Referat An.ec A Dec Publice [629506]

1 Facultatea de Administra ție Public ă

Școala Na țional ă de Studii Politice și Administrative

Studii Universitare de Masterat

Specializarea : Managementul Sectorului Public – Anul I – IFR

REFERAT – Analiza economica a deciziilor
publice

Reforma Sistemului de S ănatate

Student: [anonimizat]

2

CUPRINS

1. Introducere
1.1. Considera ții generale
1.2. Analiza temei de studiu

2. Necesitatea reformei
3. Reforma sistemului de s ănătate
3.1. Reforma administrativ ă
3.2. Finan țarea sistemului sanitar
3.3. Factorii care caracterizeaz ă și influen țeaz ă starea de s ănătate a popula ției –
analiza SWOT
3.4. Identificarea problemelor critice

4. Obiective și direc ții de ac țiune

5. Rezultate a șteptate

6. Concluzii

3

Reforma Sistemului de S ănatate Public ă
în România

1. Introducere

1.1. Considera ții generale

Societatea româneasc ă a cunoscut, dup ă anul 1989, schimb ări rapide și profunde în via ța
economic ă, social ă și politic ă, care, la rândul lor, au determinat transform ări în planul organiz ării
statului și a colectivit ăților locale, implicit a administra ției publice.
Modific ările intervenite în toate aceste domenii, precum și construirea unei economii de pia ță , au
produs schimb ări de esen ță în organizarea și func ționarea administra ției publice, atât din punct de
vedere al sarcinilor sale, metodelor, procedeelor și instrumentelor, cât și al rela ției dintre administra ție
și cet ățean.
Ca urmare a ader ării Romaniei la Uniunea European ă, a fost necesar ă demararea unui proces
complex de reform ă a administra ției publice, proces derulat sub imperativul moderniz ării și conect ării
administra ției române ști la valorile europene, datorit ă nevoii de ra ționalizare și de eficientizare a
activit ății administrative, având drept scop alinierea României la c erin țele structurale și funcționale
europene, dar și de satisfacere a intereselor generale ale societ ății.
Acest proces, derulat și în prezent, const ă în îmbun ătățirea standardelor administra ției publice și
în implementarea reformei în toate domeniile acesteia.
Administra ția, respectiv organele administrative pe care le implic ă, a devenit elementul
caracteristic al societ ății moderne și no țiunea cheie a știin ței administra ției. Administra ția, și în special
administra ția public ă, trebuie s ă r ăspund ă unor exigen țe majore prin organizarea știin țific ă și
perfec ționarea contiun ă a activit ății și structurii sale și prin folosirea tuturor resurselor alocate în mod
eficient pentru a putea ob ține rezultate maxime cu eforturi minime.

4 Integrarea în structurile europene implic ă crearea unei administra ții publice care s ă țin ă seama de
valorile spa țiului administrativ european, dar și de capacitatea României de a- și asuma statutul de țar ă
membr ă a Uniunii Europene.
Reforma administra ției publice implic ă modific ări de substan ță ale componentelor sale majore,
atât la nivelul administra ției publice centrale, cât și al administra ției publice locale, a serviciilor publice
în general.
Toate aceste transform ări implic ă dezvoltarea democra ției, și astfel se instituie noi rela ții între
cet ățeni și administra ție, cre șterea și înt ărirea rolului autorit ăților și reconsiderarea parteneriatului cu
societatea civil ă și ale șii locali.
Sectorul public trebuie s ă se adapteze schimb ărilor continue ale mediului economic și social. De
calitatea, eficien ța și credibilitatea administra ției publice depinde dezvoltarea economic ă, deoarece ele
influen țeaz ă deciziile investitorilor – români și str ăini, administra ția public ă devenind, la nivel
interna țional, un factor esen țial care determin ă avantajul competitiv al unei na țiuni.
Procesul de reform ă al administra ției publice din România se desf ăș oar ă similar celorlalte ță ri est
europene, fiecare dintre cele care se afl ă în curs de integrare situându-se într-un anumit stadiu al
procesului de reform ă.
Atât Romania, cât și celelalte ță ri est europene, au în vedere, în desf ăș urarea procesului de
reform ă a administra ției publice, aspecte ca: accentuarea procesului de globalizare a proceselor din
economie și societate, intensificarea ac țiunilor de creare a Europei unite din punct de vedere politic și
economic, redefinirea rolului statului în domeniul vie ții economice și sociale, etc , acesta realizându-se
diferit fa ță de procesul de modernizare a administra ției publice din ță rile din vest.
Procesul de reform ă al ță rilor din Europa de est are o serie de particularit ăți care sunt legate, în
principal, de accentuarea restric țiilor economice și respectarea și îndeplinirea criteriilor impuse de
aderarea la Uniunea European ă.
În aceste condi ții, fiecare guvern î și elaboreaz ă propria Strategie de dezvoltare și accelerare a
reformei în administra ția public ă, ceea ce permite dinamizarea schimb ării administra ției publice, astfel
încât activit ățile din cadrul acestui sistem s ă corespund ă, atât cerin țelor unei societ ăți democratice, cât
și criteriilor de eficien ță economic ă.
Prin implementarea acestui sistem se urm ăre ște:
– asigurarea unui serviciu public de calitate pentru cet ățeni;
– func ționarea institu țiilor pe principiul utilit ății sociale;
– sus ținerea și accelerarea reformei în toate domeniile vie ții economice și
sociale.
De și a constituit un capitol distinct în toate programele de guver nare de pân ă acum, reforma
administra ției nu a reprezentat o prioritate, iar din acest motiv schimb ările a șteptate au fost mult prea

5 lente și fragmentare. Ini țial s-a pus accent pe realizarea reformei economice, dar ul terior s-a constatat
că aplicarea acesteia este imposibil ă f ără o reform ă a administra ției publice.

1.2. Analiza temei de studiu
Baza dezvolt ării oric ărei na ții este reprezentat ă de s ănătate și înv ăță mânt. Educa ția și s ănătatea
influen țeaz ă în mod direct abordarea unei reforme, de orice fel. Nu se pot fa ce transform ări durabile și
eficiente dac ă indivizii implica ți, la toate nivelurile, nu dispun de condi ții fizice și intelectuale
personale capabile s ă asigure o implicare corespunz ătoare a acestora în via ța public ă și social ă.
În ceea ce prive ște sistemul sanitar din România, înc ă din anii 1990 s-a început reformarea și
reorganizarea acestuia. Deciziile luate de atunci și pân ă în prezent au fost mai mult sau mai pu țin
eficiente și eficace. Au fost împrumutate modele de reformare sanitar ă de la alte state, dar nu se poate
aplica un model standardizat deoarece indicatorii ce stau la baza reformei din s ănătate sunt atât
specifici ( morbiditate, mortalitate, natalitate) cît și financiari, geografici, ace știa fiind diferi ți de la un
stat la altul.
Reforma în sistemul sanitar s-a realizat atât pe vertical ă, prin delegarea de atribu ții de la nivel
central spre nivel local, cît și pe orizontal ă prin privatizarea unor servicii medicale de tip: medicin ă de
familie, medicin ă dentar ă, tratament balnear, care func ționeaz ă în regim propriu sau în parteneriat
public-privat.
În paralel cu sistemul public, s-a înfiin țat și un sistem privat, dar care nu furnizeaz ă chiar toate
serviciile de s ănătate deoarece unele dintre acestea implic ă costuri foarte ridicate, iar cet ățenii nu le pot
aborda decât prin sus ținere de la bugetul de stat prin Casa de asigur ări de s ănătate.

2. Necesitatea reformei

Reforma administra ției publice este un concept larg, care include toate aspecte le organiz ării
sectorului public, de la organizarea general ă structural ă a ministerelor, agen țiilor, organiza țiilor și
institu țiilor de la nivel local, pân ă la sisteme, structuri, procese, motiva ții, precum și la modul de
supraveghere a acestora și de adaptare periodic ă a sistemului.
Exist ă numeroase motive pentru modernizarea structural ă și func țional ă a administra ției
publice din România, pornind de la necesitatea func țion ării mai eficiente a institu țiilor guvernamentale
pân ă la integrarea și alinierea la structurile europene, eviden țiindu-se astfel patru categorii principale de
motive:
– economice – reflectate in dou ă direc ții, și anume: diminuarea resurselor bugetare alocate
administra ției ca urmare a cre șterii economice reduse, pe de o parte, și nevoia sectorului

6 privat de a avea o administra ție modern ă, flexibil ă și deschis ă parteneriatului public-
privat;
– tehnologice – prin introducerea tehnologiei informa țiilor și a comunica țiilor în
administra ția public ă;
– sociologice – beneficiarii serviciilor publice, cet ățenii, sunt din ce în ce mai exigen ți și
nu mai accept ă ca necesit ățile lor s ă fie determinate în mod exclusiv de ceea ce le ofer ă
administra țiile, dorind servicii publice de calitate;
– institu ționale – aderarea și integrarea Rom ăniei în structurile Uniunii Europene implic ă
trecerea de la o structur ă puternic ierarhizat ă la un nou mod de organizare și
administrare a serviciilor, tipuri organizatorice bazate pe structuri descentralizate.
Prin reforma administra ției publice se urm ăre ște reducerea func ției autoritare a
statului și înt ărirea func țiilor sale privind serviciile și promovarea acestora, iar acest obiectiv nu poate fi
atins decât printr-o activitate profesionist ă a administra ției care se poate realiza prin reducerea
reglement ărilor și simplificarea procedurilor administrative, abandonarea proce durilor care nu sunt
necesare și adoptarea unor noi proceduri, adaptate unui sistem politic modern și unei economii de pia ță
func ționale.
Odat ă cu dezvoltarea societ ății informa ționale, introducerea tehnologiei informa țiilor și a
comunica țiilor ridic ă noi provoc ări pentru administra ția public ă, dar în acela și timp ofer ă posibilit ăți de
cre ștere a eficien ței activit ății și mai aproape de cet ățean, și implicit îmbun ătățește considerabil
posibilitatea României de a- și ap ăra interesele pe plan european și mondial.
Necesitatea reformei este determinat ă, atât de factori interni – management, probleme sociale
și economice – cât și de factori externi – interna ționalizarea și dezvoltarea rapid ă a tehnologiei
informa ției.

3. Reforma sistemului de sanatate

3.1. Reforma administrativ ă

În România, Sistemul de s ănătate public ă este administrat de Ministerul San ătătii prin Direc țiile
de S ănătate Public ă jude țene (DSP), și a Municipiului Bucure ști, acestea reprezentând institu ții publice
deconcentrate, cu personalitate juridic ă prin intermediul c ărora autoritatea central ă – Ministerul
Sănătății asigur ă implementarea politicilor în domeniul s ănătății publice prin coordonare, îndrumare,
control metodologic și derularea Programelor Na ționale de s ănătate finan țate de la Bugetul de Stat.
Legea care st ă la baza func țion ării acestui sistem este Legea 95/2006.

7 În subordinea DSP- urilor au func ționat, până în anul 2014 când a s-a finalizat descentralizarea
administrativ ă a acestui sistem, urm ătoarele servicii publice f ără personalitate juridic ă: Unit ăți sanitare
cu paturi (Spitale publice de monospecialitate sau cu specializar e multipl ă), Policlinici, Centre
medicale de permanen ță , Dispensare medicale (de medicin ă general ă), Dispensare medicale școlare,
Asisten ța comunitar ă, Mediatorii sanitari, Medicina legal ă, Centrele de s ănătate mintal ă, Serviciul
jude țean de ambulan ță . Pentru aceste servicii publice, Direc țiile de s ănătate public ă de țineau atribu ții
de coordonare, îndrumare și control metodologic referitoare la implementarea, aplicarea și respectarea
legisla ției în vigoare și asigurau, din punct de vedere economic, repartizarea fondurilor provenite de la
Ministerul S ănătății (ordonatorul principal de credite), în calitate de ordonator secundar de credite.
Dup ă anul 1990, ca urmare a trecerii României de la sistemul centr alizat , la cel capitalist, a fost
necesar ă regândirea și reorganizarea tuturor sistemelor ce asigur ă servicii publice, și astfel a fost
demarat procesul de reform ă administrativ ă în toate domeniile de activitate prin repartizarea
responsabilit ăților de coordonare metodologic ă și finan țare, de la Unit ățile administra ției publice
centrale (Ministere) c ătre Unit ățile administra ției publice locale (Consilii jude țene, Consilii locale).
Primul pas în reformarea sistemului sanitar a fost f ăcut prin reorganizarea medicinei primare din
cadrul Dispensarelor medicale de medicin ă general ă. Astfel, medicii de familie au devenit „Cabinete
medicale individuale” cu personalitate juridic ă, în sistem privat, care func ționeaz ă în contract, sau nu,
cu Casa Na țional ă de Asigur ări de S ănătate, în func ție de num ărul de pacien ți înscri și la fiecare medic
de familie. Pentru a nu îngreuna asigurarea serviciilor medica le primare c ătre popula ție s-a asigurat
cadrul legal pentru sprijinirea medicilor de familie privind fac ilizarea accesului la închirierea și dotarea
corespunz ătoare a spa țiilor puse la dispozi ție de unit ățile administratiei publice teritoriale, iar finan țarea
se efectueaz ă de c ătre CNAS în cuantumul stabilit prin lege pe baza indicatorilor de performan ță și
gradului de risc.
A urmat trecerea Dispensarelor medicale școlare, a asisten ților comunitari și mediatorilor
sanitari în subordinea unit ăților administrativ teritoriale (consilii locale și prim ării), personalul încadrat
în aceste domenii de activitate fiind cooptat în organigrama și statul de func ții al UAT beneficiare care
asigur ă atât salarizarea personalului cât și baza tehnico-material ă necesare asigur ării serviciilor publice
men ționate.
Centrele medicale de permanen ță asigur ă medicina primar ă în sistem continuu.
Sunt administrate tehnico-material de unit ățile administrativ teritoriale pe raza c ărora sunt amplasate,
dar deservesc, conform arond ării, o zon ă administrativ teritorial ă mai mare. Sunt deservite de personal
medical și auxiliar salarizate de CNAS și UAT-urile pe care le deservesc.
În anul 2010, Unit ățile sanitare cu paturi, policlinicile, medicina legal ă și centrele de s ănătate
mintal ă au trecut de la Ministerul S ănătătii, implicit DSP-uri, în administrarea unita ților administrativ

8 teritoriale, și anume Consilii jude țene și Consilii locale, dup ă caz. Astfel, acestea trebuie s ă asigure atât
baza tehnico-material ă cât și resursa uman ă necesar ă.
Spre deosebire de celelalte servicii publice de s ănătate, exist ă un serviciu din acest domeniu
care nu numai c ă nu a fost supus descentraliz ării, ci, din contr ă, a fost transferat, in decembrie 2014, de
la Ministerul S ănătății c ătre Ministerul Administra ției și Internelor cu scopul de a-l reforma și
eficientiza prin func ționare integrat ă cu sistemul SMURD, coordonate direct prin Sistemul Na țional
pentru Situa ții de Urgen ță .
Dup ă efectuarea reformei administrative, Ministerul S ănătății are atribu ții de coordonare,
îndrumare și control metodologic asupra sistemului sanitar de stat, dar nu mai exercit ă atribu ții de
finan țare, acest atribut fiind transferat c ătre administra ția public ă local ă, cu câteva excep ții.
Referitor la excep ții, Ministerul S ănătății, prin intermediul DSP-urilor jude țene și a
Municipiului Bucure ști, finan țeaz ă de la bugetul de stat Unit ățile de Primire Urgen țe și Centrele de
Primire Urgen țe din cadrul Spitalelor Jude țene de Urgen ță privind dotarea acestora cu medicamente și
materiale sanitare, precum și cheltuielile de personal, deoarece ți acestea func ționeaz ă al ături de
serviciile de ambulan ță în sistemul integrat UPU-SMURD.
Tot de la bugetul de stat se finan țeaz ă de c ătre Ministerul S ănătății, cheltuielile de personal
pentru medicii reziden ți, personalul medical din unit ățile scolare, asisten ții comunitari și mediatorii
sanitari din unit ățile administrativ teritoriale.
Principala component ă care a r ămas în administrarea și coordonarea în sistem centralizat de
către Ministerul S ănătătii, o reprezint ă Programele Na ționale de S ănătate pe care acestea le deruleaz ă
prin intermediul DSP-urilor, cu fonduri integral de la bugetul de stat și prin implicarea și colaborarea
întregului sistem sanitar public și par țial a celui privat.

3.2. Finan țarea sistemului sanitar

Astfel, urmare a regândirii și reorganiz ării administrativ-teritoriale a sistemului sanitar din
românia s-a realizat un nou mod de finan țare a acestuia, prin trecerea majorit ății serviciilor medicale în
administrarea consiliilor locale sau jude țene și a unei par ți, mai reduse, în administrare privat ă.
Finan țarea sistemului sanitar de stat se face dup ă principiul DRG (grupuri de diagnoz ă),
ținându-se cont de: num ărul de paturi, rata de ocupare, num ărul de spitaliz ări și durata spitaliz ărilor.
În România, pentru s ănătate se aloc ă 2-3% din PIB, aceasta fiind cea mai mic ă alocare de
fonduri fa ță de ță rile central și est-europene.
Sursele de finan țare pentru sistemul sanitar din românia sunt reprezentate de: sur se de la bugetul
de stat ( % PIB, cote defalcate de TVA, accize), sume provenite din contractele cadru cu Casa de
Asigur ări de S ănătate și venituri proprii.

9 Chiar dac ă se încearc ă o estimare cât mai apropiat ă de realitate privind costurile din acest sistem,
este foarte greu de realizat deoarece nu pot fi respectate limitele impuse de buget. Pe de o parte
resursele colectate sunt din ce în ce mai mici, de la an la an, în timp ce cheltuielile cu spitalele sunt
mult mai mari decât cele pentru medicina primar ă și medicamente.
O parte din fondurile alocate s ănătății sunt utilizate pentru finan țarea programelor de s ănătate
prin care se promoveaz ă preven ția în scopul reducerii îmboln ăvirilor.
Prin reform ă s-a încurajat și finan țat par țial dezvoltarea serviciilor medicale în regim privat cu
scopul de a crea un mediu competi țional și alternativ, prin privatizarea par țial ă și orientarea finan ță rii
către DRG urm ărindu-se de c ătre Guvern realizarea reformelor în acest sistem.

3.3. Factorii care caracterizeaz ă și influen țeaz ă starea de s ănătate a
popula ției – analiza SWOT

Pentru a analiza și caracteriza starea de s ănătate a popula ției trebuie s ă se tin ă cont atât de
indicatorii acesteia (natalitate, mortalitate infantil ă, spor natural și mortalitate general ă), cât și de
structura relelei de unit ăți sanitare reformate ( îngrijiri primare dominate de medici na de familie,
asisten ța ambulatorie de specialitate, asisten ța medical ă de urgen ță și asisten ța medical ă spitaliceasc ă).
Pe baza acestor indicatori, se poate face anali z ă swot privind starea de s ănătate și furnizorii de
servicii.
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
STAREA DE S ĂNĂTATE STAREA DE S ĂNĂTATE
– Speran ța de via ță la na ștere este într- un trend
continuu ascendent, cu o speran ță de via ță la
femei de 80 de ani și la b ărba ți de 74 de ani.
– Tendin ța de redresare a sporului natural, avînd
ăns ă tot valori negative.
– Nivel constant sc ăzut al mortalit ății infantile. – Natalitatea este în continu ă sc ădere.
– Valori constant ridicate ale indicatorilor de
mortalitate infantil ă și general ă.
– Cre șterea continu ă a morbidit ății și mortalit ății
specifice prin boli cardiovasculare.
– Cre șterea contiun ă a morbidit ății și mortalit ății
specifice prin tumori.
FURNIZORI DE SERVICII FURNIZORI DE SERVICII
– Exist ă o acoperire foarte bun ă cu cabinete de
medicin ă de familie-
– Ofert ă foarte mare de cabinete stomatologice, de
recuperare medical ă, obstetric ă-ginecologie.
– Accesibilitate la game larg ă de servicii 1. Accesibilitate redus ă la serviciile medicale
primare, stomatologice și farmaceurice a
popula ției din mediul rural, datorat ă urm ătoarelor
deficien țe de organizare:
– num ăr insuficient și distribu ție inegal ă a

10 ambulatorii de specialitate,
– Accesibilitate la servicii spitalice ști cu o gam ă
larg ă de specializ ări.
– Accesibilitate la servicii spitalice ști de înalt ă
performan ță : aparatur ă medical ă performant ă,
– Accesul la servicii medicale paraclinice moderne
(laboratoare moderne și performante).
– Parcuri auto ale Serviciului de ambulan ță și
elicoptere SMURD moderne și operative.
– Distribuire uniform ă în teritoriu a specialit ăților
de baz ă ( în ambulatoriul integrat al spitalelor). cabinetelor de medicin ă dentar ă în mediul rural,
– num ăr redus de centre de permanen ță .
– num ăr redus de localit ăți deservite de
asisten ți comunitari și mediatori sanitari.
2. Accesibilitate redus ă la servicii de specialitate
ambulatorii, datorat ă urm ătoarelor cauze:
– ofert ă insuficient ă de servicii medicale de
specialitate în ambulator, în unele spitale
or ăș ene ști, datorit ă deficitului de medici,
– distribuire inegal ă a furnizorilor asisten ței
de specialitate din ambulator între teritoriile
jude țelor, cât și între sectorul public și privat.
3. Insuficien ța unor verigi importante în circuitul
de îngrijire al bolnavului: îngrijiri la domiciliu,
unit ăți medico-sociale.
4. Accesibilitate redus ă la servicii de medicin ă de
urgen ță prespitaliceasc ă – sta țiuni balneare, cu
flux mare de turi ști, f ără servicii de medicin ă de
urgen ță .
5.Infrastructura necorespunz ătoare a dispensarelor
medicale rurale.
6. Spitale pavilionare cu management deficitar al
pacientului critic.
7. Spitale ineficiente, cu acumul ări de arierate.
AMENIN ȚĂ RI OPORTUNIT ĂȚ I
– Reducerea nivelului de colectare a veniturilor la
asigur ările sociale de s ănătate va duce la
reducerea bugetului alocat și acestui sector,
limitând astfel extinderea gamei de servicii
acceptate la contractare.
– Instabilitatea politic ă ce poate întârzia apari ția
actelor normative importante pentru m ăsurile de
reform ă sau aprobarea bugetului de stat. – Modific ările din contractul cadru ce permit
elaborarea și aprobarea Strategiei de dezvoltare a
sistemului integrat de asisten ță de urgen ță ,
– Dezvoltarea sistemului privat constituie un
mediu concuren țial și alternativ pentru sistemul
public,
– Informatizarea spitalelor,

11 3.4. Identificarea problemelor critice

1, Disparit ăți teritoriale în starea de s ănătate a popula ției, cu indicatori ai st ării de s ănătate a popula ției
ce indic ă un trend negativ ( mortalitate infantil ă mai mare, mortalitate general ă în cre ștere, decese 0-1
an la domiciliu în cre ștere, speran ță de via ță mai mic ă) cauzate atât de factori de natur ă socio-
economic ă ( teritorii cu preponderen ță rurale, popula ție îmb ătrânit ă, economie agrar ă, rata popula ției
ocupate mic ă, nivel de instruire redus) și geografice ( teritorii extreme, cu drumuri de acces
nemodernizate sau dificile), cât și de o serie de probleme de re țea sanitar ă:
– accesibilitate redus ă la servicii de medicin ă de familie – localit ăți mici, cu 1-2 medici, de regul ă
naveti ști, cu program de luni pân ă vineri. Nu exist ă în zonele respective centre de permenen ță .
– servicii medicale spitalice ști neperformante furnizate de spitale locale generale, cu 3 specialit ăți,
fără chirurgie, ATI, cu dotare insuficient ă, ofert ă redus ă de servicii paraclinice de analize medicale și
radiologie.
– ofert ă insuficient ă de servicii medicale de urgen ță prespitalice ști, sta ții de ambulan ță cu num ăr mic
de ambulan țe medicalizate și câte un medic angajat.
2. Disparit ăți în starea de s ănătate a popula ției din mediul rural fa ță de urban care se reflect ă în
supramortalitatea general ă în mediul rural, mortalitate infantil ă mai mare, decese 0-1 an la domiciliu în
procent mai mare, incidrn ța general ă mai mare, morbiditate și mortalitate prin boli cardiovasculare mai
mare. Se datoreaz ă atât factorilor socio-economici și geografici, dar si unor probleme de re țea sanitar ă,
și anume:
a) Accesibilitate redus ă la serviciile medicale primare, stomatologice și farmaceutice a
popula ției din mediul rural, datorit ă urm ătoarelor:
– accesibilitate redus ă la programe de prevenire și supraveghere a bolilor cardiovasculare, programe
de supraveghere a mamei și copilului,
– absen ța furnizorilor de îngrijiri la domiciliu în mediul rural,
– num ăr insuficient și distribu ție inegal ă a punctelor farmaceutice în mediul rural,
– num ăr insuficient și distribu ție inegal ă a cabinetelor de medicin ă dentar ă în mediul rural,
– num ăr redus de centre de permanen ță ,
– num ăr redus de localit ăți deservite de asisten ți comunitari și mediatori sanitari.
b) Ofert ă insuficient ă de servicii medicale de urgen ță prespitalice ști, sta ții de ambulan ță cu
num ăr mic de ambulan țe medicalizate și câte un singur medic angajat.
3. Calitatea serviciilor medicale oferite . Aceast ă problem ă este din ce în ce mai acut ă, foarte
mediatizat ă și cauzele sale țin atât de a ștept ările popula ției, care au crescut odat ă cu migrarea for ței de
munc ă în ță rile UE, dar mai ales de cauze ce țin de re țeaua de unit ăți sanitare, managementul acestora
dar și de comportamentul medicilor.

12 4. Folosirea ineficient ă a sumelor alocate prin sistemul de asigur ări spitalelor. Acest aspect ține de
latura economico-financiar ă, îns ă o serie de cauze țin și de management și de organizarea re țelei
sanitare.
Ineficien ța este demonstrat ă prin procentul extrem de ridicat al cheltuielilor de personal ( peste
70%), procentul mic al cheltuielilor cu medicamentele, prin proble mele de aprovizionare cu
medicamente și materiale sanitare necesare, prin datoriile acumulate de c ătre unele spitale.
Spitalele sunt mari consumatoare de fonduri din bugetul FN AS și trebuie s ă fie o prioritate
absolut ă, atât eficientizarea acestora cât și stimularea dezvolt ării sectoarelor complementare.
Cauzele care duc la utilizarea cu preponderen ță a serviciilor spitalice ști, manifestat ă prin cre șterea
constant ă a num ărului de intern ări și men ținerea ratei de utilizare în zona de peste 75%, toate acest ea în
condi țiile men ținerii bugetelor în acelea și limite, sunt urm ătoarele:
– Probleme în asigurarea continuit ății asisten ței medicale primare,
– Accesibilitatea redus ă la servicii de specialitate în majoritatea teritoriil or,
– Ineficien ța triajului și rezolv ării urgen țelor în prespital,
– Absen ța sau neimplementarea unor protocoale și ghiduri de practic ă medical ă
standardizate și impuse la nivel na țional,
– Deficitul de paturi de spitalizare de zi,
– Supraaglomerarea unor cabinete de specialitate unice,
– Supraaglomerarea Unit ăților de primiri urgen țe,
– Ineficien ța activit ății spitalelor locale, care interneaz ă cazuri cu patologie simpl ă,
tratabil ă în ambulator sau prin spitalizarea de zi și transferarea cazurilor complicate.

4. Obiective și direc ții de ac țiune

Pentru eficientizarea activit ății în domeniul asisten ței medicale și pentru îmbun ătățirea actului
managerial este necesar s ă se stabileasc ă obiective generale și specifice pentru realizarea c ărora se vor
întreprinde ac țiunile corespunz ătoare.

SCOP – Îmbun ătățirea st ării de s ănătate a popula ției și cre șterea calit ății serviciilor de s ănătate
oferite prin re țeaua de unit ăți sanitare.
OBIECTIVE GENERALE:
– Redresarea și dezvoltarea asisten ței medicale atât în mediul rural cât și în cel urban,
– Îmbun ătățirea calit ății serviciilor medicale oferite de unit ățile sanitare,
– Reducerea disparit ăților teritoriale.

13

OBIECTIVE SPECIFICE:
– Dezvoltarea re țelei de medicin ă de familie,
– Dezvolarea re țelei de asisten ță medical ă comunitar ă și a mediatorilor sanitari,
– Dezvolarea re țelei de asisten ță medical ă stomatologic ă,
– Dezvolarea re țelei de asisten ță medical ă – spitalizare de zi,
– Dezvolarea re țelei de asisten ță medical ă ambulatorie de specialitate,
– Dezvolarea re țelei de asisten ță medical ă de specialitate a mamei și copilului,
– Dezvolarea re țelei de asisten ță medical ă de specialitate recuperatorie,
– Dezvolarea re țelei de asisten ță medical ă spitaliceasc ă,
– Reorganizarea sectorului de asisten ță psihiatric ă

5. Rezultate a șteptate

Pe termen scurt:
– Îmbun ătățirea accesului popula ției la serviciile medicale prin cre șterea num ărului
unit ăților furnizoare de servicii medicale,
– Reducerea disparit ăților teritoriale în oferta de servicii medicale prin acoper irea mai
bun ă a teritoriilor defavorizate,
– Îmbun ătățirea calit ății serviciilor medicale printr-o mai bun ă monitorizare a calit ății
serviciilor furnizate, a modului de aplicare a reglement ărilor Ministerului S ănătății în
acest domeniu, prin propuneri de eficientizare a spitalelor.
Pe termen lung:
– Reducerea disparit ăților teritoriale în starea de s ănătate a popula ției – reducerea
diferen țelor semnificative între indicatorii st ării de s ănătate specifici teritoriilor,
– Îmbun ătățirea st ării de s ănătate a popula ției – trenduri favorabile în evolu ția indicatorilor
specifici st ării de s ănătate,

6. Concluzii

Starea de s ănătate a popula ției este multifactorial determinat ă, interven ția altor sisteme ( a
sistemului de îngrijiri la domiciliu, nou înfiin țat) având o influen ță redus ă asupra acesteia.

14 Numai efortul sus ținut, intersectorial, atât la nivel na țional cât și local, poate avea efecte
pozitive, solide asupra st ării de s ănătate a popula ției.
În multe jude țe din țar ă, prin colaborarea dintre autorit ățile locale și institu țiile publice
competente, s-a reu șit elaborarea unor strategii, de tipul:
– Strategie privind realizarea unui sistem integrat de asist en ță medical ă și tehnic ă de
urgen ță – prin colaborare între STS, ISU, CJ, SAJ, DSP.
– Strategie de dezvoltare socio-economic ă a jude țelor în care este prins ă și strategia de
dezvoltare a sectorului medical.

15
BIBLIOGRAFIE

1. Claudew Goyard, Administra ția și societatea global ă.
2. Charles Debbasch, Science Administrative, Adm inistration publique, Precis Dalloy,
5-eme edition,1989
3. E.Weil, Philosophie politique, J.Vrin 1956
4. Alexandru Negoi ță , Știin ța administra ției
5. Ion Deleanu, Institu ții și proceduri constitu ționale
6. Howeltt, Michael; Ramesh, M, 2004, Studiul po liticilor
7. Pollitt, Christopher; Bouckaert,Geert, 2004, Reforma managementului public.
8. Raport privind starea de s ănătate a popula ției – site DSP Vâlcea