviste sau publicații destinate propriei comunități. În afară de Adevărul.it, care oferă știri în timp real tuturor românilor indiferent de locul în care aceștia se găsesc, pe piața italiană au rezistat până în prezent doar două ziare: Gazeta Românească (Roma) și Obiectiv (Piemonte). Printre cele dispărute sau despre a căror existență nu se mai cunosc date sunt și: Noua Comunitate, Jurnalul Românesc și Milenium.

Italia trebuie să încurajeze o atitudine obiectivă a mass-mediei pentru a evita ca țările din Est, și în special România, să fie stigmatizate, ceea ce ar putea genera "un mare risc pentru investițiile italiene" din țara noastră, avertizează patronatul întrepinderilor italiene din România, Unimpresa. "Prezența în aceste țări (din Europa de Est) este o oportunitate și un punct forte" pentru întreprinderile italiene, susține Unimpresa, care adaugă că "episoadele criminale în care sunt implicați o serie de cetățeni români în Italia nu reprezintă și nu ar trebui confundate cu atitudinea zilnică pozitivă a întregii comunități românești".

Patronatul italian precizează că planul de dezvoltare pe care România intenționează să-l lanseze în acest an, în valoare de peste 23 de miliarde de euro, este o "importantă oportunitate de investiții pe care întreprinderile italiene nu își pot permite să o piardă, cu atât mai mult într-o fază de incertitudine profundă legată de criza economică globală". "Sute de mii de români prezenți în Italia contribuie azi cu munca lor și a întreprinderilor lor la creșterea economiei italiene, emigrarea română în Italia fiind, în complexitatea sa, pozitivă, inclusiv în ceea ce privește respectarea legilor și regulilor, precum și capacitatea de a se integra din punct de vedere economic, social și cultural", afirma Unimpresa, într-un comunicat de presă.

Asociația precizează că fluxurile migratoare între Italia și România reprezintă, numeric vorbind, cel mai important fenomen de migrare între două țări europene în ultimii 40 de ani. În plus, din punct de vedere economic, schimbul comercial între cele două țări a depășit în 2008 suma de 11,5 miliarde de euro, cu 50% mai mare decât cel cu Japonia, dublu față de cel cu India și reprezentând jumătate din schimburile cu doi 'coloși' precum China și Rusia. La 31 decembrie 2008, în Romania erau înregistrate 26.984 întreprinderi cu capital italian, în timp ce în Italia sunt înregistrate peste 23.500 întreprinderi românești (+61.2% în perioada 2003-2008). Conform estimărilor cele mai recente, în România sunt prezenți peste 220.000 de italieni, de cele mai multe ori implicați în activități economice benefice pentru dezvoltarea ambelor țări.

Presa italiana a preluat declarațiile pe care ministrul de externe Cristian Diaconescu le-a făcut la RRA referindu-se la situația comunității românești din Peninsula și la atitudinea Guvernului Berlusconi. Cotidianul La Repubblica scria că ministrul român de externe susține că în Guvernul italian este cineva care incită la xenofobie. Același cotidian a publicat replica imediată a ministrului italian de externe, Franco Frattini, potrivit căruia, nu reiese, în niciun fel, că membrii Executivului ar fi folosit expresii care pot fi considerate xenofobe.

Afirmațiile ministrului Cristian Diaconescu apar și în Corriere della Sera, care titrează: "România iese la atac. Ministrul de externe, Cristian Diaconescu, a declarat la postul public de radio că nu este european comportamentul guvernului italian". Această frază a fost punctul de plecare pentru o mare parte dintre comentariile pe care cititorii le-au făcut pe forumul dedicat articolului în cauză. Ei susțin că ministrul român are dreptate, că Guvernul Berlusconi, dar și parte a presei exagerează și că nu trebuie judecați toți românii din pricina unor infractori. Totodata, nu lipsesc luările de poziție agresive ale celor care se întreabă în ce calitate ministrul Diaconescu își permite să vorbească despre comportamentul european, în condițiile în care România nu este capabilă să pună capăt invaziei violatorilor și a criminalilor care din această țară ajung în Europa.

Acestui subiect i s-a acordat spațiu și în principalele jurnale de știri ale televiziunilor RAI și MEDIASET. De asemenea, a fost prezentat de către agențiile de presa ANSA și AGI, de site-ul dedicat imigranților Stranieri în Italia, dar și de cotidianul de dreapta Il Giornale, cotidian ce face parte din trustul deă al lui Berlusconi și care a dus o adevarată campanie împotriva românilor.

Ambasada României la Roma a solicitat recent autorităților italiene să ia măsuri pentru protejarea românilor aflați în Peninsulă. Prin intermediul unor scrisori trimise prefecților și primarilor din zonele unde s-au înregistrat agresiuni asupra românilor, MAE a cerut măsuri de protejare a comunității românești și de prevenire a situațiilor conflictuale. Separat, au avut loc discuții cu șeful comandamentului de carabinieri al provinciei Roma.

"Din păcate, nu cred că suntem în momentul în care putem spune că lucrurile se vor schimba dramatic în Italia, pentru că acolo există o anumită atitudine la nivelul clasei politice, la nivelul guvernului, pe care eu nu pot să mi-o explic" ministrul Cristian Diaconescu. "Vreau să spun foarte clar că incidentele ce se produc în întreaga Europă în legatură cu o serie de cetățeni din diverse state sunt în egală măsură regretabile și absolut necesar a fi sancționate imediat și cu proporționalitatea pedepsei așa cum justiția o hotărăște, dar, totodată, mi se par regretabile atitudinile, inclusiv de la nivel guvernamental, mai ales ale autorităților de la Roma, prin care, printr-o retorică extrem de agresivă și extrem de provocatoare, practic, se incită la xenofobie. Vreau să vă spun foarte clar că acest comportament nu este un comportament european", a subliniat șeful diplomației române.

Recent, ministru Diaconescu explica și la TVR1 că există o diferență de abordare politica între Italia și Spania în privința atitudinii față de români. "Există o diferență clară de abordare politică de la cel mai înalt nivel între Spania și Italia. Chiar și Spania a criticat – Maria de la Vega, care acum e vice-prim-ministru spaniol, a criticat atitudinea Guvernului de la Roma, atunci când, față de români, prin surse media, s-a adoptat atitudinea absolut inacceptabila într-un stat democratic, repet, separând ceea ce au făcut acei oameni față de ceea ce înseamnă protejarea unor valori".

Parlamentarul italian Luca Volonté, liderul grupului Popular European din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, spune, într-un interviu acordat sâmbătă, la Veneția, „Evenimentului zilei”, (la conferința „Șanse egale pentru o Europă unită”, organizată de Asociația Social-Culturală Româno-Italiană „Europa”, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică) că românii au început să conteze pentru politicienii italieni. Și că imaginile cu moartea de la metrou a Maricicăi Hăhăianu au schimbat profund felul în care este privită comunitatea azi. Din păcate, comunitatea română, care poate reprezenta o oportunitate pentru Italia, este considerată de marea parte a mass-media și de o parte din clasa politică italiană drept o problemă. Ceea ce pot face oamenii politici italieni este să se uite cu atenție la fapte, să valorifice acest peste un milion de persoane care vin din România și să-i integreze. Comunitatea românească poate deveni o șansă pentru ca Italia să se dezvolte.

Atitudinea italienilor față de români este alta față de cea pe care o aveau acum câțiva ani, după cazul Mailat. Șocul produs de imaginile cu un delincvent italian care o omoară pe femeia aceea din România a schimbat profund sentimentele pe care le aveau italienii față de români. Infracționalitatea printre români, care nu este reprezentativă, de care se folosesc anumiți politicieni este o abordare absolut falsă. În Italia, numărul delincvenților români este mai mic decât cel al delincvenților italieni. 

Telejurnalele, mass-media au dezvăluit imediat cazul Hăhăianu. Apoi, imaginile acelea de pe camerele de supraveghere de la metroul din Roma au avut un efect maxim. Pentru că toți italienii au putut vedea cum un italian a lovit și a ucis fără motiv o biată femeie. A contat însă mult să vezi cum un tânăr italian, fără vreun motiv, omoară o femeie din România. A șocat toată țara. Imaginile acelea filmate la metrou sunt cele care vor rămâne în capul italienilor.

Sunt forțe politice care amestecă romii-românii-delincvenții pentru a îngrijora cetățenii. Pentru unele părți politice, nu se fac astfel de diferențe, de etnie.. În multe regiuni comunitatea românilor reprezintă o oportunitate de îmbogățire. Pentru alții e o mare problemă. Românii sunt printre puținele comunități venite în Italia care au aceleași valori religioase, umane, de familie apropiate de cele ale italienilor.

Bibliografie

1. Lipera Luca, Disabili per chiedere la carita: la tratta dei nuovi schiavi, “Il Messaggero”, 9 mai 2008.

2. Panarella Elena, Sbandati ed elemosina, rissa per i posti d’oro, “Il Messaggero”, 10 mai 2008 (ziarul de Roma).

3. Raportul Ministrului de Interne al Italiei asupra activității desfășurate și asupra rezultatelor obținute de Direcția de Investigații Antimafi a. D.I.A. Semestrul 2, 2008, http://www.interno.it/dip_ps/dia/pagine/semestrali.htm.

4. Raportul DIA

5. Studiu Sociologic realizat de Metro Media Transilvania, 2007

6. http://www.9am.ro

7. http://www.adevarul.ro

8. http://www.adevarul.it

9. http://altmarius.weblog.ro

10. http://www.antena3.ro

11. http://astra.iasi.roedu.net

12. http://blog.nouadreapta.org

13. http://www.comune.torino.it

14. http://www.culturaromena.it

15. http://economie.hotnews.ro

16. http://www.epochtimes-romania.com

17. http://www.evz.ro

18. http://www.hotnews.ro

19. http://www1.jurnalul.ro

20. http://www.mareaunire.com

21. http://www.newspad.ro

22. http://old.mae.ro

23. http://piazzaitalia.ro

24. http://www.rgnpress.ro

25. http://www.romanialibera.ro

26. http://www.rostiri.it

27. http://www.stranieriinitalia.it

28. http://www.timpul.md

29. http://www.ziare.com

30. http://www.ziaruldeiasi.ro