Referat Economie, Cojocaru Cleopatra (1) [606080]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
STUDENT: [anonimizat], ANUL I, ID

1

TEMA DE CONTROL NR. 1 LA DISCIPLINA ECONOMIE
Comportamentul producă torului și reducerea costurilor

Activitatea economică reprezintă un domeniu esențial și complex , parte component ă a
activităț ii umane care prin prisma ansamblului faptelor, actelor și reacț iilor oamenilor, se
concretiz ează în comportamente ș i decizii privitoare la atragerea ș i folosi rea resurselor
economice rare, cu scop final de producer e, distribuție, sch imb și consum de bunuri, în
funcț ie de nevoile și interesele sale.
Dintre activităț iile omului, cea mai elocventă este munca, deoarece prin prisma
acesteia oamenii, pornind de la nevoile lor , își trasează scopurile actiunii, își formulează
idei, fac să apară interesele, caută și creează mijloacele potrivite pentru a își atinge țelurile
propuse .
Satisfacerea tuturor nevoilor presupune un COST .
COSTUL DE PRODUCȚIE

Definitie : Costul de productie reprezintă totalitatea cheltuielilor, aferente consumului
de factori de producț ie, pe care o firmă, o societate, o agenție economică le realizează pentru
producerea si vânzarea de bunuri materiale sau pentru prestarea unor servicii.
Costul constituie un indicator economic de o veridică importanță, un criteriu și un
instrument de comparare în alegerea variantei de producție și de consum .
De ce apare necesitatea inerentă a categoriei economice numite COST?

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
STUDENT: [anonimizat], ANUL I, ID

2
Deoarece se cunoaște faptul că orice producție înse amnă consum de factori, iar pentru
fiecare factor producătorul cheltuiește o sumă de bani, prin urmare consumul de factori îl
costă. El trebuie să consume :
 materii prime
 materiale
 capital
 forță de muncă
 energie
 combustibili
 mașini
 utilaje
 clădiri
 instalații
 resurse naturale (lumina, apa, p ământul)
 angajarea de salariaț i
 aprovizionarea cu alimente, etc.

Cons umul total de factori de producț ie (exprimat în forma pecuniară ) în vederea
producerii unei cantități determinate de bunuri ș i servicii are denumirea de cost de productie.

Costul se exprimă în bani, d eoarece pen tru dobândirea factorilor, agenții economici
producători plă tesc anumite sume de bani, adica fac cheltuieli. Ca urmare , costul producției
mai poartă denumirea de cheltuieli de producț ie:

Cost = cost de producție = cheltuieli de producț ie

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
STUDENT: [anonimizat], ANUL I, ID

3

Pentru SMITH preț ul de cos t reprezintă "valoarea integrală a rentei, salariului și
profitului care trebuie plătite pentru ca această marfă să ajungă pe piață". 1 SMITH
considera deci că preț ul de cost egal a valoarea mărfii, deoarce valoarea mă rfii nu este decât
suma valoril or naturale ale salariului, prețului ș i rentei. David Ricar do a preluat de la Smith
această noț iune si deci el continua ca si cel din urmă să ident ifice valoarea de schimb cu
prețul de cost:

 valoarea marfii = M = c + s + pr
unde:
 c = cheltuieli materiale de productie;
 s = cheltuieli salariale;
 pr= profitul la un produs.

TIPOLOGIA COSTURILOR

Enumerăm următoarea clasificare a costurilor , cu scopul de a detalia diversele aspect e
sub care pot fi regăsite acestea, astfel :

[1] Vezi Paul Wonnacott, Ronald Wonnacott, Economics, McGraw Hill Co., 1986,
p.453 -454; John Craven, Economics, Basil Blacwell, 1984, p. 134 -139.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
STUDENT COJOCARU CLEOPATRA ANA -MARIA
MANAGEMENT, ANUL I, ID

4

A). Costul global , alcătuit din :

 Costul fix (Cf) se referă la acele cheltuieli care privite în totalitatea lor sunt
independente de volumul producț iei.
Cf=CT – Cv

 Costul variabil (Cv) desemnează acele cheltuieli care privite în totalitatea lor sunt
variabile în func tie de cantitatea de produse obț inute:
Cv = Cv (Q) sau Cv – CT-Cf

 Costul total (CT) este suma rezultată din cele două costuri enumerate mai sus :
CT = Cf + Cv

B). Costul marginal (Cmg) reprezintă sporul de cost necesar pentru obținerea unei unităț i
suplimentare de produs; el măsoară , deci, variaț ia costului total pentru o variație infinit a
cantităț ii de produse.

C). Costul mediu (unitar) = CM : reprezintă costul pe unitatea de produs sau pe unitatea de
efect util , cu alte cuvinte cheltuielile totale /globale pentru obtinerea unei unităț i dintr -un
bun.
* Se disting 3 categorii de costuri medii:
 Costul mediu fix (CMF)

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
STUDENT COJOCARU CLEOPATRA ANA -MARIA
MANAGEMENT, ANUL I, ID

5
CMf=Cf/Q
 Costul mediu variabil
CMv = Cv/Q
 Costul mediu total
CM T = C T/Q

Relația dintre costul marginal și CVM

Relația dintre costul marginal și CTM

Cmg> CVM, atunci CVM crește

Cmg>CTM, atunci CTM crește

Cmg< CVM, atunci CVM scade

Cmg<CTM, atunci CTM scade

Cmg=CVM, atunci CVM este minim

Cmg=CTM, atunci CTM este minim

PRAGUL DE RENTABILITATE
Rentabilitatea reprezintă capacitatea unui agent economic de a obține profit și se
regăsește în diferența dintre încasările obținute și cheltuielile de fabricaț ie, desfacere,
producție și comercializare.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
STUDENT COJOCARU CLEOPATRA ANA -MARIA
MANAGEMENT, ANUL I, ID

6
Relatia de calcul al pragului de rentabilitate:

P x qr = CTg
unde
p = pretul de vânzare mediu;
qr = cantitatea de produse corespunzatoare;
CTg = costul total global ;
P = CTg/qr = CMt .
În determinarea pragului minim de rentab ilitate, se porneste de la rela ția de
formare a costurilor totale ale firmei (1) si de la relația existentă î ntre cifr a de afaceri,
costurile totale ș i profiturile companiei (2):
( 1) CT= CF + CV
( 2) CA= CT + P, q m x p u= CF + cv n x q m + P
unde:
CT – costurile totale ale firmei ;
CF – costurile fixe totale ale firmei ;
CV – costurile variabile ale firmei ;
P – profituri estimate;
qm – cantitati din p rodusul pentru care se determină pragul minim de
rentabilitate;

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
STUDENT COJOCARU CLEOPATRA ANA -MARIA
MANAGEMENT, ANUL I, ID

7
pu – pret unitar de vâ nzare al pro dusului pentru care se determină pragul minim
de rentabilitate.
cvn – costuri variabile unitare (pe produs) .
RELAȚIA DINTRE P RODUCTIVITATE ȘI COST

Pentru a întelege acest aspect trebuie sa facem distinctie între încasari totale, medii si
marginale.
a) încasari totale (P) → P = Q x p
unde:
q = volumul total al productiei;
p = pretul unitar de vânzare.

b) încasari medii PM = P/Q = încasari din vânzari pe unitatea de bun vândut.

c) încasarea marginala reprezinta variatia încasarii totale antrenata de catre o variatie
infinit de mica a cantitatii vândute sau sporul de încasare pe unitatea suplimentara de volum
desfacere.

Concluzie: Antreprenorul este interesat sa -si marească volumul prod ucției doar la acel
nivel la care costul marginal este egal cu încasarea marginală. La un preț dat al factorilor de
producție (CM) și costul marginal (Cm) se află în raport invers față de productivitate (W).

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
STUDENT COJOCARU CLEOPATRA ANA -MARIA
MANAGEMENT, ANUL I, ID

8
Prin urmare , CM se micsorează când productivitatea medie crește ș i invers; costul
marginal se reduce când productivitatea medie creste si invers.

DINAMICA PRODUCTIEI SI COSTULUI
În mod inevitabil, în timp, atât producț ia, cât ș i costurile se modifică. Pe term en
scurt acest proces se observă în primul rând sub forma î n care evoluează producția
medie sau produsul mediu ș i produsul marginal.
Când creș te factorul munca (L) este normal – sa presupunem ca se mareste si
volumul p roducției (PT). Ritmul în care creș te productia este elocvent prin dinamica
sau evoluț ia produsului marginal al muncii (PmL).
 Daca produsul m arginal al muncii (PmL) este poz itiv si crescător, producția
crește din ce î n ce mai repede.
 Dacă PmL este pozi tiv și descrescător, producția creste din ce î n ce mai lent.
 Dacă PmL este negativ, producț ia scade.
Exemplu: dacă o exploatare agricolă utilizează în fiecare zi un muncitor în plus
va accelera creșterea producției pentru ca inițial capitalul rămâ nea incomplet folosit,
iar cu fiecare nou m uncitor va fi mai bine folosit și producția creste. Î n acest proces
intervine relația capital – munca (K/L). Când aceasta relaț ie atinge nivelu l la care
productivitatea pe oră de munca (WL/oră) este maximă producț ia va con tinua să
crească dar mai lent (cu o rație descrescătoare). Dacă în continuare crește cantitatea de
muncă (L) se ajunge la un punct în care suprafața cultivată ș i cap italul pe un muncitor
vor fi atâ t de infime încat producția va scădea în loc să crească .

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
STUDENT COJOCARU CLEOPATRA ANA -MARIA
MANAGEMENT, ANUL I, ID

9
În ac estă situație PmL devine negativ. Această evoluț ie este expresia legii
randamentelor descrescâ nde , atribuț ia fra ncezului TURGOT (1724 – 1781). Într -un
enunț modern vorbim de spre legea randamentelor neproporționale potrivit că reia: la o
stare dată a tehnicilor si t ehnologiilor de producție, dacă se folosește o cantitate
crescătoare dintr -un factor de producție, ceilalți rămânând constanț i, produsul
marginal al factorului variabil respectiv la un anumit moment, în mod inevitabil, va
scădea.
Legea randamentelor neproportionale ne alarmează cu privire la ce sa ne
așteptăm ca urmare a modului în care evoluează produsul marginal al unui factor.
Exemplu: într-o grupă de elevi la test câ nd elevul marginal primește o notă
superioară mediei acelei grupe, media va crește ș i invers, dac ă nota sa este mai mică
decât media, aceasta scade. Concluzia: c ele doua valori sunt identice câ nd media
atinge nivel ul său superior.
Concluzii:
– producă torii dornici de profit acționează astfel încat productivi tatea
marginală a factorilor să fie mereu descrescătoare și pozitivă ;
– eficiența maximă a factorului „munca ” este atinsă atunci când producț ia
medie este maximă (punctul B);
– daca firma doreș te record de productivitate pe ora îl are î n punc tul A;
– daca dorește însă profit trebuie sa mearga până î n punctul B;

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
STUDENT COJOCARU CLEOPATRA ANA -MARIA
MANAGEMENT, ANUL I, ID

10
– dincolo de acest punct nu se va obț ine cel mai bun rezul tat din întreaga
muncă folosită , eficienț a regăsindu -se deci în faza a III -a, în care PML și
PmL sunt descrescătoare ș i pozitive.

BIBLIOGRAFIE :
1. www.Qreferat.com , accesat la data de 09.11.2019, ora 18.30 ;
2. www.wordpress.com , accesat la data de 10.11.2019, ora 17.00 ;
3. www.referateok.ro, accesat la data de 11.11.2019, ora 19.00 ;
4. ro.wikipedia.org, accesat la data de 12.11.2019, ora 16.00 ;
5. www.creeaza.ro accesat la data de 12.11.2019, ora 17.00 .