REFERAT LA DISCIPLINA: INTELIGENȚĂ ARTIFICIALĂ TEMA: INTELIGENȚ A ARTIFICIALĂ Intocmit de, Profesor coordonator, Harapcea Teofil Dzitac Ioan 2 Într-o… [617442]

1
Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad
Facultatea de Științe Exacte
Specializarea Informatică
Anul III

REFERAT LA DISCIPLINA: INTELIGENȚĂ
ARTIFICIALĂ

TEMA:

INTELIGENȚ A ARTIFICIALĂ

Intocmit de, Profesor coordonator,
Harapcea Teofil Dzitac Ioan

2

Într-o lume în continuă mișcare, în plină epocă a vitezei și a inovațiilor,
dezvoltarea inteligenței artificiale vine ca o consecință normală, de dorit, deși
uneori neînșeleasă de marea majoritatea a oamenilor.
Inteligența artificială este o știință inovatoare, bazată pe construirea de
mașini inteligente și programe pentru calculatoare. Această știință presupune
utilizarea unor mecanisme de către calculatoare, cărora le sunt date sarcini de
îndeplinit , obținând performanțe foarte bune. Cercetătorii în domeniul inteligenței
artificiale își propun să găsească soluții la probleme complexe proprii inteligenței
umane cu ajutorul programelor de computer sau a mașinilor automate.
În general, inteligența artificială este considerată o ramură a Informaticii,
Tehnologiei Informa ției sau a Știin ței calculatoarelor, această având legături
puternice cu alte știinte, ca matematica , psihologia , medicina, g noseologia ,
biologia, f ilozofia și multe altele. Progresul acestei științe vine din capacitatea de
a îmbina informații din aceste domenii și științe. Crearea și cercetarea inteligen ței
artificiale s-au desfășurat inițial pe terenul psihologiei, accentuându -se inteligen ța
lingvistică ( testul Turing ). În cadrul acestui test, are loc o conversa ție în limbaj
uman cu un computer programat special pentru această ocazie. Un juriu uman
poartă o conversație cu acest computer, dar și c u un om, prin câte un canal text
fără posibilitatea de a se vedea dacă interlocutor ul 1 este mașina, interlocutor ul 2
este omul și invers . În cazul în care nu se poate face distincția, atunci inteligen ța
artificială a trecut testul. Astfel, Turing a dat o defini ție implicită a inteligen ței
artificiale , evitând argumentele filozofice și rigorile unei defini ții formale. El a
prezis în anul 1950 că până în anul 2000 vor exista calculatoare cu 109 bytes
(1GB) de memorie care vor putea să treacă testul în 30% din juriile umane în cinci
minute. Tehnologia chiar a depășit previziunile lui Turing, dar inteligența
artificială mai are încă multe de dezvoltat pe viitor.

3
Termenul tehnic de Inteligența artificială este de proveni eță din limba
engleză: Artificial Intelligence, prescurtat AI, care înseamnă un domeniu de
cercetare în cadrul informaticii.
John McCarthy în 1955 a formulat definiția : “o mașină care se comportă
într-un mod care ar putea fi considerat inteligent ă, dacă ar fi vorba de un om”.
Inteligența artificială are ca trăsătură definitorie faptul că sistemul ei este capabil
să învețe, cu s au chiar fără ajutoare din exterior , îmbunătăți ndu-se permanent.
John Searle face o diferențiere în anul 1980, împărțind inteligența artificială în
inteligență ar tificială puternică și inteligență artificială slabă . Prin cea puternică
se înțelege o inteligență bazată în mod obișnuit pe un co mputer, care chiar poate
gândi și este conștient ă de sine. Cea de -a doua este o inteligență artificială care nu
pretinde că poate gândi, fiind capabilă să rezolve o anumită clasă de probleme
într-un mod mai mult sau mai puțin inteligent , cu ajutorul unui set de reguli. Cum
stimulările inteligenței se bazează pe reguli și algoritmi obișnuiți, există un
progres scăzut în crearea unei inteligențe artificiale puternice, existând un progres
doar în domeniul inteligenței slabe , cum ar fi în ca zul recunoașterii verbale și a
scrisului, la traducerea automată dintr -o limbă în alta sau la jocul de șah .
Inteligența artificială nu presupune neapărat simularea inteligenței umane.
Putem învăța cum să construim computere care să rezolve probleme prin simpla
observare a altor oameni sau prin propriile metode. Cele mai multe lucrări în
inteligența artificială implică studierea problemelor pe care lumea înc onjurătoare
le prezintă raportat e la inteligență, mai repede decât studierea oamenilor sau a
animalelor, folosind metode neobservabile la oameni și care se folosesc de calcule
care depășesc capacitatea acestora de realizare.
Legea lui Moore , care presupune că numărul de tranzistori pe un circuit
integrat se va dubla la fiecare optisprezece luni, prin urmare și puterea de calcul,
s-a îndeplinit pentru ultimii treizeci de ani bine, fii nd valabilă pentru încă
aproximativ zece ani. Aceasta stă la baza noilor previziuni și teorii ale experților.

4
Existau așteptări ca numărul tranzistorilor să continue dublarea odată la doi ani,
dar s -a înregistrat o încetinire pe la sfârșitul anului 2013, acesta urmând să se
dubleze odată la trei ani .
Se pune speranța în noile tehnologii, cum ar fi tehnologia cuantică, optică,
holografică, crezând că acestea vor permite me nținerea creșterii exponențiale. Se
așteaptă ca în maximum douăzeci de ani puterea de procesare a computerelor să
o depășească pe ce a a oamenilor . Această ipoteză a fost susținută de Vernor Vinge
și de expert ul Ray Kurzweil cu legea întoarcerilor accelerate , devenită celebră .
Vernor Steffen Vinge, profesor universitar de matematică și informatică în Statele
Unite vorbește despre evolu ția exponenția lă a tehnologiei pe ste niște limite cărora
nu le putem bănui consecințele. Raymond Ray Kurzwell, inventator și vizionar
din America, este recunoscut de Bill Gates ca un important expert în intelingența
artificială. Acesta a pus bazele domeniu lui recunoașterii caracterelor optice, a
vocii, al sintezei text -vorbire, al keyboard -urilor electronice.
În zilele noastre , inteligența artificială funcționează după un model de
aplicare a unor tehnici de programare exacte, ca ingineria cunoașterii, algoritmie
genetică, rețea de neuroni, că utari euristice și programe de î nvățare prin statistică,
prin rezolvarea problemelor practice, manifestându -se ca un calcul avansat.
Astfel, prin crearea acestor programe de lucru, inteligența preia unele sarcini
umane din cadrul fabricilor, transportului, din educație, piața financiară,
arhitecturi de tip smart buildings și aparatura electrocasnică.
Activitatea desfășurată de computere trebuie să aibă la bază inteligența
umană și procesele de gândire ale oamenilor pentru realizarea sarcinilor,
depășind u-le apoi pe aceast ea.
Atunci când rezultatul final este cel urmărit în desfășurarea unor astfel de
activități, se pot testa viteza și stocarea pe computer, lăsându -se deoparte acele
zone ale gândirii omului specifice acestuia, cum ar fi intuiția, care nu este ușor de
reprodus, fiind imprevizibilă.

5

Pornind de la concentrarea doar pe rezultate, o echipa inovatoare de la IBM
a realizat în 1997 un program numit Deep Blue, reprezentat de un joc de șah care
se axa pe numărul cât mai mare de mișcări în joc, devenind astfel un atuu
imbatabil în fața chiar a unui ca mpion mondial ca Gary Kasparov. Astfel, se avea
în vedere nu reproducerea gândurilor umane, ci un rezultat final superior, câștigul.
Au existat și încă există dezbateri cu privire la categoriile de activități
încadrate în inteligența artificială, excluzându -se astfel aplicațiile normale de
calculator. Unii ar putea argumenta că orice program care poate realiza o funcție
în mod normal, de către o persoană, cuprinde toate programele de pe computer.
Și oamenii de știință ezită în delimitarea clară a componentelor categoriei
inteligență artificială, deoarece din momentul ce aplicațiile sunt stăpânite, ies
automat din această categorie. Argumente de acest gen au fo st aduse și în cazul
Deep Blue, afirmându -se că acest program iese din zona inteligenței artificiale,
deoarece folosește standardul de programare și tehnica de preluare paralelă, care
nu imită gândurile oamenilor, ci finalizează o activitate umană, necompl etând -o
totuși la același nivel cum ar face o persoană, cu intuiție, logică, sentimente.
La începuturile dezvoltării inteligenței a rtificiale, cercetătorii au rea lizat
activități care imitau pe pași gândirea oamenilor pentru rezolvarea unor sarcini ca
puzzleuri sau deducții logice, însă pe măsură ce timpul a trecut, începând cu anii

6
1980 -1990 , algoritmii aveau deja dezvoltate niște metode eficiente pentru a se
descurca bine pornind de la infomații complete imparțial sau fără o siguranță
totală î n domeniul s tatisticii sau al economiei.
În cazul unor situații cu o dificultate mai mare, mulți dintre acești algoritmi
au nevoie de o putere foarte mare de calcul, depășind astfel limita maximă de
memorie sau de timp necesare calculării. Ținând cont de acestea, est e prioritară
găsirea unui algoritm eficient atunci când se realizează programe în cadrul
inteligenței artificiale. Acum se folosește o evaluare rapidă și intuitivă a situațiilor
în rezolvarea problemelor, în detrimentul deducțiilor conștiente, făcute pas c u pas
înainte de progresul inteligenței artificiale. Aceste cercetări au studiat posibilitatea
de a stimula structurile din creierul oamenilor și animalelor , în cadrul domeniului
rețelelor neuronale.
În cadrul inteligenței artificiale există niște condiții esențiale în rezolvarea
problemelor de către computere, cum ar fi o reprezentare bună și o inginerie pe
măsură a acestora, o cunoaștere detaliată a lumii care se dorește reprodusă: unele
obiecte, o proprietate , relațiile dintre acestea, o situație, un eve niment, cauză și
efect, cu alte cuvinte ontologia. Cum lucrurile deținute de oameni ca informație
au ca sursă presupunerile, cunoscutul autor, John McCarthy a subliniat o problemă
în anul 1969 , care avea ca argument faptul că existau un număr foarte mare d e
excepții pentru regulile generale schițate de cercetători. Relativitatea abstractă
afirma că aproape nimic nu era doar fals sau doar adevărat, prin faptul că o
persoană normală are un număr imens de cunoștințe generale despre lume care se
va trans pune în tr-o bază de date astrono mică pentru care sunt necesare un număr
imens de procedee ontologice complicate, introduse manual, câte un concept pe
rând.
Există anumite procese mentale cum ar fi intuiția și tendința de a se proteja
a omului care nu pot fi repre zentate verbal de oameni sau argumentate în scris,
deoarece sunt non -conștiente și sub -simbolice. Acestea sunt specifice creierului

7
uman care ajută la activități zilnice și situații în care trebuie făcute alegeri ca de
exemplu, o mutare cheie la un joc de șah sau recunoașterea unui critic de artă a
unui fals.
Teoria învățării computaționale este dezvoltată ca ramură a științei teoretice
a computerelor, constând în analizarea matematică a învățării bazată pe algoritmi
și a performanței lor. În programarea i nteligenței artificiale se urmăresc stabilirea
unor țeluri și a modalităților de a le atinge, vizualizând viitorul, impactul
acțiunilor sale asupra lumii și dezvoltarea capacității de a alege utilizând la maxim
de potențial aceasta posibilitate. Planificân d rezolvarea problemei, se poate pleca
de la presupunerea că metoda aleasă este singura care poate aduce rezolvarea, dar
în cazul în care după contactul cu lumea, prezicerea efectelor acțiunilor s ale nu a
fost de acuratețe mare , planul va trebui schimbat î n funcție de cum este necesar.
O altă caracteristică de mare importanță în ceea ce privește inteligența
artificială este capacitatea acesteia de a învăța, fie supravegheată, fie
nesupravegheată. Când este vorba despre cea nesupravegheată, agentul inteligent
va descoperi tipare într -o serie de inputuri, iar când vorbim de cea supravegheată
se produce o clasificare, dar și reversul acesteia bazându -se pe exemple concrete
de la care se dezvoltă funcția ajutătoare. Învățarea mai are și o altă formă și anume,
prin întărire, când există o reco mpensă pentru un răspuns corect și o penalizare
pentru cele greșite, sintetizată în teoria deciziilor, prin intermediul unui concept
ca utilitatea.
Pe măsură ce cercetările au avansat, s -a conturat speranța ca prin revoluția
procesării limbajului natural c are permite unui computer să citească și îl ajută să
înțeleagă limbajul vorbit de om, sistemul va ajunge destul de puternic să poată
învăța pe cont propriu, accesând Internetul. Astfel de sarcini au serviciile de
indexare a informației și cele de traduceri computerizate.
Un alt domeniu foarte apropiat de inteligența artificială este cel al roboticii,
deoarece roboții se folosesc de caracteristicile potrivite pentru a naviga și să

8
manipuleze obiecte, rezolvând probleme care au legătură cu localizarea,
carto grafierea și cum să plănuiască mișcările și traseul. Pentru deducerea
aspectelor lumii și integrarea lor în cadrul inteligenței artificiale s -au folosit
percepțiile artificiale, prin inputu l dat de cameră , microfon, sonor. Cu toate
acestea, mai există unel e neajunsuri în materie de recunoaștere a fețelor, a vocii
sau a unor obiecte.
Cu toate că s -au obținut progrese uimitoare în domeniul inteligenței
artificiale, încă sunt multe lucruri care necesită îmbunătățire, inovare, progres.
Cercetarea și găsirea un or caracteristici care să aducă inteligența artificială mai
aproape de comportamentul specific uman rămâne o dorință a specialiștilor de
pretutindeni în acest domeniu.
La ora actuală există limite în ceea ce privește intenția acestor computere,
conștiința de sine, abilitatea de raționament sau capacitatea de a avea relații .
Aceste caracteristici sunt atribuite ș i exploatate doar în fi cțiune și în operele
fantastice prin intermediul unor personaje de film integral mecanice, parțial
mecanice sau complet biol ogice cum sunt roboții, cyborg ii, androizii. Această
tendință a luat naștere începând cu anii 50 , când computerele inteligente au fost
caracterizate din ce în ce mai mult drept antropomorfe. Unul dintre clasicele filme
de acest gen este seria Star W ars ( a nul 1977).
Interesul pentru inteligența artificială a fost pus în valoare și în lucrările lui
Isaac Asimov cum ar fi I, Robot din 1950, și ale altor producători și autori de mai
târziu (Ridley Scott, Stephen Spielberg), unde se urmărește întrebarea cum vor
putea fi deosebiți roboții cu aspect uman, mașini realizate din piese mecanice și
biologice, de ființele umane. Aceste viziuni sunt portretizate prin povești
moralizatoare sau de dorința de împlinire.
Cu siguranță vor apărea multe inovații în do meniu int eligenței artificiale în
viitorul apropiat, care ne vor uimi și ne vor schimba viața radical în multe domenii
ale existenței umane, începând cu viața particular ă până la locurile de muncă și d e

9
relaxare. Nu ne rămâne decât să fim receptivi, cu mintea deschisă la nou și să
înșelegem că trăim într -un secol al vitezei la care trebuie sa ne adaptăm pe măsură
ce apar noi dez voltări și modalități mai rapide și mai corecte de a face lucruri și
activități zilnice.
Inovațiile roboților din medicină au avut un impact enorm asupra rapidității
de efectuare a operațiilor , ducând rezolvarea problemelor medicale dincolo de
limite bănuite la început de drum. Arhitectura construcțiilor, clădiri construite
foarte rapid, roboți perfecționați în domenii cum este cel al cu rățeniei, fabricilor,
sunt toate beneficii ale muncii cercetătorilor din domeniul informaticii, care au
lucrat neoprit din dorința de a crea ajutoare potrivite vieții oamenilor de
pretutindeni.

10
Bibliografie:

Ioan Dzițac, Inteligență Artificială, Aurel Vlaicu, 2008
Isaac Asimov, ”I, Robot”, New York, 1950
http://www.uav.ro/files/exacte/cursuri/Inteligenta_artificiala_Dzitac.pdf
http://www.catia.ro/articole/ai/ai.htm l