Referat general J.M.B. nr. 2 – 2017 [628847]

Referat general J.M.B. nr. 2 – 2017

20 Limitele Și Eficacitatea Terapiei Ocupa Ționale în Sindromul de
Tunel Carpian

Limits and Effectiveness of Occupational Therapy in Carpal
Tunel Syndrome

Simona Vetu1; Mariana Constantinovici1,2; Adriana Sarah Nica1,2
1Institutul Na țional de Medicină Fizică și Balneoclimatologie, București
2Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București
Autor corespondent : Mariana Constantinovici , e-mail: [anonimizat]

Abstract:
Carpal tunnel syndrome (CTS) is the most common entrapment neuropathy of upper limb, affecting
motor, sensory and vegetative fibers of the median nerve in the carpal tunnel . This article attempts to
highlight the limits and effectiveness of occupational therapy in this pathology . Physiothera py and
occupational therapy both play essential roles in hand the rapy including rehabilitation in carpal tunnel
syndrome . Their role in rehabilitation program is to identify and evaluate the patient’s impairment and
disability according to ICF and to improve the patient’s ability to perform independent ly daily activities.
Also, the disability induced by median nerve injury in CTS has a major impact on pa tient’s functioning and
quality of lif e. Rehabilitation program for CTS may be limited by pain, recurrence of symptoms, adhesions,
anxiety, etc. T his paper ’s aim is to present the role and the place of occupational therapy for CTS,
emphasizing clinical and functional evaluation and some specific rehabilitation procedures .
Key-words: Carpal Tunnel Syndrome, Hand therapy, Occupational Therapy

Introducere
Sindromul de tunel carpian este cea mai
frecvent ă neuropati e periferică întâlnită la
nivelul membrului superior . Se poate dezvolta
rapid , ca o complica ție posttraumatic ă neglijat ă
în evalu ările ini țiale, sau progresiv , atât în
context profesional , dar și casnic. Prin
compresia nervului median î n tunelul carpian
sunt afectate atât funcți a motorie , cât și cea
senzitivă și secundar sunt afectate ș i fibrele
vegetative . Inițial , se menționează apariția
demielinizării , urmată de degenerare axonală.
Primele fibre afectate vor fi cele senzoriale ,
urmate de cele motorii, fibrele nervoase vege –
tative fiind afectate în cazurile severe [9, 15].

Fiziopatologie
Sindromul de tunel carpian este datorat
presiunii mari la nivel local , dezvoltând
obstrucția venoasă și edem local , urmate de
ischemia ner vului .
Schimb urile tisulare sunt dependente de
poziția distală a membrului superior (procliv/
andecliv) , de activitatea musculară și celelalte
manifestări fiziopatologice, cum ar fi prezența
unei reacții inflamatorii sistemice sau a unor
leziuni post -traumatice. A stfel, fluidul în
țesut uri este redistrib uit în timpul nopții în ciuda faptului că nu există o pompă musculară act ivă,
și, atât solicita rea și presiunea intraneurală , cât
și circulația periferică sunt diminuate în poziția
de flexie a pumnului în timpul somnului . [19].

Epidemiologie
Incidența sindromului de canal carpian
este de 1 -3/1.000 persoane/ an; prevalența este
de 50 cazuri/1 .000 persoane raportat la
populația general ă [15].
În Marea Britanie , sindromul de canal
carpian are o prevalen ță de 70 -160/1.000 de
locuitori, în Țările de J os este de aproximativ
2,5 cazuri la 1000 de locuitori , în timp ce în
țările în curs de dezvolta re este o raritate. [15]
Sindromul de canal carpian apare mult
mai des la femei, rata fiind de 3 -10 : 1, iar vârsta
la care apare foarte des este 45 -60 de ani. Doar
10% din pacienți su nt mai tiner i de 31 de ani
[5,15].
Premizele evaluării funcționale au la bază
secven țele din Clasificarea Internațională a
Funcționării, Dizabilității și Sănătății (CIF ).
Evaluarea organică și funcționa lă a structurilor
somatice la nivelul membrului superior și
corela ția cu gradul de independență funcțională
la nivelul complexului mână – deget e modifică
înțelegere a diagnosticării clinice și impune

Referat general J.M.B. nr. 2 – 2017

21 extensi a importan ței aspectelor disfunc ționale în
viața personală, socială, profesională . Astfel,
prin CIF se susțin e evalu area funcționalit ății
legat de activități și participare . Condițiile
acestea obligă la îmbunătățirea obiectivelor
funcționale de manualitate, dexteritate , punând
în prim plan terapeutic activitatea fizică și
participarea personală prin implicarea
membrului superior.
Clasificarea internațională funcțion ală
prezintă coduri specifice și categorii de evaluare
legate de structuri, funcții , activități și
participare . Se referă la categoriile diver se de
dizabilități și cuprinde clasificarea funcționări i
și dizabilității individului. Scopul acestei
clasificări este de a stabili un limbaj comun
pentru descrierea stării de sănătate și stările
asociate acesteia, de a asigura o bază științifică,
realiz area de comparații ale datelor și asigur area
unei schem e de cod ificare. [24 ]
Membrul superior este implicat în
realizarea activităților zilnice cotidiene (Activity
Daily Living) și reprezintă instrumentul prin
care se obțin și se finalizează diferite activități
cu caracter social și activități profesionale.
Afectarea unor zone de la nivelul membrului
superior sau a l membrului superior în unitatea
sa funcțională , poate duc e la disfuncții și
dizabilități , care se vor manifesta prin limitarea
sau lipsa forței musculare (pareză /paralizii) ,
afectarea mobilității și/sau a sensibilității.
Terapeutul ocupațional are rolul de a evalua
statusul funcțional al pacientului , pentru a
determina deficiențele care contribuie la
dizabilitate , în vederea stabilirii obiectivelor
terapeutice specifice și a completă rii
program ului funcțional de recuperare. Pacientul
va fi monitorizat de echipa de recuperare de -a
lungul tratamentului, fiind evalu at în dina mică,
la început și pe parcursul tratamentului.[ 14]
În terapia ocupațională , se vor face
următoarele evaluări :
– forța musculară va fi evaluată prin
bilanțul muscular , în care se va folosi scala
numerică adoptată de National Foundation for
Infantile Paralysis , având cotaț iile de la 0 la 5.
Valoarea ,,z ero” – 0 reprezintă paralizia
completă a mușchiului (muș chiul este flasc), iar
valoarea ,, cinci ” – 5 arată gradul maxim de
normalitate pentru tonusul , for ța și rezistenț a
unui mușchi . Pentru sindromul de canal carpian
se va evalua forța musculară pentru mușchiul flexor lung al policelui, mușchiul opozant al
policelui, flexorul pr ofund al degetelor doi și
trei, scurtul abductor al policelui, dar și mușchii
rotund și pătrat pronator , care sunt inervați de
nervul median;
– forța musculară poate fi evaluată și
global, cu ajutorul dinamom etrului Jamar –
pentru pensa de forță și cu dinamometrul pinch –
pentru mișcarea policel ui;
– mobilitatea se evaluează clinic prin
bilanțul funcțional articular , care se realizeaz ă cu
ajutorul goniometrului , măsur ând amplitu dinea
mișcărilor posibile ( normale sau patolo gice)
plecând de la poziții specifice de referință ;
– se va ține cont și de mișcările policelui,
acesta având un rol esențial în realizarea
penselor, mișcările lui fiind evaluate prin testul
de determinare a amplitudinii opoziției;
– durerea va fi evaluată prin scala VAS
(Scala Analog Vizuală) sau scala (NRS) Analog
Numerică , cotată de la zero (absenț a durerii ) la
valoarea „zece” (du rerea maximă , hiperalgică );
– sensibilitatea se testează cu ajutorul
monofila mentelor Semmes Weinstein ,
înregistrâ ndu-se modific ările de sensibilitate
tactil ă superficial ă și profund ă;
– evaluarea activităților zi lnice , efectuat ă
cu ajutorul chestionarului Dash sau QuickDash
va evidenția aspecte legate de funcționalitate dar
și simptomatologi a.

În sindromul de canal carpian, prin
evaluarea clinico -funcțională se pot identifica
următoarele elemente clinico -funcționale :
1. Durere de tip neurogen , pacientul
prezentâ nd disestezii, parestezii pe fața ventrală
a mâinii și degetelor .
2. Parestezii izolate, caracterizate prin
senzație de furnicături sau amorțeli la nivel ul
policelui, indexului și degetului mijlociu. Aceste
simptome sunt asociate cu diferite activități si se
ameliorează prin mobiliz area mâinii. Paresteziile
se agravează în timpul nopții, semn specific de
suferință severă î n sindromul de canal carpian , cu
reacție inflamatorie important ă.
3. Scăderea forței musculare – pacientul
acuză scăderea forței musculare, în special la
pensa care utilizează policele, fiind o pensă de
precizie ; poate menț iona faptul că „scapă foarte
des obiectele din mână ”.
4. Simptome vegetative pot apare pe
fundalul senzaț iei de mână tumefiată,

Referat general J.M.B. nr. 2 – 2017

22 edemațiată , cu sau fără modificăr i de
temperatură (dezvoltarea sindromul ui dureros
regional complex) . În cazuri rare, pacientul
acuză hipersudorație și echipa de recuperare
constată diferență de culoare a tegumentului
(eritroz ă, paloare) sau sensibilitate la
temperatură, de obicei pentru rece. [8, 15]
5. Somnul este afectat de durerea
nocturnă , pacientul poate fi trezit în timpul
nopții , durere a agravâ ndu-se prin poziția
prelungită de flexie a pumnului , cu modifică ri
de tip ischemic .
6. Status ul psihic trebuie evaluat la toți
pacienț ii cu sindrom de tunel carpian, ținând
cont de evolu ția spre cronicizare, de diferitele
aspecte disfunc ționale care pot duce la o
dizabilitate important ă. Pe acest fundal exist ă
riscul și tendin ța dezvolt ării sau accentu ării de
anxietate, depresie și alte manifestări psiho –
comportamentale .

Terapia ocupațională în sindromul de
canal carpian
Terapia ocupațională încurajează și
sprijină performanțele profesionale, obiectivul
ei principal fiind evaluarea abilităților și
nevoilor pacientului, în funcție de acestea fiind
structurat programul terapeutic. Metodele de
intervenție ale terapiei ocupați onale sunt bazate
pe activități din diferite meserii sau din
activitățile zilnice [10].
Obiectivele terapiei ocupaționale în
sindromul de canal carpian sunt: prevenirea
retracturilor mușchilor flexori , stabilizarea sau
refacerea abilităților dependente de nervul
median , adaptarea sau compensarea unor
activităț i când interesarea nervului median este
sever ă (paralizie de nerv median) și se asociaz ă și
dispozitive de tip ortez ă, menținerea abilităților
curente , fără sau cu ortez ă specific adapta tă.
Obiectivele pe termen lung trebuie să reflecte o
schimba re în performanța meseriei . [10]
Programul de terapie ocupațională
continuă programul d e kinetoterapie . Prin
programul de kinetoterapie se inițiază și se
întreține mobilitatea, activitat ea în diverse tipuri
de solicit ări și participarea (CIF). Contextul de
kinetoterapie dezvolt ă programe specifice
pentru mobilizarea articula țiilor radiocarpiene,
metacarpofalangiene și interfalangiene proximal
și distal, programe specifice pentru refacerea
muscu laturii extrinseci și intrinseci la nivel distal pentru membrul superior, programe de
kineto local, segmentar și de lan ț cinematic.
Programul de terapie ocupațională va continua
creșterea forței, creșterea ROM, creșterea
anduranței și toleranței, creșterea coordonării și
abilitățilo r fizice , stimul ând și perfec ționând
solicit ările în contextul unor activit ăți bine
definite și motivate pentru fiecare pacient . [12]
În timpul programului funcțional de
recuperare al sindromul ui de canal carpian
terapia ocupațio nală poate fi limitată , iar
pacientul poate să nu obțină rezultate favorabile
sau poate renunța. Aceste limite sunt :
– limitele anatomo –fiziologice în care
pacientul poate prezenta diferite complicații ale
sindromului de canal carpian ce pot limita
programul terapeutic: retractura mușchiului
flexor profund , inervat de nervul median, apa riția
durerii p ericicatricial, la baza eminențelor tenară
și hipotenară , recurența simptomelor , aderențe la
nivelul cicatricei , cu înglobarea țesuturilor
anatomice , pierderea elasticit ății țesuturilor și
dezvoltarea unei m âini rigide, retrac ția
tendoanelor, adoptarea unor pozi ții vicioase ;
– limitele psiho -comportamentale ,
pacientul dezvolt ând anxietate /depresie datorită
percepției pe care o are despre cons trângerea
dată de sindromul de canal carpian și
imposibilitatea unei independen țe somatice
necesar ă multor activit ăți, starea de nemul –
țumire și de ne încredere, fie datorită evolu ției
lente a recuper ării, fie atitudinii negativiste a
mediului, incluz ând și suportul familial ;
– reducerea sau dispari ția complian ței și a
interesului pentru desf ășurarea corectă a
programului de recuperare – pacientul consideră
că exercițiile nu sunt atractive , nu înțelege
eficacitatea și importanța programului terapeutic ,
nu se sizeaz ă rapid achizi țiile în plan func țional ;
– lipsa listei de priorit ăți în via ța
pacientului – poate s ă se eschiveze legat de lipa
de timp (îl poate face pe pacient să nu își
execute programul de recuperare) ;
– costul ridicat datorat adaptărilor
(procur area ortezelor specifice ). [12]
În acela și timp, trebuie analizat contextul
în care se desf ășoară programul de terapie
ocupa țional ă: infrastructura, echipamente le,
acurate țea evalu ării clinico -funcționale, respec –
tarea metodologiilor și a duratei de desf ășurare a
programului de terapie ocupa țională, evaluările
repetate, analiza toleranței ortezei ș i a

Referat general J.M.B. nr. 2 – 2017

23 programului de kinetoterapie asociat.
Orteza, conform Mosby′s Medical,
Nursing and Allied Health Dictionary , este un
„dispozitiv extern utilizat pentru a susține un
mușchi paralizat si a promova o mișcare
specifică sau a corecta o diformitate musculo –
scheletală; este un sistem de forțe cu rol de a
corecta, controla sau c ompensa o diformitate,
armonizând forțele sau stimulând forțele absente
din corp”. Terapeu tul ocupațional poate s ă
aplice pacientului orteze prefabricate sau s ă
proiecte ze și să confec ționeze orteze specifice,
adaptate în anumite situa ții patologice
complexe . Orteza trebuie să fie eficientă și
confortabil ă pentru pacientul care are nevoie o
perioad ă îndelungat ă de un asemenea suport sau
dispozitiv . [1, 6, 12]
Ortezarea este o secvență eficient ă a
programului de recuperare la pacienții cu
sindrom de canal carpia n, în stadiul precoce sau
forme medii evolutive, deoarece este
considerată o metodă eficientă, simplă și ușor de
aplicat și la domiciliu . [11]
Scopul ortezării este de a imo biliza
pumnul în poziție neutră și de a evita
mobilizarea excesivă în flexie și extensie a
pumnului , pozi ții ce pot crește presiunea în
interiorul canalului carpian. Ortezarea în poziția
neutră are rolul de a reduce presiunea în
interiorul tunelului și de a proteja și stimula
circulația sangvină, în special noaptea când
pumnul este ținut în poziție de flexie.
Într-un studiu privind eficacitatea
tratamentului conservato r pentru sindromul de
canal carpian, ortezarea a fost raportată ca fi ind
tratamentul adecvat pentru ameliorarea durerii
la pacienții a căror simptome se agravau in
timpul nop ții.[11]
Ortezele sunt indicate nocturn pacienților
pentru controlul simptomelor , mai ales când
sunt treziți repetat de paresteziile dureroase ;
aplicarea lor men ține pumnul în poziție neutră și
nu permite creșterea compresie i în timpul nopții.
Metoda are o eficiență de 35 – 80% în 2 – 3
săptămâni , iar efectele pot dura până la 6 luni. [17]
Testul Berger este un test de determinare a
excursiei mușchilor lombricali în tunelul
carpian , ducând la creșterea presiunii. Testul
constă în menținerea degetelor în flexie
comple tă (MCF, IFP, IFD), cu pumnul ținut în
poziție neutră , iar dacă simpto mele neurologice
se accentuează în 30 de secunde testul va fi considerat pozitiv.[13 ]
Numeroși chirurgi din America de Nord ,
pentru a evita complicațiile post chirurgicale , au
indicat ortezarea pumnului până la patru
săptămâni după intervenția de eliberare a canalului
carpian. M otivul principal are caracter preventiv,
respectiv prevenirea unor exacerb ări simptomatice
sau tulbur ări trofice și reac ții patologice a
țesuturilor operate: durere a post cicatricială
apăru tă pe eminența tenară (dispare după câteva
luni de la interven ția chirurgicală ), contracția
tendoanelor flexoare, obstrucția nervului median
în cicatrice și dehiscența plăgii. [3, 18]
Post-operator, ortezarea este indicată cu
pumnul de la poziția neutră la 15 ș extensie
posturând astfel tunelul carpian într -o poziție
deschi să, ce permite circulația maximă pe
nervul median. Această pozi ție previne totodată
compresia în timpul diferitelor activități,
contractura tendoanelor flexoare și reducerea
durerii pericicatricial e. [18]
Forma tunelului carpian se schimbă odată
cu postura pumnului. Pumnul în flexie scade
zona secțiunii transversale în regiunea
pisiformului și hamatului, în timp ce extensia
scade secțiunea zonei transversale la nivelul
pisiformului. Atunci când pumnul este extins ,
prin inserția tendonului palmar lung pe
aponevroza retinaculului este modificată forma
tunelului carpian , la care se adaugă și tensiunea
retinaculului.
Keir și Bach au ajuns la concluzia că
trebuie evitată flexia degetelor când pumnul și
degetele sunt în extensie. Aceștia au demonstrat
că excursia mușchi lor flexor profund și flexor
superficial al degete lor, în timpul extensiei intră
în tunelul carpian ș i provoacă crește rea presiunii
în tunel .
Din literatură se menționează că p resiunea
în interiorul tunelu lui a fost măsurată la 2,5 mm
Hg cu pumnul în poziție neutră, 31 mm Hg cu
pumnul în flexie și 30 mm Hg cu pumnul în
extensie maximă , la indivizii sănătoși.
S-a observat că schimbările de poziție a
pumnului de până la 20ș pot agrava simptomele
de compresie a nervului. De asemenea , ortezele
prefabricate cu inserții de bare metalice pot
agrava paresteziile și durerile , dacă pumnul este
în extensie extrem ă.
Ortezarea pumnului este indicat să se facă
cu o flexie de 2ș și o deviație ulnară de 3ș ,
pentru a scade p resiunea pe nervul media n. Este

Referat general J.M.B. nr. 2 – 2017

24 indicată o flexie de 20 -40ș a articulației
metacarpofalangiene atunci când incursiunea
lombricalilor sau testul pumnului este pozitiv.
Posturarea greșită în orteză poate crește
presiunea de la 30 mm Hg la 40 mm Hg [19].
Există clinicieni care recomandă
posturarea doar pe timpul nopții , iar alții
recomandă posturarea tot timpul, în timp ce alții
susțin utilizarea ortezelor nocturne doar pe
durate scurt e.
Pentru recomanda rea ortezei de repaos și
posturare în sindromul de c anal carpian , trebuie
să se ț ină cont de :
1. Poziția pumnului – Burke și colaboratorii
au demonstrat că presiunea în interiorul tunelului
carpian este mai mică când încheietura pumnului
este în poziție neutră sau mai specific cu pumnul
în 2ș flexie și 3ș deviere ulnară.
2. Poziția degetelor – s-a observat că
schimbarea poziției degetelor este impus ă
pentru controlul durerii. Acest lucru s -a observat
la pacienții cu lombricalii dezvoltați (casieri,
lucrători manua li), la pacienții vârst nici sau
anxioși , care încearcă să își îmbunătățească
simptomele prin flexia repetată a degetelor (ex.
apucatul compulsiv). Câteva studii au
demonstrat relația dintre mușchii lombricali și
canalul carpian. Când degetele sunt în exten sie,
originea mușchilor lombricali este distal de
canalul carpian , iar când degetele sunt flectate ,
mușchii lombricali sunt întinși în tunelul
carpian , crescând astfel presiunea în canal , prin
creșterea conținutului. Alte studii au demonstrat
că zona cu ce l mai mare grad de compresie și
presiune este zona cârligului hamatului, zonă
care devine și mai solicit ată prin mișcarea
lombricalilor . [4, 23]
3. Poziția policelui – în urma inflamării
articulației carpometacarpiene , mulți pacienți au
acuzat parestezii la nivelul pensei ”de prindere ”,
ca atunci când pacientul ține un ziar sau un
creion. S -a demonstrat că încărcarea mușchiului
flexor lung al policelui cu pumnul în flexie sau
extensie nu crește presiunea intracarpiană , dar
încărcarea mușchiului cu devia ție cubital ă crește
presiunea de două ori faț ă de cea de descărcare .
Manevrele neurodinamice sunt tehnici
de mobilizare neuronală , care au început să
prezinte un interes sporit în cadrul tratamentului
conservator din sindromul de canal carpian.
Aceste tehnici constau în excursiile nervului
median din timpul exercițiilor , care combină atât mișcările la nivel cervical, cât ș i de la
nivelul membrului superior (umăr, cot, antebraț,
pumn și degete ). Este știut că presiunea din
interiorul canalului carpian și edemul sunt
reduse de mișcările intermitente de flexie și
extensie ale pumnului și degetelor, acestea fiind
exerciții de alunecare a flexorilor și a nervului
median [ 4].
Efectul biomecanic al acestor manevre ar
restabili mobilizarea neuronală , prin combaterea
edemului și corectarea factorilor care favorizează
formarea de aderențe în canalul carpian. Efectele
neuromodulatoare din tehnicile de mobilizare
neuronală sunt : scăderea nocicepției nervului
median, re ducerea substanțelor algogenice și
proinflamatorii și mod ularea căilor dureroase
modificate anterior (reversibilitate) . Astfel, se
obține o ameliorare a sensibilit ății la nivel
periferic , dar și de integrare cortical ă, modularea
durerii, îmbunătățirea condițiilor trofice și
creșterea calităților elastice și a mobilit ății
țesuturilor moi din zona afectat ă [16].
Eficacitatea exercițiilor de alunecare
neuronală este încă o metod ă controversată [ 2,
7, 9, 14]. Exercițiile de alunecare sunt indicate
pentru ameliorare a durerii, reduc erea
simptomelor , dar și pentru scă derea incidenței
intervențiilor chirurgicale.
Terapia ocupațională este utilă pentru:
1. tratarea pacienților cu sindrom de canal
carpian , utilizâ nd ortezele at ât diurn, c ât și
nocturn și dezvolt ând un program mixt de
kinetoterapie , cu e xerciții de stre tching și
alunecare neuronală ;
2. recuperarea sindromului de canal carpian se
desfășoară sub supraveghere clinic ă, de
durat ă, continu ând și la domiciliu exerciț iile
de alunecare neurodinamic ă (componentă
esențială a programului) . [9, 20]
3. prevenirea sindromul ui de canal carpian în
cazul pacienților cu fractură distală de
radius , situaț ie care impune mobilizarea
blândă, progresiv ă și precoce . [4, 21, 22]
Întruc ât la nivel național există studii
sporadice privind rolul și locul terapiei
ocupaționale în cazul sindromulu i de canal
carpian, datele prezentului material vin s ă
motiveze și să argumenteze nu numai
semnifica ția terapiei ocupa ționale î ntr-un
context de patologie la nivelul membrului
superior, ci și importan ța întregului program de
recuperare, în care terapia ocupa țional ă este o

Referat general J.M.B. nr. 2 – 2017

25 secven ță terapeutic ă. Pentru a ob ține rezultate
notabile, se impune evaluarea pacientului cu
sindrom de canal carpian, identificarea limite lor
și a barierelor în desf ășurarea programului de
recuperare , pentru gestionarea lor și aplicare a
programului de terapie ocupa țional ă, ca parte
component ă a programului complex terapeutic.

Bibliografie:
[1] American Occupational Therapy Association.
(2014). Occupational therapy practice
framework: Domain and process (3rd ed.).
American Journal of Occup ational Therapy ,
68(Suppl. 1), S1 –S48.
[2] Ayhan C., Unal E., &Yakut Y. (2014). Core
stabilisation reduces compensatory movement
patterns in patients with injury to the arm: A
randomized controlled tri al. Clinical
Rehabilitation , 28, 36–47.
https:/doi.org/10.1177/0269215513492443
[PubMed]
[3] Bardia Amirla k, MD – Median Nerve
Entrapment Treatment and Management, 2016,
https://emedicine.medscape.com/article/124238
7-treatment#d12 [Medscape]
[4] Baker N. A., Moehling K. K., Rubinstein E. N.,
Wollstein R ., Gustafson N. P., &Baratz M.
(2012). The comparative effectiveness of
combined lumbrical muscle splints and
stretches on symptoms and function in carpal
tunnel syndrome. Archives of Physical
Medicine and Rehabilitation , 93, 1 –10.
[5] Bakhtiary A. H., Fatemi E., Emami M.,
&Malek M. (2013). Phonophoresis of
dexamethasone sodium phosphatemay manage
pain and symptoms of patients with carpal
tunnel syndrome. Clinical Journal of Pain , 29,
348–353.
[6] Becker S. J., Bot A. G., Curley S. E., Jupiter J.
B., & Ring D. (2 013). A prospective
randomized comparison of neoprene vs
thermoplasthand -based thumb spica splinting
for trapeziometacarpal arthrosis. Osteoarthritis
and Cartilage , 21, 668 –675.
[7] Calfee R., Chu J., Sorensen A., Martens E., &
Elfar J. (2015). What is the imp act of
comorbidities on self -rated hand function in
patients with symptomatic trapeziometacarpal
arthritis? Clinical Orthopaedics and Related
Research , 473, 3477 –3483.
[8] Constantinovici Gh. Mariana Isabela. Mana
disfunc țional ă posttraumatic ă și reumatismal ă –
Evaluare și Recuperare. Ed . Universitar ă Carol
Davila Bucure ști, pp 29 -33, 86 -93, 2017, ISBN:
978-973-708-973-1.
[9] Chammas M, Boretto J, Burmann LM, Ramos RM, dos Santos Neto FC, Silva JB – Sindrome
do tunel do Carpo – Parte I (anatomia,
fisiologia, etiol ogia e diagnostico). Rev Bras
Ortop . 2014; 49(5): 429-36
[10] Cynthia Cooper, MFA, MA, OTR/L, CHT, Lisa
Deshaies, OTR/L, CHT -Mosby′s Field Guide
to Occupational Therapy for Physical
Dysfunction, Ediția 9, Editura Elsevier, 2013,
1(2-7).
[11] Gulistan Halac, Saliha Demir, Hulya Yucel,
Elvin Niftaliyev, Gulsen Kocaman – Splinting
is effective for night – only symptomatic carpal
tunnel syndrome patients, J. Phys. Ther . Sci 27:
993-996, 2015
[12] Heidi McHugh Pendleton, PhD, OTR/L,
FAOTA, Winifred Schultz Krohn, PhD,
OTR/L, BCP, SWC, FAOTA – Pedretti′s
Occupational Therapy Practice Skills for
Physical Dysf unction, Ediția 7, 2013, 29(736 –
738) Therapeutic Occupations and Modalities
by Estelle B. Breines.
[13] Lewis KJ, Ross L, Coppieters MW, et al.
Education, night splinting and exercise versus
usual care on recovery and conversion to
surgery for people awaiting carpal tunnel
surgery: a protocol for a randomised controlled
trial. BMJ Open 2016;6:e012053.
doi:10.1136/bmjopen -2016 – 012053
[14] Maryam Farzad, Fereydoun Layeghi, Ali
Asgari , Seyed Ali Hosseini, Mehdi Rassafiani –
Evaluation of Non Diseased Specified outcome
Measures in Hand Injuries to Assess Activity
and Participation Based on ICF Content, J Hand
Microsurg , 2014, 6(1):27 -34
[15] Nigel L. Ashworth, MbChB, Msc, FRCPC –
Carpal Tunnel Syndrome, 2017.
https://emedicine.medscape.com/article/327330
-overview
[16] Ruth Ballestero – Perez, PhD, Gustavo Plaza
Manzano, PhD, Alicia Urraca – Gesto, Pt, Flor
Romo – Romo, PT, Maria de los Angeles Atin
– Arratibel, MD, Daniel Pecos – Martin, PhD,
Effectiveness of Nerve Gliding Exercises on
Carpal Tunnel Syndrome: A Systematic
Review, Journal of Manipulativ and
Physiological Therapeutics 2016,Vol 40, Nr 1.
[17] Saint -Lary O, Rébois A, Mediouni Z and
Descatha A (2015) Carpal tunnel syndrome:
primary care an d occupational factors. Front.
Med. 2:28. doi: 10.3389/fmed.2015.0002
[18] Shalimar A, Ms Orth, Nor -Hazla MH, MS Orth,
Arifaizad A , MS Orth, Jamari S, MS Orth –
Splinting after Carpal Tunnel Release : Does it
really Matter ?, Malaysian Orthopaedic Journal
2015, Vol 9, No 2.
[19] Tocco S., Boccolari P., Landi A., Leonelli C.,

Referat general J.M.B. nr. 2 – 2017

26 Mercanti C., Pogliacomi F., Nedelec B. (2013).
Effectiveness of cast immobilization in
comparison to the gold-standardself -removal
orthotic intervention for closed mallet fingers:
A randomized clinical trial. Journal of Hand
Therapy , 26, 191 –201.
[20] U.S. Preventive Services Task Force. (2016).
Grade definitions Retrieved from
http://www.uspreventiveservicestaskforce.org/P
age/Name/grade -definitions
[21] Valdes K. (2009). A retrospective pilot study
compa ring the number of therapy visits required
to regain functional wrist and forearm range of
motion following volar plating of a distal radius
fracture. Journal of Hand Therapy , 22, 312 –
319.
[22] van der Giesen F. J., van Lankveld W. J.,
Kremers -Selten C., Peete rs A. J., Stern E. B.,
Le Cessie S., Vliet Vlieland T. P. (2009).
Effectiveness of two fingers plints for swan neck deformity in patients with rheumatoid
arthritis: A randomized, crossover trial.
Arthritis Rheum . 2009 Aug 15;61(8):1025 -31.
doi: 10.1002/art.24866.
[23] Villafañe J. H., Silva G. B., Bishop M. D., &
Fernandez -Carnero J. (2012). Radial nerve
mobilization decreases pain sensitivity and
improves motor performance in patients with
thumb carpometacarpal osteoarthritis: A
randomized controlled trial. Archives of
Physical Medicine and Rehabilitation , 93, 396 –
403.
[24] https:/doi.org/10.1016/j.apmr.2011.08.045
[PubMed]
[25] World Health Organization – International
Classification of Functioning, Disability and
Health (ICF) , 2013
[26] http://www.who.int/classif ications/drafticfpracti
calmanual2.pdf?ua=1