Reeducarea Echilibrului și a Coordonării Prin Implementarea Elementelor de Kinetoterapie în Dansul Modern la Tinerii Cuprinsi Intre 15 25 de Ani

=== ceeac3f1eaf1e1d4e1ffac2e4245dcf473b16146_668450_1 ===

CAPITOLUL III

INREGISTRAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Beneficiile maxime ale programului se vor observa după terminarea acestuia. Progresele vor fi însă vizibile pe tot parcursul recuperării. Este nevoie de concetrare și răbdare.

În prima zi, înainte de începerea programului s-a efectuat „testul variat unipodal” copiilor pentru a pune în valoare diferența de secunde. Astfel diferența fiind satisfăcătoare în rândul copiilor.

În urmă programului de tratament s-au remarcat îmbunătățiri considerabile. Menținerea echilibrului a crescut satisfăcător. După finalizarea programului s-a refăcut „testul variat unipodal”, programul de exerciții având un real succes. Rezultatele finale fiind mult mai bune decât cele inițiale.

Prin analiză datelor obținute în urma testarilor inițiale și finale, aplicate celor 10 copii s-a urmărit gradul de eficiență a programului de exerciții in vederea îmbunătățirii echilibrului. Rezultatele finale s-au situat printr-o diferență de 10-12 secunde față de cele inițiale.

Dansul urmat de un program bine stabilit de exerciții pentru dezvoltarea echilibrului are mari efecte pozitive asupra dezvoltării copilului. Dar este foarte important stilul de viață și activitățile zilnice ale oricărui om, indiferent de vârstă. Activitatea, sportul este unul dintre cele mai importante necesități ale unui stil de viață sănătos. Problemele dezechilibrului sunt foarte des întâlnite la copii. Ei abia învață să-și mențină echilibrul pe bicicletă, role, patine, etc, dar utilizând aceste exercii, i-ar putea scăpa de riscul accidentărilor.

Media de vârstă a tinerilor a fost între 15 și 25 ani, fete și băieți. În proporție mai mare, copiii sunt proveniți din mediul rural și doar câțiva din mediul urban. Evoluția echilibrului este influențată de utilizarea programului de dezvoltare. Problemele au fost ameliorate mult sub influența programului de recuperare, iar echilibrul a fost îmbunătățit în urmă utilizării exercițiilor

Utilizând testele de echilibru am depistat copii cu probleme de echilibru ți coordonare, iar testul variat unipodal ne-a ajutat să obținem rezultatele cele mai imporntante în efectuarea programului, rezultatele inițiale comparându-se cu cele finale.

Programul de recuperare se dovedește a fi important în dezvoltarea echilibrului la tinerii între 15-25 ani, permițându-i copilului efectuarea activităților zilnice fără dificultăți și evitarea accidentărilor.

Prin mijoacele terapeutice folosite a avut loc o crestere a echilibrului, la toți copii, în toate momentele de evaluare.Prin rezultatele obținute am reușit să subliniem rolul kinetoterapeutului în evaluarea și recuperarea funcțională a copiilor.

În urma evaluărilor inițiale și finale s-au constatat îmbunătățiri considerabile și satisfăcătoare a echilibrului. Programul durând 6 săptămâni a câte 2 ședințe pe săptămână.

În urma studiului efectuat, am încercat să obțin o recuperare cât mai rapidă a mobilității articulare, a echilibrului.

Această perturbare este dată de transferul rapid al greutății corpului de pe membrul inferior dureros pe cel sănătos. Dacă durerea este foarte mare se merge cu șoldul, genunchiul și piciorul flectate, se pune ușor piciorul pe pământ și se țopăie repede pe celălalt picior. În general mersul patologic se datorează inegalității membrelor inferioare, limitării mobilității articulare și instabilității articulare.

Deci recuperarea a urmărit în primul rând ameliorarea limitării mobilității și instabilității articulare. Deși programul de kinetoterapie s-a făcut zilnic și a fost completat de tratament medicamentos, electroterapie, masaj și terapie ocupațională, în final, cea mai mare parte a pacienților rămân în continuare sub tratament kinetoterapeutic recuperator.

Durata ședinței de recuperare a crescut progresiv, de la 10-15 min – la 30 min și chiar o oră.

Durata ședinței de recuperare a ținut cont și de solicitarea aparatului respirator și de pacienții sedentari.

Ședința de kinetoterapie a fost făcută cu intervale de pauză pentru a fi mai bine tolerată de bolnav.

Frecvența antrenamentului a fost de 5 ședințe pe săptămână.

Am demonstrat că intervalele de odihnă de 2-3 minute între exercițiile fizice terapeutice scade semnificativ oboseala musculară și crește aderența bolnavului la antrenament. De asemenea face să dispară teama bolnavului de eventualele complicații, teamă derivată din apariția senzației de epuizare, frecventă în cazul efortului continuu.

Am constatat că exercițiile din timpul programului de kinetoterapie ca și metodologia antrenamentului trebuie schimbate la o perioadă de timp, deoarece folosirea unui anumit tip de antrenament obosește bolnavul, prin monotonie, face să scadă interesul și aderența acestuia la antrenament,ca și starea de bine pe care acesta trebuie să o producă bolnavului.

Am utiliza efort izotonic în faza de încălzire și faza de revenire în cadrul ședinței de kinetoterapie, iar în cursul acesteia am folosit efort izometric care crește ca-pacitatea de efort a bolnavului.

Exercițiile au avut ca scop în primul rând dezvoltarea mobilității articulare și dezvoltarea forței musculare a mușchilor hipotrofiați. S-a arătat că contracțiile de minimum 1/3 din forța maximă și o durată de 6 secunde duc la mărirea forței musculare.

Menținerea îndelungată a tensiunii în mușchi este factorul care stimulează cel mai mult dezvoltarea forței.

Rezultate optime se obțin cu o intensitate a contracției de minimum 75% din forța maximă și o durată de 6-12 secunde. Este important ca executarea diferitelor exerciții și îndeosebi a celor pentru dezvoltarea forței, să fie coordonată cu respirația, evitându-se blocarea acesteia.

Alături de dezvoltarea forței musculare este necesar să se antreneze și rezistența grupelor musculare care vor fi mai mult solicitate în efortul profesional al unor bolnavi, prin contracții musculare repetate timp îndelungat. Antrenarea rezistenței musculare se poate face prin contracții musculare dinamice, ritmice, cu intensitate moderată și număr mare de repetări; 20-50-100 repetări consecutive.

Alegerea exercițiilor de gimnastică medicală trebuie să țină seama de pregătirea bolnavului pentru efortul profesional și de prezența eventuală a altor afecțiuni asociate.

În tabelul de mai jos veți observa evoluția copilul datorită dansului și programului folosit (tabel 4).

Tabelul 4 Evaluarea echilibrului general inițial / final

Asa cum reiese din tabelul de mai sus, după efectuarea sedintelor de pregătir prin dans si kinetoterapie, echilibrul general al tinerilor s-a imbunatatit considerabil.

Mai jos sunt prezentate rezultatele Testului Unipodal, cel care măsoară echilibrul static, stând intr-un picior cu bratele pe piept, se cronometreaza cat pot sa isi tina echilibrul tinerii:

Tabel 5 Evaluarea echilibrului static

S-a realizat o crestere a numarului de secunde in care tinerii isi tin echilibrul, in cadrul testului unipodal. In medie aceasta crestere a fost de 22 secunde, un rezultta considerabil.

Evaluarea echilibrului dinamic/activ s-a realizat printr-o testare a capacitatii de executie a unor actiuni. Am ales o serie de actiuni, enuntate in continuare: sezand nesprijinit, stand cu ochii inchisi, stand cu picioarele lipite, stand cu un picior in fata celuilalt, stand in unipodal, rotatia trunchiului din stand, culege un obiect de pe sol, intoarcere la 360o, picior pe scaunel, intinderea inainte din stand.

Fiecare tânăr a fost evaluat, primind calificative 0-1-2-3-4 (0-nu poate executa actiunea, 4-executa actiunea fara dificultate).

Tabel 6 Evaluarea echilibrului dinamic, testare initiala si finala:

Rezultatele inregistrate in cazul celor 10 tineri testati in acest capitol sunt foarte bune, 7 din 10 tineri reusind in urma pregătirii să își imbunatateasca echilibrul dinamic, putand executa actiunile propuse penstru test fara dificultate.

Pentru verificarea coordonării am folosit testul Matorin. Acesta constă intr-o săritură cu intoarecere in axa longitudinală a corpului, fie spre stanga fie spre dreapta.

Tabel 7 Evaluarea coordonării – testare initială și testare finală:

Testul Matorin arată o crestere a capacității coordinative. Cresterea a fost in functie de posibilitatea intoarcerii fata de axa longitudinală a corpului, cu 5grade pana la 55 grade. Eficienta exercitiilor de dans si acelor de kinetoterapie s-a dovedit, prin prisma rezultatelor din tabelul 7.

Concluzii

Terapia prin dans este o metodă plăcută de refacere a stării de echilibru. Prin acest tip de terapie oamenii pot invăța ce este schema corporală, ba mai mult, ei își pot reface shema corporală și o pot conștientiza intr-un mod care sa le redea libertatea. Această terapie este aplicată de cele mai multe ori în mod instinctiv. Atunci cand avem o anumită stare ascultăm un anumit tip de muzică și facem anumite mișcări care ne ajută să ne simtim mai bine.

Terapia prin dans te face să interacționezi cu oameni străini ceea ce te ajută sa-ți recapeți încrederea în societatea în care traiești, în ciuda multor neajunsuri de care acesta dispune. Prin capătarea încrederii în persoanele din jur capeți încredere în ceea ce ești și în ceea ce tu poți face.

Legat de exercițiile aplicate am încercat să elaborez o serie de programe de exerciții reeducative specifice, individualizate.

Totodată, am încercat să evidențiez principalele tipuri de exerciții, care s-au dovedit a avea o valoare practică mai mare.

Combinațiile diverselor mișcări analitice au permis o varietate de exerciții reeducative.

Inițial exercițiile au fost executate din poziția culcat, apoi șezând, apoi în picioare și în final s-a încercat efectuarea exercițiilor din mers.

În urma tratamentului recuperator efectuat, la sfârșitul ședințelor s-a observat o oarecare îmbunătățire pentru cei trei pacienți.

Verificarea dezvoltării fizice a fost făcută avându-se în vedere lungimea și proporționalitatea segmentelor, dezvoltarea musculaturii, a țținutei și aspectului somatic în general.

Pentru verificarea capacității de orientare în spațiu și a îndemânării, s-a cerut executarea rotii laterale, standului pe mâini la perete și rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit.

Pentru verificarea capacității de învățare a unei mișcări noi, s-a cerut executarea unui exercițiu alcătuit pe loc, iar pentru verificarea echilibrului câteva variante de mers pe bârnă.

În timpul desfășurării acestor probe, copiii au fost urmăriți permanent în ceea ce privește comportarea generală pentru a ne orienta în privința capacității de concentrare și mobilizare a voinței, tenacității și perseverenței. S-a constatat că băieții care au trecut cu. succes aceste probe au demonstrat o pregătire și dezvoltare fizică superioară colegilor de aceeași vârsta, superioară nivelului pe care copiii îl ating după o activitate de specialitate.

În timpul desfășurării acestor probe, copiii au fost urmăriți permanent în ceea ce privește comportarea generală pentru a ne orienta în privința capacității de concentrare și mobilizare a voinței, tenacității și perseverenței. S-a constatat că băieții care au trecut cu. succes aceste probe au demonstrat o pregătire și dezvoltare fizică superioară colegilor de aceeași vârsta, superioară nivelului pe care copiii îl ating după o activitate de specialitate.

BIBLIOGRAFIE

Băiașu, Gh.N. (1984). Gimnastică. București:Sport-Turism

Câmpeanu, M. (2011). Kinetoterapia deficiențelor fizice. Cluj-Napoca:Napoca Star

Fekete, J. (1996). Gimnastica de bază, acrobatică și sărituri. Oradea: Librăriile Crican

Flοrеscu, C., Меtοdicɑ dеzvοltării cɑlitățilοr fizicе, Еditurɑ Cοnsiliului nɑțiοnɑl pеntru Еducɑțiе fizică și spοrt, Вucurеști, 1969;

Frenț, D. (2003). Istoria dansului. Tg.-Mureș:Universității de artă teatrală

Gɑgеɑ, А., Еsеu dеsprе științɑ spοrtului, Sеsiunеɑ dе Cοmunicări Științificе Аnuɑlе ɑ Univеrsității Еcοlοgicе Вucurеști, 2002;

Grigοrе, V., Prеgătirеɑ ɑrtistică în gimnɑsticɑ dе pеrfοrmɑnță, 2002;

Grosu, E.F. (1999). Complexe de exerciții pentru influnetarea selectivă a aparatului locomotor. Cluj-Napoca:G.M.I

Luca. A. (1998). Gimnastica în școală. Iași:Universității „Al. I. Cuza”

Pașcan, I. (2006). Gimnastica în școală. Cluj-Napoca:Napoca Star

R. Мɑnnο, Вɑzеlе tеοrеticе ɑlе ɑntrеnɑmеntului spοrtiv, trɑducеrе C.C.P.S., Вucurеști, 1996;

Smеіɑnu, Мɑrϲеlɑ, Νеdеlϲu, Мɑrіɑ, Urѕеɑ, Νіϲulіnɑ, Jugrɑvu, Νоrіnɑ, (2011), Міșϲɑrе, dɑnѕ șі vоіе bună : ɑuxіlіɑr dіdɑϲtіϲ, Εdіturɑ Dеltɑ Ϲɑrt Εduϲɑțіоnɑl, Ріtеștі

T. Virgil, Cɑpɑcitățilе cοndițiοnɑlе, cοοrdinɑtivе și intеrmеdiɑrе – cοmpοnеntе ɑlе cɑpɑcității mοtricе, Вucurеști, 1999;

А. Drɑgnеɑ și cοlɑb., Еducɑțiе fizică și spοrt, Tеοriе și didɑctică, Еditurɑ Fеst, Вucurеști, 2006;

А. Drɑgnеɑ și S. Мɑtе-Tеοdοrеscu , Tеοriɑ spοrtului, Вucurеști, 2002;

Аlin Pοpɑ Еugеn, Dɑnsul mοdеrn, Еditurɑ Cɑlеɑ Νοuă, Crɑiοvɑ, 2010;

Аrdеlеɑn T., Pɑrticulɑritățilе dеzvοltării cɑlitățilοr mοtricе în ɑtlеtism. Cеntrul dе multiplicɑrе IЕFS, 1990;

Аrdеlеɑn, T., Vitеzɑ și fοrțɑ în ɑtlеtism. Cοntribuții tеοrеticе privind vɑlοrificɑrеɑ pοtеnțiɑlului dе vitеză lɑ cοpiii dе 11-14 ɑni, tеză dе dοctοrɑt, Вucurеști, 1996;

Вοmpɑ, T., Thеοrγ ɑnd Меthοdοlοgγ οf Trɑining. Κеndɑll/Hunt Publishing Cοmpɑnγ, Υοwɑ, 1990;

Мɑnnο, R., Lеs bɑsеs dе lеnrtɑinеmеnt spοrtif, Еditiοn Rеvuе Е.P.S., Pɑris, 1992;

Мɑnnο, R., Аprеciеrеɑ cɑlitățilοr mοtricе lɑ spοrtivii ϳuniοri, Scuοlɑ dеllο Spοrt, Rοmɑ, IV, 1985;

Мɑrtin, Ј., Lɑ mοdеrn dɑncе, Rοmɑ, Еditurɑ Di Giɑcοmο, 1991;

Fișa de observație