Referat Deontologie Academic ă [610583]

1
Referat Deontologie Academic ă

Marele filozof Petru Țuțea spune că ,, original este numai Dumnezeu ’’și este greu să- l cont razici
pe cel că ruia cuvinte le îi veneau de la sine, fără efort, clar și într-o forma ce friza perfecț iunea .
Conceptul de plagiat în România nu reprezintă un subiect ,, plăcut ’’, nici de scris, nici de vorbit.
Poate deveni chiar riscant pentru că în orice fel ar fi abordat subiect ul, se pare că îi deranjează în
egală masură atât pe ,, plagiatori ’’, cât și pe ,, plagiomani ’’, cei din urma fiind privi ți ca atacatori ai
plagiatorilor , provocând reacții dintre cele mai neașteptate. Dacă ești moderat la ton în a vorbi
despre plagiat, plagiomanii consideră că nu ești demn de respectul lor, că îi sprijini pe plagiatori.
Deontologia, ca etică în muncă și în viață, e necunoscută și unora și altora.
Cineva m -a felicitat pentru cercetarea pe care am făcut -o pentru Licență , însă mi -a spus că ar fi
trebuit să fiu și mai originală ș i să dezba t și mai mult subiectul ales. I -am răspuns că există foarte
multe materiale p e care nu am mai apucat să le citesc sau mi s -au părut lipsite de importan ță, iar
dacă aș fi apucat să le citesc, nu aș fi putut poate, să le trat ez altfel, pentru că o teză de L icență
presupune și să stăpânești foarte bine domeniul , dar și să știi sa sintetizezi cu adevărat ceea ce este
esențial.
,, F enomenul ” de plagiere se po ate spune că exi stă de foarte mult timp, chiar de la ,, facerea
lumii’’! Dar și că ,,pl agiomania’’ are o istorie destul de lungă și are ca ,,victime ’’ autori de mare
valoare, originali , adevărate personalităț i ale evolu ției umane .
În data de 10 decembrie 1948, ONU a adoptat Declarația Universală prin care a f ost consacrat
,, dreptul de autor ca fiind un drept a l omului ’’. T rebuie amintit însă faptul că , din anumite motive,
importanța sistemului de protecție prin ,, copyright ” în comparație cu sistemul Convenției de la
Berna, dreptul publicului a fost trecut înaintea dreptului creatorilor.
Din acel moment , în toată lumea liberă s -a scris și s -a spus , orice. În virtutea dreptului de a gândi
și de a scrie există producții de tot felul și nimeni nu se poate opune ca a cestea să fie scrise și nici
publicate, deoarece legea protejează aceste productii , indiferent de valoarea lor .
Altfel spus , toți avem dreptul de a scrie sau de a convinge pe alții , de scrierile noastre, post
factum putâ ndu- ne opune, doar atunci când este cazul unui furt intelectual. In fața unei comisii de
universit ari care se respectă, cel care își prezintă lucrarea trebuie să demonstreze c este un om
pregătit și serios, motive pentru a fi acceptat ca atare și de ceilal ți. Toti cei care și -au obținut titlurile
(doctori, profesori, conducători de lucrări) prin multă muncă și lucrări originale au devenit fără
voie, cei mai mulți păgubiți de plagiat, devenind actori într -un spectacol in care titlul de ,, doctor ’’
a fost luat în derâdere și a devenit sinonim pentru impostură.
Confucius susti nea că ,, măreția discipolului ” vine din capacitatea de a interpreta și transmite
înțele pciunea zeilor, iar m arele matematician, academician ul Grigore Moisil considera că există 4
mari categorii de oameni : ,, cei care știu că știu, cei care nu știu că ș tiu, cei care știu că nu știu ș i cea
mai periculoasă cat egorie, cei care nu știu că nu ș tiu!”
Există ș i categorii de creatori care cred că au scris și spus în operele lor tot ce ea ce se putea scrie
și spune și că este exclus să mai existe ș i alții care să poată adău ga ceva semnificativ. Aceș tia cred că
au epuizat subiectul pentru totdeauna și că doar ei sunt originali, toti cei lalți fiind doar niște
nedemni de respect ,, copiști ’’, respectiv , ,, plagiatori ’’. C ei care sunt convinși că opera lor este
capitală, că în afara ei nu mai poate exista nimic însemn at, dintr -un sentiment de exacerbare a
propriei valori și dintr -un fel de orgoliu al unicității se vor confrunta cu s entimentele de adversitate
și chiar de invidie față de ceea ce scriu alții. Aceste s entiment e îi vor face să reacționeze cu o violență

2
stupefiantă, transformă ndu- se în ,,n plagiomani n’’, în oameni care văd în jurul lor doar plagiatori și
plagiate!
Chiar ș i lumea virtuală, lumea în care totul trăiește prin două cifre (0 și 1) sau prin două semne
(+ și – ), nu pare a fi deloc ,,virtuoasă’’, caci în n ecuprinsul ei apar „ opere” de care până și spațiul,
pe care îl vedem doar prin fereastra calcu latorului, ar trebui să se înroșească de rușine.
Paradoxal oarecum , și din lumea virtuală, o lume care nu are sfârșit, plină de bunuri intangibile,
se poate fura, chiar ,, ca -n codru ’’ și nu doar de către plagiatori. În lumea asta fără de margini se
găsesc acum și pot fi accesate cu ușurință toate sau aproape toate operele, iar I nternetul este un
,, izvor’’ de la care o ricine î și poate potoli nu doar setea (normală) de lectură, care însă ar trebui să
fie autori zată, ci și pofta de a lua orice și oricând, fără nici o teamă și fără nici o urmă de respect
pentru munca altora.
Destui plagiatori dovediți au fost pedepsiți moral, civil și unii , chiar si penal ! Dar exi stă și
plagiatori dovediți, pe care dovada furtului lor nu i -a coborât de pe scara valorilor societăț ii.
Proiecte de lege au fost susținute și argumente excepțional e, admirabil sintetizate , au fost aduse în
favoarea recunoașterii drepturilor morale și patrimoniale ale autorilor de opere din lumea întreagă.
Dar există ș i victime ale ,, plagiomaniei ’’ pe care nedrepta tea ce li s -a făcut i -a zdrobit, chiar i -a
omorât, aceș tia neputând tr ăi cu rușinea acuze i infamante . Cu certitudine numărul plagiatorilor n u
va fi niciodată stabilit dar ș i cel al victimelor unor acuzații nedrepte de plagiat este mare. Numărul
plagiomanilor, al celor care văd peste tot plagiatori, este desigur imens și este greu de spus , de fiecare
dată , ce-i determină pe aceș tia să in tre în jocul respectiv . Există și observat ori atenți și obiectivi, care
citind mult , fără îndoială, descoperă ușor furtul intelectual și îl sancționează sever încât , dacă ar fi
știut ce -l așteaptă, cel ce a ,, plagiat ’’ s-ar fi ferit să mai fure. Pentru rușinoasa faptă de plagiat, din
cele mai vechi timpuri, s -a aplicat sancțiunea morală care e disprețul profund! Un fel de ,, alungare
din cetate ’’, în sens meta foric, a dică alungarea din rândul celor , pentru care fapta de furt este atât
de rușinoasă, încât statul alături de un fur este de neimaginat.
Ȋnainte de a socoti pe cineva vinovat de plagiat, suntem datori să- i citim lucrarea , să citim ș i ce au
scris alții în domeniu, să ascultăm pe ,, plagiator ’’ și dacă se poate , chiar ș i pe cel plagiat. Doar după
aceste etape, se poate emite o părere , dar cu grijă, pentru că verdict ul trebuie să fie dat numai de cei
care au obligația și dreptul de la L ege să o facă . Altfel, ne pandeste pe toți pericolul de a deveni
ridicoli, de a vedea peste tot ,, plagiate ’’ și ,, plagiatori ’’, trăind într -o atmosferă de suspiciune
neproductivă și devastatoare. Un exem plu clasic este cazul, celui mai mare dramaturg român, I. L.
Caragiale, nedrept acuzat de plagiat în anul 1901, pentru nuvela sa ,, Năpasta ”, care însă a pierdut
procesul cu acuzatorul său, Const. A. Ionescu – Caion, cu toată apărarea magistrală făcută
de prietenul său, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Astfel s -a demonstra t peste veacuri, că și la
începutul secolului al XX -lea, ,,dr eptatea umbla cu capul spart pe malurile Dâmboviței ’’.
Din păcate, nici atunci când se dovedește a fi nevinovat, cel acuzat de plagiat nu va mai scăpa de
această acuzație. In concepția multora, plagiatul nici nu are ne voie de dovezi, fiind suficientă
acuzația, care va fi multiplicată din gură în gură, din articol în articol, din dezb atere în dezbatere.
Astfel că , plagiatul, chiar și atunci când nu este dovedit, nu este iertat, uitat, sau prescris.
De multe ori si dreptatea făcută după ani de judecată și o hotărârea redactată după prea multi ani
de la judecată, sunt mai ,, strâmbe ’’ decât nedreptatea, p entru că ele îți oferă iluzia unui drept
recunoscut și spus dar și amarul de prea târziu pentru a mai folosi cuiva sau la ceva.
Aș adar ,, plagiatul’’ reprezinta o faptă rușinoasă, o plagă care mutilează adevărul și creează
ierarhii false. ,, Plagiatul ’’ poate aduce uneori beneficii plagiatorului, dar de regulă, de cele mai
multe ori, doar pe termen scurt. ,, Plagiatorii’’ dacă sunt vinovaț i, atunci lumea aceasta se va dovedi

3
prea mică pentru dâ nsii: oriunde vor merge, orice vor face, oricând în viață, dar și dincolo de viață,
rușinea furtului comis îi va însoți mereu.
Ȋn activitatea științifică, î n activitatea de cercetare, comunitatea academică nu ar trebui să
tolereze sau să î ncurajeze ,, plagiatul ’’, dar nici ,, plagiomania’’!
Cei care vor să obțină recunoaș tere și titluri academice, ar trebui să muncească m ult pentru a le
obține în mod onest. Ȋ n acest sens, lucrăril e științifice trebuie să fie originale, în înțelesul pe care
originalitatea o are în dreptul de autor din Legea nr. 206/2004.
Ideile aparțin, prin definiție, domeniului cunoașterii logice și sunt asimilate teoriilor și descoperi –
rilor, care nu sunt nici ele protejate prin drept de autor. Apartenența lor la un fond comun, alcătuit
din tot ceea ce a creat și transmis umanitatea în domeniul științelor, al moralei, al religiei constituie
un motiv suficient pentru a le exclude, în form a lor brută, de la orice protecție.
Trebuie î nțeles însă că în operele științifice, care se adresea ză în principal inteligenț ei și nu
simțurilor, originalitatea este limitată , pentru că forma de exprimare în cazul operelor științifice este
supusă unor firești constrângeri de limbaj , care ne place sau nu, este standardizat. Ideile, teoriile,
conceptele și descoperirile conținute într- o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de
explicare sau de exprimare nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor și nu sunt
protejate în cadrul dreptului de autor, datorita consecințelor nefaste pe care o atare protecție le- ar
putea avea asupra dezvol tării științei și culturii.
Exista însă obligația morală ș i o regulă de bună conduită ca , în cazul ideilor noi în știință, a ideilor
care au revoluționat lumea, să fie indi cat cel care le- a formulat și să i se recunoasca întâietatea. Toți
cei care au scris ș i care scriu în special opere științifice, trebuie să accepte că ideile sunt un teritoriu
al tuturor și al nimănui în același timp, pentru că altfel ar deveni imposibilă activitatea de cercetare
științifică. Atunci când credem că ni s -au furat ideile, înainte de a protesta sub cuvânt că suntem
furați, s e cuvine să cercetăm bine dacă ideile r espective sunt cu adevărat ale noastre.
Există o deosebire importantă între dispozițiile cuprinse în Legea dreptului de autor nr. 8/1996,
care exclude de la protecție ideile și Legea privind buna conduită în cercetarea științifică nr.
206/2004, care obligă la menționarea surselor ideilor expuse într -o lucrare.
Plagiatul un ora nu trebuie să planeze ș i asupra celor onești, iar dacă acuzații de plagiat nu sunt
vinovați, atunci aceș tia trebuie să ceară pedepsirea ,, plagiomanilor ’’.
Este n edrept ca bănuielile întemeiate asupra unor lucrari să pună sub semnul îndoielii activitatea
și munca tuturor studentilor, masteranzilor ș i doctoranzilor onești, a profesorilor coordonatori care
nu au abdicat niciodată de la regulile de etică în activitate a de cercetare științifică ș i de îndrumare ș i
a Instituțiilor organizatoare de Studii U niversitare în care se muncește serios.
Valoarea lucrărilor ș i a operelor nu are nimic de -a face cu originalitatea și nu este nici o condiție
de protecție. Legea protejează totul , fără deosebire: produse ale geniilor sau produse ale spiritelor
simple, produse lungi sau scurte, produse bune sau mai putin reuș ite, produse ,, morale ’’ sau
,, imorale ’’, dreptul de autor născându- se din faptul / actul creației .
Legea nu judecă și nu are dreptul de a judeca operele, L egea nu cântărește nici valoarea ș i nici
importanța lor, Legea le protejează pur și simplu pe toate. Orice considerație asupra meritului sau
asupra calității lor, ar supune protecția operelor ar bitrariului. Legea trebuie să trateze în mod egal
operele, perfecte sau nu , pentru a se evita arbitrariul. Instanțele de orice fel, inclusiv cele care
cercetează plagiatele în științe trebuie să -și îndeplinească doar misiunea de a spune Legea, lăsând
Academiilor dreptul de a decerna premii și istoriei dreptul de a decide dacă , opera va supraviețui
autorului și epocii în care a fost creată prin valoarea ei, singura care îi va asigura nemurirea
autorului .

4
Mai jos, voi prezenta un studiu de caz despre cum îți poate fi furată identitatea pe I nternet , furt pe
care eu îl consider un caz particular al deontologiei academice care însă are influență nemijlocită în
viața de zi cu zi a oricărui cetățean.
Există 7 pași simpli prin care cineva îți poate fura identitatea:
1. Utilizarea unui motor de căutare, de tip Google , -pentru căutarea unor informații necesare
despre rude, evenimente, animale de companie, dar și diferite adrese de mail ( de ex. Gmail -ul
personal si cel de la f acultate).
2. ,,Hackerul”, începe prin a utiliza metode disponibile oricui continuând cu etape mai
complexe: de ex. vrei să intri pe site -ul băncii pentru a -ti reseta parola , dar mail -ul ajunge in
contul de Gmail al titularului .
3. ,,Hackerul”, încearcă să reseteze parola de la Gmail , dar fără succes deoarece un mail de
resetare a parolei va fi trimis și pe adresa de la facultate.
4. Întrebări de securitate de pe site- ul de mail al facultății , nu reprezintă un impediment, fiind
foarte ușor accesate toate in formațiile. Există o mică excepție: cel care vrea să- ți spargă
contul, nu va putea trece de data de naștere a utilizatorului.
5. Folosind o arhivă publică, ,,hackerul” va căuta numele victimei în arhiva centrală pentru a
afla data nașterii, dar nu va reuși să o depisteze.
6. În cazul în care nu găsește nicăieri informațiile necesare, respectivul hacker caută alte
informații și deși găsește data nașterii, nu găsește anul.
7. ,,Hackerul” revine pe site- ul facultății, îi se cere dat a exactă a nașterii, iar dacă acesta n -a
găsit -o încearcă s -o ghicească prin aproximări succesive .

Odată obțin ut accesul, hackerul va putea să facă orice dorește el: tranzacții bancare,
cumpărături online, dar și o regenerare a parolei de pe Gmail.
Foarte mulți români nu au adrese de mail create pe serverele facultății, dar veriga slabă poate
fi întrebarea de pe contul de mail.(ex.: Yahoo/Gmail /Hotmail).
O alta problemă de hacking poate fi cea de growth hacking, adică un nou concept de
marketing.

5

Sursă:google.com/growth -hacking

Apariția acestuia a fost descoperită pe Facebook, LinkedIn sau Uber, companii ce au redefinit
marketingul în procesul de dezvoltare a industriei în care evoluează.
Un alt caz de plagiat informatic, poate fi considerat ș i cel de la Festivalul Enescu: un atac cibernetic
de tip Rans omware, prin care anumiți hackeri au reușit să spargă serverele ș i să acceseze baza de
date a F estivalului.
O altă metodă de plagiat informatic , poate fi considerată și cea de tip phishing : este o metodă foarte
eficientă, ce vizează conturile de Gmail, dar și alte servicii ce au devenit extrem de populare în
ultimul an. De asemenea ș i utilizatorii tehnici foarte experimentați au spus că s -au lovit de acest tip
de problemă. Cum func ționează? Simplu: atacatorul iți trimite un mail p e contul tău personal de
Gmail și d eși pare a veni de la cineva cunoscut nouă, de fapt în spatele lui se află atacatorul
cibernetic. Ce conține acest mail? Imagini cu tine și cu cei dragi ție.
Ca să te poți proteja de aceste tipuri de hacking , este bin e sa ai un antivirus cât mai complex ș i să
ocolești accesarea site -urilor ce par a fi dubioase.
Este bine să utilizezi parole cât mai sigure, iar răspunsur ile de securitate să fie cunoscute doar de
tine, iar întotde auna s ă ai un back -up al informaț iilor și a l datelor personale sto cate fie pe un stick,
fie pe un C loud.
Un alt tip de plagiat informatic ar putea deveni și clonarea informatică dacă nu este indicată sursa
de la care se multiplică softurile și clonarea se face fără acordul autorului softului de bază.

6
Termenul de clonare își are ca origine grecescul ,, klon”, iar semnificația acestuia este de a reproduce
sisteme informatice separate, dar cu același conținut.
Pentru entitățile software, clonarea, presupune obținerea de noi produse, dar identic cu funcțiile
îndeplinite. În acest caz, clonarea presupune următoarele transformări:
– Înlocuirea cu sinonime;
– Eliminare de secvențe ce nu joacă un rol critic;
– Optimizarea expresiilor comune.